Staticlb.didactic.ro



[pic]

REVISTA CERUCLUI “PROTECŢIA MEDIULUI” DIN CADRUL CLUBULUI COPIILOR ZIMNICEA

NR. 2 - DECEMBRIE 2009

[pic]

prof.Pruna Cornelia, prof.Raicu Georgeta Scoala Gheorghe Magheru Caracal jud.Olt

[pic] [pic]

C U P R I N S

1. Podoabe usor de realizat

inst. Doina Circiu, Gradinita nr.13 Neghinita, Suceava

2. CONTRIBUITA BOLOGIEI IN REALIZAREA EDUCATIEI ESTETICE

prof.Pruna Cornelia, Scoala Gheorghe Magheru Caracal jud.Olt

3. Urbanismul şi efectele lui asupra mediului

prof. Poenaru Ioana Madalina,Clubul Copiilor Curtea de Argeş

4.Dezvoltarea abilităţilor practice ale elevilor in cadrul cercului de protecţia mediului

prof. Buican Mariana –Clubul Copiilor Zimnicea

5.Minorităţile din Romania - unitate şi diversitate( partea a II – a )

elev : Costea Petre Teodor cls.IX , îndrumător : prof.Buican Mariana

Clubul Copiilor Zimnicea

6. Istoricul localităţii Moldoviţa

inst. Doina Circiu, Gradinita nr.13 Neghinita, Suceava

7. Celule canceroase

Rotaru Ioana , Scoala nr. 2 Buftea

8. CE SUNT PRODUSELE ALIMENTARE ECOLOGICE ?  

prof.Raicu Georgeta,Scoala”Gheorghe Magheru”CARACAL 

9. Rezervatia Naturala -Valea lui David

prof.Fulga Iona, Palatul Copiilor Iasi

10.CUNOAŞTEREA ŞI PREŢUIREA NATURII PRIN ACTIVITĂŢILE DIN GRĂDINIŢĂ

educ. Popescu Rodica Grădiniţa Nr.27 Tg-Jiu

11.Piercingul, frumusete sau pericol pentru sănătate

Rotaru Ioana , Scoala nr. 2 Buftea

12.Scurt istoric al oraşului Zimnicea

inv.Giarap Ioana,Şcoala nr.3 Zimnicea

Tehnoredactare: prof. Buican Mariana –Clubul Copiilor Zimnicea

1.Podoabe usor de realizat

inst. Doina Circiu, Gradinita nr.13 ”Neghinita”, Suceava

Din materiale usor de procurat si cu multa rabdare putem crea podoabe specifice sarbatorilor de iarna. Deoarece in ultimii ani zapada de Craciun “ne-a ocolit” am incercat sa creem in sala de grupa o admosfera corespunzatoare.

Bradul ecologic a fost impodobit cu globulete din comert si multe ornamente lucrate de copii.

Din gentutele de cadouri am confectionat: globulete, clopotei, braduti, stelute, ghirlande etc.

[pic] [pic] [pic] [pic]

Realizarea unui fulg tridimensional:

1. decupam dupa contur doi fulgi (figura 1);

2. desfacem cei doi fulgi obtinuti si ii suprapunem;

3. cu ajutorul capsatorului unim una din diagonalele fulgului sau o lipim;

4. se desparte fiecare parte a fulgului prin presare pe diagonala lipita.

Putem pune ata in colt si il agatam unde dorim.

Succes!

FIGURA 1

[pic] [pic]

2.CONTRIBUITA BOLOGIEI IN REALIZAREA EDUCATIEI ESTETICE

prof.Pruna Cornelia, Scoala Gheorghe Magheru Caracal jud.Olt

Educatia estetica are ca si continut”frumosul din natura,societate si arta,,iar ca obiective:

-formarea capacitatilor de a percepe,a insusisi afolosi adecavat valorile estetice;

-dezvoltarea capacitatii de a creea valori estetice;

-dezvoltarea unor pasiuni si indeletniciri pentru viata.

Cum este si firesc ,informatiile estetice ii parvin elevului si din afara scolii ,pe mai multe cai.Foarte important este ca ele sa fie integrate in cadrullectilor ,astfelca stmulii estetici sa se constituie ,,intr-o baza de sustinere si de realizare a educatiei estetice.

Chiar daca nu exista o coordonare sau un acord axiologic intre ceea ce se defasoara in scoala si ceea ce se intampla in afara ei, profesorul ramane, in continuare,factorul modelator principal, care va integra experientele intam- platoare si variate ale elevilor,corelandu-le si intrepretandu-le impreuna cu ei,in conformitate cu standardele axiologice autentice, Datorita obiectului lor de studiu care este natura,disciplinele biologice predate in scoala au o contributie foarte mare in educatia elevilor .

Fiecare in parte, in functie de specifcul saupoate contribuila realizarea sarcinilor educatiei esteticesi anume:formarea gustului estetic, judecatii estetice, convngerilor estetice, idealurilor estetice si dezvoltarea unui stil estetic de viata. Lectiile de biologie si activitatile extreclasa pot transmite elevilor stari emotionale uimeasca,sa le placa,sa aprobe sau ,dimpotriva,sa dezaprobe ,sa-i ceea ce vad ,aud, simt,miros sau gusta.

Frumusetea naturii este nebanuita ,la fel ca şi varietatea care este infinita, placuta,linistitoare, eliberatoare de stres.

Floarea este studiata la botanica,punând accent pe structura anatomică a florii,iar ca reprezentanti se studiaza plante cu valoare economica. Plantele ornamentale sunt studiate doar ca plante inrudite cu acestea,se dau elevilor notiuni de simetrie si asimetrie,se explica rolul lor si frumusetea lor in natura ,dar se poate trece usor la perceperea unor forme artisice dar si discutarea si motivarea utilizarii asimetriei sau simetriei in desingul ambiental, vestimentar.

Mirosurile,gingasia, coloritul ,talia florilorofera profesorilor prilejul de a atrage atentia elevilor asupra lor si modului cum au fost percepute de si redate si redate de artisti in picture ,poezie si muzica.Se poate exemplifica prin albume de arta ,lectura muzica ,dezvoltand si formand la elevi capacitatea de a asculta ,a percepe a privi o opera de arta ,pas important in educatia estetica.Dezvoltarea pasiunii pentru crestere florilor se face cel mai bine prin activitati practice realizate prin plantarea si ingrijrea lor in ghivece, laditein laborator sau acasa pentru cei care au gradini sau in camerale lor.Se prezinta elevilor si avantajele economice care se pot obtine din cultura florilor .Poate fi si o orientare scolara si profesionala a elevilor spre scoli si profesii din acest domeniu.

Emotia artistica trebuie starnita prin povestire sau vizualizare in fiecare ora ,sa vada frumusetea unui lan de grau care creste la soare ,leganat de vant ,macul rosu,albastrita sau gingasul nemtisor, volbura infasurata pe paiul de grau si cu o floare mirositoare-un adevarat univers al frumosului. La fiecare lectie trebuie multa imaginatie deoarece,daca doar se reproduce fidel lectia din manual,daca-l invatam pe elev doar stiintific ,teoretc,elevul va fi frustrate de ai se dezvolta simtul esthetic.Prin educatia estetica se dezvolta gustul pentru florile natural,cele artificial fiind moarte,sunt imitatii,oricat de mult ar semana cu cele natural.Cei care tin in casa asemenea flori sunt considerate fara gust si needucati,mai bine vaza goala ca un obiect de arta sau ornament ,decat cu cele artificiale’’pline de praf si fara viata”.

Practic,aranjarea buchetelor de flori in vase pentru camera lor,pentru clasa lor sau cultivarea lor in gradina ,constituie un obiectiv foarte important ce trebuie realizat in orele de biologie.

Se insista foarte mult pe alcatirea ierbarelor la clasele a V-a si a IXa,elevii vin cu ierbare, “facute rost” de parinti de la prieteni, cunostinte si chiar de la alte scoli.

Cred ca ar fi mai bine sa se renunte la ele si sa fie inlocuite cu realizarea unor aranjamente florale ,cresterea unei plante in ghiveci pentru clasa,laboratorul de biologie sau pentru camerea lor.Elevii pot sa ingrijeasca o planta ,sa descopere frumusetea cresterii si infloririi ei.

Prin modelul care il reprezinta ,profesorul joaca un rol important in formarea si autoformarea gustului estetic la elevi.Educa si prin simpla lui prezenta ,tinuta ,gesture,atitudine,vestimentatie ,conversatie ,acestea trebuind sa constituie o preocupare zilnica pentru profesor.Se pot realiza vizite la muzee, expozitii,intalniri cu artisti,cercuri artistice se pot organiza concursuri artistice in scoala,intre scoli,toate acestea contribuind la realizarea educatiei estetice .Pentru oricine ,cel mai frumos cadou de oferit si primit sunt florile,dar trebuie stiut cand ,cum,cui,cate, ce fel de flori oferim .

Scenarii pentru realizarea unor astfel de lectii sunt mai multe, chiar daca nu sunt incluse in programa scolara plantele ornamentale,se pot face in orele ramase la dispozitia profesoruluisi exemplific cu un proiect didactic.

PROIECT DIDACTIC

Obiectul: Botanica –cls. aV a

Subiectul: Plante ornamentale Ora la dispozitia profesorului Tipul lectiei: mixta

Obiectivul: Formarea unor deprinderi estetice si insusirea de cunostinte

Metode si procedee : Conversatia euristica ,observatia, lectura,activitatea practica.

Mijloace de invatamant: atlas botanic ,planse ,plante ornamentale vase pentru flori.

Obiective operationale:

1.sa defineasca notiunea de planta ornamental;

2.sa recunoasca frumusetea plantelor ornamentale;

3.sa deduca rolul relaxant al plantelor ornamentale;

4.sa realizeze aranjamente florale pentru camera lor sau sala de clasa.

Desfasurarea activitatii

Captarea atentiei: se face lectura unui fragment cu descrierea unor plante ornamentale de catre prof. ex: Poiana narciselor. Reactualizarea cunostintelor: pune in discutie plantele ornamentale invatate la botanica.Transmiterea si insusirea noilor cunostinte,activitatea profesorului:

-face descriera plantelor ornamentale cel mai des intalnite ;

-intreaba elevii despre rolul relaxant al plantelor decorative ,de infrumusetea lor spatiului in care locuiesc;

-le trezeste stari emotionale prin mirosul unor plante, prin unicitatea unor plante; -atrage atentia elevilor asupra modului in care au fost redate florile de artisti in picture ,poezie ,muzica;

-pot aplica acasa ,practic ,cunostintele ,prin sadirea unor plante in ghivece; - li se atrage atentia ca florile sunt cadoul cel mai accesibil si potrivit in toate imprejurarile; -sunt invatati regulile care se cer respectate pentru oferirea florilor :cui ,cand,cum, ce fel de flori; -cum se primesc;

-dezvoltarea gustului pentru florile naturale;

-daca elevii sunt pasionati de filatelie pot colectoina timbre cu plante ornamentale ,realizarea de shimburi intr elevi;

-importanta vanzarii plantelor ornamentale ,care aduce un profit foarte bun cultivatorilor de plante; ACTIVITATEA ELEVILOR

-recunosc plantele ornamentale expuse;

-descriu plantele din mediuul lor de viata si efectul pe care il au asupra lor, miros florile,le combina culorile in buchete;elevii privesc lucrari de pictura cu flori ,pot asculta o melodie despre plante ex. ‘’Un copac cu flori; -cei care planteaza flori acasa spu ce plante au si cum le planteaza;spun ocaziile in care au au oferit flori si cui ; -raspund la intrebarile puse si se realizeaza o conversatie daca este posibilpe aceasta tema .

FIXAREA SI CONSOLIDAREA CUNOSTINELOR

-cu ajutorul elevilor se face o schita din care sa reiasa insusirea plantelor ornamentale si importanta lor pentru om; distribuie elevilor plante ornamentale si vase ,sunt pusi sa alcatuiasca aranjamente florale; -descrie si explica stiinta aranjamentelor florale numita ikebana si o realizata pe parcusul orei;

ELEVII : spun cum se simt sufleteste cand privesc un aranjament floral realizat de ei;

EVALUAREA

Se evalueaza aranjamentele florale realizate de elevii si se premiaza cele mai frumoase .

3. Urbanismul şi efectele lui asupra mediului

prof. Poenaru Ioana Madalina,Clubul Copiilor Curtea de Arges

De-a lungul istoriei sale omul a cunoscut o evoluţie ascendentă, înregistrând în mod continuu noi şi noi descoperiri. Această afirmaţie este destul de evidentă dacă privim sfârşitul mileniului doi: avionul supersonic, trenurile de mare viteză, blocurile “zgârie-nori”, explorarea spaţiului cosmic. Drept urmare, amprenta dominantă a acestui secol o constituie nivelul de cunoaştere tot mai ridicat al umanităţii şi, în consecinţă, nivelul de trai al acesteia înregistrează astăzi în ţările dezvoltate, cota cea mai ridicată din istorie (acesta fiind determinat de transpunerea în practică a descoperirilor din activitatea de cercetare-dezvoltare).

Dar, nu trebuie uitat că primul factor care a stat la baza dezvoltării umane l-a constituit mediul înconjurător: apă, aer, sol, subsol, vegetaţie şi faună din care omul a extras fără încetare, uneori până la epuizare resursele necesare – materii prime: lemn, sare, fier, cupru, cărbune, petrol, apă, substanţe chimice – fără de care nu ar fi putut înregistra progresul ce caracterizează astăzi omenirea.

În evoluţia sa, acest progres ştiinţifico-tehnic, s-a materializat într-o agricultură mecanizată şi chimizată, într-o industrie automatizată şi robotizată, în mijloace de transport din ce în ce mai rapide, mai confortabile şi mai eficiente, omul stabilindu-şi habitatul întâi în aşezările rurale, apoi în oraşe care s-au dezvoltat atât pe orizontală cât şi pe verticală.

În prezent, între progresul ştiinţifico-tehnic şi noţiunea de urbanism se află o relaţie directă: progresul a determinat dezvoltarea oraşelor şi intensificarea activităţii economico-sociale.

De asemenea, urbanismul se află în relaţie de intercondiţionare şi cu mediul înconjurător, oraşul fiind în mare măsură dependent de ecosistemele care îl înconjoară. Ecosistemul urban este ecosistemul cu cel mai înalt grad de artificializare, parametrii ecologici care caracterizează calitatea mediului au suferit modificări în compoziţia chimică – atmosferă, sol şi apă – în urma activităţii menajere şi industriale.

Principalul factor al poluării oraşelor este industria; aceasta fiind o cauză a dezvoltării aşezărilor urbane. Între industrie şi urbanism există o intercondiţionare, industria fiind un factor sine qua non al urbanizării, şi, prin urmare, acolo unde există industrie există şi poluare.

Industria, ca activitate economică, eliberează în aer, substanţe chimice, particule şi gaze (dioxid de carbon (CO2), monoxid de carbon (CO), hidrocarburi nearse, amoniac (NH3)), prafuri industriale; deversează în apă şi în sol reziduuri industriale nocive atât plantelor cât şi animalelor etc.

Un alt exemplu reprezentativ al poluării industriale este dat de freoni (compuşi chimici utilizaţi în industria cosmeticelor şi pentru instalaţii frigorifice) care, ajunşi în straturile superioare ale atmosferei, sub influenţa radiaţilor ultraviolete de mare intensitate, se descompun eliminând clor, fluor etc., care atacă ozonul din atmosferă.

Un alt domeniu cu impact negativ asupra mediului, ca parte componentă şi funcţională a oraşului, este cel al transporturilor. Acestea, pe lângă poluarea solului, apei şi aerului constituie şi un puternic factor de stres asupra populaţiei urbane prin numărul mare de maşini, poluarea fonică, transformarea peisajului urban etc. Astfel, traficul rutier reprezintă principala sursă a emisiilor de oxizi de carbon (circa 90%) şi de oxizi de azot (circa 59%), ocupă o poziţie mai modestă, dar comparabilă cu celelalte surse, în ceea ce priveşte emisiile de bioxid de carbon, şi are o influenţă mai redusă în privinţa bioxidului de sulf (SO2) (circa 4%). Traficul rutier deţine principala pondere în domeniul emisiilor de hidrocarburi volatile (circa 45%), precum şi la emisiile de plumb, estimate a fi de peste trei ori mai importante decât cele generate de sectoarele industriale. Contribuţia la fenomenul de poluare a motoarelor folosite în transporturile urbane.

Pe lângă poluarea aerului de către motoarele cu ardere internă prin: substanţe toxice, poluanţi atmosferici uşor sesizabili (fum, miros), gaze cu efect pe termen lung (bioxid de carbon), transporturile afectează mediul înconjurător într-un mod agresiv, ca o consecinţă a dezvoltării economice din ultimii patruzeci de ani care a condus la creşterea continuă a transporturilor de persoane (o sporire de 2,20 ori a numărului de pasageri pe km) şi de bunuri (de 1,75 ori tone pe km). Asemenea nivele de trafic generează elemente de stres pe care populaţia le acceptă din ce în ce mai greu.

O altă sursă de poluare provenită ca urmare a activităţii urbane şi ce afectează în mod vizibil natura este cea a deşeurilor menajere şi industriale. În prezent cantitatea acestor deşeuri a atins nivelul cel mai ridicat datorită atât creşterii populaţiei şi agenţilor economici, cât şi creşterii şi diversificării activităţilor urbanistice.

Principala problemă în cazul deşeurilor o constituie modul lor de gospodărire (generare, incinerare, reciclare, refolosire). De altfel, semne privind considerarea dezvoltării deşeurilor au şi apărut sub forma scăderii ritmului de generare, sporirea nivelului de reciclare şi, respectiv, de incinerare a deşeurilor.

Arderea gunoiului nu este un proces curat. Se produc tone de cenuşă toxică şi se poluează atmosfera. Combustia materialelor la temperaturi ridicate duce la ruperea legăturilor chimice care eliberează o serie de substanţe toxice. Acestea pot polua aerul atmosferic sau pot fi luate de apa de ploaie şi transportate în pământ, către pânza freatică. Instalaţiile de incinerare eliberează în atmosferă oxizi de sulf şi de azot, dioxili şi furani (substanţe extrem de toxice, suspectate a cauza cancer şi defecte genetice), metale grele (plumb, cadmiu, mercur).

O altă formă de poluare o reprezintă apa cu care se răceşte cenuşa fierbinte: apa devine în mod inevitabil contaminată cu substanţe acide şi pune probleme deosebite pentru depozitare, dacă nu se poate reutiliza.

Deşi multe instalaţii sunt de tip energetic, cantitatea de energie produsă este cu mult mai mică decât cea necesară pentru elaborarea materialelor care se incinerează. De exemplu, prin reciclarea hârtiei se poate economisi de cinci ori mai multă energie decât se poate obţine prin incinerarea ei; în cazul polietilenei, prin reciclare se economiseşte aproape de două ori mai multă energie decât prin incinerare.

Din mulţimea activităţilor caracteristice oraşului, nu trebuie uitată cea turistică, care prin acţiunile de agrement şi recreare contribuie în măsură mai mică sau mai mare la distrugerea naturii. Din nefericire, turismul, ca activitate de bază pentru anumite oraşe de profil, a condus în final la distrugerea lor. Aceasta se materializează printr-un flux continuu de turişti, extinderea căilor de acces, schimbarea profilului oraşului dintr-un turistic într-unul industrial sau agricol care, în consecinţă, au condus la artificializarea zonelor naturale.

Ca o concluzie, dezvoltarea anarhică a oraşelor, care să nu ţină cont de necesităţile şi trebuinţele omului poate să ducă, în cele din urmă la distrugerea umanităţii. Depinde numai de om, de voinţa sa dacă aceasta se va întâmpla sau dacă el îşi va schimba modul de a gândi despre localitatea sa, despre societatea în care trăieşte.

4.Dezvoltarea abilităţilor practice ale elevilor in cadrul cercului de protecţia mediului

prof. Buican Mariana –Clubul Copiilor Zimnicea

Acţiunea de protecţie a mediului se poate realiza numai prin asociera măsurilor de ordin juridic şi administrativ cu cele de ordin educaţional.Schimbarea mentalităţii oamenilor nu este uşoară,dar fără o educaţie în acest sens,orice acţiune de

ocrotire şi de conservare a mediului este sortită eşecului.Vindecarea naturii de elementele nocive existente în apă,aer,sol nu se poate face fără o conştientizare şi fără o pregătire ecologică a noastră ,a tuturor.Considerăm că orice activităţi educative organizate pe această temă, vor avea un amplu efect asupra elevilor şi cadrelor didactice.Sperăm ca toţi participanţii la activităţile pe care le vom desfăşura în cadrul cercului de protecţia mediului ,să plece cu convingerea că legătura dintre sănătate şi curăţenia mediului este indisolubilă.Pentru a trăi într-un mediu curat,noi toţi trebuie să avem o conduită adecvată.

Puncte tari :

-pentru România, integrarea în Uniunea Europeană (UE), acţiune asumată politic, are efecte semnificative asupra ocrotirii si conservării mediului înconjurător şi, implicit, asupra educaţiei şi formării unor opinii şi comportamente civilizate, ca parte a educaţiei în context European;

-educaţia şi formarea conştiinţei sociale a cetăţenilor din România vor contribui la definirea locului şi rolului României în structura Uniunii Europene.

Oportunităţi :

-implicarea administraţiei locale ,a unor agenţi economici şi a cât mai multor elevi in coordonarea şi desfăşurarea proiectului ;

-realizarea proiectului in parteneriat cu alte unităţi de învăţământ ;

-colaborarea cu cadre diactice si elevi din alte localitati,judeţe şi ţări.

Asigurarea succesului la învăţătura al copiilor în functţie de potenţialul lor biologic şi psihic, pe de-o parte şi depaşirea eşecului pe de altă parte, se prezintă ca obiective educaţionale de mare complexitate la etapa actuală de dezvoltare a teoriei şi practicii pedagogice.

Eficienţa activităţilor educative depinde nu numai de capacitatea de asimilare a cunoştintelor,dezvoltării priceperilor si deprinderilor, dar şi de anumite trăsături de personalitate,iar în particular, de imaginatia elevului. Fără dezvoltarea imaginaţiei este imposibilă acumularea aceloraşi cunoştinte, priceperi şi deprinderi, este cu neputinţă formarea personalităţii în ansamblu a elevului Dezvoltarea şi insuşirea corectă a abilităţilor practice la elevi , evaluarea cu discernământ a celor dobândite de acesta trebuie orientate cu atenţie, devenind preocupări sistematice ale cadrului didactic. Dezvoltarea abilităţilor practice în şcoală constituie o modalităţi dezvoltare a creativităţii şi de combatere a stresului la elevi.

Din dorinţa de a sublinia rolul important al dezvoltării abilităţilor practice la elevi,citez din Legea Invatamantului, art. 4.,aliniatul(1)

“Invatamantul are ca finalitate formarea personalitatii umane, prin:

a) insusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale;

b) formarea capacitatilor intelectuale, a disponibilitatilor afective si a abilitatilor practice prin asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice, tehnice si estetice;

c) asimilarea tehnicilor de munca intelectuala, necesare instruirii si autoinstruirii pe durata intregii vieti;

d) educarea in spiritul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, al demnitatii si al tolerantei, al schimbului liber de opinii;

e) cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile moral-civice, a respectului pentru natura si mediul inconjurator;

f) dezvoltarea armonioasa a individului, prin educatie fizica, educatie igienico-sanitara si practicarea sportului;

g) profesionalizarea tinerei generatii pentru desfasurarea unor activitati utile, producatoare de bunuri materiale si spirituale.”

Obiectivele generale ale educaţiei ecologice urmărite prin implementarea proiectelor cercului de protecţia mediului sunt:

- informarea si sporirea cunostintelor copiilor despre mediu;

- constientizarea rolului lor in crearea si prevenirea problemelor de mediu;

- sensibilizarea acestora faţă de natură;

- invăţarea unor deprinderi de viaţă care reduc impactul negativ asupra mediului;

- cercetarea modalitatilor de reabilitare a starii mediului inconjurator prin antrenarea elevilor in activitati de ingrijire a spatiilor verzi, de reciclare a deseurilor, de salubrizare a localitatilor etc.;

- cresterea dorintei de a ocroti, respecta si proteja natura prin implicarea copiilor in activitati cu caracter experimental si demonstrativ;

- promovarea unor atitudini pozitive de ocrotire a mediului inconjurator.

Din materiale refolosibile ,elevii cercului de protecţia mediului,din cadrul Clubului Copiilor Zimnicea au confecţionat:

- jucării( păpuşi,maşini ,poşete)

- tablouri cu flori de hârtie;

- machete(căsuţă,,depozit de marfă)

- obiecte decorative (crenguţă înflorită,om de zăpadă,coş cu flori)

Cu ajutorul unor materiale din natură,am decorat încăperea sala cercului de protecţia mediului.Astfel,frunzele folosite erau utilizate ca material didactic,dar şi ca obiecte decorative.

Materiale folosite:

- materiale textile,fire de lână sau bumbac;

- ambalaje(hârtie,polistiren,cutii de carton)

- bidoane de material plastic(PET)de la băuturi răcoritoare ;

- materiale din natură(castane,flori uscate, frunze,crengi şi coajă de copac,plante ierboase)

Materiale auxiliare : - foarfeci,lipici, creioane,riglă

Rezultate obţinute

Copiii au descoperit că reducerea consumului resurse materiale şi de energie se poate realiza prin utilizarea materialelor refolosibile.

Cu lucrările realizate,am organizat expoziţii cu diferite ocazii:

- Simpozionul Interjudeţean “Mediul Urban” organizat de cercul Protecţia Mediului,din Clubul Copiilor Zimnicea;

- Concursul Naţional de jucării-organizat de Palatul Copiilor Caracal;

- am postat fotografii cu aceste lucrări pe internet( am realizat un blog pe 360., am alcătuit un grup yahoo în cadrul proiectului de partenriat “Un suflet curat,într-un mediu curat“)

- unele lucrări au fost expuse în clasele elevilor,în şcolile din Zimnicea.

5.Minorităţile din Romania - unitate şi diversitate( partea a II – a )

elev : Costea Petre Teodor cls.IX , îndrumător : prof.Buican Mariana

Clubul Copiilor Zimnicea

Aromanii

În Evul Mediu aromânii au creat în 1186 în bazinul Dunării de jos şi al Vardarului (sudul actualei Românii, Bulgaria şi actuala Macedonie) regatul atunci denumit Regnum Valachorum (iar azi cunoscut ca „Al doilea ţarat bulgar”), precum şi o serie de state semiautonome pe teritoriul actualei Grecii, cum ar fi Vlahia Mare sau Vlahia Mică. Ulterior aromânii au jucat un rol important în independenţa mai multor ţări balcanice cum ar fi Bulgaria, Albania şi Grecia faţă de Imperiul Otoman.

În afara acestor formaţiuni politice istorice, aromânii nu au creat, nici revendicat state, cu o singură excepţie, efemeră şi socotită de majoritatea aromânilor ca mascaradă politică, crearea în 1941 sub controlul Italiei a unui principat autonom: Principatul de Pind, după ce armata Germaniei naziste a ocupat Grecia.

Vlahi a fost un termen folosit în evul mediu timpuriu ca un exonim de origine germanică (walh, mai târziu welsh) pentru toate popoarele romanice (şi chiar unele celtice: Wales), inclusiv pentru populaţiile romanice din răsăritul Europei şi din Balcani, dar, în zilele noastre, este folosit în mod normal (în special de către greci) numai pentru aromâni, românii fiind numiţi vlahi sau valahi numai în context istoric sau ca termen vag derogativ sau dacă este vorba de românii timoceni, care vorbesc de asemeni dialectul dacoromân şi anume un grai apropiat de cel din Mehedinţi. Vezi de asemenea: Etimologia cuvântului vlah.

Numele de tsintsari (ţinţari) este dat aromânilor în special de sârbi sau maghiari (cincárok). Lexicograful sârb Vuk Stefanović Karadžić explică acest nume prin faptul că sunetele ce şi ci din limba latină aromânii le rostesc tse, tsi. Karadžić a avansat şi ipoteza că tsintsari vine de la tsintsi (în româneşte cinci), dar Theodor Capidan afirmă că folosirea relativ rară a cuvântului cinci nu poate explica acest nume, şi că el poate fi atribuit mai degrabă frecvenţei mari a sunetelor tse, tsi în aromână în propoziţii precum „Tsi fatsi?” („Ce faci?”).

Un nume mai vechi, cu tentă peiorativă, este cel dat de greci: kutsovlahi (Κουτσόβλαχος Kutsovlahos, adică „vlah şchiop”), folosit în contrast cu numele de mavrovlahi, dat românilor din nordul Dunării. (Mavrovlahi sau morlaci reprezintă un alt grup românesc balcanic, migrat spre coasta Dalmaţiei. Resturi de populaţie morlacă sunt astăzi practic complet asimilate în populaţia croată.)

O parte din turci şi din albanezi îi numesc pe aromâni čoban („ciobani”) din cauza ocupaţiei principale tradiţionale a acestora

Perioade de Post din an si preparate specifice pentru Post. Fiind crestini de rit ortodox, aromanii tin posturile de peste an (postul Craciunului de 40 zile, postul Pastelui de 49 zile, postul sfintilor Apostoli, postul Sfintei Marii de 14 zile). In aceste perioade, traditional, nu se consuma produse de origine animala (carne, peste, produse lactate) si nu se bea alcool. Dintre preparatele alimentare de post pot fi amintite: placinta de dovleac, placinta de praz, dovlecei prajiti cu sos de rosii, terci de malai.

Preparate rituale la marile sarbatori calendaristice: la Anul Nou se prepara placinta dulce in care se pun bani (monede); la Lasata secului placinta cu branza; la Paste ianomati (orez cu maruntaie de miel). Fireste, alimentele cele mai cunoscute sunt telemeaua macedoneasca si branza. Telemeaua este asociata popoarelor

nomade de origine romana care s-au imprastiat in toata Europa. Telemeaua e un sortiment de branza integrala, proaspata care se taie de obicei in bucati de 1 kg. E o branza semi-moale, cu atat mai moale si mai dulce cu cat e mai proaspata. Intrucat se pastreaza in saramura, pe masura ce se invecheste devine mai tare si mai sarata. Obtinere branzei: se foloseste laptele obtinut la stana prin mulsul manual; fiecare stana are o incapere special destinata prepararii branzei, cu vase din lemn, cu coveti pentru inchegarea laptelui si pentru strecurarea zerului, toate de o curatenie impecabila; acidifierea laptelui (transformarea zaharurile din lapte in acid lactic) se face cu cheag. Traditional, cheagul este o enzima obtinuta din stomacul viteilor care introdus in lapte desavarseste procedeul de covasire, inchegarea; se lasa astfel, amestecul dintre lapte si cheag in coveti pana a doua zi, colectand in alt vas zerul; telemeaua proaspata se taie de obicei in bucati de 1 kg; se serveste proaspata sau veche ,pastrata in saramura. La prepararea mamaligii foloseau malaiul in amestec cu branza si lapte numit “kules “.

In satele cu populatie aromana, carnea de oaie este preponderenta in meniul de sarbatoare, mai ales la nunta si inmormantare. Exista chiar credinta ca „e mai primita pomana de oaie si mai ales de carlan” (miel: Nalbant).

Masa de nunta traditionala la aromani cuprinde predominant preparate cu continut ridicat de proteine animale , lipide (carne de oaie) si bauturi cu continut mediu de alcool (vin). Nu se consuma carne de porc, se consuma putine legume, fructe, cereale. Pentru ospatul de nunta se sacrifica oi, miei si berbeci, animale ingrasate special pentru acest eveniment. Mancarurile ce se pregatesc pentru toti mesenii sunt: mancare din maruntaie (organe) de oaie, miel si de berbec numita ianomati; pilaf cu carne de oaie, miel sau berbec; friptura de oaie, miel sau berbec.

Conform traditiei, in ziua in care se naste un copil, sau in ziua urmatoare,, daca nasterea are loc dupa apusul soarelui, sunt invitate la lauza acasa 7-10 rude apropiate, numai femei. Ospatul prilejuit de acest eveniment trebuie sa conţină urmatoarele preparate: turta Sfintei Marii, o turta din faina de grau pe care, inainte de a fi coapta, se fac semne in forme de raze; gogosi; compot din prune uscate. O explicatie medicala a consumului acestor alimente, bogate in glucide simple sau polimere (amidon) consta in aceea ca, dupa efortul fizic intens depus la nastere, organismul necesita pentru refacerea rezervelor energetice compusi glucidici, usor mobilizabili si furnizori rapizi de energie. Tot cu acest prilej se mai prepara iahnie din fasole uscata sau cartofi si pilaf dulce (alimente bogate, de asemenea, in glucide). Rudele invitate ii aduc lauzei gogosi. Conform ritualului, inainte ca invitatele sa serveasca din bucatele pregatite special, ele gusta din turta Sfinte Marii: turta este rupta in patru bucati deasupra capului unui copil, lauza pastreaza un sfert din ea, restul fiind consumat in comun. Dupa trei zile de la nasterea copilului sunt invitate la masa femei si fete, rude si persoane apropiate. La aceasta intalnire, numita Culacu, nu participa barbatii. Bucatele ce se gatesc la acest eveniment sunt: colaci din faina de grau; mancaruri din carne de miel (daca este primavara) sau de oaie in celelalte anotimpuri: ianomati (maruntaie de miel sau oaie cu orez) ; iahnie de fasole sau cartofi; pilaf dulce; placinta cu branza. Obligatoriu, se beau bauturi alcoolice (rachiu, vin).

Ospatul ritual de inmormantare sau de comemorare. Masa pentru pomenirea mortului este pregatita la casa celui decedat. Se servesc aceleasi mancaruri ca la nunta, bazate pe carne de oaie sau de miel, iahnie de fasole sau de cartofi. La inceput se serveste coliva din grau fiert.

Costume populare specifice aromanilor

Principalele tipuri de costume tradiţionale, alături de podoabe din argint şi alamă argintată sau aurită. Piesele de costum popular erau confecţionate atît în atelierele specializate, cît şi de către croitorii ambulanţi, cunoscuţi şi sub numele de „arafte”, care lucrau pe comandă, umblînd din sat în sat. Satele cu locuitori aromâni dispuneau de proprii croitori, care lucrau atît hainele obişnuite, cît şi pe cele de sărbătoare şi de ceremonial. „Există numeroase mărturii despre vechimea acestui meşteşug, priceperea deosebită a croitorilor în folosirea iscusită a acului şi nu a maşinii de cusut conferă o valoare aparte lucrului manufacturat. Practicarea croitoriei presupunea specializări pe cîte o activitate, astfel încît unii lucrau doar haine mari, în timp ce alţii aplicau găitanele. Croitorii aromâni ajunseseră atît de vestiţi încît se poate vorbi despre deţinerea monopolului în Balcani”, a precizat directorul Muzeului de Artă Populară, dr. Maria Magiru.

Veşmintele aromânilor purtau semnele distinctive de apartenenţă la o anumită clasă socială, astfel că notabilităţile aveau la „sarică” un şiret roşu, care pornea de la guler şi se termina la poale, negustorii mici aveau şi ei aplicat la „sarică” un şiret roşu, de la guler pînă la mijloc, în timp ce oamenii de rînd aveau acelaşi tip de şnur doar în jurul gulerului.

• Din punct de vedere cromatic, tinerii purtau veste de culoare roşie, iar bătrînii purtau aceleaşi piese vestimentare albe sau negre. Pe acest fond se detaşau elementele de decor, realizate cu auriu, albastru sau negru.

Harta Balcanilor, cu regiunile locuite de aromâni ,colorate în roşu

[pic]

Costume nationale:

[pic][pic]

6.Istoricul localităţii Moldoviţa

inst. Doina Circiu, Gradinita nr.13 Neghinita, Suceava

Lumea “tăcută” a satului, domeniu aproape exclusiv al etnologului, a atras de-a lungul timpului şi atenţia istoricului, însă dificultăţile pe care le ridică un asemenea demers au determinat un anume scepticism şi o producţie istoriografică puţin însemnată sub aspect cantitativ. Unul dintre părinţii “noii istorii”, Marc Bloch, folosea termenul “comunităţi tăcute”, pentru a desemna marea masă a acestor anonimi ai istoriei, considerând studiul acestor comunităţi extrem de dificil. Dacă în trecut s-au făcut lucruri remarcabile în această direcţie este de ajuns să ne gândim la lucrările lui H. H. Stahl şi David Prodan. În prezent lumea satelor are parte de tot mai puţin interes din partea istoricilor. O cauză ar putea fi graba spre marea sinteză, necesară de altfel, dar mai puţin solidă fără analiza segmentelor mici. O altă cauză este materialul nostru documentar sărac şi nediversificat, monoton chiar. Cercetările arheologice sunt limitate spaţial şi multe din rezultate nu sunt publicate. Multe dintre izvoarele scrise, în mod special cele care privesc evul mediu mai târziu, epoca modernă şi cea contemporană, încă îşi mai aşteaptă editorii. Din aceste motive o sinteză de istorie locală cere timp îndelungat de documentare, de sortare atentă a materialului, de analiză atentă, multidisciplinară. Altfel riscul de a ajunge la imagini incomplete, false chiar în ceia ce priveşte trecutul unui sat este foarte mare.

Urme istorice au fost descoperite destul de timpuriu pe valea Moldoviţei, marcând într-un fel intrarea ei în istorie. Este vorba de o cămaşă de zale, piese de “harnaşament” şi alte materiale descoperite întâmplător în Moldoviţa, în locul numit “Hurghişca” de către nişte muncitori forestieri. Depozitul este unic pentru Moldova secolului XIII şi el relevă, alături de alte descoperiri asemănătoare efectuate în zona montană, interesul pentru producerea sau importul de arme şi implicit sporirea capacităţii militare a societăţii româneşti din perioada premergătoare întemeierii statului de sine stătător al Moldovei.

Descoperirea a fost pusă în legătură, prin plasarea sa geografică, cu un presupus “drum tătăresc” locul fiind probabil ale pentru aşezarea unei tabere temporare. Dacă valea Moldoviţei a fost sau nu un coridor pentru eventuale seminţii turanice rămâne o afirmaţie care trebuie confirmată de alte descoperiri arheologice în zonă. Nu putem să nu luăm în considerare şi schimburile demografice care au loc între Maramureş spaţiul est-carpatic şi mai ales expediţiile militare care constituie o etapă în întemeierea statului moldovenesc. Doar în trecere mai putem aminti dovezi de ordin etnografic şi anume legendele despre expediţia de vânătoare a lui Dragoş, acea “baladă de ospeţie” care nu ocolesc nici spaţiul moldoviţean.

Viitoare piese documentare şi arheologice ar putea aduce lumini noi în “dosarul” întemeierii statului moldovenesc, controversat şi în zilele noastre, şi pentru o eventuală legătură cu valea Moldoviţei. Legătura durabilă a Moldoviţei cu istoria rămâne, fără îndoială, mănăstirea cu acelaşi nume.

Aflat la 6 km de mănăstire, cunoscut cu primul său nume în istorie – „Russ Moldovitza”, satul s-a format printr-un fenomen de colonizare, având mai multe surse demografice, care poate fi reconstituit mai mult sau mai puţin ipotetic, deoarece datele documentare sunt fragmentare şi puţine

Meleagurile comunei sunt amintite pentru prima dată de documentele redactate de cancelaria lui Alexandru cel Bun, la începutul veacului al XV-lea când suveranul Moldovei dăruieşte mănăstirii Moldoviţa aceste meleaguri ca branişte.

Documentul nu menţionează existenţa unor locuitori şi cu siguranţă atunci n-au existat. Vatra aşezării pare a fi întemeiată la începutul sec XVI-lea când s-a prăbuşit edificiul mănăstirii din cauza unei alunecări de teren şi voievodul Rareş colonizează aceste locuri cu robi din proprietăţile mănăstirii. După terminarea construcţiei 1531, Petru Rareş întăreşte daria făcută la 1411 de Alexandru cel Bun, la curtea din Hârlău în jurul anului 1534, prin care se arată ... „a fost miluită” (dăruit) şi satul Moldoviţa.

Poiana Corhana

Fondată în acele timpuri, mica aşezare a comunei s-a dezvoltat greu şi încet. Existenţa vechiului drum tătăresc ce unea Poiana Micului, Vatra-Moldoviţei şi peste Trei Movile cu Ocolul Câmpulungului Moldovenesc, a pericolului ce venea din partea hoardelor străine şi probabil să fii determinat o parte dintre locuitorii satului Moldoviţa, să migreze în susul văii cu acelaşi nume unde ar fi dat naştere satului de azi, Moldoviţa, care ulterior s-a desprins de Vatra satului, formând două aşezări distincte Vatra Moldoviţei şi Moldoviţa de azi.

Aici s-au retras săteni din preajma mănăstirii în căutarea unui loc mai ferit. Acestora li s-au alăturat grupuri de huţuli şi ruteni care s-au aşezat aici pentru a se sustrage rigorilor iobăgiei de pe moşiile nobililor poloni din Galiţia sau Halici.

După anexarea Bucovinei de imperiul Habsburgic au venit emigranţi transilvăneni pe teritoriul „Bronişte” pe care s-a creat satul „Ruşii Moldoviţei”.

La recensământul efectuat la data de 20 iunie 1774 se arată că localitatea „Ruschi ot Moldaviza”- Ruşii Moldoviţei – sat pe teritoriul satului Moldoviţa, aparţinând de mănăstirea Moldoviţei avea 115 familii care plăteau impozit şi 8 persoane scutite, ceea ce însemna având în vedere că o familie se compunea în medie din patru-cinci membri aproximativ 525 de oameni. În 1776, după ocupaţia austriacă, existau 97 de familii, aproximativ 450 de oameni, în 1780, 141 familii – 635 de oameni.

În 1864 – Ruşii Moldoviţei împreună cu Argel şi Ciumârna avea 2022 locuitori. Numărul celor aşezaţi pe aceste plaiuri sporeşte continuu prin exodul huţulilor, din principatul Halici, pribegi aici, în căutare de trai mai bun. În 1890 împreună cu Argelul formează o comună distinctă de Vatra Moldoviţei, cunoscută sub numele de Ruşii Moldoviţei sau Ruşii pe Moldoviţa, iar mai târziu Moldoviţa Ferăstrău ceea ce dovedeşte un spor demografic important, probabil ca urmare a dezvoltării exploatărilor forestiere.

[pic]

Spre Vf. Paşcanu (Obcina Feredeului)

Începutul secolului XX ne aduce cifrele înregistrate de Em. Grigorowiţa în lucrarea “Dicţionar geografic al Bucovinei”, publicată în 1908. Autorul nu dă sursele pe care le-a folosit, însă datele detaliate sunt foarte importante pentru Moldoviţa:

➢ Ruşii Moldoviţei 2244 locuitori

➢ Dubul 18 locuitori

➢ Argel 275 locuitori

➢ Demacuşa 177 locuitori

➢ Secrieş 4 locuitori

➢ Raşca 374 locuitori

➢ Total 3092 locuitori

Numele de Moldoviţa a fost folosit pentru patru realităţi distincte: râul, mănăstirea, satul format în apropierea mănăstirii, şi pentru o scurtă perioadă, satul de la confluenţa Moldoviţei cu Moldova, ulterior numit Vama. Huţulii majoritari în zonă, reprezintă un grup etnic distinct, controversat, o adevărată enigmă a istoriei. După cum am văzut, huţulii s-au stabilit în Bucovina în secolul XVII, trecând Ceremuşul, pătrunzând pe valea Putiliei, stabilindu-se la Câmpulungul Rusesc şi pe valea Sucevei şi a Moldoviţei, pătrunzând până la Brodina. În anul 1774 statistica oficială dă cifra de 6750 huţuli de ocupaţia austro-ungară în Bucovina.

Evoluţia lor pe perioade mai mari este următoarea:

-1899 = 25000 de locuitori;

-1910 = 33000 de locuitori;

-1919 = 39000 de locuitori;

-1941 = 42500 de locuitori;

Cifrele arată o creştere demografică sensibilă. Huţulii au fost întotdeauna oameni ai muntelui, au iubit libertatea şi probabil de aici a izvorât şi dragostea pentru muntele care le-o oferă.

7.Celule canceroase

Rotaru Ioana , Scoala nr. 2 Buftea

1. Pentru a preintampina deficitele nutritionale multiple ,este necesara schimbarea dietei si administrarea de suplimente nutritive,ceea ce va duce la intarirea sistemului imunitar.

2. Celulele canceroase apar in corp de 6 pana la 10 ori in timpul vietii unui om.

3.Cand sistemul nostru imunitar este puternic, celulele canceroase sunt distruse si astfel este impiedicata multiplicarea lor si formarea de tumori.

4. Cand este diagnosticat cancerul,inseamna ca persoana respectiva are deficiente nutritionale multiple.Aceste deficiente pot sa apara din cauze genetice,a noxelor din mediul inconjurator, a alimentatiei si stilului de viata gresite.

5. Cu totii avem celule canceroase in corp. Aceste celule nu apar,insa,la testele standard daca nu sunt in numar de miliarde. Cand doctorii spun bolnavilor ca nu mai exista celule canceroase in corpul lor dupa tratamentele efectuate,inseamna doar ca testele sunt incapabile sa le masoare deoarece nu mai sunt in numar detectabil.

6. Chimioterapia presupune "otravirea" celulelor canceroase cu rata mare de crestere,dar astfel sunt distruse si celulele sanatoase cu crestere rapida din maduva spinarii .

7. Radioterapia distruge celulele canceroase ,dar in acelasi timp,arde , cicatrizeaza si distruge celule,tesuturi si organe sanatoase iar organe importante ,cum ar fi ficatul ,rinichii ,inima ,sau plamanii pot fi iremediabil afectate.

8. Chimioterapia si radioterapia vor reduce ,la inceput ,dimensiunea tumorilor. Folosirea indelungata a acestor tratamente nu va duce insa,la distrugerea definitiva a lor.

9. Cand in corp se acumuleaza prea multe "deseuri" toxice rezultate in urma chimio- si radioterapiei sintemul imunitar este fie compromis,fie distrus,iar pacientul poate muri din cauza unor infectii banale .

10. Chimioterapia si terapia cu radiatii pot favoriza mutatii genetice in celulele canceroase care le fac foarte rezistente la tratament ,si greu de distrus . Interventiile chirurgicale pot determina diseminarea ( imprastierea ) celulelor canceroase la alte organe (metastaze ).

11. O metoda foarte buna de lupta impotriva celulelor canceroase este infometarea,adica evitarea alimentelelor de care au nevoie pentru multiplicare.

12. Proteinele din carne sunt dificil de digerat si necesita o cantitate mare de enzime digestive Carnea nedigerata ramane in interiorul intestinului ,intra in putrefactie si se creste ,astfel cantitatea de reziduuri toxice din corp .

13. Celulele canceroase sunt acoperite de un perete gros de proteine . Renuntarea la carne sau reducerea ei in alimentatie duce la eliberarea de cantitati din ce in ce mai mari de enzime ; acestea ataca proteinele din peretele celular si permit celulelor specializate sa distruga celulele canceroase. .

14. Unele suplimente nutritive ajuta la intarirea sistemului imunitar ,cum ar fi : IP6 (inozitolul sau vitamina B9 ,continut de taratele de grau,seminte ,nuci - n.tr.), Essiac (ESSIAC este o formula din plante ce a fost utilizata din anul 1922 de o sora medicala din Canada numita Rene Caisse pentru a ajuta pacienti cu afectiuni grave.Cele opt plante din reteta originala sunt : ciuline sfant, radacina de brusture, laminaria, trifoi rosu, ulm cu coaja neteda, radacina de revent turcesc, nasturel, macris marunt) antioxidanti , vitamine ,minerale ,etc.,toate stimuland imunitatea sa lupte si sa distruga celulele canceroase. Alte suplimente cum ar fi vitamina E produc apoptoza sau moartea programata a celulelor ,metoda naturala a corpului de a scapa de celulele bolnave ,nedorite.

15. Cancerul este o boala a mintii ,corpului , si spiritului .Gandirea pozitiva si o fire activa ajuta pe cel care lupta cu cancerul sa supravietuiasca . Furia , neiertarea si amaraciunea "construiesc" un mediu stresant si acid in corp . Trebuie sa

invatam sa avem un spirit iubitor si iertator ,sa ne relaxam si sa ne bucuram de viata !

16. Celulele canceroase nu se pot dezvolta in prezenta oxigenului .Facand exercitii fizice zilnice si de respiratie ,oxigenul ajunge adanc ,la nivel celular.Terapia cu oxigen este foarte importanta pentru distrugerea celulelor canceroase.

17.Eliminad din alimentatie zaharul,se elimina una din cele mai importante surse de hrana a celulelor canceroase.Inlocuitorii de zahar indulcitorii sintetici cum ar fi zaharina ,sau alte produse ( Nutrasweet, Equal, Spoonful, etc ) ,au ca baza aspartamul ( E 951) ,o substanta chimica daunatoare . Un inlocuitor natural al zaharului ar fi mierea de albine si melasa ,dar in cantitati moderate . Sarea de bucatarie contine adaosuri chimice pentru a avea culoarea alba.

18.pH-ul

Celulele canceroase "infloresc" in mediu acid . O alimentatie preponderent carnivora induce un pH acid in corp si ar fi mai bine sa se consume peşte si de carne pasare,iar carne de vita sau porc in cantitati mici .Carnea mai poate contine substante administrate animalelor : antibiotice ,hormoni de crestere,etc.

19. O dieta bazata 80 % pe legume proaspete consumate ca atare sau sub forma de suc ,grau integral ,seminte ,nuci ,si fructe schimba pH-ul corpului in alcalin. 20 % din alimentatie poate fi din alimente gatite ,inclusiv fasole boabe . Sucurile proaspete din legume asigura necesarul de enzime digestive ,usor absorbabile ,care ajung la nivel celular in 15 minute de la consumare ,si care hranesc si favorizeaza cresterea de celule sanatoase . Este bine sa se consume sucuri proaspete de 2-3 ori pe zi .Enzimele sunt distruse la 40 grade C.Evitati cafeaua ,ceaiul si ciocolata ce pot contine cantitati mari de cofeina . Ceaiul verde este o alternativa foarte buna ,avand si proprietati anti - canceroase .

Cea mai buna bautura este APA–purifica

 8. CE SUNT PRODUSELE ALIMENTARE ECOLOGICE ?  

    prof. Raicu Georgeta, Scoala “Gheorghe Magheru” CARACAL

 Un produs  alimentar biologic este considerat acel produs agroalimentar incadrat in grupa produselor ecologice care a fost obtinut in urma unor practici (sau tehnologii) agricole nepoluante  , prin care se respecta conditiile referitoare la:

         -interzicerea utilizarii de produse chimice de sinteza; 

         -tehnologiile folosite protejeaza  mediul si animalele;

         -acceptarea formelor de control pentru conditiile de productie nepoluate;

         -respectarea regulilor impuse de regulamente si standarde   in producerea si distributia acestor produse.

            Conceptul de aliment ecologic implica,deopotriva,producatorul,distribuitorul si consumatorul.

            Ecoprodusele alimentare pot fi incadrate in urmatoarele grupe: 

•         Produse vegetale primare neprocesate,animalele si produsele animaliere neprocesate;

•         Produsele de origine vegetala si animala procesate destinate consumului uman preparate din una sau mai multe ingrediente de origine vegetala si/sau animala.

      Oferta in cadrul pietei produselor alimentare biologice se refera la doua categorii de produse:

•         Produse alimentare biologice-ecologice rezultate prin respectarea cu strictete a unor tehnologii impuse de obtinerea acestor produse;

•         Produse cu “imagine biologica’’ considerate intermediare care se interpun intre produsele alimentare biologico-ecologice si produsele alimentare curente (in cadrul acestor produse se pot incadra si produsele de ferma)

 Produsele agroalimentare marcate cu sigla “eco” sau “bio” sunt obtinute in cantitati mai mici,sunt mult mai scumpe decat produsele rezultate din activitatile agricole conventionale,dar sunt apreciate de  consumatori,deoarece sunt produse sanatoase si gustoase,mai ales cand sunt consumate in stare proaspata sau cat mai putin prelucrate.

Motivele pentru care trebuie sa orientam consumul spre produsele ecologice sunt:

1.      Protejarea generatiilor viitoare;

2.      Indepartarea pesticidelor din meniurilor noastre;

3.      Incercarea unor gusturi mai bune;

4.      Protejarea sanatatii agricultorilor;

5.      Sprijinirea micilor agricultori;

6.      Securitate in fata intemperiilor climatice;

7.      Prevenirea eroziunii solului;

8.      Protectia calitatii apelor;

9.      Economisirea energiei;

10.  Promovarea biodiversitatii;

11.  Sprijinirea unei economii reale.

             In sectorul vegetal din Romania se obtin in conditii ecolgice:griul, porumbul, floarea soarelui,culturi furajere ,legume, fructe(visine, cirese si mere), fructe de padure.In sectorul zootehnic cresc dupa regulile si principiile agriculturii ecologice vacile pentu lapte, oile si gainile, de la care se obtin laptele si ouale ecologice.

Laptele ecologic este materie prima pentru brinza si cascavalul ecolgic.

             Cererea consumatorilor pentru aceste produse variaza pe diferite piete, acestea fiind de circa 10% din piata totala din alimentele respective. Pentru aceste produse, consumatorii accepta o suplimentare a pretului de  25-30%.

In ceea ce priveste calitatea si nivelul pretului acestor produse, cumparatorii de produse alimentare ecologice sunt diferiti de cumparatorii produselor alimentare curente.

Totodata cumparatorii produselor alimentare biologice cumpara in mod diferentiat aceste produse si anume:cantitati foarte mici la produsele animaliere si cantitati mari de fructe si legume proaspete.

    Intrucat  Romania nu detine in prezent o piata interna bine dezvoltata in ceea ce priveste produsele ecologice, cea mai mare cantitate de produse ecologice au fost exportate in Germania, Elvetia, Olanda si Italia.  Calitatea ecologica a unui produs semnifica un impact mai mic  asupra mediului inconjurator. Ambalajul, potrivit conceptiei de “marketing verde” - conceptie ce prinde tot mai mult contur pe plan mondial-  poate si trebuie sa devina un element dinamizator al relatiei complexe produs-ambalaj-mediu. Prevederile europene privind etichetarea produselor obtinute din agricultura ecologica sunt foarte precise. Pe eticheta produselor ecologice  sunt obligatorii urmatoarele mentiuni specifice  sistemului de agricultura  ecologica: referirea la  modul de productie ecologic, sigla, numele si codul organismului de inspectie si certificare care a efectuat inspectia si a eliberat certificatul de produs ecologic si incepand cu anul 2006 sigla “ae”. Sigla “ae “ garanteaza ca produsul , astfel etichetat provine din agricultura ecologica , si este certificat de un organism de control permitand consumatorului o identificare facila  a acestor produse  pe piata. Din anul 2000, atitudinea fata de calitatea alimentelor este  caracterizata prin “ toleranta 0”.Asta inseamna ca atat calitatea mediului,cat si a productiei agricole,primare si secundare ,dar mai ales a alimentelelor nu este negociabila.              

   [pic][pic]

[pic]

9.Rezervaţia naturală -Valea lui David

prof.Fulga Iona, Palatul Copiilor Iasi

MOTTO

„Nu cred ca exista ceva mai important decat conservarea naturii, cu exceptia supravietuirii omului, si aceste doua notiuni sunt atat de strans legate încat este greu sa le desparti” Charles Linderberg

Intoducere

Ariile Protejate sunt percepute inca de foarte multi oameni doar in sensul lor "conservationist" fiind considerate adevarate oaze ale naturii salbatice intr-un desert al dezvoltarii economice, care trebuiesc protejate numai pentru conservarea speciilor care le populeaza. Foarte putin este recunoscut faptul ca zonele aflate in regim

natural si seminatural constituie de fapt suportul "vietii" si implicit al dezvoltarii socio-economice. De asemenea, dezvoltarea socio-economica s-a facut avand la baza resursele si serviciile oferite de capitalul natural, insa pana in prezent in foarte putine cazuri s-a tinut cont de capacitatea productiva si capacitatea de suport a capitalului natural atunci cand s-a proiectat dezvoltarea economica. Ariile protejate prin valoarea lor naturala si gradul redus al interventiei umane pe teritoriul lor sunt cele mai bune exemple si modele pentru sistemele ecologice naturale si seminaturale. Totodata pentru a realiza tranzitia de la actualul model de dezvoltare la un model de dezvoltare durabila este necesara cercetarea, cunoasterea si experimentarea teoriilor pentru implementarea conceptului de dezvoltare durabila. Astfel, atat evaluarea si monitorizarea starii capitalului natural, cat si dezvoltarea cunoasterii se poate realiza in cadrul unor zone pilot cum sunt ariile protejate. Tara noastra detine cea mai mare diversitate biogeografica dintre tarile Europei, incluzând 5 din cele 11 regiuni biogeografice existente la nivel european. Aceasta mare diversitate biogeografica se reflecta în tezaurul natural inestimabil al Romaniei, prin valorile de patrimoniu natural pe care le detine. Bogatia si raritatea elementelor floristice si faunistice precum si varietatea si frumusetea peisajului autohton, au impus, in cadrul actiunii de ocrotire a cadrului natural, crearea in judetul Iasi a numeroase rezervatii naturale de mare interes stiintific, dar si turistic.În acest sens, ariile protejate reprezinta cea mai viabila strategie de conservare si utilizare durabila a valorilor de patrimoniu natural. Activitatile antropice precum pasunatul excesiv, cositul in

perioade necorespunzatoare, constructiile, etc, afecteaza ireversibil starea de conservare a habitatului si a speciilor.

De aceea avem obligaţia :

- sa evităm acele activitati care ar putea afecta in mod semnificativ speciile sau ar putea distruge

habitatele pentru care au fost desemnate siturile respective;

-sa adoptăm masuri unde este cazul, pentru refacerea populatiilor unor specii si habitate;

-sa menţinem habitatele seminaturale si speciile vulnerabile prin masuri adecvate .

„Fâneţele Seculare Valea lui David”– ieri şi azi

La nivelul judetului Iasi au fost identificate si propuse spre a fi incluse în reteaua „NATURA 2000 „un număr total de 27 de situri, sapte dintre acestea de tip SPA (pentru protejarea speciilor de pasari) si 20 de tip SIC (pentru conservarea habitatelor si speciilor de flora si fauna altele decat pasarile). Pana la aceasta data au fost validate 26 de situri, iar dosarul pentru ariea Valea Prutului mijlociu ca sit tip SPA este în lucru. Suprafata totala a acestor situri este de aproximativ 120 mii hectare, adica aproximativ 22% din suprafata judetului. Pentru orice arie care a fost acceptata ca Sit, Natura 2000 va stabili cum trebuie gestionata acea zona astfel încat natura sa nu fie afectata negativ. Rezervatia “Fanetele Seculare Valea lui David” este una din cele 26 de arii naturale protejate  din judetul Iasi declarate  prin Legea 5/2000, de un deosebit interes stiintific, fiind o insula cu un covor vegetal de stepa nealterat sau puţin modificat, unic in Moldova, cu peste 570 de specii de flora , specii care reprezinta cca 16% din flora Romaniei.La vest de orasul Iasi, dupa ce se trece de Fabrica de Antibiotice si de terenul care apartine viei Uricanilor, se deschide, pe partea dreapta, un drum ingust. Acesta duce spre nord, printre doua dealuri interesante ca peisaj si forme dezvaluite privirii, ce se schimba de la un moment la altul. "Valea lui David" situata pe valea paraului Valea lui David, la o altitudine de 80-100m – asa s-a numit intotdeauna si asa este cunoscuta si astazi. Numele vine de la un cunoscut om de stiinta, naturalist, geograf si cercetator, Mihai David care a editat zece lucrari in romana si franceza, printre care si "Cercetari geografice in podisul moldovenesc", cateva pagini fiind dedicate chiar locului care ii poarta astazi numele. . Rezervatia are o suprafata de 46,36ha.Acest biotop natural prezinta numeroase alunecari de teren, formand un micro relief variat care in corelatie cu factorii abiotici au dat posibilitatea instalarii unui covor vegetal bogat. In inventarul floristic sunt mentionate 570 de specii, care reprezinta 16% din flora tarii, printre acestea amintim:varza tatareasca (Crambe tatarica), amareala (Polygala sibirica), steluta cu flori albastre (Aster cinereus), patlagina (Plantago schwrzenber-giana), macris(Rumex tuberosus), insotite de unele specii de Stipa. Fauna este reprezentata de : lepidopterul( Evergestis ostogovici),greierul improscator (Dinarchus desipus), vipera(Ursini Moldavica), soparla (Lacerta agilis chersonensis).

"Vipera Ursini Moldavica”, specie unicat in lume, se intalneste doar in rezervatia Valea lui David. Vipera este foarte usor de recunoscut, dupa forma si coloratura, de obicei in cenusiu, gri deschis sau argintiu cu banda in zig-zag neagra pe spate contrastand cu fundalul. Femelele sunt ceva mai mari, ajungand la 80 cm, si se diferentiaza de masculi prin culoarea mai inchisa. La ambele sexe se pot intalni varietati de culoare cum ar fi indivizii complet negri si mai rar femele rosii uniform. Specia viperei moldavica este veninoasa, dar in general acestea isi folosesc veninul pentru a se hrani si mai putin pentru a ataca oameni. In mod normal, indivizii acestei specii ies din hibernare de obicei pe la mijlocul lui martie, in functie de vreme, iar la sfarsitul lunii august sau inceputul lui septembrie, femelele nasc intre 5 si 18 pui de 14 - 19 centimetri lungime, care vor trebui sa supravietuiasca fara ajutor parental. Dar, in acest an, se pare ca perioada de hibernare a fost mai devreme de luna martie, ceea ce a atras si intrarea in perioada de reproducere, tot mai devreme Seceta acuta din ultima perioada de timp si temperaturile extrem de ridicate pot duce la inmultirea numarului specimenelor. Numarul acestora este greu de estimat pentru ca nimeni nu a reusit sa le inventarieze", au declarat surse din Agentia pentru Protectia Mediului Iasi. Dr. Stefan Zamfirescu de la Catedra de Zoologie si Ecologie a Universitatii „Al.I. Cuza“, specialist in herpetologie (ramura zoologiei care se ocupa de studiul amfibienilor si reptilelor), a descoperit aceasta specie studiind citiva ani de zile viperele care traiesc in imprejurimile Iasului. „Studiile au aratat ca, desi sint veninoase, aceste vipere nu sint foarte periculoase. Inocularile cu venin, care contin apa in proportie de 70-80%, restul saruri si toxine, sunt mai rare in scop de aparare decit cele cu scop de hranire“.. Coasta dreapta a „Vaii lui David” este plina de vipere, in vreme ce pe cealalta parte sunt mai putine, pentru ca soarele disparea dupa ora 16 si ele prefera caldura. Vietatile zburatoare sunt foarte rare.

Doar cate un sturz ratacit mai tipa undeva sus aproape de norii cirus. In toamna nu poposeste pe aceasta vale nici un fel de pasare.

Iernile sunt pustii si urate, tulburate uneori de carduri mici de porci salbatici rataciti in drumul lor spre padure. Astazi aceasta rezervatie naturala aproape ca numai exita.Lacurie au secat. Rezervatia este distrusa de animalele care pasc in voie ,iar autotitatile locale care ar trebui sa se implice in protejarea si pastrarea nealterata a acestei zone, sunt ca si inexistente.Cu toate ca exista acte normative care protejeaza aceste zone (O.G.57/2007) , nimeni nu le cunoaste ,nimeni nu le aplica. Valea lui David, locul care adaposteste o importanta rezervatie naturala, daca nu o vom apara peste cativa ani va fi doar un nume uitat.Exista ,in prezent nu mai putin de 54 de cereri de retrocedare a suprafetei de pamant pe care se afla „ Valea lui David”.In momente grele ,romanii au stiut intotdeauna sa se mobilizeze. Cred, ca si de aceasta data ne vom uni si vom salva „ Valea lui David „.Am convingerea ca implicarea, mai mult in actiunile organizate de „Natura 2000", care prin elaborarea planului de management al sitului, pe baza căruia se va face exploatarea rationala a resurselor biologice dind zonă, va duce la conservarea pe termen lung a capitalului natural al ariei, cu beneficii nu numai pentru mediu, dar si pentru comunitatea locală care constau in :

- atragerea fondurilor comunitare prin dezvoltarea de proiecte in domeniul turismului - fabricarea de produse naturale locale care pot deveni mărci recunoscute, plăţi compensatorii pentru deţinătorii de terenuri agricole din sit.Distrugerea ariilor protejate duce la schimbarea climei care forţează biodiversitatea să se adapteze prin: schimbarea habitatului, modificarea ciclului de viaţă, dezvoltarea de noi caractere sau trăsături. Speciile care nu se vor putea adapta vor dispărea. Specialiştii apreciază că vor dispărea mai mult de un milion de specii ca rezultat al schimbărilor climatice.Diversitatea biologică este afectată de schimbările climatice, dar conservarea resurselor biodiversităţii poate reduce impactul schimbărilor climatice asupra omenirii prin: reducerea cantităţii de dioxid de carbon emise in atmosferă (gaz cu efect de seră), prevenirea inundaţiilor,asigurarea hranei, etc.  Natura este un izvor imens de resurse materiale şi spirituale pentru om, de aceea cunoaşterea importanţei şi necesităţii ocrotirii naturii precum şi conservarea biodiversităţii reprezintă un obiectiv central al educaţiei ecologice.Obligaţia de a păstra biodiversitatea derivă din activităţile multiple ale omului care, determină perturbaţii profunde în economia naturii schimbându-i echilibrul natural.Masurile de protejere a „Fanetelor Seculare Valea lui David” propuse de noi sunt sustinute si de acte legislative ca:

OUG nr. 57/2007, privind regimul ariilor naturale protejate,conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice.

Legea nr. 5/2000, privind aprobarea Planului de amenajare ateritoriului national – Sectiunea a-III-a – Zone protejate.

HG nr. 2151/2004, privind instituirea regimului de arie naturala protejata pentru noi zone.

Ordinul MMGA nr. 494/2005, privind aprobarea procedurilor de incredintare a administrarii si de atribuire in custodie a ariilor naturale protejate.

Ordinul MMDD nr. 1369/2007, privind Procedura de stabilire a derogarilor de la masurile de protectie a speciilor de flora si fauna salbatica.

OUG nr. 59/2007 privind instituirea Programului national de imbunatatire a calitatii mediului.

HG nr. 1143/2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate.

10.CUNOAŞTEREA ŞI PREŢUIREA NATURII

PRIN ACTIVITĂŢILE DIN GRĂDINIŢĂ

educ. Popescu Rodica Grădiniţa Nr.27 Tg-Jiu

“Noi locuitorii acestei planete pe care viaţa este din ce în ce mai tulburătoare, strigăm cu frenetică energie: a fi, a fi, a fi! Răspunde acest pamânt roditor dorinţei noastre de a exista, disperării noastre de a cânta, cât mai multe pretexte de a trăi, aşa cum plantele trăiesc pentru fructe, altele pentru floare, altele pentru desfătarea şi hrana altor plante mai puternice decât ele.”

Nichita Stănescu

-Amintiri din prezent-

Natura constituie o expresie complexă a frumuseţii şi bogăţiei în care ne naştem, trăim şi muncim, şi de aceea copiii trebuie să o cunoască, să o iubească, şi s-o îngrijească încă din primi ani de viaţă. Ingrijirea mediului înconjurator implică din partea omului desfăşurarea unor acţiuni practice care să contribuie la evoluţia plantelor şi animalelor, apărarea lui de acţiunile dăunatoare care pun în pericol viaţa plantelor, animalelor şi a omului. Natura, această splendidă minune, care constituie însăşi leagănul civilizaţiei umane, asigurând condiţiile existenţei umanităţii, ar fi de neconceput fără lumea fascinantă a plantelor şi animalelor. Îngrijirea şi protejarea naturii se insuflă de la cea mai fragedă vârstă. Manifestarea unei atitudini responsabile faţă de mediul înconjurător apare la copilul preşcolar ca urmare a desfăşurării unei activităţi variate din punct de vedere a temei, conţinutului şi a strategiilor utilizate, care pun copilul în situaţia de a exersa numeroase acţiuni de îngrijire şi ocrotire a mediului. Prin participarea la aceste activităţi copilul înţelege rolul pe care îl are în mediu, ce acţiuni este capabil să efectueze şi care sunt urmările unor atitudini necorespunzătoare faţă de mediul înconjurător.

Mediul înconjurător în care copilul işi desfăşoară activitatea constituie un prilej permanent de influenţare asupra acestuia, oferă posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, le stârneşte curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere. Prin întreaga activitate desfăşurată le-am orientat curiozitatea pentru a cunoaşte cât mai multe lucruri din natură şi societate. De mici copiii sunt curioşi de tot ce se intâmplă în jurul lor, pun multe întrebări până obţin o explicaţie pe înţelesul lor. Preşcolarii vor să ştie multe lucruri despre natură, despre fenomenele caracteristice fiecărui anotimp, despre diferitele aspecte din viaţa plantelor şi animalelor care le atrag atenţia şi le trezesc curozitatea. Am căutat ca această curiozitate a copiilor să o transform în dorinţa de a o cunoaşte, de a o înţelege şi de a o ocroti mai bine. Le-am explicat de fiecare data cind am avut prilejul că toţi pot deveni prieteni ai naturii, cu condiţia să o iubească şi să o respecte.

Educaţia ecologică a copiilor am realizat-o prin întreaga activitate din grădiniţă. Am început iniţierea copiilor cu propriul mediu înconjurător, cu ambianţa, cu locuinţa, sala de grupă, terenul de joacă din imediata apropiere a grădiniţei, parcul din vecinătate, strada ,oraşul. Cel mai apropiat loc unde copilul desfăşoară acţiuni simple de îngrijire a plantelor este “colţul viu al naturii” din gradiniţă. Aici este amenajat un spaţiu pentru procesul de germinaţie, sticluţe cu seminţe din cele mai diverse, diferite boluri cu aspect de acvariu cu plante şi peşti, păsări împăiate, etc. . Tot aici se află o mulţime de flori pe care copiii le observă cum cresc şi le îngrijesc ca să nu se usuce. Acumularea experienţei pozitive se bazează pe participarea efectivă la acţiuni de plantare a seminţelor, de plantare a florilor, efectuarea curaţeniei în jurul grădiniţei si în parcul din apropierea acesteia etc. . Astfel, cu mănuşi şi saci de plastic, copiii îndrumaţi de educatoare au strâns hârtiile şi celelalte resturi menajere aruncate în jurul blocului în care funcţionează grădiniţa, de pe terenul de joacă şi din parcul din apropierea unităţii noastre .

Prin activităţile desfăşurate în grădiniţă: observări, lecturi după imagini, povestiri, lecturi ale educatoarei, convorbiri etc., preşcolarii şi-au îmbogăţit cunoştinţele despre plante şi animale, despre fenomene ale naturii, gâze etc. .Observarea unui pom înflorit din jurul grădiniţei le-a creat copiilor posibilitatea executării ulterior, în cadrul activităţilor de desen şi de activitate practică a unor teme cu valenţe educative cum au fost: ”Primăvara”, ”Frumuseţile naturii”, ”Pomul înflorit” etc. .

În realizarea acestor teme, copiii au căutat să reprezinte cât mai fidel cele văzute în natură, îmbinând armonios culorile. La activitatea de observare ”Bruma şi efectele ei “ copiii au învăţat despre efectele negative ale acestui fenomen natural asupra legumelor şi zarzavaturilor, când cade în anotimpul toamna dar şi asupra pomilor fructiferi când cade în anotimpul primăvara, atunci când aceştia sunt infloriţi.

În activitatea de lectură dupa imagini ”Omul prieten sau duşman al naturii” copiii au învăţat despre urmările poluării mediului, despre distrugerea naturii de către unii oameni iresponsabili. Copiii şi-au exprimat dezaprobarea faţă de cei care nu îngrijesc şi nu protejază natura ci o distrug prin faptele lor. La fel de educative au fost şi activităţile de memorizare ”Pomişorul”, “Căţeluşul şchiop”, Gândăcelul” etc., din care copiii au învăţat că nu trebuie să distrugă pomii şi florile din parcuri şi grădini, că trebuie să ocrotească animalele şi gâzele. Plimbarile făcute în parc, drumeţiile făcute cu copiii în diferite anotimpuri pe câmpul de la marginea oraşului, în zăvoiul de pe marginea Jiului au dat prilejul copiilor să observe natura şi să admire frumuseţile acesteia. Aceştia au observat copacii şi s-au minunat de felul cum se ramifica şi se bifurcă crengile care alcătuiesc coroana, au observat păsările care ciuguleau insectele de pe frunze şi de pe scoarţa copacilor, furnicile care aduceau la muşuroi provizii pentru iarnă.

Observarea elementelor naturii în condiţile lor obişnuite de existenţă a facilitat formarea unor reprezentări clare şi precise, deoarece s-a sprijinit pe un conţinut concret, intuitiv, care a intensificat interesul de cunoaştere al copiilor.

În concluzie putem spune că nu există activităţi specifice pentru realizarea educaţiei ecologice, aceasta realizându-se prin toate activităţile şi acţiunile desfăşurate în grădiniţă.

BIBLIOGRAFIE

- Cunoaşterea mediului – ghid pentru învăţământ preşcolar, de Silvia Breben, Elena Gongea, Elena Matei, Georgeta Ruiu;

-Proecologia mileniului lll Editura Reprograph,Craiova,2003 :

11.Piercingul, frumusete sau pericol pentru sanatate

Rotaru Ioana , Scoala nr. 2 Buftea

In ultimii ani piercingul a intrat masiv si in Romania, mai ales in randul tinerilor, dar nu numai. Aspectul estetic nu poate fi comentat, fiecare om poate sa aiba gusturi proprii, care trebuiesc respectate, atat timp cat nu creeaza prejudicii celor din jur, dar pericolele potentiale trebuiesc relevate si popularizate.

[pic] [pic] [pic] [pic]

Desi implantarea unui inel  sau cercel pare doar un fleac, pot sa apara probleme de sanatate destul de serioase, mai ales ca persoanele care risca sunt tineri, considerati in mod normal persoane sanatoase si foarte active.

Complicatiile piercingului pot fi uneori grave. Ele pot sa apara la 15% dintre persoane, in 1% din cazuri fiind necesara internarea in spital.La subiectii cu piercing au fost constate mai frecvent urmatoarele complicatii:

• Abcese locale

• Gangrene ale cartilajelor nasului sau urechii

• Cicatrici in relief (cheloide)

• Abcese cerebrale

• Endocardite bacteriene (infectii la nivelul inimii)

• Alergie la metalele din implant (toleranta este mai buna pentru aur sau titan)

• Dureri locale uneori de lunga durata, necesitand scoaterea implantului

• Sangerari necontrolate mai ales la nivelul limbii (care are foarte multe vase de sange)

• Aspirarea pieselor de pe limba in plaman sau esofag

• Transmiterea virusurilor hepatitei C, C sau HIV (SIDA)

Infectii gingivale, genitale, ale sprancenelor , scalpului (pielii capului) sau ombilicului - in functie de locul de implantare a materialului de piercing.

12. Scurt istoric al oraşului Zimnicea

inv.Giarap Ioana,Şcoala nr.3 Zimnicea

Istoria acestei localităţi este milenară, chiar dacă nu se cunosc începuturile ei. Urmele arheologice atestă o vechime de 24 secole, aşezarea getică de la Zimnicea fiind denumită de localnici „Cetate”.

Primul cercetător al acestei aşezări arheologice este Cezar Bolliac, care arată că „numele oraşului ar putea veni de la Ion al Bizanţului, Zimnisces şi că această cetate indică mai multe epoci ale ei, conservându-se caracterul ei de cetate de pământ”.

Marele arheolog Vasile Pârvan precizează în „Începuturile vieţii romane la gurile Dunării” că „aici a fost o Davă, aidoma cu celelalte din Muntenia. Această cetate a fost ocupată de romani până în sec. XI-XII e.n., edificatoare fiind descoperirile diverse: obiecte de lut, aur, fier; urme funerare; monede de bronz - ultimele aparţinând sec. al IV-lea î.e.n., când se presupune că cetatea ar fi fost ocupată de Alexandru Macedon, cu prilejul campaniei lui la Dunăre, în anul 335 î.e.n.

O perioadă de 14 secole reprezintă „un gol” în existenţa localităţii.

Abia în sec. al XIV-lea apare în acest loc o aşezare feudală – un sat românesc – ale cărei urme au fost descoperite în straturile geologice superioare.

Despre aşezarea omenească Zimnicea sunt însemnări şi din timpul domniei lui Vlad Ţepeş. În „Arhivele statului” Zimnicea apare de 8 ori ca sat, dar şi ca moşie a acestui sat, iar în timpul lui Matei Basarab, ca vamă.

În 1838 Zimnicea se află, alături de Mavrodin, în categoria târgurilor, cu 3046 locuitori, iar în 1837-1839, capitală a judeţului Teleorman.

Pe lângă cultura plantelor, zimnicenii se ocupau şi cu păstoritul iar, cu timpul, pătrunderea relaţiilor capitaliste au dus la apariţia primelor două fabrici de ceară (1830-1850). Negustoria şi comerţul au avut un rol important prin punctul vamal, aici aflându-se o schelă mare, pe unde se scurgeau o serie de mărfuri ce veneau sau plecau spre Balcani.

Documentele din anul revoluţionar 1848 relevă rolul armatei din Zimnicea la marele eveniment de la Izlaz, precum şi contribuţia deosebit de importantă a oraşului la Războiul de Independenţă, moment în care trupele ruseşti, în aprilie 1877,căutau locuri favorabile pentru trecerea în Balcani, unul dintre acestea fiind Zimnicea. Pentru a ajunge aici ei au construit linia ferată Frăterşti-Zimnicea, această trecere realizându-se în noaptea de 14-15 iunie 1877, pe diverse ambarcaţiuni, la Şiştov, pe un pod construit în 5 zile. Intrarea României în război alături de armatele ruse a impus un efort material deosebit din partea zimnicenilor. Aici a funcţionat şi un spital al armatei ruse, amenajat în corturi. Zimnicea a contribuit cu jertfe de sânge la obţinerea Independenţei Naţionale, numele eroilor din Regimentul 5 Dorobanţi fiind imortalizate şi pe monumentul din parcul oraşului.

Ecoul Răscoalei ţărăneşti din 1907, din nordul Moldovei, a ajuns şi în Teleorman. Astfel, pe 10 martie 1907 s-a dat semnalul răscoalei şi în acest oraş. Ţăranii erau nemulţumiţi de arendaşul moşiei Zimnicea, Dumiutru D. Arsene, care ataca casele celor 600 locuitori care nu erau ţărani din totalul de 5500. S-au dat foc pătulelor, grădinilor, ariei, caselor proprietarului de moşie; s-au spart 5 case de bani şi s-a jefuit tot. Cei vizitaţi au avut timp să fugă cu bărci în Bulgaria, la Şiştov. Numai un pluton de 55 soldaţi, care după trei somaţii trag foc, murind trei ţărani, restul împrăştiindu-se, reuşesc să pună capăt revoltei.O faptă puternică împotriva exploatatorilor din oraşul Zimnicea, în perioada interbelică au constituit-o hamalii din portul din oraş foarte slab plătiţi. Între1830-1840 s-au înregistrat lunar 2-3 conflicte de muncă, muncitorii revendicând: mărirea salariilor, înfiinţarea caselor de ajutor reciproc pentru muncitorii portuari.Zilele fierbinţi ale lui august 1944 antrenează Zimnicea într-un punct de atac împotriva a circa 60 de germani de la nişte elevatoare. După 5 ore de luptă s-a reuşit a se lichida detaşamentul german cu pierderi în ambele părţi. Au căzut 8 ostaşi români, care îşi dădeau viaţa în acea încleştare dramatică din gara Zimnicea. Astăzi, orice călător care urcă şi coboară din gara Zimnicea poate citi inscripţia aplicată pe zidul gării.

Sunt emoţionante mărturisirile unor participanţi şi martori la misiunea din 25 august 1944. Cristea Diaconu, care lucra la gară alături de tatăl său atunci, îşi aminteşte: „în schimbul de focuri care a urmat, neamţul, ce mă ţinea de mână, a fost omorât. Prin pădurea din stânga şoselei portului am ajuns în oraş. La gară, o mare de flăcări. Ai noştri biruiseră. Oraşul respira iarăşi numai aer românesc” ( „Teleormanul”, 23 august 1977 ).

În cel de-al doilea Război Mondial şi-au jertfit viaţa peste 100 de bărbaţi din Zimnicea. Lista numelor lor există în Catedrala „Sfinţii Împătaţi” din oraş.

Dacă marele istoric Nicolae Iorga, călătorind prin Zimnicea consideră „vechiul sat de pescari dunăreni desemnat cu o piatră centrală, la mijloc cu o grădină publică, cu un casino părăsit, cu sătenii rămaşi cu întinsele curţi nelucrate, cu casele lor de pământ bătut, cu săli de clasă ale şcolii primare goale, rari copii ai mahalalelor înfruptându-se din cultura elementară”, profesorul Fernande Chirea face o paralelă între oamenii pe care i-a cunoscut în perioada în care a trăit în aceste locuri şi imaginea oraşului după seismul din 1977 scriind: „au zidit zimnicenii cu mâna lor şi după pofta inimii lor; pentru ei au zidit şi pentru urmaşii lor zidesc”. Până la jumătatea secolului trecut judeţul Teleorman şi inclusiv Zimnicea, erau zone agrare, ocupaţia locuitorilor fiind cultura plantelor şi zootehnia. Stema judeţului era atunci ilustrată de trei oiţe.

În perioada comunistă oraşul a devenit industrial-agrar. Erau câteva surse din care cetăţenii aveau un venit. Erau întreprinderi industriale locale şi republicane.După 1989, privatizarea şi economia se piaţă au dus la dispariţia unor întreprinderi industriale şi comerciale precum: fabrica de zahăr, cooperativa meşteşugărească, cooperativa de consum, industria locală. Au rămas Zimtub şi Zintex lucrând la capacitate redusă şi au apărut firme comerciale, industriale, de construcţie, InterAgro care au absorbit cea mai mare parte din forţa de muncă de care dispune oraşul. Actualmente mulţi zimniceni lucrează în Spania, Germania. A apărut şomajul şi, implicit, protecţia socială. La nivelul anului 2003 populaţia activă era de 3354 persoane, adică 21,40% din totalul locuitorilor oraşului din care: 601 lucrează în agricultură, 1446 în industrie, 97 în construcţii, 244 în comerţ prestări servicii, 49 în transporturi, 177 în administraţia publică, 206 în învăţământ, 304 în sănătate, iar 202 lucrează pe cont propriu.

[pic]

ŞCOALA „ION CREANGĂ”IAŞI , înv. ANDRIESCU LUCREŢIA

[pic]

NECHITA IULIANA

E o ţară din poveste ,

România se numeşte !

Eu o iubesc foarte mult ,

Că aicea m-am născut !

Ape , dealuri şi câmpii ,

Foarte multe bogăţii ,

Oameni harnici şi voioşi ,

Copii veseli şi frumoşi .

E frumoasă şi bogată ,

Cum nu este-n lumea toată !

Noi avem acest pământ

Dăruit de Domnul Sfânt !

[pic]

C R Ă C I U N I O N U Ţ

Limba noastră e frumoasă

Şi cu ea ne mândrim,

Este –o limbă armonioasă

Şi cu drag noi ne mândrim!

Limba noastră fermecată

E vorbită de români,

Într-o ţară fermecată,

Unde noi suntem stăpâni.

[pic]

T A L P A L A R I U A L E X A N D R A

Ţara noastră e bogată

Asta ştie lumea toată

Cu munţi înalţi şi cu izvoare

Şi multe ape curgătoare .

Ţara noastră e frumoasă

Are holde de mătase

Are oameni cu renume

Ce deschid mari porţi spre lume.

Ţara noastră-i ca o carte

O citeşti şi ştii de toate

O deschizi ca pe-o fereastră

Aceasta e ţara noastră .

[pic]

C A C I U C A N D R A

Ţara mea e ca o floare ,

Cu câmpii mari ,roditoare!

Sfântă şi frumoasă glie ,

Ţie îţi cânt , Românie !

Eu te cânt , ţara mea ,

Şi aştept în calea ta

Munţii înalţi şi marea,

Pâine albă şi sarea .

Ţie îţi cânt cu inima ,

Cu sufletul şi viaţa mea !

Tu eşti mama cea mai bună ,

Tu eşti patria străbună !

S Ă C Ă L E A N U Ş T E F A N I A

[pic]

SAM ,,IRACLIE PORUMBESCU’’FRATAUTII NOI-JUD SUCEAVA

prof. Picioc Simona

Christmas Time

N i c u l c e a A l e x a n d r u

A happy new year will come soon,

Little presents will be brought to the children,

Image- a white world,

Tell nice words,

Try to offer gifts to the people…

Light of Jesus is in all of them,

Earth is now full of elfs

Change your heart!

Heaven of God has opened the gates,

Right now I want to offer presents…

It will be ok because God

Says the magic word…

Try to be a good man,

Measure of all people is Jesus.

Angels will protect you,

Sending the light to all of us.

[pic]

[pic]

[pic]

Christmas on the Earth

G u t a G e o r g e

Angels are happy,

Love is the answer…

Is this the way

To become better,

To make new friends?

Look at the stars

Earth is receiving

Christmas time with joy…

Hopes of all people

Ride the sky

In a sledge.

Stay with me,

Touch my soul,

Move the mountains with your faith…

Angels are happy,

Snowy Christmas is in my soul!

Şcoala “Gheorghe Magheru” CARACAL

Lucări realizate din materiale refolosibile

prof. Raicu Georgeta si prof. Cornelia Pruna

[pic] [pic]

[pic] [pic]

[pic]

................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download