RAq I Moloc, Diana SINGURA AUTORITAIE

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a Romaniei BIRMA.'ER, MARCELO

Poverti cu btubsfi insumti/ Marcelo Birrnajer; trad.: Diana Moloc - Bucure$i: Editura RAq 2ol2

ISBN 9?8-606-609-378- I

Moloc, Diana (trad)

82r.134.2-31=135.1

Editu.a MO

ll? crupul Editorial RAO

Str. Turda nr.

119, Bucuretti, RomeDia

w.

www_rao.to

MARCELO BIRMAJER Hbtoias de honbres catados O MARCELO BIRMAJER, La inica autoridad que reconozco

NUEVAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS,2OOI @ MARCELO BIRMAJER, Una entrevist! con Kissinger NUEVAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS,2OOI

@ MARCELO BIRMAJER, Tres de Once NUEVAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS, 2OOI

O MARCELO BIRMAIER" Un seior vietdamils

NUEVAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS,2OOI

O MARCELO BIRMAJER, A caj6n ccrado

HISTORJAS DE HOMBRES CASADOS, 1999

@ MARCELO BIRMAJER, Historias de mi hibu

NUEVAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS. 2OOI O MARCELO BIRMAJER, En la noche dc bodls

NUEVAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS, 2OOI O MARCELO BIRMA"JER" Un cuento de Navidad

NUEVAS HISTORIAS DE HOMBRSS CASADOS,2OOI

O MARCELO BIRMAJER, En las alturas HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS O 1999 O MARCELO BIRMAJER, El panuelo amarillo ULTIMAS HISMRIAS DE HOMBRES CASADOS, 2O(X O MARCELO BIRMAJER, Una experiencia sindical ULTIMAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS, 2OO4 O MARCELO BIRMAJER, Un! experiencia teahl ULTIMAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS, 2OO4 Q MARCELO BIRMA.IER, El verdadero motivo de los creyentes ULTTMAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS, 2dO4

O MARCELO BIRMAJER, La riltima NUEVAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS, 2OOI

O MARCELO BIRMAJE& Perdidos ULTIMAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS, 2OO4

TnduceE din limba spdiole DIANA MOTOC

@ Editura RAO. 2007 pentru versiunc! ln limb! romena

2012

ISBN 9?8-505-609-3?8-l

t

;

SINGURA AUTORITAIE

PE CARE O RECUNOSC

{ Sunt un tatat care umbll incognito. Nimeni nu

gtie ci suut un ratat. Probabil ci miine chipul meu

o sd apari pe prima pagini a suplimentului cultural aI celui mai important ziar din Argentina; dar astizi, sAmbiti, la douisprezece noaptea, din bancnota de cinci pesos pe care-o am in buzuna4 numai doi pesos

jumate sunt ai mei. Nici micar sogia mea nu gtie ci

sunt un ratat. Am cardul la mine, dar nu i-am spus

ci nici unul din cele doui cecuri pe care trebuia si

le incasez sdptimAna asta nu avea acoperire. Am folosit cardul de credit ca si cumpdr o carte pentru o alti femeie ;i inci nu ;tiu cum o sijustific cheltu-

iala cind o si'vini extrasul de cont. Nu gtiu nici cu ce bani o si plitesc creditul, n-am decit doi pesos

jumate in buzunar, dintr-o bancnoti de cinci care nu-mi mai apar,tine. Am ajuns la bar cu o bancnoti

de cinci, dar tocmai am cheltuit firi rost doi jumate

pe un cappuccino. Mi-a mai rimas suma exacte sa cumpir ziarul, cu numele qi chipul meu pe pagina centrali a suplimentr.rlui cultural. Daci apare. Daci

apare articolul despre mine, weau si spun. Ziarul

6

Marcelo Birmajer

apare sigur. Sau, poate, printr-o miscare sortitS. si-mi salveze via1a, Providenta va hotiri ca-n duminica asta si nu apari ziarul. Poate va arde etajul la care e tipirit sau a fost pusi o bombi. Sau, pur si simplu, conducerea ziarului va decide ci, in duminica asta, dintr-un motiv oarecare, n-ar fi bine si apari la chiogcuri. Poate ci a murit proprietarul zia-

rului gi se scoate doar o edi$e de doliu, firi supli-

ment cultural, care ar putea fi considerat prea festiv.

Sau poate-o si fie publicat cu supliment cultural

inclus, dar firi chipul meu si firi declaraliile mele,

care ar putea fi considerate excesiv de ridicole pentrm

o edi;ie de doliu.

Articolul ista mi-a dat bitaie de cap toati sdpti-

mAna. Tocmai din cauza banilor. Vorbind cu ziarista, i-am spus: ,,Scriu pentru bani, e singura autoritate

pe care o recunosc".

La finalul reportajului, am rimas gdndindu-mi la acest gest de bravadi. ,,Scriu pentru bani, e singura autoritate pe care o recunosc." Nu era o declaralie

simpatici. Milioane de cititori o si mi creadi un mercenar. Multi lume, pentru care poate e de ajuns

si citeasci numele unei persoane in acest supliment cultural ca si-i cumpere o carte, m-ar respinge din cauza licomiei mele. Fraza, ieqirea mea sinceri, necontrclate, se transforma intr-o ironie: fiindci mi-am rostit cu voce tare dorinp de-a avea bani, o si pierd togi banii pe care articolul ista mi i-ar putea aduce.

POVE$rr CU BARBATT irssunalr 7

Pe misurd ce treceau orele, citatul suna tot mai

amar in mintea mea. M-i imaginam pe cititorii ziarului ridicdnd dintr-o sprinceani la lecturarea arti-

colului. inchizand brusc ziarul 9i aruncAnduJ la gunoi.

Din vina mea, in duminica asta mai putini lume va citi ziarul. Prietenii se vor suna unii pe altii: ,,SI nu cumperi'azi ziarul: a apirut un articol aberant". Se

va organiza un boicot impotriva cirlilor mele qi,

poate, gi impotriva mea. Editura nu se va implica.

A doua zi, dupd ce mi-a scipat declaragia, am {icut ceda ce nu fac niciodati: am sunat-o pe ziaristi. in cei cincisprezece ani ai mei de ziarist profesionist, intotdeauna i-am considerat laqi, prea blajini sau vanitogi pe intervievalii care m5. sunau pentru a le permite si citeasci interviul inainte de a fi publicat. ,,De ce wei si vezi interviul inainte de publicare?", ficeam bigcilie in sinea mea, cAnd weunul dintre cei intervievagi mI suna si-mi cear5. aceastS. favoare. ,,Crezi cumva ci-l mai citeste si altcineva in afari de maicd-ta?" ,,Crezi ci prostiile pe care le-ai spus sunt o mici problemi care se poate indrepta?"

Doar de doui ori am acceptat de bunivoie si prezint textul interviului inainte de publicare: unei actrile de la care am ob$nut, ca prin minune, o favoare sexuali, gi unui scriitor foarte inteligent, pe care-l admiram gi care s-a sinucis dupi doud luni de la publicarea interviului, unde mlrturisea fapte foarte grave

din via,ta lui, unele in legituri - ce curios! - cu mama

Marcelo Birmajer

sa. I-am multumit mereu lui Dumnezeu ci i-am

perrnis acelui scriitor si rectifice interviul la timp gi sub forma doriti, inainte si-l public intr-o revisti finanlati de spanioli, care-a fost editati in doar zece numere. Daci nu l-ag fi publicat aga cum voia el, nimeni nu m-ar fi putut convinge ci sinuciderea lui n-ar fi lost din vina mea. in rest, ii permiteam oricd-

ruia dintre intervievagii mei si-mi citeasci interviurile inainte de publicare, dar intotdeauna agasat, trimilanduJe prin weun biiat neglijent ;i razind in sinea-mi de laqitatea respectivului. Acum, eu eram cel slab de

inger. Imploram si fie temperati o declaralie pe care

o {dcusem eu insumi.

Odati, un pictor inci foarte cunoscut mi-a spus: - Din vina ta, niciodati n-am sd mai acord weun

interviu.

- N-am Iicut decit si scriu ce mi-agi relatat dum-

neavoastrd, i-am rispuns gocat.

- L-ai scos din context. $i nu m-ai lisat sil

corectez.

- V-am trimis articolul printr-un biiat; ceea ce

licusem.

- Nu l-am primit niciodati, mi-a zis. - Nu gtili cdt de riu imi pare, i-am spus sincer. - M-ai Iicut sd par ridicol. Pdnd qi prietenii mi-o

repro;eazd. Ftaza pe care pictorul o regreta atet de mult era:

,,Nu cunosc alt sistem de referin;i in afard de mine

POVE$TI CU BARBAI'I iNSUnel

9

insumi". $i redactorul-qef o folosise pentru titlul articolului. Me nu mi se pirea o frazi nepotriviti' dar

o revisti de tineri ticilo$ o folosise pentm aJ lua peste

picior pe pictor. Problema cu tinerii {tia ticilogi e ci

intr-o buni zi trebuie si demonstreze, firi doar 9i

poate, prin operele 1or, cAt sunt de inteligenli' $i atunci

demonstieazi ci singurul lucru pe care gtiu sIJ faci

e si fie nigte ticiloqi, Iiri si aibi micar inteligen;a de i1i bate joc de ei \igi. Dar supdrarea pictorului pe

revista tinerilor ticiloqi se transferase asupra mea'

Acum eu mi gdseam in locul pictorului, dar cu o

dozi mai mare de demnitate: am recunoscut in faga

ziaristei ci spusesern o frazi pe care-o regretam'

- Cred cd fraza asta te c racteizeaza exact Ea

cum etti, mi-a spus.

- F,-adevirat, i-am zis. Dar prefer sI par mai bun'

Ziarista a rAs, dar nu m-a asigurat c-o va schimba'

- Nici micar nu-1i cer s-o scofi, am spus, doar s-o

temperezi.

- Am si vid, mi-a zis.

in timp ce inchideam telefonul, mi-am smuls cu din$i pieli;a de la degetul mic, apoi unghia mi s-a

infectat.

in plus, imi cizuse ;i-un dinte. Femeia cdreia-i diruisem cartea pe care nu gtiam daci puteam s-o pli-

tesc urma si implineasci patruzeci de ani; frumoasi 9i

culti, imi ceruse: ,,Mugci-md, mugci-mi"' $i eu n-am putut s-o mugc, frindci-n loc de canin am o proteze

Marcelo Birmajer

prinsi cu sArmd. Apoi n-am putut s-o invit la masi, fiindci mi-era rugine si-mi scot proteza. Am rimas slab gi qperios in ochii ei. Nu-i puteam spune ci-mi lipse;te un dinte. Sogiei mele nu-i puteam spune ci-mi lipsesc banii. Cel pufn, soliei mele ii puteam spune

ci-mi lipseste un dinte. Ea spera si-mi fac un implant cu unul din cele doui cecuri care urmau si fie creditate. Nu qtia ci nu luseseri creditate. Era convinsi ci lunea urmitoare aveam si merg la im-

plantolog ;i-aveam si plitesc prima rate din viitorul meu dinte f;als.

Era deja douS.sprezece gi jumitate sau trecuse deja prima jumitate de ori a duminicii. in acel bar

de pe bulevardul Santa Fe, se perindau homosexuali de toate soiurile. Mi-am zis: ,,Mai bine n-ar apirea

articolul. Fraza despre bani o si mi distrugi". Poate ziarista incercase si scoati fraza, dar i s-a

spus ci singurul lucru carc se poate face e s5. se amAne articolul. Poate, din cauza mea, din cauza previziunilor mele, n-o si apari cel mai important articol din

viala mea. ,,Nu conteazi, mi-am zis citAnduJ pe rabinul

Breshler: cel mai important, cel mai important este si nu te temi niciodatd."

Dar mie intotdeauna mi-e teamd..

intr-un loc a.rume din Buenos Aires, in casa mamei mele, ca si fim mai exacgi, bunica mea era pe moarte.

POVE$rI CU BARBATI irusunan 11

Nu era o moarte demn5" nici simpli. Era o agonie care

nu-ti spunea numele' Dupi aproaPe treizeci de ani de senini viduvie 9i independenli, bunica solicitase azil in casa mamei mele. Nu mai putea' spusese' Nu mai suporta nici durerea de din;i, nici singurltatea' Ca un elefant, isi alegea locul in care sd moari' Cimi-

tirul Elefanlilor este pentru mine dovada ci existi

ceva mai mult decAt instinct in ceea ce determini' lo-porta-..tt rl animalelor. Din fericire, mama avea

bani so intregini pe bunica. Din fericire, eu nu eram obligat s:o intrelin Pe mama. Din fericire, eu ;i so;ia

mea nu avem copii. Oricum, mi simleam un ratat'

Bunica igi petrecuse cea mai mare parte a vielii ei de

viduvi independenti liri sd deranjeze: nu ne inco-

modase cu iubi;i ciudali, nici mdcar nu se imbolnivise' Ajunsi Ia bitrALnete, Dumnezeul eweilor, a cirui credincioasi fusese in comportament gi-n su{let, o uitase' Avea spatele acoperit de rdni din cauza unei boli stranii gi-avea probleme de memorie- Bunica mea fusese crescuti intr-un orfelinat. Era rodul unei iubiri neobiqnuite: stipinul casei se indrigostise de servitoare 9i fugiseri impreuni. Din aceasti impreunare s-au nis-

.rri b..rri.. -.", sora ;i fratele ei. Vreme de trei ani,

se bucuraserd de viala pe care le-o oferea instiritul Ior tatd. Dar cAnd bunica a implinit trei ani, mama ei a murit. Era o eweici sefardi pe care o chema Maria gi care, dupd ce supravieguise scandalului 9i bArfelor din cartierul Once, murise de gripi' Dupi

12

Marcelo Birmajer

moartea Mariei, fosta solie a inceput siJ revendice

cu insistenti pe tatil bunicii mele. il iertase pentru ci

fugise cu servitoarea; ii cerea doar si-i lase pe bastarzi intr-un orlelinat si si. se intoarci. la ea si la copilul legitim. Insistenla devenise hirtuire. Se oprea_n,fata

porgii ;i, cAnd il vedea iesind, incepea si se vaite. in

cele din urmd, tatdl bunicii mele a fugit de toti; de cei trei copii pe care-i a!'usese cu Maria, de copilul din prima cisdtorie si de prima lui sogie. Bunica, de trei ani, fratele ei de patru ani si sora ei de cinci au rimas singuri in casa goali. Bunica nu mi-a povestit nicio_

dati nimic despre acele zile, chipurile, nu_si amintea;

dar sora ei mi-a spus ci ea-si aduce perfect aminte

cum invadaseri casa rubedeniile ca sd fure. Nimeni nu s-a ingrijit de copii. Actorii lolosesc o tehnici. nu_

miti ,,memorie afectivi,,, care constd in amintirea

unui fapt tragic din viata lor pentru a-;i compune un personaj. Atunci c6nd weau si-mi ilustrez mie insumi groaza, compun imaginea pe care mi_a povestit_o

mitusa mea: un du-te-vino al rubedeniilor cu mutre

de rozdtoare, pitrunzdnd intr-o casi. unde triiau

doar trei copii, furdnd podoabe si bijuterii, ciutAnd

ascunziguri in care ar putea fi ceva de valoare, firi si

se ingrijeasci si-i hrineasci, nici si-i spele, nici si-i consoleze, nici si le poarte de griji. povestea asta m_a condamnat la o dezamigire permanente cu privire la rasa umani., nimic nu ne leagi: nici apartenenta

la aceeasi religie, nici la acelagi popor, nici la aceeasi

POVE9TT CU BARBATT iuSUnelr 13

famiiie. Nu suntem condamnali in chip fatal si ne facem rIu, dar nici nu suntem binecuvAntagi si avem grijn unii de algii.

in slhr;it, bunica gi fragii ei fuseseri luagi din casa in paragini, ei ing\i fiind o ruini, de asistentele de la

un azil evreiesc, un orfelinat. in orfeiinat, fuseseri tratali cu uri gi nepisare. Nu weau si mai stirui

asupra acestei drame, sunt insd doui lucruri pe care mi le-a povestit bunica gi care definesc cei zece ani petrecuti acolo: directoarea orfelinatului ii bitea firA motiv gi spunea: ,,E pentru cAnd ai si faci ceva rdu". Celilalt fapt e ci nu li se didea api. intr-o crizd de sete, intr-o dupi-amiazi, in orlelinat, bunica a biut

o inghitituri dintr-o sticli in care nu stia ce se afle ti s-a dovedit a fi le;ie. CAnd a ie;it din orfelinat, s-a

angajat ca lesitoare intr-un atelier de imbriciminte, si patronul o luat-o de sogie. Patronul, bunicul meu, igi pierduse {iica, sogia, pdrinlii gi pe cei ;apte fragi ai sdi in Polonia, fiind to$ asasinagi de nazisti. Eu sunt nepotul acestor doui povegti. Au ar.ut doi copii: pe mama 9i pe unchiul meu, care s-a sinucis la nou5.sprezece ani. Apoi, n-au mai fost alte drame care si le-ntreaci. Nici n-ar fi putut. Moartea unui copil lasi cortina asupra tragediei umane: nu poate exista nimic mai riu.

Acum, numai piele gi os ;i coplegiti de dureri, cu spatele acoperit de rini, bunica delira. Era un delir discret gi sporadic. Se lirnita la triirile ei din orfelinat.

 ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download