Archive.org



Curs 25 Noiembrie 2009

Forme de poezie dinainte de pemele homerice

Evenimentul cel mai important din a 2-a jumatate a sec. 12, care i-a impresionat pe poeti de-a lungul veacurilor a fost razboiul troian. In noile asezari grecesti, in asia mica, dupa marea miscare de triburi a dorienilor, s-au tesut foarte multe motive poetice si legende, dar este foarte interesant faptul ca epopeilor, care preiau legende si mituri, nu pomenesc despre asezarea si traiul grecilor din asia mica, ci cel din Peloponez, desi aceste asezari de pe coasta Asiei Mici au fost leaganul epopeilor homerice.

Creatorii epopeilor au cautat sa pastreze adevarul istoric (lupta dintre Troia si confederatia aheana), dar n-a vb despre viata noua a grecilor din asia. In Asia Mica circulau tot felul de variante de poezie epica, variante ce s-au cristalizat in Iliada si Odiseea. Cea mai importanta forma de poezie care a circulat in epoca pre-literara, inainte de inchegarea iliadei si odiseei, au fost miturile. Miturile sunt materialul de baza in epopeea homerica. Mitologia a ilustrat, pe parcursul formarii ei, evolutia conceptiilor despre lume si viata a grecilor.

In lupta cu natura, oamenii au prezentat, in mituri fantastice, cunostiintele lor despre fiintele si obiectele ce-i inconjurau precum si despre natura raporturilor ce se stabileau intre oameni si mediul inconjurator. Mitologia a format nu numai arsenalul artei grecesti, dar si baza ei de dezvoltare. Treptat, odata cu progresul omenirii, miturile incep sa ramana in domeniul fantasticului. Dar grecii, desi pasisera pe calea civilizatiei, si incepusera sa cunoasca din legitatea naturii, nu s-au indepartat de aceste creatiipline de poezie si imaginatie in raport cu adevarul. Mai tarziu, miturile au fost folosite ca material poetic, dar ele prezinta de fapt conceptia despre viata in perioada arhaica.Mitul, in acceptiunea sa de “istorie sacra” a suferit o deformare inerenta in urma patrunderii lui in literatura.

Literaturizarea miturilor le confera acestora statutul de materie prima, care hraneste alegorii, simboluri, hiperbole si, uneori, chiar pastise. Dintr-o ordine originara a religiosului, mitul trece intr-una a esteticului. O forma simpla, expresie a imaginatiei colective, se converteste, pulverizandu-se ulterior, intr-o intimitate de forme savante (Silviu Angelescu, mitul si literatura, univers, bucuresti, 1999).

Cultura in general si literatura in special, ar fi avut poate o alta infatisare, lipsita de acest tezaur de mituri. Mitul se afla la baza tuturor temelor mari ale literaturii, care nu face decat sa preia, sa dezvolte, cu mijloacele si posibilitatile proprii, meditatia asupra existentei umane. Trasatura fundamentala a mitului este caracterul sau etiologic, genetic , ca unul care arata “inceputu unei existente” sau “cum a inceput sa existe o realitate” (eliade, sacrul si profanul). Aflarea cauzei fenomenului (aitia) trimite si la ideea de prototip, mitul fiind “modelul exemplar al tuturor activitatilor umane semnificative” (idem). In majoritatea lor, miturile erau etiologice, adica prezentau explicatia cauzei aparitiei unei fenomen, sau explicatia originii unui obiect din lumea perceptibila.

O alta ramura, in afara de cea etiologica, se preocupa de conexiunile morale ce se stabilesc in societate si pedepsele ce urmeaza incalcarii regulilor de morala. Acestea erau mituri etice, care exprimau naiv, dar cu o forta remarcabila, conceptii etice specifice regulilor de viata din societatile primitive. In aceasta perioada a inceputurilor, se cauta sa se justifice aparitia diviziunii in clase si a unor reguli de viata.

O alta categorie de mituri (a 3-a ) reprezentau exprimarea artistica a conceptiilor ontologice ale vechilor greci. Existau in acest sens mituri despre eroi fondatori ai unor neamuri de aristocrati si semi-eroi. Asa erau miturile despre Heracles, care vor forma literatura genealogica.

Alte mituri cuprindeau conceptiile despre unele rituri (ex: despre riturile de fertilizare). De asemenea, elemente de magie, totetism, fetisism, erau cuprinse in riturile ce urmareau fertilizarea solului pentru obtinerea de nutret si recolte bogate. De pilda, Odiseea 10, unde este vb de transformarea in porci a tovarasilor lui Odiseus, prezinta elementele unui rit de fertilizare. Porcul era animal sacru, la moda in Asia si Africa. I

In formele de poezie care circulau inainte de cristalizarea epopeilor homerice, erau cuprinse date concrete despre raporturile existente in societate, intre triburi, precum si despre razboaiele din antichitate. Aceste date, se contopeau cu o lucrare artistica si, la un moment dat, prelucrarea artistica devine atat de rafinata incat predomina asupra fondului de idei. Miturile, care au jucat un rol foarte insemnat in alcatuirea materiei epice in perioada arhaica, nu erau o fantezie ne-rodnica, ci la baza lor, totdeauna se afla un adevar din natura, chiar daca acesta este deformat de neputinta omului de a sesiza adevarul stiintific. Totodata mitul a fost un indreptar de viata in activitatea colectiva si a fost folosit chiar ca instrument ideologic.

2. Legenda:

Alaturi de miturile propriu-zise, un loc de seama il ocupa legenda eroica. Dorienii si ionienii au adus, pe langa pluralitatea miturilor, si o serie de cantece despre basilei (legende). Originea legendelor este legata de aparitia conceptului de trecut istoric, momentul in care triburile se interesau de stramosii lor. Majoritatea basileilor au ajuns sa detina povesti referitoare la originea lor. Ei erau considerati eroi, adica descendenti ai unui zeu si ai unei muritoare.

Eroi erau toti sefii de triburi si ginti. Unul dintre cei mai iubiti eroi a fost Herakles. Agamnenon si Cliternestra, Menelaos si Elena, erau divinitati stravechi locale ale caror urme de cult s-au descoperit in Pelopones. La ceremoniile religioase ale gintilor, stramosul comun era adorat si i se aduceau jertfe ca la zei. Faptele glorioase ale barbatilor (ta klea andron), erau cantate in balade si, daca, la un asediu sau la o expeditie, luasera parte eroi, se urzeau legendele.

Imaginatia creatorului legendelor despre eroi era neingradita. Figurile eroilor erau descrise hiperbolic, aveau o talie uriasa, o forta extraordinara, si participau la actiuni iesite din comun. In tematica eroica au intrat si legende despre casele domnitoare ale micenienilor: Legende despre casa Lavracizilor, legende despre vanatori celebre (distrugerea mistretului din Claridon), legende despre tinutul luptei dintre centauri si lapeti (Odiseea I si 21), legende despre neamul atrizilor care se incadreaza intr-o serie de mituri despre atrei. In cadrul tematicii eroice intrau si rapirile de femei (elena, paris), luptele intre 2 eroi pentru posesia armelor (Aiax si Odiseus), dusmania de moarte dintre frati din cauza luptei pentru putere (Fii lui Oedip). Prin intermediul tematicii eroice, poetii epici faceau numeroase tipizari, evidentiind trasaturile diferitilor eroi.

1. Tipul eroului tanar care tre sa moara in floarea varstei

2. Tipul regelui bun (Tria, Laertes)

3. Tipul Batranlui Intelept (Nestor, Felix)

4. Tipul Eroului Iscusit (Odiseu)

In legendele eroice sunt prezentate frecvente cupluri de tipuri: Tatal si fiul, Mama Si Fiul (tetis/ahile; penelopa/telemachos). Asadar legenda eroica tipizeaza intamplari si caractere din lumea arstocratiei gentilice si reprezinta totodata un document de viata insemnat.

3. Basmele:

Basmele intrau si ele in materia epica primitiva:

Utopico-fantastice: coborarea in infern (odiseu, heracles, orfeu), povestea puterii magice dobandite de Odiseus care primeste planta (μωλυ) − Odiseea, 10 . Aceasta planta avea flori albe si radacini negre. Unele basme sunt de provenienta orientala din a 2-a jumatate a mileniului al 2-lea a.chr. – de provenienta Asiatica (Gilgamesh din Uruk), Egipteana (povestea naufragiatului, basmul povestit de Menelaos cu privire la prinderea si imblanzirea monstrului marin Proteus).

In basmele fantastice, ca si in mituri, exista la baza o idee stiintifica – aceea a posibilitatii dominarii naturii, a transformarii lumii prin diferite procedee. Faptele eroice din cadrul basmelor utopico-fantastice sunt de alta natura decat cele razboinice pp.zise, dar curajul si jertfa de sine este la fel de mare.

In basme este proslavita nu numai puterea fizica, ci si iscusinta inteligentei si bunatatea sufleteasca. De pilda, Heracles ii scapa pe locuitori de leul din Nemeea si se lupta cu Thanatos.

4.Fabulele:

Contin subiect din lumea animalelor prin care se satirizau diferite tipuri de oameni. Ele prezinta observatii mai ales din lumea vanatorilor si crescatorilor de vite.

O alta categorie de poezii, anterioare epopeilor sunt zicatorile, proverbele, cantecele populare de nunta, de inmormantare, de leagan si blestemele. Imnul religios in cinstea unei divinitati a circulat si exista inainte de cristalizarea epoepilor Homerice.

Iliada 1: 37-42 : ruga lui Chryses, preot a lui Apollo, a carui fiica Cryseis, fusese luata de Agamnenon, si acesta inalta un imn de slava la Apollo pentru a-si recupera fiica.

In structura sa, imnul hieratic, pastra reminiscente din vremea cand omul credea in forta magica a cuvantului si considera ca poate, prin rit, sa atraga o binefacere. Aceste imnuri erau cantate, de obicei, cu prilejul jertfelor si a ospetelor de dupa jertfe. Din fondul oral al epocii pre-literare, fac parte si micile istorioare (novellae), inglobate si ele in epopeile homerice ca divertismente, istorioare in care sunt prezentate pasiunile si unele interese umane.

Poetii au organizat lumea zeilor, au facut genealogii, au atribuit epitete pentru zei, si eu folosit teme traditionale mitice, care s-au transmis de la un creator la altul. Folclorul grec, care precede creatia literara [pp-zisa este expresia gradului de civilizatie atins de greci in primele etape ale mileniului 2 a.chr. Tematica mitologiei si a legendelor grecesti este originala, dar exista si o oarecre influenta orientala. Grecii au adaptat la specificul vietii lor o serie de teme si motive literare preluate din orient: povestea naufragiatului, povesti populare legate de cultul berbecului si de cultul porcului

Poeti Hieratici anteriori lui Homer:

Traditia greaca a pastrat amintirea catorva figuri de poeti anteriori lui Homer. Analiza literara insa, indica faptul ca operele atribuite acestor poeti apartin unor cercuri de credinte religioase, de poezie mistico-religioasa,mai tarzie decat epopeile Homerice (sec 7-6 a.chr). continutul era anterior incheierii epopeilor homerice, dar cristalizarea acestor poezii s-a facut abia in sec 7-6 a.chr.

Personalitatea acestor poeti este importanta pt ca in spatele lor se ascunde actiunea unui cerc literar. Acest grup de poeti, creatori de poezie mistico-religioase se numesc poeti hieratici.

Unul dintre cei mai cunoscuti este Orfeu. Legenda biografica cu privire la acesta se bazeaza pe lucrari poetice din Pieria, tinut de la Nord de Olimp, considerata patrie a Muzelor, regiune pomenita des in Iliada si Odiseea. Se stie despre Orfeu ca era printz trac, fiu, poate, al Calliopei, muza poeziei epice sau , poate al Polymniei, muza a poeziei lirice. Era cunoscut ca argonaut, perioada lui era considerata anterioara epocii homerice.

Directia mistica era orfismul, atasat cultului si religiei apolinice. Orfismul ii impartea pe zei in Zei Olimpieni si Zei Htonieni si promova credinta in viata viitoare. Existau contingente intre cunostiintele despre Orfeu si epopeile homerice, si anume, ratacirea pe mare, intalnirea cu sirenele, coborarea in infern reprezinta puncte comune cu Odiseea.

Se crede ca Orfeu a creat imnuri religioase, liturgice (teletai). Lui Orfeu ii este atribuita si o Theogonie, cunoscuta sub numele “Hieroi Logoi”. Continutul acestor lucrari orfice este foarte vechi, dar forma in care s-au pastrat nu e mai veche de sec. al 6-lea a.chr.

In aceste cantari religioase este vorba de lumea zeilor si de ceremonii foarte vechi, care ne fac sa intelegem ca poetul Iliadei si ai Odiseei si-a strans propriul material, probabil dintr-o sursa comuna ce vorbea de lumea zeilor si de credintele ce populau lumea greceasca.

................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download