INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE



|Certificat de înregistrare al medicamentului - |nr. 21537din 19.02.2015 | |

| |nr. 21538 din 19.02.2015 | |

| | |Anexa 1 |

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE

LOPRIL® H

comprimate

DENUMIREA COMERCIALĂ

Lopril® H

DCI-ul substanţelor active

Lisinoprilum

Hydrochlorothiazidum

COMPOZIŢIA

Lopril® H 10 mg + 12,5 mg

1 comprimat conţine:

substanţa activă: lisinopril (sub formă de lisinopril dihidrat 10.888 mg) – 10 mg, hidroclorotiazidă – 12,5 mg;

excipienţi: hidrogenofosfat de calciu dihidrat, manitol, amidon de porumb, amidon pregelatinizat, stearat de magneziu, talc, siliciu coloidal anhidru, oxid galben de fier (E172).

Lopril® H 20 mg + 12,5 mg

1 comprimat conţine:

substanţa activă: lisinopril (sub formă de dihidrat de lisinopril 21776 mg) – 20 mg; hidroclorotiazidă – 12,5 mg;

excipienţi: hidrogenofosfat de calciu dihidrat, manitol, amidon de porumb, amidon pregelatinizat, stearat de magneziu, talc, siliciu coloidal anhidru, oxid galben de fier (E172), oxid roşu de fier (E172).

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Lopril® H 10 mg + 12,5 mg

Comprimate de culoare de la galben-deschis până la galben, hexagonale, biconvexe, cu incizie diametrală.

Lopril® H 20 mg + 12,5 mg

Comprimate de culoare de la roz-deschis până la roz, hexagonale, biconvexe, cu incizie diametrală.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină, inhibitori

ECA, asocieri, C09BA03.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Lopril® H este un preparat combinat cu doze fixe care conţine lisinopril – inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei şi hidroclorotiazidă – diuretic tiazidic. Ambele componente prezintă moduri complementare de acțiune şi exercită efect atihipertensiv aditiv.

Lisinopril

Lisinopril este un inhibitor al peptidil-dipeptidazei. Lisinopril inhibă enzima de conversie a angiotensinei (ECA), care catalizează conversia angiotensinei I în peptida vasoconstrictoare, angiotensina II. De asemenea, angiotensina II stimulează secreţia de aldosteron de către cortexul suprarenal. Inhibarea ECA conduce la concentraţii scăzute de angiotensină II, care determină diminuarea activităţii vasopresoare şi scăderea secreţiei de aldosteron. Această din urmă scădere poate determina o creştere a concentraţiei plasmatice de potasiu.

În timp ce mecanismul prin care lisinoprilul scade tensiunea arterială se crede a fi în principal supresia sistemului renină-angiotensină-aldosteron, lisinoprilul acţionează antihipertensiv chiar şi la pacienţii cu hipertensiune arterială hiporeninemică. ECA este identică cu kininaza II, o enzimă care degradează bradikinina. Rămâne încă de elucidat dacă concentraţiile plasmatice crescute de bradikinină, o peptidă vasodilatatoare puternică, au un rol în efectele terapeutice ale lisinoprilului.

Hidroclorotiazidă

Hidroclorotiazida este un remediu diuretic şi antihipertensiv. Afectează mecanismul tubular renal distal de reabsorbție a electroliţilor, crescând excreţia sodiului şi clorului în cantităţi aproximativ egale. Natriureza poate fi însoţită de o pierdere neînsemnată de potasiu şi bicarbonaţi. Mecanismul acţiunii antihipertensive ale tiazidelor nu se cunoaşte. Tiazidele nu afectează de obicei, tensiune arteriala normală.

Proprietăţi farmacocinetice

Administrarea concomitentă a unor doze multiple de lisinopril şi hidroclorotiazidă are un efect slab sau nu are nici un efect asupra biodisponibilităţii acestor medicamente. Comprimatul combinat reprezintă echivalentul biologic al administrării concomitente a celor două entităţi separate.

Lisinopril

Absorbţie

După administrarea orală de lisinopril, concentraţiile plasmatice maxime apar în interval de aproximativ 7 ore, deşi la pacienţii cu infarct miocardic acut a existat o tendinţă nesemnificativă de prelungire a acestui interval. Pe baza regăsirii urinare, absorbţia medie a lisinoprilului este de aproximativ 25%, cu o variabilitate interindividuală în limitele a 6-60% în intervalul de doze studiat (5-80 mg). Biodisponibilitatea absolută scade cu aproximativ 16% la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Absorbţia lisinoprilului nu este afectată de prezenţa alimentelor.

Distribuţie

Se pare că lisinoprilul nu se leagă de alte proteine plasmatice cu excepţia enzimei de conversie a angiotensinei (ECA).

Eliminare

Lisinoprilul nu este supus metabolizării şi este excretat în întregime sub formă nemodificată prin urină. În cazul administrării dozelor multiple, lisinoprilul are un timp de înjumătăţire plasmatică prin acumulare efectiv de 12,6 ore. Clearance-ul lisinoprilului la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 50 ml/min. Scăderea concentraţiilor plasmatice evidenţiază o fază terminală prelungită, care nu contribuie la acumularea medicamentului. Probabil că această fază terminală reprezintă legarea saturabilă de ECA şi nu este proporţională cu doza.

Afectarea funcţiei hepatice

Afectarea funcţiei hepatice la pacienţii cu ciroză a determinat scăderea absorbţiei lisinoprilului (aproximativ 30% determinat prin regăsire urinară) şi o creştere a expunerii (aproximativ 50%) comparativ cu subiecţii sănătoşi, datorită clearance-ului scăzut.

Afectarea funcţiei renale

Afectarea funcţiei renale scade eliminarea lisinoprilului, care este excretat prin rinichi, însă această scădere devine importantă din punct de vedere clinic doar dacă rata de filtrare glomerulară scade sub 30 ml/min.

Tabelul 1

Indicii farmacocinetici a lisinoprilului în diferite grupe de pacienţi cu tulburarea funcţiei renale după administrarea dozelor multiple a câte 5 mg

|Funcţia renală în funcţie de |n |Cmax (ng/ml) |Tmax |ASC |t1/2 |

|clearance-ul creatininei | | |(ore) |(0-24 ore) |(ore) |

| | | | |(ng/oră/ml) | |

|>80 ml/min |6 |40,3 |6 |492+/-172 |6,0+/-1,1 |

|30[pic]80 ml/min |6 |36,6 |8 |555+/-364 |11,8+/-1,9 |

|5[pic]30 ml/min |6 |106,7 |8 |2228+/-938 |19,5+/-5,2 |

În caz de clearance-ul creatininei 30-80 ml/min, ASC medie a crescut doar cu 13%, în timp ce în caz de clearance-ul creatininei 5-30 ml/min a fost observată o creştere a ASC medie de 4,5 ori.

Lisinoprilul poate fi eliminat prin hemodializă. Pe parcursul şedinţei de 4 ore de hemodializă, concentraţiile plasmatice de lisinopril au scăzut în medie cu 60%, cu un clearance de dializă cuprins între 40 şi 55 ml/min.

Insuficienţă cardiacă

Pacienţii cu insuficienţă cardiacă prezintă o expunere mai mare la lisinopril comparativ cu subiecţii sănătoşi (o creştere a ASC de 125% în medie), dar pe baza regăsirii urinare a lisinopril, există o absorbţie scăzută de aproximativ 16% în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.

Vârstnici

Pacienţii vârstnici prezintă concentraţii plasmatice crescute şi valori mai mari pentru ASC (creştere cu aproximativ 60%) comparativ cu subiecţii tineri.

Hidroclorotiazidă

La monitorizarea nivelului plasmatic timp de 24 de ore, timpul de înjumătăţire plasmatic a variat între 5,6 şi 14,8 ore.

Cel puțin 61% din doză se elimină sub formă nemodificată în 24 de ore. După administrarea orală de hidroclorotiazidă, efectul diuretic se dezvoltă în primele 2 ore, efectul maxim se atinge peste 4 ore şi durează 6-12 ore. Hidroclorotiazida traversează placenta, şi nu traversează bariera hematoencefalică.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare până la moderată la pacienţii la care starea clinică a fost stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleaşi doze.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Doza uzuală este de 1 comprimat, administrat o dată pe zi. Similar altor medicamente administrate în doză unică, Lopril® H trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ aceeaşi oră.

În general, dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de la 2 până la 4 săptămâni la un anumit nivel al dozei, doza poate fi crescută până la 2 comprimate o dată pe zi.

Insuficienţă renală

Tiazidele nu sunt diureticele adecvate pentru administrare la pacienţii cu insuficienţă renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici sau egale cu 30 ml/min (adică în cazul insuficienţei renale moderate sau severe) ele sunt ineficace.

Lopril® H nu se va utiliza ca terapie iniţială la pacienţii cu insuficienţă renală.

La pacienţii cu clearance-ul creatininei > 30 ml/min şi < 80 ml/min Lopril® H poate fi utilizat doar după ajustarea treptată a dozelor componentelor individuale. Doza recomandată de lisinopril în monoterapie, în insuficienţă renală uşoară, constituie 5-10 mg.

Terapia diuretică anterioară

După administrarea dozei iniţiale de Lopril® H poate apărea hipotensiune arterială simptomatică: aceasta se dezvoltă mai probabil la pacienţii cu depleţie volemică şi/sau sodică ca urmare a terapiei anterioare cu diuretice. Dacă este posibil, tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea iniţierii terapiei cu Lopril® H. Dacă aceasta nu este posibil, tratamentul se va iniţia doar cu lisinopril în doza de 5 mg. La copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.

În studiile clinice, eficacitatea şi tolerabilitatea lisinoprilului şi hidroclorotiazidei, administrate concomitent, au fost similare la pacienţii hipertensivi vârstnici şi la cei mai tineri. Eficacitatea lisinoprilului, administrat în doză de 20-80 mg, a fost similară la pacienţii hipertensivi vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) şi la cei mai tineri. La pacienţii hipertensivi vârstnici, monoterapia cu lisinopril a fost la fel de eficace în reducerea tensiunii arteriale diastolice ca şi monoterapia cu hidrolorotiazidă sau atenolol. În cadrul studiilor clinice, vârsta nu a influenţat tolerabilitatea lisinoprilului.

Administrarea în pediatrie

La copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea.

REACŢII ADVERSE

Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu lisinopril şi/sau hidroclorotiazidă.

Convenţia MedDRA privind frecvenţa

Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (>1/100 şi 1/1000 şi 1/10000 şi ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download