Programe Tineret



ANGAJAMENTE …DIN VIETI TRECUTE SI PREZENTESe spune ca ochii sunt ferestrele sufletului. Din pacate, suntem prea grabiti sau prea superficiali (adica prea egoisti) ca sa stam sa privim adinc, prin aceste ferestre, pina in sufletul celor cu care avem relatii.Daca ne-am face timp sa alunecam usor pe topoganul intunecat al pupilelor, am patrunde intr-o lume mirifica, extraordinara, plina de mistere inca nedezlegate intr-un microunivers, in rinduiala sau in dezordine, fericit sau chinuit.Cuvintul este puntea de legatura si cifrul dezlegarii acestor mistere. Insa, pentru a asculta iti trebuie o ureche fina si sensibila, care se formeaza doar in scoala renuntarii de sine, in scoala iubirii aproapelui.Uneori, lumea acesta interioara a cuiva este o provocare molipsitoare la pace si armonie. Este placut sa te lasi furat de privelistea de dincolo de ferestra sufletului unei astfel de persoane. Cel ajutat si in avantaj esti tu. S-ar putea spune ca te infrupti ca un egoist din prea plinul cuiva. Insa, daca acel cineva ti-e prietenul care se daruie intru vindecarea sufletului tau, se poate spune ca esti un egoist in transformare sau, intr-un limbaj putin mai pozitiv, un altruist in devenire.Din nefericire, de cele mai multe ori insa, alunecarea prin fereastra sufletului cuiva este ca intrarea intr-un labirint al groazei, incit te si miri cum poate trai acea persoana cu sine insasi. Si, aici trebuie sa stii sa faci o deosebire importanta intre zgomotul furtunii unui suflet zbuciumat si tipatul disperat al tacerii celui care s-a inchis in sine.Langa noi se afla zilnic persoane care isi exteriorizeaza nelinistea, nesiguranta, durerea, zbuciumul, confuzia. Ii recunoastem cu usurinta si, in masura in care ei ne dau credit si ne asculta, ii putem ajuta. As putea spune ca , desi e tare greu sa traiesti in preajma unei astfel de persoane, e mai usor sa o convingi sa coboare impreuna cu tine pina la radacina problemelor si sa coopereze in terapia de vindecare sufleteasca. Esti ca pe un santier, plin de praf si uneori asurzit de zgomot, dar ai in suflet nadejdea si bucuria “cladirii” care se inalta. Si te simti incurajat.Dar, tot printre noi, discreti si nebagati in seama, sunt tineri care-si poarta ranile singerinde cu zimbetul pe buze. Un zimbet trist, ca un gips ce acopera o rana infectata. Nu se aude nici un zgomot. Tacerea devine lugubra, cu atit mai mult cu cit inima bate, bate … e vie si parca n-ar fi. Tacere si intuneric, semnele mortii intr-un trup viu. Daca linga un “galagios” te simti ca pe un santier, linga un “taciturn” ai senzatia ca stai linga un zid de beton in care sta cimentat un suflet de om. Si cauti cu infrigurare o fereastra spre acel suflet. Ai vrea sa-l ajuti sa iasa afara, la loc larg, in libertate si odihna! Te simti parca si tu incorsetat impreuna cu el in acel zid rece si rigid. Dar fereastra ramine inchisa si … surpriza, nu se poate deschide decit pe dinlauntru! Si te doare, si plingi, si te rogi, iar el, bietul suflet, zimbeste in continuare trist si neputincios.Ai stat vreodata in fata unei astfel de ferestre spre suflet? Ai banuit vreodata cita energie, cita framintare se ascunde in spatele ferestrei ferecate?Ai avut ocazia sa vezi cum draperia groasa si grea este sfisiata in mii de bucati si geamul ferestrei, ne mai rezistind presiunii, se sparge dintr-o data si printre cioburi, ca lava fierbinte a unui vulcan in eruptie, sufletul dinlauntru se revarsa peste margini cautind o cupa careia sa-i ia forma, pentru a nu se imprastia irecuperabil in neantul si tacerea nebuniei?Mai bine sa nu fi avut o astfel de ocazie! Si e bine sa nu devii tu insuti o ocazie!Suntem citeodata martorii unor tragedii pe care am fi vrut sa fim in stare sa le impiedicam, dar n-a fost sa fie asa. Ne ramine doar gustul amar al neputintei si regretul ca n-am prevenit ceva ce mai apoi n-am mai putut impiedica sa se intimple.Dar, uneori invatam, tocmai din aceste situatii dureroase, lectii pe care nu le vom uita toata viata si care ne motiveaza sa fim mult mai atenti si mai sensibili la suferintele celor din jurul nostru, mai ales ale acelora care tac, tac mereu.Ca faci parte din categoria “zgomotosilor” sau din cea a “taciturnilor” stii doar tu si cei pe care i-ai lasat sa te cunoasca. Dar mai trebuie neaparat sa stii ceva. Esti OM si acest adevar este cel mai minunat lucru care se poate spune in dreptul tau, oricine ai fi, orice ai fi facut. Esti un diamant cazut din coroana unui Rege, poate in praf, poate in noroi, poate in adincul unei mari, dar un diamant.Si inca ceva: Esti un diamant cautat si dorit inapoi in locul care ti-a fost destinat. Sfintul Augustin, cel care mai intii a fost “fiul risipitor” al vietii primite in dar de la creatorul sau, si-a aflat odihna si pacea sufleteasca si ne-a dezvaluit si noua secretul. Parafrazat am putea spune ca nu ne vom gasi linistea sufleteasca decit dupa ce il vom intilni pe Dumnezeu, creatorul nostru, si ne vom reface relatia cu ElDedica?ieUneori, sim?i c? trebuie s? te opre?ti…S? te opre?ti ?i s?-?i arunci privirea inimiiPeste paginile multicolore ale C?r?ii Nescrise;S? cite?ti cu ochii g?ndului ?i s? ?n?elegiC? frunzele poart? ?n fream?tul lor speran?a,Florile poart? ?n parfumul lor d?ruireaIar c?ntecul p?s?rilor poart?, spre ?nalt, dragostea.Uneori, sim?i c? trebuie s? te opre?ti…S? te opre?ti ?i s? p?trunzi prin poarta visului?n ?lumea celor care nu cuv?nt?”?i s? ?nve?i h?rnicia, muzica de laud? ?i dorul de via??;S?-?i conduci m?inile, cu r?bdare,Peste iarba m?runt?, stropit? cu lacrimi de rou?,?i s? ?n?elegi taina din cuvintele:?Pace vou?…”Uneori, trebuie s? te opre?ti…S?-?i faci timp pentru a fi prezent la concertul naturii;Aici, muzica apelor, ciripitul p?s?rilor,Glasul izvoruluiSau tunetul norului,Sunt cu toate prezenteCa? ?ecouri advente…”Ia-?i timp… Nu absenta de la s?rb?toarea dimine?ii…Doar a?a vei ?n?elege ce este Adev?rul,Vei deveni mai bunSi vei primi noi puteri pentru drum.Nu uita…Aceste ?cuvinte potrivite” sunt pentru tine…Atunci c?nd inima obosit? tremur? ?i ofteaz?Sub nem?rginirea durerii,Prietene,OPRE?TE-TE, ASCULT? ?I… MEDITEAZ?!…Puterea Cuvantului?“Un om care traieste drept si este drept, are mai multa putere prin tacerea sa, decat un altul prin cuvintele sale.” – Phillips Brooks, Semnele Timpului, 7 februarie 1933.Un tanar morar din Suedia, pe nume John Svenson, a fost convertit la crestinism citind Biblia. O data ce a devenit o “faptura noua”, el a refuzat sa mai traiasca o viata de pacat. Acest lucru a atras mania colegului sau, Andrew Peterson, fiul proprietarului morii.Intr-o zi, cand John era plecat, Andrew a gasit Biblia acestuia si s-a hotarat s-o distruga, pentru ca parea a fi cauza schimbarii prietenului sau. Inainte de a o arunca in raul care curgea pe langa moara, el a deschis Cartea la intamplare si ochii i s-au oprit pe cuvintele din Matei 24. 41: “Din doi care vor macina la moara, unul va fi luat si altul va fi lasat”. Privirea a fost fugara, dar cuvintele au strafulgerat in inima lui ca o lumina si s-a descoperit citindu-le din nou si din nou. In loc sa arunce Biblia, a dus-o inapoi in camera lui John: si, mai mult decat atat, i-a cerut ajutorul pentru a descoperi calea vietii.Acest necredincios a fost martorul puterii Cuvantului lui Dumnezeu.Semnele Timpului, 7 decembrie 1937.Puterea unui cantecIntr-un oras traia o doamna draguta pe nume Hazel, careia ii placea sa cante imnuri crestine. Astfel, s-a hotarat sa incerce sa cante in corul bisericii. I-a spus dirijorului corului ca nu stie sa citeasca partiturile, iar el i-a raspuns: “Te vom lasa sa canti, numai sa incerci sa pastrezi melodia.” Ea insa nu a putut tine melodia si a trebuit sa renunte la cor. Nimic nu parea sa aiba vreun sens in viata lui Hazel. Mama ei murise de curand. Cand Hazel era tanara, ea si-a petrecut cea mai mare patre a timpului ingrijind-o pe mama ei, in loc sa se bucure de anii adolescentei. In consecinta, nu s-a casatorit niciodata.La 60 de ani simtea ca a esuat in incercarea ei de a gasi fericirea in viata. Singura, fara sot sau copii, nu-si putea indeplini macar idealul de a canta.Trista si ingrijorata, asa cum va puteti imagina, ea traia intr-un apartament micut, cu un singur dormitor, cu trei sau patru etaje deasupra nivelului strazii, intr-un mare oras. Ramasa fara mama ei, locuia singura in aceasta cladire, unde locuiau de obicei numai oameni in varsta care erau protejati social.Intr-o zi, pe cand Hazel pleca de acasa, a vazut un tanar hippie mutandu-se intr-unul din apartamente. Avea barba neingrijita si purta parul lung. Cand Hazel s-a intors, toti prietenii ei vorbeau despre noul vecin. “Cu adevarat acum am dat de necaz. Odata ce acesti indivizi duri se muta aici, ei devin stapani.” Si toti batranii care locuiau in acea cladire au inceput sa-si ia masuri de precautie in plus, in cazul in care strainul ar fi un hot. Multi dintre ei si-au pus mai multe incuietori la usi si ferestre. Nimeni nu avea incredere in el.Aceasta a durat cateva saptamani. Apoi intr-o noapte, Hazel s-a intors acasa ceva mai tarziu ca de obicei. A intrat foarte incet in hol asa incat sa nu-i deranjeze pe ceilalti locatari. Dupa ce a urcat doua etaje, a vazut un tanar suspect in hol. In loc sa strige si sa alerge inapoi pe scari, ea a inceput sa cante. In felul ei nemelodios a cantat primele cuvinte care i-au venit in minte: “Cand treci prin furtuna, tine-ti capul sus si nu-ti fie teama de-ntuneric”. Acesta era singurul cantec pe care si-l amintea si nici macar nu era sigura daca cuvintele erau corecte. A continuat sa cante – “Tine-ti capul sus si niciodata nu vei merge singur. Mergi inainte, mergi inainte, cu speranta in inima caci niciodata nu vei merge singur”.In acest timp a ajuns la apartamentul ei. Asa ca a deschis repede usa si apoi a incuiat-o, incercand sa auda vreun sunet din afara. Nu a auzit nimic asa ca a mers spre patul ei, recunoscatoare ca a ajuns in siguranta.In dimineata urmatoare ea a vazut sub usa ei o hartie mototolita. Era de la tanarul cu privirea aspra de care se temea toata lumea. Iata ce scria: “Nu stiu cine sunteti, dar va multumesc pentru ca azi noapte ati cantat pentru mine. Eram gata sa ma sinucid in momentul in care ati inceput sa cantati ” Atunci cand treci prin furtuna ridica-ti capul si niciodata nu vei merge singur”. Vreau sa stiti ca mi-ati salvat viata. Eu plec spre alt oras unde stiu ca voi gasi o slujba de care am nevoie. Multumesc. La revedere.”Marele viitorM-am oprit s? ascultFr?ntura glasului T?uCe-a scrijelitInima p?m?ntului trist…Mi-am ?ndreptat urecheaSpre t?cerea trecutului?i spre ritmul frumos al prezentului…Mi-am sim?it vina,Pentru care Isus a murit,?i-am pl?ns dup? zidurile tr?d?riiCu disperare…Dar ?n cuvintele durerii,Ce s-au legat m?nunchi?n jurul unui cui ruginitAm putut s? descop?r,Isuse prea bun,C?t de mult m-ai iubit,C?t de drag ??i sunt ?i…C? vrei s? m? faci fericit.M-am oprit s? ascultFr?ntura glasului T?uCe ast?zi m? cheam?;F?-m?, Tu Doamne,Ca s? nu-mi fie team?!D?-mi din nou putereCa cel pu?in umbra crucii? s?-mi port…S?-mi fac din p?nze de lacrimi un cort?i apoi,Cu glas de copil ?nfiat s? Te chem,S? stai l?ng? mine?n nop?ile ?n care m? tem!Vin-o Isuse ?i d?-mi ajutor!…Fii pentru mine mereuMarele meu viitor!..“Voi sunteti lumina lumii…”La t?rmul m?rii st?tea farul: ?nfipt drept ?n st?nc?, neclintit ?i falnic ?nfrunt?nd furia valurilor, r?sp?ndind raza lui de speran?? ?i bucurie peste genunile nop?ii. Era vopsit curat, m?ndria tuturor pescarilor din sat. Era zidit ?nalt, s?-l poat? vedea de departe cor?bierii ?n drum spre un liman de odihn?.Dar cel mai fericit ?i cinstit de to?i era paznicul farului – omul cu slujba s? ?ngrijeasc? de far ?i s? pun? ulei ?n rezervoarele lui ca s? poat? lumina f?r? ?ntrerupere.?i iat? c? ?ntr-o zi a venit un om la paznic s?-i cear? ni?te ulei, pentru c? avea nevoie acas?. ?i paznicul s-a g?ndit: “Tot am eu un felinar de rezerv? la far, hai s?-i dau omului ulei de acolo” ?i i-a dat ulei din uleiul farului. ?ntr-alt? sear? a venit altul s?-i cear? ulei, ?i paznicul i-a dat ?i lui. Apoi au mai venit ?i al?ii, ?i al?ii. ?i to?i luau ulei din uleiul farului.Ca s?-l r?spl?teasc?, oamenii din sat au ales pe paznicul farului primar.…T?rziu, ?ntr-o noapte, de departe din ?ntunericul ?i v?ltoarea valurilor s-a auzit sirena unui vapor ?n naufragiu. Paznicul farului, acum primar cu nume vestit, s-a trezit din somn ?i a alergat sus la fe?tila farului; se stingea. Nu mai avea ulei! A fugit s? ia felinarul de rezerv?, dar ?i acolo rezervorul era uscat. Nu mai avea nici acolo ulei.?i farul s-a stins!?n zori, s?tenii au g?sit la piciorul de st?nc? al farului – ?nalt frumos, curat, dar rece ?i stins – corabia sf?r?mat?.A putut fi paznicul farului cel mai bine v?zut om din sat, cel mai respectat, a putut fi el primar, toate n-au folosit la nimic. O corabie avea nevoie de ajutor, de lumin?. S-a distrus de st?nc? fiindc? paznicul nu ?i-a f?cut datoria. At?t era datoria lui: s? vegheze ca farul s? lumineze. Iar el a f?cut altele, dar n-a p?strat lumina.Biserica lui Cristos a fost trimis?, a fost ?mputernicit?, a primit misiunea special? s? vesteasc? Evanghelia, s? proclame m?ntuirea, s? str?pung? ?ntunericul de groaz? al lumii cu str?lucirea de n?dejde ?i bucurie a Evangheliei, s? ?ndrepte privirile naufragia?ilor ?nspre limanul de pace ?i odihn?. Aceasta e misiunea ei cea dint?i.Biserica de azi, sau organiza?iile biserice?ti, pot ajunge mari, vestite, cinstite de lume, bine organizate, bogate. C?nd nu mai au m?rturisirea Evangheliei ?n prim plan, ajung reci, seci, f?r? lumin?, f?r? valoare.“Mai bine un toiag str?mb,Dar care s? te ?in?Dec?t un felinar de aur?i f?r? de lumin?.”Mai bine o biseric? s?rac?, dar misionar?. Mai bine o Biseric? din Filadelfia, cu “pu?in? putere”, care ?ns? p?ze?te Cuv?ntul ceresc ?i nu t?g?duie?te Numele Domnului – acesteia ?i pune El ?nainte o u?? deschis? – dec?t o Laodicea care se crede bogat?, dar pe care Domnul o vars? din gura Lui.E vremea cercet?rii.P?str?m noi farul aprins, sau ne risipim uleiul pentru interese personale, mici, lume?ti? Nu l?sa?i s? se sting? lumina! Cei din valuri, din ?ntuneric, sunt fra?ii nostri!Nobletea unui omAm putea noi sa nu invatam din nobila modestie de caracter a marelui John Wesley? Iata o mica anecdota despre el si servitorul si prietenul sau, Joseph Bradford.Prietenul sau deosebit si tovarasul lui de calatorie, Bradford, care era unul dintre cei mai integri, blanzi si cinstiti oameni, se bucura de o mai puternica relatie de prietenie cu Wesley decat oricare alta persoana.Oricum, ei aveau si micile lor dispute:- Joseph? a spus Wesley intr-o zi, ia aceste scrisori si du-le la posta.- Le voi lua dupa predica, domnule, a venit raspunsul.- Ia-le acum, Joseph.- As vrea sa va ascult mai intai predica domnule; si voi avea apoi destul timp si pentru posta, dupa serviciul divin.- Insist sa mergi acum, Joseph!- Nu merg in momentul acesta, a venit raspunsul hotarator.- Nu mergi?- Nu, domnule.- Atunci, noi doi trebuie sa ne despartim.˙- Foarte bine, domnule.Au adormit fara sa rezolve problema. Amandoi fiind persoane care se trezeau devreme, refractarul ucenic, a fost abordat in dimineata urmatoare la ora 4, de catre stapanul sau:˙- Joseph, ai luat in considerare ceea ce ti-am spus cu privire la faptul ca trebuie sa ne despartim??˙- Da, domnule.˙- Si trebuie sa ne despartim?˙- Cum doriti, domnule.˙- O sa-mi ceri iertare, Joseph?˙- Nu, domnule.˙- Atunci o sa-ti cer eu iertare, Joseph.Bradford s-a induiosat pana la lacrimi, iar Wesley a fost profund afectat.Bradford a fost cel care a facut ultima rugaciune pentru umilul om al lui Dumnezeu, la moartea lui Wesley.ChemareM-ai chemat pe stanca-nalta sa vad cerul de aproapeSi sa-mi creasca in tarana, cea din suflet, multe ape…Inima sa se inunde in iubire, cu caldura,Transformandu-se in soapte ce inving profana ura.M-ai chemat sa-mi dai potirul care trebuie sorbit,Sa-nteleg de ce sunt preot, de ce m-ai hirotonit;Sa-nteleg intelepciunea si s-o trec cu repezireDin fiinta mea, in lume, ca sa afle mantuire.Sa-mi iau harfa atarnata, din durere si amar,Si sculandu-ma din tina sa ma prind mai tare-n har…Asfintindu-ma sub cruce, sa ramana doar CuvantulCare inca, din iubire, mai pastraeza-n maini pamantul.Doamne, ai mai dat o sansa unui mic profet, stingher,Care mai pastra o umbra in al inimii ungher…De aceea vreau, chiar astazi, sa Te rog, cu umilinta:Uda-ma sa cresc, prin cruce, cat un munte de credinta!…Implineste-mi rugaciunea si da-mi marea biruinta!… ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download