CAPITOLUL 1 PREMISE ALE REALIZĂRII SOCIETĂŢII



STRATEGIA NAŢIONALĂ

Pentru Promovarea Noii Economii şi Implementarea Societăţii Informaţionale

DRAFT

21 februarie 2002 Versiunea 2.1

CUPRINS

CAPITOLUL 1 SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ ŞI NOUA ECONOMIE

CAPITOLUL 2 Tendinţe ŞI politici la nivel european şi internaţional

CAPITOLUL 3 Stadiul actual privind Societatea InformaţionalĂ

3.1 Societatea informaţională în contextul internaţional

2. Stadiul actual în România

3. Perspectiva pieţii de TIC în România

4. Analiza punctelor tari şi slabe

CAPITOLUL 4 ORIENTĂRI ŞI OPŢIUNI STRATEGICE

4.1 Obiective globale

2. Opţiuni strategice

3. Scenarii privind dezvoltarea sectorului TIC

CAPITOLUL 5 OBIECTIVE PRIORITARE ŞI DIRECŢII DE ACŢIUNE

1. Consolidarea infrastructurii informaţionale naţionale şi a industriei de TIC

a) furnizarea de servicii de comunicaţii pe scară largă;

b) transpunerea şi implementarea aquis-ului comunitar;

c) dezvoltarea industriei naţionale de produse şi servicii TIC.

1. Asigurarea accesului pe scară largă la serviciile Internet

d) asigurarea accesului rapid şi ieftin la Internet;

e) dezvoltarea reţelelor pentru cercetare şi educaţie;

f) securizarea reţelelor şi promovarea cartelelor inteligente.

2. Educarea şi pregătirea resurselor umane pentru Societatea informaţională

g) educaţia şi instruirea tineretului pentru Societatea Informaţională;

h) munca în economia bazată pe cunoaştere;

i) crearea condiţiilor pentru utilizarea nediscriminatorie a serviciilor specifice SI;

3. Stimularea realizării şi utilizării serviciilor specifice Societăţii informaţionale

j) accelerarea comerţului electronic;

k) guvernare electronică, acces electronic la serviciile publice;

l) servicii medicale bazate pe TIC;

m) stimularea creării şi diseminării informaţiilor şi cunoştinţelor cu mijloace electronice;

n) sisteme inteligente de transport;

o) protecţia mediului.

CAPITOLUL 6 APLICAREA ŞI URMĂRIREA REALIZĂRII STRATEGIEI

6.1 Cadru instituţional

6.2 Proceduri de urmărire, evaluare si raportare

6.3 Cadru organizatoric

ANEXE

1. Economia digitală, progresele S.U.A. şi UE

2. Priorităţi pentru ţările membre UE

3. Politici de succes privind Societatea Informaţională

4. Dreptul de proprietate industriala din domeniul programelor de calculator

CAPITOLUL 1

Societatea informaţională şi noua economie

În zilele noastre, informaţia devine o resursă esenţială în dezvoltarea societăţiilor moderne, evoluate în plan politic, economic şi social. Dinamismul şi complexitatea noului tip de societate, care antrenează o creştere continuă a volumului şi diversităţii informaţiilor prelucrate şi care utilizează pe scară largă tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), au condus la conceptul de Societate informaţională.

Societatea informaţională reprezintă o nouă etapă a civilizaţiei umane, un nou mod de viaţă, calitativ superior, care implică folosirea intensivă a informaţiei în toate sferele activităţii şi existenţei umane, cu un impact economic şi social semnificativ. Societatea informaţională permite accesul larg la informaţie al membrilor săi, un nou mod de lucru şi de cunoaştere, amplifică posibilitatea globalizării economice şi creşterea coeziunii sociale.

Suportul tehnologic al noii societăţi se bazează pe trei sectoare: tehnologia informaţiei, tehnologia comunicaţiilor, producţia de conţinut (informaţional) multimedia, sectoare din de în ce mai convergente. Aceste tehnologii, bazate pe avansurile electronicii, au permis apariţia unor noi servicii şi aplicaţii telematice multimedia, care combină sunetul, imaginea şi textul şi utilizează toate mijloacele de comunicaţie (telefon, fax, televiziune şi calculatoare). Dezvoltarea acestor noi mijloace de comunicare reprezintă un factor important de creştere a competitivităţii agenţilor economici, deschizând noi perspective pentru o mai bună organizare a muncii şi crearea de noi locuri de muncă. Totodată, se deschid noi perspective privind modernizarea serviciilor publice, a asistenţei medicale, a managementului mediului şi a unor noi căi de comunicare între instituţiile administraţiei publice şi cetăţeni. Accesul larg la educaţie si cultură - pentru toate categoriile sociale, indiferent de vârstă sau de localizarea geografică - poate fi de asemenea realizat cu ajutorul noilor tehnologii.

Utilizarea largă a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor şi progresul către Societatea Informaţională asigură creşterea economică în condiţii de protecţie sporită a mediului, accelerând reducerea consumului fizic în favoarea valorificării informaţiei şi a cunoaşterii, deplasarea centrului de greutate de la investiţii în mijloacele fixe la investiţii în capitalul uman. In acest mod, Societatea Informaţională integrează şi obiectivele dezvoltării durabile, bazată pe dreptate socială şi egalitatea şanselor, libertate, diversitate culturală şi dezvoltare inovativă, protecţie ecologică, restructurarea industriei şi a mediului de afaceri.

Schimbările majore din ultimii ani – creşterea exponenţială a comunicaţiilor mobile şi a numărului utilizatorilor de Internet, contribuţia sectorului TIC la creşterea economică şi la crearea de locuri de muncă, restructurarea companiilor şi a business-ului în general pentru a beneficia mai eficient de noile tehnologii, dezvoltarea accelerată a comerţului electronic – susţin tranziţia de la era industrială la cea post - industrială.

Noile tehnologii digitale fac accesul, stocarea şi transmiterea informaţiei din ce în ce mai facile şi mai accesibile. Dispunând de informaţia digitală, aceasta poate fi transformată în noi valori economice şi sociale, creând imense oportunităţi pentru dezvoltarea de noi produse şi servicii. Informaţia devine resursa-cheie pentru economia digitală.

Noţiunea de “noua economie” se referă în special la transformările actuale ale activităţilor economice ca rezultat al utilizării tehnologiilor digitale, care asigură accesul, prelucrarea şi stocarea informaţiei intr-o manieră mai ieftină şi mai facilă. Noua economie este caracterizată de intensificarea înglobării cunoaşterii în noile produse şi servicii, creşterea importanţei invăţării şi a inovării, a globalizării şi a dezvoltării durabile. Volumul enorm al informaţiilor schimbă modul de funcţionare a pieţelor, făcând posibile restructurarea întreprinderilor şi apariţia de noi oportunităţi pentru crearea de valoare prin exploatarea informaţiilor disponibile.

În prezent, există ample dezbateri în mass-media internaţională şi în mediile politice asupra întrebării dacă aceste modificări sunt suficient de radicale pentru a merita eticheta de “nouă economie”. La originea acestor dezbateri stau performanţele excepţionale ale economiei americane: 8 ani de creştere continuă, creşterea anuală de peste 4% în ultimii ani, inflaţia controlată sub 2%, şomajul sub 5%. ( vezi Anexa 1)

Construirea noului model de societate ridică probleme socio-politice majore - atât la scară naţională cât şi internaţională - de atenuare a fenomenului de "digital divide" (excludere de la beneficiile noilor tehnologii a unor categorii sociale şi a unor regiuni/zone geografice) şi de coeziune socială, de conservare şi promovare a culturii specifice fiecărei naţiuni şi comunităţi locale, de protecţie a cetăţeanului şi consumatorului. Soluţionarea acestor probleme nu se poate realiza decât printr-un dialog larg între autorităţile guvernamentale, reprezentanţii mediului de afaceri, ai mediului academic şi societatea civilă.

Guvernul şi instituţiile sale au rolul de a stimula, conduce şi controla acest proces de tranziţie către Societatea Informaţională prin programe de acţiune concrete şi prin iniţierea unui nou cadru de reglementări specifice. In acest scop, trebuie luate în considerare atât priorităţile naţionale de dezvoltare pe termen mediu-lung, cât şi obiectivele de aderare la structurile euro-atlantice. Programul de acţiune al Uniunii Europene "eEurope - O Societate Informaţională pentru toţi" constituie un important cadru de orientare.

Prin noile legi, norme, standarde şi reglementări care vor fi elaborate - cu susţinerea şi avizul mediului de afaceri şi al societăţii civile - trebuie stimulată pe de o parte dezvoltarea noilor servicii specifice Societăţii Informaţionale (comerţ şi tranzacţii electronice, informatizarea serviciilor publice, accesul cetăţeanului şi agenţilor economici la informaţia publică, etc.), iar pe de altă parte asigurate regulile etice de a muncii şi trăi într-un nou tip de societate (protecţia vieţii private şi a datelor personale, confidenţialitatea tranzacţiilor, protecţia consumatorului, etc.).

La rândul său, comunitatea de afaceri din domeniul tehnologiiei informaţiei şi comunicaţiilor trebuie să ofere produse şi servicii de înalt nivel tehnologic şi totodată cât mai accesibile ca preţuri şi tarife. Totodată, trebuie găsite căi pentru formarea unei noi culturi a competitivităţii agenţilor economici din toate sectoarele în noul tip de economie, economia digitală. Prin complexitatea fenomenelor pe care le implică dezvoltarea societăţii informaţionale, fenomene care trebuie înţelese şi gestionate, prin necesitatea formării unei noi culturi a cunoaşterii şi a învăţării în condiţiile utilizării noilor tehnologii, cât şi a cercetării-dezvoltării şi inovării tehnologice, participarea activă a comunităţii academice (instituţii de cercetare, de educaţie şi de cultură) devine de asemenea esenţială.

Societatea civilă are de asemenea atât un rol proactiv prin formularea de cerinţe şi priorităţi privind modul de utilizare al noilor tehnologii în folosul întregii societăţi, cât şi reactiv faţă de politicile şi reglementările guvernamentale. Aceste roluri pot fi exercitate atât la nivel de grup ( organizaţii non guvernamentale, asociaţii profesionale etc.) cât şi la nivel individual. Drepturile cetaţeanului şi consumatorului în societatea informaţională au noi dimensiuni şi se pot manifesta sub noi forme.

CAPITOLUL 2

Tendinţe şi politici la nivel internaţional şi european

Incepând cu anii '90 penetrarea rapidă a calculatoarelor personale (PC), evoluţia tehnologiilor software, dezvoltarea explozivă a reţelelor de transmisii de date şi a serviciilor bazate pe Internet au produs schimbări profunde la scară mondială.

Numai în perioada 1995-1998 piaţa de telecomunicaţii a crescut cu 200 de milioane de linii telefonice, 263 de milioane de abonaţi la telefonia mobilă şi 10 milioane de linii inchiriate. Dacă în perioda 1991-1994 existau numai 15 milioane de utilizatori de Internet, în perioada 1995-1998 numărul acestora a crescut de aproape 9 ori ajungând la 88 de milioane in 1998, iar în prezent atinge cifra de 513 milioane. În timp ce în 75 de ani numărul de utilizatori ai telefonului ajunsese la 55 de milioane, world-wide-web (WWW) a ajuns la acelaşi număr de utilizatori în numai 4 ani. Distribuţia actuală a utilizatorilor on-line pe zone geografice - conform NuaSurvey - este următoarea:

- Canada şi SUA - 180 mil. ( 35%)

- Europa - 154 mil. ( 30%)

- Asia Pacific - 144 mil. ( 28%)

- Restul lumii - 35 mil. ( 7%)

Comerţul electronic la scară globală inter-companii (de tip "business-to-business") a atins cifra de 282 miliarde $ şi se estimează ca va atinge 4300 miliarde $ in 2005, adică cu o rată de creştere anuală de 73%.

Aceste evoluţii au fost datorate în mare masură progreselor tehnologice cât şi unor politici noi privind privatizarea şi promovarea competiţiei pe piaţa TIC, noilor reglementări tehnice si juridice în domeniu, noilor strategii naţionale şi regionale de dezvoltare a societăţii informaţionale. Toate ţările dezvoltate au elaborat şi implementat politici guvernamentale susţinute privind cercetarea, dezvoltarea şi adoptarea noilor tehnologii, consolidarea infrastructurilor informaţionale naţionale, formarea şi atragerea de specialişti în domeniul TIC , educarea populaţiei adulte, cooperarea cu sectorul privat şi încurajarea investiţiilor în această nouă ramură economică, promovarea de proiecte guvernamentale menite să demonstreze utilitatea serviciilor specifice societăţii informaţionale.

Creşterea utilizării TIC în ţările în curs de dezvoltare a fost de asemenea impresionantă: în perioada 1995 – 1998 s-au conectat peste 155 milioane de linii telefonice, 105 abonamente la telefoane mobile şi 4 milioane de linii închiriate. Din 1991 până în 1998 în ţările din afara OECD creşterea anuală a numărului liniilor teleonice, a abonamentelor la telefoane mobile şi a liniilor închiriate a fost de 14%, 83% şi respectiv 27%. În perioada 1995 – 1998 investiţiile s-au dublat faţă de 1991 – 1994, ajungând la 304 miliarde $. Cifra de afaceri a serviciilor a ajuns la 200 miliarde $ în 1998.

Aceste creşteri ascund totuşi mari diferenţe între ţările sărace şi cele bogate. În Africa la o cifră a populaţiei de 739 de milioane sunt mai puţin de 14 milioane linii telefonice (mai puţin decât în Manhattan sau Tokio). 80% din liniile telefonice de pe glob sunt concentrate în şase ţări. Conform ultimelor rapoarte ONU, ţările industrializate, care însumează 15% din populaţie, utilizează 88% din Intenet-ul la domiciliu. Distribuţia host-urilor Internet ilustrează de asemenea mari diferenţe între ţările industrializate şi cele în curs de dezvoltare. În 1999 existau numai 1 milion de abonaţi Internet în întregul continent african, în comparaţie cu 15 milioane în Anglia. Ţările OECD au de 40 de ori mai multe calculatoare pe cap de locuitor decât Africa Sub-Sahariană (exclusiv Africa de Sud), de 110 ori mai multe telefoane mobile şi de 1600 ori mai multe host-uri Internet.

Aceste fenomene (denumite generic "digital divide") fac obiectul multor dezbateri şi programe la scară internaţională (G7, G8, ONU, UNESCO, OECD, Banca Mondială, etc.) fiind recunoscut faptul că pentru ţările în curs de dezvoltare provocarea este majoră. Diferenţele dintre ţările cu venituri ridicate şi cele cu venituri scăzute se pot amplifica, iar spectrul “digital divide” poate deveni tot mai cuprinzător. Nu este vorba numai de conectivitatea propriuzisă, ci şi de implicaţiile conectivităţii (sau lipsei sale) asupra creşterii economice şi a dezvoltării durabile. “Digital divide” poate redeschide noi divergenţe la scară internaţională.

România se află printre ţările candidate la Uniunea Europeană, în acest sens aderând la mai multe tratate şi acte normative internaţionale. Negocierea şi închiderea unui număr cât mai mare de capitole de aderare constituie o prioritate pentru politica externă a Guvernului. Unul dintre capitolele de aderare, "Company Law", recomandă reguli şi măsuri pentru protejarea adecvată a proprietăţii intelectuale. În plus, anul trecut, România a elaborat principiile strategiei de dezvoltare în domeniul tehnologiei informaţiei, domeniu considerat un motor însemnat pentru relansarea economiei româneşti şi promovarea intereselor naţionale.

Iniţiativa Uniunii Europene - eEurope

Obţinerea avantajelor oferite de modelul societăţii viitorului – Societatea Informaţională - pune în faţa Uniunii Europene probleme de maximă prioritate şi urgenţă : crearea unui nou cadru de reglementări, promovarea unei noi culturi şi a spiritului întreprinzător în afaceri, obţinerea poziţiei de lider în noile tehnologii, educarea şi instruirea cetăţenilor, implementarea unor noi metode de business (detaliate in anexa 2).

În acest context, Uniunea Europeană, prin organismele sale politice şi executive, a reacţionat începând din 1993 printr-o serie de decizii strategice, integrate recent sub titulatura eEurope – O Societate Informaţională pentru toţi.

Comisia Europeană a luat această iniţiativă prin adoptarea Comunicării “eEurope an information Society for All” din 8 decembrie 1999, prin care se propun obiective strategice de accelerare a implementării tehnologiilor digitale în Europa şi de asigurare a competenţelor necesare pentru utilizarea acestora pe scară largă. Această iniţiativă are un rol central în agenda reînnoirii economico-sociale pe care şi-o propune UE şi totodată constituie elementul cheie urmărit de CE pentru modernizarea economiei europene, pentru tranziţia la societatea informaţională.

Aplicarea tehnologiilor digitale a devenit un factor vital al creşterii şi al asigurării de locuri de muncă în noua economie. Deşi Europa este lider în multe domenii (ex. comunicaţii mobile, televiziune digitală), în altele, şi în special în utilizarea Internet a rămas în urmă faţă de S.U.A. şi Canada. In consecinţă iniţiativa eEurope îşi propune să aducă Europa în situaţia de a beneficia din plin de avantajele economiei digitale, de a valorifica la maxim priorităţile sale tehnologice, de a-şi creşte potenţialul educaţional şi antreprenorial.

Considerând ca prioritară pregătirea consumatorilor şi a cetăţenilor pentru a beneficia de noile oportunităţi, eEurope pune un accent deosebit pe educarea acestora pentru a putea accesa şi utiliza eficient informaţia, în special prin intermediul Internet-ului.

Obiectivele cheie ale eEurope sunt:

• asigurarea comunicării on-line pentru fiecare locuinţă, şcoală, întreprindere si instituţie de administraţie publică;

• crearea culturii digitale şi antreprenoriale a Europei, de care să beneficieze investitorii dinamici dispuşi să finanţeze şi să dezvolte aceste idei noi;

• asigurarea principiului conform căruia tranziţia la era digitală să fie un proces care să includă întreaga societate, să asigure încrederea consumatorilor şi să întărească coeziunea socială.

Pentru realizarea acestor deziderate E. Liikanen – comisarul CE pentru societatea informaţională – consideră ca esenţiale : accesul ieftin la Internet şi dezvoltarea comerţului electronic la scara intregii Europe.

Aceste obiective şi acţiunile însoţitoare iau în considerare stadiul actual şi acumulările ţărilor membre UE: progresele făcute în liberalizarea comunicaţiilor, o serie de reglementări privind comerţul electronic, investiţiile comunitare în cercetare-dezvoltare (Programele cadru IV şi V), care au alocat resurse importante cercetării în domeniul TIC.

Documentul propus de CE a fost analizat în cadrul summit-ului Consiliului European din martie 2000, în cadrul tematicii “Employment, economic reforms and social cohesion for a Europe of innovation and knowledge”, care a dispus intocmirea unui plan de acţiuni pentru aducerea la îndeplinire a iniţiativei eEurope, eEurope 2002 - Action Plan.

În luna iunie 2000 a fost finalizat şi acest document, care fixează acţiuni, actori implicaţi şi termene pentru următoarele obiective:

1. Internet ieftin, sigur şi rapid:

a) Acces ieftin şi rapid la Internet;

b) Internet rapid pentru cercetători şi studenţi;

c) Reţele securizate şi smart-card-uri;

2. Investiţii în resurse umane şi calificări:

a) Tineretul european în era digitală;

b) Munca în economia bazată pe cunoaştere;

c) Participarea tuturor la economia bazată pe cunoaştere;

3. Stimularea utilizării Internet:

a) Accelerarea comerţului electronic;

b) Guvernarea on-line: accesul electronic la serviciile publice;

c) Îngrijirea sănătaţii on-line;

d) Conţinut (informaţional) european pentru reţelele globale;

e) Sisteme de transport inteligent.

Pentru realizarea acestui plan de acţiuni sunt recomandate următoarele:

• Accelerarea adoptării cadrului legal adecvat – Deşi la nivel european s-au pregătit si discutat o serie de propuneri legislative, se impune adoptarea rapidă a acestora de către toţi actorii implicaţi cu respectarea termenelor propuse.

• Susţinerea dezvoltării noii infrastructuri şi a noilor servicii în spaţiul european – Aceste dezvoltări sunt puse în special în sarcina sectorului privat. O parte din acţiuni vor fi suportate la nivel comunitar, dar marea majoritate depind de statele membre UE. Se recomandă ca aceste acţiuni să nu producă abateri de la disciplina bugetară.

• Aplicarea unor metode deschise pentru coordonare şi evaluare/măsurare – Progresele ţărilor membre şi modul de implementare a Planului de acţiuni vor fi monitorizate şi coordonate de Consiliul European. Comisia Europeană a stabilit împreună cu ţările membre UE, reperele de evaluare/măsurare a rezultatelor.

Orizontul imediat al Planului de acţiuni eEurope este 2002, avându-se în vedere necesitatea continuării eforturilor comunitare pentru tranziţia către Societatea Informaţională şi după această dată. În mod special termenele şi resursele alocate vor fi corelate cu politicile de cercetare-dezvoltare comunitare, Programul IST (Information Society Technologies) urmând a fi actualizat pentru a susţine mai bine obiectivele eEurope. În acelaşi spirit urmează a fi elaborat şi Programul cadru VI.

Iniţiativa eEurope+

Deşi eEurope nu conţine în mod explicit acţiuni în plan internaţional, aceasta va avea implicaţii asupra politicii de extindere a UE. În cadrul Conferinţei Ministeriale a ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi a reprezentanţilor Comisiei Europene (Varşovia, mai 2000) a fost subliniat în mod special faptul că iniţiativa eEurope va deveni o componentă de bază a procesului de integrare.

Societatea informaţională este un obiectiv al dezvoltării şi nu un deziderat izolat, este o componentă esenţială a programului politic şi economic de dezvoltare şi o condiţie obligatorie pentru participarea la piaţa unică europeană.

Pentru ca societatea informaţională să aducă beneficii tuturor, cerinţele naţionale trebuie integrate atât într-un context regional, cât şi internaţional.

S-a subliniat faptul că obiectivele e-Europe sunt de maximă importanţă nu numai pentru ţările membre UE, cât şi pentru ţările din Europa Centrală şi de Est candidate la aderare. Ritmurile de dezvoltare şi utilizare a TIC în toate sectoarele economico-sociale vor influenţa în mod direct ritmul procesului de integrare europeană şi vor oferi totodată noi oportunităţi de depăşire a dificultăţilor întâmpinate de ţările în plin proces de reformă.

S-a reamintit încă odată faptul că, acele ţări care nu vor face efortul de a investi în domeniul TIC, vor fi incapabile să facă faţă provocărilor noii economii şi globalizării.

Conferinţa a subliniat încă o dată principiul păstrării şi promovării diversităţii culturale europene sub toate aspectele, a impactului său social, precum şi importanţa strategică a instrumentelor TIC pentru a susţine acest principiu.

Conferinţa a decis elaborarea unui Plan de acţiune eEurope+ pentru ţările în curs de aderare, complementar cu cel al ţărilor membre UE, dar convergent ca obiective.

eEurope + a fost lansat oficial de Primii Miniştrii ai ţărilor candidate la aderare cu ocazia Summit-ului european de la Goteborg din 15-16 iunie 2001. Cele două planuri de acţiune se vor desfăşura în paralel, pe baza cooperării permanente dintre ţările candidate la aderare, ţările UE şi Comisia Europeană, contribuind astfel la accelerarea procesului de integrare.

Faţă de obiectivele şi acţiunile prevăzute pentru ţările UE, planul eEurope+ conţine un obiectiv suplimentar, care se referă la accelerarea asigurării elementelor fundamentale pentru Societatea Informaţională în ţările candidate la aderare, prin dezvoltarea şi asigurarea accesibilităţii serviciilor de comunicaţie şi prin adoptarea elementelor din acquis-ul comunitar specifice societăţii informaţionale. Realizarea obiectivelor eEurope+ necesită o angajare politică susţinută din partea ţărilor candidate, având în vedere faptul că implementarea acquis-ului comunitar este considerată insuficientă pentru a progresa către societatea informaţională şi a reduce decalajele existente faţă de ţările UE.

Pentru monitorizarea progresului ţărilor candidate şi a ţărilor membre UE a fost adoptat un sistem unic de indicatori, pe baza cărora se vor prezenta rapoarte în anul 2002 şi 2003.

CAPITOLUL 3

Stadiul actual privind Societatea Informaţională

3.1 Societatea informaţională în contextul internaţional (Analiza STEEP)

Factorii tehnologici

▪ Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor au înregistrat progrese deosebite în ţările dezvoltate în ultimul deceniu, cu efecte importante asupra creşterii economice şi a calităţii vieţii in ţările respective (ex. SUA, ţările nordice din UE şi din Asia de Sud-Est); convergenţa tehnologiei informaţiei, comunicaţiilor şi a industriei de media este un proces în plină desfăşurare care va avea un impact major economic şi social şi va adânci fenomenul de "digital divide".

▪ Poziţia de lider tehnologic au obţinut-o numai acele ţări care au făcut investiţii importante în cercetarea-dezvoltarea-inovarea domeniului atât prin susţinere guvernamentală (investiţii directe, crearea de parcuri tehnologice, burse şi stagii de cercetare, etc.) cât şi prin investiţiile marilor companii de profil din domeniu. (ex. în 1998 aceste industrii au investit 44,8 miliarde $, reprezentând 1/3 din investiţiile firmelor S.U.A. în cercetare-dezvoltare).

▪ Uniunea Europeană îşi concentrează eforturile de finanţare a cercetării in domeniul TIC şi de cooperare internaţională inclusiv cu ţările din Sud -Estul Europei candidate la aderare (ex. Programul Information Society Technologies, pentru care a alocat 32 % din fondurile comunitare de cercetare).

Factorii economici

▪ Economia mondială este marcată de transformări profunde; decalajul dintre ţările bogate si ţările sărace riscă să se amplifice odată cu trecerea la societatea informaţională. Extinderea economiei digitale şi globalizarea pot genera noi conflicte dacă nu se continuă dialogul la nivel internaţional pe aceste teme şi nu se stabileşte un cadru de reglementare la nivel global.

▪ Ţările în curs de dezvoltare pot obţine unele avantaje economice dacă valorifică rapid oportunităţile oferite de TIC şi în special de comerţul electronic. Aceasta implică insă strategii şi politici guvernamentale coerente de susţinere şi stimulare a utilizării noilor tehnologii.

Factorii de mediu

Ramura TIC prin natura sa este mai puţin condiţionată de factorii de mediu decât alte industrii tradiţionale. Impactul său asupra protecţiei mediului este în mod cert pozitiv atât prin faptul că este o industrie "nepoluantă", dar mai ales prin beneficiile pe care le aduce prin aplicaţiile sale: dematerializarea producţiei, reducerea consumului unor materii prime/materiale (ex.hârtia), reducerea traficului în transporturi şi implicit a poluării, optimizarea consumului de resurse naturale, aplicaţii de management al mediului şi de informare a populaţiei în caz de catastrofe ecologice, etc.

Factorii politici

▪ Ţările dezvoltate au promovat în ultimul deceniu politici guvernamentale susţinute pentru promovarea dezvoltării şi utilizării sectorului TIC şi pentru trcerea la societatea informaţională, bazându-se totodată pe implicarea sectorului privat şi pe forţele pieţei, pe dialogul social cu reprezentanţii societăţii civile.

▪ Unele ţări în curs de dezvoltare au iniţiat acţiuni similare, beneficiind şi de sprijinul unor instituţii şi foruri internaţionale (G7/G8, ONU, UNESCO, Banca Mondială, etc.)

▪ Incepând din anii '90 Uniunea Europerană a adoptat o serie de decizii politice, planuri de acţiune şi reglementări menite să stimuleze trecerea la societatea informaţională şi să armonizeze politicile şi reglementările din ţările membre. Un moment important l-a constituit liberalizarea sectorului comunicaţiilor în toate tările UE începând cu 1998. Recent a fost lansată iniţiativa eEurope - O societate informaţională pentru toţi - urmată de planul de acţiune eEurope 2002, în curs de desfăşurare şi monitorizare.

▪ România alături de ţările din Europa Centrala şi de Est a aderat la obiectivele acestui program european, considerându-l un cadru benefic pentru urgentarea procesului de integrare în UE; în acest an a fost adoptat la Summitul de la Goteborg Programul de acţiune eEurope+ 2003.

2. Stadiul actual în România (Analiza STEEP)

Factorii sociali şi resursele umane:

▪ Piaţa muncii din România este structurată astfel:

|Denumire indicator |Total |Urban |Rural |

|Număr total de angajaţi: (mii), din care: |10.148 |4930 |5218 |

|Intelectuali şi oameni de ştiinţă (%) |6,8 |12,5 |1,3 |

|Muncitori, tehnicieni şi similari (%) |8,4 |14,1 |2,9 |

|Lucrători în comerţ, servicii şi altele (%) |7.0 |0,8 |3,5 |

|Funcţionari publici (%) |4,0 |6,6 |1,6 |

|Agricultori, muncitori forestieri (%) |36,8 |3,1 |68,6 |

|Oameni de afaceri, comerţ (%) |17,8 |26,1 |10,0 |

|Conducere şi fucţionari de rang înalt (%) |2,4 |4,3 |0,6 |

|Alte ocupaţii (%) |16,8 |22,5 |11,5 |

Sursă: Household Labour Survey AMIGO, 2000

▪ Populaţia ocupată în agricultură are încă o pondere ridicată (42,8 %).

▪ Gradul de extindere a sărăciei a atins în anul 2000: 33,8 % (28,2 % în mediul urban, 40,5 % în mediul rural).

▪ Deşi persistă unele dezechilibre între ofertă şi cerere pe anumite segmente ale pieţei muncii, precum şi un nivel redus al mobilităţii profesionale, resursele umane dovedesc o capacitate ridicată de adaptare la standardele pieţei europene a muncii (unul din domenii fiind chiar TIC).

▪ Prognoza (cf. Programului economic de preaderare, sept.2001): reducerea ratei şomajului de la 10,8 % în 2000 la 8,4 % în 2005; creşterea productivităţii muncii va depăşi ritmul de creştere al PIB începând din 2003 etc.

▪ Orientări strategice şi măsuri preconizate ( cf. Strategiei naţionale de dezvoltare economică a României pe termen mediu şi Programului economic de preaderare):

- promovarea reformei educaţionale (inclusiv prin promovarea utilizării TIC în procesul educaţional); asigurarea calităţii educaţiei şi a calificării profesionale,

- dezvoltarea pieţei forţei de muncă; politici noi în domeniul ocupării şi protecţiei şomerilor, cu deplasarea de la politici pasive la politici active;

- armonizarea legislaţiei muncii cu normele UE,

- reforma sistemului sănătăţii;

- reforma asistenţei sociale prin trecerea de la programe cu eligibilitate generală universală la programe orientate către categorii specifice ale populaţiei;

- reforma sistemului de pensii;

- combaterea sărăciei, principalul instrument fiind cel de ajutor social;

- reforma sistemului de protecţie a copiilor instituţionalizaţi.

▪ cca. 5000 de absolvenţi/an cu specializare în domeniul TIC.

▪ imaginea pozitivă a specialiştilor software români în străinătate.

▪ există domenii de specialitate şi competenţă deficitare: analişti de business, administratori de reţea, manageri de proiecte complexe, marketing in software.

▪ 70% din forţa de muncă din domeniul TIC este concentrată în Bucureşti.

▪ cca. 25% din forta de muncă bine pregătită în domeniu emigrează în ţările dezvoltate; pe plan intern o mare parte din specialişti migrează la marile firme de IT din România pentru activităţi comerciale datorită atractivităţii salariilor.

▪ generaţiile tinere (în special din mediul universitar) sunt atrase şi interesate de utilizarea TIC, în timp ce generaţiile de adulţi au încă o percepţie limitată asupra avantajelor şi riscurilor domeniului.

▪ există riscul accesibilităţii la TIC numai pentru cei cu venituri mari, cu o pregătire superioară, localizaţi in mari centre urbane.

Factorii tehnologici

▪ Gradul de penetrare al PC-urilor este de 3,2 PC-uri la 100 de locuitori şi al Internetului este de cca. 860.000 de utilizatori; România a adoptat rapid tehnologiile bazate pe comunicaţiile mobile şi TV prin cablu.

▪ Puterea de absorbţie a noilor tehnologii în România este încă limitată datorită costurilor ridicate ale acestora (provenite in cea mai mare parte din exterior), a investiţiilor mari pe care le implică şi a dinamicii schimbării tehnologice specifice domeniului TIC.

▪ Fondurile de cercetare-dezvoltare-inovare alocate domeniului TIC, (4,5% din fondurile bugetare de cercetare), sunt mici, compartiv cu alte ţări, rezultatele obţinute sunt insuficient valorificate. Nu s-au conturat încă domeniile "de nişă" în care România ar putea obţine avantaj competitiv prin activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare.

▪ Participarea la programele de cercetare europene este sub limita fondurilor cotizate de România la aceste programe.

▪ Eforturile de cercetare-dezvoltare-inovare nu sunt corelate cu eforturile investiţionale în tehnologie a sectorului privat.

▪ Lansarea în anul 2001 a programului naţional de cercetare INFOSOC (Societatea Informaţională) ar putea soluţiona favorabil unele din problemele menţionate.

Factorii economici

▪ România se află în plin proces de tranziţie la o economie de piaţă funcţională, continuând politicile şi acţiunile de stabilizare macroeconomică, ajustare structurală si creare a unui mediu de afaceri prielnic.

▪ Politica financiară are ca obiectiv alinierea la condiţiile de aderare la UE şi NATO.

▪ Opţiunile strategice privind dezvoltarea economică pe termen mediu sunt:

- realizarea unei macrostabilizări consolidate, inclusiv prin dezvoltarea pieţei interne, stimularea producţiei autohtone si sprijinirea IMM-urilor,

- imbunătaţirea substanţială a mediului de afaceri,

- accelerarea reformei fiscale,

- accelerarea procesului de privatizare şi restructurare,

- consolidarea sistemului bancar şi continuarea procesului de privatizare al acestuia,

- promovarea unei politici coerente compatibile cu mecanismele UE,

▪ Industria electronică şi electrotehnică reprezentau în anul 2000, 5 % din producţia industrială a ţării, 5,1 din personal, 8% din export şi numai 3% din volumul investitiilor străine în România.

▪ In ultimii zece ani, s-a dezvoltat în acest domeniu un sector privat dinamic de societăţi comerciale TIC (4257, înregistrate în anul 2001) orientate spre producţia de software şi serviciile conexe.

▪ Industria electronică din România a reprezentat valoric în anul 2000, numai 0,5 % din producţia industriei prelucrătoare, cu un număr de 19.000 locuri de muncă. Gradul de privatizare al acestei industrii a depăşit 90% din activele totale, atingându-se un nivel de 100% la sfârşitul anului 2001.

Factorii politici

▪ În România începând din anii '90 s-au elaborat o serie de studii şi documente cu caracter strategic privind dezvoltarea sectorului TIC şi trecerea la societatea informaţională, beneficiindu-se şi de asistenţă tehnică din partea unor ţări avansate în domeniu (ex. Franţa /Sema-Group, Danemarca/DataCentralen, SUA/TDA), ale căror prevederi au fost însă îndeplinite numai în mică măsură. Cauze: lipsa unor mecanisme de urmărire şi coordonare a acţiunilor, lipsa unor finanţări adecvate importanţei obiectivelor, incoerenţa în acţiune a factorilor responsabili din administraţie.

▪ Guvernarea actuală prin Programul său şi planurile de acţiune propuse pentru perioada 2001-2004 acordă importanţa cuvenită acestui domeniu şi a întreprins deja o serie de iniţiative menite să susţină dezvoltarea sectorului TIC: urgentarea dezvoltării cadrului de reglementări specifice (semnătura electronică, tranzacţiile electronice, protecţia datelor cu caracter personal, unele facilităţi fiscale pentru producătorii de software români) şi lansarea unor proiecte pilot menite să demonstreze beneficiile societăţii informaţionale în special la nivelul cetăţeanului.

▪ Îndeplinirea a o serie de alte prevederi din programele de guvernare şi de preaderare/aderare la UE pe perioada 2001-2004 impun utilizarea/dezvoltarea TIC sau susţin (direct sau indirect) dezvoltarea serviciilor specifice societăţii informaţionale în România cum ar fi:

- creşterea economică durabilă (incluzând şi reconstrucţia şi modernizarea infrastructurilor inclusiv de comunicaţii, desfiinţarea monopolurilor, creşterea colaborării economice internaţionale şi atragerea de capital străin),

- îmbunătăţirea administrării finanţelor publice, dezvoltarea capacităţii administrative şi de gestiune şi control a impozitelor şi taxelor pentru persoane fizice şi juridice,

- îmbunătăţirea eficienţei şi transparenţei operaţiunilor vamale,

- îmbunătăţirea mediului de afaceri şi dezvoltarea competiţiei de piaţă (incluzând şi integrarea Registrului Comerţului cu cel Fiscal, continuarea integrării sistemelor de identificare a comercianţilor cum ar fi cele pentru import-export-protecţia muncii-fiscal-comercial, introducerea sistemului de contabilitate armonizat cu Directivele UE şi standardele internaţionale ),

- restructurarea şi modernizarea industriei (incluzând şi dezvoltarea industriei de echipamente şi de programe specifice TIC, dezvoltarea de parcuri industriale),

- dezvoltarea activităţii de cercetare ştiintifică şi dezvoltare tehnologică (incluzând şi stimularea cercetării de firmă in special in domeniile high-tech, dezvoltarea tehnologiilor autohtone prin transferarea gratuită a unor rezultate din programele naţionale de C&D către agenţi economici, dezvoltarea de centre de transfer tehnologic şi parcuri tehnologice),

- promovarea activităţilor de comerţ exterior, dezvoltarea comerţului electronic, diseminarea de informaţii comerciale şi instruirea managerilor cu mijloace electronice,

- dezvoltarea pachetelor de produse şi servicii turistice, prin utilizarea mijloacelor TIC,

- stimularea cooperaţiei (inclusiv prin sprijinul acordat in utilizarea TI şi transferul de tehnologie prin infiinţarea unei reţelei naţionale de centre de consultanţă),

- dezvoltarea pieţei muncii (inclusiv prin dezvoltarea capacităţii ANOFP de a implementa servicii pentru realizarea de măsuri active in vederea creşterii gradului de ocupare şi de monitorizare a acestor măsuri), informatizarea sistemului de asistenţă socială la nivel naţional, adaptarea aplicaţiilor informatice la nivel naţional în corelaţie cu reforma sistemului de pensii,

- perfecţionarea sistemului de ocrotire a sănătăţii şi protecţia copilului prin utilizarea mijloacelor TIC,

- politica agrară şi dezvoltarea rurală (incluzând şi urgentarea realizării cadastrului agricol).

▪ Un loc aparte în programele guvernamentale îl ocupă reforma administraţiei publice centrale şi locale, susţinută prin programe de utilizare pe scară largă a TIC atât pentru perfecţionarea fluxurilor de documente şi a activităţilor acestor instituţii cât şi a mai bunei comunicări cu cetăţenii şi mediul de afaceri. (vezi recentul Program "e-administraţie" aprobat de Guvern).

▪ Politicile guvernamentale acordă de asemenea prioritate asigurării calităţii educaţiei şi calificării profesionale, incluzând acţiuni speciale pentru dotarea instituţiilor de învăţământ cu mijloace TI şi creşterea gradului de conecticvitate la Internet.

Factori microeconomici

a) Cheltuieli din Produsul Intern Brut (IT/PIB)

În timp ce în unele ţări din Europa Centrală şi de Est, cheltuielile IT/PIB au crescut remarcabil în ultima decadă, în România ele s-au situat sub media de 1,5% anual, aşa cum se observă din tabelul de mai jos:

Raportul IT/PIB şi valoarea cheltuielilor pentru domeniul IT

|ŢARA |IT/PIB |Cheltuieli IT per locuitor (US$) |

| |(%) | |

|Bulgaria |1.19 |11.60 |

|Czech Republic |2.74 |106.25 |

|Hungary |2.50 |80.35 |

|Poland |1.49 |41.07 |

|Romania |0.72 |11.35 |

|Russia |0.61 |12.50 |

|Slovakia |1.90 |53.57 |

|Slovenia |1.64 |109.82 |

|Estonia |3.21 |73.21 |

|Croatia |1.35 |40.17 |

Sursă: IDC, USA, 2000

De remarcat că România are cel mai scăzut nivel al cheltuielilor TI pe cap de locuitor, situându-se pe ultimele locuri, atât cu raportul IT/PIB de numai 0,72, cât şi cu nivelul cheltuielilor IT de 11,35$/ cap de locuitor.

b) Industria TIC în România.

Această industrie a trecut printr-un proces dificil de adaptare şi restructurare, care a evoluat satisfăcător spre acele zone ale pieţii în care suntem competitivi, ca de exemplu, industria de software. Tabelul de mai jos confirmă acestă evoluţie:

Tabel: Firmele TIC din România, 2000

|Numărul de societăţi TIC |1997 |1998 |1999 |2000 |2001 |

| Hardware |286 |205 |224 |232 | |

| Software |2093 |2955 |3408 |4025 | |

Sursa: Registrul Comerţului, 2002

Industria TIC din România a produs, între anii 1997 şi 2001, echipamente de calcul, transmisii date, telecomunicaţii, software şi servicii de peste 2 mld.$ în 2001, cu o rată de creştere care a atins 45%, după cum se vede în tabelul de mai jos:

Tabel: Producţia TIC în România (milioane $)

| |1997 |1998 |1999 |2000 |2001* |

|Echipamente de calcul | 225 |198 | 218 | 400 | 460 |

|Echipamente de transmisii date | | | | | |

|Semiconductori |7 | 13 | 14 | 15 | 16 |

|Echipamente de telecomunicaţii |407 | 510 | 440 | 515 | 570 |

|Alte componente/subansamble |429 | 531 | 402 | 632 | 711 |

|Echipamente de birotică |14 | 17 | 15 | 16 | 24 |

|Aparate de măsură şi control |88 | 81 | 81 | 122 | 132 |

|Software şi servicii informatice |50 |60 |100 |150 |200 |

|Total | 1220 |1410 |1270 |1850 | 2113 |

Sursă: Yearbook of World Electronics / Ministerul Industriei şi Resurselor, 2000

* estimat

O analiză a datelor din tabelul de mai sus, relevă o serie de aspecte specifice:

Astfel, întreprinderile de hardware, care au cunoscut o cădere puternică după 1989, au redevenit profitabile prin asamblarea locală de echipamente, importate din surse asiatice. Calitatea producţiei, eficienţa procesului de asamblare, o proiectare inteligentă şi un management eficient au dus la realizarea unor echipamente de calcul şi transmisii de date performante, care au ocupat 48-50% din piaţa românească. Multe societăţi TIC au primit certificat ISO 9001, pentru acest tip de activitate, care produce cca. 50.000 de PC-uri anual.

Serviciile de configurare sisteme, vânzare de hardware, instalare, şcolarizare şi service sunt preluate de un număr de firme integratoare, din domeniul privat, care oferă aceste servicii, inclusiv pentru produse software. Aceste firme au în medie în jur de 10-15 salariaţi şi cifre de afaceri ridicate. La aceasta contribuie şi faptul că respectivele societăţi prestează şi servicii pentru companii străine cunoscute: IBM, Compaq, HP, Dell, Acer, Cisco, 3COM etc.

Companiile străine au o prezenţă activă în România, având o piaţă de 50% din echipamentele hardware, pe care le vând prin distribuitori/asamblori locali.

Industria de software

Industria de software cunoaşte o dezvoltare deosebită, existând aproximativ 3500 de societăţi comerciale care au acestă activitate declarată. Problemele cu care se confruntă sunt legate de cadrul legislativ, precum şi de migrarea personalului înalt calificat. Se estimează că în sectorul software şi servicii în informatică lucrau în 1999, 10.000 angajaţi şi 8000 colaboratori; iar în anul 2000 13.000 angajaţi şi 10.000 colaboratori. Industria de software şi servicii informatice dispune de resurse umane de înaltă calificare (cca. 25.000 - 30.000 de informaticieni), dar trebuie să suporte o rotaţie de personal de cca. 40% din efective, datorită emigrării masive a specialiştilor.

Există un număr mic de societăţi de software (9 societăţi în anul 2000), care au depăşit 100 de salariaţi şi nenumărate societăţi cu max. 10 salariaţi. În termeni procentuali, 76% din firme au mai puţin de 10 salariaţi, 14% au între 10 şi 50 de salariaţi, 8 procente au între 50 şi 100 de salariaţi şi numai 2% au peste 100 de salariaţi.

Această industrie a elaborat software şi a prestat servicii informatice de peste 200 mil.$ în 2001 şi se prevede o creştere la 240 mil.$ în 2002. Legislaţia specifică românească, folosirea limbii române în interfeţele cu utilizatorii, practicile administrative locale şi mediul de afaceri au dezvoltat această industrie şi pentru soluţii autohtone. Piaţa de software şi servicii informatice a fost în anul 2001 de 102 mil. $, comparativ cu 83 mil.$ în 2000, cu o creştere de 18% şi se estimează la 120 mil.$ în 2002.

Activitatea micilor societăţi se referă la dezvoltarea de software dedicat pentru Intreprinderile Mici şi Mijlocii (IMM), construirea şi încărcarea de baze de date cu un motor de căutare cunoscut şi interfeţe româneşti, vânzarea de software importat. În completare, firmele mari oferă servicii diversificate de consultanţă, modelare, dezvoltare, implementare, integrare, testare, reinginerie, întreţinere. Aceste firme dezvoltă aplicaţii şi instrumente bazate pe tehnologii web, aplicaţii de comerţ electronic, afaceri electronice, proiectare, dezvoltare pentru arhitecturi distribuite, dezvoltări de sisteme deschise, implementări de standarde. În felul acesta, în aceste firme s-a concentrat un segment al producţiei de software şi servicii IT.

Romania: Dezvoltarea de produse software şi servicii informatice

|Produse software |Servicii informatice |Prelucrare date |

|Tranzacţii electronice B2B, |Reconversia sistemelor la tehnologiile web, |Culegere date pe extranet, |

|AVX Virus Scanner, |Comerţ electronic şi aplicaţiile corespunzătoare |Prelucrări la comandă, |

|AVX System Security etc. |Integrarea standardizată a aplicaţiilor existente, |Incărcare baze date, |

|RAV-Anti virus, |Reconversia personalului IT la noile tehnici, |Intreţinere site-uri web, |

|GeCAD Fast Commander, |Dezvoltare de proiecte software pe tot spectrul |Digitizare cărţi, documente, hărţi etc. |

|PRAXIS, LEGIS, – Avocat electronic, |industrial şi de afaceri. | |

|LITERATURE –Bibliografia literaturii | | |

|româneşti. | | |

Sursa: Asociaţia Română pentru Industria de Software şi Electronică, 2001

Industria de software a cunoscut o creştere exponenţială şi datorită faptului că marile corporaţii producătoare de software au folosit mâna de lucru ieftină şi bine instruită din România, pentru dezvoltarea de software pentru export.

Toate companiile internaţionale majore de software (ex. Micosoft, Novell, SCO Unix, Oracle, Siemens etc.) sunt reprezentate în România şi folosesc serviciile unor distribuitori/ dezvoltatori de produs pentru vânzarea de software standard. Acesta este un segment de piaţă, care ocupă o parte semnificativă a forţei de muncă specializată IT. Rămâne un potenţial de forţă de muncă superior calificată, care este capabil să dezvolte produse competitive şi de înaltă tehnicitate. Industria de software are o perspectivă certă de dezvoltare în România.

Sisteme informatice.

Cele mai semnificative realizări din domeniul aplicaţiilor informatice sunt cele din domeniile industriei de software, bancar-financiar şi ale marii industrii.

Băncile, camerele de comerţ, unele ministere, marile companii şi societăţi dispun de sisteme informatice performante. În IMM-uri tehnologia informaţiei este în mod preponderent utilizată pentru aplicaţii financiar-contabile şi birotică. La nivel naţional s-au realizat o serie de aplicaţii semnificative şi sunt în derulare alte proiecte, prezentate în tabelul de mai jos:

Romania: Proiecte Naţionale Identificate, 2001

|Proiecte naţionale în lucru |Proiecte naţionale în perspectivă |

|Ministerul Finanţelor Publice – Sistemul vamal |Sistemul informatic cadastral şi registrul propietăţilor agrare |

|Ministerul Finanţelor Publice – Sistemul de impozitare al venitului global |Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale – Sistemul naţional al |

|Ministerul de Interne – Evidenţa informatizată a populaţiei, Sistemul |forţelor de muncă; Sistemul naţional de pensii |

|informatic al Poliţiei de graniţă |Sistemul Informatic al Ministerului Justiţiei |

|Ministerul de Interne – Înmatricularea autovehicolelor, Eliberarea |Ministerul de Interne – Sisteme pentru politia metropolitană; |

|paşapoartelor |Reţeaua poliţiei de frontieră |

|Ministerul sănătăţii – SI al administraţiei centrale şi al unor Direcţii |Sistemul Informatic al Min. Adm. Publice – e-administration |

|Sanitare Judeţene |SI ale marilor societăţi naţionale (Petrom, Conel, Romgaz etc.) |

|Sistemul integrat al asigurărilor de sănătate din România (contract în |Portaluri B2B ale sectorului privat |

|derulare) | |

|SI al principalelor bănci cu filiale în ţară | |

|Reţeaua cercetării şi educaţiei | |

Sursă: ITC Technology team mission, WTO project, august 2001

c) Piaţa de Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor.

În anul 2000, piaţa de TIC pentru România a fost de 1236,2 milioane $, iar în anul 2001, de 1400 milioane $, cu o rată a creşterii de 12,8%, având următoarea structură:

Piaţa românească pentru produsele ITC (Valoarea în mil.$)

|Nr. |PRODUS | | | | |ANUL | | |

|Crt. | | | |1997 |1998 |1999 |2000 |2001* |

|1.0 |Echipamente de calcul. Hardware | |140 |164 |167 |180 |200 |

| |Servere | | |10 |20 |22 |25 |30 |

| |PC-uri şi staţii de lucru/alte |130 |144 |145 |155 |170 |

| |asemănătoare | | | | | |

|2.0 |Echipamente de transmisii date | |40 |41 |43 |45 |50 |

| |Hardware | | | | | | |

| |LAN Hardware | | |30 |32 |31 |31 |35 |

| |Alte echipamente pentru transmisii | |10 |9 |12 |14 |15 |

| |date | | | | | | |

|3.0 |Software şi Servicii | |32 |43 |56 |83 |102 |

| |Produse Software | |18 |24 |30 |45 |62 |

| |Servicii informatice | | |14 |19 |26 |38 |40 |

|4.0 |Echipamente de telecomunicaţii | | |214 |305 |435 |610 |700 |

| |Reţele publice | |160 |240 |360 |530 |600 |

| |Reţele private | |54 |65 |75 |80 |100 |

|5.0 |Echipamente de birotică | | |35 |35 |45 |40 |50 |

| |Copiatoare | | |25 |25 |30 |20 |30 |

| |Alte echipamente birotică | |10 |10 |15 |20 |20 |

|6.0 |Semiconductori | | |60 |61 |62 |67.5 |75 |

|7.0 |Componente pasive | |87 |81 |67 |75.6 |80 |

|8.0 |Instrumente ştiinţifice şi |110 |120 |131 |135.1 |138 |

| |Echipamente de măsură şi control | | | | | |

| |TOTAL | | |718 |850 |1006 |1236.2 |1395 |

* Valori estimate

Sursa: Electronic Year Book, European Information Technology Observatory, 2000

În anul 2001, piaţa de calculatoare (hardware) a fost de 200 mil.$, cu o creştere de 11% faţă de anul 2000. Piaţa pentru software standard a fost evaluată la 62 mil.$ în 2001, iar piaţa de servicii informatice la 40 mil.$. Se estimează o creştere de 23-25% pentru acest sector pentru anul 2002.

În perioada 1996-2000, pentru cercetarea în domeniul tehnologiilor informaţiei, comunicaţiilor şi microtehnologiilor s-au alocat cca. 4,5% din fondurile bugetare de cercetare, orientate cu prioritate pentru dezvoltarea de produse software şi sisteme informatice, managementul inteligent al reţelelor, securizarea şi autentificarea accesului etc.

Calculatoare personale (PC)

În segmentul de echipamente de calcul-hardware, calculatoarele personale continuă să fie forţa promotoare a Tehnologiei Informaţiei în România, la fel ca în toate celelalte ţări central şi est europene. Numărul total de PC-uri în România era la sfârsitul anului 2001 de 880.000 unităţi, cu o rată de creştere anuală, în perioada 1998-2001, de 51%, superioară ratei medii din ţările Europei Centrale şi de Est. (34%). Totuşi, numărul de PC-uri la 1000 de locuitori, de 39, rămâne scăzut comparativ cu media de 102,4 din ţările CEE.

O analiză a distribuţiei de PC-uri, arată că 69% din ele sunt utilizate în administraţie, bănci, societăţi de asigurare, servicii financiare, marea industrie, acolo unde există şi o creştere economică vizibilă. Restul, de 31%, sunt propietate personală, şi sunt utilizate pentru educaţia copiiilor, gestiunea afacerilor, accesul la Internet. Este de remarcat că personalul specializat, care utilizează PC-urile este insuficient.

Servere şi sisteme mari

Cererea de resurse sporite, administrarea reţelelor, accesul la Internet şi, nu din cele din urmă, implementarea de aplicaţii mari în economie, au generat o cerere sporită de servere şi sisteme de calcul mari şi în România. În lume, piaţa de servere şi sisteme mari a atins 1,06 mld.$ la sfâşitul anului 2000, reprezentând 23,5% din piaţa de hardware. În ţară, cererea de astfel de echipamente s-a estimat pentru 2001 la cca. 30 mil.$, reprezentând 15% din hardware. Dacă NT-ul a rămas în zona serverelor de reţele PC, UNIX-ul este prezent în toate celelate sisteme de mare performanţă.

Produse software

Deşi se remarcă o rată de creştere ridicată (de exemplu, 50% în 2000), valoarea produselor software faţă de valoarea echipamentelor harware achiziţionate în România, rămâne scăzută în raport cu cifrele similare din ţările CEE. Se consideră că o cauză importantă în acestă scădere îl are pirateria software.

Conform unui studiu a lui DATAMONITOR, realizat în mai 2001, se estimează că, în anul 2000, datorita acestui fapt Produsul Intern Brut a pierdut 153 de milioane de dolari, dintre care 74 de milioane de dolari contribuţii neîncasate la bugetul de stat. Până în anul 2004, dacă rata pirateriei software va rămâne la nivelul anului 2000 (77%), bugetul României va pierde aproximativ 119 milioane de dolari din neîncasarea de taxe şi impozite. Pentru anul 2001, rata pirateriei software a fost de aprox. 70%.

Servicii informatice

Piaţa de servicii informatice a avut o creştere semnificativă în anul 2001, cînd a atins un prag valoric de 40 mil.$, ceea ce reprezintă 10% din piaţa IT, cifră apropiată de cea a ţărilor CEE (12,3%). Acest segment de piaţă este considerat ca foarte dinamic, date fiind apariţia noilor tehnologii şi a noilor paradigme ale societăţii informaţionale. În momentul actual în România activează circa 1 200 de societăţi cu activitate principală în servicii informatice.

Numărul de societăţi de servicii informatice active pe piaţa românească este de doi ani relativ constant.

Cifra de afaceri a pieţei este concentrată în proporţie de 70-75% la Bucureşti. În provincie, în fiecare judeţ, primele 10 societăţi realizează mai mult de 50% din cifra de afaceri a judeţului, în timp ce la Bucureşti, primele 25 de societăţi realizează mai mult de 50% din cifra de afaceri a pieţii de servicii informatice a capitalei.

Societăţile de servicii informatice din România care au mai mult de 100 salariaţi sunt mai ales filiale ale unor grupuri străine, care lucrează total sau parţial pentru pieţe externe.

Internet în România

Serviciile Internet în România, (spre deosebire de serviciile telefoniei fixe), sunt deschise competiţiei pentru un număr foarte mare de furnizori de servicii Internet (ISP).

• Se estimează că, în prezent, operează în ţară, cca.170 de firme specializate de tip ISP;

• Numărul înregistrat de calculatoare gazdă (host) era, la sfârşitul anului 2001, de 41.500, pe cca. 10 mii de domenii înregistrate (6% din site-urile web din ţările CEE); numărul de utilizatori Internet este estimat la cca. 700.000 (7% din totalul utilizatorilor din ţările CEE).

• Tipul de acces cel mai răpândit este dial-up, urmat de legăturile prin linii închiriate, radio şi cablu TV;

• Furnizori ISP au acces internaţional prin satelit (VSAT) sau prin fibră optică, plătind taxă la un provider internaţional.

Rata de creştere a Internetului în România este de 10%, faţă de rata medie din ţările CEE de 86%. La fel, numărul de utilizatori Internet la 1000 de locuitori era la sfârşitul anului 2001 de 33 faţă de o medie de 84 în ţările CEE. O creştere a numărului de utilizatori de Internet se va produce cu condiţia realizării a trei factori: accesul liber şi ieftin la Internet, creşterea benzii de frecvenţă disponibilă la utilizator, liberalizarea telecomunicaţiilor.

d) Infrastructura de telecomunicaţii

Industria de telecomunicaţii din România este capabilă să producă echipamente pentru serviciile telefonice de bază, radio-comunicaţii, echipament militar, aeronautic şi echipamente dedicate unor aplicaţii unicat sau de serie mică. Mărimea producţiei acestei industrii a fost estimată la 515 mil.$ în 2000, comparată cu 440 mil.$ în 1999. Pentru anul 2001 s-a estimat un volum de 570 mil.$. Această producţie este urmărită printr-un sistem de asigurarea calităţii SRAC şi prin sistemul similar militar OMCAS.

Telecomunicaţiile din România s-au dezvoltat într-un ritm relativ lent, ca urmare a monopolului şi a formei de proprietate (de stat). Acolo unde competiţia a fost permisă, rezultatele sunt remarcabile. Operatorii GSM au creat un nou model de afacere în telecomunicaţii, contribuind substanţial la dezvoltarea telecomunicaţiilor.

Acest segment a contribuit la o bună rată de creştere a telecomunicaţilor în România, care a atins 32,3% în 2000, faţă de o medie de 45% în ţările CEE. Tabelul de mai jos exemplifică acestă performanţă:

Tabel: Rata de creştere a telecomunicaţiilor în ţările Central şi Est-Europene

| |1996 |1997 |1998 |1999 |2000 |

|Albania |1.5 |2.4 |3.5 |4.5 |5.2 |

|Bosnia |8.1 |9.3 |22.3 |26 |24.8 |

|Bulgaria |32.2 |33 |35.1 |38.9 |44.3 |

|Cehia |29.3 |36.9 |45.8 |57.1 |77.6 |

|Estonia |34.9 |43.7 |53.9 |64.1 |2 |

|Ungaria |30.6 |37.4 |44 |51.7 |60.8 |

|Letonia |30.6 |33.2 |37.3 |42.6 |46.9 |

|Lituania |28.4 |35.8 |39 |39.4 |43 |

|Polonia |17.5 |21.8 |26.7 |36.9 |44.5 |

|Macedonia |38.9 |39.7 |40.4 |42.2 |45.6 |

|Romania |14.2 |16.4 |19.0 |23.5 |32.3 |

|Slovenia |35.6 |41 |48.7 |76.1 |104.7 |

|Slovacia |23.7 |29.6 |37.3 |47.9 |52.9 |

|Tările CEE, media |20.1 |23.9 |28.5 |35.9 |45.0 |

Sursa: ESIS II Report, Information Society Indicators in the CEEC Countries, 2001

Pentru unele ţări CEE, ca Estonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, care dispun de o reţea de telefonie fixă dezvoltată deja, se poate afirma cu certitudine, că rata de creştere ridicată se datorează telecomunicaţiilor mobile.

Telefonia vocală

În România nr. de linii telefonice la 100 de locuitori este de 32, faţă de o medie de 45 în ţările Europei Centrale şi de est. Deasemenea numărul de linii convenţionale este de 19,8, faţă de o medie de 27,5, plasând România pe penultimul loc, în statisticile pe anul 2000. La sfârşitul anului 2000, indicatorii sintetici prezentau următoarele valori: densitatea telefonică în jurul valorii de 17%, gradul de digitalizare de 50%, reţeaua de transmisiuni fiind în proporţie de 90% digitală. Numărul de posturi telefonice era de 22 la 100 de locuitori, faţă de o medie de 33 în ţările CEE. Operatorul naţional ROMTELECOM operează o reţea magistrală de fibră optică ce însumează o lungime totală de 11.000 km.

Radiocomunicaţii

Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. reprezintă operatorul naţional pentru radiocomunicaţii de bază care cuprinde, conform licenţei de operare, transportul şi difuzarea programelor naţionale de radio şi televiziune, transmisii prin radiorelee de mare capacitate şi telecomunicaţiile naţionale prin satelit.

În colaborare cu firma Bosch, SNR S.A. a început realizarea unei reţelei de acces “wireless “, de bandă largă, în tehnologie punct – multipunct DMS, LMDS, pentru crearea unui sistem naţional de transport date multi-media.

Telecomunicaţii mobile

Telefonica România a fost primul operator român de telefonie mobilă care s-a lansat pe piaţa românească cu serviciul NMT 450 în aprilie 1993. La sfârşitul anului 1996 au fost acordate două licenţe GSM 900: MobiFon, un consorţiu condus de Telesystem International Wireless din Canada (62%), împreună cu AirTouch din SUA (10%), a lansat serviciul Connex pe 15 aprilie 1997. MobilRom, un consorţiu condus de France Telecom Mobile International (71%), a lansat serviciul Dialog pe 6 iunie 1997. Primul operator de telefonie mobilă GSM 1800 este CosmoRom, subsidiar al ROMTELECOM.

Numărul de linii telefonice mobile a crescut în anii 1999-2000 cu o rată de 108%, superioară mediei de 73% din ţările CEE, ajungând la 12,5 linii mobile la 100 locuitori. De remarcat că ele ating acum, un procent de 38,7% din totalul liniilor telefonice convenţionale, apropiat de procentul de 38% din ţările CEE.

Televiziunea prin cablu

În România televiziunea prin cablu a avut o evoluţie remarcabilă de la liberalizarea sa în 1992. Cu aproximativ 2,2 milioane de abonaţi, România se află pe locul 6 în Europa datorită tarifelor scăzute (3,5 USD), nealiniate la tarifele europene. În prezent există peste 500 de societăţi comerciale cu acest obiect de activitate, iar numărul de abonaţi la cablu TV a atins 71% din totalul posesorilor de televizoare. La aceştia se adaugă şi un procent de 9% din posesori de TV, care folosesc antene satelitare.

Transmisiuni de date

Principalii competitori care au primit licenţe pentru instalarea, operarea şi întreţinerea unor reţele publice pentru comunicaţii de date sunt: Global One, Logic Telecom, MobilRom, S.N. Radiocomunicaţii, MobiFon, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Informatică (I.C.I.), PC NET Data Network, TotalNet, Astral Telecom, IIRUC-Digicom, INES Advertising, Media SAT. Majoritatea au acoperire naţională.

3.3 Perspectiva pietii de TIC in Romania.

Piaţa de TIC în România trebuie evaluată în perspectiva a cel puţin 3-4 ani, până în 2004/2005, pentru a defini orientările şi opţiunile strategice, asociate cu direcţiile de acţiune necesare pentru realizarea obiectivelor prioritare, legate de dezvoltarea acestui sector în ţară. În termeni generali, factorii determinanţi ce definesc piaţa sunt:

1. Cerinţele (cererea), definite prin aşteptările consumatorilor de TIC, satisfăcute prin cumpărarea şi utilizarea de servicii şi produse. Cererile există în fiecare potenţial utilizator de TIC sau pot fi stimulate prin educaţie şi alte metode specifice pieţei.

2. Competiţia se referă la poziţia altei firme sau a unui ansamblu de firme în raport cu poziţia altor firme în satisfacerea cerinţelor pieţii. Competiţia poate conduce la dezvoltarea pieţei prin convingerea cât mai multor potenţiali utilizatori asupra beneficiilor pe care le pot avea din cumpărarea produselor şi serviciilor TIC. În acelaşi timp, competiţia limitează oportunităţile pe piaţă pentru unele firme, atunci când nu reuşeşte să penetreze un anumit segment al pieţei care să-i permită existenţa.

3. Dimensiunea pieţei, care se referă la volumul vânzărilor care se pot realiza pe piaţă, exprimat atât prin numărul de cumpărători cât şi prin cantitatea sau frecvenţa în cumpărarea de bunuri şi servicii TIC pe o anumită perioadă. (Volumul vânzărilor = Nr. cumpărătorilor x Rata de cumpărare).

În evaluarea de ansamblu a pieţei TIC ca piaţă industrială, trebuie avută în vedere proporţia diferitelor categorii de consumatori/utilizatori care, în cazul ţărilor dezvoltate sînt reprezentaţi în proporţie de cca 25% de domeniile industrial şi financiar-bancar (împreună ≈ 50%), cca 17% de domeniile comerţ şi sector public (împreună ≈ 34%). În România nu există în prezent evaluari de acestă natură care ar putea sta la baza profilării evoluţiei/dezvoltării diferitelor firme din sectorul TIC. O dezvoltare cu participare semnificativă la PIB a domeniului TIC nu poate fi concepută fără o penetrare pe piaţa externă, dominată de firmele localizate în ţările dezvoltate în principal, fapt ce impune trei opţiuni de strategie:

• cooperarea cu firmele prezente pe piaţa externă, oferind acestora avantaje competitive în special prin valorificarea forţei de muncă cu pregătire superioară, cât mai bine plasată pe ierarhia valorii adăugate la produsele şi serviciile folosind TIC;

• ocuparea unor nişe ale pieţei externe, prin oferte atractive, în condiţiile asigurării unei infrastructuri de comunicaţii la nivelul celor existente în ţările dezvoltate;

• concentrarea pe realizări în domenii care presupun valorificarea superioară a cunoştinţelor şi forţei intelectuale (“Knowledge – intensive fields”), care pot transforma aptitudinile intelectuale în valoare adăugată pentru produse şi servicii specifice societăţii informaţionale, cu obţinerea unui profit şi a unei poziţii favorabile pe plan internaţional (ca ţară exportatoare de “bunuri cultural-intensive”).

Piaţa internă poate fi analizată cantitativ prin statisticile existente*, care acoperă cel mult anul 2001 şi prin ritmuri posibile de dezvoltare fie la nivelul mediu prognozat pentru ţările vecine şi cele din UE, fie cu ritmuri de 2-3 ori mai mari, pentru a recupera distanţa care ne separă de aceste ţări.

Volumul total al cheltuielilor în domeniu TIC în Europa Centrală şi de Est (ECE) în 2001 a fost de cca 9.153 mil. EURO, cu o creştere maximă în zona serviciilor de cca 19%. La acest indicator, pot fi prevăzute următoarele niveluri şi ritmuri:

| |Cheltuieli TIC ca % din PIB în |Cheltuieli TIC pe cap de locuitor (EURO) |

| |2001 | |

| | |2001 |2002 |2003 |2004 |

|Cu rată de creştere 20% |0,72 |13 |15,60 |18,72 |22,46 |

|Cu rată de creştere 50% |0,72 |13 |19,5 |29,25 |43,87 |

În cazul unei rate de 50%, în 2004 nu se va ajunge la nivelul la care se aflau în 2001 Polonia (77 EURO) şi Slovacia (89 Euro).

Piaţa TIC în România este estimată, ca dimensiune, la 337 mil. EURO, iar piaţa serviciilor Internet este estimată la 37,2 mil. EURO, urmând să atingă 38 mil. EURO în 2002.

În 2001 dimensiunea pieţei de calculatoare de tip PC, adrese şi utilizatori Internet, linii telefonice şi telefoane mobile, considerate la 1000 locuitori, era mai redusă decât în Republica Cehă, Slovacia, Ungaria. Cu un ritm de 20% şi 50% creştere anuală se ajunge la:

|Rată de creştere (%) |20% |50% |

|Indicatori | | |

| |2001 |2002 |2003 |2004 |2001 |2002 |2003 |2004 |

|Adrese Internet înregistrate |1,2 |1,44 |1,73 |2,08 |1,2 |1,8 |2,7 |4,05 |

|Utilizatori Internet |33 |39,6 |47,52 |57,03 |33 |49,5 |74,25 |111,4 |

|Calculatoare de tip PC |39 |46,8 |56,16 |67,4 |39 |58,5 |87,75 |131,6 |

|Linii telefonice |177 |212,4 |254,9 |305,9 |177 |265,5 |398,2 |597,3 |

|Telefoane mobile |162 |194,4 |233,3 |279,96 |162 |243 |364,5 |546,8 |

* Sursă: IDC, Banca Mondială, ANISP, Studiul Roland Berger.

În condiţiile creşterii anuale cu rata 50%, în 2004, România va fi la nivelul pe care ţările menţionate îl vor atinge în 2002 cu o rată de creştere de 20% faţă de 2001.

În valori absolute (mii de calculatoare de tip PC), piaţa românească poate depăşi pieţele celorlalte ţări, amintite şi vecine, cu număr mai mic de locuitori:

|Ani |2001 |2002 |2003 |2004 |

|Rată de creştere | | | | |

|20% |880 |1056 |1237,2 |1485 |

|50% |880 |1056 |1980 |2970 |

La acest indicator (CAGR:50%), în 2003, România depăşeşte ca dimensiune a pieţei Republica Cehă, Slovacia şi Ungaria în anul 2002.

Proiectele guvernamentale anunţate în 2001, asociate cu cadrul legal şi de reglementări prevăzut, asociat cu creşterea economică în domeniile mari consumatore de TIC (industrie, inclusiv IMM-uri, finanţe-bănci, comerţ etc.) pot asigura ritmuri de recuperare a rămânerii în urmă a ţării în acest domeniu la cei mai mulţi indicatori.

Cerinţele în domeniul B2B se preconizează a reprezenta cca 95,6% din valoarea totală a pieţei de e-Business în ţările amintite, cu o rată de creştere anuală de cca 50%, depăşită însă de creşterea aplicaţiilor B2C ca ritm (cca 170% în următorii trei ani), însă nu în valori absolute. În acest domeniu, al aplicaţiilor de tip B2B şi B2C, România va trebui să recupereze o mare rămânere în urmă: în 2001, cca 2 mil. EURO tranzacţii B2C, faţă de 16 mil. EURO în Republica Cehă, 7,4 în Slovacia şi 8,6 în Ungaria. În România nu există date certe despre evoluţia acestor aplicaţii, care vor reprezenta un segment important al pieţei interne şi externe, fapt ce impune măsuri şi acţiuni de sprijin sau stimulare foarte importante.

Dacă se consideră datele din Yearbook of World Electronics şi ale Ministerului Industriei şi Resurselor din 2000 şi estimările pentru 2001, se pot considera următoarele dimensiuni ale ofertei în domeniul TIC:

Resurse şi servicii TIC (mil. USD)

|Ani şi rate de creştere |2001 |2002 |2003 |2004 |

|Produse şi servicii |(valori estimate) | | | |

| | |20% |50% |20% |50% |20% |50% |

|Echipamente de calcul |460 |552 |690 |662,4 |1035 |794,9 |1242 |

|Componente active |16 |19,2 |24 |23,4 |28,8 |28 |34,56 |

|Echipamente de telecomunicaţii |570 |684 |855 |820,8 |1282,5 |984,9 |1923,7 |

|Componente şi subansamble |711 |853,2 |1066,5 |1023,8 |1605 |1228,6 |1867,4 |

|Echipamente de birotică |24 |28,8 |36 |34,56 |54 |41,5 |81 |

|Aparate de măsură şi control |132 |396 |198 |475,2 |297 |570,2 |445,5 |

|Software şi servicii informatice |200 |240 |300 |288 |450 |345,6 |675 |

|TOTAL |2113 |2773,2 |3169,5 |3328,2 |4752,3 |3993,7 |6269,16 |

Considerând un ritm mediu anual de 50% şi pornind de la un volum al produselor şi serviciilor estimat în 2001 de 2113 mil. USD, se ajunge în 2004 la un total de 6269 mil. USD, care ar reprezenta o sumă egală cu volumul veniturilor realizate în domeniul TIC în Irlanda în 1997, din care 5942 mil. USD export (94%). La această dimensiune a pieţei interne (cca 6300 mil. USD) ar trebui obţinut un volum la export de produse şi servicii, în special în domeniul aplicaţiilor şi software-ului, la nivelul de cca 3000 mil. USD minimum (≈ 50%), pentru a acoperi eforturile care se fac cu dezvoltarea infrastructurii informaţionale naţionale pentru a fi la nivelul celei din UE, precum şi în domeniul educaţiei şi formării de specialişti.

3.4 Analiza punctelor tari şi a punctelor slabe

Din analiza stadiului de implementare a Societăţii Informaţionale în România au rezultat următoarele :

|PUNCTE TARI |PUNCTE SLABE |

| | |

|România are resurse umane cu înaltă calificare, recunoscute la nivel |S-au mai elaborat strategii, care nu au avut succes, din următoarele cauze: |

|internaţional. Astfel, până în 1999, s-au pregătit 300.000 specialişti TIC în |sisteme de control nepotrivite, gândire convenţională, frica de schimbare, |

|116 Universităţi, cu 36 facultăţi de calculatoare şi comunicaţii. |incapacitatea de a aloca resurse, de a convinge pe cei implicaţi, ascunderea|

|Convergenţă dintre comunicaţii şi tehnologia informaţiilor; noul sector TIC este|rezultatelor nefavorabile. |

|puternic, coerent şi integrat. |Infrastructura de comunicaţii este încă precară, ceea ce va necesita |

|Comunitatea TIC a început să capete personalitate, prin creşterea gradului de |investiţii mari. |

|implicare a companiilor IT, experţilor si asociaţiilor profesionale în trecerea |Sistemul de educaţie se deteriorează datorită inaccesibilităţii la |

|la SI. |tehnologia de ultimă oră. |

|Situaţia politică existentă este favorabilă dezvoltării domeniului TIC |Romania are o economie in curs de dezvoltare |

|(reînfiinţarea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, |Nivelul mediu al salariilor specialiştilor din domeniul TIC este mic, |

|înfiinţarea Comisiei de Tehnologii Avansate, Comunicaţii si Tehnologia |relativ cu ţările dezvoltate. |

|Informaţiei la nivelul Parlamentului României, înfiinţarea Grupului pentru |Doar 1% din liceele si universităţile din România sunt reprezentate pe |

|Promovarea Tehnologiei Informaţiei, consilieri pe probleme TIC la nivelul |Internet, în ciuda faptului că învăţământul românesc este bine cotat pe plan|

|Preşedenţiei). |internaţional. |

|Capacitatea de adaptare rapidă la tehnologii moderne. |Cadrul legal existent nu permite dezvoltarea accelerată a domeniului (nu |

|Posibilitatea de dezvoltare rapidă datorită dezvoltării soluţiilor “de la zero”. |sînt încă în vigoare: Legea comerţului electronic, Protecţia antifraudă |

|Recuperarea rapidă a investiţiilor. |etc). |

|România se situează înaintea ţărilor din regiune la categoria televiziunii prin |Nivelul mare al pirateriei în utilizarea software (70%) |

|cablu; numărul de abonaţi la cablu TV a atins 71% din totalul posesorilor de |62% dintre societăţiile comerciale, cu activitate în domeniul TIC, au TIC |

|televizoare. |drept activitate secundara |

|Rata de creştere a numărului utilizatorilor de Internet pentru piaţa românească |Rata de penetrare a telefoniei fixe este de aprox. 20%, faţă de o medie de|

|este preconizată la 23% ; Se estimează peste 1 milion de utilizatori Internet |27,5% în ţările CEE, plasând România pe penultimul loc, în statisticile pe |

|până la sfârşitul anului 2002. |anul 2000 |

|Rata de creştere a numărului utilizatorilor de telefonie mobilă din România este |Discrepanţa mare în ceea ce priveşte numărul de utilizatori Internet în |

|cea mai ridicată din regiune, fiind de 110% pentru 1999-2000, faţă de o medie de |România, de 3,2 utilizatori de Internet la 100 de locuitori la sfârşitul |

|73% în ţările CEE şi comparativ cu o rată de 85% în Ungaria sau 72% în Slovacia. |anului 2001, faţă de o medie de 8,4 în ţările CEE. |

|Consolidarea pieţei operatorilor de telecomunicaţii (care poate marca o schimbare| |

|după 1 ianuarie 2003), a început deja, iar în următorii ani se aşteaptă o şi mai | |

|mare intensificare. | |

|Rata medie de dezvoltare TIC a României este de 15%, aproape dublă faţă de rata | |

|mondială de 8%. | |

|OPORTUNITĂŢI |AMENINŢĂRI |

| | |

|Tendinţele economiei mondiale de a se îndrepta către Societatea Informaţională |Scade numărul resurselor umane bine pregătite care lucrează în România |

|(eliminarea distanţelor dintre oameni), digital divide (reducerea inegalităţii |deoarece există o cerere imensă de specialişti în domeniu în ţările |

|digitale) etc. |dezvoltate. |

|Există o cerere semnificativă de specialişti în domeniu în ţările dezvoltate ( |Dacă nu se va realiza rapid intrarea României în structurile euro-atlantice, |

|aprox. 30.000 specialisti); |decalajul economic dintre ţara noastră şi ţările dezvoltate se va mări. |

|EU impune României şi condiţii care necesită dezvoltarea sectorului TIC |Utilizarea infrastructurilor alternative impune investiţii suplimentare |

|(eEurope + a fost lansat oficial de primii miniştrii ai ţărilor candidate la |pentru operatori. |

|aderare cu ocazia Summit-ului de la Goteborg din 15-16 iunie 2001). |Concurenţa existentă pe terţe pieţe. |

|Există numeroase fonduri internaţionale dedicate implementării societăţii |Reticenţa operatorilor faţă de anumite schimbări. |

|informaţionale în ţările în curs de dezvoltare. (Programe: eContent, IST, IDA, | |

|SIA etc) | |

|Progresul tehnologic face posibilă convergenţa canalelor de comunicaţii. De | |

|exemplu, televiziunea interactivă, serviciile de voce, videoconferinţe si | |

|transmisii de date pot fi integrate într-un singur canal de comunicaţii. | |

În concluzie, prin strategia adoptată, trebuie învinse punctele slabe ale României prin fructificarea oportunităţilor existente. Ameninţările sunt acele elemente care ar putea fi evitate prin sporirea şi întărirea “punctelor tari” prezentate în tabelul de mai sus şi prin alegerea unei strategii adecvate.

CAPITOLUL 4

ORIENTĂRI ŞI OPŢIUNI STRATEGICE

4.1 Obiective globale

Utilizarea largă a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii (TIC) conduce la implicaţii profunde în viaţa social-economică, la transformări fundamentale în modul de a realiza produsele şi serviciile şi în comportamentul uman. Valorificarea superioară a acestor tehnologii poate asigura progresul economic-social ce caracterizează societatea informaţională, cu condiţia îndeplinirii unor obiective şi orientări de natură strategică prin politici adecvate stării societăţii în care trăim:

1. Consolidarea democraţiei şi a instituţiilor statului de drept prin participarea cetăţenilor la viaţa politică şi facilitarea accesului nediscriminatoriu la informaţia publică, îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice şi modernizarea administraţiei publice (e-government, e-administration) ;

2. Dezvoltarea economiei de piaţă şi trecerea progresivă la noua economie, creşterea competitivităţii agenţilor economici şi crearea de noi locuri de muncă în sectoare de înaltă tehnologie prin dezvoltarea comerţului electronic, tele-lucrului, a unor noi metode de management al afacerilor, de management financiar şi al resurselor umane, integrarea capabilităţilor TIC în noi produse şi servicii, dezvoltarea sectorului TIC.

3. Creşterea calităţii vieţii prin utilizarea noilor tehnologii în domenii precum: protecţia socială, asistenţa medicală, educaţie, protecţia mediului şi monitorizarea dezastrelor, siguranţa transporturilor etc. şi, pe această cale, integrarea în structurile euro-atlantice şi în Societatea Informaţională Globală.

4. Consolidarea şi dezvoltarea unei ramuri a economiei naţionale care să asigure realizarea de produse şi servicii competitive pe piaţa internă şi externă, cerute de evoluţia lumii contemporane. O ramură a economiei bazată pe produse şi servicii care valorifică TIC pe piaţa internă şi, mai ales, la export, ar permite ocuparea resursei umane în activităţi caracterizate de eficienţă maximă, comparativ cu alte ramuri, prin faptul că produsele şi serviciile specifice SI conţin o cotă ridicată a valorii adăugate, asociată cu consumuri minime de resurse materiale şi de energie. O asemenea opţiune corespunde previziunilor privind evoluţia societăţii umane în secolul 21, fiind susţinută de experienţa ultimilor zece ani a unor ţări de dimensiuni mici, cum sunt Irlanda, Finlanda sau Israelul. (vezi Anexa nr. 3).

În ultimii ani au intervenit schimbări importante în evoluţia societăţii, cu un impact major asupra modului în care gândim, muncim, interacţionăm, petrecem timpul liber şi în mod special, asupra modului în care realizăm produsele şi serviciile. Schimbările majore care au produs acest impact şi care vor marca evoluţia societăţii în perspectiva noului mileniu sunt legate în principal de globalizarea competiţiei şi a pieţei şi de progresele obţinute în domeniul TIC.

În acest context ce defineşte Societatea Informaţională, asistăm la impunerea cunoaşterii ca un factor critic, determinant, al creşterii economice şi al standardului de viaţă. De la o diviziune a lumii în raport cu accesul la cunoaştere şi la utilizarea noilor tehnologii din domeniu (“global digital divide”) se poate ajunge prin strategii adecvate, elaborate la nivel naţional şi global, la noi oportunităţi oferite dezvoltării societăţii la nivel planetar (“global digital opportunity”,The Okinawa Summit of the G7/G8”, iulie 2000).

Globalizarea şi noile TIC impun realizarea produselor şi serviciilor la nivelul standardelor existente pe piaţa externă/globală, în special pe piaţa internă a UE, în care aceste standarde sunt la nivelul cel mai ridicat.

Realizarea produselor şi serviciilor inovative la acest nivel nu se poate asigura decât prin menţinerea şi dezvoltarea unei capacităţi de cercetare-dezvoltare-inovare susţinută şi de un transfer tehnologic activ către producătorii de bunuri şi servicii. Conştientizarea acestei stări impune elaborarea unei strategii a dezvoltării economiei naţionale şi a unor sectoarea viabile ale acesteia care să facă faţă competiţiei pe piaţa internă şi externă, mai ales a UE.

Având exemplul ţărilor amintite mai sus şi prezentate în anexe (Irlanda, Israel, Finlanda), România trebuie să facă o opţiune fundamentală pentru dezvoltarea unei ramuri a economiei care să realizeze produse şi servicii cerute de societatea informaţională, bazată pe tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor.

4.2 Opţiuni strategice

Plecând de la starea actuală, care plasează România pe ultimele poziţii în statisticile privind societatea informaţională, comparativ cu ţările candidate la aderarea în UE, se impun opţiuni majore şi rapide, care să permită recuperarea rămânerilor în urmă şi obţinerea unei poziţii pe măsura potenţialului de care dispune ţara.

I. În domeniul hardware este greu de conceput o dezvoltare altfel decât alături de investitori strategici (dispunând de capital pentru echipamente, tehnologii avansate, piaţă) care să fie motivat, în primul rând printr-o prezenţă semnificativă pe piaţa internă, departe de a fi saturată. În acest domeniu pot fi alese unele nişe pe piaţa internă sau la export, pentru produse care pot fi menţinute prin cercetare-dezvoltare-inovare, la un nivel competitiv ridicat, pe durate medii, respectiv lungi.

O altă opţiune în domeniul fabricaţiei ar fi aceea pentru o poziţie de furnizor pentru anumite componente şi subansamble, cu un nivel de competitivitate corespunzător, susţinut de asemenea prin activităţi de cercetare-dezvoltare-inovare.

II.În domeniul software există un potenţial deosebit şi o perspectivă ce poate fi atinsă numai printr-o abordare realistă, pragmatică. Plecând şi de la evaluările unor experţi străini (“Romania at the Cuting Edge of Information Technology”, World Bank Groups, May 2000, Washington DC.) asupra stării acestui domeniu se pot recomanda câteva căi de urmat, ţinând cont de piaţă (internă, externă) şi tipul activităţii cerute pentru a satisface cererea (activităţi de tipul serviciilor şi activităţi mai complexe care urmăresc realizarea de produse-program standard, pe domenii de aplicaţie). În acest cadru se pot defini patru opţiuni:

A. Servicii la cerere pentru piaţa internă

B. Produse-program complexe pentru piaţa internă

C. Servicii la cerere pentru piaţa externă

D. Produse-program complexe pentru export

Pe baza acestor opţiuni se pot defini mai multe strategii, cu scenarii posibile de realizare:

1. O strategie orientată pe cererea pieţei interne, bazată pe opţiunile A şi B, care presupune înlăturarea unor bariere care se opun dezvoltării acestei orientări, cum ar fi:

- costurile mari presupuse de realizarea de produse program complexe, cu o pregătire corespunzătoare a specialiştilor implicaţi (analişti şi proiectanţi de aplicaţii şi sisteme complexe, alături de programatori-codificatori), inclusiv a managementului de proiecte;

- mentalitatea preferinţei pentru software de import;

- pirateria şi dimensiunea redusă a pieţei interne pentru produse program complexe;

- absenţa unor informaţii de piaţă suficiente şi semnificative, care să permită planificarea şi realizarea, în special de produse program complexe.

2. O strategie orientată pe export, bazată pe opţiunile C şi D, care poate fi benefică şi pieţei interne, însă cu necesitatea susţinerii acestei orientări prin:

- asigurarea unei infrastructuri informaţionale naţionale la nivelul celei din ţările dezvoltate;

- realizarea unor cercetări de piaţă şi a unor contacte cu partenerii;

- dezvoltarea pieţei interne la nivelul cerinţelor pieţei externe;

- restructurarea pregătirii specialiştilor.

În concluzie, pentru acest domeniu, se pot proiecta mai multe căi de urmat, în ordinea de priorităţi de mai jos:

1. Consolidarea elaborării de Servicii la cerere pentru piaţa internă;

2. Trecerea la Export de servicii, în diferite formule care să permită cunoaşterea, pieţei şi acumularea de know-how;

3. Trecerea la elaborarea de Produse-program complexe pentru piaţa internă, cea ce presupune consolidarea firmelor româneşti pe piaţa internă şi asigurarea de specialişti pentru aceasta;

4. Trecerea la elaborarea de Produse-program complexe pentru export.

Se remarcă faptul că pentru aceste căi de urmat există o experienţă pozitivă în ţară, care trebuie stimulată şi generalizată, inclusiv prin crerarea de parcuri tehnologice în domeniul software în marile oraşe şi centre universitare, pentru a valorifica şi stabiliza tânăra generaţie de specialişti care se pot forma şi dezvolta continuu şi în ţară.

4.3 Scenarii privind dezvoltarea sectorului TIC

Pe ansamblul celor două domenii prezentate, fabricaţia de echipamente şi software, din punctul de vedere al strategiei şi politicii guvernamentale există mai multe scenarii de sprijin, cu tot atâtea căi de urmat:

- Scenariul cu acţiuni “în forţă”, de tipul economiilor centralizate;

- Scenariul cu acţiuni de urmărire pasivă (“laisser faire”) a evoluţiei domeniilor considerate, care se poate numi al “statului minimal” (ca intervenţie);

- Scenariul cu acţiuni promoţionale, de incurajare şi motivare prin mecanisme de piaţă a realizării obiectivelor urmărite, care se poate numi al “statului promoţional”.

Calea scenariului “în forţă” este de neconceput în cadrul noii orientări a ţării, iar calea scenariului “statului minimal” ar însemna o desconsiderare a interesului naţional. USA, Japonia, UK au sprijinit începând cu anii '50-'60 domeniul TIC prin programe speciale şi fonduri pentru cerecetarea-dezvoltarea universitară şi de firmă cu fonduri impresionante. Calea “statului minimal”, chiar constatată în România după 1990, ar însemna o rămânere în urmă inadmisibilă cu pierdere de timp la scară istorică. Se pune deci problema urmării unei căi a statului promoţional, care să valorifice la maximum ceea ce poate oferi statul şi piaţa într-o perioadă de timp cât mai scurtă.

Pentru a urma această cale, trebuie să se plece de la o evaluare corectă/obiectivă a stării indicatorilor de definesc SI şi să se asigure la nivelul factorilor competenţi (Guvern, Parlament, Asociaţii profesionale si patronale) intervenţii promoţionale pentru dezvoltarea unei ramuri a economiei bazate pe TIC prin:

• asigurarea unei infrastructuri informaţionale naţionale la nivelul ţărilor dezvoltate;

• stimularea muncii şi capitalului (venture capital) pentru firmele din domeniul TIC;

• asigurarea pregătirii şi a aptitudinilor cerute pentru opţiunile strategice din domeniul software-ului;

• stimularea cercetării – dezvoltării, inclusiv prin cooperare internaţională şi stagii de doctorat sau de specializare în centre şi universităţi de prestigiu;

• asigurarea unor cercetări şi informaţii de piaţă, inclusiv prin acţiuni promoţionale pe piaţa externă;

• asigurarea dreptului la proprietate intelectuală; reducerea pirateriei software;

• stimularea dezvoltării firmelor autohtone de produse şi servicii TIC prin perfecţionarea sistemului de licitaţii publice, în sensul încurajării parteneriatelor acestor firme cu firme străine de renume, o asemeena opţiune fiind singura care ar permite ieşirea firmelor româneşti pe piaţa externă a produselor şi serviciilor TIC;

• asigurarea restructurării şi privatizării firmelor de stat şi crearea unor parcuri tehonologice TIC;

• asigurarea cadrului legal şi a reglementărilor cerute de utilizarea TIC şi de dezvoltarea SI.

În concluzie, se poate spune că trecerea de la “statul proprietar/autoritar“ la “statul promoţional“ trebuie să se facă direct, evitând faza intermediară a “statului minimal“, care ar însemna pierderea unui timp preţios în consolidarea şi dezvoltarea unei ramuri a economiei care să realizeze produse şi servicii competitive în condiţiile globalizării, cerute de societatea informaţională.

În aceste condiţii, urmărind şi natura intervenţiilor promoţionale prezentate mai sus, rezultă câteva orientări care, la rândul lor, generează acţiuni şi proiecte, cu responsabilităţi, resurse şi indicatori de urmărire şi evaluare, cu prioritate privind:

• dezvoltarea infrastructurii informaţionale într-un ritm accelerat, însă asociat cu realizarea condiţiilor de valorificare a infrastructurii prin servicii cu valoare adăugată care să încurajeze investiţiile, mai ales dacă sunt de stat sau realizate pe bază de garanţii guvernamentale;

• completarea şi consolidarea cadrului legislativ şi de reglementări specifice domeniului TIC şi a impactului acestor tehnologii în dezvoltarea social-economică;

• stimularea cererii pe piaţa internă din partea agenţilor economici, sectorului public şi la nivel de familie/persoană, în paralel cu încurajarea exportului şi pătrunderii pe piaţa externă, inclusiv în parteneriat cu firme de prestigiu care dispun de capital, tehnologii avansate şi piaţă;

• orientarea formării de specialişti pentru a permite implicarea într-un timp minim la realizarea de produse şi servicii specifice TIC, în partea superioară a ierarhiei valorii adăugate (fazele de specificare-concepţie-proiectare), scutind firmele româneşti de cheltuieli suplimentare şi pierdere de timp în raport cu competiţia, la livrarea de produse şi servicii pe piaţa internă şi la export.

Pe acest fundal de sprijin şi condiţii favorabile promovării domeniului TIC, firmele pot adopta diferite strategii de dezvoltare:

1. Realizarea de produse complexe, de un interes mai larg în utilizare, pe baza unor activităţi de cercetare-dezvoltare proprii şi în cadrul unor proiecte costisitoare, însă cu o valoare adăugată mare.

2. Realizarea de produse şi servicii, plecând de la analiza situaţiei existente, înţelegând necesităţiile şi trecând prin toate fazele ciclului de viaţă specific produselor din domeniul TIC (cel puţin cinci faze în realizarea unei aplicaţii/sistem de complexitate medie-mare şi nouă faze în asigurarea cu programe).

3. Realizarea de produse prin generalizarea unor soluţii rezultate dintr-o experienţă anterioară, prin ceea ce s-ar numi “servicii transformate în produse”, care satisfac o cerere curentă a unui client.

4. Realizarea şi dezvoltarea de aplicaţii pe baza unor tehnologii şi orientări noi, a unei inovări ce rezultă dintr-o cercetare proprie sau valorificată de la instituţii de cercetare-dezvoltare prin costuri mai mici, dacă cercetarea-dezvoltarea a fost susţinută de programe guvernamentale (de exemplu programul INFOSOC).

Pe baza obiectivelor globale specifice evoluţiei societăţii moderne către o societate informaţională ca societate bazată pe cunoaştere, precum şi a opţiunilor strategice care pot fi adoptate în România, se poate trece la definirea şi selectarea unor obiective prioritare, specifice/adaptate ţării noastre, susţinute de direcţii de acţiune, cu responsabilităţi, termene şi resurse necesare.

CAPITOLUL 5

OBIECTIVE PRIORITARE SI DIRECŢII DE ACŢIUNE

1. Consolidarea infrastructurii informaţionale naţionale.

În Uniunea Europeană a fost lansat Planul de acţiuni eEurope în momentul când sectorul telecomunicaţiilor a fost liberalizat, aquis-ul in telecomunicaţii din 1998 era deja transpus si implementat şi aproape toate familiile dispuneau de linii telefonice. De aceea, în actuala Strategie a fost inclus un obiectiv prioritar, denumit “Consolidarea infrastructurii informaţionale naţionale”, care să urmărească realizarea acestor elemente prin :

a) Furnizarea de servicii de comunicaţii pe scară largă.

Expansiunea economiei bazate pe cunoaştere are loc în contextul în care majoritatea ţărilor candidate nu au liberalizat încă sectorul de telecomunicaţii şi înaintea transpunerii si implementării aquis-ului, nu numai pentru telecomunicaţii, ci şi pentru alte sectoare ale Societăţii Informaţionale. Există o nevoie primară de a asigura tuturor cetăţenilor posibilitatea serviciilor de comunicaţii accesibile, aşa încât, info-excluderea să fie evitată. România trebuie să găsească modalităţi, în conformitate cu aquis-ul comunitar, ca să asigure tuturor cetăţenilor, accesul la servicii de telecomunicaţii de bună calitate şi nu foarte costisitoare. Soluţia nu se va baza probabil numai pe reţele fixe, aşa cum a fost cazul în ţările Uniunii Europene, ci pe o varietate de tehnologii (fixe, mobile, cablu TV). În cest scop se propun o serie de direcţii de acţiune, pe termen scurt şi mediu :

|Nr. crt. |Acţiune |Responsabil / |Perioada |

| | |Coordonator | |

| |Promovarea şi susţinerea unei pieţe deschise şi concurenţiale |Guvern, MCTI |2001-2004 |

| |pentru serviciile de comunicaţii şi teleinformatică, care să | | |

| |poată asigura prestaţii de calitate la tarife avantajoase, | | |

| |coerente şi accesibile | | |

| |Dezvoltarea de tehnologii şi servicii noi, astfel încât |Guvern, MCTI, MEC |2001-2004 |

| |consumatorii şi operatorii să se bucure de un tratament | | |

| |omogen, nediscriminatoriu şi concurenţial | | |

| |Accelerarea si liberalizarea completă a sectorului de |Guvern, MCTI | Dec. 2002 |

| |telecomunicaţii cât mai curând posibil | | |

| |Dezvoltarea accelerată a reţelei publice de telefonie, prin |MCTI |2001-2004 |

| |asigurarea unui ritm anual de 500.000 noi abonaţi telefonici | | |

| |Asigurarea serviciului universal de telefonie, prin |MCTI, Sectorul privat |2004 |

| |telefonizarea tuturor localităţiilor cu o populaţie de peste | | |

| |1000 de locuitori | | |

| |Asigurarea disponibilităţii serviciilor telefonice de bază |MCTI, Sectorul privat |2002-2003 |

| |capabile să permită accesul la Internet | | |

| |Infiinţarea de centre publice de acces la resurse Internet şi |MCTI, Sectorul privat |2002-2003 |

| |multimedia, inclusiv în zonele mai puţin favorizate | | |

|Indicatori: |

|Procentul familiilor care deţin servicii de telefonie fixă |

|Procentul familiilor care care deţin forme de telecomunicaţii capabile să furnizeze accesul la Internet |

|Preţuri de interconectare |

|Lista problemelor cu agreerea licenţelor |

b) Transpunerea si implementarea aquis-ului comunitar referitor la Societatea Informaţională.

Până în prezent, sub aspect legislativ, a fost realizat un real progres în implementarea aquis-ului comunitar. Astfel, s-au elaborat şi aprobat un număr de acte normative, care reprezintă transpunerea directivelor şi deciziilor, ce trebuiesc implementate. România a acceptat Protocolul nr. 4 la Acordul general pentru comerţul cu servicii, prin care se adoptă liberalizarea serviciilor şi reţelelor de telecomunicaţii, inclusiv un calendar de implementare pentru acest proces. Există un număr mare de servicii care sunt deja liberalizate, cum ar fi transmisiunile de date şi furnizarea de servicii Internet, serviciile cu valoare adăugată, telefonia mobilă celulară, instalarea şi operarea reţelelor de cabluTV etc. Ultimele restricţii, cu privire la telefonia vocală şi la furnizarea de circuite închiriate vor fi ridicate începând cu 1 ianuarie 2003, moment în care se va consemna liberalizarea completă a pieţei serviciilor şi reţelelor de telecomunicaţii. Piaţa de tehnologia informaţiei este complet liberalizată.

Pentru alte elemente ale aquis-ului, care sunt de asemenea legate de asigurarea participării active a firmelor si cetăţenilor la noua economie, România transpune şi implementează toate acele părţi ale aquis-ului comunitar care se referă la Societatea Informaţională, cum sînt protecţia datelor, semnătura electronică, combaterea fraudelor electronice, proprietatea intelectuală. Guvernul României va emite hotărâri care să condamne ferm pirateria software şi să instituie proceduri interne de verificare, după modelul statelor europene şi americane.

|Nr. crt. |Acţiune |Responsabil / Coordonator |Perioada |

| |Transpunerea si implementarea tuturor acelor părţi ale |Parlament, Guvern, Sector |2001-2004 |

| |aquis-ului care se referă la Societatea Informaţională şi |privat | |

| |care nu sunt temporar blocate prin continuarea drepturilor| | |

| |exclusive. | | |

| |Transpunerea şi implementarea noului pachet de |Guvern, MCTI |2002 |

| |reglementări al UE pentru serviciile de comunicaţii, | | |

| |imediat după adoptare | | |

| |Crearea cadrului legal pentru asigurarea liberei |Guvern, MCTI |2002 |

| |circulaţii a informaţiei | | |

| |Definirea statutului juridic al documentului electronic, |Guvern, MCTI, Sectorul |2001-2002 |

| |semnăturii digitale, bazelor de date, comerţului |privat | |

| |electronic şi plăţilor electronice | | |

| |Stabilirea cadrului legislativ şi instituţional pentru |MCTI, Sectorul privat |2003 |

| |combaterea fraudelor electronice şi accesului neautorizat | | |

| |la informaţiile electronice | | |

| |Elaborarea de reglementări privind limitarea prezenţei în |MCTI, Sectorul privat |2002 |

| |reţele a pornografiei, interzicerea spălării banilor, | | |

| |organizării de acţiuni teroriste sau rău intenţionate etc.| | |

| |Se va institui o politică unitară de înregistrare a |MCTI, Sectorul privat |2003 |

| |licenţelor software, prin analize iniţiale şi periodice a | | |

| |concordantei dintre programele instalate şi licenţele | | |

| |deţinute. | | |

| |Obligativitatea pentru furnizorii de echipamente de calcul|MCTI, Sectorul privat |2002 |

| |şi programe de calculator să garanteze că se respectă | | |

| |legislaţia drepturilor de autor şi regulile de licenţiere | | |

| |proprii fiecărui producător de programe de calculator; | | |

| |obligativitatea acestora de a livra numai produse | | |

| |originale, obţinute prin proceduri autorizate de titularii| | |

| |de drepturi de autor. | | |

| |Implementarea noilor reglementări pentru realizarea |MCTI |2003 |

| |serviciului universal în telecomunicaţii | | |

| |Legislaţie privind reglementarea protecţiei datelor |Guvern, MCTI, Avocatul |2002 |

| |personale: |Poporului | |

| |protecţia persoanelor faţă de prelucrarea şi transmiterea | | |

| |datelor cu caracter personal; | | |

| |libertatea informării şi comunicării, inclusiv pe | | |

| |Internet, respectând normele deontologice şi profesionale | | |

| |legate de transmiterea şi prelucrarea informaţiei în | | |

| |mediul social. | | |

|Indicatori: |

|Lista cele mai importante acte normative ale aquis-ului, referitoare la Societatea Informaţională, adoptate. |

c) Dezvoltarea industriei naţionale de produse şi servicii TIC

Opţiunea pentru dezvoltarea unei ramuri a economiei în domeniul TIC trebuie să se bazeze pe avantajul concurenţial specific acestei ramuri pornind de la o realitate exprimată prin:

1. Dezvoltarea şi consolidarea în ţară a unor sectoare IT care să fie subfurnizoare competitive pe piaţa externă, cu perspectiva de a se ajunge la realizarea unor produse complexe, cu valoare adăugată mare, pe măsura acumulării de know-how şi tehnologii.

2. Formarea pieţei interne (cantitativ şi calitativ) astfel încât să anticipeze evoluţiile pe pieţele externe, asigurând un nivel de competitivitate convenabil pentru producătorii interni la export;

3. Posibilitatea dotării cu factori de ordin general sau specializaţi care să asigure competitivitatea sectorului (infrastructuri, resurse umane cu specializări diferite, tehnologii noi, know-how, management de proiect, cercetare- dezvoltare- inovare etc.);

|Nr. crt.|Acţiune |Responsabil / Coordonator |Perioada |

| |Restructurarea întreprinderilor cu capital de stat şi |GPTI,MIR |2001 – 2002 |

| |dezvoltarea de întreprinderi noi |MCTI, APAPS | |

| |Crearea parcurilor tehnologice şi a incubatoarelor de |MCTI, MIR, MF, MDP, MIMMC,|2001 – 2004 |

| |afaceri |Sectorul privat | |

| |Elaborarea politicii de licitare a proiectelor la nivel |MCTI, GPTI |2002 |

| |naţional, pentru a încuraja industria naţională | | |

| |Elaborarea politicilor fiscale şi a legislaţiei pentru |MCTI, MF, GPTI |2001 – 2004 |

| |susţinerea dezvoltării ramurii …..! |Sectorul privat | |

| |Asigurarea unor parteneriate strategice pentru proiecte |MCTI, Sectorul privat |2001 |

| |naţionale …..! | | |

| |Pregătirea resurselor umane la toate nivelurile. |MEC, MCTI |2002 – 2004 |

| |Dezvoltarea cercetării conform cu cerinţele dezvoltării |MEC, MCTI |2002 – 2004 |

| |societăţii informaţionale | | |

|Indicatori: |

| |

|Venituri în cadrul ramurii TIC ; |

|Nr. de firme şi nr. de angajaţi; |

|Structura veniturilor pe tipuri de activităţi: |

|Resurse umane şi venitul pe angajat, anual; |

|Domenii de utilizare a produselor şi serviciilor TIC realizate în ţară (domeniu, nr. firme) |

5.2. Asigurarea accesului pe scară largă la serviciile Internet

d) Asigurarea accesului rapid şi ieftin la Internet;

Având în vedere rezultatele semnificative obţinute în domeniul TIC pe plan mondial, este vital ca cetăţenii, instituţiile private sau de stat, organizaţiile guvernamentale sau neguvernamentale să aibă acces la reţele de comunicaţii moderne şi la serviciile disponibile prin aceste reţele. Strategia pentru trecerea la noua economie şi implementarea societăţii informaţionale are în vedere introducerea noilor tehnologii TIC şi crearea cadrului legislativ pro-competiţie care să aibă ca efect reducerea preţurilor de acces şi creşterea vitezei de acces la serviciile Internet şi aplicaţii multimedia.

România va depune toate eforturile posibile pentru a accelera extinderea infrastructurii de comunicaţii de date, voce şi imagini de înaltă calitate. Se are în vedere introducerea de noi tehnologii ca de exemplu: cablu, televiziune digitală şi tehnologii radio. Totodată, asigurarea serviciilor telefonice de bază şi a accesului la Internet prin dial-up rămân obiective prioritare pentru multe zone din teritoriu, unde infrastructura curentă este mai puţin dezvoltată.

|Nr. crt|Acţiune |Responsabil / |Perioada |

| | |Coordonator | |

| |Crearea unui cadru concurenţial pentru furnizarea |MCTI, Furnizorii de |2002-2003 |

| |serviciilor de acces la Internet care să ducă la reduceri |servciii Internet | |

| |semnificative de preţuri | | |

| |Introducerea competiţiei în reţelele locale de acces |MCTI, Operatorii publici|2002-2003 |

| | |de telecomunicaţii | |

| |Dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii de date, voce |MCTI, Operatori publici |2002-2007 |

| |şi imagini la mare viteză, suport pentru realizarea |de servicii de transport| |

| |societăţii informaţionale |de date, Furnizori de | |

| | |informaţii şi servicii | |

| | |Internet | |

| |Realizarea accesului zonelor izolate la informaţii - |MCTI |2002 - 2004 |

| |proiect(e) pilot | | |

| |Creşterea performanţelor tehnice şi a gradului de |MCTI, Furnizori de |2002-2007 |

| |asigurare a securităţii sistemelor de comunicaţii de date |informaţii şi servicii | |

| | |Internet, Sectorul | |

| | |privat | |

| |Realizarea unui proiect pilot de experimentare IPv6 |MCTI, Furnizorii de | 2002-2003 |

| | |servicii Internet, | |

| | |Operatorii publici de | |

| | |servicii de transport de| |

| | |date | |

| |Crearea unui cadru concurenţial pentru furnizarea de linii|MCTI, Operatorii publici|2002-2003 |

| |închiriate care să ducă la reduceri semnificative de |de servicii de transport| |

| |preţuri |de date | |

| |Introducerea serviciilor de televiziune digitală, |MCTI, |2003 |

| |incluzând capabilităţi de Internet, şi promovarea |Sectorul privat | |

| |interoperabilităţii şi standardizării | | |

| |Reglementarea accesului tuturor producătorilor de |MCTI, Sectorul privat |2002 |

| |informaţii la infrastructura de transport de informaţii. | | |

| |Dezvoltarea reţelelor alternative de comunicaţii - |MCTI, MIR, MLPT, |2003-2004 |

| |interconectarea lor pentru transmisii de date; |Sectorul privat | |

|Indicatori: |

|Procentul populaţiei care foloseşte în mod regulat Internetul |

|Procentul familiilor cu acces Internet acasă |

|Costurile pentru accesul la Internet |

e) Dezvoltarea reţelelor de mare viteză pentru cercetare şi educaţie;

Obiectivul primordial pentru dezvoltarea reţelelor pentru cercetare şi educaţie constă în realizarea unei infrastructuri performante de comunicaţii de date care să permită participarea unui număr mare de specialişti din institute de cercetare şi studenţi din universităţi la schimbul internaţional de informaţii, la dezvoltarea de aplicaţii şi servicii noi, programe noi de cercetare în concordanţă cu Programele Uniunii Europene.

Se va pune accent pe utilizarea noilor tehnologii pentru comunicaţii de date care să asigure calitatea accesului la servicii electronice şi să răspundă cerinţelor de trafic constant pentru aplicaţii de tip multimedia.

Reţelele de calculatoare de mare viteză pentru cercetare şi educaţie vor contribui la creşterea calităţii activităţilor de cercetare şi a procesului de învăţământ cu beneficii indirecte în alte sectoare ale societăţii informaţionale, ca de exemplu în industria software, sănătate, cultură, comerţ electronic, guvernare electronică, etc. Introducerea noilor tehnologii de comunicaţii de date va permite cursuri multi-media interactive la nivel mondial, experimentarea de noi servicii şi dezvoltarea de noi aplicaţii. Universităţile şi institutele de cercetare vor avea posibilităţi lărgite de colaborare cu alte instituţii din ţară şi din străinătate, precum şi de a participa la proiecte europene de cercetare.

|Nr. crt |Acţiune |Responsabil / |Perioada |

| | |Coordonator | |

| |Lansarea de programe de cercetare, vizând tehnologiile |MEC, MCTI |2001 |

| |Societăţii informaţionale | | |

| |Participarea la reţelele de cercetare, laboratoare/echipe |MEC |2002 |

| |virtuale, institute virtuale | | |

| |Realizarea de reţele metropolitane pe fibră optică în marile |MEC, MCTI, Academia |2002-2003 |

| |oraşe, pentru conectarea institutelor de cercetare şi |Română | |

| |învăţmânt superior la reţeaua naţională de | | |

| |cercetare-dezvoltare | | |

| |Realizarea unei reţele de transport date la nivel naţional |MEC, MCTI, Academia |2002-2005 |

| |pentru reţeaua naţională de cercetare-dezvoltare, învăţământ |Română | |

| |şi mediul academic, bazată în totalitate pe fibră optică | | |

| |Creşterea performanţelor Reţelei naţionale de cercetare |MEC |2002 |

| |–dezvoltare şi educaţie pentru realizarea de echipe virtuale | | |

| |de "e-Research" | | |

| |Subprogram de suport tehnologic pentru activitaţi de înaltă |MEC, MIMMC |2002 |

| |tehnologie în IMM-uri | | |

| |Dotarea unor reţele de laboratoare de cercetare cu |MEC |2003 |

| |echipamente destinate cercetărilor TIC | | |

| |Completarea unor infrastructuri de calcul şi comunicaţie din|MEC |2003 |

| |unităţile de cercetare pentru accesul rapid la Internet | | |

| |Înfiinţarea de centre virtuale de suport tehnologic pentru |MEC, Ministerul pt. IMM,|2002 |

| |IMM-uri, accesibile pin Internet |MCTI, Camera de comert | |

| | |si Industrie, | |

| | |Asociatiile profesionale| |

| |Crearea unei baze de date a cercetării româneşti |MEC |2002-2003 |

| |Promovarea introducerii TI în instituţiile de educaţie, |MEC, MCTI, Min. Culturii|2004 |

| |cercetare |şi Cultelor | |

| |Creşterea performanţelor Reţelelor naţionale de |MCTI, MEC |2002 |

| |cercetare-dezvoltare şi educaţie şi conectarea lor la | | |

| |Magistrala Europeană de Transport de date GEANT | | |

| |Extinderea capacităţii infrastructurii de comunicaţii interne|MEC, MCTI, Academia |2003 |

| |pentru învăţămînt şi cercetare pentru aplicaţii multimedia |Română | |

| |-conectarea prin fibră optică a unui număr de institute de | | |

| |cercetare pentru aplicaţii multimedia în vederea legării la | |2002 |

| |reţeaua GEANT | | |

| |Crearea reţelelor de campus universitar, capabile de |MEC, MCTI |2002-2003 |

| |comunicare multimedia şi integrarea unei reţele de campus-uri| | |

| |româneşti performante în campusul virtual european | | |

|Indicatori: |

|Viteza de interconectare si serviciile disponibile între si în interiorul Reţelei naţionale de cercetare si educaţie |

|cu Uniunea Europeana |

|Numărul de cercetători care au acces Internet |

|Procentul de cercetători cu acces Internet |

|Numărul de calculatoare cu acces Internet la 100 de cercetători |

|Procentul de cercetători cu acces Internet acasă |

|Numărul de instiţii de cercetare cu conexiuni de mare viteză la Internet |

f) Securizarea reţelelor, antifrauda IT&C şi promovarea cartelelor inteligente

f.1. securizarea reţelelor de calculatoare

Reţelele de calculatoare sunt structuri deschise, la care se pot conecta noi tipuri de echipamente, ceea ce duce la extinderea numărului utilizatorilor cu acces la resursele reţelei.

Vulnerabilitatea reţelei se manifestă în două planuri: integritatea fizică a reţelei şi scurgerea informaţiilor din cercul limitat de utilizatori dinainte stabilit.

Trebuie avute in vedere cu prioritate două aspecte legate de securitatea reţelelor:

- Integritatea reţelelor: disponibilitatea lor, indiferent de defectele de funcţionare, hard/soft, de încercările ilegale de sustragere sau modificare a informaţiilor.

- Caracterul privat: dreptul individual de a controla, influenţa şi gestiona informaţiile referitoare la o persoană, care pot fi memorate si stocate, precum şi accesul la aceste date.

Datele stocate sunt vulnerabile la atac (Anexa tipuri de atacuri) în orice punct al reţelei, de la introducerea ei până la destinaţia finală; informaţia este deci foarte susceptibilă la atac în traseul ei prin liniile de comunicaţii, impunându-se măsuri de control al accesului pe bază de parole, scheme de protecţie în sisteme de operare etc.

Modelul de securitate presupune măsuri legate de securitatea fizică şi măsuri legate de securitatea logică a sistemului:

- securitatea fizică, sau nivelul exterior al modelului de securitate şi care presupune: salvările pe copii de rezervă ale datelor, siguranţa păstrării suporţilor de salvare, protejarea echipamentelor informatice la furt, prevenirea accesului la echipamente al personalului neautorizat etc.

- securitatea logică, sau nivelul care asigură controlul accesului la resursele şi serviciile sistemului, presupune:

a) securitatea accesului: la sistem, la cont, drepturile de acces.

b) Securitatea serviciilor: controlul şi drepturile.

Cerinţele de securitate ale reţelelor au la bază analiza vulnerabilităţilor, evaluarea ameninţărilor şi analiza riscurilor. Definirea politicii de securitate trebuie să raspundă la următoarele întrebări:

- Care sunt ameninţările care trebuie eliminate şi care se pot tolera?

- Care sunt resursele care trebuie protejate şi la ce nivel?

- Cu ce miloace poate fi implementată securitatea?

- Care este preţul măsurilor de securitate care poate fi acceptat?

f.2. Planificarea securităţii sistemelor de telecomunicaţii

Asigurarea securităţii unui sistem presupune ansamblul măsurilor tehnice şi non-tehnice menite să dezvolte managementul şi administrarea sistemelor informatice. Planificarea securităţii sistemelor de telecomunicaţii presupune parcurgerea următoarelor etape:

a) planificarea cerinţelor de securitate: confidenţialitatea, integritatea datelor, disponibilitatea, controlul şi auditul; personalizarea acestei planificpri în funcţie de domeniul strict de aplicabilitate: în mediul bancar, militar, diplomatic, guvernamental sau universitar.

b) Evidenţierea riscurilor este pasul preliminar în proiectarea arhitecturii securităţii sistemelor (Anexa – metode de analiză a riscurilor).

c) Analiza raportului cost – beneficii, prin care se asociază fiecarui risc identificat un cost în cazul producerii şi un cost al măsurilor luate pentru prevenirea sa.

d) Stabilirea politiciilor de securitate: definirea politicii generale, standarde si recomandări.

f.3 Internet, comerţ electronic cartele inteligente

De multe ori, obţinerea unui grad ridicat de securitate reprezintă prima cerinţă pentru o organizaţie care a decis implementarea propriei reţele virtuale private – VPN de-a lungul reţelei Internet.

Securitatea sistemelor informatice trebuie privită sub cele trei aspecte de bază:

• confidenţialitatea – care se referă la protecţia informaţiilor faţă de pătrunderea neautorizată în reţea

• integritatea – care se referă la păstrarea conţinutului exact şi complet al datelor

• accesibilitatea – care se referă la accesul utilizatorilor la informaţii şi servicii de importanţă vitală

Trebuie de asemenea subliniat că o dată cu pătrunderea tot mai largă a Internetului în toate domeniile se constată şi o intensificare a acţiunilor de risc, constând în furtul sau compromiterea informaţiilor pe Internet, inclusiv o intensificare a atacurilor pe Internet, având un efect semnificativ asupra reducerii calităţii serviciilor oferite populaţiei.

Elaborarea de soluţi care să asigure securizarea în mediul Internet, trebuie să aibă în vedere următoarele componente:

▪ securitatea conexiunii reţelei VPN la reţeaua Internet prin criptare si tunelare

▪ securizarea perimetrului prin firewall-uri

▪ securizarea monitorizării prin detecţia intruşilor, scanare

▪ identificarea prin autentificare şi certificare digitală

▪ managementul securităţii, prin elaborarea unor politici eficiente de securitate

Peisajul tot mai complicat şi în rapidă schimbare al sistemelor informatice, precum şi noile tehnologii, cum ar fi comerţul electronic, accesul la distanţă, intra/extra/inter-netul, au extins mediul informatic al companiilor către zone din ce în ce mai nesigure. Un rol deosebit de important revine în acest caz experţilor în audit, care identifică factorii de risc din interiorul şi exteriorul companiilor, le ajută să prevină întreruperile de activitate cauzate de expunerea la aceste riscuri şi să evite vulnerabilităţile la nivel de corporaţie (Anexa nr. …..Lista riscurilor).

Un alt aspect important care trebuie perfecţionat este modul de abordare al infracţiunilor de tipul fraudelor electronice în legatură cu semnătura electronică, cartelele inteligente, hackingul, raspândirea de viruşi informatici, comerţul electronic, protecţia datelor personale, pirateria informatică etc.

Evoluţia Internetului reprezintă cel mai surprinzător fenomen tehnic al ultimelor decenii, devenind un instrument vital în societatea informaţională. Un procent tot mai mare din populaţie foloseşte Internetul pentru activităţile de zi cu zi, în scop educaţional, de afaceri, corespondenţă personală, acces la informaţii ştiinţifice şi tehnice, căutare de slujbe şi chiar cumpărături. Ca urmare, noua tehnologie se răspândeşte din ce în ce mai mult în toate grupurile de populaţie, crescând volumul conţinutului de informaţie transmisă prin reţele.

Trebuie de asemenea subliniat că o data cu pătrunderea Internetului în toate domeniile se constată şi o intensificare a acţiunilor de risc, constând în furtul sau compromiterea informaţiilor disponibile în Internet, inclusiv o intensificare a atacurilor pe Internet, având un efect semnificativ asupra reducerii calităţii serviciilor oferite populaţiei.

Punând accent în viitor pe dezvoltarea de servicii comerciale prin Internet având la bază tranzacţiile electronice, creşte şi necesitatea asigurării securităţii reţelelor IT&C, care va constitui un obiectiv primordial în perioada care urmează, cu efecte în reducerea pagubelor create prin exploatarea punctelor vulnerabile de securitate apărute ca urmare a accesării Internetului.

În vederea creşterii încrederii populaţiei în utilizarea serviciilor informatice, România va acorda o mare atenţie asigurării securităţii aplicaţiilor în reţele, prin utilizarea cartelelor inteligente, atât în sectorul public cât şi privat.

Spre deosebire de cartelele magnetice obişnuite, cartelele inteligente sunt astăzi capabile să execute programe complexe, de tipul algoritmilor criptografici, ce dau posibilitatea folosirii acestora cu un grad de risc mult diminuat în aplicaţii ce necesită o complexitate şi securitate ridicate.

Securizarea cartelelor inteligente devine deci un obiectiv vital, în măsura în care utilizatorii devin pe zi ce trece mai circumspecţi cu privire la folosirea Internetului de teama unor atacuri ale hackerilor, viruşilor sau chiar fraudarea acestor cartele şi pierderea confidenţialităţii şi autentificării. O soluţie în acest sens este asigurarea securităţii tranzacţiilor on-line prin dezvoltarea de servicii de certificare şi soluţii de securizare pe Internet, alături de crearea de standarde comune pentru cartelele inteligente.

|Nr. crt |Acţiune |Responsabil/ |Perioada |

| | |Coordonator | |

| |

|Evaluarea securităţii sistemelor informatice la nivel de instituţie, naţional, regional |

| |Promovarea auditării sistemelor informatice, care să conţină:|MCTI, Instituţii din | |

| |definirea profilurilor de securitate |Sistemul Naţional de | |

| |analize la atac şi penetrare din exterior |Apărare | |

| |analize de securitate din interior | | |

|Acţiuni antifraudă pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii electronice |

| |Implementarea politicilor de securizare împotriva atacurilor |MCTI | |

| |de tip hacker-cracker şi prevederea de măsuri de restaurare a| | |

| |sistemului informatic afectat; măsuri legislative pentru | | |

| |sancţionarea şi pedepsirea criminalităţii electronice de tip | | |

| |hacker-cracker. | | |

| |Dezvoltarea de programe antivirus specializate pentru |Institute de | |

| |contracararea şi prevenirea atacurilor cu viruşi asupra |cercetare, Industria | |

| |reţelelor de calculatoare, portal de securitate informatică. |de software | |

| |Promovarea de măsuri pentru combaterea criminalităţii |MCTI, Instituţii din | |

| |electronice manifestată prin atacuri în Internet. |Sistemul Naţional de | |

| | |Apărare | |

| |Implementarea de programe de combatere a atacurilor in |MCTI, Instituţii din | |

| |reţelele de telecomunicaţii mobile şi fixe. |Sistemul Naţional de | |

| | |Apărare, Sectorul | |

| | |privat | |

| |Securitatea sistemelor de plăţi electronice: asigurarea |MCTI, Min. Finantelor |2002-2004 |

| |vitezei, caracterului privat şi confidenţial, | | |

| |descentralizarea şi internaţionalizarea acestora; | | |

| |transferul electronic de fonduri | | |

| |banii electronici | | |

| |e-cash | | |

| |Promovarea cartelelor inteligente “smart card” pentru |Casa Naţională de |2002-2004 |

| |securizarea accesului electronic în servicii medicale, plăţi |Asigurări de Sănătate,| |

| |electronice, acces mobil la Internet, servicii de transport |MCTI, Min. Finanţelor | |

| |public, telefoane publice |Publice, Asociaţia | |

| | |Naţională a Băncilor | |

| |Promovarea cardurilor “smart” pentru plata electronică a |MCTI, MFP |2001-2004 |

| |salariilor funcţionarilor publici şi încasarea electronică a | | |

| |impozitelor şi taxelor | | |

| |Folosirea cartelelor magnetice în: sănătate, telefonie, |MCTI, Ministerul Adm. |2001-2003 |

| |transportul public şi plăţile pentru salariaţii bugetari |Publice, Ministerul | |

| | |Sănătăţii, Min. | |

| | |Finanţelor Publice, | |

| | |Asociaţii Profesionale| |

|Conceptul modern al politicilor de securitate informatica |

| |Elaborarea de analize privind tipurile de atacuri la |MCTI, Sectorul privat |2001-2004 |

| |securitatea sistemelor informatice; clasificarea tipurilor de| | |

| |atacuri; adoptarea de măsuri pentru evitarea, contracararea | | |

| |efectelor şi înlăturarea consecinţelor datorate diferitelor | | |

| |tipuri de atacuri. | | |

| |Determinarea gradului de vulnerabilitate a reţelelor, |MCTI, Instituţii din |2001-2004 |

| |evaluarea ameninţărilor la securitatea sistemului şi |Sistemul Naţional de | |

| |dezvoltarea mijloacelor de protecţie. |Apărare | |

| |Promovarea unui management modern al riscurilor de securitate|MCTI |2001-2004 |

| |pentru reţele IT&C şi recuperare din dezastre. | | |

| |Realizarea de programe pentru implementarea politicilor de |Institute de |2001-2004 |

| |securitate la nivel local, regional şi naţional. |cercetare, Sectorul | |

| | |privat | |

| |Introducerea tehnologiilor de securizare şi criptare în |Guvern, Ministerul |2001-2004 |

| |administraţia publică centrală şi locală; |Administraţiei | |

| | |Publice, Prefecturi, | |

| | |Primării | |

| |Promovarea şi susţinerea securităţii serviciilor Internet: |MCTI |2001-2004 |

| |protocoale, arhitectura securităţii, securitatea serviciilor,| | |

| |servere de autentificare, securitatea poştei electronice, | | |

| |securitatea www; | | |

| |Dezvoltarea de sisteme de securizare la nivel de comunicatţi |MCTI, Instituţii din |2001-2004 |

| |prin criptarea datelor care circulă în reţelele locale şi |Sistemul Naţional de | |

| |reţeaua naţională precum şi accesul la noduri pe bază de |Apărare | |

| |liste de acces | | |

| |Securizarea sistemelor informatice la nivel de sistem de |Sectorul privat, |2001-2004 |

| |operare prin autentificarea utilizatorilor cu parole sau | | |

| |smart-carduri | | |

| |Securizarea datelor la nivel de aplicaţie prin autorizarea |Sectorul privat |2001-2004 |

| |accesului utilizatorilor la funcţiunile şi datele sistemului | | |

| |asociate claselor de utilizatori din care fac parte. | | |

|Legislaţie, reglementări şi autorităţi de reglementare |

| |Auditarea şi evaluarea legislaţiei existente în domeniul |MCTI |2001-2004 |

| |securităţii sistemelor informatice | | |

| |stabilirea necesităţilor de reglementare pentru dezvoltarea | | |

| |cazuisticii de criminalitate electronică | | |

| |stabilirea necesităţilor de reglementare pentru alinierea la | | |

| |legislaţia europeană şi normele NATO; adoptarea criteriilor | | |

| |de preaderare. | | |

| |Adoptarea propunerilor legislative referitoare la securitatea|MCTI, Instituţii din |2001-2004 |

| |sistemelor informatice |Sistemul Naţional de | |

| | |Apărare | |

| |Promovarea de reglementari în domeniul drepturilor de autor, |MCTI, BSA, ORDA |2001-2004 |

| |pirateriei software, copierii de programe şi distribuirii | | |

| |ilegale. | | |

| |Dezvoltarea de parteneriate cu organismele si instituţiile |MCTI, Instituţii din |2001-2004 |

| |internaţionale implicate în pevenirea şi combaterea |Sistemul Naţional de | |

| |evenimentelor de fraudă şi criminalitate informatică. |Apărare | |

| |Dezvoltarea de sisteme de securizare avansate pentru |MCTI, Instituţii din |2001-2004 |

| |proiectele pilot: Sisteme de achiziţii publice – |Sistemul Naţional de | |

| |e-procurement, Referendumul electronic, Sistemul de preluare |Apărare | |

| |a facturilor furnizorilor pe web şi pentru Sistemul | | |

| |informatic de urmărire a bilanţului şi obligaţiilor fiscale | | |

| |ale agenţilor economici pe web. | | |

| |Elaborarea de politici de securitate pentru reţelele marilor |MCTI, Instituţii din |2001-2004 |

| |companii private şi publice în scopul prevenirii scurgerilor |Sistemul Naţional de | |

| |de informaţii personale: companii de asigurări, operatori de |Apărare | |

| |telefonie fixă şi mobilă, operatori TV, furnizori Internet | | |

| |etc. | | |

| |Dezvoltarea unui sistem activ de backup si reconstituire |MCTI, celelalte |2001-2004 |

| |pentru refacerea bazelor de date şi fişierelor în cazul unui |ministere şi organe | |

| |incident şi salvarea periodică a datelor pe suporţi externi |ale administraţiei | |

| |(DLT-uri, discuri de reţea) la nivelul reţelelor |publice centrale şi | |

| |instituţiilor publice şi private şi a reţelelor |locale | |

| |metropolitane. | | |

| |Dezvoltarea programelor educaţionale de pregătire a |MCTI, MEC, Sectorul |2001-2004 |

| |specialiştilor în domeniul securizării sistemelor |privat | |

| |informatice. | | |

|Indicatori: |

|Numărul serverelor securizate la un milion de locuitori şi la numărul total de surse |

|Procentul utilizatorilor publici de Internet, care au auditat probleme de securitate |

|Auditul: indicatori cu privire la tipurile de atacuri, numărul acestora şi măsuri de contracarare |

|Indicatori cu privire la pirateria informatică. |

5.3 Educarea şi pregătirea resurselor umane pentru Societatea Informaţională

g) educaţia şi instruirea tineretului pentru Societatea informaţională

Educaţia este o responsabilitate naţională; schimburile de experienţă, aplicarea celor mai bune practici, precum şi adoptarea tehnologiilor digitale pot accelera trecerea la societatea bazată pe cunoaştere.

În acest context, este relevantă iniţiativa eLearning adoptată de Uniunea Europeană, având în vedere că aceasta creează posibilitatea exploatării avantajelor şi tradiţiilor sistemului european de educaţie în acelaşi timp cu depăşirea barierelor existente în calea inţelegerii tehnologiilor digitale.

Unul dintre obiectivele cele mai importante îl constituie conectarea tuturor şcolilor la Internet. Atingerea acestui obiectiv va permite elevilor şi profesorilor accesul uşor la Societatea Informaţională. Este recunoscut faptul că toate clasele din şcoli ar trebui să aibă acces la Internet, să existe un număr suficient de mare de calculatoare multimedia, conexiuni de mare viteză şi software adecvat.

|Nr. crt. |Acţiune |Responsabil / |Perioada |

| | |Coordonator | |

| |Asigurarea unui acees convenabil al profesorilor şi |MEC, MCTI, Sectorul | 2003 |

| |elevilor din toate şcolile la resursele Internet şi |privat | |

| |multimedia | | |

| |Asigurarea disponibilităţii serviciilor şi a resurselor|Guvern, MEC, MCTI, | 2003 |

| |educaţionale pe Internet, precum şi a platformelor |Sectorul privat | |

| |e-learning pentru profesori, elevi şi părinţi (de | | |

| |exemplu: accesul copiilor defavorizaţi, accesul la | | |

| |patrimoniul cultural digitizat, materiale didactice | | |

| |multimedia în mai multe limbi, selectarea celor mai | | |

| |bune practici). | | |

| |Sprijinirea acestor eforturi prin participarea la |Guvern, MEC, MCTI, | 2003 |

| |programele Uniunii Europene referitoare la educare, |Sectorul privat | |

| |instruire, cultură şi Societatea Informaţională. | | |

| |Instruirea tuturor cadrelor didactice, îndeosebi |MEC, MCTI, Sectorul | 2003 |

| |adaptarea programelor şcolare pentru profesori şi |privat | |

| |acordarea de stimulente acestora pentru a aplica şi | | |

| |utiliza noi tehnologii pentru dezvoltarea metodelor de | | |

| |predare novatoare şi practice. | | |

| |Adaptarea programelor şcolare prin integrarea noilor |MEC | 2003 |

| |metode de învăţare bazate pe tehnologiile informaţiei | | |

| |şi comunicaţiilor. | | |

| |Asigurarea că, la terminarea studiilor, elevii au |MEC, Sectorul privat |sfârşitul 2003 |

| |cunoştinţe de tehnologia informaţiei. Susţinerea | | |

| |proiectelor pilot, a schimburilor de practici şi | | |

| |coordonarea eforturilor de cercetare prin programele | | |

| |Uniunii Europene | | |

|Indicatori: |

|Numărul de calculatoare la 100 de elevi din ciclul primar / secundar / liceal |

|Numărul de calculatoare conectate la Internet la 100 de elevi din ciclul primar / secundar / liceal |

|Numărul de calculatoare cu conexiuni de mare viteză la Internet la 100 de elevi din ciclul primar / secundar / |

|liceal |

|Procentulul de profesori ce utilizează în mod obişnuit Internet-ul pentru predarea altor materii decât cele de |

|tehnologia informaţiei. |

h) munca în economia bazată pe cunoaştere

Pe măsură ce o ţară evoluează către o economie bazată pe cunoaştere, calificarea în domeniul IT şi formele corespunzatoare de organizare a muncii devin factori cheie pentru creşterea numărului de locuri de muncă şi pentru adaptabilitatea forţei de muncă la cât mai multe sectoare ale economiei.

În mod special trebuie făcute eforturi pentru atragerea populaţiei active către profesiunile legate de ICT. De asemenea, toţi angajaţii trebuie să acumuleze cunoştinţe de tehnologia informaţiei pentru a se adapta schimbărilor ce apar în cerinţele de forţă de muncă.

Acţiuni mai largi sunt necesare pentru a asigura permanent cursuri de IT pentru forţa de muncă, acordând o atenţie deosebită recalificării şomerilor. Eforturile pentru calificarea forţei de muncă trebuie combinate cu un cadru de condiţii de modernizare a organizării muncii, în special pentru încurajarea „muncii la distanţă”

|Nr. crt. |Acţiune |Responsabil / Coordonator |Perioada |

| |Acordarea de şanse forţei de muncă pentru a dobândi |MEC, Sectorul privat |2001-2004 |

| |cunoştinţe în domeniul tehnologiei informaţiei prin | | |

| |sistemul de învăţare continuă | | |

| |Creşterea semnificativă a numărului centrelor de instruire|Guvern, Sectorul privat |2001-2004 |

| |şi a cursurilor în domeniul IT | | |

| |Sprijinirea unei mai mari flexibilităţi in organizarea |Guvern, MMSS, Sectorul privat| 2002 |

| |muncii, ex.: munca la distanţă, munca în regim de program | | |

| |redus, cu acordul partenerilor sociali | | |

| |Organizarea unor seminarii pentru instruirea angajaţilor |Ministere şi organe ale |2001-2004 |

| |din sfera instituţiilor guvernamentale cu privire la |administraţiei publ. centrale| |

| |proprietatea intelectuală în general şi dreptul de autor |şi locale | |

| |asupra programelor de calculator, în special | | |

| |Promovarea unei reţele de centre de învăţare şi instruire |MEC, MMSS, Sectorul privat | 2002 |

| |pentru instruirea şi re-instruirea la cerere a | | |

| |absolvenţilor în domeniul tehnologiei informaţiei şi | | |

| |comunicaţilor. | | |

| |Crearea de puncte de acces la Internet în locuri publice |MEC, MCTI, MAP, Sectorul | 2004 |

| |şi/sau înfiinţarea la nivelul comunităţilor a centrelor |privat | |

| |multifuncţionale şi multimedia, prin care să se asigure | | |

| |accesul la Internet şi la facilităţile privind lucrul la | | |

| |calculator. | | |

| |Oferirea instruirii adecvate în tehnologia informaţiei |MEC, MMSS |2001-2004 |

| |pentru cei aflaţi în şomaj prelungit, astfel încât să se | | |

| |faciliteze reîncadrarea la locul de muncă. | | |

|Indicatori: |

|Procentul forţei de muncă având instruirea de bază (cel puţin) în IT |

|Numărul locurilor şi absolvenţilor cu studii superioare în domenii legate de IT |

|Procentul forţei de muncă ce utilizează munca la distanţă. |

i) crearea condiţiilor pentru utilizarea nediscriminatorie a serviciilor specifice

Societăţii informaţionale

Pe măsura avansării economiei bazate pe cunoaştere, excluderea din IT devine, într-un grad din ce în ce mai mare, o barieră în calea oportunităţilor economice, sociale şi de angajare, precum şi în folosirea serviciilor publice. Zone şi grupuri dezavantajate riscă mai mult să rămână în urmă dintr-o varietate de motive care includ salariile mici, sărăcia, lipsa infrastructurilor ICT, a posibilităţilor de training, etc.

Pe de altă parte, ICT poate depăşi barierele distanţelor, poate distribui mai echitabil resursele cunoaşterii şi poate genera noi servicii pentru cetăţenii cu nevoi speciale într-o modalitate pro-activă şi mult mai flexibilă. Accesibilitatea la informaţie şi servicii on-line este o precondiţie pentru asigurarea trecerii la o Societate Informaţională deschisă tuturor. Este de asemenea necesară eliminarea fenomenului de „info-excludere”, pe baza colectării de date, a tendinţelor demografice, a situaţiei socio-economice, precum şi a drepturilor persoanelor cu invalidităţi şi a accesului la tehnologii de asistenţă.

|Nr. crt. |Acţiune |Responsabil / Coordonator |Perioada |

| |Întreprinderea de acţiuni vizând adoptarea standardelor de|MCTI, | 2002-2003 |

| |accesibilitate a produselor de tehnologia informaţiei |Sectorul privat, Organisme de| |

| |("Design for all"), în special pentru îmbunătăţirea |standardizare | |

| |gradului de utilizare a forţei de muncă şi integrarea | | |

| |socială a persoanelor cu handicap sau cu nevoi speciale. | | |

| |Revizuirea legislaţiei şi a standardelor relevante, în |MCTI, Ministerul Justiţiei, | 2003 |

| |scopul de a asigura conformitatea cu principiul |Organisme de standardizare | |

| |accesibilităţii. | | |

| |Adoptarea liniilor directoare privind website-urile |MCTI, Ministerul Justiţiei, | 2002-2003 |

| |publice conform Iniţiativei de Accesibilitate la Web (WAI |Organisme de standardizare | |

| |- Web Accesibility Initaitive). | | |

| |Asigurarea înfiinţării şi conectării în reţea a centrelor |MCTI, MEC, Sectorul privat | 2002 |

| |naţionale de excelenţă de tip "Design for all". | | |

|Indicatori: |

|Număr de puncte publice pe Internet (PIAP - Public Internet Access Points) la 1000 de locuitori |

|Procentul de website-uri guvernamentale care sunt conforme cu liniile directoare de accesibilitate WAI la nivel A. |

5.4 Stimularea realizării şi utilizării serviciilor specifice Societăţii Informaţionale

j) Accelerarea comerţului electronic

Comerţul electronic se dezvoltă continuu în ţările UE şi la scară mondială, în special, ca mijloc comercial între agenţii economici (business-to business). În ţările candidate, precum România, transformarea economică, creşterea investiţiilor străine, dezvoltarea rapidă a pieţelor orientate către Europa, precum şi puternicele interconexiuni cu companiile din UE, oferă oportunităţi de modernizare şi avansare rapidă în special în domeniul tranzacţiilor economice. Ca urmare, este previzibil un impact puternic asupra modelului de organizare a industriei şi a serviciilor, ca şi asupra modelelor de afaceri la nivelul societăţilor. Sectorul business-to-consumer a avut o oarecare evoluţie în România, însă din cauza venitului mediu pe familie, slabei penetrări a Internet-lui la domiciliu, lipsei de încredere a consumatorilor etc. este încă slab dezvoltat. Dezvoltarea infrastructurii şi a asigurării accesului la mijloacele de comunicaţie la preţuri acceptabile, cât şi politicile de susţinere a IMM pot duce la o dezvoltare rapidă şi la creşterea semnificativă a cererii. Sistemele de plată securizate, o mai bună logistică de distribuţie, aplicarea semnăturii electronice, creşterea încrederii agenţilor economici şi a consumatorilor în acest nou tip de comerţ sunt condiţii necesare pentru accelerarea comerţului electronic.

|Nr. crt. |Acţiune |Responsabil / Coordonator |Perioada |

| |Definitivarea şi adoptarea cadrului de reglementări şi a |Guvern, Parlament,CCIR, |2001-2002 |

| |cadrului instituţional specific comerţului electronic în |Asociaţiile profesioanale, | |

| |concordanţă cu acquis-ul comunitar şi cu reglementările UE|Mediul de afaceri | |

| |( Semnătura electronică, comerţul electronic.) | | |

| |Încurajarea investiţiilor agenţilor economici în |MCTI, MF, Mediul de afaceri |2002-2004 |

| |mijloaceTIC şi adoptarea comerţului electronic | | |

| |Organizarea de acţiuni de promovare a comerţului |MCTI, MIMMC, CCIR, Uniuni |2001-2004 |

| |electronic; sprijinirea IMM pentru construirea şi |patronale de ramură | |

| |întreţinerea unui portal (site web) pentru promovarea | | |

| |economiei digitale (e-business, e-commerce) | | |

| |Extinderea şi perfecţionarea sistemului de plăţi |MF, Asociaţia Naţională a |2001-2003 |

| |electronice în sistemul financiar-bancar |Băncilor | |

| |Creşterea încrederii consumatorilor în comerţul |MCTI, Agentia Natională |2001- 2003 |

| |electronic; stabilirea cadrului de reglementări pentru |pentru protecţia | |

| |prevenire fraudelor şi a accesului neautoriozat la |consumatorului, CCIR, | |

| |informaţii |Asociaţii profesionale | |

| |Utilizarea comerţului electronic în achiziţiile publice |MCTI, MF, MAP, celalate |2001 - proiect pilot |

| | |ministere şi instituţii din |2002-2003 generalizare|

| | |administraţia publică | |

| |Continuarea susţinerii la nivel guvernamental a |Guvern / GPTI |2001( proiecte pilot )|

| |proiectelor pilot de comerţ electronic şi a generalizării | | |

| |acestora (Piaţa virtuală, e-achiziţii publice, Reţeaua | |2002-2005 ( |

| |Naţională de Servicii Informatizate, soluţie B2B pentru | |generalizare) |

| |servicii vamale, Cyber Center) | | |

|Indicatori: |

|Procentul de agenţi economici care utilizează comerţul electronic (vând şi cumpără prin Internet) |

k) Guvernare electronică, acces electronic la serviciile publice

Utilizarea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor poate aduce administraţia publică mai aproape de cetăţeni şi de mediul de afaceri, în special prin intermediul Internetului. În aceste condiţii administraţia publică poate avea o contribuţie majoră la accelerarea tranziţiei către o economie bazată pe cunoaştere, prin stimularea accesului şi folosirii serviciilor guvernamentale on-line. Mai mult decât atât, contribuind la transformarea organizaţională a sectorului public, guvernarea electronică poate îmbunătăţi serviciile publice făcându-le mai rapide şi mai accesibile.

Mediile de afaceri pot beneficia, de asemenea, de diminuarea obligaţiilor administrative, aceasta contribuind la eficientizarea creşterii economice. De asemenea, o administraţie transparentă şi interactivă poate stimula participarea cetăţenilor la exerciţiul democratic.

Trecerea la interacţiunea electronică implică însă schimbări majore ale modului de lucru intern al administraţiei publice, care pot fi uneori dificil de coordonat. Ca urmare, provocarea pentru administraţie este de a se adapta şi a introduce noi modalităţi de lucru, inclusiv prin parteneriate adecvate şi stabile cu sectorul privat.

Notă : Acţiunile marcate cu * sunt extrase din Strategia de informatizarea a administraţiei publice (e-administratie)

elaborata de Min. Administraţiei Publice şi aprobată de guvern in septembrie 2001. Aceste acţiuni nu cuprind şi programele de extindere a utilizării TIC pe care şi le propun ministerele şi alte instituţii guvernamentale.

|Nr. crt. |Acţiune |Responsabil / Coordonator |Perioada |

| |Realizarea infrastructurii necesare pentru informatizarea | MAP, MCTI |Sem.II 2003 |

| |administraţiei publice: realizarea reţelei extranet | |(adm.centrală)Tr.IV |

| |guvernamenta-le care să interconecteze organismele | |2002-Tr.III 2003 |

| |administraţiei centrale şi locale, cu asigurarea | |(reţeaua naţională) |

| |interoperabilităţii reţelelor judetene cu reţeaua unică a | | |

| |administraţiei centrale. | | |

| |Realizarea de portaluri de informaţii la nivelul |MAP, MJ, celelalte |Tr.IV 2002 (Portalul |

| |administraţiei centrale, susţinute prin acţiuni de creare |ministere |Legal Unic) |

| |prealabilă a arhivelor şi bazelor de date relevante | | |

| |pentru cetăţeni şi agenţi economici şi de reglementări | | |

| |privind modul de creare şi exploatare a portalurilor | | |

| |administraţiei centrale. | | |

| |Dezvoltarea sistemului de Web-site-uri interactive la |MAP, MCTI, celalte |2002 |

| |nivelul administraţiei centrale |ministere | |

| |Realizarea de portaluri de servicii : pentru cetăţeni, |MAP, MF, MMSS, CCIR, |Serviciile iniţiale, |

| |pentru agenţii economici,de angajare a forţei de muncă şi |celelalte ministere |începând cu Tr.IV 2002 |

| |pentru certificări, bazate pe semnătura electronică şi | |- |

| |carduri electronice de identificare a utilizatorilor. | |Tr.II 2004 |

| |Implementarea unui sistem de “Ghişee electronice de |MCTI, MAP, Asociaţii |2002 |

| |informare” în spaţii publice furnizând informaţii |profesionale | |

| |privind: legislatia, manifestarile culturale locale, | | |

| |starea mediului, etc. | | |

| |-proiect pilot | | |

| |-extinderea în toate localităţile cu peste 20.000 de | |2001 |

| |locuitori | |2002 |

| |Informatizarea administraţiilor locale cu dezvoltarea de |MAP, administraţia publică |Tr.II 2003 |

| |servicii secundare pentru susţinerea descentralizării la |locală | |

| |nivel teritorial (ex. portalul de angajare a forţei de | | |

| |muncă) şi de susţinere primară pentru realizarea reţelei | | |

| |naţionale a dministraţiei publice. | | |

| |Informatizarea servicilor administraţiilor publice locale |MAP, administraţia publică |2002- 2004 |

| |şi conectarea acestora la reţelele regionale; dezvoltarea |locală | |

| |de reţele civice pentru furnizarea de servicii on-line | | |

| |societăţii civile. | | |

| |Integrarea registrelor municipale de stare civilă: |MAP, administraţia publică |2002-2004 |

| |servicii de certificare, crearea şi administrarea |locală | |

| |indexului înregistrărilor de stare civilă, crearea | | |

| |serviciului de notificare a evenimentelor de stare civilă.| | |

| |Crearea şi administrarea Registrelor de Proprietate şi a |MAP, MF, administraţia |Tr.III 2003 |

| |serviciilor aferente către cetăţeni, agenţi economici, |locală | |

| |tehnicieni, specialişti, finanţişti şi notari prin | | |

| |schimburi interactive de date între registrele de | | |

| |proprietate şi administraţiile locale (municipalităţi). | | |

| |Asigurarea coerenţei informaţionale a registrelor de |MCTI, MAP, MI, Oficiul |2002 |

| |interes naţional (unicitatea codificării şi a |Naţional de Cadastru, MF, | |

| |identificării entităţilor componente, a canalelor de |CCIR, celelalte ministere | |

| |colectare şi actualizare a informaţiei, definirea | | |

| |interconexiunilor informaţionale şi a modurilor de | | |

| |validare a acestora, reguli unitare de acces şi | | |

| |securitate) | | |

| |Promovarea semnăturii digitale în serviciile |MAP, MCTI, celelalte |Tr.IV 2002 |

| |administraţiei publice |ministere, administraţia | |

| | |locală | |

| |Experimentarea şi generalizarea cărţii electronice de |MAP, administraţia locală |Tr.IV 2003 |

| |identitate (ID card) | | |

| |Introducerea managementului informatizat al documentelor |MAP, celelalte ministere, |Tr.IV 2002 |

| |in instituţiile administraţiei publice centrale şi locale |administratia locală din |(finalizare proiect |

| |(judeţe şi oraşe mari) şi integrarea acestor sisteme |mari judeţe si municipii |pilot) |

| |Pregătirea şi lansarea sistemului de achiziţii publice |MF, MAP, celelalte |Tr.IV 2002 |

| |electronice (e-procurement) |ministere | |

| |Instruirea funcţionarilor publici pentru utilizarea |MAP, administraţia publică,|2002-2004 |

| |eficientă a noilor tehnologii (după modelul |laboratoare de instruire şi| |

| |"Licenţei Europene de Operare pe Calculator" - ECDL) |certificare ECDL (licee şi | |

| |inclusiv prin forme de instruire la distanţă; instruirea |departamente universitare) | |

| |într-o primă fază a cca. 250.000 de angajaţi. | | |

| |Organizarea de cursuri de specializare pentru managerii de|MAP, MCTI, administraţia |2002-2004 |

| |infrastructură TIC, personalul de înregistrare a |publică | |

| |documentelor şi personalul de la ghişeele de lucru cu | | |

| |publicul. | | |

| |Elaborarea cadrului legislativ pentru concesionarea |Guvern, MAP, MCTI |2002 |

| |organizării si accesării bazelor de date publice | | |

| |Continuarea susţinerii la nivel guvernamental a |Guvern / GPTI, |2001( proiecte pilot ) |

| |proiectelor pilot de e-government (info-chioşc, cyber |MCTI |2004-2005 ( |

| |center, managementul documentelor electronice, etc.) | |generalizare) |

|Indicatori |

|Procentul serviciilor publice de bază disponibile on-line |

|Utilizarea publică a serviciilor guvernamentale on-line - pentru informare / subscriere de formulare |

|Procentul achiziţiilor publice care pot fi realizate on-line |

l) Servicii medicale bazate pe TIC

Folosirea corespunzătoare a tehnologiilor on-line în vederea creşterii disponibilităţii informaţiilor de calitate despre sănătate printre cetăţeni poate duce la creşterea ponderii medicinei preventive, reducând substanţial pe termen lung costurile sociale şi administrative ale diagnosticării şi tratamentului. Mai mult, o schimbare către medicina preventivă necesită ca atât publicul cât şi profesioniştii din domeniu să aibă acces la informaţii medicale de calitate, uşor disponibile prin Internet. Prin urmare, principalele criterii de calitate pentru dezvoltarea site-urilor web naţionale vor trebui adaptate pentru noi implementări de site-uri cu informaţie medicală.

Colaborarea şi schimbul informaţiilor privind politica şi strategia medicală, indicatorii de sănătate, condiţiile serviciilor medicale, la nivel profesional, este foarte bine apreciată, putând contribui la dezvoltarea unui sistem coerent.

|Nr. crt. |Acţiune |Responsabil / Coordonator |Perioada |

| |Informatizarea sistemului Casei Naţionale de Asigurări |CNAS |2002-2003 |

| |Sociale de Sănătate | | |

| |Realizarea reţelei Extranet a instituţiilor sanitare prin |MSF, CNAS, instituţii | |

| |acces la reţelele de mare viteză : |sanitare | |

| |conectarea spitalelor şi clinicilor universitare, | |2001-2003 |

| |conectarea spitalelor de urgenţă din municipii, | | |

| |conectarea celorlalte spitale şi policlinici orăşeneşti, | |2003 |

| |Conectarea centrelor comunale | |2004 |

| | | |2007 |

| |Folosirea cartelelelor inteligente în asistenţa medicală |Instituţii sanitare, sectorul|2003 |

| | |privat, unităţi de cercetare | |

| |Realizarea indexului serviciilor medicale şi a |Instituţii sanitare, sectorul|2001- 2004 |

| |furnizorilor de servicii (spitale, policlinici, |privat, unităţi de cercetare | |

| |laboratoare, servicii de urgenţă, farmacii, medici de | | |

| |familie, etc.) | | |

| |Dezvoltarea de web-site-uri cu informaţii de medicină |MSF, CNAS, instituţii |2003 |

| |preventivă şi educaţie sanitară, cu respectarea |sanitare, unităţi de | |

| |criteriilor de calitate stabilite de UE şi integrarea în |cercetare | |

| |circuitul internaţional | | |

| Indicatori: |

|Procentul personalului medical cu acces la Internet |

|Folosirea diferitelor web-site-uri cu informaţii medicale |

|Număr de unităţi sanitare cu acces la Internet |

m) stimularea creării şi diseminării informaţiilor şi cunoştinţelor cu mijloace electronice

Pentru România, preluarea noilor tehnologii IT în mediile şi instituţiile culturale (biblioteci, muzee, arhive de patrimoniu cultural) în vederea creării de conţinut nou, transpunerea în format electronic a informaţiei şi a materialelor culturale, asigurarea unui acces larg de masă şi dezvoltarea noilor servicii, vor fi de o importanţă socio-politică vitală. Mai mult, disponibilitatea serviciilor de informare de înaltă calitate oferite de operatorii publici şi privaţi, vor permite tuturor cetăţenilor să fie bine informaţi despre oportunităţile de piaţă, despre dezvoltările culturale locale, naţionale sau europene, sau despre evenimetele artistice. Industria de conţinut poate beneficia direct de aceste resurse, transformându-le în valoare economică, în acelaşi timp cu generarea unor multiple beneficii, contribuid direct la integrarea României în circuitul de valori culturale europene şi internaţionale.

România va răspunde acestei provocări prin: îmbunătăţirea şi extinderea accesului la informaţiile din sectorul public; creşterea producţiei de conţinut într-un mediu multicultural; creşterea dinamicii pieţei de conţinut digital, cu respectarea reglementărilor privind protecţia dreptului de autor.

|Nr. crt. |Acţiune |Responsabil / Coordonator |Perioada |

| |Electronizarea/digitizarea colecţiilor de fonduri |MC, MEC, Academia Romană, |2004 |

| |culturale din biblioteci, arhive, muzee şi cu asigurarea |Sectorul privat | |

| |respectării drepturilor de propietate intelectuală; | | |

| |-conectarea Bibliotecilor Universitare la reţeaua Internet| |2002 |

| |de mare viteza; | |2002 |

| |-realizarea de pagini web pentru biblioteci, muzee, | | |

| |teatre şi alte instituţii de cultură | |2002 |

| |-conectarea bibliotecilor şi muzeelor din municipii la | |2003 |

| |reţeaua Internet | |2004 |

| |-conectarea celorlalte biblioteci şi muzee | | |

| |-conectarea teatrelor şi a celorlalte instituţii de | | |

| |cultură | | |

| |Intensificarea cooperării dintre instituţiile |MC, MEC, Aasociaţii |2001-2003 |

| |educativ-culturale şi industria de conţinut |profesionale | |

| |Dezvoltarea şi generalizarea proiectelor pilot |GPTI |2000-2004 |

| |guvernamentale (Biblioteca virtuală, e-librărie, servicii | | |

| |de informare multimedia pentru cetăţeni etc.) | | |

| |Crearea unei culturi a informaţiei prin conştientizarea |Academia Română | |

| |mediilor culturale asupra avantajelor folosirii | |2001-2002 |

| |tehnologiilor societăţii informaţionale | | |

|Indicatori: |

|Procentajul web-site-urilor in topul celor 50 cele mai vizitate site-uri naţionale |

n) Sisteme inteligente de transport

Sistemul inteligent de transport începe să fie recunoscut ca o nouă opţiune pentru operarea şi managementul reţelelor de transport. Acestea se află la intersecţia a două puternice curente de schimbare: transformarea radicală a sistemului economic sau alternativa construirii de noi infrastructuri pentru preluarea cererii de trafic.

Implementarea sistemului inteligent de transport şi a serviciilor pentru toate tipurile de transport va contribui în mod semnificativ la îmbunătăţirea eficienţei şi siguranţei traficului, ca şi a protecţiei mediului înconjurător.

România admite faptul că sistemele inteligente de transport pot fi luate în considerare numai alături de modernizarea infrastructurilor existente sau de crearea unei noi infrastructuri, dar nu ca o etapă separată. Dezvoltarea unor planuri şi strategii naţionale realiste, pe termen lung, pentru implementarea serviciilor inteligente de transport va fi avută în vedere de actuala strategie.

|Nr. crt. |Acţiune |Responsabil / Coordonator |Perioada |

| |Pregătirea planurilor de implementare a sistemelor |MLPTL, MCTI, Sectorul privat |2002-2003 |

| |inteligente de transport | | |

|Indicatori: |

|Procentajul reţelelor de transport motorizat (lungimea totală a reţelei) prevăzute cu sisteme de acumulare şi management|

|al informaţiilor |

h) Controlul mediului înconjurător;

(Mediul înconjurător on-line)

Una dintre cele mai importante acţiuni pe plan mondial o reprezintă protecţia mediului înconjurător. Standardele scăzute privind obligaţiile anterioare, precum şi absenţa protecţiei mediului înconjurător vor necesita strategii ferme pe termen lung. Pe de altă parte, integrarea ţării noastre în UE presupune implementarea şi respectarea legislaţiei UE privind protecţia mediului înconjurător.

Ţările candidate şi UE ratifică în prezent o serie de acorduri privind participarea acestora la European Environment Agency (EEA) şi la European Environment Information and Observatory Network (EIONET). Caliatea de membru în EEA este benefică atât pentru ţările candidate cât şi pentru ţările membre UE. România recunoaşte importanţa dezvoltării reţelei online EIONET pentru monitorizarea şi acumularea datelor despre mediu.

|Nr. crt. |Acţiune |Responsabil / Coordonator |Perioada |

| |Promovarea dezvoltării European Environment Information |MAPM, MCTI, Sectorul privat |2002-2004 |

| |and Observatory Network (EIONET) pentru colectarea, | | |

| |monitorizarea şi raportarea datelor de mediu compatibile | | |

| |cu reţelele europene existente, în special cu EEA. | | |

|Indicatori: |

|Gradul de implementare la nivel naţional al programelor de lucru EEA |

|Gradul de integritate al datelor de mediu colectate la nivel naţional în conformitate cu cerinţele EEA |

|Numărul instituţiilor conectate la EIONET la nivelul ţării |

CAPITOLUL 6

APLICAREA ŞI URMĂRIREA REALIZĂRII STRATEGIEI

6.1 Cadru instituţional

GPTI si MCTI vor monitoriza implementarea strategiei. Rapoarte semestriale cu privire la realizarea obiectivelor enuntate mai sus vor fi prezentate catre GPTI. GPTI va monitoriza procesul de implementare si va decide luarea de masuri corective prin intermediul specialistilor desemnati de ministere sa le reprezinte in relatia cu GPTI.

6.2 Proceduri de urmărire, evaluare si raportare

Pentru atingerea obiectivelor propuse, este necesară realizarea unui control strategic si susţinerea strategiei adoptate. În vederea realizării acestui control strategic, sunt necesare următoarele elemente:

1. Un puternic control financiar - urmărirea si evaluarea proiectelor;

2. Viziune şi coordonare – GPTI, MCTI;

3. Reorientarea către piaţa de servicii şi produse CTI;

4. Utilizarea reţelelor existente şi abordarea de soluţii integrate la nivel naţional;

5. Optimizarea cheltuielilor bugetare;

6. Identificarea de strategii financiare - atragerea de programe şi investiţii.

Orice administrare a unei strategii are nevoie de două sub-sisteme:

1. Formularea strategiei

- Planificări strategice

- Planuri pe termen lung

2. Implementarea şi evaluarea strategiei

- Bugete anuale operaţionale

- Rapoarte şi statistici periodice

- Evaluarea performanţei

- Politici şi proceduri

Din procesul de implentare a strategiei nu trebuie sa lipsească bucla de control:

Fig. – Paşii procesului de control al unei strategii

Există însa şi bariere care pot împiedica efectuarea unui control strategic:

1. Bariere sistemice – deficienţe în proiectarea şi gestionarea sistemului de control

2. Bariere de comportament – gândire convenţionala, cultura organizaţiei, limite cognitive, rezistenţa la schimbare

3. Alte bariere – incapacitatea de a consensualiza o strategie sau de a aloca resurse, neaceptarea ei de către cei implicaţi sau afectaţi, ascunderea rezultatelor nefavorabile.

În cazul strategiei propuse, se vor adopta următorii indicatori :

Indicatori de performanţă, ce vor fi monitorizaţi în mod continuu:

1. Numărul de elevi la un calculator (în scoli)

2. Numărul de calculatoare la 100 de persoane

3. Procentul de telefonizare

4. Numărul de angajaţi în domeniul CTI

5. Salariul mediu în domeniul CTI

6. Rata de emigrare a personalului specializat în CTI

7. Numărul de companii din domeniu

8. Numărul de utilizatori/abonaţi la Internet

9. Volumul de export de produse şi servicii din domeniul CTI

10. Volumul investiţiilor efectuate în România în domeniul CTI

Indicatorii eEurope+ vor fi monitorizaţi semestrial.

Alţi indicatori, identificaţi de CE şi/sau de Institutul Naţional de Statistică

Strategiile adoptate vor duce la creşterea avantajului competitiv al României prin:

1. Economia de scala -> reducerea costurilor şi, deci, a preţurilor

2. Economii de invăţare -> acceaşi soluţie bună poate fi extinsă

3. Utilizarea eficientă a capacităţilor existente

4. Eficienţa manageriala şi organizaţionalp (la nivelul Guvernului şi administraţiei)

5. Creşterea gradului de solidaritate prin construcţia unei societăţi mai transparente, care să aducă cetăţenii mai aproape de serviciile publice şi de reprezentanţii lor aleşi, prin dezvoltarea de noi instrumente de educaţie, prin faciltarea găsirii de locuri de muncă şi prin mediatizarea iniţiativelor administrative.

Având în vedere cele mai sus menţionate, se recomandă considerarea trecerii la Societatea Informaţionala drept un obiectiv strategic şi prioritar de dezvoltare a României.

ANEXA 1

Economia digitală, progresele S.U.A. şi UE

Problematica noii economii, bazată pe economia digitală, este analizată sub diferitele ei aspecte de numeroşi factori politici în special din S.U.A. şi UE, cât şi de numeroase instituţii şi organisme internaţionale (ONU, PNUD, OECD, G7, G8 şi altele).

S.U.A.

O serie de rapoarte de referinţă, elaborate de Departamentul de Comerţ din S.U.A. sunt cele relative la “The Emerging Digital Economy”, începând din 1997 şi ajungând în prezent la “Digital Economy 2000”, (iunie 2000). Aceste rapoarte se bazează pe următoarele idei principale, ca semnale ale economiei digitale în S.U.A.:

• Revoluţia digitală

• Expansiunea Internet-ului

• Comerţul electronic “business to business”

• Furnizarea de bunuri şi servicii digitale

• Furnizarea electronică de bunuri tangibile

• Provocări pentru guverne/sectorul public şi pentru sectorul privat

Revoluţia digitală

În ultimii ani economia S.U.A. a obţinut realizări care au depăşit aşteptările. Reducerea deficitului bugetar, un mediu economic stabil, creşterea comerţului internaţional, dublarea productivităţii muncii, managementul eficace al sectorului privat sunt performanţe concrete, măsurabile. Deşi este greu de evaluat impactul total al TI asupra economiei, câteva date sunt certe:

• Industriile de tehnologia informaţiei (TI) au realizat o rată de creştere mai mult decât dublă, ajungând la 8,3% din PIB în 2000, faţă de 4,9% în 1985.

• Industriile TI, au asigurat o treime din creşterea economică obţinută de S.U.A. în ultimii 5 ani (fără a se considera şi efectele indirecte).

• Investiţiile companiilor în TI (din totalul investiţiilor în echipamente) au crescut de la 3% în 1960 la 45% în 1996.

• Investiţiile reale în echipamente TI şi software au crescut mai mult decât dublu în 1999 faţă de 1995, respectiv de la 243 miliarde $ la 510 miliarde $ (din care software-ul a crescut de la 82 miliarde $ la 149 miliarde $).

• Prin scăderea vertiginoasă a preţurilor produselor şi serviciilor TI, acestea au contribuit la scăderea anuală a inflaţiei în perioada 1994-1998 cu 0,5% pe an, respectiv de la 2,3% la 1,8%; fără contribuţia TI în 1997 rata inflaţiei ar fi fost de 3,1% în loc de 2%.

• Rata scăderii preţurilor TI a fost stimulativă pentru utilizatori: de la 1% - 1994, la 5% - 1995 şi la 8% pentru perioada 1996-1998.

• Industriile TI au reprezentat principala sursă a investiţiilor în cercetare-dezvoltare; în 1998 aceste industrii au investit 44,8 miliarde $, reprezentând 1/3 din investiţiile firmelor din S.U.A. în cercetare-dezvoltare. Numărul de angajaţi în domeniul TI era în 1998 de 7,4 milioane, respectiv 6,1% din populaţia activă (inclusiv utilizatori TI); specialiştii TI din SUA au unele dintre cele mai mari venituri, depăşind în medie 56.000 $ pe an.

• Economia S.U.A., bazată pe serviciile Internet, a crescut cu 68% între 1998 şi 1999 şi generează anual o cifră de afaceri cu 300 miliarde $ mai mare decât cea a sectorului de tecomunicaţii şi cu 350 miliarde $ mai mare decât cea a companiilor aeriene.

Există câţiva factori esenţiali, care justifică acest avans: poziţia de lider a S.U.A. în domeniul tehnologiei calculaloarelor şi a software-lui, preţurile scăzute ale acestora (în special ale PC-urilor), penetrarea rapidă a Internet-ului, atât în locuinţe, cât şi în întreprideri, combinate cu spiritul antreprenorial şi de risc în afaceri şi cu dinamica pieţelor de capital. Ca urmare, economia bazată pe Internet a S.U.A. a crescut de la 300 miliarde $ în 1988 la 500 miliarde $ în 1999, generând venituri mai mari decât industria de telecomunicaţii (300 miliarde $) şi companiile aviatice (350 miliarde $).

Expansiunea Internet – Avansurile realizate până acum în domeniul comunicaţiilor şi al calculatoarelor converg în viitor spre Internet. Investiţiile în tehnologia informaţiei implică astăzi şi perfecţionarea comunicaţiilor atât în interiorul unei organizaţii, cât şi între organizaţii, între indivizi şi organizaţii sau între indivizi.

• Ritmul adaptării Internet eclipsează toate celelalte tehnologii, care l-au precedat: radioul şi televiziunea. În 1994, numai 3 mil. oameni utilizau Internetul, iar la sfârşitul anului 1997 numărul utilizatorilor depăşea 10 mil.

• Traficul pe Internet se dublează la 100 zile.

• Clienţii companiilor de electronică, giganţii mass-media, companiile de telefoane, companiile de calculatoare, firmele de software, companiile de telefonie celulară şi constructorii de sateliţi, televiziunile prin cablu investesc în tehnologiile Internet. În următorii maxim 5 ani marea majoritate a americanilor vor putea utiliza Internetul de pe seturile lor de TV, pe telefoane mobile, sau vor putea purta convorbirile telefonice pe Internet.

• Bugetul S.U.A. pe 1999 a alocat 850 mil. $ pentru investiţii în calcul de înaltă performanţă şi comunicaţii, din care 110 mil. $ pentru iniţiativa Next Generation Internet, care va asigura o reţea pentru cercetare mai rapidă de 100 până la 1000 de ori decât Internetul actual; sunt prevăzute de asemenea investiţii pentru dezvoltarea reţelelor-suport ale unor noi aplicaţii, cum sunt telemedicina, instruirea la distanţă şi munca colaborativă în timp real.

În raportul NTIA (National Telecommunication and Information Administration) octombrie 2000, este prezentată următoarea structură a utilizatorilor de Internet din SUA:

• Mai mult de jumătate din populaţie are calculator la domiciliu; adică 58% din populaţie are acces de la domiciliu la Internet, creşterea fiind cu 31,8% faţă de decembrie 1998;

• 116 milioane de americani au fost conectaţi on-line în august 2000, faţă de numai 31 milioane în urmă cu 20 de luni;

• Internetul este folosit foarte mult şi de populaţia rurală; diferenţa dintre populaţia rurală şi cea urbană cu acces la Internet a scăzut de la 4% în 1998 la 2,6 % în anul 2000;

• 38% din populaţia rurală avea acces la Internet în anul 2000 faţă de numai 22% în decembrie 1998.

• 21,6 din populaţia cu handicap are acces la Internet. Cu toate acestea, în raport se arată că dacă un procent de 25% din populaţia fără handicap nu a folosit niciodată un calculator, la populaţia cu handicap, 60% nu au folosit niciodată un calculator;

• Populaţia are posibilităţi de acces la Internet la viteze din ce în ce mai mari.

Referitor la serviciile cele mai utilizate, raportul NTIA arată că în prezent circa 80% din utilizatorii Internet folosesc poşta electronică, care rămâne serviciul de bază în Internet.

Comerţul electronic “business-to-business”- Prima formă de comerţ electronic care s-a dezvoltat a fost “business-to-business”, utilizată de companiile conectate la Internet pentru a-şi reduce costurile de achiziţie, stocurile şi ciclurile de fabricaţie, pentru a furniza servicii mai bune şi mai eficiente clienţilor, pentru a scădea costurile desfacerii şi marketing-ului, pentru a realiza noi oportunităţi de afaceri.

• Se estimează că în 2000 (pentru S.U.A.) comerţul electronic pe Internet – de tip business-to-business a depăşit 300 miliarde $.

• General Electric utilizează Internetul pentru aprovizionare şi a obţinut reducerea costurilor manoperei de achiziţii cu 30% şi a costurilor materiale cu 20%. În anul 2000 GE integrează toate cele 12 subunităţi de business ale companiei în acest sistem, totalizând un total de 5 miliarde $ şi estimând să obţină economii de cca. 500-700 mil. $ în următorii 3 ani.

Furnizarea de bunuri şi servii digitale - Programele software, ziarele, biletele de avion şi CD-urile, nu până demult se vindeau în magazine, chioşcuri sau la domiciliu. Astăzi, acestea se livrează electronic via Internet.

• Costurile de vânzare şi de marketing mult mai mici, creşterea potenţialului de selectare şi a comodităţii clienţilor au condus la dezvoltarea rapidă a utilizării Internet pentru divertisment, turism, distribuirea software-ului, servicii bancare şi de asigurări.

• 90% din utilizatorii Web obţin on-line ştiri şi informaţii de largă utilitate.

• Peste 2700 de ziare oferă facilităţi on-line, din care 60% în S.U.A., peste 800 de staţii TV din S.U.A. au Web-site.

• New York Times a investit 350 mil. $ în noile tehnologii de tipărire şi difuzare a ştirilor, oferind cititorilor facilităţi noi: fotografii color, clip-uri, liste de discuţii tematice, etc.

• Cifra de afaceri – numai pentru reclame difuzate via Internet va creşte la 8,5 miliarde $ în următorii 5 ani.

• Vânzarea biletelor de avion, rezervarea de hoteluri, programe turistice pentru vacanţe sau week-end, închirierea de automobile sunt servicii furnizate pe Internet cu foarte mult succes.

• Travel Industry Assiciation estimează că în anul 1997, 13,8 milioane americanii au utilizat Internetul pentru a-şi planifica călătoriile, din care 6,3 milioane şi-au făcut rezervările prin Internet.

• Peste 100 bănci din S.U.A. utilizau Internet şi ofereau servicii on-line clienţilor în 1997; se estimează că în anul 2001 sistemul se va generaliza. Costurile unei tranzacţii bancare pe Internet se estimează la cca. 1 penny faţă de 1$ în sistemul tradiţional, în plus, li se oferă clienţilor noi tipuri de servicii

• Facturarea şi plăţile electronice pot conduce la economii de peste 19-46 miliarde $ anual.

• Din 2001 se estimează că 1,1 miliarde $ de prime de asigurare vor fi generate via Internet.

Marile investiţii în TI au ajutat S.U.A. în mod substanţial la creşterea productivităţii muncii. Studii economice recente concluzionează că TI a contribuit cu cel puţin 50% la accelerarea productivităţii muncii în a doua jumătate a anilor ’90 (deşi investiţiile în TI au reprezentat în medie numai 6% din total). Aceasta dovedeşte înalta rată de recuperare a acestor investiţii, deşi durata de depreciere a echipamentelor TI este foarte scurtă. Rezultatele multor firme dovedesc că investiţiile în TI au fost cu atât mai profitabile cu cât au fost însoţite de investiţii în modificări organizaţionale şi mai puţin eficace în absenţa acestora.

Administraţia Clinton a acordat o importanţă deosebită dezvoltării economiei digitale americane in contextul globalizării economiei mondiale.Un document de referinţă in acest sens îl constituie “A Framework for Global Electronic Commerce”, în care sunt stipulate câteva principii esenţiale pentru dezvoltarea economiei digitale la scară globală, in general şi a comerţului electronic, în special:

• sectorul privat trebuie să fie liderul acestui proces;

• guvernele trebuie să evite restricţiile neadecvate acestei dezvoltări;

• atunci când implicarea guvernului se impune totuşi (ex.: pentru protecţia consumatorului), acesta trebuie să acorde susţinerea şi urmărirea aplicării unui cadru legal minimal cât mai previzibil, simplu şi coerent;

• guvernele trebuie să recunoască calităţile unice ale Internet-ului;

• comerţul electronic prin Internet nu poate fi susţinut decât la scară globală.

În acelaşi document S.U.A. propune nouă domenii de reglementări la nivel internaţional care să permită dezvoltarea globală a comerţului electronic.

Pentru clarificarea aspectelor financiare trebuie reglementate:

-sistemul taxelor vamale;

-sistemul de plăţi electronice;

Pentru clarificarea aspectelor juridice trebuie reglementate:

-codul comercial unic al comerţului electronic;

-protecţia proprietăţii intelectuale;

-protecţia vieţii private şi a datelor personale ;

-securitatea informaţiei.

Pentru clarificarea aspectelor privind accesarea pieţelor trebuie reglementate:

-infrastructura de comunicaţii şi de tehnologia informaţiei;

-conţinutul (informaţional);

-standardele tehnice.

În aceeaşi ordine de idei trebuie menţionată şi o altă iniţiativă a administraţiei Clinton din cadrul G8 (22iulie, 2000), prin lansarea programului “From Global Digital Divide to Digital Oportunity-A Global Call for Action” şi crearea împreună cu alţi lideri din G8 a Digital Oportunity Taskforce. Acesta va avea misiunea de a coordona eforturile guvernelor, sectorului privat, fundaţiilor, instituţiilor multilaterale şi internaţionale de a reduce decalajele digitalizării şi a crea oportunităţi noi pentru ţările în curs de dezvoltare. Alături de încă 6 ţări, este menţionată şi România ca selectată să participe la IED (Internet for Economic Development), în cadrul căreia Administraţia americană oferă sprijin ţărilor în curs de dezvoltare pentru utilizarea Internet şi dezvoltarea comerţului electronic.

UNIUNEA EUROPEANĂ

Aşa cum arăta comisarul european Erkii Liikanen ( cu ocazia deschiderii CeBIT Hanovra 2000 în intervenţia "eEurope - An Information Society for ALL") deşi utilizarea Internet în Europa este sub nivelul S.U.A., ritmurile de creştere sunt constante şi încurajatoare ( 40% faţă de 25% în S.U.A. în anul 2000). Deşi unele ţări europene - ţările nordice - depăşesc nivelurile ţărilor din America de Nord, rata medie europeană este încă mult scăzută datorită diferenţelor mari dintre ţările UE. Totuşi Europa are propriile succese, care constituie premise favorabile pentru trecerea la noua economie:

• Comunicaţiile mobile au o creştere explozivă; în unele ţări europene ritmul de creştere al abonamentelor este de 1% din populaţie / lună iar industria europeană în acest domeniu este un lider de necontestat.

• Televiziunea digitală are de asemenea o dinamică promiţătoare; diferenţa de 10 mil.abonaţi dintre Europa şi S.U.A. a fost acoperită iar ritmul de creştere actual al pieţei de TV digitală este superior celui american.

• Ţările europene care au indicatori mai slabi de penetrare a PC şi Internet au în schimb rate de creştere foarte mari Ia telefonia mobilă şi la TV digitală.

• Aceste avansuri pot crea premisele ca Europa să ocupe poziţia de lider in comerţul electronic global, având în vedere faptul că terminalele mobile şi de TV digitală vor deveni in curând principalele dispozitive de acces la Internet şi comerţ electronic. Transformările calitative din telefonia mobilă (serviciile WAP, tehnologia GPRS) vor conduce la noi tipuri de servicii specifice economiei digitale.

• Un alt succes european este considerat dinamismul pieţei telecomunicaţiilor (ex. creşterea cu 160 miliarde Euro în 1999, adică cu 6,5% faţă de anul precedent), care a contribuit astfel substanţial la cresterea economică din Europa. Un rol esenţial l-au avut liberalizarea completă a serviciilor şi infrastructurilor de telecomunicaţii din cadrul UE incepând din 1998, cât şi standardizarea la nivel pan - european a comunicaţiilor mobile şi a televiziunii digitale.

Cu aceeaşi ocazie au fost menţionate, pe de altă parte, şi o serie de obstacole pe care ţările europene trebuie să le depăşească pentru a accelera tranziţia către SI: preţurile prea ridicate la comunicaţii, lipsa de dinamism a pieţelor de capital, slaba dezvoltare a capitalului de risc, imobilitatea unor manageri şi lipsa de iniţiativă a întreprinzătorilor.

Iniţiativa eEurope ia în considerare toate aceste aspecte şi propune căi de acţiune pentru consolidarea succeslor şi depăşirea obstacolelor.

ANEXA 2

Priorităţi pentru ţările membre UE

Suita de acţiuni subsumate iniţiativei eEurope vizează:

➢ Crearea unui nou cadru de reglementări, care să ofere încrederea în noul tip de piaţă şi să-i îmbunătăţească funcţionarea prin:

– reglementarea protecţiei vieţii private şi a drepturilor consumatorului, protecţiei dreptului de proprietate intelectuală, prevenirea fraudelor, ş.a.m.d.

– stimularea, flexibilizarea pieţelor, de exemplu prin liberalizarea sectorului comunicaţiilor.

În acest efort de reglementare vor fi avute în vedere nu numai bunurile şi serviciile, ci şi cadrul de reglementări privind pieţele financiare, prin balansarea intereselor de mişcare liberă a capitalului cu cele specifice dezvoltării durabile.

➢ Promovarea unei noi culturi şi a spiritului de întreprinzător, reconcilierea cetăţenilor cu mediul de afaceri şi dezvoltarea unei atitudini favorabile spiritului de inovare.

În acest scop se recomandă găsirea unor noi mecanisme de asigurare a accesului rapid al întreprinzătorilor şi inovatorilor la capitalul de risc, de educare – începând din şcoală şi continuând cu formarea continuă – a spiritului întreprinzător şi de asumare a riscului în afaceri.

Pentru companiile europene este crucială schimbarea de atitudine privind iniţierea de noi afaceri, inovarea tehnologică, noi forme de comerţ şi în special comerţul electronic, pentru a valorifica noile oportunităţi oferite de economia digitală şi pentru a crea noi locuri de muncă.

Noile forme de muncă în societatea informaţională sunt profund diferite faţă de cele din actuala societate industrială. Apariţia lucrătorilor independenţi (“freelance workers”) vor creea noi posibilităţi companiilor flexibile şi deschise serviciilor de tip “outsourcing”. Acest fenomen va crea posibilităţi largi de dezvoltare economică numai dacă vor avea sprijinul politic necesar.

Astfel, se impun noi legi în domeniul muncii şi protecţiei sociale.

Este necesar un dialog larg la nivel european pentru a găsi echilibrul necesar între flexibilitate şi securitate şi pentru a crea o atitudine pozitivă faţă de aceste schimbări.

Europa nu poate obţine rezultatele scontate fără un dialog la scară internaţională privind drepturile şi securitatea muncii (în special în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului).

➢ Obţinerea poziţiei de lider în noile tehnologii şi crearea de noi activităţi.

Practica a dovedit că poziţia de lider într-un anumit domeniu tehnologic atrage de regulă şi avantajele competitive în acel domeniu. Este în mare parte cazul economiei americane. În consecinţă, Europa trebuie să-şi amplifice eforturile pentru cercetare-dezvoltare în domeniul TIC şi totodată pentru aplicarea şi exploatarea economică a rezultatelor acesteia, cât şi printr-o schimbare culturală a recunoaşterii rolului inovării şi al asumării riscurilor. Pe acesta bază a fost reorientat Programul cadru V - subprogramul Information Society Technologies (IST)- şi urmează a fi definit Programul cadru VI.

➢ Educarea şi instruirea cetăţenilor

Progresul către societatea informaţională revoluţionează sistemul de educaţie şi instruire, necesitând adoptarea noului concept de formare continuă (life-long learning).

Competitivitatea necesită în mod special trei tipuri de abilităţi:

-tehnice, incluzând în primul rând pe cele privind TIC,

-umane, capacitatea de a lucra în echipă, creativitatea şi spiritul analitic,

-conceptuale, dezvoltarea viziunii globale şi prospective, spiritul de lider, capacitatea de a utiliza noi metode şi instrumente de planificare şi noi strategii.

Capabilităţile tehnice pot fi relativ uşor obţinute prin instruirea convenţională, chiar în cadrul companiilor. Este necesară însă încurajarea acestora de a investi în aceste forme de instruire.

Abilităţile umane şi conceptuale sunt mai greu de dezvoltat şi de aceea necesită o atenţie specială în cadrul sistemelor de educaţie şi instruire.

Viteza de înnoire tehnologică necesită o actualizare continuă a cunoştinţelor şi respectiv o formare continuă. Această cerinţă revoluţionează întreg sistemul instituţional de educaţie şi instruire. Dezvoltarea TIC constituie suportul acestor transformări distrugând “creativ” barierele formelor tradiţionale de învăţământ; posibilitatea interconectării diferitelor resurse de instruire (şcoli, colegii, universităţi, biblioteci, furnizori de servicii) cu ajutorul reţelelor, tehnologiilor multimedia, software-ului educaţional, din mediul public sau privat, oferă posibilităţi largi pentru formarea continuă.

O atenţie deosebită se va acorda la nivel european instruirii în domeniul TIC.

Iniţiativele de a defini diferite niveluri şi profiluri de “job-uri” pentru specialişti TIC, cât şi sisteme de acreditare recunoscute la nivel european şi internaţional vor fi susţinute de CE şi autorităţile publice din ţările membre UE.

Ţările din Europa Centrală şi de Est sunt încurajate să participe la aceste proiecte, pentru recunoaşterea mutuală a atestatelor, asigurarea mobilităţii specialiştilor şi limitarea fenomenului de “brain-drain” (vezi iniţiativa consorţiului British Telecom, IBM EMEA, Nokia, Microsoft EMEA, Philips, Siemens AG şi Thomson CSF ).

➢ Implementarea unor noi metode de business.

TIC oferă noi instrumente pentru re-orientarea producţiei şi managementului. Numai întreprinderile care vor avea capacitatea de a se adapta la noile concepte şi tehnologii vor supravieţui în societatea informaţională. Deşi există companii europene care au obţinut performanţe remarcabile în acest sens, se consideră că acestea au o pondere prea scăzută comparativ cu SUA şi Japonia, care au făcut investiţii importante pentru utilizarea avansată a TIC, pentru inteligenţă economică şi sisteme – suport de decizie.

Imperativele competitivităţii reclamă sisteme de asigurare a calităţii, de producţie şi desfacere “just in time”, produse, servicii şi soluţii personalizate pe client. Aceasta obligă companiile să-şi reorganizeze profund procesele de business interne cât şi relaţiile cu furnizorii şi partenerii.

În sprijinul acestora se recomandă acţiuni de diseminare rapidă a “celor mai bune practici” ale întreprinderilor de succes, de instruire a managerilor, de sensibilizare şi încurajare a întreprinderilor. Aceste acţiuni trebuie susţinute prin politici guvernamentale adecvate, agreate cu partenerii sociali şi care să ţină seama de stadiul de dezvoltare al fiecărei ţări şi de tranziţia către societatea informaţională, de posibilităţile de cofinanţare ale acestor schimbări profunde.

În acest context Uniunea Europeană, prin organismele sale politice şi executive a reacţionat recent printr-o serie de decizii strategice întrunite sub titulatura eEurope – O Societate Informaţională pentru toţi.

ANEXA 3

Politici de succes privind Societatea Informaţională

Ţările cu experienţa cea mai interesantă în realizarea SI sunt Finlanda, locul 3 în lume după Suedia şi USA, şi Irlanda care în mai puţin de 6 ani, se află pe un loc de frunte în cadrul UE, înaintea Franţei, Italiei şi Spaniei, conform clasificării realizate de IDC/World Times Survey. Succesul acestor ţări s-a bazat pe definirea clară a unor obiective strategice, printr-un management de succes.

Finlanda s-a remarcat într-o primă etapă prin promovarea investiţiilor în educaţie, cercetare, realizarea şi dezvoltarea de produse şi infrastructura informaţională naţională, iar în a doua etapă, începând din 1998, pe calitatea vieţii, cunoştinţe si competitivitate ca orientare în realizarea SI bazată pe dezvoltarea omului în condiţii de durabilitate.

Irlanda s-a remarcat prin atragerea unor activităţi bazate pe tehnologii informaţionale şi de comunicaţii (TIC) şi proiecte de cercetare – dezvoltare specifice SI, ajungând la stadiul unei “insule digitale” prin combinarea realizării de produse şi servicii bazate pe TIC.

În ambele ţări rolul guvernelor a fost deosebit în crearea cadrului organizatoric şi legislativ sau de reglementări, care să permită realizarea obiectivelor strategice propuse. În fiecare ţară au fost create organisme dedicate pentru SI: Information Society Advisory Board sau National Committee for Information Society în Finlanda şi Interdepartamental Implementation Group for Information Society sau Information Society Commission în Irlanda.

Principalele orientări strategice adoptate în cele două ţări, cu obiective şi programe de acţiune se referă la:

1. Infrastructură informaţională naţională ca bază şi instrument de reînnoire şi dezvoltare în sectorul public şi privat, cu asigurarea unui acces larg şi costuri reduse

2. Industria TIC considerată a deveni o ramură importantă a economiei, prin aport la PIB şi prin export de produse şi servicii.

3. Centre de excelenţă şi expertiză în TIC, care să asigure un aport inovativ şi de valoare adăugată mare la produse şi serviciile specifice SI.

4. Sistemul educaţional, care să asigure abilităţi în utilizarea TIC şi în acumularea de cunoştinţe necesare valorificării oportunităţilor oferite de TIC, în dezvoltarea unei “industrii de conţinut” (utilizări ale TIC cerute de piaţă în diferite domenii).

Experienţe interesante se remarcă în India şi Israel, în care s-au obţinut rezultate remarcabile pe patru căi:

- Prin realizarea de software elevat pentru aplicaţii şi procese complexe, prin proiecte în care se realizează o valoare adăugată mare.

- Prin înţelegerea şi rezolvarea problemelor ridicate de clienţi pe piaţă (internă, externă).

- Prin dezvoltarea de produse pe baza unei experienţe acumulate în activităţi/servicii realizate cu parteneri experimentaţi (aşa-numitele “productized” services).

- Prin promovarea tehnologiilor şi activităţilor inovative (e-commerce/e-business, multimedia etc)

Indicatorii privind veniturile în domeniul software în Irlanda, Israel şi India sunt remarcabili:

|Anul |Export ($M) |Total venituri |

| |India |Israel | Irlanda |India |Israel |Irlanda |

|1993 |330 |175 |2549 |557 |700 |2805 |

| | | | | | | |

|1995 |600 |300 |3959 |1100 |950 |4221 |

| | | | | | | |

|1997 |1085 |540 |5942 |2300 |1300 |6283 |

Surse: Nasscom (India); Israeli assoc. of Software House; National Software Directorate (Irlanda)

Se remarcă, mai ales în Irlanda, atenţia care se acordă acţiunilor de conştientizare privind utilizarea TIC în cele mai diferite domenii, pentru a moderniza societatea şi pentru a obţine avantaje competitive, cu scopul declarat de a face din Irlanda de exemplu, o ţară dezvoltată a lumii în TIC.

ANEXA 4

Dreptul de proprietate industrială în domeniul programelor de calculator.

În anul 1993, România a semnat “Europe Agreement” (intrat în vigoare în 1995), document care prevede explicit reguli referitoare la protejarea drepturilor de proprietate intelectuală:

1. Pursuant to the provisions of this Article and Annex …., the Parties confirm the importance that they attach to ensure adequate and effective protection and enforcement of intellectual, industrial and commercial property rights.

2. >From the entry into force of the Agreement, the applicant country shall protect intellectual, industrial and commercial property rights at a level of protection similar to that existing in the Community, including effective measures of enforcing such rights.

Conform documentelor internaţionale, pe parcursul procesului de negociere pentru aderarea la structurile europene, ţările candidate nu au acordat suficientă atenţie respectării drepturilor de proprietate intelectuală, în special combaterii pirateriei software. Mai multe iniţiative şi directive UE au tratat cu atenţie acest subiect, însă cel mai explicit document este rezoluţia A5-0096/2000 a Parlamentului European, cu privire la raportul Comisiei, intitulat “Combating Counterfieting and Piracy in the Single Market”. Documentul menţionează ca prioritară adoptarea de măsuri împotriva pirateriei:

».... effective exercise of IPR and the protection there of against counterfeiting and piracy should constitute priorities during the negotiations on the accession of new Member States...”

Ultimul raport al Comisiei Europene, din noiembrie 2001, face referiri la progresele şi problemele României, menţionând şi necesitatea îmbunătăţirii modului de protejare a drepturilor de proprietate intelectuală, cu menţiuni exprese în capitolul 5, "Company Law". Sunt remarcate probleme administrative legate de personalul redus de la ORDA si sunt recomandate masuri de imbunatatire a situatiei actuale. Problema cea mai mare este aplicarea legii: "Nevertheless, the Commission has repeatedly expressed concern about weaknesses in the enforcement of legislation on intellectual and industrial property rights".

Un alt lucru interesant din această perspectivă, este recomandarea strângerii legăturilor dintre instituţiile statului: "The creation of an efficient inter-institutional network is vital in making progress in the fight against piracy".

În noiembrie 2000, raportul Comisiei cu privire la progresele făcute de ţările candidate la aderare, menţionează că România nu are capacitatea administrativă de a aplica legislaţia care protejează proprietatea intelectuală şi, ca urmare, că şi-a îndeplinit numai parţial obiectivele considerate prioritare pe termen scurt. (sursa: “Regular Reports from the Commision on Progress towards Accession”, 8 noiembrie 2000).

În planul relaţiilor economice internaţionale, este importantă menţionarea faptului că România a aderat la World Trade Organisation, acţiune prin care şi-a asumat o serie de obligaţii de facilitare a comerţului în care sunt implicate produse ale creaţiei intelectuale, ocrotite prin legea drepturilor de autor. Pe baza monitorizării obligaţiilor asumate, autorităţile americane emit anual o listă a ţărilor care sunt deficitare la capitolul respectării obligaţiilor,“USTR Special List 301”, ţări care sunt supuse unui regim de monitorizare suplimentară.

Ca urmare a unor întârzieri în implementarea de măsuri ferme (în special probleme legislative şi de aplicare a legii), România a fost în ultimii trei ani o prezenţă constantă în această “listă de supraveghere”, ceea ce repezintă un detriment serios de imagine şi îi determină pe investitorii străini din domeniu să-şi amâne venirea în România. Pe de altă parte, ţările în care au fost observate progrese serioase (printre care şi Ungaria) au fost citate în aceste rapoarte ca “exemple pozitive regionale”.

Pirateria software.

Respectarea drepturilor de proprietate intelectuale în privinţa utilizării programelor de calculator implică stabilirea unei politici coerente privind inventarierea, achiziţia, reproducerea şi distribuirea de software, precum şi stabilirea unor programe de educare a utilizatorilor.

În ultimii ani, această problemă a fost rezolvată la nivel mondial prin emiterea unor hotărâri a executivului, ceea ce demonstrează importanţa proprietăţii intelectuale şi intenţiile ferme de impunere a respectării legii. Aceste hotărâri prevăd responsabilităţi clare şi proceduri pentru realizarea obiectivelor de respectare a legalităţii, audituri interne, iniţiale şi periodice, fonduri bugetare, etc.

Pentru a asigura succesul unei astfel de iniţiative ea trebuie să fie promovată şi susţinută de către un “executive sponsor”. Exemplul cel mai bun a fost dat în Septembrie 1998 de către preşedintele SUA care a semnat un “Executive Order on Computer Software Piracy”, prin care se cere instituţiilor guvernamentale să stabilească proceduri clare de management în privinţa folosirii legale a software-ului în domeniul guvernamental.

În Europa, numai în anul 2001, 5 guverne au adoptat “Government Software Asset Management Orders”. Acest lucru demonstrează importanţa crescândă pe care guvernele o acordă respectării proprietăţii intelectuale şi dorinţa lor de a fi percepute ca modele în regiune.

În Europa de Est toate guvernele ţărilor candidate la integrarea în Uniunea Europeana au rezolvat problema legalizării parcului software existent şi lucrează la implementarea unor politici care să asigure în continuare respectarea proprietăţii intelectuale, constituindu-se astfel într-un model pentru întreaga societate.

Astfel, în Cehia, în Iulie 2001, guvernul a publicat o hotărâre de guvern privind metodologia pentru utilizarea de software legal în instituţiile guvernamentale. În Polonia, Lituania şi Ungaria diverse ministere coordonează implementarea unor standarde pentru utilizarea de software legal şi autorităţile executive au emis ordonanţe prin care se interzice utilizarea ilegală de software şi au fost instituite politici guvernamentale de monitorizare a programelor instalate. Slovenia, Croaţia si Bulgaria au rezolvat această problemă, semnând contracte cadru de legalizare.

Conform unui studiu DATAMONITOR, realizat in mai 2001, o scădere a ratei pirateriei în Estul Europei se poate traduce în următorii parametri:

Noi locuri de muncă. Pentru Estul Europei, studiul arată că o scădere a ratei pirateriei cu un singur procent creează 6500 de noi locuri de muncă în industria software. Aceşti angajaţi sunt extrem de valoroşi prin calificarea lor deosebită. O analiză suplimentară sugerează că fiecare nou loc de muncă în idustria software poate să genereze patru noi locuri de muncă la nivel de economie naţională.

Venituri suplimentare. O scădere a ratei pirateriei software în Estul Europei la nivelul Europei Occidentale (34%) ar însemna o creştere a veniturilor guvernamentale (impozite, taxe, TVA) cu peste un miliard de dolari.

• Dezvoltarea industriei locale. Criminalitatea software afectează industria locală prin reducerea potenţialelor câştiguri şi prin reducerea probabilităţii de a atrage investiţii străine sau autohtone. Indirect, conduce la fenomenul "brain drain", profesioniştii IT fiind atraşi de acele pieţe unde sunt oportunităţi mai bune de angajare. O protejare puternică a proprietăţii intelectuale însemnă un nivel sporit de inovaţie şi creaţie intelectuală.

-----------------------

Dezvoltarea strategiei

Implementarea strategiei[pic]

Performante

Pas1: Control str湡൳倍獡㈠›敒瑳畲瑣牵牡慥猠⁩敤発汯慴敲⁡湵楥猠牴瑡来楩渠楯഍഍ans

Pas 2: Restructurarea si dezvoltarea unei strategii noi

................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download