Cit

[Pages:5]1

Ninsese toata ziua" Acum se lasa intunericul, des 9i degraba, iar el statea la ferea$ra, privind in jos, catre siluelele minuscule din Central Park. Pe zapada de sub fiecare felinar, lumina desena cercuri fara cusur, Patinatori pe care nu izbutea sa-i deslu$easca in detaliu alunecau pe lacul inghelat. Ma$inile se terau pe strazile murdare,

in preajma lui, in dreapta si in stanga, se inghesuiau zgarie-norii din cenrul oragului. Dar inre el 9i parc nu se afla nimic, daca nu punem la socoteah jungla de cladiri joase, acoperi5urile plate transformate in gridini sau pline cu piesele masive ale unor instalalii, ori coamele asculite ale unor consFuclii.

Adora priveliStea aceea; era intotdeauna surprins c6nd altii o gaseau neobi5nuitA cand s inGmpla ca vreun muncitor venit sA repare aparatura de birou sa se pomeneasca spunend cA nu mai vazuse niciodati a$a ceva in New York. PAcat cl nu exista cate un tum de marmura pentru fiecare; pacat ca nu exislau o multime de tumud, in carc sa poata urca oricine, privind ora$ul de la diverse inaldmi.

De linut minte: a se construi o multitudine de tumuri, fara nici o alta udlitate decdt aceea de a servi pe post de parcuri publice inaltae cahe cer. Folosind o marrnua superba, carc sa

incante. Poate ca avea s-o faca h anul acela. Era extlem de

probabil. $i bibliotecile. [ntenliona sa hfiinteze cat mai multe, ceea ce implica o serie de calatorii. Dar avea sa faca toate aste4

da, si cit de curind. La urma umrelor, parcurile erau deja

10

ANNE RICE

aproape terminate, iar micile 5coli fusesera deschise in sapte orage. Caruselele fuseserA inaugurate in douazeci de locatii diferite. Fara indoiala ca animalele nu erau autentice, dar fiecare

dintse ele reprczenta o rcproducere meticuloasa si indestructibila a unei capodopere a sculpturii artizanale euopene. Oamenii adorau caruselele. lnsa venise timpul unui noian de planwi noi.

Iama il prinsese visdnd... in ultimul secol, materializase o suta de astfel de idei. Iar

succesele din anul acela aveau farmecul lor reconfortant. Construise un carusel in stil antic chiar in interiorul cladirii, folosind drept mulaj pentru reproduceri vechile versiuni originale ale cailor, leilor si ale celorlalte anirnale. Muzeul automobilelor clasice ocupa acum unul dintre nivelele subsolului. Publicul se lngramadea sa vada masinile Model T, pe cele marca Stutz Bearcat ii MG-TD-urile, cu rolile lor cu spitre

din s6rma.

$i mai erau, desigur, muzeele cu papusi: in incaPerile

imense, bine luminate de pe cele doua nivele de deasupra holului, se alla vitrina companiei, plina cu papu$ile Pe care le

adunase din toate collurile lumii. $i muzeul particular, cu

papusile pe care le indragea in mod deosebit, deschis doar cand

si cand.

in rxtimpuri, se fiui$a in josul scarilor, sa priveasca vizita-

torii, sa s plimbe prin mullime, niciodata neobservat, dar reprezentAnd un necunoscut pentru toatA hunea aceea-

Un om de doi metri si cincisprezece nu poate evita ochii semenilor sai. Aga fusese mtotdeauna. insa in ultimii doua sute de ani se intamplase un lucru mai degraba amuzant. Fiintele omenrti devenisera mai inalte! Iar acum, minunea minunilor, chia.r si cu inaldmea lui, nu mai iegea at6t de mult ln evidenla. Bineinteles ca toata lumea il privea cu luare-aminte, dar nimeni

nu se mai speria de el.

Mai mult decat atat, in cladie inEa uneori cdte un reprezentant mascul al neamului omenesc realmente mai inalt decat

ll

el. Bineinteles ca personalul il alerta. Crcdeau ca dorinF de a i

se anunta aParilia unor asemenea indivizi era una dintre ciudaleniile sale. Asta ii distsa' El nu se sinchisea. in placea sa vada

oamenii zdmbind si razand.

- Domnule Ash, acolo e un tiP inalt. Camera cinci'

El se intorcea c?tre setul de rnici ecrane sftalucitoare $i se graba sa arunceo Privire asupra individului. O simPla faptua umana. De obicei, i$i dAdea seama de asta imediat' cu certitudine. Foane rare se dovedeau ocaziile in care nu era sigur' Atunci cobora cu un lift silentios si rapid' 5i mergea in preajma persoanei destul de mult cat sa se convinga, ludnd in consideratie o mullime de detalii care ii garantau ca nu avea

in fala decat un om. Alte vise: mici cladiri de joaca pentru copii' consrruite cu

rafnament, din materiale plasdce din era spaqiata, iu o bogalie

- de detalii complexe. Vedea mici catedrale, castele, palate

reproduceri fidele ale unor comori arhitectonice de dimensiuni

mult mai mari - realizate cu viteza fulgerului si cu ,,cheltuieli minime", cum ar h spus consiliul de administralie' Ar fi avut

diverse climensiuni, incepand de la cele ale unei case de papugi

pana la cele ale unor conshucli-i ir ca.re sa poata inra in$i$i

copiii. $i cai cle carusel, de vanzare, din rasina naorala, pe carc

sa $i-i poata permite aproape oricine. Sute de exemplare ar ti

putut fi trimise in $coli, in spitale, in alte asemenea institutii' Pe urma, mai era obsesia Pe care se straduia sa o puna in

practica - paPusi cu adeYarat frumoase pentru copiii saraci,

papuii care sa nu se shice $i care sa poata Ii curatale cu u$urinta -, dar se ocupa de asta, mai mult sau mai putin, inca de

la inceputurile noului veac. De cel pulin cinci ani producea paPufi din ce in ce mai

ieftine, papugi de calitate superioara celor dinaintea lor, papugi din noile materiale chimice' PaPu$i rezistente $i dragalasei cu toate acestea" continuau sa lte prea scumpe pentru copiii saraci'

t2

ANNE RICE

Dar, in zmul acel4 intenliona sa incerce cu totul altceYa... Avea planuri pe planget4 doua prototipuri promitatoare. Poate. .

C6nd se gdndea la nenumaratele sale proiecte, simlea o caldurA incurajatoare shecurandu-i-se ln vene, pentru ca aveau sa-i ia sute de ani. Cu mult timp in urme, in vremurile antice,

cum le numeau ei, visase monumente. Cercuri enorme, de piatra,

pe care sa le poata vedea toaa lume4 un dans al uriaiilor in

iarba inalta a campiei. Pdna si tumurile de dimensiuni modeste

il obsedasera vreme de der.enii 5i, cAndva, literele din ca4ile

superbe tusesera, timp de secole, intregul lui prilej de bucurie.

Dar gasise o obsesie sranie 9i provocatoare in acestc obiecte destinate jocului din lumea modema, in ace$e papusi, in aceste mici imagini ale oamenilor, care nu erau, de faPt, coPii, Pentru ca papusile nu seamana niciodata int-adevar cu copiii.

Monumentele fusese inaltate Pentru cei care calatoreau, ajungdnd sa le vadi. Papu5ile gi jucariile pe care le Perfectiona ajungeau in toat lArile din lume. intr-adevar, ma$inile facusera tot soiul de obiecte noi, superb, la indemana tuhrror oarneni.lor,

de toate nadonaliBtile - a celor bogali, a celor saracid, a celor

av6nd nevoie de alinare, de hranl ori de adaPost, a celor inchi$i,

pentru totdeaun4 in sanatorii Si aziluri.

Compania aceea fusese salvarea lui; i$i transformase in produse de succes pana si cele mai nebune$ti. cele mai in&aznete vise. De fapt, nu intelegea de ce alte fabrici de jucarii faceau atdt de pulne inovatii, de ce pe rafturile magazinelor

se in$irau papu$i identice, produse h serie, cu fete inexpre-

sive; nu pricepea de ce usurinla cu care Puteau fi fabricate nu condusese la o explozie de jucarii originale 5i de invenlii. Spre deosebire de confratii lui, care nu cunogteau bucuria, pentru

el fiecare triumf insernnase asumarea unor riscuri din ce in ce

mai mari.

Nu-i facea placere sa-i scoaB pe altii de pe piaB. Nu, concurenla continua sa fie un concept pe care nu reusea sa-l

perceapa decat la nivel intelectual. Nutre4 in taina, credi4a ca,

t3

in acele vremuri, numarul Poteniialilor cumParatori era, Pmcdc, nelimitat. Era loc pentru oricine fabrica obiecte de valoare' Si, intle zidudle acelea, in tumul lui avantat $i insPaimantator de olel 9i de sticla, se bucura de succesele sale intr-o stare de nealterata ,,beatitudine", pe care nu o putea imPa4i cu

nimeni altcineva. . Nimeni altcigeva. Numai papu5ile puteau sa i-o imPaxta-

seasca. Papusile asezate pe rafturile de sticla de pe peretii de marmura colorata, Papusile de pe Piedestalele din colfuri' papusile grupate laolalta pe biroul lui imens, de lemn' Bru a lui, printesa lui, superba lui frantuzoaic?! in v0nta de un secol; cel mai trainic dinte martorii sai. Nu tecea nici macar o zi fara sa nu coboare la primul etaj al cladidi, facandu-i o vizita

lui Bru - incantatoarea imbinare a unor standarde irnpecabile'

inalta de un metru, cu buclele ei din mohair intacte' cu chipul pictat echivaland cu o capodopera, cu torsul $i cu picioarele de lemn tot atdt de perfecte acum prccum fusesera atunci cind compania franluzeasca o fabricase pentru piata din Paris' cu

peste o suta de ani in urm,L Acesta fusese farmecul ei, iar de ea se bucurasera sute de

copii; prin ea se atinsese o culme a maiestriei 9i a producliei in masa. Pana si hainele ei din matase, produse in serie, reprezentasera o realizare speciala. Nu doar pentru privilegiali, ci

penru mullime. Fusesera ani in care, cuteierand prin lume, o putase alaturi

de el, sco$nd-o din valiza din c6nd in cind, doar pentru a se uita in ochii ei de sticla, Pentru a-i tunPftasi gandurile lui, sentimentele, visele. Zarise lumina scdnteind, ln priYirea ei mereu

atenta. la vreme de noapte, in singuratatea unor camere sordide de hotel. Iar acum era adapostita sub sticla, $i in fiecare an o vedeau mii de oameni, si toate celelalte vechi papugi Bru erau adunate in jurul ei. Uneori lsi dorea sa o aduca' pe fiuis, in susul scarilor, sa o aseze pe un raft din dormitor. Cui i-ar fi Pasai? Cine

ar fi in&aznit sA comenteze? Bogafa te inconjoara cu o tacere

t4

A1INE RICE

binecuvantata, isi spuse. Oamenii se gandesc lnainte de a deschide gura. Simt ca trebuie s-o faca. Daca ar fi dorit, ar fi putut

vorbi din nou cu papu$a. in muzeu, pastra ticerea cand se

intalneau, despa4ili de vitrina de sticlh. Ea astepta cu rAbdarc sa

fie rcpusa in drepturi, muza umila a imperiului sau.

Bineturleles cA aceasta coirpanie a lui, aceasE intreprindere

a lui, a$a cun era adesea numita h ziare gi in reyiste, se baza pe

o matrice a dezvoltarii industriale gi a producqiei mecanice care

existase numai in ultimii trei sute de ani. Ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost distrusr. de razboaie? Dar pipugile gi jucariile ii

daruiau o fericire atat de deplinA, incet isi imagina cA, de atunci

inainte, n-ar mai fi putut Eai fa'ra ele. Chiar daca rizboiul ar fi redus lumea la o gramada de moloz, ar fl continuat sa faca

hgurine din lemn gi din lut Si sA le picleze el hsu$i. Uneori se imagina astfel, singur printre ruine. Vedea New

York-ul ca intr-un film qtiinlifico-fantastic, mort, tacut, plin de

coloane rAslumate, de frontoane far&nitate $i de sticla spafiA. Se vedea s6nd pe o scara daraprnaa de piatra, facdnd o papuga din

yergele legate cu m$ii de panza rupte in tacere ii cu respect din

rochia de mAtase a unei fmei moarte.

Dar cine s-ar fi gandit ca avea sa-i teaca_ asa ceva prin

minte? Ca. hoinarrind. cu un secol in urma, la weme de iama, pe una dinhe sftazile Parisului, avea sa se rasuceasca, sa-$i arunce privirea intr-o vitrina, in ochii de sticla ai lui Bru, si sa se indragosteasca cu ateta pasiune? Desigur ca rasa lui fusese inlotdeauna cunoscuta pentru pofta de joaca, pentru capacitatea de a indrlgi, de a se bucura. Poate ca nu era catusi de putin surprinzator. Cu toate ca studiul unei rase era o problema delicata anrnci c6nd erai singurul ei supravieguitor, mai ales pentru cineva care nu se dadea in vant dupa punctul de vedere medical $i dupa terminologia specifici, a carui memorie era buna. dar nicidecum supranaturala. al carui sirnl al timpului era adesea nesocotit cu buna $di4a, printr-o afundare ,,copilarcasca" in prezent $i din spaima fata de tot ce implica

o gandire la scara mileniilor sau a eonilor sau a oricum ar fi

vrut oarnenii sa numeasca enormele inthderi de tirnp carora le fusese martor,'de-a lungul carora ffaise si se straduise sa rabde tonrl pentru ca, in final, sa le dea cu draga inima uitarii sub \.raja marelei intreprhderi atat de potrivite cu pulirele,

dar iegitele sale un talente.

Cu toate aceqtea, iii studiase propria rasa, observandu-$i propria persoana si notand totul cu meticulozitate, $i nu

se pricepea sa prezica. ce avea sa aduca viitorul, sau cel pulin

a$a simtea.

La urechi ii ajunse un zumzet slab. $tia ca erau spiralele de sub podeaua de marmura, care radiau in incapere o ca,ldula rnoderata. igi imagina ca o putea simtri ucind, patunz-indu-i in pantofi. in tumul lui nu era nici frig, nici inabu$itor de cald, niciodata. Spifalele ii purtau de grija. Macar daca toata lumea din exterior s-ar fi putut bucura de un asemenea confort. Daca ar fi avut cu tofii mancare din abundenlA $i ca,ldura. Compania lui trirnitea milioane in ajutorul locuitorilor deserturilor si ai junglelor de peste mari, dar nu stiuse niciodata, cu certitudine, cine le prime4 cine profita de pe urma lor.

ln prtnele zile ale filmului, iar apoi ale televiziunii, se gandise ca razboaiele aveau sa inceteze. Ca foamelea ulma si

dispari. Oamenii nu puteau suporta si le priveasca pe cranul

din fap lor. Ce idee prosteasca! Se parca ca razboiul 9i foametea se raspandeau mai mult ca niciodara. Pe fiecare continent, seminliile se luptau una irnpotriva alteia. Milioane de oameni sufereau de foame. Erau at de muhe de facut De ce si alegi cu

atata grija? De ce sa nu faci totul? incepuse din nou sa ningl, cu fulgi alat de marunli, incat

abia daca ii putea zad. Parcau sa s topeasca imediat ce atingeau

strazile intunecoase de dedesubt. Dar stazile acelea erau cu gaizeci de etaje mai jos. Nu putea fi sigur. Zapada pe jumatate

topita se aduna in rigole gi pe acoperigurile din apropiere. Poate

ca, in scurt timp, totul ayea sa fie, din nou, de un alb proaspat $i,

l6

A]INE RICI

in camera aceea izolah !i calduoasa. aveai sa-f poli imagina

orasul in intregime mort 9i in ruine, ca duPa o molima carc nu na.ruie cladidle, dar ucide fapturile cu sange cald adaPostite in ele, precum termitele in pereii de lenn.

Cerul era negm. Singurul lucru care ii displacea, cind era vorba de zipadi. Cdnd te bucuri de e4 pierzi cenrl. Iar el iubea atit de mult vazduhul de deasupra New York-ului, vederea panoramica a boltii pe care oamenii de pe strazi nu o zareau, de

fapt, niciodata.

- Tirmuri, construiegteJe tumuri, spuse. Fa un muzeu mare, sus, aproape d cer, inconjuat de terase. Urca-i acolo in liftud

de sticla, cate un liman din carc sa vada... Tumuri pentu placere, alaturi de cle ina.lFte pentu afaceri

Si penEu profit. Un gend il lua in stapinire pe neagteptate, de fapt un gand

mai vechi, care ii revenea adese4 indemn?ndu-l sa mediteze 5i, poate, chiar sa faca presupuneri. Prirnele scrieri din lume fusesen listele facute de negustori, listele unor bunuri cumparate $i vandute. Astea erau tablele cu scriere cuneiforma descoperite la lerihon, nigte hventare... $i tot asa stiteau lucmrile in cazul celor de la Micene.

Nim.rllui nu i se paruse ca era imponant sa-$i noteze ideile

sau gAndurile. Cladirile a.ratasera cu totul altfel. Cele mai mari

erau locuri de rugiciune - templele gi imensele zigurate din

caramizi de argila, acoperite cu piatra de calcar, in care oamenii ucau pentru a aduce sacrificii zeilor. Cercul de blocuri din pian'a

de pe cdmpia Salisbury... Acum, cu 5apte rnii de ani mai tirziu, cele mai inalte cons-

uuctii erau cladirile comerciale. Purtau inscriptii cu nume de banci, de mari corporatrii sau de companii paniculare enorme, aga cum era a lui. De la fereastra, putea sa yada numele acelea snalucind, majuscuie grosolane profilate pe fundalul firlgilor din vazduh, in intunericul care nu era cu adevarat intuneric.

l'l

Cdt despre temPle 9i locurile de rugaciune, acestea erau dicve sau nu mai aveau nici o valoare. Daca s-ar fi sffiduit, ar fl putut distinge, undev4 acolo jos' turlele catedralei St Patrick' Dar era mai degraba rm altar al tecunrlui decat un centsu vibrant al spiritului rcligios al cornunitaiii, si parea demodata, aqa cum se inalp care cerud'] in mijlocul cladirilor gigantice, banale' cu faFde din sticlt Nu era maiestoasa decat PriviB din shada'

Scribii din Ierihon ar fi inples aceasta schimbare' se g6ndi'

Sau, pe de alta Parte, poate ca n-ar fi facut-o' Abia daca o

inlelegea el insusi, cu loate ca implicadile parcau colosale si mult mai uimitoare decit isi dadeau seama oamenii' Acest come4'

aceasa infinita diversirate a obiectelor frumoase si utile ar fi

putut salva lumea, in ultima instanF doar daca"' Demodarea planificatr a lucrurilor, distrugerea in masa a bunurilor de anul trecut, grdba de a considera Proiectele altora invechite sau lipsite de importanB erau rezultanrl unei tragice lipse de viziune' Iar vina nu o punau decat marginitele implicaiii ale teodei economiei cle piap- O adevlrata rcvolulie nu consta in$-un ciclu al fauridi si al di$ugerii, ci intr-o exPansiune de o ingeniozitate gandioasa si fara limite. Vechile dihotomii Eebuiau sa disPala' in draga lui Bru, in componentele ei asamblate in fabrica' in

calculatoarcle de buzunar Putate de milioanele de oameni de pe strada. in minmata alllllerare tna a pixurilor cu bila pe suprafata

h6rtiei, in Bibliite de cinci dolari si in jucarii, in frumoasele jucarii de pe rafturile magazinelor, vandute pentru c61iva crei-

tari - acolo se afla salvarea-

Se parea ca ar fi putut cuPrinde toate acestea cu mintea, ca le-ar fr putut patrunde esenla, ca ar h putut emite teorii solide'

usor de explicat" doar daca..

- Domnule Ash... il int erups"se o voca bHnda. Nici nu era nevoie de mai mult. ii instruise pe toti. ,Nu deschideti usa cu zSomot' vorbili

incet. O sa va aud."

 ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download