Cuvant la inmormantarea lui Remus Radina

Alexandru Herlea

Cuvant la inmormantarea lui Remus Radina

Intristata asistenta,

Ne aflam aici pentru a aduce un ultim omagiu ofiterului armatei regale romane Remus Radina. Prezenti suntem putini, in realitate insa suntem mii pentru ca alaturi de noi se gasesc toti cei care cunosc atitudinile si luarile de pozitie, comportamentul si actiunile celui a carui viata n-a cunoscut nici o abatere de la morala crestina.

Pentru Remus Radina valorile si principiile morale nu erau concepte abstracte, ci realitatea vie a angajamentelor sale. Cu o abnegatie fara limite, el a luptat contra tuturor totalitarismelor, pentru apararea drepturilor omului si afirmarea demnitatii nationale. Servirea acestor idealuri, asezate mai presus decat oricare alt considerent, era parte integranta a fiintei sale si Remus Radina si-a inchinat lor toata viata. Inzestrat cu o forta interioara iesita din comun, el a inteles sa traiasca o viata de adevarat mucenic, de luptator neinfricat.

L-am cunoscut la Bucuresti, in 1979, la moartea tatalui meu, la care venise sa-si ia un ultim ramas bun si in deceniile urmatoare ne-am intalnit la Paris, adesea in contextul diferitelor actiuni ale emigratiei romanesti.

Viata lui Remus Radina ilustreaza perfect ororile traite de poporul roman incepand cu cel de al Doilea Razboi Mondial.

Remus Radina s-a nascut in 1924 la Craiova si a absolvit cu brio, in 1944, scoala de ofiteri de cavalerie din Targoviste. Proaspatul absolvent este trimis in Germania unde refuza insa sa ramana in semn de protest fata de dictatura nazista si fata de lipsa de respect si de consideratie cu care erau tratati ofiterii romani. Doi ani mai tarziu, in 1946, in Romania ocupata de sovietici, este primul ofiter roman care demisioneaza din armata in semn de protest fata de falsificarea alegerilor din luna noiembrie a aceluiasi an. Controlul politic pe care

comunistii incepusera sa-l exercite in armata, era pentru el, de asemenea, insuportabil.

In cautarea libertatii, ca multi alti tineri in acei ani, trece clandestin frontiera, in 1948, in Iugoslavia. Prins, cunoaste pentru prima data temnita comunista. Dupa 10 luni de detentie este extradat in Romania unde este condamnat la 5 ani de inchisoare pe care ii executa in lagarele de munca fortata de la Canalul Dunare ? Marea Neagra. Comportamentul si atitudinile lui sunt de un curaj si un altruism fara limite : protesteaza impotriva conditiilor inumane de detentie, face numeroase greve ale foamei, isi ajuta cu multa daruire colegii de suferinta. Cunosc detalii atat de la tatal meu, prof. Alexandru Herlea, cu care Remus Radina a impartit aceleasi baraci in lagarele de la Peninsula (Valea Neagra) si Poarta Alba, cat si din cele scrise si povestite de catre bunul sau prieten si camarad de lupta, Cicerone Ionitoiu.

Eliberat in 1954, Radina continua, cu acelasi curaj si darzenie, lupta impotriva dictaturii comuniste si a ocupatiei sovietice, pentru libertatea poporului roman si a Tarii. In octombrie 1956 redacteaza un manifest in care cere eliberarea detinutilor politici si retragerea trupelor sovietice din Romania pe care il afiseaza in locuri publice. In luna decembrie a aceluiasi an depune la ambasada Statelor Unite aceste documente si trece din nou clandestin frontiera in Iugoslavia.

Este imediat prins de sarbi, extradat si condamnat la 10 ani. Trece prin inchisorile Jilava si Gherla unde lupta, cu curajul care il caracteriza, impotriva regimului de exterminare la care erau supusi detinutii. Face iarasi numeroase greve ale foamei, este hranit fortat, este torturat in mod bestial, este inchis la neagra etc. Grav bolnav, este eliberat in noiembrie 1960 si urmatorii trei ani ii petrece in spitale.

Dupa iesirea din inchisoare incearca sa gaseasca cele mai potrivite cai pentru denuntarea realitatilor din tara si tine legatura cu prieteni de aceeasi factura precum Cicerone Ionitoiu si Constantin Ticu Dumitrescu. In anii 1970, in noile conditii create de Conferinta pentru Securitate Europeana de la Helsinki, lupta lui pentru drepturile detinutilor politici si dreptul de libera circulatie a persoanelor se

intensifica. Reuseste sa obtina un pasaport si soseste in mai 1978 la Paris. Redacteaza celebra marturie ? Testamentul din Morga ?, document care este transmis de radio ? Europa Libera ? si care va fi publicat ulterior la editura Ion Dumitru din M?nchen cu o prefata de Eugen Ionescu. Consecvent cu sine insusi se intoarce in Tara in luna decembrie a aceluiai an.

Va fi condamnat la 16 luni de inchisoare pe care insa nu le va executa ca urmare a protestelor din strainatate si va reveni in Franta in mai 1980. Aici obtine azil politic si continua sa actioneze cu aceeasi pasiune pentru ca marile valori de libertate, democratie, drepturile omului sa se afirme in exilul romanesc si sa patrunda in Tara. Militeaza, de asemenea, pentru ca adevarata istorie a Romaniei sa fie cunoscuta.

Astfel, in 1981, ia initiativa comemorarii de Inaltare (ziua eroilor) a soldatilor romani morti in Alsacia in Primul Razboi Mondial. Ceremonia se desfasoara anual la cimitirul din Soultzmatt si sunt organizate pelerinaje si la alte cimitire. Infiinteaza impreuna cu Cicerone Ionitoiu ? Asociatia Detinutilor Politici Anticomunisti ? si participa la numeroasele actiuni de la Paris indreptate impotriva demolarii bisericilor si a sistematizarii satelor. Este nelipsit la manifestatile anticomuniste, precum cele de sustinere a protestelor brasovenilor din noiembrie 1987. Tot cu Cicerone Ionitoiu ia initiativa ridicarii, in cimitirul din Montmartre, a unui monument funerar in memoria victimelor dictaturii comuniste din Romania, pe care scrie : ? Morti pentru Dumnezeu si Democratie ?. Monumentul este sfintit cu ocazia vizitei la Paris a lui Corneliu Coposu in februarie 1990.

In ultimele doua decenii Remus Radina continua sa fie activ pentru a denunta impostura asa-zisei revolutii din decembrie `89 si monopolizarea adevaratei puteri de catre fostele structuri : securitate si nomenclatura. Isi mobilizeaza ultimele energii pentru a se opune incercarilor Bucurestiului de a prelua controlul bisericii ortodoxe din Paris si scoate cu ajutorul lui Ilie Mihalcea, care il secundeaza, o noua editie, largita, a cartii ? Testamentul din Morga ?. Refuza distinctia pe care i-o ofera presedintele Ion Iliescu.

Remus Radina este si va ramane un simbol al adevaratei Romanii : cea atasata valorilor europene si constienta, in acelasi timp, de identitatea ei, identitate pe care stie s-o afirme. Pentru aceste valori si pentru afirmarea acestei identitati a inteles Remus Radina sa se sacrifice, devenind - asa cum l-a caracterizat tatal meu - un ? martir al neamului romanesc ?.

Dar Radina nu este numai un martir, legat de trecut, ci si un model pentru viitor. In ultimele luni de viata el a fost inconjurat de o serie de tineri, fascinati de viata lui exemplara. In afara lui Ilie Mihalcea ii citez pe fratii Alexandra si Cornel Sicoe si familia Vasilescu. O tara care a dat nastere unui Remus Radina va gasi, cu siguranta, resursele si va avea forta care sa-i permita sa depasasca impasul in care este cufundata astazi.

Cu acest mesaj optimist, purtator de speranta, trebuie sa ne despartim de ofiterul roman de exceptie Remus Radina. Ne despartim de el pe 10 mai, o zi simbolica pentru Romania - cum simbolic este situat si mormantul lui in cimitirul Montmartre, foarte aproape de monumentul victimelor dictaturii comuniste din Tara.

Dumnezeu sa-l odihneasca !

 ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download