CODUL CONSTRUCŢIILOR - OAR Bucuresti



PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL

Lege privind Codul amenajării teritoriului, al urbanismului şi al construcţiilor

Parlamentul României adoptă prezenta lege:

CARTEA I

CODUL AMENAJĂRII TERITORIULUI ŞI AL URBANISMULUI

TITLUL I

Dispoziţii generale

CAPITOLUL I

Scopul şi sfera de cuprindere a Codului amenajării teritoriului, al urbanismului şi al construcţiilor

Art. 1. - (1) Prezentul cod stabileşte cadrul legal unitar pentru amenajarea teritoriului şi urbanismul, autorizarea şi executarea lucrărilor de construcţii, asigurarea calităţii construcţiilor, a materialelor şi a produselor pentru construcţii, exercitarea controlului de stat cu privire la respectarea disciplinei în urbanism şi a regimului de autorizare a construcţiilor, precum şi aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calităţii în construcţii pe teritoriul României.

(2) Cadrul legal de administrare a taxelor şi cotelor reglementate de prezentul cod este stabilit prin legislaţia privind procedurile fiscale.

(3) Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum şi ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de actele normative interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Art. 2. – Domeniile reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:

a) amenajarea teritoriului şi urbanismul;

b) proiectarea lucrărilor de construcţii;

c) autorizarea executării lucrărilor de construcţii;

d) executarea lucrărilor de construcţii;

e) exploatarea construcţiilor;

f) post-utilizarea construcţiilor;

g) calitatea materialelor, evaluarea conformităţi produselor şi tehnologiilor din domeniul construcţiilor;

h) exercitarea controlului de stat pentru domeniile prevăzute la lit. a)-g).

CAPITOLUL II

Interpretarea şi modificarea Codului construcţiilor

Secţiunea 1

Principii fundamentale

Art. 3. - Reglementările prezentului cod se bazează pe următoarele principii:

a) neutralitatea măsurilor în raport cu diferitele categorii de beneficiari, cu forma de proprietate, asigurând condiţii egale persoanelor fizice sau juridice, române sau străine;

b) certitudinea reglementării, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată drept taxe sau cote, să fie precis stabilite pentru fiecare beneficiar, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege atribuţiile ce le revin, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management a construcţiei asupra sarcinii lor fiscale;

c) echitate la nivelul persoanelor fizice şi juridice, române sau străine;

d) eficienţa activităţii în domeniu prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului construcţiilor, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte defavorabile pentru persoane fizice şi juridice.

Art. 4. - (1) Prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia.

(2) Normele de aplicare necesare pentru modificările prezentului cod vor intra în vigoare la aceeaşi dată cu legea de modificare.

Secţiunea a 2-a

Norme metodologice, instrucţiuni şi ordine

Art. 5. - (1) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor este autoritatea de reglementare în domeniul amenajării teritoriului, al urbanismului şi al construcţiilor, precum şi de notificare a organismelor acreditate în vederea evaluării conformităţii produselor pentru construcţii.

(2) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor răspunde de elaborarea normelor pentru aplicarea unitară a prezentului cod.

(3) Ordinele şi instrucţiunile pentru punerea în aplicare a prezentului cod se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Normele metodologice şi cuantumul amenzilor se aprobă de Guvern, prin hotărâre, şi se publică în Monitorul Oficial al României Partea I.

(5) Anual, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor colectează şi sistematizează toate normele în vigoare în legătură cu prevederile prezentului cod şi publică sau poate pune această colecţie oficială la dispoziţia altor persoane, spre publicare.

Art. 6. - (1) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor înfiinţează Comisia centrală pentru elaborarea reglementărilor în construcţii în vederea aplicării unitare a dispoziţiilor prezentului cod.

(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei centrale pentru reglementări în construcţii se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor.

(3) Comisia centrală pentru reglementări în construcţii este coordonată de un secretar de stat desemnat de ministrul dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor.

(4) Secretariatul Comisiei centrale pentru reglementări în construcţii se asigură de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor.

(5) Propunerile Comisiei centrale pentru reglementări în construcţii se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor.

Art. 7. - Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor emite avize privind promovarea legilor, ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului iniţiate de ministere şi alte autorităţi publice centrale, care vizează domeniul de activitate reglementat de prezentul cod.

CAPITOLUL III

Definiţii

Art. 8. – Semnificaţia termenilor şi expresiilor este prezentată în Anexa nr. 1, Glosarul de termeni utilizaţi în Codul amenajării teritoriului, al urbanismului şi al construcţiilor.

TITLUL II

Amenajarea teritoriului şi urbanismul

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 9. - Teritoriul României constituie spaţiul de desfăşurare a procesului de dezvoltare durabilă şi este parte a avuţiei naţionale de care beneficiază toţi cetăţenii ţării.

Art. 10. - (1) Gestionarea spaţială a teritoriului ţării constituie o activitate obligatorie, continuă şi de perspectivă, desfăşurată în interesul colectivităţilor care îl folosesc, în concordanţă cu valorile şi aspiraţiile societăţii şi cu cerinţele integrării în spaţiul european.

(2) Gestionarea spaţială a teritoriului asigură indivizilor şi colectivităţilor dreptul de folosire echitabilă şi responsabilitatea pentru o utilizare eficientă a teritoriului.

(3) Gestionarea se realizează prin intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului.

Art. 11. - Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism trebuie să se desfăşoare cu respectarea autonomiei locale, pe baza principiului parteneriatului, transparenţei, descentralizării serviciilor publice, participării populaţiei în procesul de luare a deciziilor, precum şi al dezvoltării durabile, conform cărora deciziile generaţiei prezente trebuie să asigure dezvoltarea, fără a compromite dreptul generaţiilor viitoare la existenţă şi dezvoltare proprie.

Art. 12. - Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale răspund, potrivit prezentului cod, de activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism.

CAPITOLUL II

Domenii reglementate

Secţiunea 1

Amenajarea teritoriului

Art. 13. – (1) Scopul de bază al amenajării teritoriului îl constituie armonizarea, la nivelul întregului teritoriu, a politicilor economice, sociale, ecologice şi culturale, stabilite la nivel naţional şi local pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale ţării, urmărindu-se creşterea coeziunii şi eficienţei relaţiilor economice şi sociale dintre acestea.

(2) Activitatea de amenajare a teritoriului trebuie să fie:

a) globală, urmărind coordonarea diferitelor politici sectoriale într-un ansamblu integrat;

b) funcţională, trebuind să ţină seama de cadrul natural şi construit bazat pe valori de cultură şi interese comune;

c) prospectivă, trebuind să analizeze tendinţele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice, sociale şi culturale şi să ţină seama de acestea în aplicare;

d) democratică, asigurând obligatoriu participarea populaţiei şi a reprezentanţilor ei la adoptarea deciziilor.

Art. 14. - Activitatea de amenajare a teritoriului se exercită pe întregul teritoriu al României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean.

Art. 15. - Obiectivele principale ale amenajării teritoriului sunt următoarele:

a) dezvoltarea economică şi socială echilibrată a teritoriilor administrative, cu respectarea specificului acestora;

b) îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane;

c) gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului şi a peisajului cultural;

d) utilizarea raţională a teritoriului;

e) conservarea şi dezvoltarea diversităţii culturale.

SECŢIUNEA a 2-a

Urbanismul

Art. 16. – (1) Urbanismul are ca principal scop stimularea evoluţiei complexe a localităţilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung.

(2) Urbanismul reprezintă o activitate:

a) operaţională, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului;

b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităţilor;

c) normativă, prin precizarea modalităţilor de utilizare a terenurilor, definirea destinaţiilor şi a volumelor construite, inclusiv infrastructura, sistematizare, amenajări şi plantaţii.

Art. 17. - Urbanismul urmăreşte stabilirea direcţiilor dezvoltării spaţiale a localităţilor, în acord cu potenţialul acestora şi cu aspiraţiile locuitorilor. Aplicarea obiectivelor are în vedere întregul teritoriu administrativ al localităţilor sau zone din acestea.

Art. 18. - Principalele obiective ale activităţii de urbanism sunt următoarele:

a) îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locuitorii;

b) crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap;

c) utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite;

d) protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural;

e) asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localităţile urbane şi rurale;

f) protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale.

Secţiunea a 3-a

Activităţi de amenajare a teritoriului şi de urbanism

Art. 19. - (1) Activităţile principale de amenajare a teritoriului şi de urbanism constau în transpunerea la nivelul întregului teritoriu naţional a strategiilor, politicilor şi programelor de dezvoltare durabilă în profil spaţial, precum şi urmărirea aplicării acestora în potrivit cu documentaţiile de specialitate legal aprobate.

(2) Politicile şi programele de dezvoltare durabilă în profil spaţial prevăzute la alin. (1) se fundamentează pe conceptul strategic de dezvoltare spaţială a României.

(3) În procesul de implementare, conceptul strategic de dezvoltare spaţială a României se formulează având în vedere:

a) sistemul de indicatori statistici pentru fundamentarea procesului de luare a deciziilor;

b) metodologia de prioritizare a proiectelor.

CAPITOLUL III

Atribuţii ale administraţiei publice

Secţiunea 1

Atribuţiile administraţiei publice centrale

Art. 20. - Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel naţional este coordonată de Guvern, care stabileşte, în raport cu conţinutul Programului de guvernare, programe prioritare, linii directoare şi politici sectoriale

Art. 21. – (1) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor este instituţia specializată a Guvernului în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, având în această calitate următoarele atribuţii:

a) elaborarea conceptului strategic de dezvoltare spaţială a României;

b) elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional;

c) elaborarea Planului de amenajare a teritoriului regional, care fundamentează planurile de dezvoltare regională;

d) elaborarea Regulamentului general de urbanism;

e) avizarea proiectelor de acte normative referitoare la activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism;

f) colaborarea cu ministerele, precum şi cu celelalte organe ale administraţiei publice centrale, pentru fundamentarea, din punct de vedere a amenajării teritoriului şi a urbanismului, a programelor strategice sectoriale;

g) colaborarea cu consiliile pentru dezvoltare regională, cu consiliile judeţene şi consiliile locale pentru urmărirea modului în care se aplică programele guvernamentale şi liniile directoare în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului la nivel regional, judeţean şi local;

h) avizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, potrivit competenţelor stabilite prin prezentul cod.

(2) În vederea asigurării coerenţei măsurilor de dezvoltare regională în ansamblul dezvoltării teritoriului naţional, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor:

a) desemnează un reprezentant în Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională;

b) desemnează câte un reprezentant fără drept de vot, care va face parte din consiliile pentru dezvoltare regională;

c) deleagă din cadrul structurilor proprii, pentru agenţiile de dezvoltare regională, un specialist în amenajarea teritoriului şi urbanism.

Art. 22. - (1) În îndeplinirea atribuţiilor sale Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor utilizează informaţii de sinteză la nivel naţional din toate domeniile de activitate economică şi socială.

(2) Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt obligate să furnizeze Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, la cerere, informaţiile necesare pentru desfăşurarea activităţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism.

Art. 23. - Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor poate solicita autorităţilor administraţiei publice locale să elaboreze sau să modifice o documentaţie de urbanism sau de amenajare a teritoriului, în vederea aprofundării, detalierii sau aplicării unor prevederi cuprinse în programele strategice sectoriale ale Guvernului, precum şi pentru respectarea intereselor generale ale statului.

Secţiunea a 2-a

Atribuţiile administraţiei publice locale la nivel judeţean

Art. 24. - Consiliul judeţean organizează, coordonează şi răspunde de întreaga activitate de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel judeţean.

Art. 25. - Consiliul judeţean, conform dispoziţiilor prezentului cod:

a) stabileşte conceptul strategic şi orientările generale privind amenajarea teritoriului şi organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor aflate pe teritoriul judeţului;

b) asigură preluarea prevederilor cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional şi regional în cadrul documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism pentru teritoriile administrative ale localităţilor din judeţ;

c) asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului judeţean, a planurilor de amenajare a teritoriului locale sau zonale care sunt de interes judeţean şi le supune aprobării, potrivit procedurilor legale.

Art. 26. - Consiliul judeţean solicită şi sprijină consiliile locale să elaboreze sau să actualizeze documentaţiile de amenajare a teritoriului sau de urbanism locale, în vederea asigurării aplicării prevederilor cuprinse în programele de dezvoltare a judeţului, potrivit prevederilor cu competenţelor stabilite prin dispoziţii legale.

Art. 27. - (1) În îndeplinirea atribuţiilor sale în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului consiliul judeţean utilizează informaţii de sinteză din toate domeniile de activitate economico-socială desfăşurate la nivelul judeţului.

(2) În activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism, consiliile judeţene sunt sprijinite de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, precum şi de alte ministere şi organe ale administraţiei publice centrale.

(3) Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt obligate să furnizeze, cu titlu gratuit, autorităţilor publice judeţene şi locale, informaţii din domeniile lor de activitate pentru teritoriul judeţului respectiv.

Secţiunea a 3-a

Atribuţiile administraţiei publice locale

Art. 28. - (1) Consiliile locale şi, după caz, Consiliul General al municipiului Bucureşti, coordonează şi răspunde de întreaga activitate de amenajare a teritoriului şi de urbanism desfăşurată pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale şi asigură respectarea prevederilor cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistică a comunei, oraşului sau municipiului;

(2) Consiliul local cooperează cu consiliul judeţean şi este sprijinit de acesta în activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism;

(3) Consiliul local este obligat să furnizeze Consiliului judeţean informaţii referitoare la dezvoltarea economico-socială şi urbanistică a unităţii administrativ-teritoriale;

(4) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) şi (3) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti care cooperează şi sunt sprijinite în activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

Art. 29. - (1) În îndeplinirea atribuţiilor sale în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului consiliul local utilizează informaţii din toate domeniile de activitate economico-socială.

(2) Consiliul local cooperează în procesul de întocmire a programului de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare urbanistică a localităţilor cu instituţiile publice, organizaţiile neguvernamentale şi agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul administrativ;

Art. 30. - Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi, după caz, persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:

a) să prevadă, la elaborarea documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor, potrivit procedurilor legale;

b) să respecte regimul de protecţie specială a localităţilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic şi de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective şi desfăşurarea unor activităţi cu efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora;

c) să adopte elemente arhitecturale adecvate, să optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologică, estetică şi recreativă, potrivit prevederilor legale şi documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului.

Secţiunea a 4-a

Structura instituţională

Art. 31. - Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel naţional este coordonată de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor.

Art. 32. - Controlul de stat cu privire la respectarea disciplinei în urbanism şi a regimului de autorizare a construcţiilor, se efectuează de Inspectoratul de Stat în Construcţii, potrivit dispoziţiilor prezentului cod.

Art. 33. - (1) În cadrul aparatului propriu al consiliului judeţean, municipal sau orăşenesc, al sectoarelor municipiului Bucureşti şi în cel al Consiliului General al Municipiului Bucureşti se organizează şi funcţionează, potrivit legii, structuri specializate în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, conduse de arhitectul-şef al judeţului, al municipiului, al oraşului, al sectorului, respectiv al municipiului Bucureşti.

(2) Funcţia de arhitect-şef va fi ocupată, în condiţiile legii, de un funcţionar public, absolvent al învăţământului superior în domeniile arhitectură sau urbanism.

(3) Atribuţiile funcţiei de arhitect-şef în comune vor fi îndeplinite de către un funcţionar public din aparatul propriu al consiliului local respectiv, absolvent al învăţământului superior, cu studii de specialitate în domeniu sau asimilate conform dispoziţiilor legale.

Art. 34. - (1) În scopul îmbunătăţirii calităţii deciziei referitoare la dezvoltarea spaţială durabilă, în coordonarea preşedinţilor consiliilor judeţene şi a primarilor de municipii şi oraşe, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, se constituie Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism, ca structură cu atribuţii de consultanţă, evaluare tehnică şi avizare.

(2) Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism este formată din specialişti din domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, secretariatul comisiei fiind asigurat de structura de specialitate din subordinea arhitectului-şef.

(3) Componenţa nominală a Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi regulamentul de funcţionare se aprobă de consiliul judeţean, consiliul local municipal, orăşenesc, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, la propunerea preşedintelui consiliului judeţean, a primarului, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, pe baza recomandărilor asociaţiilor profesionale din domeniul amenajării teritoriului, urbanismului şi construcţiilor şi ale instituţiilor de învăţământ superior.

(4) Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor desemnează prin ordin un reprezentant în cadrul Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului şi urbanism organizate la nivelul judeţelor.

(5) Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi de urbanism avizează din punct de vedere tehnic studiile de fundamentare şi documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism în vederea deliberării şi aprobării acestora de către Consiliul local, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, respectiv Consiliul judeţean.

(6) Avizul Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului şi de urbanism este obligatoriu pentru promovarea documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi de urbanism.

(7) Membrii Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului şi de urbanism nu pot avea calitatea de autor pentru documentaţiile de amenajarea teritoriului şi de urbanism în teritoriul unităţii administrative pentru care au fost nominalizaţi şi validaţi.

CAPITOLUL IV

Certificatul de urbanism

Art. 35. - Aplicarea prevederilor din documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate se asigură prin dispoziţiile certificatului de urbanism.

Art. 36. - (1) Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile publice locale sau agenţii economici legal abilitaţi, potrivit prevederilor planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării şi stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului, precum şi lista cuprinzând avizele şi acordurile legale, necesare în vederea autorizării lucrărilor de investiţii, a tranzacţiilor imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare, potrivit legii.

(2) Autorităţile administraţiei publice au obligaţia de a organiza şi de a ţine la zi evidenţa certificatelor de urbanism .

(3) În Registrul de evidenţă a certificatelor de urbanism se inscriu datele privind: adresa imobilului, numele, codul numeric personal şi adresa solicitantului, scopul pentru care s-a emis certificatul de urbanism şi taxa achitata.

(4) Certificatul de urbanism este piesa componenta a dosarului întocmit în vederea concesionării de terenuri, a adjudecării prin licitaţie a proiectării lucrărilor publice în faza "Studiu de fezabilitate" şi pentru cereri în justiţie şi operaţiuni notariale privind circulaţia imobiliară atunci când operaţiunile respective au ca obiect partajări, dezmembrări ori comasări de parcele, solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil;

(5) Solicitarea eliberării certificatului de urbanism este facultativă în cazul vânzării de construcţii cu funcţiunea de locuinţă, iar în cazul solicitării, acesta va cuprinde informaţii privind consecinţele urbanistice ale operaţiunii juridice;

(6) Responsabilitatea emiterii certificatului de urbanism este în sarcina semnatarilor desemnaţi din cadrul entităţilor abilitate legal, care vor răspunde potrivit legii, pentru corectitudinea înscrisului. Emiterea de certificate de urbanism incomplete, cu date eronate sau cu nerespectarea prevederilor cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, este infracţiune şi se sancţionează potrivit dispoziţiilor prezentului cod;

(7) Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de executare a lucrărilor de construire, amenajare sau plantare.

(8) Certificatul de urbanism pentru obiective cu destinaţie specială ale instituţiilor din compunerea sistemului naţional de apărare a ţării şi securitate naţională se eliberează de către autorităţile publice locale, în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism aprobate ;

(9) Operaţiunile juridice menţionate la alin.(4) se efectuează numai în baza certificatului de urbanism, iar nerespectarea acestei prevederi se sancţionează cu nulitatea actului rezultat;

(10) Modelul formularului pentru certificatul de urbanism este prezentat în anexa nr. 2 la prezentul cod.

Art. 37. – (1) Certificatul de urbanism se emite de entităţile abilitate legal, stabilite la art. 32 alin. (1) şi se eliberează solicitantului în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii care va preciza în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia;

(2) Certificatul de urbanism se eliberează la cererea oricărui solicitant, persoană fizică sau juridică, care poate fi interesat în cunoaşterea datelor şi a reglementărilor cărora îi este supus respectivul bun imobil;

(3) Se pot elibera mai multe certificate de urbanism pentru acelaşi bun imobil, formulate pe baza documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi a reglementărilor specifice în domeniu, legal valabile la momentul solicitării;

(4) Eliberarea certificatului de urbanism nu este condiţionată de prezentarea actului de proprietate asupra imobilului sau a altor documente referitoare la scopul solicitării.

Art. 38. – (1) Certificatul de urbanism cuprinde precizări legal stabilite şi valabile la data solicitării eliberării acestuia, privind următoarele elemente:

a) regimul juridic al imobilului:

1. dreptul de proprietate asupra imobilului şi servituţile de utilitate publică care grevează asupra acestuia;

2. situarea terenului în intravilan sau în extravilan;

3. prevederi ale documentaţiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului: zone protejate, zone în care acţionează dreptul de preemţiune asupra imobilului, interdicţii definitive sau temporare de construcţie sau dacă acesta este înscris în Lista cuprinzând monumentele istorice din România, precum şi alte elemente prevăzute de lege;

b) regimul economic al imobilului:

1. folosinţa actuală;

2. funcţiuni permise şi funcţiuni interzise, stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă;

3. reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei;

c) regimul tehnic al imobilului:

1. procentul de ocupare cu construcţii a terenului;

2. coeficientul de utilizare a terenului;

3. dimensiunile minime şi maxime ale parcelelor în cazul dezmembrărilor, edificabil admis pe parcelă, circulaţii şi accese pietonale şi auto, parcaje necesare;

4. echiparea cu utilităţi;

5. alinierea construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului sau din interiorul zonei analizate;

6. înălţimea minimă şi maximă admisă pentru construcţii;

(2) Certificatului de urbanism eliberat în vederea obţinerii autorizaţiei de construire va conţine Lista cu avize şi acorduri necesare pentru elaborarea acordului unic, potrivt prevederilor art. 134, de la entităţile legal abilitate sau de la persoanele care au interese patrimoniale cu bunul imobil pentru care s-a emis certificatul de urbanism:

a) furnizorii locali de utilităţi publice existenţi în vecinătatea/interiorul parcelei;

b) instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul apărării şi securităţii naţionale pentru construcţiile civile situate în apropierea obiectivelor militare sau a celor cu caracter special;

c) instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul protecţiei mediului;

d) instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul protecţiei civile şi protecţiei contra incendiilor;

e) reprezentanţii legal abilitaţi ai Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru intervenţii la construcţiile declarate monument istoric de interes naţional sau local, sau pentru construcţii noi si intervenţii la construcţiile situate în apropierea monumentelor istorice, în zona de protecţie stabilită conform prevederilor legale;

f) reprezentanţii legal abilitaţi ai Inspectoratului de Stat în Construcţii pentru intervenţiile de modificare asupra construcţiilor, inclusiv pentru schimbarea destinaţiei acestora;

g) acordul notarial al vecinilor dacă se solicită derogare de la prevederile art. 611-614 din codul civil, sau de la prevederile legale prevăzute în acte normative speciale.

(3) Avizul precizat la alin (2) lit. e) va cuprinde şi precizări pentru zona de protecţie stabilită, conform prevederilor legale, pentru conservarea integrată a monumentului istoric şi a cadrului său construit sau natural.

(4) Certificatul de urbanism va preciza hotărârea consiliului local privind permisiunea de modificare a prevederilor documentaţiilor de urbanism legal aprobate şi valabile la data solicitării, precum şi modul prin care solicitantul va justifica şi demonstra posibilitatea intervenţiei urbanistice derogatorii.

(5) Avizele şi acordurile prevăzute la alin. (2) sunt valabile 6 luni de la data eliberării lor de către entităţile legal abilitate dacă prin legi specifice domeniului nu se prevede altfel.

Art. 39. – (1) Durata de valabilitate a certificatului de urbanism se stabileşte de către emitent conform legii, în raport cu importanţa zonei şi a investiţiei, dar nu mai mult de 12 luni de la data solicitării;

(2) În cazul edificării de construcţii noi, durata de timp de la emiterea certificatului de urbanism până la emiterea autorizaţiei de construire va fi de maximum 6 luni calendaristice.

CAPITOLUL V

Documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism

Secţiunea 1

Scop

Art. 40. - (1) În sensul prezentei legi, documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind prevederi cu caracter director, iar documentaţiile de urbanism cuprind reglementări operaţionale.

(2) Prevederile cu caracter director stabilesc strategiile şi direcţiile principale de evoluţie a unui teritoriu la diverse niveluri de complexitate. Ele sunt detaliate prin reglementări specifice în limitele teritoriilor administrative ale oraşelor şi comunelor.

(3) Prevederile cu caracter director cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului aprobate sunt obligatorii pentru toate autorităţile administraţiei publice, iar cele cu caracter de reglementare, pentru toate persoanele fizice şi juridice.

Secţiunea a 2-a

Documentaţii de amenajare a teritoriului

Art. 41. - Documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt următoarele:

a) Planul de amenajare a teritoriului naţional – P.A.T.N.;

b) Planul de amenajare a teritoriului regional – P.A.T.R.;

c) Planul de amenajare a teritoriului judeţean – P.A.T.J.;

d) Planul de amenajare a teritoriului zonal – P.A.T.Z.

Art. 42. - (1) Planul de amenajare a teritoriului naţional are caracter director şi reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu şi lung pentru întregul teritoriu al ţării.

(2) Planul de amenajare a teritoriului naţional este compus din secţiuni specializate.

(3) Prevederile Planului de amenajare a teritoriului naţional şi ale secţiunilor sale devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului care le detaliază.

(4) Secţiunile Planului de amenajare a teritoriului naţional sunt: Căi de comunicaţie, Ape, Zone protejate, Reţeaua de localităţi, Zone de risc natural, Turism şi Dezvoltare rurală. Prin lege se pot aproba şi alte secţiuni.

(5) Planul de amenajare a teritoriului naţional este reglementat specific prin Planul de amenajare a teritoriului regional care stabileşte programe strategice, direcţii de dezvoltare şi politici sectoriale pentru mai multe judeţe şi/sau părţi ale acestora, în corelaţie cu conţinutul Programului de guvernare.

Art. 43. - (1) Planul de amenajare a teritoriului judeţean are caracter director şi reprezintă expresia spaţială a programului de dezvoltare socio-economică a judeţului. Planul de amenajare a teritoriului judeţean se corelează cu Planul de amenajare a teritoriului naţional, cu Planul de amenajare a teritoriului zonal, cu programele guvernamentale sectoriale, precum şi cu alte programe de dezvoltare.

(2) Prevederile Planului de amenajare a teritoriului judeţean devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism care îl detaliază.

(3) Fiecare consiliu judeţean trebuie să deţină Planul de amenajare a teritoriului judeţean şi să îl actualizeze periodic, în funcţie de politicile şi de programele de dezvoltare ale judeţului.

Art. 44. - Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director şi se realizează în vederea soluţionării unor probleme specifice ale unor teritorii ce depăşesc teritoriul administrativ al unei unităţi administrativ-teritoriale de baza. Aceste teritorii pot fi compuse din:

a) unităţi administrativ-teritoriale de bază: comune, oraşe, şi municipii;

b) părţi din judeţe sau judeţe întregi când este cazul.

Secţiunea a 3-a

Documentaţii de urbanism

Art. 45. - (1) Documentaţiile de urbanism se referă la localităţile urbane şi rurale şi reglementează utilizarea terenurilor şi condiţiile de ocupare a acestora cu construcţii.

(2) Documentaţiile de urbanism transpun la nivelul localităţilor urbane şi rurale propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean.

(3) Documentaţiile de urbanism au caracter de reglementare specifică şi stabilesc reguli ce se aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism.

Art. 46. – (1) Documentaţiile de urbanism sunt următoarele:

a) Planul urbanistic general – P.U.G. şi regulamentul local aferent acestuia;

b) Planul urbanistic zonal – P.U.Z. şi regulamentul local aferent acestuia;

c) Planul urbanistic de detaliu – P.U.D.

(2) Documentaţiile de urbanism prevăzute la alin. (1) sunt informaţii de interes public, care se pun din oficiu la dispoziţia populaţiei.

Art. 47. - (1) Planul urbanistic general are caracter director şi de reglementare operaţională. Primarii răspund de elaborare şi supunere spre aprobare consiliilor locale a Planului urbanistic general, pentru legalizarea lui ca reglementare urbanistică obligatorie, după aprobare acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare.

(2) Actualizarea şi modificarea Planului urbanistic general se stabileşte prin hotărâre a consiliului local, pe baza unui studiu de fundamentare elaborat la iniţiativa primarului, în condiţiile art. 60-64.

(3) Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt, la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, cu privire la:

a) stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul administrativ al localităţii;

b) stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan;

c) zonificarea funcţională în corelaţie cu organizarea reţelei de circulaţie;

d) delimitarea zonelor afectate de servituţi publice;

e) modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare;

f) stabilirea zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor istorice şi a sit-urilor arheologice reperate;

g) formele de proprietate şi circulaţia juridică a terenurilor;

h) precizarea condiţiilor de amplasare şi conformare a volumelor construite, amenajate şi plantate;

i) zonele de risc natural, delimitate şi declarate astfel potrivit prevederilor legale, precum şi măsurile specifice privind prevenirea şi atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor şi realizarea construcţiilor în aceste zone.

(4) Planul urbanistic general cuprinde prevederi pe termen mediu şi lung cu privire la:

a) evoluţia în perspectivă a localităţii;

b) direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu;

c) traseele coridoarelor de circulaţie şi de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean.

Art. 48. - (1) Planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică detaliată şi asigură dezvoltarea urbanistică complexă în teritoriul unităţii administrative în corelare cu prevederile Planului urbanistic general stabilit pentru intravilanul localităţii.

(2) Planul urbanistic zonal cuprinde numai reglementări asupra zonei referitoare la:

a) organizarea reţelei stradale;

b) organizarea arhitectural-urbanistică în funcţie de caracteristicile structurii urbane;

c) modul de utilizare a terenurilor;

d) dezvoltarea infrastructurii edilitare;

e) statutul juridic şi circulaţia terenurilor;

f) protejarea monumentelor istorice şi servituţi în zonele de protecţie ale acestora.

(3) Elaborarea Planului urbanistic zonal este permisa şi obligatorie numai în cazul:

a) zonelor centrale ale localităţilor;

b) zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor, a complexelor de odihnă şi agrement, a parcurilor industriale, a parcelărilor;

c) introducerea în intravilanul localităţii definit prin Planul urbanistic general, a zonelor din teritoriul unităţii administrativ-teritoriale, situate în extravilan.

(4) Stabilirea zonelor prevăzute la alin. (3), lit. a) şi b) pentru care se întocmesc obligatoriu planuri urbanistice zonale în condiţiile alin. (2), se cuprind în reglementările Planului urbanistic general pentru suprafeţe de teren de cel puţin 10000 mp.

(5) Este interzisă modificarea condiţiilor reglementate în documentaţiile Planului urbanistic general, prin dispoziţiile Planului urbanistic zonal, contrare prevederilor art. 51 a prezentului cod, privind amplasarea şi conformarea volumelor construite, amenajate şi plantate.

(6) Planul urbanistic zonal se aprobă de consiliul judeţean şi respectiv de consiliul general al municipiului Bucureşti.

Art. 49. - (1) Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică, prin care se asigură condiţiile de amplasare, dimensionare, conformare şi deservire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente cu unic proprietar sau administrator, în corelare cu vecinătăţile imediate.

(2) Planul urbanistic de detaliu, reprezintă documentaţia de conformare a construcţiilor la cerinţele urbanistice legal stabilite, cu privire la:

a) amplasarea şi distanţele faţă de limitele parcelei, cu respectarea prevederilor legale;

b) asigurarea accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare;

c) permisivităţi şi constrângeri urbanistice privind volumele construite şi amenajările;

d) relaţiile funcţionale şi estetice cu vecinătatea;

e) compatibilitatea funcţiunilor şi conformarea construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor;

f) regimul juridic şi circulaţia terenurilor şi a construcţiilor.

(3) Planul urbanistic de detaliu se elaborează numai pentru reglementarea detaliată a prevederilor stabilite prin Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal sau pentru stabilirea condiţiilor de amplasare şi construire.

(4) Planul urbanistic de detaliu – studiu de amplasament (P.U.D. – St.Am.) reprezintă documentaţia înscrisă în Planul urbanistic de detaliu care fundamentează, prin mai multe amplasamente, opţiunea pentru realizarea unei construcţii corelate cu condiţionările din certificatul de urbanism stabilite conform documentaţiilor urbanistice de rang superior (P.U.G. sau P.U.Z.) legal valabile.

(5) Planul urbanistic de detaliu – studiu de amplasament are ca finalitate prezentarea comparată a indicatorilor urbanistici proprii fiecărei variante analizate în scopul luării celei mai corecte hotărâri privind alegerea amplasamentului.

(6) Planul urbanistic de detaliu se aproba de către consiliul local.

Art. 50. - (1) Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice şi economice care stă la baza elaborării Planului de urbanism general precum şi a regulamentelor locale de urbanism.

(2) Regulamentul local de urbanism se elaborează pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, aferent Planului urbanistic general, sau pentru o parte a acesteia, aferent Planului urbanistic zonal.

Art. 51. – (1) Planurile urbanistice zonale sau de detaliu pot produce modificări ale planurilor urbanistice generale în condiţiile stabilite în prezentul cod.

(2) În cazul în care se solicită o derogare de la prevederile documentaţiilor de urbanism legal aprobate pentru zona respectivă, prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei documentaţii de urbanism prin care se va fundamenta şi demonstra posibilitatea intervenţiei urbanistice solicitate. După aprobarea noii documentaţii de urbanism - Plan urbanistic zonal sau Plan urbanistic de detaliu - se poate întocmi documentaţia tehnică în vederea obţinerii autorizaţiei de construire.

(3) Sunt acceptate următoarele modificări aduse reglementărilor din Planul urbanistic general:

a) modificarea procentului de ocupare al terenului (POT) cu maxim 10% prin Plan urbanistic de detaliu;

b) modificarea distanţelor stabilite prin acte normative specifice faţă de limitele de proprietate ale parcelei se stabilesc prin Planul urbanistic de detaliu cu respectarea prevederilor art. 38, alin. (2), lit. g;

c) modificarea funcţiunii zonei prin Plan urbanistic zonal;

d) modificarea înălţimii maxime admise prin Plan urbanistic zonal;

e) modificarea coeficientului de utilizare a terenului (CUT) cu maxim 50% prin Plan urbanistic zonal;

f) modificarea retragerii clădirilor faţă de aliniamentul stradal se stabilesc prin Plan urbanistic zonal cu respectarea recomandărilor comisiei de circulaţie rutiera;

g) modificarea limitei de delimitare a zonei de intravilan a teritoriului localităţii prin Plan urbanistic zonal.

Art. 52 – (1) Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal şi Planul urbanistic de detaliu împreună cu Regulamentul local de urbanism, după aprobare sunt opozabile în justiţie.

(2) Întocmirea documentaţiilor de urbanism cu nerespectarea dispoziţiilor art. 47-51 atrage nulitatea de drept a acestora şi pe cale de consecinţa a autorizaţiilor de construire/desfiinţare emise de autorităţile locale executive.

Secţiunea a 4-a

Iniţierea şi finanţarea activităţilor

Art. 53. - (1) Iniţiativa elaborării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aparţine Guvernului sau colectivităţilor locale, prin autorităţile deliberative şi executive.

(2) Persoanele fizice sau juridice interesate în amenajarea teritoriului şi în dezvoltarea localităţilor pot avea iniţiativă pentru elaborarea planurilor urbanistice zonale potrivit prevederilor art. 48 şi art. 51, în condiţiile în care fac dovada proprietăţii asupra terenurilor supuse noii reglementării şi a acceptului legal exprimat al celorlalţi proprietari prezenţi în zonă .

(3) Elaborarea planurilor urbanistice de detaliu aparţine persoanelor fizice sau juridice, în condiţiile în care fac dovada proprietăţii asupra terenului supus noii reglementării şi, în situaţiile prevăzute la art. 51, a acceptului legal exprimat al celorlalţi proprietari / administratori de construcţii sau parcele edificabile cu care se învecinează.

Art. 54. - (1) Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, prevăzute în prezentul cod, se finanţează din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din bugetul de stat şi din venituri proprii constituite la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, în baza prevederilor art. 183, precum şi, după caz, de persoane juridice şi fizice interesate în dezvoltarea unei localităţi sau a unei zone din cadrul acesteia, cu respectarea prevederilor art. 53. alin. (2) şi (3).

(2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să prevadă în bugetele anuale fonduri pentru elaborarea sau actualizarea, după caz, a planurilor de amenajare a teritoriului, a planurilor de urbanism, a hărţilor de risc natural, precum şi a studiilor de fundamentare necesare în vederea elaborării acestora.

(3) În vederea cofinanţării de la bugetul de stat a activităţii de realizare a hărţilor de risc/hazard, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor va elabora norme metodologice care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Art. 55. - Pentru desfăşurarea unor activităţi comune de amenajare a teritoriului şi de urbanism, pentru realizarea unor obiective de interes general, consiliile judeţene se pot asocia sau, după caz, pot colabora, în condiţiile legii, cu persoane juridice sau fizice din ţară sau din străinătate în scopul atragerii de fonduri suplimentare.

Art. 56. - Autorităţile administraţiei publice locale participă la finanţarea planurilor de amenajare a teritoriului, a planurilor urbanistice generale care intră în competenţele de aprobare, precum şi la urmărirea realizării acestora, potrivit legii.

Art. 57. - (1) Planurile urbanistice zonale şi planurile urbanistice de detaliu privind realizarea unor obiective de interes public, precum şi pentru zone protejate se finanţează din bugetul de stat sau din bugetele locale.

Art. 58. - Finanţarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism cu caracter deosebit, pentru zone şi localităţi care necesită cercetări şi studii complexe, se face şi din fonduri destinate cercetării şi dezvoltării regionale, în condiţiile stabilite de ministere şi de alte autorităţi cu atribuţii în domeniu.

Secţiunea a 5-a

Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism

Art. 59. - (1) Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate, potrivit prevederilor legale şi ale anexei nr. 3.

(2) Modelul documentaţiilor care se supun avizării, se va stabili, pentru fiecare categorie de documentaţie în parte, prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.

(3) Cheltuielile pentru avizarea documentaţiilor de interes general din domeniul amenajării teritoriului, precum şi cele din domeniul urbanismului, cu excepţia Planului urbanistic de detaliu, se suportă de la bugetele instituţiilor su responsabilităţi în domeniu, fără perceperea unor taxe din partea populaţiei.

Secţiunea a 6-a

Participarea populaţiei la activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism

Art. 60. - (1) Participarea populaţiei la activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism se realizează prin:

a) informarea populaţiei prin afişare la primărie, anunţ public în presa locală şi centrală, putând fi folosite şi alte mijloace de informare în masă, inclusiv prin folosirea Internet-ului;

b) consultarea populaţiei, anterior aprobării documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, prin dezbateri publice organizate de reprezentanţii autorităţilor publice centrale sau locale, responsabile cu avizarea proiectelor respective;

c) alte forme de participare prevăzute de lege.

(2) Cetăţenii pot participa la activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism, individual sau prin asociere, în condiţiile legii prevăzute de lege.

(3) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage nulitatea de drept a documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului.

Art. 61. - Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate să asigure organizarea şi desfăşurarea procesului de participare a populaţiei în cadrul activităţilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism potrivit dispoziţiilor actelor normative care reglementează activitatea acestor instituţii.

Art. 62. – Informarea populaţiei este activitatea prin care se fac publice:

a) obiectivele dezvoltării economico-sociale privind amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor;

b) intenţiile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale privind elaborarea unor documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism, precum şi scopul pentru care acestea sunt elaborate;

c) conţinutul documentaţiilor de urbanism care urmează a fi supuse aprobării, precum şi al documentaţiilor aprobate, conform legii.

Art. 63.- (1) Consultarea populaţiei este procesul obligatoriu prin care aceasta îşi exprimă opţiunile şi opiniile privind prevederile programelor de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare urbanistică a localităţilor, precum şi cele cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în cadrul procesului de elaborare şi aprobare a acestora.

(2) Exprimarea opţiunii populaţiei în legătură cu proiectele referitoare la organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi amenajarea teritoriului se realizează prin referendum organizat de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, în condiţiile legii.

Art. 64. - Informarea şi consultarea populaţiei se desfăşoară diferenţiat, la nivel naţional, zonal sau local, în funcţie de amploarea şi de importanţa documentaţiei de amenajare a teritoriului sau de urbanism.

Secţiunea a 7-a

Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate

Art. 65. - (1) Urmărirea aplicării prevederilor documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate se face prin compartimentele de specialitate din aparatul propriu al consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, după caz, precum şi de Inspectoratul de Stat în Construcţii.

(2) Dacă documentaţiile de urbanism nu au fost actualizate până la expirarea termenelor de valabilitate prevăzute în hotărârile de aprobare a acestora, consiliul local, consiliul judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, vor decide, prin hotărâre, suspendarea sau continuarea eliberării autorizaţiilor de construire/desfiinţare conform prevederilor prezentului cod.

(3) Compartimentele de specialitate din cadrul primăriilor vor urmări corelarea prevederilor documentaţiilor aprobate cu realizarea programelor de dezvoltare.

CAPITOLUL VI

Protejarea patrimoniului cultural

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Art. 66. - (1) În sensul prezentului cod, patrimoniul cultural naţional cuprinde bunuri culturale imobile cu valoare deosebită, de interes public, care sunt mărturii de neînlocuit ale potenţialului creator uman în relaţia sa cu mediul natural şi cu mediul istoriceşte constituit de pe teritoriul României, ale istoriei şi civilizaţiei naţionale şi universale.

(2) Bunurile imobile sau ansamblurile de bunuri imobile care prezintă valoare din punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios, urbanistic, artistic, peisagistic sau tehnico-ştiinţific sunt monumente istorice.

(3) Monumentele istorice sunt obiective singulare sau constituite în ansambluri. Componentele lor artistice, elementele lor constitutive şi elementele de mobilare interioară şi exterioară, şi zonele de protecţie aferente, stabilite prin documentaţiile de urbanism, astfel cum sunt definite prin prezentul cod, sunt considerate ca parte integrantă a monumentelor istorice.

(4) În sensul prezentului cod, monumente istorice sunt acele obiective singulare sau ansambluri clasificate de către Ministerul Culturii şi Cultelor şi care pot fi:

1. monumente arheologice;

2. sit-uri arheologice;

3. monumente şi ansambluri de arhitectură;

4. rezervaţii de arhitectură şi urbanism;

5. monumente de artă;

6. clădiri, monumente şi ansambluri memoriale;

7. monumente tehnice;

8. locuri istorice;

9. parcuri şi grădini.

Art. 67. - (1) Prezentul capitol reglementează regimul juridic general al monumentelor istorice.

(2) În sensul prezentei legi, monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României sau în afara graniţelor, proprietăţi ale statului român, semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universală.

(3) Regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform procedurii reglementate de actele normative specifice domeniului.

Art. 68. - (1) Monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege.

(2) Activităţile şi măsurile de protejare a monumentelor istorice se realizează în interes public. În condiţiile prezentei legi intervenţiile asupra monumentelor istorice pot constitui cauză de utilitate publică.

(3) În sensul prezentei legi, prin protejare se înţelege ansamblul de măsuri cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic menite să asigure identificarea, conservarea si consolidare a monumentelor istorice şi integrarea lor social-economică şi culturală în viaţa colectivităţilor locale.

Art. 69. - (1) Monumentele istorice aparţin fie domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor, fie sunt proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice.

(2) Monumentele istorice proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile; aceste monumente istorice pot fi date în administrare instituţiilor publice, pot fi concesionate pentru maximum 49 de ani sau închiriate, în condiţiile legii, cu avizul, după caz, al Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv al direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

(3) Monumentele istorice aparţinând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil în condiţiile stabilite legal.

(4) Monumentele istorice care se află pe teritoriul României şi care sunt proprietatea altor state sunt protejate în condiţiile prezentului cod.

Art. 70. - (1) Paza, întreţinerea, conservarea, consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, după caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora, potrivit prevederilor prezentului cod.

(2) În cazul în care un monument istoric nu are proprietar cunoscut, obligaţiile decurgând din prezentul cod revin autorităţii administraţiei publice locale din unitatea administrativă pe al cărei teritoriu este situat monumentul istoric sau autorităţilor administraţiei publice centrale.

Art. 71. - (1) Statul garantează şi asigură protejarea monumentelor istorice în condiţiile stabilite prin prezentul cod.

(2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care elaborează strategiile şi normele specifice de protejare a monumentelor istorice, urmăreşte şi asigură aplicarea lor.

(3) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autorităţile administraţiei publice locale colaborează şi răspund, după caz, de activitatea de protejare a monumentelor istorice.

Secţiunea a 2-a

Protejarea monumentelor istorice

Art. 72. - (1) Monumentele istorice se clasează astfel:

a) în grupa A - monumentele istorice de valoare naţională şi universală;

b) în grupa B - monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.

(2) Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, conform procedurii de clasare prevăzute legal.

Art. 73. - (1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie, prin care se asigură conservarea integrată a monumentului istoric şi a cadrului său construit sau natural.

(2) Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizează simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric, în condiţiile legii.

(3) În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publică şi reglementări speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii.

(4) Procedura de delimitare şi instituire a zonelor de protecţie se stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, publicat în Monitorul Oficial al României.

(5) În zonele de protecţie a monumentelor istorice care sunt lăcaşuri de cult este interzisă autorizarea executării de construcţii cu funcţiuni care, prin poluarea sonoră sau vizuală pe care o produc, pot împieta asupra desfăşurării serviciului religios.

(6) Amplasarea clădirilor prevăzute la alin. (5), se poate face cu acordul autorităţii religioase care administrează lăcaşul, în condiţiile prevăzute la art. 38 alin. (2), lit. g).

Art. 74. - (1) Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare.

(2) Aplicarea de servituţi care au drept consecinţă desfiinţarea, distrugerea parţială sau degradarea monumentelor istorice şi a zonelor lor de protecţie este interzisă.

Art. 75. - (1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de protecţie se fac numai în condiţiile stabilite prin dispoziţiile prezentului cod.

(2) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform dispoziţiilor prezentului cod.

Art. 76. - (1) Monumentele istorice şi zonele lor de protecţie sunt evidenţiate în planurile urbanistice generale şi în toate celelalte documentaţii de urbanism şi, respectiv, de amenajare a teritoriului.

(2) Calitatea de monument istoric este marcată în mod obligatoriu pe bunul imobil printr-un însemn amplasat de reprezentanţii primăriei, potrivit normelor metodologice de semnalizare a monumentelor istorice.

Secţiunea a 3-a

Intervenţii asupra monumentelor istorice

Art. 77. - (1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor; fac excepţie intervenţiile determinate de forţă majoră, cu condiţia ca modificările să fie reversibile.

(2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:

a) toate lucrările de cercetare, construire, extindere, reparare, consolidare, conservare, restaurare, amenajări peisagistice, precum şi orice alte lucrări care modifică substanţa sau aspectul monumentelor istorice, inclusiv reparaţiile curente, lucrările de întreţinere şi iluminarea interioară şi exterioară de siguranţă şi decorativă;

b) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice;

c) schimbări ale destinaţiei monumentelor istorice, inclusiv schimbările temporare;

d) strămutarea monumentelor istorice;

e) amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, utilităţi anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice.

(3) Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. (2) sunt eliberate numai pe baza şi potrivit avizului Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize, potrivit dispoziţiilor prezentului cod.

(4) Avizul Ministerului Culturii şi Cultelor se eliberează de către instituţiile, aflate în subordinea sau coordonarea acestui minister, legal abilitate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.

(5) Avizul conform al Ministerului Culturii si Cultelor se eliberează în baza documentaţiilor care permit o analiza completa pentru stabilirea efectelor pe care le au intervenţiile prevăzute la alin.(2) asupra monumentului istoric;

(6) Autorizaţiile prevăzute la alin. (3) emise fără avizul instituţiilor abilitate definite la alin.(4) sunt nule de drept.

(7) Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric face parte integrantă din Cartea tehnică a construcţiei. În situaţia în care aceasta nu există Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric ţine locul documentaţiei tehnice de utilizare a bunului imobil, în condiţiile legii specifice.

Art. 78. - Intervenţiile care se efectuează asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care se află în ansambluri, sit-uri sau zone de protecţie a monumentelor istorice, se autorizează pe baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor şi a celorlalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

Art. 79. - (1) Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente, indiferent de sursa de finanţare şi de regimul de proprietate al imobilului, se fac sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Cultelor, ale direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu personal atestat şi agreat, în condiţiile prezentului cod.

(2) În condiţiile prezentului cod, în cazul realizării de lucrări neautorizate sau care încalcă avizele de specialitate, personalul de inspecţie abilitat are dreptul să întrerupă lucrările până la intrarea în legalitate, să aplice sancţiuni şi, după caz, să dispună revenirea la situaţia iniţială şi să sesizeze organele de cercetare penală.

(3) Expertizarea structurală a monumentelor istorice şi verificarea tehnică a proiectelor de consolidare a monumentelor istorice se fac numai de experţi şi verificatori tehnici, atestaţi de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi de Ministerul Culturii şi Cultelor pentru exigenţele specifice domeniului monumentelor istorice, cu respectarea cerinţelor privind calitatea lucrărilor în construcţii.

Secţiunea a 4-a

Finanţarea protejării monumentelor istorice

Art. 80. - (1) Protejarea monumentelor istorice se finanţează prin bugetul de stat, prin bugetele locale, prin cofinanţări din bugetele instituţiilor publice precum şi de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice sau se efectuează prin parteneriat de cofinanţare public-privat.

(2) Lucrările de cercetare, de expertizare, de proiectare şi de execuţie care se efectuează la monumente istorice şi care sunt finanţate din fonduri publice sunt supuse regimului general de atribuire a lucrărilor publice, de proiectare şi execuţie, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice.

Art. 81. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare în vederea protejării monumentelor istorice aflate în proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale.

(2) Autorităţile publice centrale prevăd în bugetele proprii fondurile aprobate prin bugetul de stat pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea publică sau privată a statului, pe care le administrează.

(3) În bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor se prevăd:

a) credite bugetare necesare pentru finanţarea lucrărilor la monumentele istorice aflate în administrarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice;

b) credite bugetare necesare în vederea finanţării sau cofinanţării lucrărilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale;

c) credite bugetare destinate finanţării sau cofinanţării lucrărilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat;

d) Instituţiile publice, în limita fondurilor disponibile, pot asigura fonduri destinate finanţării sau cofinanţării lucrărilor de construire a lăcaşurilor de cult şi de protejare a monumentelor istorice cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor prin Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice.

Art. 82. - Proprietarii de monumente istorice sunt scutiţi de plata taxei de autorizare a intervenţiilor executate, în potrivit dispoziţiilor prezentului cod, asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care utilizează bunul imobil numai pentru activităţi necomerciale sau, în mod direct, numai pentru locuit.

Art. 83. - Proprietarii monumentelor istorice beneficiază de reducerea cu 50% a taxelor de autorizare pentru lucrările pe care le finanţează pentru păstrarea integrităţii fizice a cadrului construit sau natural al monumentului istoric, potrivit prevederilor documentaţiei de urbanism sau de amenajare a teritoriului legal aprobată.

TITLUL III

Proiectarea lucrărilor de construcţii

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 84. – Prezentul titlu reglementează modul de exercitare a activităţii de proiectare a lucrărilor de construcţii.

Art. 85. – (1) Activitatea în domeniul proiectării lucrărilor de construcţii este un act de cultură de interes public, cu implicaţii economice, sociale şi ecologice, care trebuie să organizeze funcţional şi estetic spaţiul construit, având obligaţia de a-l insera armonios în mediul înconjurător, cu respectarea peisajelor naturale şi al patrimoniului imobiliar.

(2) Potrivit dispoziţiilor prezentului cod, construcţiile de orice fel se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, în baza reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor, autorizaţiile fiind eliberate pe baza documentaţiilor de urbanism aprobate legal şi în vigoare la data solicitării.

Art. 86. – (1) Activitatea în domeniul proiectării lucrărilor de construcţii se materializează prin elaborarea de studii de fundamentare tehnico-economica, studii de fezabilitate, proiecte tehnice de execuţie şi detalii de execuţie, caiete de sarcini ce cuprind reglementari tehnologice de execuţie şi de exploatare a construcţiilor, rapoarte tehnice de verificare şi expertizare tehnică, realizate cu respectarea normelor şi reglementărilor tehnice specifice şi aprobate conform dispoziţiilor legale.

(2) Conţinutul cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi al structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 87. – Potrivit prevederilor prezentului cod, se interzice realizarea construcţiilor prevăzute la punctele I.8. - I.10. din anexa nr. 1 fără proiect tehnic de execuţie şi detalii de execuţie întocmite corespunzător cerinţelor esenţiale de calitate pentru construcţii prevăzute la punctul I.11. din anexa nr. 1.

Art. 88. – (1) Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanţii şi furnizorii de materiale şi produse pentru construcţii, executantul, responsabilul tehnic cu execuţia autorizat, dirigintele de şantier autorizat, expertul tehnic atestat, conform competenţelor, pe specializări, răspund potrivit obligaţiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-un interval de 10 ani de la recepţia finala a lucrării, precum şi după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existenţă a construcţiei, pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuţie în vigoare la data realizării ei.

(2) Proiectanţii proiectului tehnic de execuţie, în solidar cu specialiştii verificatori de proiecte atestaţi şi experţii tehnici atestaţi, şi după caz cu fabricanţii şi furnizorii de materiale şi produse pentru construcţii, cu executantul, cu responsabilul tehnic cu execuţia autorizat si cu dirigintele de şantier autorizat, răspund civil sau penal pentru nerespectarea prevederilor alin. (1) şi art.87, potrivit prevederilor codului civil sau penal, după caz.

(3) În vederea protejării de eventualele despăgubiri datorate în urma unor erori profesionale, proiectanţii proiectului tehnic de execuţie, specialiştii verificatori de proiecte, experţii tehnici şi executanţii, sunt obligaţi să încheie asigurare de răspundere civilă, diferenţiată în funcţie de specificul activităţii desfăşurate.

Art. 89. - Poartă titlul de arhitect în domeniul arhitectură, de urbanist în domeniul urbanism şi de inginer în construcţii cu diverse specializări, pentru domeniile inginerie civilă şi ingineria instalaţiilor, absolventul cu diplomă în sistem integrat de licenţă şi master, sau cu alt document similar care respecta condiţiile de echivalenţă stabilite prin acte normative specifice, eliberat de instituţiile de învăţământ superior recunoscute de statul român pentru domeniile menţionate.

Art. 90. – (1) Potrivit prevederilor reglementărilor sectoriale din cadrul Uniunii Europene, se stabilesc condiţiile în care se asigură recunoaşterea calificărilor prevăzute la art. 89 pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene.

(2) Recunoaşterea calificărilor prevăzute la art. 89 precum şi procedura necesară pentru cetăţenii statelor din afara Uniunii Europene se face pe baza de reciprocitate potrivit prevederilor acordurilor bilaterale în domeniu.

Art. 91. - (1) Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, studiile de fezabilitate, proiectele tehnice de execuţie, detaliile de execuţie, precum şi caietele de sarcini ce cuprind reglementari tehnologice de execuţie şi de exploatare a construcţiilor, se elaborează de colective tehnice de specialitate, se însuşesc şi se semnează de cadre tehnice cu pregătire superioară reglementata legal, astfel:

a) proiectarea părţii de arhitectură pentru obiective de investiţii cuprinse la toate categoriile de importanţă a construcţiilor supraterane şi a celor subterane, de către arhitect cu diplomă recunoscută de statul român potrivit prevederilor art. 89 şi art. 90;

b) proiectarea părţilor de inginerie în domeniile specifice, pentru obiective de investiţii cuprinse la toate categoriile de importanţă a construcţiilor supraterane şi subterane, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, de către inginer în construcţii cu diverse specializări, pentru domeniile de inginerie civila sau instalaţii, cu diplomă recunoscută de statul român în potrivit prevederilor art. 89 şi art. 90;

c) proiectarea părţii de arhitectură pentru obiective de investiţii şi elemente structurale de importanţă redusă şi aflate în afara zonelor protejate stabilite prin Planul urbanistic general, de către conductor arhitect şi/sau urbanist, absolvent de studii superioare, cu diplomă de licenţă, sau cu alt document similar care respectă condiţiile de echivalenţă stabilite prin acte normative specifice, eliberat de instituţiile de învăţământ superior recunoscute de statul român potrivit prevederilor art. 89 şi art. 90;

d) proiectarea părţilor de inginerie în domeniile specifice, pentru obiective de investiţii şi elemente structurale de importanţă redusă şi aflate în afara zonelor protejate stabilite prin Planul urbanistic general, de către inginer colegiu sau subinginer în construcţii cu diverse specializări, pentru domeniile de inginerie civilă sau instalaţii, absolvent de studii superioare, cu diplomă de licenţă, sau cu alt document similar care respectă condiţiile de echivalenţă stabilite prin acte normative specifice, eliberat de instituţiile de învăţământ superior recunoscute de statul român, potrivit prevederilor art. 89 şi art. 90;

e) proiectarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism pentru obiective de investiţii cuprinse la toate categoriile de importanţă a construcţiilor supraterane şi a celor subterane, de către urbanist cu diplomă recunoscută de statul român potrivit prevederilor art. 89 şi art. 90;

(2) Prevederile alin. (1), se aplică şi pentru proiectele de autorizare a executării lucrărilor de construcţii (construire sau desfiinţare), precum şi pentru documentaţiile tehnice elaborate pentru obţinerea avizelor şi acordurilor stabilite în lista avizelor şi acordurilor necesare prevăzute în certificatul de urbanism.

(3) Documentaţiile tehnice prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt obligatoriu verificate de către specialişti verificatori de proiect atestaţi. Dovada verificării se va face prin aplicarea pe fiecare componenta a documentaţiei prevăzută la art. 111 alin. (1) a ştampilei personalizate a specialistului verificator, corespunzător competentelor atestate.

(4) Semnarea documentaţiilor de către persoanele prevăzute la alin. (1) şi (3) angajează răspunderea acestora în condiţiile prezentului cod.

CAPITOLUL II

Obligaţii şi răspunderi ale proiectanţilor şi ale specialiştilor atestaţi

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Art. 92. – (1) Obligaţiile şi răspunderile privind realizarea cerinţelor esenţiale revin factorilor implicaţi în proiectarea, verificare proiectelor si expertizarea tehnica de calitate a construcţiilor, potrivit responsabilităţilor fiecăruia, stabilite de prezentul cod.

(2) Factorii implicaţi la alin. (1) sunt: proiectanţii precizaţi în cuprinsul capitolului III al prezentului titlu şi specialiştii atestaţi potrivit legii, pentru exercitarea unor profesii reglementate prin dispoziţiile prezentului cod.

(3) În înţelesul prezentului cod, profesiile reglementate care pot fi exercitate de către specialiştii atestaţi în acest scop sunt:

a) verificator de proiect;

b) expert tehnic de calitate;

c) auditor energetic.

(4) Procedurile şi criteriile pentru atestare, precum şi atribuţiile şi competenţele specialiştilor atestaţi prevăzuţi la alin. (3) se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.

(5) Exercitarea profesiilor reglementate se face ca persoană fizică independentă sau ca angajat al unei persoane juridice cu activitate în construcţii, acreditată potrivit legislaţiei în vigoare şi care are capabilitatea asiguratorie pentru acoperirea eventualelor daune produse de exercitarea în mod defectuos a obligaţiilor ce îi revin.

(6) Specialiştii atestaţi prevăzuţi la alin. (3) răspund în mod solidar cu proiectantul în ceea ce priveşte asigurarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor esenţiale reglementate de prezentul cod.

Art. 93.– (1) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor coordonează şi organizează activitatea de atestare tehnico-profesională a specialiştilor în construcţii.

(2) Prin ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor se vor constitui comisii pentru:

a) atestarea specialiştilor verificatori de proiecte;

b) atestarea experţilor tehnici de calitate;

c) atestarea auditorilor energetici.

(3) Comisiile prevăzute la alin. (2) vor fi formate din specialişti în domeniile pentru care se efectuează atestarea.

(4) Activitatea comisiilor se va desfăşura la solicitarea celor interesaţi, pe baza unui program stabilit de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor iar costurile necesare desfăşurării activităţii se suportă de către beneficiari.

(5) Membrii comisiilor de atestare tehnico-profesională beneficiază de o indemnizaţie stabilită prin ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor.

(6) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor asigură fondurile pentru indemnizaţia prevăzută la alin. (5).

Art. 94. - (1) Certificatul de atestare a specialistului se eliberează de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, potrivit modelului prevăzut prin ordin al ministrului.

   (2) Modelele ştampilelor pentru specialiştii atestaţi se stabilesc prin ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor.

   (3) Certificatul, legitimaţia şi ştampila de atestare a unui specialist au înscrise: numele, prenumele, profesia, specialitatea şi gradul pentru care a fost atestat, cu iniţialele acesteia.

   (4) Certificatul de specialist atestat are o durată de valabilitate de 5 ani.

   (5) Pentru prelungirea valabilităţii certificatului specialiştii atestaţi vor prezenta din 5 în 5 ani registrul de evidenţă a activităţii desfăşurate în domeniu, comisiei de examinare, care va analiza prin sondaj modul de efectuare a activităţii de specialist atestat şi nivelul de cunoaştere a prescripţiilor tehnice şi a legislaţiei în domeniu.

   (6) Comisia de examinare va elibera o dovadă care să ateste prelungirea valabilităţii certificatului de specialist atestat, pe baza căreia, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice Şi Locuinţelor va prelungi valabilitatea certificatului de specialist atestat conform competentelor.

Art. 95. – (1) Certificatul unui specialist atestat poate fi suspendat pe o perioadă de 3-12 luni sau anulat numai prin ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor.

(2) Decizia de suspendare are la bază raportul de constatare întocmit în acest sens de către Inspectoratul de Stat în Construcţii;

(3) Decizia de anulare are la bază:

a) raportul de constatare întocmit în acest sens de către Inspectoratul de Stat în Construcţii;

b) referatul unui grup de trei experţi tehnici de calitate atestaţi în domeniu, care analizează raportul şi confirmă propunerea privind anularea. Grupul de trei experţi este constituit din: un expert tehnic de calitate atestat, numit de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, unul recomandat de o asociaţie profesională cu activitate în domeniu, iar al treilea propus de cel nominalizat pentru sancţionare.

Art. 96. - Pe durata suspendării certificatului de atestare tehnico-profesională, persoana fizică nu mai poate îndeplini activităţile pentru care a fost atestată. Suspendarea se anulează de către autoritatea care a eliberat certificatul de atestare tehnico-profesională, în baza următoarelor documente:

a) cerere întocmită de persoana căreia i s-a suspendat certificatul;

b) actul organului administrativ de control care a întocmit procesul-verbal de constatare a abaterilor, prin care se certifică îndeplinirea măsurilor înscrise în procesul-verbal de constatare.

Art. 97. – (1) Suspendarea certificatului de atestare se face când specialiştii atestaţi nu respectă obligaţiile ce le revin, prevăzute în prezentul cod.

(2) Anularea certificatului de atestare se face în următoarele situaţii:

a) când se produc accidente tehnice în construcţii din cauza nerespectării cerinţelor de calitate în proiectare şi execuţie nesesizate de către verificatorul de proiecte atestat şi de către expertul tehnic atestat;

b) când se întrunesc condiţii pentru a treia suspendare a certificatului de atestare tehnico-profesională, într-o perioadă de maxim 5 ani.

(3) Certificatul de atestare tehnico-profesională, legitimaţia şi ştampila se vor depune de către deţinător la Inspectoratul Teritorial în Construcţii, de care aparţine, în termen de 72 de ore de la data primirii ordinului ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor.

Art. 98. – (1) În cazul în care abaterile pentru care s-a suspendat sau s-a anulat certificatul de atestare tehnico-profesională constituie infracţiune sau contravenţie la prevederile legale privind calitatea în construcţii, în afara acestor sancţiuni se aplică şi sancţiunile prevăzute de prezentul cod.

(2) Persoana căreia i s-a anulat certificatul de atestare tehnico-profesională nu se mai poate prezenta din nou la comisia de atestare pentru obţinerea unui nou certificat de atestare tehnico-profesională

Art. 99. – (1) Contestaţia la decizia de suspendare sau de anulare a certificatului de atestare tehnico-profesională se depune de către persoana în cauză la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, în termen de 7 zile de la data când a luat cunoştinţă de raportul scris al organelor de control.

(2) În cazul în care contestaţia nu este fondată, cheltuielile generate de rezolvarea ei se suportă de către persoana care a făcut contestaţia.

(3) Soluţionarea contestaţiei se face de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor. Decizia este definitivă şi poate fi atacată în justiţie.

Art. 100 – Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor este obligat să publice trimestrial, în publicaţii de specialitate şi pe pagina web a instituţiei, lista specialiştilor atestaţi, suspendările şi anulările certificatelor de atestare din cursul ultimului trimestru iar, anual, lista tuturor specialiştilor atestaţi, în activitate la 31 decembrie, cu precizarea domeniilor şi a specialităţilor în care au fost atestaţi.

Secţiunea a 2-a

Obligaţii şi răspunderi ale proiectanţilor

Art. 101. – (1) Activitatea arhitectului şi a urbanistului sunt în strânsă interdependenţă în domeniile arhitecturii, urbanismului şi amenajării teritoriului.

(2) Arhitecţii, corespunzător domeniului de competenta şi specializării, răspund de îndeplinirea următoarelor obligaţii principale referitoare la respectarea disciplinei în urbanism şi asigurarea calităţii construcţiilor:

a) elaborarea proiectelor de arhitectura potrivit prevederilor documentaţiilor de urbanism aprobate, legal valabile pentru zona de amplasare a construcţiei proiectate:

b) elaborarea planului urbanistic de detaliu potrivit prevederilor legale;

c) elaborarea regulamentelor specifice în domeniile arhitectură, urbanism şi amenajare a teritoriului şi aprobarea acestora de către autorităţile şi organismele stabilite, conform competenţelor stabilite în anexa nr. 3.

d) prezentarea proiectelor de arhitectură elaborate pentru verificare, avizare, aprobare, control şi expertiză tehnică, potrivit prevederilor prezentului cod;

e) supravegherea executării lucrărilor de construcţii corespunzător domeniilor de competenţă.

(3) Urbaniştii, corespunzător domeniului de competenţă şi specializării, răspund de îndeplinirea următoarelor obligaţii principale referitoare la respectarea disciplinei în urbanism şi asigurarea calităţii construcţiilor:

a) elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism cu respectarea prevederilor prezentului cod;

b) elaborarea regulamentelor specifice în domeniile urbanism şi amenajare a teritoriul;

c) prezentarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism pentru verificare, avizare, aprobare, control şi expertiză tehnică potrivit prevederilor prezentului cod.

Art. 102. – Proiectanţii, ingineri în construcţii, corespunzător domeniului de competenţă şi specializării, răspund de îndeplinirea următoarelor obligaţii principale referitoare la calitatea construcţiilor:

a) precizarea prin proiect a categoriei de importanţă a construcţiei;

b) asigurarea prin proiecte şi detalii de execuţie a nivelului de calitate corespunzător cerinţelor, cu respectarea reglementărilor tehnice în vigoare şi a clauzelor contractuale;

c) prezentarea proiectelor elaborate, pentru verificare specialiştilor verificatori de proiecte, atestaţi, stabiliţi de către investitor, precum şi soluţionarea neconformităţilor şi neconcordanţelor semnalate;

d) elaborarea caietelor de sarcini, a instrucţiunilor tehnice privind execuţia lucrărilor, exploatarea, întreţinerea şi reparaţiile, precum şi, după caz, a proiectelor de urmărire privind comportarea în timp a construcţiilor. Documentaţia privind post-utilizarea construcţiilor se efectuează numai la solicitarea proprietarului;

e) stabilirea, prin proiect, a fazelor de execuţiFe determinate pentru lucrările aferente cerinţelor şi participarea pe şantier la verificările de calitate legate de acestea;

f) stabilirea modului de tratare a defectelor apărute în execuţie, din vina proiectantului, la construcţiile la care trebuie să asigure nivelul de calitate corespunzător cerinţelor, precum şi urmărirea aplicării pe şantier a soluţiilor adoptate, după însuşirea acestora de către specialişti verificatori de proiecte atestaţi, la cererea investitorului;

g) întocmirea, în vederea recepţiei la terminarea lucrărilor, a referatului de apreciere a modului în care construcţia finită respectă proiectul de execuţie a lucrărilor de construcţii;

h) participarea la întocmirea cărţii tehnice a construcţiei prin actualizarea proiectului tehnic potrivit dispoziţiilor de şantier.

Art. 103. - Proiectanţii de construcţii, instalaţii şi amenajări, de echipamente, utilaje şi instalaţii tehnologice sunt obligaţi:

a) să cuprindă în documentaţiile pe care le întocmesc măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice naturii riscurilor pe care le conţin obiectele proiectate;

b) să prevadă în documentaţiile tehnice de proiectare, potrivit reglementărilor specifice, instalaţii, dispozitive, echipamente, substanţe, accesorii şi alte mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, care îndeplinesc condiţiile de calitate, potrivit legii;

c) să întocmească şi să predea beneficiarilor schemele şi instrucţiunile de funcţionare, la parametrii proiectaţi, ale dispozitivelor şi instalaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor, pe care le-au prevăzut în documentaţii, precum şi regulile necesare de verificare şi întreţinere în exploatare a acestora.

d) să elaboreze scenarii de siguranţă la foc pentru construcţiile şi instalaţiile tehnologice proiectate, pe baza metodologiei emise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Art. 104. – (1) Pentru asigurarea calităţii construcţiilor, investitorul, proprietarul sau administratorul, este obligat să stabilească un manager de proiect pentru coordonarea activităţii de elaborare a proiectului tehnic de execuţie de către proiectanţi, persoane fizice sau persoane juridice autorizate potrivit prevederilor prezentului cod.

(2) Managerul de proiect este reprezentantul investitorului, proprietarului sau administratorului după caz, pentru activitatea de proiectare a lucrării de investitei, care poate fi:

a) investitorul, când acesta este o persoana fizică ce face dovada ca are una din calificările prevăzute la art. 89 şi art. 90;

b) o persoană juridică care desfăşoară activitatea de consultanţă prin personal calificat corespunzător prevederilor art. 89 şi art. 90;

c) dirigintele de şantier, autorizat potrivit prevederilor prezentului cod, pentru categoria de importanta corespunzătoare construcţiei ce se proiectează ;

d) specialistul verificator de proiect pentru cerinţa esenţiala „Rezistenta mecanică şi stabilitate”, pentru obiective de investiţii cuprinse la toate categoriile de importanţă a construcţiilor supraterane şi subterane, precum şi a instalaţiilor aferente acestora;

e) unul dintre proiectanţi, specialiştii verificatori de proiect sau expertul tehnic de calitate, pentru obiective de investiţii si elemente structurale de importanţă redusă şi aflate în afara zonelor protejate stabilite prin Planul urbanistic general.

(3) Managerul de proiect va reprezenta, pe durata de punere în opera a proiectului de execuţie, echipa elaboratoare a proiectului tehnic şi componentele acestuia necesare pentru execuţie, asigurând convocarea proiectanţilor, conform competentelor, pentru rezolvarea neconformităţilor ce cad în sarcina acestora, pentru fazele determinante sau pentru recepţia la terminarea lucrărilor / finală.

Secţiunea a 3-a

Principii generale de securitate şi sănătate aplicabile proiectului lucrării

Art. 105. – Managerul de proiect, proiectantul şi, atunci când este cazul, beneficiarul trebuie să ia în considerare principiile generale de prevenire în materie de securitate şi sănătate, prevăzute în legislaţia naţională, încă din faza de concepţie, studiu şi elaborare a proiectului lucrării, în special în ceea ce priveşte:

a) alegerea soluţiilor arhitecturale, tehnice şi/sau organizatorice în scopul planificării diferitelor lucrări ori faze de lucru care se desfăşoară la execuţie, simultan sau succesiv;

b) estimarea timpului necesar pentru realizarea acestor lucrări sau faze de lucru.

Art. 106. – (1) În faza de concepţie, studiu şi elaborare a proiectului lucrării trebuie să se ţină seama, de planurile de securitate şi de sănătate întocmite potrivit prevederilor privind cerinţele minime de securitate pentru şantierele temporare sau mobile.

(2) Înainte de începerea fazei de elaborare a proiectului lucrării, va fi desemnat coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pentru întreaga durată a elaborării proiectului lucrării.

CAPITOLUL III

Obligaţii şi răspunderi ale specialiştilor verificatori de proiecte

şi ale experţilor tehnici de calitate

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Art. 107. - (1) Verificarea şi expertizarea tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor privind respectarea cerinţelor esenţiale în condiţiile prezentului cod reprezintă o componentă a sistemului calităţii în construcţii, şi se efectuează de către specialişti cu activitate în construcţii, atestaţi tehnico-profesional de către comisii organizate de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor.

(2) Prezentul capitol stabileşte şi detaliază obiectivele, conţinutul, precum şi modul de exercitare a profesiilor reglementate de specialişti atestaţi în domeniul construcţiilor, potrivit prevederilor prezentului cod.

(3) Dispoziţiile prezentului cod sunt obligatorii pe teritoriul României pentru persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul construcţiilor.

Art. 108. – (1) Se supun prevederilor prezentului capitol:

a) construcţiile definitive şi provizorii, în funcţie de categoria de importanţă, precum şi lucrările de modernizare, modificare, transformare, consolidare, de reparaţii ale acestora şi de stabilizare a terenului de fundare.

b) construcţiile provizorii care sprijină sau înlocuiesc temporar o construcţie definitivă sau părţi ale acesteia (sprijiniri de construcţii, poduri, căi de comunicaţie, tribune din lemn şi altele asemenea) se încadrează în categoria de importanţă a construcţiei definitive pe care o sprijină sau o înlocuiesc temporar.

c) construcţiile pentru organizare de şantier care, după terminarea lucrărilor de bază, vor fi folosite în continuare drept construcţii definitive cu diverse funcţiuni de exploatare.

(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) construcţiile din mediu rural cu aria construita desfaşurată, subteran şi suprateran, mai mică de 100 mp.

Art. 109. – (1) Activitatea verificatorilor de proiecte şi/sau a experţilor tehnici poate fi efectuată numai de către specialiştii prevăzuţi la art. 89, cu diplomă recunoscută pe teritoriului României, atestaţi conform prevederilor art. 93.

(2) Exercitarea profesiilor reglementate de specialişti atestaţi se face ca angajat al unei persoane juridice cu activitate în construcţii, recunoscută, potrivit legislaţiei în vigoare şi care are capabilitatea asiguratorie pentru acoperirea eventualelor daune produse de exercitarea în mod defectuos a cerinţelor prezentului cod.

(3) Proprietarii, după caz, investitorii sau administratorii construcţiilor vor încheia contracte distincte pentru verificare sau expertizare tehnică cu persoanele juridice din categoriile sus-menţionate.

Secţiunea a 2-a

Verificarea tehnică de calitate a proiectelor

Art. 110. – (1) Verificarea tehnică de calitate a proiectelor se face pentru cerinţele esenţiale stabilite prin prezentul cod, diferenţiat în funcţie de categoria de importanţă a construcţiei de către specialişti verificatori de proiecte atestaţi.

(2) Proiectanţii vor preciza în proiectele pe care le elaborează cerinţele esenţiale pe care acestea trebuie să le îndeplinească, pentru ca investitorul să poată apela la specialiştii verificatori de proiecte, atestaţi corespunzător, de la începutul elaborării proiectului.

(3) Verificarea la cerinţa "Rezistenţă mecanica şi stabilitate" este obligatorie pentru toate construcţiile.

Art. 111. – (1) Sunt supuse verificării tehnice:

a) documentaţia tehnică de proiectare necesară obţinerii autorizaţiei de construire;

b) documentaţiile tehnice şi detaliile de execuţie sub formă de planşe, breviare de calcul, caiete de sarcini, necesare pentru constatarea respectării cerinţelor impuse de lege.

(2) Verificarea tehnică se execută şi la proiectele întocmite în urma unor rapoarte de expertiză tehnică de calitate, după avizarea acestora de către respectivii experţi, în vederea confirmării că proiectele respectă ansamblul cerinţelor stabilite de lege.

(3) Verificarea tehnică a documentaţiei necesare obţinerii autorizaţiei de construire, în cazul când nu conţine detalii de execuţie, nu se poate substitui verificării tehnice a proiectelor tehnice de execuţie.

(4) Proiectantul, proprietarul, investitorul sau administratorul împreună cu executantul răspund, potrivit legii, pentru supunerea la verificare a întregului proiect şi pentru modificările efectuate fără acceptul verificatorului tehnic, dacă prin acestea se afectează calitatea construcţiei.

Art. 112. - Verificatorul de proiecte atestat va efectua verificări numai pentru cerinţele esenţiale şi în specialităţile în care a fost atestat.

Art. 113. - Verificatorul de proiecte atestat are obligaţia ca, în cadrul verificărilor pe care le efectuează, să urmărească:

a) datele privitoare la condiţiile specifice de amplasament şi condiţiile de exploatare tehnologică;

b) modul de respectare a reglementărilor tehnice în vigoare, referitor la satisfacerea cerinţelor esenţiale, în funcţie de categoria de importanţă a construcţiei, pe toată durata de viaţă a construcţiilor, inclusiv în faza de post-utilizare.

Art. 114. - Din proiectul de arhitectură nu se supun verificării: concepţia de arhitectură, principiile de compoziţie, partiţiile, soluţiile volumetrice şi estetice stabilite de arhitect în acord cu proiectantul structurii de rezistenţă.

Art. 115. – Specialistul verificator de proiecte atestat va semna şi va ştampila piesele scrise şi desenate şi va întocmi referatul de verificare numai în condiţiile în care documentaţia transmisă de investitor este completă şi corespunzătoare din punct de vedere al cerinţelor esenţiale.

Art. 116. – Specialistul verificator de proiecte este obligat:

a) să ţină la zi un registru de evidenţă a proiectelor verificate;

b) să prezinte registrul, la solicitare, instituţiilor abilitate legal pentru controlul calităţii în construcţii;

c) să nu extragă şi să nu transmită, pentru a fi folosite în alte scopuri, elemente ale proiectului şi detalii de execuţie verificate.

Art. 117. – Specialistul verificator de proiecte atestat nu poate verifica proiectele întocmite de el sau la a căror elaborare a participat.

Art. 118. - Eventualele litigii dintre verificatorul de proiecte atestat şi proiectant pot fi rezolvate de către un expert tehnic de calitate, angajat de investitor. Decizia expertului este obligatorie pentru ambele părţi, iar răspunderea revine acestuia.

Secţiunea a 3-a

Expertizarea tehnică de calitate a proiectelor şi a construcţiilor

Art. 119. – (1) Expertizarea tehnică de calitate este o activitate complexă care cuprinde, relevee, cercetări, experimentări sau încercări, studii, analize şi evaluări necesare pentru cunoaşterea stării tehnice a unei construcţii existente sau a modului în care un proiect respectă cerinţele esenţiale prevăzute de lege, în vederea fundamentării măsurilor de intervenţie.

(2) Activitatea de expertizare tehnica de calitate se efectuează de către experţi tehnici de calitate, atestaţi conform prevederilor art. 93 alin. (2), atunci când o reglementare legală sau un organism cu atribuţii de control al statului în domeniul calităţii construcţiilor prevede acest lucru sau când o situaţie deosebită o impune pentru:

a) rezolvarea unor situaţii care intervin la construcţiile existente:

1. în cazul dezastrelor sau accidentelor datorate fenomenelor naturale, acţiunilor umane sau activităţii tehnologice;

2. în vederea determinării, în orice stadiu, a stării tehnice a construcţiei pentru evaluarea capacităţii ei de satisfacere a cerinţelor conform legii;

b) rezolvarea litigiilor privind calitatea tehnică a unor proiecte sau a execuţiei unor lucrări de construcţii.

Art. 120. – (1) În cazul în care, în baza unei fundamentări tehnice asumate, expertul tehnic de calitate, atestat, ajunge la concluzia că se impune luarea unor măsuri imediate de sprijinire, izolare parţială sau evacuare a construcţiei, pentru prevenirea unor accidente cu urmări grave, victime omeneşti sau pagube materiale, acesta le va aduce la cunoştinţă, în scris, proprietarilor sau administratorilor construcţiei şi, după caz, investitorului, care sunt obligaţi să le pună în aplicare.

(2) Expertul tehnic de calitate, atestat, va informa şi Inspectoratul de Stat în Construcţii, precum şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă despre măsurile propuse potrivit prevederilor alin. (1).

Art. 121. – (1) Expertul tehnic de calitate, atestat, va analiza:

1. condiţiile de amplasament şi de exploatare a construcţiei;

2. starea construcţiei care se supune expertizei tehnice de calitate;

3. documentele care au stat la baza realizării construcţiei în fazele de proiectare, execuţie şi exploatare;

4. prevederile din reglementările tehnice care au stat la baza realizării construcţiei şi cele în vigoare la data efectuării expertizei tehnice de calitate.

(2) Pe baza activităţii prevăzute la alin. (1), expertul tehnic atestat elaborează raportul de expertiză tehnică de calitate cuprinzând evaluarea tehnica, soluţii şi măsuri care se impun pentru fundamentarea tehnică şi economică a deciziei de intervenţie ce se însuşeşte de către proprietarii sau administratorii construcţiilor şi, după caz, de către investitor. Expertul tehnic de calitate atestat va semnala situaţiile în care, în urma intervenţiei sale, se impune verificarea proiectului şi sub aspectul altor cerinţe decât cele la care se referă raportul de expertiză tehnică de calitate întocmit.

(3) Expertiza tehnica va cuprind obligatoriu componentele prevăzute la alin. (1) şi (2).

(4) Conţinutul cadru al expertizei tehnice este prevăzut în anexa nr. 15.

Art. 122. – (1) Expertul tehnic de calitate atestat are următoarele obligaţii:

a) să întocmească raportul de expertiză tehnică de calitate potrivit prevederilor reglementarilor tehnice şi a legislaţiei în vigoare;

b) să întocmească raportul de expertiză tehnică de calitate în condiţiile prevăzute la art. 121;

c) să nu extragă şi să nu transmită, pentru a fi folosite în alte scopuri, elemente ale proiectului şi detalii de execuţie verificate în cadrul expertizei tehnice de calitate şi considerate de proiectant drept de autor.

(2) Expertul tehnic de calitate atestat răspunde de asigurarea nivelurilor minime de calitate privind cerinţele esenţiale impuse, în funcţie de categoria de importanţă a construcţiei.

(3) Expertul tehnic de calitate atestat răspunde civil sau penal, după caz, pentru nerespectarea prevederilor alin. (1) şi alin. (2), pentru rapoarte de expertiză tehnică care au fundamentat, în mod eronat, intervenţii asupra construcţiilor.

Art. 123. – (1) Proiectul întocmit pe baza raportului de expertiză tehnică de calitate trebuie avizat de către expertul tehnic de calitate care a elaborat raportul de expertiză, din punct de vedere al respectării soluţiilor şi a măsurilor propuse.

(2) Specialistul expert tehnic de calitate atestat va semna şi va ştampila piesele scrise şi desenate numai în condiţiile în care documentaţia transmisă de proiectant sau de investitor este completa si corespunzătoare din punct de vedere al cerinţelor esenţiale.

(3) Specialistul expert tehnic de calitate atestat este obligat:

a) să ţină la zi un registru de evidenţă a expertizelor tehnice elaborate şi a proiectelor avizate;

b) să prezinte registrul, la solicitare, instituţiilor abilitate legal pentru controlul calităţii în construcţii.

Secţiunea a 4-a

Auditarea energetică a proiectelor şi a construcţiilor

Art. 124. - Atestarea auditorilor energetici pentru clădiri şi instalaţiile aferente acestora, privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice, se face prin ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor.

    Art. 125. – Atestarea auditorilor energetici se face pentru clădirile existente, pentru următoarele specialităţi:

    1. auditori energetici pentru construcţii;

    2. auditori energetici pentru instalaţii;

    3. auditori energetici pentru construcţii şi instalaţii;

    Art. 126. - (1) În funcţie de felul activităţilor pe care le desfăşoară, auditorii energetici se atestă pentru gradul I şi pentru gradul II.

   (2) Auditorii energetici gradul I efectuează:

    a) expertiza termică şi energetică a clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora;

    b) elaborarea documentaţiei necesare eliberării certificatului energetic al clădirii;

    c) auditul energetic al clădirilor existente şi al instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora.

   (3) Auditorii energetici gradul II efectuează numai:

    a) expertiza termică şi energetică a clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora;

    b) elaborarea documentaţiei necesare în vederea eliberării certificatului energetic.

    Art. 127. – (1) Expertizarea energetică si elaborarea documentaţiei necesare în vederea eliberării certificatului energetic se efectuează potrivit prevederilor regulamentului tehnic stabilit prin ordinului ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor.

   (2) Auditul energetic, prin care se stabilesc soluţiile de reabilitare şi/sau modernizare termoenergetică a construcţiilor şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente, se efectuează potrivit prevederilor regulamentului tehnic aprobat prin ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor.

TITLUL IV

Autorizarea executării lucrărilor de construcţii

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 128. - (1) Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare. Autorizaţia de construire sau de desfiinţare se emite la solicitarea deţinătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desfiinţare, în condiţiile prezentului cod.

(2) Construcţiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, emisă în condiţiile prezentului cod, şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor.

(3) Modelul formularului pentru autorizaţia de construire sau de desfiinţare este prevăzut în anexa nr. 4.

Art. 129. - (1) Autorizaţia de construire se emite în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii, în termen maxim de 30 de zile de la depunerea cererii.

(2) Autorizaţiile de construire pentru reţele magistrale, căi de comunicaţie, amenajări pentru îmbunătăţiri funciare, reţele de telecomunicaţii ori alte lucrări de infrastructură, care se execută în extravilanul localităţilor, se emit în baza certificatului de urbanism valabil la data solicitării autorizaţiei, cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate şi aprobate potrivit legii.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), se pot emite autorizaţii de construire şi fără documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru:

a) lucrări de reparare, de protejare, de restaurare şi de conservare a clădirilor de orice fel, cu condiţia menţinerii aceleiaşi funcţiuni, a suprafeţei construite la sol şi a volumetriei acestora;

b) lucrări de reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare şi altele asemenea, fără modificarea traseului şi, după caz, a funcţionalităţii acestora;

c) lucrări de reparare privind împrejmuiri, mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi celelalte lucrări de amenajare a spaţiilor publice;

d) lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor, prin foraje şi excavări, necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice sau elaborarii studiilor de fezabilitate pentru exploatări de cariere, balastiere, sonde de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări;

e) organizarea de tabere de corturi.

Art. 130. - Autorizaţia de construire se eliberează pentru:

a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la art. 142;

b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecţie, stabilite potrivit legii;

c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind căi de comunicaţie, inclusiv lucrări de artă, reţele şi dotări tehnico-edilitare, lucrări hidrotehnice, amenajări de albii, lucrări de îmbunătăţiri funciare, lucrări de instalaţii de infrastructură, noi capacităţi de producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi retehnologizare a celor existente;

d) împrejmuiri şi mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri, pieţe şi alte lucrări de amenajare a spaţiilor publice;

e) lucrări de foraje şi excavări necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, prospecţiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze şi petrol, precum şi alte exploatări de suprafaţă sau subterane;

f) lucrări, amenajări şi construcţii cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării execuţiei lucrărilor de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea;

g) organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de rulote;

h) lucrări de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere situate pe căile şi spaţiile publice, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame, precum şi anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole situate în extravilan; cimitire - noi şi extinderi.

Art. 131. - Autorizaţia de construire, pentru lucrările prevăzute la art. 130 lit. a) - e), se va elibera numai pentru proiecte verificate de specialişti verificatori de proiecte, cu excepţia clădirilor de locuit prevăzute la art. 108 alin. (2).

CAPITOLUL II

Procedura autorizării lucrărilor de construcţii

Secţiunea 1

Competenţele autorităţilor administraţiei publice locale în materia autorizării lucrărilor de construcţii

Art. 132. - (1) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului cod, consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, precum şi consiliile locale municipale, orăşeneşti şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti vor reorganiza structurile de specialitate din aparatul propriu, dacă este necesar, pentru respectarea dispoziţiilor prezentului cod privind:

a) avizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi urbanism, precum şi eliberarea certificatelor de urbanism;

b) obţinerea avizelor solicitate prin certificatul de urbanism, necesare în vederea emiterii acordului unic prevăzut la art. 134;

c) întocmirea şi eliberarea autorizaţiei de construire/desfiinţare;

d) organizarea şi exercitarea controlului propriu privind disciplina în construcţii.

(2) Consiliul local al comunei poate organiza structuri de specialitate la nivelul aparatului propriu, în condiţiile prevăzute la alin. (1), în baza unei hotărâri adoptate în acest sens.

(3) Structurile de specialitate constituite în cadrul consiliilor judeţene acordă asistenţă tehnică de specialitate, analizează şi avizează documentaţiile depuse pentru elaborarea autorizaţiilor de construire din competenţa primarilor comunelor care nu au constituite structuri de specialitate, în condiţiile prevederilor alin. (2).

(4) În cazul în care, din cauza lipsei de specialişti, nu se pot organiza structurile de specialitate prevăzute la alin. (1), la nivelul oraşelor sau al municipiilor se vor aplica în mod corespunzător prevederile alin. (3).

(5) Funcţia de arhitect-şef, prevăzută la alin. (1), se înscrie în nomenclatorul funcţiilor de conducere din cadrul aparatului propriu al consiliilor judeţene şi locale şi se echivalează cu:

a) şef de departament sau director general, pentru arhitectul-şef al municipiului Bucureşti, respectiv pentru arhitectul-şef al judeţului, arhitecţii-şefi ai municipiilor, precum şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti;

b) director, pentru arhitecţii-şefi ai oraşelor;

c) şef birou, pentru persoanele cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului şi al autorizării executării lucrărilor de construcţii din cadrul primăriilor de comună, şefi ai structurilor de specialitate organizate la nivelul acestora, în condiţiile prevăzute la alin. (2).

(6) Pentru actualizarea băncii de date, toţi posesorii de reţele tehnico-edilitare, supraterane şi subterane sunt obligaţi să transmită administraţiei publice judeţene şi a municipiului Bucureşti planurile cadastrale cuprinzând traseele reţelelor existente pe teritoriul judeţului şi al localităţilor, respectiv al municipiului Bucureşti. Aceste planuri vor fi puse de Primăria Municipiului Bucureşti la dispoziţie primăriilor de sector.

Art. 133. - Autorizaţiile de construire se emit de preşedinţii consiliilor judeţene, de primarul general al municipiului Bucureşti, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, ai oraşelor şi comunelor pentru executarea lucrărilor prevăzute la art. 130, astfel:

a) de preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primarilor, pentru lucrările de construcţii care se execută:

1. pe terenuri care depăşesc limita unei unităţi administrativ-teritoriale;

2. în extravilanul comunelor, cu excepţia celor de la lit. f) pct. 3;

b) de primarii municipiilor, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al acestora, cu excepţia celor prevăzute la lit. a) pct. 1;

c) de primarul general al municipiului Bucureşti, cu avizul primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru lucrările care se execută:

1. pe terenuri care depăşesc limita administrativ-teritorială a unui sector şi cele din extravilan;

2. la construcţii reprezentând monumente istorice, clasate sau în procedură de clasare potrivit legii;

3. lucrări de modernizări, reabilitări, extinderi de reţele edilitare municipale, de transport urban subteran sau de suprafaţă, de transport şi de distribuţie, pentru: apă/canal, gaze, electrice, termoficare, comunicaţii inclusiv fibră optică, precum şi lucrări de modernizări şi/sau reabilitări pentru străzile care sunt în administrarea Primăriei Municipiului Bucureşti;

d) de primarii sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al sectoarelor, cu excepţia celor prevăzute la lit. c), inclusiv branşamente şi racorduri aferente reţelelor edilitare;

e) de primarii oraşelor, pentru lucrările care se execută:

1. în teritoriul administrativ al acestora, cu excepţia celor prevăzute la lit. a) pct. 1;

2. la construcţiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ;

f) de primarii comunelor, pentru lucrările care se execută:

1. în intravilanul localităţilor componente, în vederea realizării de locuinţe individuale şi a anexelor gospodăreşti ale acestora, precum şi, cu avizul structurilor de specialitate din cadrul consiliilor judeţene, potrivit art. 132 alin. (3), în vederea executării lucrărilor la celelalte categorii de construcţii;

2. la construcţiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ cu avizul structurilor de specialitate din cadrul consiliului judetean;

3. în extravilanul comunelor pentru construcţii reprezentând anexe gospodăreşti şi ale exploataţiilor agricole, până la 100 mp.

Secţiunea a 2-a

Formalităţi procedurale pentru autorizarea lucrărilor de construcţii

Art. 134. - (1) În vederea simplificării procedurii de autorizare, emitentul autorizaţiei are obligaţia să organizeze structuri de specialitate, în vederea emiterii acordului unic, respectiv a obţinerii, în numele solicitantului, a avizelor legale necesare autorizării, pentru:

a) racordarea la reţelele de utilităţi, în condiţiile impuse de caracteristicile şi de amplasamentul reţelelor de transport energetic sau tehnologic din zona de amplasament;

b) racordarea la reţeaua căilor de comunicaţii;

c) prevenirea şi stingerea incendiilor, apărarea civilă, protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei.

(2) Emiterea acordului unic se face în conformitate cu prevederil art.129 alin.(1), în termen de 15 zile de la solicitare.

(3) Modelul formularului pentru acordul unic este prezentat în anexa nr. 5.

Art. 135. - (1) În vederea organizării structurii de specialitate pentru emiterea acordului unic, prevăzută la art. 134, regiile şi societăţile comerciale publice sau private care administrează şi/sau exploatează utilităţi urbane au obligaţia desemnării unui reprezentant cu drepturi depline.

(2) Pentru asigurarea funcţionării structurilor de specialitate, consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi locale pot stabili taxe pe tipuri de lucrări, în raport cu numărul de avize necesare, potrivit legii.

Secţiunea a 3-a

Autorizaţiile pentru protecţia mediului

Art. 136. - Planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului se supun procedurii de evaluare de mediu, în vederea obţinerii avizului de mediu pentru planuri şi programe, conform legislaţiei în vigoare.

Art. 137. - (1) Autorităţile competente pentru protecţia mediului stabilesc procedura de reglementare şi emit, după caz, avize de mediu, acorduri şi autorizaţii/autorizaţii integrate de mediu, în condiţiile legii.

(2) Procedura de solicitare şi emitere a avizului de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu se adoptă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Art. 138. – (1) Solicitarea şi obţinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activităţilor existente, în paralel pentru proiecte de dezafectare, care pot avea impact semnificativ asupra mediului.

(2) Pentru obţinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra mediului, prin natura, dimensiunea sau localizarea lor, sunt supuse, la decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului, evaluării impactului asupra mediului.

(3) Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pentru proiecte cu impact transfrontalier şi lista proiectelor publice sau private supuse procedurii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

(4) Acordul de mediu se emite în paralel cu celelalte acte de reglementare emise de autorităţile competente, potrivit legii.

CAPITOLUL III

Autorizaţia de construire şi autorizaţia de desfiinţare

Art. 139. - (1) Autorizaţia de construire se emite pe baza documentaţiei depuse la autorităţile prevăzute art. 133, care va cuprinde:

a) certificatul de urbanism;

b) dovada actului de proprietate asupra terenului şi/sau construcţiilor sau a dreptului de utilizare a terenului în vederea construirii;

c) proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii (P.A.C. şi P.O.E);

d) avizele şi acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism în vederea obţinerii acordului unic;

e) dovada privind achitarea taxelor legale.

(2) Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii este extras din proiectul tehnic verificat şi se elaborează potrivit prevederilor conţinutului-cadru prevăzut în anexa nr. 6, în concordanţă cu cerinţele certificatului de urbanism, cu conţinutul avizelor şi al acordurilor cerute prin acesta, şi se întocmeşte, se semnează şi se verifică, potrivit prevederilor prezentului cod. Semnatarii proiectului pentru autorizarea execuţiei lucrărilor de construcţii sunt semnatarii proiectului tehnic de execuţie.

(3) Autorizaţia de construire/desfiinţare se emite fără condiţionări numai pe baza documentelor prevăzute la alin. (1) emise cu cel mult 6 luni înainte, pe baza unui proiect de autorizare a executării lucrărilor de construire potrivit prevederilor conţinutului-cadru prevăzut în anexa nr. 6, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (16).

(4) Autorizaţia de construire se semnează de preşedintele consiliului judeţean sau de primar, după caz, de secretar şi de arhitectul-şef sau de persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţii administraţiei publice emitente, responsabilitatea emiterii autorizaţiilor revenind semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii.

(5) Autorizaţia de construire se eliberează în maxim 30 zile de la data depunerii documentaţiei tehnice complete. În situaţia depunerii unei documentaţii tehnice incomplete, aceasta se restituie solicitantului în termen de 5 zile de la data înregistrării, cu menţionarea în scris a elementelor necesare în vederea completării acesteia.

(6) Executarea lucrărilor de construcţii se face numai pe baza proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie, cu respectarea prevederilor Titlului III şi ale conţinutul cadru prevăzut în anexa nr 6.

(7) Autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire stabileşte o perioadă de valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii acesteia, interval în care solicitantul este obligat să înceapă lucrările. Valabilitatea autorizaţiei, în această situaţie, se extinde pe toată durata de execuţie a lucrărilor prevăzute în autorizaţie, potrivit prevederilor proiectului tehnic.

(8) Neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce la pierderea valabilităţii autorizaţiei, fiind necesară emiterea unei noi autorizaţii de construire, cu respectarea prevederilor legale.

(9) Prin excepţie de la prevederile alin. (8), în cazul justificat în care lucrările de construcţii nu pot fi începute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit, investitorul poate solicita autorităţii emitente prelungirea valabilităţii autorizaţiei cu cel puţin 15 zile înaintea expirării acesteia. Prelungirea valabilităţii autorizaţiei se poate acorda o singură dată şi pentru o perioadă de cel mult 12 luni.

(10) Investitorul are obligaţia să înştiinţeze autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire, precum şi inspectoratul judeţean în construcţii asupra datei la care vor începe lucrările autorizate. În caz contrar, dacă constatarea faptei de începere a lucrărilor fără înştiinţare s-a făcut în termenul de valabilitate a autorizaţiei, data începerii lucrărilor se consideră ca fiind ziua următoare datei de emitere a autorizaţiei.

(11) Autorizaţia de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute prin dispoziţiile prezentului cod. Odată cu depunerea cererii de emitere a autorizaţiei de construire solicitantul are obligaţia să prezinte o declaraţie pe propria răspundere din care sa rezulte ca imobilul, teren şi construcţii, nu fac obiectul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti. În caz contrar documentaţia se restituie solicitantului care o va depune spre autorizare numai după soluţionarea definitiva şi irevocabilă în instanţă a litigiului. Autoritatea emitentă a autorizaţiei nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti privind imobilul - teren şi/sau construcţii – responsabilitatea aparţinând în acest caz exclusiv solicitantului, nedeclarate.

(12) Lucrările de consolidare la clădirile încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public se autorizează în regim de urgenţă, în condiţiile prevăzute la alin. (16).

(13) În condiţiile prezentului cod nu se emit autorizaţii provizorii.

(14) Valabilitatea autorizaţiei se menţine în cazul schimbării investitorului, înaintea finalizării lucrărilor, cu condiţia respectării prevederilor acesteia şi a transcrierii actelor care conferă dreptul de construire, precum şi cu condiţia informării obligatorii a Inspectoratului de Stat în Construcţii în termen de 15 zile de la semnarea actului legal de schimbare a proprietarului/investitorului.

(15) În situaţia în care în timpul execuţiei lucrărilor, şi numai în perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire, survin modificări de temă privind construcţia autorizată, care conduc la necesitatea modificării acesteia, titularul are obligaţia de a solicita o nouă autorizaţie, potrivit legii. Pentru obţinerea noii autorizaţii de construire solicitantul va depune o documentaţie, elaborată cu condiţia încadrării noilor propuneri în prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate şi numai în limitele avizelor şi acordurilor obţinute pentru autorizaţia iniţială şi în acest caz nu este necesară emiterea unui nou certificat de urbanism.

(16) Autorizaţia de construire pentru lucrările de intervenţie de primă necesitate în cazuri de avarii, accidente tehnice, calamităţi ori alte evenimente cu caracter excepţional, inclusiv la construcţiile prevăzute la art. 130 lit. b), se emite imediat de către autoritatea administraţiei publice abilitată, urmând ca documentaţia legală necesară să fie definitivată pe parcursul sau la încheierea executării lucrărilor.

(17) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire se calculează potrivit prevederilor legale.

(18) Taxa pentru prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire se calculează la 30% din valoarea iniţială a taxei de autorizare.

(19) Instituţiile abilitate, potrivit prevederilor alin. (2) lit. b) - f) ale art. 38, să emită avize şi acorduri în vederea autorizării lucrărilor de construcţii, altele decât emitentele acordului unic, au obligaţia emiterii acestora în termen de maximum 15 zile de la data înregistrării cererii/documentaţiei, direct structurilor organizate de consiliile judeţene şi locale sau, după caz, solicitantului.

(20) Fac excepţie de la prevederile alin. (19) avizele şi acordurile pentru care procedurile de elaborare sunt stabilite prin legi specifice domeniului.

Art. 140. - (1) Autorizaţia de desfiinţare se emite în aceleaşi condiţii ca şi autorizaţia de construire, potrivit prevederilor planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii, cu excepţiile prevăzute la art. 142.

(2) Primăriile pot dezafecta construcţiile, proprietate a unităţii administrativ-teritoriale, aflate în stare avansată de degradare şi care pun în pericol siguranţa publică, cu excepţia construcţiilor monument istoric, pe bază de autorizaţie de desfiinţare emisă în condiţiile alin. (16), cu obligaţia de a se întocmi documentaţii specifice potrivit prevederilor cuprinse în Anexa nr. 6.

Art. 141. - Pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii în zonele asupra cărora s-a instituit, potrivit legii, un anumit regim de protecţie prevăzut în planurile de amenajare a teritoriului şi în documentaţiile de urbanism aprobate, se procedează astfel:

a) în zonele construite de protecţie a monumentelor istorice, definite prin documentaţiile de amenajare a teritoriului şi/sau de urbanism, în ansamblurile de arhitectură şi siturile arheologice, solicitantul va obţine avizul conform al Ministerului Culturii şi Cultelor, pe baza documentaţiilor de urbanism avizate şi aprobate conform legii;

b) în cazul lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor monumente istorice, pe lângă avizul Ministerului Culturii şi Cultelor se vor obţine avizele specifice cerinţelor de calitate a construcţiilor, potrivit dispoziţiilor prezentului cod;

c) în zonele naturale protejate, stabilite potrivit legii, în zonele de siguranţă şi protecţie ale amenajărilor hidrotehnice de interes public, precum şi în alte arii protejate solicitantul va obţine avizul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile

şi al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

d) în zonele de siguranţă şi de protecţie a infrastructurilor de transport de interes public, precum şi în zonele aferente construirii căilor de comunicaţie, stabilite prin documentaţiile de amenajare a teritoriului şi/sau de urbanism, se va obţine şi avizul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor conform reglementărilor specifice;

e) în zonele în care s-a instituit alt tip de restricţie, solicitantul va obţine avizul autorităţilor abilitate, care au stabilit această restricţie;

f) desfiinţarea sau demolarea parţială a monumentelor istorice, în orice situaţie, se va face după obţinerea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor.

Art. 142. - (1) Se pot executa fără autorizaţie de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistenţă, caracteristicile iniţiale ale construcţiilor sau aspectul arhitectural al acestora:

a) reparaţii şi refaceri de împrejmuiri şi garduri, acoperişuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora şi materialele din care sunt executate;

b) reparaţii şi înlocuiri de tâmplărie interioară şi exterioară, dacă se păstrează forma, culoarea şi dimensiunile golurilor, indiferent de materialul din care este realizata tâmplăria, cu excepţia construcţiilor clasificate sau în curs de clasificare ca monument istoric;

c) compartimentări suplimentare, fără modificarea structurii de rezistentă şi a compartimentărilor iniţiale, realizate din materiale uşoare care conduc la o încărcare uniform distribuita mai mică decât încărcarea uniform distribuita utilă prevăzută de reglementările tehnice în vigoare la data elaborării proiectului pentru structura iniţială;

d) reparaţii şi înlocuiri de sobe de încălzit;

e) zugrăveli şi vopsitorii interioare;

f) zugrăveli şi vopsitorii exterioare, dacă nu se modifică elementele de faţadă şi culorile clădirilor;

g) reparaţii la instalaţiile interioare, la branşamentele şi racordurile exterioare, de orice fel, aferente construcţiilor, în limitele proprietăţii;

h) montarea sistemelor locale de încălzire şi de preparare a apei calde menajere cu cazane omologate, în apartament sau în locuinţa individuală (inclusiv instalaţiile aferente) precum şi montarea aparatelor individuale de climatizare şi/sau de contorizare a consumurilor de utilităţi;

i) reparaţii şi înlocuiri la pardoseli;

j) reparaţii şi înlocuiri la finisaje interioare şi exterioare (tencuieli, placaje, altele asemenea), la trotuare, la ziduri de sprijin şi la scări de acces, fără modificarea calităţii, a aspectului elementelor constructive şi a culorilor acestora;

k) lucrări de întreţinere la căile de comunicaţie şi la instalaţiile aferente;

l) lucrări de investigare, cercetare, expertizare, conservare şi restaurare a componentelor artistice ale construcţiilor prevăzute la ar. 130 lit. b), cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi al autorităţii administraţiei publice judeţene sau locale, după caz;

m) lucrări de foraje şi sondaje geotehnice pentru construcţii de orice categorie de importanţă;

n) lucrări de construcţii funerare subterane şi supraterane, cu avizul administraţiei cimitirului.

(2) Se pot executa fără autorizaţie de construire şi lucrări pentru amplasarea de tonete, pupitre acoperite sau închise, destinate difuzării şi comercializării presei, cărţilor şi florilor, care sunt amplasate direct pe sol, fără fundaţii şi platforme, precum şi fără racorduri şi/sau branşamente la utilităţi urbane, cu excepţia energiei electrice.

(3) Dacă lucrările prevăzute la alin. (1), cu excepţia celor prevăzute la lit. e) şi k), se execută la construcţiile prevăzute la art. 130 lit. b), este obligatorie emiterea autorizaţiei de construire.

Art. 143. - (1) Autorizaţiile de construire sau de desfiinţare, emise cu nerespectarea prevederilor prezentului cod, pot fi anulate de către instanţele de contencios administrativ, potrivit legii. Anularea autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare poate fi cerută de către partea vătămată sau de prefect. Cererea de anulare formulată de prefect poate fi făcută din oficiu sau ca urmare a sesizării acestuia de către persoanele cu atribuţii de control din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii.

(2) Odată cu introducerea acţiunii instanţa de judecată dispune, în mod obligatoriu şi în regim de urgenţă, suspendarea autorizaţiei de construire sau desfiinţare şi oprirea executării lucrărilor, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

(3) Se exceptează de la prevederile alin. (1), autorizaţiile de construire sau desfiinţare care intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 52 alin. (2). Constatarea condiţiilor de exceptare, precum şi punerea în executare a prevederilor art. 52 alin. (2), revine în sarcina emitentului autorizaţiei.

Art. 144. - Autorizarea construcţiilor cu caracter militar se face în condiţiile stabilite de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor împreună cu ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale interesate.

CAPITOLUL IV

Scoaterea din circuitul agricol şi silvic a terenurilor

şi condiţiile în care pe acestea pot fi amplasate construcţii

Art. 145. - (1) Intravilanul localităţilor se stabileşte prin planurile generale de urbanism (PUG), aprobate potrivit legii.

(2) Ulterior aprobării Planului general de urbanism (PUG) pot fi introduse în intravilanul localităţilor şi unele terenuri din extravilan, pe bază de planuri urbanistice zonale (PUZ), aprobate potrivit legii.

(3) Terenurile destinate construirii se scot din circuitul agricol, temporar sau definitiv, potrivit legii.

Art. 146. - (1) Amplasarea construcţiilor noi, de orice fel, se face în intravilanul localităţilor.

(2) Prin excepţie, construcţiile, care, prin natura lor, pot genera efecte poluante mediului, pot fi amplasate în extravilan. În acest caz, amplasamentele se vor stabili pe baza de studii ecologice de impact, prealabile, avizate de organele de specialitate. privind protecţia mediului înconjurător.

Art. 147. - (1) Amplasarea construcţiilor de orice fel pe terenuri agricole amenajate cu lucrări de îmbunătăţiri funciare, precum şi în parcuri naţionale, rezervaţii, monumente, ansambluri arheologice şi istorice este interzisă.

(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) construcţiile cu destinaţie militară, căile ferate, şoselele de importanţă deosebită, liniile electrice de înaltă tensiune, forarea şi echiparea sondelor, lucrările aferente exploatării ţiţeiului şi gazului, conductele magistrale de transport gaze sau petrol, lucrările de gospodărire a apelor şi realizarea de surse de apă, anexele gospodăreşti.

(3) Se exceptează de la prevederile alin. (1) şi casele de vacanţă cu condiţia ca pentru terenul pe care se amplasează să se deţină titlu de proprietate sau alt document din care să rezulte dreptul de folosinţă, precum şi avizul sau acordul administratorului lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, al parcului naţional, rezervaţiei naturale, monumentului istoric sau natural ori al ansamblului arheologic şi istoric, după caz.

(4) Scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenurilor agricole din extravilan, de clasa I şi clasa a II-a de calitate, a celor amenajate cu lucrări de îmbunătăţiri funciare, precum şi a celor plantate cu vii şi livezi, prin extinderea intravilanului localităţilor, se face la propunerea consiliilor locale, prin ordin al directorului Direcţiei Agricole şi de Dezvoltare Rurală, cu avizul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

(5) Scoaterea definitivă din circuitul agricol şi silvic a terenurilor situate în extravilanul localităţilor se face cu plata, de către persoanele fizice sau juridice solicitante, a taxelor potrivit legii. Din aceste taxe se constituie Fondul de ameliorare a fondului funciar, aflat la dispoziţia Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, respectiv, a Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile.

(6) Pentru terenurile scoase definitiv din circuitul agricol şi silvic pentru construcţii care deservesc activităţile agricole şi silvice, lucrările de îmbunătăţiri funciare, regularizarea cursurilor de apă, realizarea de surse de apă potabilă şi obiective meteorologice nu se datorează taxele prevăzute la alin. (5).

(7) De asemenea, se exceptează de la plata taxelor prevăzute la alin. (4) terenurile destinate amplasării caselor de vacanţă şi perimetrele agricole din satele sau cătunele demolate, aflate în curs de reconstrucţie.

Art. 148. - Folosirea definitivă sau temporare a terenurilor agricole în alte scopuri decât producţia agricolă se aprobă după cum urmează:

a) de organele agricole judeţene, prin oficiul de cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol judeţean sau al municipiului Bucureşti, pentru terenurile agricole de până la 1 ha. Aprobarea pentru orice extindere a acestei suprafeţe de teren se dă de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

b) de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru terenurile agricole în suprafaţa de până la 100 ha;

c) de Guvern, pentru terenurile agricole a căror suprafaţa depăşeşte 100 ha.

Art. 149. - Folosirea definitivă sau folosirea temporară a terenurilor forestiere în alte scopuri decât silvice se aprobă de:

a) organul silvic judeţean, până la 1 ha;

b) Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, pentru terenurile în suprafaţa de până la 100 ha;

c) Guvern, pentru cele a căror suprafaţa depăşeşte 100 ha.

Art. 150. - (1) Aprobarea prevăzută la art. 148 şi 149 este condiţionată de acordul prealabil al deţinătorilor de terenuri. De asemenea, pentru obţinerea aprobării prevăzute la art. 148 lit. b) şi c) şi art. 149 este necesară avizul organelor agricole sau silvice judeţene şi ale municipiului Bucureşti, după caz.

(2) Refuzul nejustificat al deţinătorului terenului de a-şi da acordul prevăzut la alin. (1) va putea fi soluţionat de instanţa de judecată, hotărârea acesteia înlocuind consimţământul celui în cauză.

(3) La aprobare de către Guvern se va prezenta în mod obligatoriu şi avizul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru terenurile agricole şi al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, pentru terenurile forestiere şi cu ape şi, dacă este cazul, al Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru ocrotirea monumentelor.

Art. 151. - Intravilanul localităţilor este cel existent la data de 1 ianuarie 1990, evidenţiat în cadastrul funciar; acesta poate fi modificat potrivit dispoziţiilor legilor speciale şi ale prezentului cod.

Art. 152. - (1) Titularii obiectivelor de investiţii sau de producţii amplasate pe terenuri agricole şi forestiere sunt obligaţi să ia măsuri prealabile executării construcţiei obiectivelor, de decopertare a stratului de sol fertil de pe suprafeţele amplasamentelor aprobate, pe care să-l depoziteze şi să-l niveleze pe terenuri neproductive sau slab productive, indicate de structurile agricole sau silvice, în vederea punerii în valoare sau a ameliorării acestora.

(2) Depozitarea se poate face numai cu acordul proprietarilor terenurilor. Aceştia nu pot fi obligaţi la nici o plata pentru sporul de valoare astfel obţinut şi nici nu pot pretinde despăgubiri pentru perioada de nefolosire a terenului.

Art. 153. - (1) Titularii lucrărilor de investiţii sau de producţie, care deţin terenuri pe care nu le mai folosesc în procesul de producţie, cum sunt cele rămase în urma excavării de materii prime - cărbune, caolin, argilă, pietriş - de la sondele abandonate şi altele asemenea, sunt obligaţi să ia măsurile necesare de amenajare şi de nivelare, dându-le o folosinţă agricolă, iar dacă aceasta nu este posibil, o folosinţă piscicolă sau silvică, în termen de 1 an de la încheierea procesului de producţie.

(2) Beneficiarilor lucrărilor prevăzute la alin. (1) nu li se va mai aproba scoaterea din producţia agricolă sau silvică a altor terenuri, dacă nu s-au conformat dispoziţiilor alin. (1).

(3) Autorităţile publice locale vor lua măsurile necesare pentru îndeplinirea la termen a disoziţiilor alin. (1), inclusiv reabilitarea terenurilor cu fonduri proprii şi recuperarea acestora de la titularii lucrărilor de investiţii.

Art. 154. - (1) Liniile de telecomunicaţii şi cele de transport şi distribuire a energiei electrice, conductele de transport pentru alimentare cu apă, canalizare, produse petroliere, gaze, precum şi alte instalaţii similare, se vor grupa şi amplasa de-a lungul şi în imediata apropiere a căilor de comunicaţii - şosele, căi ferate - a digurilor, canalelor de irigaţii şi de desecări şi a altor limite obligatorii impuse de configuraţia terenului, în aşa fel încât afectarea lucrărilor agricole să fie minimă.

(2) Aprobarea ocupării terenurilor în astfel de cazuri se dă de către oficiul de cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol, judeţean sau al municipiului Bucureşti, după caz, indiferent de mărimea suprafeţei necesare, pe baza acordului deţinătorilor şi cu plata despăgubirilor convenite.

(3) Aprobarea în alte condiţii decât cele prevăzute la alin. (1) se dă de structurile prevăzute la art. 148 şi 149.

Art. 155. - (1) Ocuparea terenurilor necesare remedierii deranjamentelor în caz de avarii şi executarea unor lucrări de întreţinere la obiectivele prevăzute la art. 154, care au caracter urgent şi care se execută într-o perioadă de până la 30 de zile, se vor face pe baza acordului prealabil al deţinătorilor de terenuri sau, în caz de refuz, cu aprobarea prefecturii judeţului sau a Primăriei Municipiului Bucureşti.

(2) În toate cazurile, deţinătorii de terenuri au dreptul la despăgubire pentru daunele cauzate de existenţa sau de executarea construcţiilor prevăzute la alin. (1).

CAPITOLUL V

Concesionarea terenurilor pentru construcţii

Art. 156. - (1) Terenurile aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitaţie publică, potrivit legii, în condiţiile respectării prevederilor documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, în vederea realizării de către titular a construcţiei.

(2) Terenurile aparţinând domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se pot concesiona numai în vederea realizării de construcţii sau de obiective de uz şi/sau de interes public, cu respectarea documentaţiilor de urbanism aprobate potrivit legii.

(3) Concesionarea se face pe bază de oferte prezentate de către solicitanţi, cu respectarea prevederilor legale, urmărindu-se valorificarea superioară a potenţialului terenului.

Art. 157. – (1) Până la definitivarea situaţiei juridice, nu pot face obiectul concesiunii, terenurile libere de construcţii, aflate în administrarea consiliilor locale şi care pot fi revendicate de foştii proprietari.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) terenurile care sunt concesionate instituţiilor publice cu obligaţia acestora de a crea rezerve necesare retrocedării pe alt amplasament situat într-o zona de importanta echivalenta şi fără reglementari urbanistice restrictive faţă de amplasamentul iniţial.

Art. 158. - Prin excepţie de la prevederile art. 156 alin. (1), terenurile destinate construirii se pot concesiona fără licitaţie publică, cu plata taxei de redevenţă stabilite potrivit legii, ori pot fi date în folosinţă pe termen limitat, după caz, în următoarele situaţii:

a) pentru realizarea de obiective de utilitate publică sau de binefacere, cu caracter social, fără scop lucrativ, altele decât cele care se realizează de către colectivităţile locale pe terenurile acestora;

b) pentru realizarea de locuinţe de către Agenţia Naţională pentru Locuinţe;

c) pentru realizarea de locuinţe pentru tineri până la împlinirea vârstei de 35 de ani;

d) pentru strămutarea gospodăriilor afectate de dezastre, potrivit legii;

e) pentru extinderea construcţiilor pe terenuri alăturate, la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia;

f) pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare a monumentelor istorice definite potrivit legii, cu avizul conform al Ministerului Culturii şi Cultelor, pe baza documentaţiilor de urbanism avizate potrivit legii.

Art. 159. - (1) Terenurile prevăzute la art. 156, ce fac obiectul licitaţiei, se aduc la cunoştinţă publică de către primarii unităţilor administrativ-teritoriale unde sunt situate, printr-o publicaţie afişată la sediul acestora şi tipărită în cel puţin două ziare de largă circulaţie, cu minimum 20 de zile înainte de data licitaţiei.

(2) Publicaţiile privind licitaţia vor cuprinde data şi locul desfăşurării acesteia, suprafaţa şi destinaţia terenului, stabilite prin documentaţiile de urbanism, precum şi taxa anuală minimală de redevenţă.

(3) Oferta solicitanţilor va fi însoţită de un studiu de prefezabilitate sau de fezabilitate, după caz, cuprinzând în mod obligatoriu elementele tehnice necesare pentru caracterizarea funcţionalităţii şi a capacităţii construcţiei, a gradului de ocupare a terenului, precum şi a celorlalte elemente cuprinse în certificatul de urbanism. Nu vor fi acceptate decât oferte care corespund prevederilor documentaţiilor de urbanism, aprobate potrivit legii.

(4) Licitaţia se efectuează, în condiţiile legii, de comisiile constituite în acest scop, prin hotărâre a consiliilor locale şi/sau judeţene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de autorizare stabilite la art. 133. Comisiile funcţionează la sediul consiliilor locale în a căror rază administrativ-teritorială sunt situate terenurile.

Art. 160. - Limita minimă a preţului concesiunii se stabileşte, după caz, prin hotărârea consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, astfel încât să asigure recuperarea în 25 de ani a preţului de vânzare al terenului, în condiţii de piaţă, la care se adaugă costul lucrărilor de infrastructură aferente.

Art. 161. - Terenurile prevăzute la art. 156, ce se concesionează pentru realizarea de locuinţe şi spaţii construite asociate acestora, în funcţie de prevederile regulamentelor locale de urbanism, aprobate potrivit legii, vor avea următoarele suprafeţe:

a) în localităţile urbane:

1. până la 450 mp pentru un apartament într-o clădire cu parter sau parter şi etaj;

2. până la 300 mp pentru un apartament într-o clădire cu parter şi etaj, având două apartamente;

3. până la 250 mp pentru un apartament, în cazul clădirilor cu parter şi mai multe etaje, având cel mult 6 apartamente;

4. pentru clădirile cu mai mult de 6 apartamente, suprafaţa de teren va fi stabilită potrivit documentaţiilor de urbanism;

b) în localităţile rurale, până la 1.000 mp pentru o locuinţă.

Art. 162. - Pentru realizarea unei case de vacanţă se poate concesiona un teren în suprafaţă de până la 250 mp.

Art. 163. - Împotriva licitaţiei, până la momentul adjudecării, se va putea face contestaţie, de către orice persoană interesată, la judecătoria în a cărei rază teritorială are loc licitaţia. Contestaţia suspendă desfăşurarea licitaţiei până la soluţionarea sa definitivă.

Art. 164. - Pe baza procesului-verbal de adjudecare a licitaţiei sau a hotărârii consiliului local, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pentru situaţiile prevăzute la art. 158, se va încheia actul de concesiune, care se va înregistra de către concesionar în evidenţele de publicitate imobiliară, în termen de 10 zile de la data adjudecării sau emiterii hotărârii.

Art. 165. - Concesionarea terenurilor prevăzute la art. 156-162 se face potrivit prevederilor legii, durata acesteia fiind stabilită de către consiliile locale, consiliile judeţene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în funcţie de prevederile documentaţiilor de urbanism şi de natura construcţiei.

Art. 166. - (1) Persoanele fizice şi juridice, care beneficiază de teren în condiţiile prezentului cod, sunt obligate să solicite emiterea autorizaţiei de construire şi să înceapă construcţia în termen de cel mult un an de la data obţinerii actului de concesionare a terenului.

(2) În cazul nerespectării obligaţiei prevăzute la alin. (1) contractul de concesiune îşi pierde valabilitatea şi orice prevedere contractuală contrară dispoziţiilor alin. (1) este nulă de drept.

Art. 167. – (1) Dreptul de concesiune asupra terenului se transmite în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcţiei pentru a cărei realizare acesta a fost constituit.

(2) În aceleaşi condiţii se transmite autorizaţia de construire, a cărei durată de valabilitate şi modalitate de prelungire respectă dispoziţiile prezentului cod.

CAPITOLUL VI

Accesibilităţi pentru persoanele cu handicap

Art. 168. - (1) Clădirile instituţiilor de utilitate publică, ale celor culturale, sportive sau de petrecere a timpului liber, construite din fonduri publice sau/şi private, locuinţele construite din fonduri publice, precum şi căile de acces ale acestora vor fi amenajate astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap. Clădirile de patrimoniu şi cele istorice se vor amenaja respectându-se caracteristicile arhitectonice.

(2) Costurile lucrărilor vor fi suportate din bugetele proprii ale ministerelor, ale celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate, din bugetele autorităţilor publice locale, precum şi din fonduri private, după caz.

Art. 169. – (1) Autorităţile competente eliberează autorizaţia de construire pentru clădirile publice ce urmează a se construi, numai în condiţiile respectării reglementarilor tehnice privind accesul persoanelor cu handicap, aprobat prin ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi turismului.

(2) Toate lucrările de refacere, reparaţii, reconstrucţie sau consolidare a drumurilor publice, a instituţiilor publice, a celor culturale, sportive şi de petrecere a timpului liber, a magazinelor şi restaurantelor, a sediilor prestatorilor de servicii către populaţie vor fi proiectate şi executate astfel încât să respecte prevederile normativului menţionat la alin. (1).

(3) Toate clădirile instituţiilor publice, ale celor culturale, sportive sau de petrecere a timpului liber, magazinele şi restaurantele, sediile prestatorilor de servicii către populaţie, precum şi căile publice de acces vor fi adaptate pentru a permite accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.

(4) Pentru locuinţele care se construiesc sau se repară cu fonduri de la bugetul de stat, se respectă prevederile reglementărilor tehnice prevăzute la alin. (1).

(5) În spaţiile de parcare de pe lângă instituţiile de interes public vor fi amenajate, rezervate şi semnalizate prin semnul internaţional minimum 4% din numărul total al locurilor de parcare, dar nu mai puţin de două locuri pentru parcarea gratuită a mijloacelor de transport ale persoanelor cu handicap.

(6) Până la data de 31 decembrie 2010, toate staţiile mijloacelor de transport în comun vor fi amenajate pentru a permite accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap, potrivit reglementărilor tehnice prevăzute la alin. (1).

CARTEA A-II-A

CODUL CONSTRUCŢIILOR

TITLUL I

Executarea lucrărilor de construcţii

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 170. – (1) Pentru obţinerea unor construcţii de calitate este obligatoriu ca proiectarea şi execuţia acestora să se facă astfel încât, pe întreaga lor durată de existenţă, să fie asigurată satisfacerea următoarelor cerinţe esenţiale:

a) rezistenţă mecanică şi stabilitate;

b) securitate la incendiu;

c ) igienă, sănătate şi evitarea poluării mediului înconjurător;

d) siguranţă în exploatare;

e) protecţie împotriva zgomotului;

f) economie de energie şi izolare termică.

(2) Calitatea construcţiilor este rezultanta totalităţii performanţelor de comportare a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii, pe întreaga durată de existenţă, a exigenţelor utilizatorilor şi colectivităţilor. Exigenţele privind calitatea instalaţiilor şi a echipamentelor tehnologice de producţie se stabilesc şi se realizează pe bază de reglementări specifice fiecărui domeniu de activitate.

(3) Prevederile privind asigurarea calităţii se aplică construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora, definite la pct. I.8.-I.10. din anexa nr 1, indiferent de forma de proprietate sau destinaţie, precum şi lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii ale acestora.

Art. 171. – (1) Obligaţiile şi răspunderile privind realizarea cerinţelor esenţiale prevăzute la art. 170 revin factorilor implicaţi în proiectarea, execuţia, exploatarea şi post-utilizarea construcţiilor, potrivit responsabilităţilor fiecăruia stabilite de prezentul cod.

(2) Factorii prevăzuţi la alin. (1) sunt: investitorii, proiectanţii, executanţii, proprietarii, utilizatorii, furnizorii de produse pentru construcţii, specialiştii atestaţi/autorizaţi, potrivit legii, pentru exercitarea unor profesii reglementate prin dispoziţiile prezentului cod, precum şi autorităţile administraţiei publice locale.

(3) În înţelesul prezentului cod, profesiile reglementate care pot fi exercitate de către specialiştii autorizaţi în acest scop sunt:

a) responsabil tehnic cu execuţia:

b) diriginte de şantier;

c) responsabil cu controlul tehnic de calitate în construcţii;

d) responsabil cu urmărirea specială a comportării construcţiilor în exploatare;

e) şef laborator de analize şi încercări în construcţii;

f) specialist încercări nedistructive;

g) responsabil cu urmărirea specială a comportării în exploatare a construcţiilor;

h) şef staţie de betoane;

i) şef staţie de producere a agregatelor;

j) şef staţie de mixturi asfaltice.

(4) Procedurile şi criteriile pentru autorizare, precum şi atribuţiile şi competenţele specialiştilor prevăzuţi la alin. (3) se aprobă prin ordin al conducătorului Inspectoratului de Stat în Construcţii.

(5) Exercitarea profesiilor reglementate se face ca persoana fizica independent sau angajat al unei persoane juridice cu activitate în construcţii, acreditată potrivit legislaţiei în vigoare şi care are capabilitatea asiguratorie pentru acoperirea eventualelor daune produse de exercitarea nesatisfăcătoare a cerinţelor esenţiale prevăzute la pct. I.11. din anexa nr 1.

Art. 172. – (1) Inspectoratul de Stat în Construcţii coordonează şi organizează activitatea de autorizare tehnico-profesională a specialiştilor în construcţii precizaţi la art. 171 alin. (3).

(2) Prin ordin al inspectorului general de stat se vor constitui comisii pentru autorizarea specialiştilor în construcţii prevăzuţi la art. 171 alin. (3).

(3) Activitatea comisiilor, care se suportă de către partea interesată, se va desfăşura la solicitarea celor interesaţi, pe baza unui program stabilit de Inspectoratul de Stat in Construcţii.

Art. 173. - (1) Diploma de autorizare a specialistului în construcţii autorizat se eliberează de Inspectoratul de Stat în Construcţii, potrivit modelului prevăzut prin ordinul conducătorului instituţiei.

   (2) Certificatul de specialist în construcţii autorizat este valabil 3 ani.

   (3) Prelungirea autorizării se va face o singura dată prin examinare de către o comisie de examinare ce va elibera o dovadă care să ateste prelungirea valabilităţii diplomei de specialist autorizat, pe baza căreia, Inspectoratul de Stat în Construcţii va prelungi valabilitatea diplomei conform competenţelor.

Art. 174. - Specialiştii autorizaţi precizaţi la art. 171 alin. (3) răspund în mod solidar cu executantul în ceea ce priveşte asigurarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor esenţiale reglementate de prezentul cod.

Art. 175. – (1) Diploma unui specialist autorizat poate fi suspendată pe o perioadă de 3-12 luni sau anulată numai prin ordin.

(2) Decizia de suspendare se face în baza raportului de constatare, elaborat în acest sens de către Inspectoratul de Stat în Construcţii.

(3) Decizia de anulare se emite în baza:

a) raportului de constatare întocmit în acest sens de către Inspectoratul de Stat în Construcţii;

b) referatului unui grup de trei experţi tehnici de calitate atestaţi în domeniu, care analizează raportul şi confirmă propunerea privind anularea. Grupul de trei experţi este constituit din: un expert tehnic de calitate atestat, numit de Inspectoratul de Stat in Construcţii, unul recomandat de o asociaţie profesională cu activitate în domeniu, iar al treilea propus de cel nominalizat pentru sancţionare.

Art. 176. - Pe durata suspendării diplomei de autorizare tehnico-profesională, persoana fizică nu mai poate îndeplini activităţile pentru care a fost atestată. Suspendarea se anulează tot de către autoritatea care a eliberat diploma de autorizare tehnico-profesională, în baza următoarelor documente:

a) o cerere întocmită de persoana căreia i s-a suspendat certificatul;

b) actul organului administrativ de control care a întocmit procesul-verbal de constatare a abaterilor, prin care se certifică îndeplinirea măsurilor înscrise în procesul-verbal de constatare.

Art. 177. – (1) Suspendarea diplomei de autorizare se face când specialiştii autorizaţi nu respecta obligaţiile ce le revin, prevăzute în prezentul cod.

(2) Anularea diplomei de autorizare se face în următoarele cazuri:

a) când se produc accidente tehnice în construcţii din cauza nerespectării cerinţelor de calitate în proiecte şi execuţie nesesizate de către specialiştii autorizaţi precizaţi la art. 192 alin. (3);

b) când se întrunesc condiţii pentru a treia suspendare a diplomei de autorizare tehnico-profesională, într-o perioadă de maximum 3 ani.

(2) Diploma de autorizare tehnico-profesională se va depune de către deţinător la Inspectoratul de Stat în Construcţii, filiala judeţeană de care aparţine, în termen de 72 de ore de la data primirii ordinului conducătorului instituţiei.

(3) Nerespectarea prevederilor alin. (2) atrage sancţionarea conform legii penale a celui vinovat.

At. 178. – (1) În cazul în care abaterile pentru care s-a suspendat sau s-a anulat diploma de autorizare tehnico-profesională constituie şi contravenţie la prevederile legale privind calitatea în construcţii, în afara sancţiunilor menţionate mai sus se vor aplica şi sancţiunile prevăzute de prezentul cod.

(2) Persoana căreia i s-a anulat diploma de autorizare tehnico-profesională nu se mai poate prezenta la comisia de autorizare pentru obţinerea unui nou certificat de atestare tehnico-profesională.

Art. 179. – (1) Contestaţia la decizia de suspendare sau de anulare a diplomei de autorizare tehnico-profesională se depune de către persoana în cauză la Inspectoratul de Stat în Construcţii, în termen de 7 zile de la data când a luat cunoştinţă de raportul scris al persoanelor cu atribuţii de control.

(2) În cazul în care contestaţia nu este fondată, cheltuielile generate de rezolvarea ei vor fi suportate de către persoana care a făcut contestaţia.

(3) Soluţionarea contestaţiei se face de către Inspectoratul de Stat în Construcţii. Decizia este definitivă şi poate fi atacată în justiţie.

Art. 180. – Inspectoratul de Stat în Construcţii va publica trimestrial, în publicaţii de specialitate şi pe pagina web a instituţiei, lista specialiştilor autorizaţi, suspendările şi anulările diplomelor de autorizare din cursul ultimului trimestru iar, anual, în Monitorul Oficial Partea I Bis, lista tuturor specialiştilor autorizaţi, în activitate la 31 decembrie, cu precizarea domeniilor şi a specialităţilor în care au fost autorizaţi.

Art. 181. - (1) Persoanele fizice şi juridice care realizează lucrări de construcţii în condiţiile prezentului cod au obligaţia de a executa lucrările de construcţii după obţinerea autorizaţiei de construire şi până la termenul prevăzut în autorizaţie.

(2) Lucrările de construcţii autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizaţie şi dacă s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor prin încheierea certificatului de conformitate a construcţiei. Efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcţii autorizate, inclusiv în situaţia realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepţia la terminarea lucrărilor se face cu participarea obligatorie a reprezentantului administraţiei publice, desemnat de emitentul autorizaţiei de construire.

(3) La terminarea lucrărilor, beneficiarul autorizaţiei de construire are obligaţia să regularizeze taxa pentru autorizaţia de construire, potrivit dispoziţiilor prezentului cod.

(4) O dată cu regularizarea taxei prevăzute la alin. (3), beneficiarii autorizaţiilor de construire vor regulariza şi celelalte cote prevăzute de dispoziţiile prezentului cod.

(5) Construcţiile şi/sau extinderile acestora, executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate şi nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situaţie se aplică în continuare sancţiunile prevăzute de prezentul cod sau de legi specifice.

(6) Executanţii, persoane fizice sau juridice, răspund civil şi/sau penal pentru demararea lucrărilor fără existenţa autorizaţiei de construire emisă în condiţiile prevederilor prezentului cod, pentru orice categorie de construcţii prevăzute la pct. I.8.-I.10. din anexa nr 1, supraterane sau subterane, precum şi a instalaţiilor aferente acestora.

Art. 182. - (1) Pot fi declarate de utilitate publică lucrările privind construcţiile care nu mai pot fi finalizate conform prevederilor autorizaţiei de construire, inclusiv terenurile aferente acestora.

(2) În vederea realizării lucrărilor prevăzute la alin. (1), autoritatea administraţiei publice locale pe teritoriul căreia se află construcţiile va aplica prevederile legale privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, iar imobilele pot fi trecute din proprietatea publică în proprietatea privată a statului şi valorificate, în condiţiile legii.

Art. 183. - Investitorii sau proprietarii vor vira lunar către Inspectoratul de Stat în Construcţii, o sumă echivalentă cu o cotă de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor de construcţii, prevăzute la pct. I.8.-I.10. din anexa nr. 1, pentru care se emit autorizaţii de construire, cu excepţia proprietarilor, persoane fizice, care execută lucrări de consolidare şi reparaţii la locuinţele din proprietate. Calculul şi virarea sumelor respective se fac eşalonat, concomitent cu plata prestaţiilor.

Art. 184. - (1) Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. utilizează 80% din fondul constituit potrivit art. 183 pentru îndeplinirea atribuţiilor, potrivit prevederilor prezentului cod, şi virează 20% din acest fond în contul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, care îl utilizează pentru:

a) elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, precum şi a cercetărilor, testărilor, documentaţiilor, studiilor, auditului, băncilor de date şi realizării de prototipuri necesare fundamentării reglementărilor specifice domeniului. Tipurile de reglementări şi de cheltuieli aferente se stabilesc prin regulament elaborat de Ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi aprobat prin hotărâre a Guvernului;

b) executarea unor lucrări de intervenţie în primă urgenţă la construcţii vulnerabile şi care prezintă pericol public, în vederea asigurării cerinţei de rezistenţă şi stabilitate, a prevenirii şi atenuării efectelor riscurilor naturale cauzate de cutremure de pământ, inundaţii, alunecări de teren, tasări şi/sau prăbuşiri de teren şi, după caz, pentru expertizarea şi proiectarea lucrărilor necesare. Criteriile şi modul de alocare a sumelor se stabilesc prin norme metodologice elaborate de Ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(2) Întârzierile la plată a cotelor de către investitor sau proprietar, prevăzute la alin. (1), se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată.

(3) Suma datorată se regularizează potrivit prevederilor valorii declarate a construcţiei la recepţia la terminarea lucrărilor.

(4) Disponibilităţile la finele anului din veniturile extrabugetare se reportează în anul următor şi au aceeaşi destinaţie.

(5) Cheltuielile necesare certificării calităţii produselor şi procedeelor, eliberării de agremente tehnice pentru noile materiale, procedee şi echipamente, autorizării şi acreditării laboratoarelor, verificării proiectelor şi execuţiei lucrărilor de construcţii, conducerii şi asigurării calităţii, verificărilor metrologice, recepţiei lucrărilor, urmăririi comportării în exploatare şi intervenţii în timp, precum şi postutilizării construcţiilor se suportă de către factorii interesaţi, cu excepţia cheltuielilor efectuate potrivit prevederilor alin. (1).

CAPITOLUL II

Exercitarea profesiei de inginer în construcţii

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Art. 185. – (1) În înţelesul prezentului cod specializările recunoscute pentru exercitarea profesiei de inginer în construcţii sunt cele stabilite prin actele normative cu incidenţă în materie.

(2) În exercitarea profesiei, inginerii în construcţii vor desfăşura activităţi conform competenţelor obţinute corespunzător duratei studiilor şi potrivit specialităţilor absolvite.

Art. 186. – (1) Activitatea inginerilor în construcţii reprezintă un act complex de creaţie tehnică şi de furnizare de servicii care se realizează prin întocmirea documentaţiei tehnice compuse din proiecte, studii, referate şi rapoarte, teme şi programe de proiectare sau cercetare şi alte asemenea activităţi care constau, de regulă, în conceperea şi realizarea de lucrări inginereşti, inclusiv a instalaţiilor aferente acestora şi se constituie ca act de cultură de interes public, cu implicaţii urbanistice, economice, sociale şi ecologice.

(2) Creaţia inginerească trebuie să asigure îndeplinirea cerinţelor esenţiale privind calitatea în construcţii, potrivit dispoziţiilor prezentului cod, să garanteze că lucrările de construcţii şi construcţiile realizate sun proiectate şi executate astfel încât să nu pună în pericol siguranţa persoanelor şi animalelor domestice, a mediului şi a proprietăţii.

Secţiunea a 2-a

Dobândirea şi exercitarea dreptului de semnătură

Art. 187. – Exercitarea profesiei de inginer în construcţii se face în sectorul privat, în mod liber, independent şi cu titlu individual, sau în sectorul public având, după caz, statut de funcţionar public sau alte funcţii, în condiţiile reglementate prin legi speciale, regulamente de organizare şi funcţionare sau statute ale instituţiilor respective.

Art. 188. – Inginerii în construcţii au dreptul să desfăşoare activităţi de construcţii, pentru construcţii de toate categoriile de importanţă, privind:

a) proiectarea de construcţii noi, precum şi de lucrări de reparare, consolidare şi modernizare a construcţiilor existente, inclusiv a instalaţiilor aferente acestora;

b) coordonarea generală de proiecte de investiţii complexe şi/sau lucrări inginereşti, în calitate de şef de proiect sau proiectant general după caz;

c) întocmirea de documentaţii şi proiecte privind tehnologia executării lucrărilor de construcţii;

d) urmărirea în timp a comportării în serviciu a construcţiilor;

e) verificarea tehnică de calitate a proiectelor de construcţii, în calitate de verificator de proiecte atestat potrivit cerinţelor esenţiale de calitate în construcţii, în condiţiile legii;

f) controlul şi urmărirea asigurării calităţii lucrărilor pe şantier în timpul execuţiei, în calitate de responsabil tehnic cu execuţia sau diriginte de şantier, după caz;

g) expertizarea construcţiilor existente cu privire la cerinţa esenţială rezistenţă mecanică şi stabilitate, în calitate de expert tehnic atestat;

h) organizarea fabricării şi a furnizării de produse pentru construcţii;

i) efectuarea de analize de laborator şi încercări ale construcţiilor;

j) desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică de specialitate prin elaborarea de studii şi lucrări ştiinţifice ori reglementări tehnice în construcţii, precum şi activităţi didactice în domeniul construcţiilor, la toate nivelurile, în condiţiile legii.

Art. 189. – Persoanele juridice înmatriculate la Oficiul Registrului Comerţului conform legislaţiei în vigoare, care au înscrise în obiectul de activitate una sau mai multe activităţi din domeniul construcţiilor, pot desfăşura aceste activităţi numai dacă fac dovada că la proiectarea şi/sau execuţia lucrărilor participă persoane având calificare de inginer în construcţii, potrivit prevederilor prezentului cod.

Art. 190. – (1) Dreptul de semnătură implică asumarea de către persoana care îl exercită a întregii responsabilităţi profesionale faţă de client şi autorităţile publice cu privire la calitatea soluţiilor propuse, proiectate şi executate, cu respectarea legislaţiei în domeniu.

(2) Dreptul de semnătură îl au absolvenţii din domeniile inginerie civilă şi ingineria instalaţiilor cu diplomă în sistem integrat de licenţă şi master, sau cu alt document similar care respecta condiţiile de echivalenţă stabilite prin legi specifice, eliberate de instituţiile de învăţământ superior recunoscute de statul român pentru domeniile inginerie civilă şi ingineria instalaţiilor cu specializările acreditate potrivit dispoziţiilor legale în materie.

(3) Dreptul de semnătura al inginerilor în construcţii absolvenţi de învăţământ superior din domeniile inginerie civilă şi ingineria instalaţiilor, cu diplomă de licenţă conform reglementarii sectoriale din Uniunea Europeană, sau cu alt document similar care respectă condiţiile de echivalenţă stabilite prin legi specifice, eliberat de instituţiile de învăţământ superior recunoscute de statul român pentru domeniile menţionate, precum şi al absolvenţilor din domenii conexe, se exercită limitat pe teritoriul Romanei, cu îndeplinirea simultană a următoarelor condiţii:

a) cu respectarea prevederilor regulamentelor specifice privind condiţiile de echivalare şi de stagiu stabilite deliberativ de asociaţiile profesionale din domeniu şi supravegheate de Camera Federativă a Inginerilor în Construcţii din România;

b) numai pentru categoriile de lucrări prevăzute la art. 91 alin. (1) lit. d) la clădirile de importanţă redusă, prezentate în anexa nr. 7.

(4) Dreptul de semnătură se exercită olograf, cu menţionarea în clar a numelui, prenumelui şi a numărului de înregistrare în Registrul Naţional al Inginerilor în Construcţii.

(5) Lucrările colective trebuie să poarte semnătura tuturor inginerilor care au contribuit la elaborarea lor.

(6) Prevederile alin. (4) se aplică după reglementarea conform dispoziţiilor prezentului cod a Registrului Naţional al Inginerilor în Construcţii.

Art. 191. – Specialiştii calificaţi în domeniile ingineriei civile şi instalaţiilor, care dobândesc dreptul de semnătură, se înscriu în Registrul Naţional al Inginerilor în Construcţii.

Art. 192. – (1) Cetăţenii unui alt stat din Uniunea Europeana, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 89 referitoare la deţinerea titlului de inginer în construcţii au drept de semnătură în aceleaşi condiţii cu cetăţenii români, cu respectarea dispoziţiilor art. 90.

Art. 193. – Inginerii în construcţii, cetăţeni ai statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, pot cere înscrierea în Registrul Naţional al Inginerilor în Construcţii, pe baza acordurilor bilaterale, în condiţii de reciprocitate, cu respectarea dispoziţiilor art. 90.

Art. 194. – Exercitarea dreptului de semnătură, potrivit prezentului cod, este incompatibilă cu situaţiile în care:

a) inginerul îndeplineşte pentru acelaşi proiect funcţia de verificator, de expert sau de consilier ales în cadrul administraţiei publice implicate în procesul de finanţare, avizare sau de autorizare a lucrărilor;

b) inginerul este funcţionar public în cadrul autorităţii administraţiei publice centrale sau locale care are în competenţă, finanţarea, avizarea, autorizarea sau controlul lucrării în cauză.

Art. 195. – (1) Constituie infracţiune şi se sancţionează, potrivit dispoziţiilor art. 201 din Codul penal exercitarea de către un inginer în construcţii a dreptului de semnătură fără respecarea dispoziţiilor prezentului cod.

(2) Prevederile alin. (1) se aplica şi inginerilor care exercită dreptul de semnătură în domeniul construcţiilor fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezentul cod.

Secţiunea a 3-a

Atribuţiile şi organizarea Camerei Federative a Inginerilor în Construcţii

Art. 196. - (1) Camera federativă a inginerilor în construcţii din România, se organizează în condiţiile prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2006, ca organizaţie profesională, nonprofit, cu personalitate juridică de drept privat, apolitică, de interes public, cu patrimoniu şi buget propriu, autonomă şi independentă;.

(2) Modul de organizare a activităţii şi atribuţiile membrilor Camerei federative a inginerilor în construcţii din România se stabilesc prin Statutul profesiei de inginer in construcţii, adoptat potrivit prevederilor legale şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor si turismului.

(3) Camera federativă a inginerilor în construcţii din România are rolul de a reprezenta şi ocroti, la nivel naţional şi internaţional, interesele profesiei de inginer în construcţii.

(4) Prezentul cod nu limitează dreptul de liberă aderare a inginerilor constructori la alte forme de asociere profesională.

(5) Camera federativă a inginerilor în construcţii din România are obligaţia de a publica anual, în Monitorul Oficial al României, Partea I, Registrul Naţional al Inginerilor în Construcţii din România.

(6) Camera federativă a inginerilor în construcţii din România, inclusiv filialele sale teritoriale, precum şi alte asociaţii profesional în domeniu au obligaţia să furnizeze terţilor orice informaţie legată de datele înregistrate în Registrul Naţional al Inginerilor în Construcţii.

(7) Registrul Naţional al Inginerilor în Construcţii va evidenţia şi modalitatea în care persoanele înscrise îşi exercită profesia.

(8) Camera federativă a inginerilor în construcţii din România inclusiv filialele sale teritoriale, precum şi alte asociaţii profesional in domeniu, vor elibera la cererea celui înscris, un certificat, care va cuprinde toate datele care îl privesc, înregistrate în Registrul Naţional al Inginerilor în Construcţii.

Art. 197. – Camera federativă a inginerilor în construcţii din România are drept scop:

a) înregistrarea în Registrul Naţional al Inginerilor în Construcţii, înfiinţat în condiţiile prezentei legi, şi ţinerea evidenţei la zi a inginerilor în construcţii cu drept de semnătură din România;

b) reprezentarea şi apărarea la nivel naţional şi internaţional, ca partener de dialog social al autorităţilor publice, a intereselor profesionale ale inginerilor în construcţii – persoane fizice care desfăşoară activităţi în construcţii în România şi în străinătate.

Art. 198. – Camera federativă a inginerilor în construcţii din România are ca principale obiective:

a) înfiinţarea Registrului Naţional al Inginerilor Constructori din România în care se înregistrează la cerere, pe secţiuni gestionate de Asociaţiile profesionale competente, persoanele fizice cu drept de exercitare a profesiei de inginer în construcţii care desfăşoară activităţi în construcţii;

b) colaborarea pe linie profesională cu instituţiile de învăţământ tehnic superior de construcţii, Ordinul Arhitecţilor, Ordinul Urbaniştilor, asociaţiile profesionale sau patronale de profil şi cu autorităţile publice cu competenţe în domeniile reglementate de dispoziţiile prezentului cod.

Secţiunea a 4-a

Registrul Naţional al Inginerilor în Construcţii

Art. 199. - (1) Pentru centralizarea evidenţei inginerilor în construcţii din întreaga ţară se înfiinţează Registrul Naţional al Inginerilor în Construcţii, care se publică anual în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Registrul Naţional al Inginerilor în Construcţii va cuprinde ingineri în construcţii cu drept de semnătură obţinut potrivit prevederilor art. 210 şi va fi organizat pe specializări.

(3) Înregistrarea în Registrul Naţional al Inginerilor în Construcţii permite exercitarea profesiei pe teritoriul Romanei.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică după infiinţarea, conform dispoziţiilor prezentului cod, a Registrului Naţional al Inginerilor în Construcţii.

CAPITOLUL III

Obligaţii privind executarea lucrărilor de construcţii

Secţiunea 1

Obligaţii şi răspunderi ale investitorilor

Art. 200. – (1) Investitorii sunt persoane fizice sau juridice care finanţează şi realizează investiţii sau intervenţii la construcţiile existente potrivit prevederilor prezentului cod.

(2) Investitorii au următoarele obligaţii principale referitoare la calitatea construcţiilor:

a) respectarea dispoziţiile prezentului cod privind autorizarea, proiectarea şi execuţia lucrărilor de construcţii;

b) asigurarea execuţiei lucrărilor de construcţii pe baza proiectelor elaborate corespunzător reglementarilor tehnice în vigoare;

c) obţinerea acordurilor şi a avizelor prevăzute de lege, precum şi a autorizaţiei de construire;

d) asigurarea verificării proiectelor prin specialişti verificatori de proiecte atestaţi;

e) asigurarea verificării execuţiei corecte a lucrărilor de construcţii prin diriginţi de şantier pe specialităţi sau agenţi economici de consultanţă specializaţi, pe tot parcursul lucrărilor;

f) acţionarea în vederea soluţionării neconformităţilor, a defectelor apărute pe parcursul execuţiei lucrărilor, precum şi a deficienţelor proiectelor;

g) asigurarea recepţiei lucrărilor de construcţii la terminarea lucrărilor şi la expirarea perioadei de garanţie;

h) întocmirea certificatului de conformitate a construcţiei precum şi a cărţii tehnice a construcţiei şi predarea acesteia către proprietar sau administrator;

i) asigurarea expertizării construcţiilor de către experţi tehnici atestaţi, în situaţiile în care la aceste construcţii se execută lucrări de natură să a afecteze structura de rezistenţă a acestora;

j) asigurarea construcţiilor pentru pagube produse pe timpul execuţiei şi pe toată durata de existanţă a acestora, în condiţiile care vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului;

k) declararea valorii finale a investiţiei şi înregistrarea fiscală a acesteia.

Secţiunea a 2-a

Obligaţii şi răspunderi ale executanţilor

Art. 201. - Executantul lucrărilor de construcţii are următoarele obligaţii principale:

a) sesizarea investitorilor asupra neconformităţilor şi neconcordanţelor constatate în proiecte, în vederea soluţionării înainte de începerea execuţiei;

b) invitarea obligatorie a reprezentanţilor autorităţii emitente a autorizaţiei de construire şi a filialei judeţene a Inspectoratului de Stat în Construcţii pentru etapa de identificare a amplasamentului construcţiei potrivit prevederilor autorizaţiei de construire şi a prevederilor din avizele si acordurile stabilite prin certificatul de urbanism.

c) începerea execuţiei lucrărilor numai la construcţii autorizate în condiţiile legii şi numai pe bază şi potrivit prevederilor proiectelor verificate de specialişti atestaţi;

d) asigurarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor printr-un sistem propriu de calitate conceput şi realizat prin personal propriu şi implementat de către responsabilii tehnici cu execuţia autorizaţi. Responsabilii tehnici cu execuţia, autorizaţi, sunt angajaţii executanţilor, cu contract individual de muncă, potrivit legii;

e) convocarea factorilor care trebuie să participe la verificarea lucrărilor ajunse în faze determinante ale execuţiei şi asigurarea condiţiilor necesare efectuării acestora, în scopul obţinerii acordului de continuare a lucrărilor;

f) soluţionarea neconformităţilor, a defectelor şi a neconcordanţelor apărute în fazele de execuţie, numai pe baza soluţiilor stabilite de proiectant cu acordul investitorului;

g) utilizarea în execuţia lucrărilor numai a produselor şi a procedeelor prevăzute în proiect, certificate sau pentru care există agremente tehnice, care conduc la realizarea cerinţelor, precum şi gestionarea probelor-martor; înlocuirea produselor şi a procedeelor prevăzute în proiect cu altele care îndeplinesc condiţiile prevăzute şi numai pe baza soluţiilor stabilite de proiectanţi cu acordul investitorului;

h) întocmirea, în vederea recepţiei la terminarea lucrărilor, a referatului de apreciere a modului în care construcţia finită respectă proiectul de execuţie a lucrărilor de construcţii;

i) participarea la întocmirea cărţii tehnice a construcţiei prin actualizarea proiectului tehnic potrivit dispoziţiilor de şantier;

j) sesizarea, în termen de 24 de ore, a Inspectoratului de Stat în Construcţii în cazul producerii unor accidente tehnice în timpul execuţiei lucrărilor;

k) supunerea la recepţie numai a construcţiilor care corespund cerinţelor de calitate şi pentru care a predat investitorului documentele necesare întocmirii cărţii tehnice a construcţiei;

l) aducerea la îndeplinire, la termenele stabilite, a măsurilor dispuse prin actele de control sau prin documentele de recepţie a lucrărilor de construcţii;

m) remedierea, pe propria cheltuială, a defectelor calitative apărute din vina sa, atât în perioada de execuţie, cât şi în perioada de garanţie stabilită potrivit legii;

n) readucerea terenurilor ocupate temporar la starea lor iniţială, la terminarea execuţiei lucrărilor;

o) stabilirea răspunderilor tuturor participanţilor la procesul de producţie - factori de răspundere, colaboratori, subcontractanţi - potrivit prevederilor sistemului propriu de asigurare a calităţii adoptat şi cu prevederile legale în vigoare.

p) asigurarea lucrătorilor în funcţie de gradul de pericol al meseriei exercitate, în condiţiile care vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. 202. – (1) Executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii sunt obligaţi:

a) să realizeze, integral şi la timp, măsurile de apărare împotriva incendiilor cuprinse în proiecte, cu respectarea condiţiilor de calitate prevăzute de lege;

b) să asigure luarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor necesare pe timpul efectuării probelor şi rodajelor mecanice;

c) să pună în stare de funcţiune instalaţiile de prevenire şi stingere a incendiilor, prevăzute în documentaţiile de execuţie, până la data recepţiei construcţiilor, amenajărilor sau instalaţiilor tehnologice pe care le-au realizat.

(2) La lucrările de amenajări a construcţiilor existente, în cazul în care, în mod justificat, nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale reglementărilor în vigoare, referitoare la siguranţa la foc, se vor lua măsuri compensatorii de apărare împotriva incendiilor.

(3) Executanţii lucrărilor de construcţii, persoane juridice, pot cere, din proprie iniţiativă sau la solicitarea investitorilor, atestarea calificării lor pentru realizarea unor categorii de lucrări sau pentru confirmarea implementării unui model propriu de asigurare a calităţii, cu personal calificat şi cu echipamente specifice, care să dea garanţia respectării cerinţelor stabilite în lege.

(4) Obligaţiile prevăzute la alin. (1), (2) şi (3) nu sunt limitative, executanţii putând participa în calitate de reprezentant al investitorului/ beneficiarului în toate fazele privind conceperea, proiectarea şi realizarea construcţiilor, în limitele atribuţiilor stabilite prin reglementările în vigoare şi ale contractului încheiat cu investitorul/beneficiarul.

Secţiunea a 3-a

Obligaţii şi răspunderi ale responsabililor tehnici cu execuţia

Art. 203. – (1) Responsabilii tehnici cu execuţia atestaţi răspund, conform atribuţiilor ce le revin, pentru realizarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor, la lucrările de construcţii pentru care sunt angajaţi.

(2) Responsabilii tehnici cu execuţia se autorizează pentru cerinţele stabilite în lege pentru construcţii şi instalaţii, pe specialităţi.

(3) Responsabilii tehnici cu execuţia atestaţi au următoarele obligaţii:

a) să admită execuţia lucrărilor de construcţii numai pe baza proiectelor şi a detaliilor de execuţie verificate de specialişti verificatori de proiecte atestaţi;

b) sa convoace la fazele determinante stabilite pe durata de execuţie a lucrărilor de construcţii de către proiectant, a factorilor responsabili pentru autorizarea continuării lucrărilor: proiectantul de specialitate, reprezentantul beneficiarului, reprezentantul Inspectoratului de Stat in Construcţii.

c) să verifice şi să avizeze fişele şi proiectele tehnologice de execuţie, procedurile de realizare a lucrărilor, planurile de verificare a execuţiei, proiectele de organizare a execuţiei lucrărilor, precum şi programele de realizare a construcţiilor;

d) să întocmească şi să ţină la zi un registru de evidenţă a lucrărilor de construcţii pe care le coordonează tehnic şi de care răspund;

e) să pună la dispoziţia organelor de control toate documentele necesare pentru verificarea respectării dispoziţiilor prezentului cod;

f) să oprească execuţia lucrărilor de construcţii în cazul în care s-au produs defecte grave de calitate sau abateri de la prevederile proiectului de execuţie şi să permită reluarea lucrărilor numai după remedierea acestora.

(4) Obligaţiile prevăzute la alin.(1) şi (2) nu sunt limitative, responsabilul tehnic cu execuţia putând participa în calitate de reprezentant al executantului în toate fazele privind conceperea, proiectarea şi realizarea construcţiilor, în limitele atribuţiilor stabilite prin reglementările în vigoare şi ale contractului încheiat cu investitorul/beneficiarul.

Secţiunea a 4-a

Obligaţii şi răspunderi ale diriginţilor de şantier

Art. 204. – În exercitarea verificării realizării corecte a execuţiei lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, diriginţii de şantier au următoarele obligaţii:

a) verificarea respectării legislaţiei cu privire la produsele pentru construcţii, respectiv: existenţa documentelor de atestare a calităţii, corespondenţa calităţii acestora cu prevederile cuprinse în documentele de calitate, proiecte, contracte şi interzicerea utilizării produselor pentru construcţii necorespunzătoare sau fără certificate de conformitate, fără declaraţie de conformitate ori fără agrement tehnic pentru materialele netradiţionale;

b) verificarea existenţei autorizaţiei de construire, precum şi a îndeplinirii condiţiilor legale cu privire la încadrarea în termenele de valabilitate, precum si verificarea concordanţei între prevederile autorizaţiei şi ale proiectului;

c) preluarea amplasamentului şi a reperelor de nivelment şi predarea acestora executantului, libere de orice sarcină si participarea împreună cu proiectantul, cu reprezentantul inspectoratului judeţean în construcţii şi cu executantul la trasarea generală a construcţiei şi la stabilirea bornelor de reper;

d) predarea către executant a terenului rezervat pentru organizarea de şantier;

e) studierea proiectului, a caietelor de sarcini, a tehnologiilor şi procedurilor prevăzute pentru realizarea construcţiilor şi verificarea existenţei tuturor pieselor scrise şi desenate, corelarea acestora, respectarea reglementărilor cu privire la verificarea proiectelor de către verificatori atestaţi şi existenţa vizei expertului tehnic atestat, acolo unde este cazul;

f) verificarea existenţei programului de control al calităţii, cu precizarea fazelor determinante, vizat de Inspectoratul de Stat în Construcţii;

g) verificarea existenţei şi valabilitatea tuturor avizelor, acordurilor, precum şi a modului de preluare al condiţiilor impuse de acestea în proiect;

h) verificarea existenţei şi respectarea „Planului calităţii” şi a procedurilor / instrucţiunilor tehnice pentru lucrarea respectivă si urmărirea realizării construcţiei potrivit prevederilor proiectelor, caietelor de sarcini, ale reglementărilor tehnice în vigoare şi ale contractului;

i) interzicerea executării de lucrări de către persoane neautorizate conform reglementărilor legale în vigoare;

j) participarea la verificarea în faze determinante şi efectuarea verificărilor prevăzute în reglementările tehnice şi semnarea documentelor întocmite ca urmare a verificărilor, procese – verbale în faze determinante, procese – verbale de lucrări ce devin ascunse şi altele asemenea;

k) urmărirea realizării lucrărilor, din punct de vedere tehnic, pe tot parcursul execuţiei acestora şi admiterea la plată numai a lucrărilor corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ;

l) transmiterea către proiectant a sesizărilor proprii sau ale participanţilor la realizarea construcţiei privind neconformităţile constatate pe parcursul execuţiei;

m) dispunerea opririi execuţiei, demolării sau după caz, a refacerii lucrărilor executate necorespunzător de către executant, în baza soluţiilor elaborate de proiectant şi vizate de verificator de proiecte atestat;

n) verificarea respectării prevederilor legale cu privire la cerinţele stabilite prin dispoziţiile prezentului cod în cazul efectuării de modificări ale documentaţiei sau adoptării de noi soluţii care schimbă condiţiile iniţiale si urmărirea respectării de către executant a dispoziţiilor şi/sau a măsurilor dispuse de proiectant/de structurile abilitate;

o) preluarea documentelor de la constructor şi proiectant şi completarea cărţii tehnice a construcţiei cu toate documentele prevăzute de reglemetările legale;

p) asigurarea secretariatului recepţiei şi întocmirea actelor de recepţie;

r) urmărirea soluţionării obiecţiunilor cuprinse în anexele la procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi realizării recomandărilor comisiei de recepţie;

s) predarea către investitor / utilizator a actelor de recepţie şi a cărţii tehnice a construcţiei după efectuarea recepţiei finale.

Art. 205 – (1) Obligaţiile prevăzute la art. 204 nu sunt limitative, dirigintele de şantier putând participa în calitate de reprezentant al investitorului/beneficiarului în toate fazele privind conceperea, proiectarea şi realizarea construcţiilor, în limitele atribuţiilor stabilite prin reglementările în vigoare şi ale contractului încheiat cu investitorul/beneficiarul.

(2) Diriginţii de şantier răspund în cazul neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 204 şi art. 205, precum şi în cazul neasigurării din culpa lor a realizării nivelului calitativ al lucrărilor prevăzut în proiecte, caiete de sarcini, în reglementările tehnice în vigoare şi în contracte.

Secţiunea a 5-a

Obligaţii şi răspunderi ale altor specialişti autorizaţi

Art. 206. - Inspectoratul de Stat în Construcţii organizează şi coordonează activitatea de autorizare tehnico-profesională în construcţii, care se încadrează în grupa profesiilor autorizate pentru:

a) şef laborator de analize şi încercări în construcţii;

b) specialist încercări nedistructive;

c) responsabil cu controlul tehnic de calitate în construcţii;

d) responsabil cu urmărirea specială a comportării în exploatare a construcţiilor;

e) şef staţie de betoane;

f) şef staţie de producere a agregatelor;

g) şef staţie de mixturi asfaltice.

Art. 207. – (1) Personalul de specialitate în construcţii precizat la art. 206 are obligaţia să presteze această activitate pentru persoane fizice, juridice sau unităţi de consultanţă specializate în domeniul verificării calităţii.

(2) Responsabilităţile personalului de specialitate autorizat ca angajat al unui agent economic, sunt cele prevăzute în reglementările tehnice privind asigurarea cerniţelor de calitate.

(3) Personalul de specialitate în construcţii are obligaţia:

a) să respecte legislaţia şi reglementările tehnice specifice activităţii domeniului pentru care a fost autorizat;

b) să implementeze şi să menţină sistemul de asigurare a calităţii în domeniul de autorizare.

TITLUL II

Exploatarea construcţiilor

CAPITOLUL I

Recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Art. 208. – (1) Recepţia lucrărilor de construcţii este o acţiune obligatorie prin care se constată şi se consemnează în documente specifice realizarea lucrărilor de construcţii la nivelurile de calitate proiectate pentru satisfacerea cerinţelor esenţiale aplicabile, inclusiv potrivit prevederilor contractuale.

(2) Recepţia se face de către investitor, în prezenţa reprezentantului autorităţii administraţiei publice care a emis autorizaţia de construire, a proiectantului şi a executantului, ori a reprezentanţilor legal desemnaţi de către aceştia, precum şi, după caz, a unor specialişti desemnaţi de către investitor corespunzător categoriei de importanţă a construcţiilor, conform reglementărilor legale în vigoare.

(3) Documentaţia de execuţie a construcţiei, împreună cu toate documentele privitoare la realizarea acesteia, constituie parte din Cartea tehnică a construcţiei.

(4) Cartea tehnică a construcţiei se întocmeşte prin grija investitorului şi se predă proprietarului construcţiei care are obligaţia să o păstreze şi să o completeze la zi prin înregistrarea oricăror intervenţii efectuate asupra construcţiei pe parcursul exploatării acesteia.

Art. 209. – Recepţia constituie o componentă a sistemului calităţii în construcţii şi este actul prin care investitorul declară că acceptă, preia lucrarea cu sau fără rezerve şi că aceasta poate fi dată în folosinţă. Prin actul de recepţie se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile potrivit prevederilor şi ale documentaţiei de execuţie.

Art. 210. – Recepţia lucrărilor de construcţii de orice categorie şi instalaţii aferente acestora se efectuează atât la lucrări noi, cât şi la intervenţiile în timp asupra construcţiilor existente (reparaţii capitale, consolidări, modificări, modernizări, extinderi şi altele asemenea) şi se realizează în două etape:

a) recepţia la terminarea lucrărilor;

b) recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie.

Art. 211. - Pentru lucrările de construcţii şi instalaţii aferente acestora, indiferent de sursa de finanţare, de forma de proprietate sau de destinaţie, recepţiile se vor organiza de către ordonatorii de credite sau proprietari, care au calitatea de investitori, în sensul dispoziţiilor prezentului cod.

Art. 212. - Recepţia se poate face prin acordul părţilor sau, în cazul când părţile nu ajung la un acord pentru rezolvarea neînţelegerilor ivite cu ocazia încheierii procesului-verbal de recepţie, ele se pot adresa instanţei judecătoreşti competente.

Secţiunea 2

Recepţia la terminarea lucrărilor

Art. 213. - Executantul trebuie să comunice investitorului data terminării tuturor lucrărilor prevăzute în contract, printr-un document scris confirmat de investitor. O copie a comunicării va fi transmisă de executant şi reprezentantului investitorului pe şantier.

Art. 214. – (1) Comisiile de recepţie pentru construcţii şi pentru instalaţiile aferente acestora se vor numi de către investitor şi vor fi alcătuite din cel puţin 5 membri. Dintre aceştia, obligatoriu vor face parte un reprezentant al investitorului şi un reprezentant al administraţiei publice locale pe teritoriul căreia este situată construcţia, iar ceilalţi vor fi specialişti în domeniu.

(2) Pentru construcţiile de importanţă excepţională, având în vedere gradul de risc sub aspectul siguranţei, destinaţie, mod de utilizare, complexitate şi volum al lucrărilor care fac obiectul recepţiei, comisiile de recepţie vor fi alcătuite din cel puţin 7 membri, numărul de specialişti fiind de minimum 5.

(3) Comisiile de recepţie pentru construcţii de locuinţe parter, parter şi un etaj, cu înălţimea la cornişă de maximum 8 metri, cu cel mult 4 apartamente, cu suprafaţă desfăşurată de maximum 150 m2, pentru anexele gospodăreşti ale acestora, precum şi pentru construcţiile provizorii, vor fi alcătuite din 2 membri: investitorul sau proprietarul şi delegatul administraţiei publice locale.

Art. 215. – (1) Investitorul va organiza începerea recepţiei în maximum 30 zile calendaristice de la notificarea terminării lucrărilor şi va comunica data stabilită:

a) membrilor comisiei de recepţie;

b) executantului;

c) proiectantului.

(2) Reprezentanţii executantului, ai proiectantului şi ai Inspectoratului de Stat în Construcţii nu pot face parte din comisia de recepţie, aceştia având calitatea de invitat.

(3) Pentru obiectivele de investiţii finanţate din fonduri publice, prezenţa reprezentanţilor Inspectoratului de Stat în Construcţii în calitate de invitaţi este obligatorie.

(4) Pentru obiectivele speciale construite în beneficiul instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul apărării şi securităţii naţionale, comisia de recepţie se numeşte prin ordin al conducătorilor instituţiilor respective.

Art. 216. - Proiectantul, în calitate de autor al proiectului construcţiei, va întocmi şi va prezenta în faţa comisiei de recepţie opinia sa, asumată sub semnătură, privind calitatea execuţiei construcţiei, detaliind, dacă este cazul, modificările aduse proiectului iniţial şi motivaţiile deciziilor luate.

Art. 217. – (1) La recepţia clădirilor cu înălţimea de peste 28 m, cu săli aglomerate, cu capacitate pentru mai mult de 150 persoane, a hotelurilor, a spitalelor, căminelor pentru copii şi bătrâni sau a altor clădiri destinate persoanelor ce nu se pot evacua singure, investitorii sunt obligaţi ca în comisiile de recepţie să includă şi o persoană desemnată de inspecţiile teritoriale din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, care va fi solicitată în scris de către investitor, cu cel puţin 15 zile înainte de data recepţiei clădirii.

(2) Numele persoanei desemnate de inspecţiile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă va fi comunicat în scris investitorului în intervalul de timp de la primirea solicitării până la data întrunirii comisiei de recepţie.

(3) Procesul-verbal de recepţie va consemna realizarea măsurilor prevăzute în documentaţia de execuţie din punct de vedere al prevenirii şi al stingerii incendiilor, fără de care recepţia nu este acceptată.

(4) Modelul formularului pentru procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor este prevăzut în anexa nr. 8.

Art. 218. - La recepţia clădirilor cuprinse în listele de monumente istorice, investitorii sunt obligaţi ca în comisiile de recepţie să includă şi o persoană desemnată de către comisiile zonale pentru monumente, ansambluri şi sit-uri istorice, care va fi solicitată în scris de către investitor, cu cel puţin 15 zile înainte de data recepţiei clădirii.

Art. 219. – (1) În cazul în care investitorul nu stabileşte, în urma comunicării primite, o dată pentru recepţia lucrărilor în termenul prevăzut la art. 235, sau dacă la data fixată nu se prezintă la locul recepţiei direct sau prin împuternicit, executantul va reînnoi cererea pentru fixarea unei noi date de recepţie potrivit prevederilor art. 235.

(2) Dacă nici până la expirarea acestui al doilea termen investitorul nu fixează recepţia sau dacă comisia de recepţie nu se prezintă la data fixată direct sau prin împuternicit legal, executantul va stabili un termen de recepţie în intervalul de 12 zile calendaristice de la expirarea celui de-al doilea termen. Executantul va comunica investitorului în timp util termenul pe care l-a fixat. Dacă investitorul, prin comisia de recepţie, nu se prezintă la termenul fixat şi nici nu a convenit cu executantul, înainte de termenul fixat de acesta, asupra unui alt termen pentru recepţie, executantul va notifica în scris, investitorului, ultimul termen de întrunire a comisiei de recepţie.

(3) În notificare, executantul va preciza, totodată, că investitorul va răspunde pentru acoperirea tuturor pagubelor produse prin neconvocarea comisiei de recepţie.

Art. 220. – (1) Comisia de recepţie se întruneşte la data, ora şi locul fixate, iar preşedintele acesteia, numit de investitor, stabileşte programul după care va fi făcută recepţia.

(2) Comisia de recepţie poate funcţiona numai în prezenţa a cel puţin 2/3 din membrii numiţi ai acesteia. Hotărârile comisiei se iau cu majoritate simplă. În cazul în care comisia nu se întruneşte în totalitatea ei, preşedintele poate fixa, pentru categoriile de lucrări pentru care nu s-au prezentat membrii comisiei, un nou termen în vederea efectuării recepţiei, termen ce nu va depăşi 4 zile lucrătoare de la data fixată iniţial.

(3) În vederea desfăşurării în bune condiţii a recepţiei, investitorul are obligaţia de a pune la dispoziţia comisiei de recepţie documentaţia de execuţie, precum şi documentele şi explicaţiile care îi sunt necesare.

Art. 221. – (1) Comisia de recepţie examinează obligatoriu:

a) respectarea prevederilor din autorizaţia de construire, precum şi avizele şi condiţiile de execuţie impuse de autorităţile competente;

b) executarea lucrărilor potrivit prevederilor contractului, ale documentaţiei de execuţie şi ale reglementărilor specifice, cu respectarea exigenţelor esenţiale, conform legii;

c) referatul de prezentare întocmit de proiectant cu privire la modul în care a fost executată lucrarea. Investitorul va urmări ca această activitate să fie cuprinsă în contractul de proiectare;

d) terminarea tuturor lucrărilor prevăzute în contractul încheiat între investitor şi executant şi în documentaţia anexă la contract. În cazurile în care există dubii asupra înscrisurilor din documentele cărţii tehnice a construcţiei, comisia poate cere expertize, alte documente, încercări suplimentare, probe şi alte teste;

e) valoarea declarată a investiţiei.

(2) Examinarea se efectuează în toate cazurile prin cercetarea vizuală a construcţiei şi analizarea documentelor conţinute în cartea tehnică a construcţiei.

Art. 222. - La terminarea examinării, comisia va consemna observaţiile şi concluziile în procesul-verbal de recepţie, care va cuprinde obligatoriu valoarea declarată a investiţiei şi îl va înainta în termen de 3 zile lucrătoare investitorului împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecţii, a recepţiei, amânarea sau respingerea ei.

Art. 223. - Comisia de recepţie recomandă admiterea recepţiei în cazul în care nu există obiecţii sau cele care s-au consemnat nu sunt de natură să afecteze utilizarea lucrării conform destinaţiei sale.

Art. 224. - Comisia de recepţie recomandă amânarea recepţiei când:

a) se constată lipsa sau neterminarea unor lucrări ce afectează siguranţa în exploatare a construcţiei din punct de vedere al exigenţelor esenţiale;

b) construcţia prezintă vicii a căror remediere este de durată şi care, dacă nu ar fi făcute, ar diminua considerabil utilitatea lucrării;

c) există în mod justificat dubii cu privire la calitatea lucrărilor şi este nevoie de încercări de orice fel pentru a le clarifica.

Art. 225. Comisia de recepţie recomandă respingerea recepţiei dacă se constată vicii care nu pot fi înlăturate şi care prin natura lor împiedică realizarea uneia sau a mai multor exigenţe esenţiale, caz în care se impun expertize, reproiectări, refaceri de lucrări şi altele asemenea.

Art. 226. – (1) Absenţa executantului de la recepţie nu constituie motiv pentru amânarea şi/sau anularea actului de recepţie. În cazul în care executantul nu se prezintă la recepţie, investitorul poate solicita asistenţă pentru recepţie unui expert tehnic neutru atestat, care să consemneze, separat de procesul-verbal, starea de fapt constatată.

(2) Situaţiile de absenţă a unor persoane sau delegaţi convocaţi vor fi consemnate în procesul-verbal de recepţie.

Art. 227. – (1) Preşedintele comisiei de recepţie va prezenta investitorului procesul-verbal de recepţie cu observaţiile participanţilor şi cu recomandarea comisiei. Pe baza procesului-verbal de recepţie, investitorul hotărăşte admiterea, amânarea sau respingerea recepţiei şi notifică hotărârea sa în interval de 3 zile lucrătoare executantului, împreună cu un exemplar din procesul-verbal.

(2) În cazul în care admiterea recepţiei se face cu obiecţii, în procesul-verbal de recepţie se vor indica în mod expres acele lipsuri care trebuie să fie remediate. Termenele de remediere se vor conveni cu executantul, dar ele nu vor depăşi, de regulă, 90 de zile calendaristice de la data recepţiei dacă, din cauza condiţiilor climatice, nu trebuie fixat alt termen.

(3) Dacă executantul nu-şi îndeplineşte obligaţiile prevăzute la alin. (2), după trecerea termenului de remediere convenit, investitorul îl va soma în acest sens, iar dacă executantul nu dă curs somaţiei, investitorul este în drept să execute remedierile pe cheltuiala şi riscul executantului în culpă şi să pretindă plata prejudiciului produs.

Art. 228. - Refuzul executantului de a semna procesul-verbal de recepţie se consemnează în cadrul acestuia.

Art. 229. - După executarea remedierilor, executantul va cere în scris investitorului anularea obiecţiilor. Dacă, în decurs de 30 de zile calendaristice de la data cererii executantului, investitorul nu anulează obiecţiile, se recurge la procedura de arbitraj, dacă ea a fost prevăzută în contract şi, în cazul rămânerii în dezacord, poate să-l acţioneze la instanţa judecătorească competentă.

Art. 230. - Data recepţiei este cea a încheierii de către comisia de recepţie a procesului-verbal de recepţie a lucrărilor, cu sau fără obiecţii.

Art. 231. - Executantul are la dispoziţie 20 de zile calendaristice de la data primirii procesului-verbal de recepţie, amânare sau de respingere a recepţiei pentru a contesta obiecţiile sau respingerea. Litigiul se rezolvă prin arbitraj, dacă această formă de conciliere a fost prevăzut în contract, sau prin acţiune înaintată la instanţa judecătorească competentă.

Art. 232. - Investitorul preia lucrarea la data prevăzută la art. 230, în afara cazului în care recepţia este amânată sau respinsă.

Art. 233. - În cazul depăşirii de către investitor a termenului de 30 de zile prevăzut la art. 229, fără a cădea de comun acord cu executantul asupra prelungirii acestui termen, se apelează la arbitraj, iar apoi la instanţa de judecată.

Art. 234. – (1) După acceptarea recepţiei de către investitor cu sau fără obiecţii, acesta nu mai poate emite alte solicitări de remedieri de lucrări, penalizări, diminuări de valori şi altele asemenea, decât cele consemnate în procesul-verbal de recepţie. Fac excepţie viciile ascunse descoperite în termenul de garanţie, stabilit pe tipuri de lucări, potrivit legii.

(2) În cazul în care investitorul solicită preluarea unei părţi din lucrare înainte de terminarea întregii lucrări prevăzute în contract, se va încheia un proces-verbal de predare-primire între executant şi investitor, în care se va consemna starea părţii de lucrare în cauză, măsurile de conservare, precum şi cele de protecţie reciprocă a desfăşurării activităţii celor două părţi. Toate riscurile şi pericolele pentru partea preluată trec temporar asupra investitorului, cu excepţia viciilor ascunse şi a celor decurgând din executarea necorespunzătoare.

(3) Procesul-verbal de predare-primire încheiat în aceste condiţii nu este un proces-verbal de recepţie pentru partea de lucrare în cauză, dar investitorul poate cere înscrierea în procesul-verbal de recepţie, întocmit la terminarea lucrării în întregime, a viciilor pe care le-a constatat cu ocazia predării-primirii şi le-a consemnat în procesul-verbal respectiv. Pentru partea de lucrare preluată de investitor, perioada de garanţie pentru viciile care nu ţin de siguranţa construcţiei începe de la data terminării remedierilor.

Secţiunea a 3-a

Certificatul de conformitate al construcţiei

Art. 235. – (1) Certificatul de conformitate a construcţiei este documentul prin care se atestă respectarea cerinţelor esenţiale conform dispoziţiilor prezentului cod pentru construcţia admisă la recepţia la terminarea lucrărilor.

(2) Certificatul de conformitate al construcţiei este avizat de catre unitatea teritorială a Inspectoratului de Stat în Construcţii unde construcţia este amplasată.

(3) Certificatul de conformitate al constructiei se întocmeşte pentru părţi de construcţii sau construcţii în vederea întabulării sau pentru înstrăinare de către managerul de proiect sau de către specialistul expert tehnic de calitate şi se semnează de către toţi factorii implicaţi precizaţi la art. 171 alin. (2).

(4) Normele metodologice de elaborare a certificatului de conformitate se vor aproba de către conducătorul Inspectoratului de Stat în Construcţii în termen de 60 zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(5) Modelul formularului pentru certificatul de conformitate al construcţiei este prevăzut în Anexa nr. 9.

Secţiunea a 4-a

Recepţia finală

Art. 236. – (1) Recepţia finală este convocată de investitor în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanţie. Perioada de garanţie este cea prevăzută în contract.

(2) Data recepţiei finale este data notificării de către investitor a hotărârii sale.

Art. 237. - La recepţia finală participă:

a) investitorul;

b) comisia de recepţie numită de investitor;

c) proiectantul lucrării;

d) executantul.

Art. 238. - Comisia de recepţie finală se întruneşte la data, ora şi locul fixate şi examinează următoarele:

a) procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor;

b) finalizarea lucrărilor cerute de "recepţia de la terminarea lucrărilor";

c) referatul investitorului privind comportarea construcţiilor şi instalaţiilor aferente în exploatare pe perioada de garanţie, inclusiv viciile aferente şi remedierea lor.

Art. 239. - Comisia de recepţie poate cere, în cazuri justificate, la apariţia unor deteriorari cu cauze neidentificabile, efectuarea de încercări şi expertize.

Art. 240. – La terminarea recepţiei comisia de recepţie finală îşi va consemna observaţiile şi concluziile în procesul-verbal de recepţie finală, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 10, pe care îl va înainta investitorului, în termen de 3 zile lucrătoare împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecţii, a recepţiei, de amânare sau de respingere a ei.

Art. 241. – (1) În cazul în care comisia de recepţie finală recomandă admiterea cu obiecţii, amânarea sau respingerea recepţiei, ea va trebui să propună măsuri pentru înlăturarea neregulilor semnalate.

(2) Comisia de recepţie finală recomandă respingerea recepţiei finale în cazul în care nu se respectă una sau mai multe dintre exigenţele esenţiale.

Art. 242. – (1) Lucrarea a cărei recepţie finală a fost respinsă va fi pusă în stare de conservare prin grija şi pe cheltuială investitorului, iar utilizarea ei va fi interzisă. Investitorul se va putea îndrepta pentru recuperarea pagubelor împotriva factorilor implicaţi în executarea construcţiei, vinovaţi de viciile constatate cu ocazia recepţiei, cât şi pentru nefuncţionarea construcţiilor şi/sau a instalaţiilor aferente acestora.

(2) Investitorul hotărăşte admiterea recepţiei pe baza recomandării comisiei de recepţie finală şi notifică executantului hotărârea sa în termen de 3 zile de la primirea propunerilor comisiei prevăzute în procesul-verbal de recepţie finală.

Secţiunea a 5-a

Dispoziţii finale

Art. 243. - Se exceptează de la prevederile Secţiunii a 3-a construcţiile de locuinţe parter, parter şi mansarda, cu înălţimea la cornişă de maximum 8 metri, cu amprenta la sol mai mica de 100 mp şi anexele gospodăreşti ale acestora, precum şi construcţiile provizorii cu suprafeţe desfăşurate mai mici de 150 mp.

Art. 244. – (1) Cheltuielile de orice natură necesitate de activitatea comisiei de recepţie la terminarea lucrarilor şi de recepţie finală cad în sarcina investitorului.

(2) Membrii comisiei de recepţie vor fi angajaţi prin contract de colaborare de către investitor, dacă este cazul.

(3) Cheltuielile ocazionate de încercări, altele decât cele care decurg din prevederile contractuale, se plătesc de către partea care a avut iniţiativa efectuării lor. În situaţiile în care, în urma rezultatelor nefavorabile ale încercărilor, se stabileşte o culpă, cheltuielile respective se suportă de către partea în culpă.

(4) Cheltuielile de expertiză sau cele ocazionate de asistenţa unui expert se plătesc de partea care a avut iniţiativa convocării expertului şi se suportă de partea în culpă.

Art. 245. – (1) Dacă părţile nu reuşesc încheierea unui proces-verbal de recepţie finală pe cale amiabilă, ele se pot adresa instanţei judecătoreşti competente.

(2) Părţile în litigiu pot conveni asupra unei proceduri de arbitraj, potrivit legii.

Art. 246. - Procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor se difuzează prin grija investitorului:

a) executantului;

b) proiectantului;

c) organului administraţiei publice locale, emitent al autorizaţiei de construire;

d) organului administraţiei financiare locale.

Art. 247. - Procesele-verbale de recepţie finală se difuzează prin grija investitorului:

a) organului administraţiei publice locale, emitent al autorizaţiei de construire;

b) executantului.

Art. 248. – Instituţiile din compunerea sistemului de apărare şi securitate naţională sunt exceptate de la prevederile art. 246 şi art. 247.

Secţiunea a 6-a

Cartea tehnică a construcţiei

Art. 249. – (1) Pentru fiecare construcţie este obligatorie întocmirea cărţii tehnice a construcţiei care cuprinde documentaţia de execuţie şi documente privitoare la realizarea şi exploatarea acesteia. Ea se întocmeşte prin grija investitorului şi se predă proprietarului construcţiei, care are obligaţia să o păstreze şi să o completeze la zi; prevederile din cartea tehnică a construcţiei referitoare la exploatare sunt obligatorii pentru proprietar şi utilizator.

(2) Cartea tehnică a construcţiei va cuprinde obligatoriu şi certificatul de conformitate.

(3) Conţinutul cărţii tehnice este precizat în Anexa nr. 11 a prezentului cod.

Art. 250. – (1) Cartea tehnică a construcţiei, al cărei model este prevăzut în Anexa nr. 11, se păstrează de proprietar/administrator pe toată durata existenţei construcţiei.

(2) În toate situaţiile proprietarul/investitorul este depozitarul arhivei privind lucrarea în cauză.

CAPITOLUL II

Obligaţii privind exploatarea construcţiilor

Secţiunea 1

Obligaţii şi răspunderi ale proprietarilor construcţiilor

Art. 251. - Proprietarii construcţiilor au următoarele obligaţii principale:

a) efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii care se impun pentru asigurarea satisfacerii cerinţelor esenţiale ale construcţiei, prevăzute în cartea tehnică a construcţiei şi/sau rezultate din activităţile de urmărire a comportării în exploatare a acestora, expertizare tehnică, precum şi altele asemenea prevăzute de lege;

b) păstrarea şi completarea la zi a cărţii tehnice a construcţiei şi predarea acesteia, la înstrăinarea construcţiei, noului proprietar;

c) asigurarea urmăririi comportării în timp a construcţiilor, conform prevederilor din cartea tehnică şi reglementările tehnice, prin personal autorizat prin dispoziţiile prezentului cod;

d) efectuarea, după caz, de lucrări de reconstruire, consolidare, reabilitare, transformare, extindere, desfiinţare parţială, precum şi de lucrări de reparaţii ale construcţiei numai pe bază de proiecte întocmite potrivit legii;

e) asigurarea realizării lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor, impuse prin reglementările legale;

f) asigurarea efectuării lucrărilor din etapa de post-utilizare a construcţiilor, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;

g) aplicarea măsurilor stabilite potrivit legii cu privire la punerea în siguranţă a clădirilor încadrate în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public, în termen de cel mult 1 an de la data notificării de către Inspectoratul de Stat în Construcţii a acestei obligaţii;

j) asigurarea construcţiilor pentru pagube produse pe timpul execuţiei şi pe toată durata de existanţă a acesteia, în condiţiile care vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului;

k) declararea valorii construcţiei şi înregstrarea fiscală a acesteia.

Art. 252. - Toate construcţiile proprietate particulară, realizate în condiţiile prezentului cod, se declară, în vederea impunerii, la structurile financiare teritoriale sau la unităţile subordonate acestora, după terminarea lor şi nu mai târziu de 30 zile de la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire.

Art. 253. - (1) În cazul când într-o clădire se realizează mai multe apartamente şi suprafeţe locative cu altă destinaţie, proprietarii acestora dobândesc şi o cotă-parte de proprietate asupra tuturor părţilor de construcţie şi instalaţii, precum şi asupra tuturor dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun, indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care este situată proprietatea lor.

(2) O dată cu dreptul de proprietate asupra construcţiilor, în situaţia celor realizate în clădiri cu mai multe apartamente, proprietarul dobândeşte şi o cotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Cotele-părţi prevăzute la alin. (1) şi (2) se determină proporţional cu suprafaţa construită a locuinţelor, a caselor de vacanţă ori a suprafeţelor cu altă destinaţie din clădire, după caz.

Secţiunea a 2-a

Obligaţii şi răspunderi ale administratorilor şi ale utilizatorilor construcţiilor

Art. 254. - Administratorii şi utilizatorii construcţiilor au următoarele obligaţii principale:

a) folosirea construcţiilor conform instrucţiunilor de exploatare prevăzute în cartea tehnică a construcţiei;

b) efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii care le revin conform contractului;

c) efectuarea de lucrări de intervenţie care afectează structura de rezistenţă la construcţii existente, numai cu acordul proprietarului şi cu respectarea prevederilor legale;

d) efectuarea urmăririi comportării în timp a construcţiilor conform cărţii tehnice şi a contractului încheiat cu proprietarul;

e) sesizarea, în termen de 24 de ore, a Inspectoratului de Stat în Construcţii şi a proprietarului, în cazul unor accidente tehnice la construcţiile aflate în exploatare.

Secţiunea a 3-a

Obligaţii şi răspunderi pentru apărarea împotriva incendiilor

Art. 255. - Persoanele juridice şi fizice răspund, potrivit legii, de toate efectele nocive ale incendiilor, care determinate de existenţa improprie sau utilizarea necorespunzătoare a construcţiilor.

Art. 256. - (1) Persoanele fizice şi juridice care deţin, cu orice titlu, terenuri, construcţii sau instalaţii tehnologice au obligaţia de a asigura şi permite accesul pompierilor şi persoanelor care acordă ajutor, precum şi utilizarea apei, materialelor şi mijloacelor proprii pentru operaţiuni de salvare, de stingere şi de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor persoane.

(2) În cazurile prevăzute de lege, pentru limitarea propagării incendiilor şi evitarea producerii unui dezastru, persoanele menţionate la alin. (1) trebuie să accepte şi alte măsuri stabilite de conducătorul intervenţiei, cum sunt: degajarea terenurilor, demolarea unei construcţii sau a unei părţi din construcţie, oprirea temporară a activităţilor, evacuarea din zona periculoasă, după caz.

Art. 257. - Deţinătorii şi utilizatorii de construcţii ori de instalaţii şi echipamente tehnologice de producţie au obligaţia să conlucreze cu autorităţile administraţiei publice şi cu structurile de specialitate ale acestora în organizarea, asigurarea, pregătirea şi punerea în aplicare a planurilor de intervenţie în caz de urgenţă publică de incendiu.

CAPITOLUL III

Urmărirea comportării în exploatare şi intervenţiile în timp asupra construcţiilor

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Art. 258. – Obiectivul urmăririi comportării în exploatare a construcţiilor şi al intervenţiilor în timp este evaluarea stării tehnice a construcţiilor şi menţinerea aptitudinii la exploatare pe toată durata de existenţă a acestora.

Art. 259. – Dispoziţiile prezentului capitol referitoare la desfăşurarea activităţilor privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi post-utilizarea construcţiilor, se aplică tuturor categoriilor de construcţii şi este obligatoriu pentru toate persoanele juridice şi persoanele fizice implicate: investitori, proiectanţi, executanţi, proprietari, administratori, utilizatori.

Art. 260. - Urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor şi intervenţiile în timp asupra construcţiilor reprezintă acţiuni distincte, complementare, realizate prin grija proprietarului, astfel:

a) urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor se face în vederea depistării din timp a unor degradări care conduc la diminuarea aptitudinii la exploatare;

b) intervenţiile în timp asupra construcţiilor se fac pentru menţinerea sau îmbunătăţirea aptitudinii la exploatare;

Secţiunea a 2-a

Urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor

Art. 261. – (1) Urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor cuprinde: urmărirea curentă şi urmărirea specială.

(2) Modalităţile de efectuare a urmăririi curente sau a urmăririi speciale - perioade, metode, caracteristici şi parametri urmăriţi - se stabilesc de către proiectant sau expert, în funcţie de categoria de importanţă a construcţiilor şi de alte caracteristici ale acestora şi se includ în cartea tehnică a construcţiilor, care va cuprinde, de asemenea, şi rezultatele consemnate ale acestor activităţi.

Art. 262. - (1) Urmărirea curentă este o activitate sistematică de observare a stării tehnice a construcţiilor, care, corelată cu activitatea de întreţinere, are scopul de a menţine aptitudinea la exploatare a acestora.

(2) Urmărirea curentă se efectuează, pe toată durata de existenţă, asupra tuturor construcţiilor.

Art. 263. - (1) Urmărirea curentă se realizează prin examinare vizuală directă şi cu mijloace simple de măsurare, potrivit prevederilor din cartea tehnică şi din reglementările tehnice specifice, pe categorii de lucrări şi de construcţii.

(2) Activităţile de urmărire curentă se efectuează de către personal propriu sau prin contract cu persoane fizice având pregătire tehnică în construcţii, cel puţin de nivel mediu.

Art. 264. - (1) Urmărirea specială cuprinde investigaţii specifice regulate, periodice, asupra unor parametri ce caracterizează construcţia sau anumite părţi ale ei, stabiliţi din faza de proiectare sau în urma unei expertizări tehnice, precum şi pentru construcţii aflate în exploatare, cu evoluţie periculoasă sau care se află în situaţii deosebite din punct de vedere al siguranţei.

(2) Urmărirea specială se instituie la cererea proprietarului sau a Inspectoratului de Stat în Construcţii.

Art. 265. - (1) Urmărirea specială se realizează, pe o perioadă stabilită, pe baza unui proiect sau a unei proceduri specifice, de către personal tehnic de specialitate atestat.

(2) Urmărirea specială nu conduce la întreruperea efectuării urmăririi curente.

Art. 266. - La constatarea, în cursul activităţilor de urmărire curentă sau specială, a unor situaţii care depăşesc limitele stabilite sau se consideră că pot afecta exploatarea în condiţii de siguranţă a construcţiei, proprietarul este obligat să solicite expertizarea tehnică.

Secţiunea a 3-a

Obligaţii şi răspunderi privind urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor

Art. 267. - Investitorii au următoarele obligaţii şi răspunderi:

a) stabilesc, împreună cu proiectantul, acele construcţii care se supun urmăririi speciale, asigură întocmirea proiectului şi predarea lui proprietarilor, înştiinţând despre aceasta şi Inspectoratul de Stat în Construcţii;

b) comunică proprietarilor care preiau construcţiile obligaţiile care le revin în cadrul urmăririi speciale.

Art. 268. - Proprietarii au următoarele obligaţii şi răspunderi:

a) răspund de activitatea privind urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor, sub toate formele;

b) asigură, după caz, personalul necesar;

c) comandă expertizarea construcţiilor, comandă proiectul de urmărire specială şi comunică instituirea urmăririi speciale la Inspectoratul de Stat în Construcţii;

d) stipulează, în contracte, îndatoririle ce decurg cu privire la urmărirea comportării în exploatare a acestora, la înstrăinarea sau la închirierea construcţiilor.

Art. 269. - Proiectanţii au următoarele obligaţii şi răspunderi:

a) stabilesc, împreună cu investitorii şi/sau cu proprietarii, acele construcţii care sunt supuse urmăririi speciale;

b) elaborează, pe bază de contract cu proprietarul, documentaţiile tehnice pentru urmărirea curentă şi proiectul de urmărire specială.

Art. 270. - Executanţii au obligaţia să efectueze urmărirea curentă a construcţiilor pe care le execută, să monteze conform proiectului şi să protejeze dispozitivele pentru urmărirea specială, până la recepţia construcţiilor, după care le vor preda proprietarului.

Art. 271. - Administratorii şi utilizatorii răspund de realizarea obligaţiilor contractuale stabilite cu proprietarul privind activitatea de urmărire a comportării în exploatare a construcţiilor.

Art. 272. - Persoanele care efectuează urmărirea curentă şi urmărirea specială, denumite responsabili cu urmărirea comportării construcţiilor, au următoarele obligaţii şi răspunderi:

a) să cunoască toate detaliile privind construcţia şi să ţină la zi cartea tehnică a construcţiei, inclusiv jurnalul evenimentelor;

b) să efectueze urmărirea curentă, iar pentru urmărirea specială să supravegheze aplicarea programelor şi a proiectelor întocmite în acest sens;

c) să sesizeze proprietarului sau administratorului situaţiile care pot determina efectuarea unei expertizări tehnice.

Secţiunea a 4-a

Intervenţiile în timp asupra construcţiilor

Art. 273. - (1) Intervenţiile la construcţiile existente se referă la lucrări de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desfiinţare parţială, precum şi la lucrări de reparaţii, care se fac numai pe baza unui proiect întocmit ca urmare şi cu respectarea recomandărilor unei expertize tehnice, întocmite de un expert tehnic atestat, consemnându-se obligatoriu în cartea tehnică a construcţiei.

(2) Proiectele şi expertizele tehnice întocmite în baza dispoziţiilor alin. (1) vor cuprinde toate intervenţiile structurale sau nestructurale care au fost executate în clădire şi vor face precizarea expresă că intervenţiile ce se propun a fi executate nu vor produce scăderi ale capacităţii portante a construcţiei în ansamblul ei şi nu vor afecta rezistaţa mecanică şi siguranţa în exploatare a acesteia.

Art. 274. - (1) Autorizaţia de construire pentru lucrările de intervenţie în scopul asigurării cerinţelor de rezistenţă, stabilitate şi siguranţă în exploatare a construcţiilor asupra cărora au intervenit factori distructivi de origine naturală sau umană se emite pentru consolidarea întregii construcţii.

(2) Emiterea autorizaţiei de construire în vederea executării lucrărilor de intervenţie pentru consolidarea construcţiilor cu destinaţia de locuinţe, a monumentelor istorice înscrise în listele oficiale, indiferent de proprietar, cu excepţia celor în care se desfăşoară activităţi comerciale, precum şi a lăcaşurilor de cult este scutită de taxa de autorizare.

Art. 275. - (1) Intervenţiile în timp asupra construcţiilor au ca scop menţinerea fondului construit la nivelul necesar al cerinţelor şi asigurarea funcţiunilor construcţiilor, inclusiv prin extinderea sau modificarea funcţiunilor iniţiale ca urmare a modernizării.

(2) Lucrările de intervenţie sunt:

a) lucrări de întreţinere, determinate de uzura sau de degradarea normală, care au ca scop menţinerea stării tehnice a construcţiilor;

b) lucrări de refacere, determinate de producerea unor degradări importante şi care au ca scop menţinerea sau îmbunătăţirea stării tehnice a construcţiilor;

c) lucrări de modernizare, inclusiv extinderi, modificări determinate de schimbarea cerinţelor faţă de construcţii sau a funcţiunilor acestora şi care se pot realiza cu menţinerea sau îmbunătăţirea stării tehnice a construcţiilor.

Art. 276. - Lucrările de întreţinere constau în efectuarea, periodic, a unor remedieri sau reparări ale părţilor vizibile ale elementelor de construcţie – finisaje, straturi de uzură, straturi şi învelitori de protecţie-sau ale instalaţiilor şi echipamentelor, inclusiv înlocuirea unor piese uzate.

Art. 277. - Lucrările de refacere şi de modernizare au la bază următoarele principii:

a) soluţiile se stabilesc numai după cunoaşterea stării tehnice a construcţiilor, inclusiv a cauzelor care au produs degradări, dacă este cazul, ca rezultat al expertizării tehnice;

b) soluţiile vor avea în vedere interdependenţa dintre construcţie - partea existentă - şi lucrările noi care se vor executa atât pe ansamblu, cât şi local;

c) aplicarea soluţiei preconizate impune verificarea permanentă a stării fizice în detaliu a construcţiei, pentru confirmarea ipotezelor avute în vedere la proiectarea lucrărilor de intervenţie;

d) condiţiile deosebite de lucru impun o atenţie sporită privind asigurarea calităţii lucrărilor.

Art. 278. - (1) Lucrările de refacere se realizează prin remediere, reparare sau consolidare, pe bază de proiect, întocmit potrivit principiilor prevăzute la art. 277 şi verificat conform prevederilor prezentului cod.

(2) Proiectul se va întocmi pe baza expertizei tehnice întocmite de un expert tehnic atestat în condiţiile prevăzute de prezentul cod, care va confirma concordanţa dintre proiect şi soluţiile propuse prin semnarea şi ştampilarea proiectului de lucrări de construcţii.

(3) În unele situaţii, în care construcţiile sunt grav afectate, dacă înainte de lucrările de refacere sunt necesare lucrări de sprijiniri provizorii, acestea vor fi executate, de asemenea, pe baza unui proiect, întocmit de către expert sau de către proiectant, în urma analizării situaţiei.

Art. 279. - Lucrările de modernizare se realizează, de regulă, prin reconstrucţie, putând interveni şi reparări sau consolidări, pe baza unui proiect întocmit şi verificat conform prevederilor legale.

Secţiunea a 5-a

Obligaţii şi răspunderi privind intervenţiile în timp asupra construcţiilor

Art. 280. - Proprietarii au următoarele obligaţii şi răspunderi:

a) asigură efectuarea lucrărilor de întreţinere pentru a preveni apariţia unor deteriorări importante;

b) asigură realizarea proiectelor pentru lucrări de refacere sau de modernizare şi verificarea tehnică a acestora;

c) asigură realizarea formelor legale pentru executarea lucrărilor şi verifică, pe parcurs şi la recepţie, calitatea acestora, direct sau prin diriginţi de şantier autorizaţi.

Art. 281. - Proiectanţii au următoarele obligaţii:

a) elaborează, pe baza comenzii proprietarului, proiecte pentru lucrări de intervenţii asupra construcţiilor, potrivit prevederilor legale, pe baza expertizelor tehnice elaborate de experţii tehnici atestaţi;

b) elaborează caiete de sarcini şi instrucţiuni speciale pentru lucrările de intervenţii, anexe la proiectele elaborate de ei în acest scop, care se introduc în cartea tehnică a construcţiei;

c) să elaboreze documentaţiile prevăzute la lit. a)-b) cu respectarea tradiţiilor arhitecturale din zona de dispunere a a obiectivului şi folosirea materialelor de construcţie specifice zonei.

Art. 282. - Executanţii lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor au obligaţia să respecte prevederile din proiectele elaborate în acest scop, luând toate măsurile pentru asigurarea calităţii lucrărilor.

Art. 283. - Utilizatorii construcţiilor au obligaţia să asigure efectuarea la timp a sarcinilor ce le revin în cadrul activităţii de intervenţii în timp asupra construcţiilor, în baza contractelor încheiate cu proprietarii, prin personal autorizat.

Art. 284. - Activitatea de urmărire a comportării în exploatare a construcţiilor şi intervenţii în timp se vor executa cu respectarea reglementărilor tehnice în vigoare elaborate sub coordonarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor:

a) instrucţiunile-cadru pentru urmărirea comportării în exploatare şi intervenţiile în timp asupra construcţiilor;

b) instrucţiunile tehnice pentru urmărirea comportării în exploatare şi intervenţiile în timp privind diferite categorii de construcţii, alcătuite din diferite materiale;

c) îndrumătoare tehnice privind metode, procedee, aparatură şi echipamente specifice, recomandate pentru activităţile de urmărire a comportării în exploatare a construcţiilor şi intervenţii în timp asupra acestora.

Secţiunea a 6-a

Măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente

Art. 285. - Reducerea riscului seismic al construcţiilor constituie o acţiune complexă, de interes naţional, în contextul atenuării efectelor unui potenţial dezastru provocat de cutremure şi cuprinde măsuri de intervenţie la construcţiile existente care prezintă niveluri insuficiente de protecţie la acţiuni seismice, degradări sau avarieri în urma unor acţiuni seismice.

Art. 286. - (1) Proprietarii construcţiilor, persoane fizice sau juridice, şi asociaţiile de proprietari, precum şi persoanele juridice care au în administrare construcţii vor acţiona pentru:

a) identificarea construcţiilor din proprietate sau din administrare, prevăzute la art. 285.

b) expertizarea tehnică a construcţiilor de către experţi tehnici atestaţi, potrivit reglementărilor tehnice;

c) aprobarea deciziei de intervenţie şi continuarea acţiunilor prevăzute la alin. (2), în funcţie de concluziile fundamentate din raportul de expertiză tehnică.

(2) Proprietarii şi, după caz, administratorii spaţiilor publice cu altă destinaţie, situate la parterul şi, după caz, la subsolul şi/sau la alte niveluri ale clădirilor de locuit multietajate, au obligaţia să acţioneze proporţional, în solidar cu proprietarii locuinţelor şi cu asociaţia de proprietari, pentru expertizarea tehnică a structurii de rezistenţă a întregii clădiri.

(3) În sensul prezentei sectiuni, prin sintagma spaţii publice cu altă destinaţie se înţelege spaţiile realizate în scopul desfăşurării de activităţi care implică aglomerări de persoane, precum: săli de spectacol, de expoziţii, de lectură, spaţii pentru comerţ, structuri turistice de cazare şi alimentaţie publică şi prestări de servicii, asistenţă socială şi medicală, administraţie publică şi altele asemenea, indiferent dacă aceste spaţii sunt rezultatul concepţiei iniţiale a construcţiei ori, după caz, al unor amenajări ulterioare.

(4) Pentru construcţiile expertizate tehnic şi încadrate prin raportul de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic, proprietarii construcţiilor, persoane fizice sau juridice, şi asociaţiile de proprietari, precum şi persoanele juridice care au în administrare construcţii sunt obligate să procedeze la:

a) realizarea proiectării lucrărilor de intervenţie de către persoane fizice sau juridice autorizate şi verificarea proiectelor de către verificatori tehnici atestaţi;

b) execuţia lucrărilor de intervenţie de către persoane juridice autorizate care au responsabili tehnici cu execuţia autorizaţi, inclusiv urmărirea, verificarea şi recepţia execuţiei lucrărilor de intervenţie prin diriginţi de şantier autorizaţi.

Art. 287. - Măsurile de intervenţie pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente se stabilesc prin reglementări tehnice şi se vor realiza cu respectarea cerinţelor de calitate şi a celorlalte obligaţii impuse prin dispoziţiile prezentului cod, precum şi a condiţiilor tehnice prevăzute de Codul de proiectare seismică.

Art. 288. - (1) Coordonarea din punct de vedere tehnic a activităţii în domeniul reducerii riscului seismic al construcţiilor existente se realizează de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, prin:

a) organizarea elaborării, avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice în domeniul protecţiei antiseismice;

b) avizarea din punct de vedere tehnic a soluţiilor de intervenţie pentru construcţiile de importanţă deosebită pentru societate, a căror funcţionalitate, în timpul cutremurului şi imediat după cutremur, trebuie să fie asigurată integral. În acest scop, în cadrul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor se organizează Comisia tehnică pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor, formată din personalităţi în domeniu.

(2) Comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de apărare împotriva dezastrelor vor acţiona, în aria lor de autoritate, pentru:

a) elaborarea programelor şi monitorizarea acţiunilor de intervenţie pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor;

b) educarea populaţiei privind modul de acţiune pe timpul unui cutremur şi imediat după încetarea acestuia.

(3) Consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, şi consiliile municipiilor, oraşelor şi comunelor vor acţiona, în aria lor de autoritate, pentru:

a) stabilirea şi aplicarea restricţiilor din punct de vedere al riscului seismic datorită condiţiilor locale de amplasament impuse prin documentaţiile de urbanism şi amenajarea teritoriului aprobate potrivit prevederilor legale;

b) identificarea şi inventarierea construcţiilor cu destinaţia de locuinţă, proprietate a persoanelor fizice sau juridice şi monitorizarea acţiunilor de intervenţie stabilite, în baza expertizelor tehnice, pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de intervenţie necesare consolidării acestora, în scopul reducerii riscului afectării lor de un eventual cutremur;

c) fundamentarea, verificarea şi avizarea documentaţiilor privind acţiunile de intervenţie finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz. Consiliile municipiilor, oraşelor şi comunelor vor asigura locuinţe de necesitate, pentru cazarea temporară a persoanelor şi a familiilor, pe perioada executării intervenţiilor care nu se pot efectua în clădiri ocupate. Consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pentru construcţiile cu destinaţia de locuinţă, expertizate tehnic şi încadrate prin raportul de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic, vor notifica în scris proprietarilor, persoane fizice sau juridice, şi asociaţiilor de proprietari, precum şi persoanelor juridice care au în administrare aceste construcţii, obligaţiile ce le revin, potrivit prevederilor legale, pentru reducerea riscului construcţiilor în caz de cutremur, precum şi faptul că îşi asumă riscul şi răspunderea pentru efectele potenţiale ale seismelor, în situaţia în care nu se conformează obligaţiilor legale.

(4) Primarii municipiilor, oraşelor şi comunelor, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti, vor acţiona, în aria lor de competenţă, pentru:

a) identificarea şi inventarierea clădirilor care prezintă risc de distrugere în caz de cutremur;

b) notificarea proprietarilor, persoane fizice sau juridice, şi a asociaţiilor de proprietari, precum şi, după caz, a persoanelor juridice care au în administrare clădiri/părţi din clădirile cu privire la obligaţia ce le revine de a acţiona, în solidar, pentru expertizarea tehnică a structurii de rezistenţă a întregii clădiri;

(5) Consiliile municipiilor, oraşelor şi comunelor, în vederea prevenirii unui potenţial dezastru provocat de cutremure, pot solicita instanţei de judecată să oblige proprietarii construcţiilor cu destinaţia de locuinţă, încadrate în clasa I de risc seismic, să ia măsurile de intervenţie stabilite prin raportul de expertiză tehnică. Acţiunea se adresează judecătoriei în raza căreia este situată construcţia. Acţiunea este scutită de taxă de timbru.

Art. 289. - (1) Fondurile necesare pentru finanţarea cheltuielilor privind expertizarea tehnică, proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare la construcţiile existente se asigură astfel:

a) la construcţiile existente, aflate în proprietatea sau în administrarea instituţiilor publice:

1. din bugetul de stat sau din bugetele locale, pe baza programelor de investiţii ale ordonatorilor principali de credite;

2. din veniturile proprii ale instituţiilor publice finanţate din venituri extrabugetare;

b) la construcţiile existente, aflate în proprietatea sau în administrarea agenţilor economici, din fondurile proprii ale agenţilor economici.

(2) Pentru locuinţele proprietate privată a persoanelor fizice fondurile necesare privind finanţarea cheltuielilor pentru expertizarea tehnică, proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare se vor asigura astfel:

a) din transferuri de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, pentru expertizarea tehnică;

b) din sursele proprii ale proprietarilor, din despăgubiri acordate de societăţile de asigurare şi/sau din credite, pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare.

Art. 290. - (1) Clădirile de locuit multietajate, încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public, se includ în programe anuale de acţiuni privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare pentru reducerea riscului seismic, denumite în continuare programe anuale.

(2) Clădirile menţionate la alin. (1) prezintă pericol public în situaţiile în care, după caz:

a) cuprind spaţii publice cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, ocupate temporar/permanent de un număr mare de persoane;

b) sunt amplasate în zone dens circulate şi/sau cu aglomerări de persoane;

c) adăpostesc valori materiale şi/sau de patrimoniu cultural.

(3) Programele anuale se elaborează de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor împreună cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, în baza priorităţilor stabilite pe criterii tehnice de Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi de consiliile judeţene şi avizate de Comisia tehnică pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în limita prevederilor bugetare anuale aprobate cu această destinaţie.

(4) Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile judeţene, împreună cu consiliile municipiilor şi oraşelor care beneficiază de sume alocate din transferuri de la bugetul de stat pentru finanţarea programelor anuale, sunt obligate să pună la dispoziţie Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor toate documentele justificative solicitate, răspunzând pentru necesitatea şi oportunitatea sumelor solicitate, precum şi pentru realitatea, exactitatea şi legalitatea sumelor cheltuite în scopul pentru care au fost alocate.

Art. 291. - (1) Fondurile necesare pentru finanţarea cheltuielilor privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare la clădirile incluse în programele anuale se vor asigura astfel:

a) din transferuri de la bugetul de stat şi/sau din credite, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, pentru locuinţele proprietate privată a persoanelor fizice, prin excepţie de la prevederile art. 289 alin. (2) lit. b);

b) din bugetele locale, pentru locuinţele şi spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, aflate în proprietatea sau în administrarea unităţilor administrativ-teritoriale;

c) din bugetul de stat, din bugetele locale sau din venituri extrabugetare, după caz, în limita fondurilor stabilite anual cu această destinaţie pentru locuinţele şi spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, existente în proprietatea sau în administrarea celorlalte instituţii publice, în funcţie de subordonarea instituţiilor respective;

d) din fondurile proprii ale agenţilor economici, pentru locuinţele şi spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, aflate în proprietatea sau în administrarea acestora.

e) din sursele proprii ale proprietarilor, persoane fizice şi/sau juridice, după caz, ai spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă.

(2) Instituţiile publice şi agenţii economici care deţin locuinţe sau spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă în clădirile incluse în programele anuale sunt obligaţi să asigure finanţarea proiectării şi execuţiei lucrărilor de consolidare, proporţional cu cota-parte indiviză pe care o deţin din proprietatea comună.

Art. 292. - Proprietarii locuinţelor, persoane fizice, din clădirile incluse în programele anuale vor acţiona potrivit prevederilor art. 286 alin. (2) şi vor beneficia de finanţare din transferuri de la bugetul de stat pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare, în condiţii stabilite prin hotărâre de guvern:

Art. 293. - Pentru clădirile incluse în programele anuale primarii municipiilor şi oraşelor, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti, vor lua măsurile necesare pentru:

a) contractarea proiectării lucrărilor de consolidare şi aprobarea studiilor de fezabilitate;

b) contractarea execuţiei lucrărilor de consolidare;

Art. 294. - Proprietarii persoane fizice beneficiază de scutirea de taxe privind eliberarea autorizaţiei de construire pentru execuţia lucrărilor de consolidare a construcţiilor cu destinaţia de locuinţă pe care le au în proprietate.

Art. 295. - Obligaţiile şi răspunderile proprietarilor construcţiilor, persoane fizice sau juridice, şi asociaţiilor de proprietari, precum şi ale persoanelor juridice care au în administrare construcţii, se completează cu dispoziţiile legale conexe.

CAPITOLUL IV

Reabilitarea termică a construcţiilor

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Art. 296. – Reabilitarea şi modernizarea termică a clădirilor şi instalaţiilor aferente se realizează în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de igienă şi confort termic şi reducerii pierderilor de căldură, consumurile energetice, costurile de întreţinere pentru încălzire şi alimentare cu apă caldă menajeră, precum şi de reducere a emisiilor poluante generate de producerea, transportul şi consumul de energie.

Art. 297. - Reabilitarea şi modernizarea termică a clădirilor şi instalaţiilor aferente este parte integrantă a politicii energetice a statului şi se realizează prin programe naţionale armonizate cu prevederile tratatelor internaţionale referitoare la eficienţa energetică şi la protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă.

Art. 298. - Prevederile prezentului capitol se aplică tuturor clădirilor existente, în cadrul cărora se desfăşoară activităţi care necesită asigurarea unui anumit grad de confort şi regim termic, potrivit reglementărilor tehnice în domeniu.

Art. 299. – Activitatea de reabilitare şi modernizare termică a clădirilor se realizează în scopul îmbunătăţirii performanţelor de izolare termică a elementelor de construcţie care delimitează de exterior spaţiile interioare încălzite, precum şi creşterea eficienţei energetice a instalaţiilor interioare de încălzire şi de alimentare cu apă caldă menajeră, a centralelor termice, punctelor termice şi reţelelor de distribuţie a agentului termic şi a apei calde menajere, care se găsesc în interiorul clădirilor sau adiacente acestora.

Art. 300. - Statul sprijină persoanele fizice şi juridice care întreprind măsuri de reabilitare şi modernizare termică a clădirilor şi instalaţiilor aferente, prin acţiuni de informare gratuită a utilizatorilor, prin facilităţi fiscale acordate unor categorii de utilizatori şi agenţilor economici care acţionează efectiv în acest domeniu şi prin stimularea promovării surselor regenerabile de energie.

Secţiunea a 2-a

Programele de reabilitare şi modernizare termică

Art. 301. (1) În baza politicii energetice a statului Guvernul poate adopta anual programe naţionale de reabilitare şi modernizare termică a clădirilor şi instalaţiilor aferente, la propunerea ministerelor interesate.

(2) Pentru fundamentarea programelor de reabilitare şi modernizare termică a clădirilor şi a instalaţiilor aferente sunt necesare următoarele măsuri:

a) elaborarea de studii pentru stabilirea ordinii de prioritate a măsurilor de reabilitare termică;

b) elaborarea de studii de fundamentare pentru stabilirea gradului de protecţie termică a clădirilor, a necesarului de materiale şi echipamente şi a fondurilor pentru proiectarea şi executarea lucrărilor;

c) revizuirea şi actualizarea reglementărilor tehnice referitoare la proiectarea şi executarea protecţiei termice a clădirilor şi a instalaţiilor aferente şi stabilirea criteriilor de optimizare a acesteia;

d) elaborarea de proiecte directoare şi soluţii-cadru pentru reabilitarea şi modernizarea clădirilor şi a instalaţiilor aferente;

e) elaborarea de studii în vederea stabilirii costului real al căldurii pentru încălzire şi alimentare cu apă caldă menajeră;

f) elaborarea de standarde naţionale de eficienţă energetică pentru clădiri.

Art. 302. - (1) Pentru clădirile prevăzute la art. 298 se eliberează certificatul energetic prin care se atestă performanţa energetică a acestora, izolarea termică şi randamentul energetic al echipamentelor.

(2) În termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod Ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor va actualiza, prin ordin al ministrului, metodologia de elaborare şi de acordare a certificatului energetic al clădirilor existente.

Art. 303. - Societăţile comerciale şi ceilalţi agenţi economici care operează în domeniul producerii şi distribuirii energiei termice pentru încălzire şi pentru prepararea apei calde menajere sunt obligate să procedeze la:

a) efectuarea de bilanţuri energetice pentru sistemele care asigură alimentarea cu căldură şi apă caldă menajeră;

b) efectuarea de reglaje periodice ale instalaţiilor de încălzire şi de alimentare cu apă caldă menajeră;

c) depistarea pierderilor de căldură şi de apă din reţelele de distribuţie pentru alimentarea cu căldură şi apă caldă menajeră şi efectuarea remedierilor necesare;

d) controlul termoizolaţiei pentru conducte, cazane şi schimbătoare de căldură şi luarea, după caz, de măsuri de remediere sau de înlocuire.

Art. 304. - (1) Lucrările de reabilitare si modernizare termica care se executa la faţade, se vor realiza obligatoriu pe toata suprafaţa laterala a clădirii.

(2) Efectuarea lucrărilor de reabilitare şi modernizare termica este decizia tuturor proprietarilor sau administratorilor care deţin spatii în clădire, care se vor supune rezultatului votului liber exprimat.

(3) Pentru reabilitarea termică a clădirilor existente, proprietarii sau administratorii, după caz, sunt obligaţi să procedeze la evaluarea stării tehnice a clădirii asupra căreia se intervine, prin:

a) acceptarea soluţiei de reabilitare şi modernizare termică şi a sistemului de finanţare propus prin expertiză tehnică;

b) obţinerea autorizaţiei de construire;

c) contractarea elaborării proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie pentru soluţia stabilită, a graficului de eşalonare în timp a execuţiei lucrărilor;

d) stabilirea modalităţilor de decontare a lucrărilor;

e) stabilirea executantului lucrărilor de reabilitare şi modernizare termică a clădirilor, conform legislaţiei în vigoare.

(4) La clădirile existente, la care se efectuează lucrări de reducere a riscului seismic, se realizează şi lucrări de reabilitare şi modernizare termică a clădirilor şi a instalaţiilor aferente.

(5) Exploatarea clădirilor şi a instalaţiilor reabilitate se face potrivit prevederilor caietului de sarcini sau instrucţiunilor de exploatare elaborate de proiectant.

Art. 305. - Activitatea de reabilitare şi modernizare termică a clădirilor existente şi a instalaţiilor aferente se va asigura de:

a) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, pentru:

1. coordonarea activităţii de elaborare a reglementărilor tehnice din domeniul construcţiilor;

2. asigurarea elaborării studiilor şi proiectelor directoare şi a standardelor de eficienţă energetică;

3. a propune Guvernului spre aprobare programele naţionale anuale de reabilitare şi modernizare termică a clădirilor şi instalaţiilor aferente;

b) Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Agenţia Română pentru Conservarea Energiei şi prin filialele acesteia din ţară, pentru:

1. elaborarea de studii prevăzute la art. 301 alin. (2) lit. a);

2. elaborarea de studii de fundamentare a reabilitării termice a clădirilor şi încadrarea în politica energetică a statului;

3. monitorizarea performanţelor clădirilor reabilitate termic, în scopul stabilirii direcţiilor de acţiune şi a politicilor de finanţare;

4. iniţierea de acţiuni promoţionale pentru educarea populaţiei pe plan local;

c) Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, pentru emiterea reglementărilor tehnice cu privire la consumatorii finali de energie termică asigurată din surse de alimentare centralizată;

Secţiunea a 3-a

Asigurarea fondurilor şi facilităţilor necesare pentru reabilitarea şi modernizarea termică a clădirilor şi a instalaţiilor aferente

Art. 306. - Fondurile necesare pentru evaluarea stării termice a clădirii asupra căreia se intervine şi pentru realizarea măsurilor de reabilitare termică se vor asigura, după caz, prin:

a) alocaţii din bugetele locale în limita prevederilor aprobate de consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în condiţiile legii;

b) fonduri proprii ale proprietarilor clădirilor care se reabilitează;

c) atragerea de fonduri de la firme sau societăţi comerciale de management şi servicii energetice;

d) atragerea de fonduri de la regiile şi firmele de alimentare cu căldură şi apă caldă de consum pentru reabilitarea reţelelor de distribuţie din subsolul clădirilor de locuit şi pentru montarea de contoare;

e) fonduri proprii ale agenţilor economici care au în proprietate sau în administrare clădiri de interes public.

Art. 307. - Proprietarii persoane fizice şi/sau juridice române, care reabilitează sau modernizează termic clădirile de locuit aflate în proprietate, pot beneficia potrivit prevederilor legale specifice de:

a) scutire de taxe la eliberarea certificatului energetic al clădirii şi a autorizaţiei de construire pentru lucrările de reabilitare termică;

b) scutire de impozit pe locuinţa pe care o deţin, pe perioada de rambursare a creditului obţinut pentru reabilitarea termică.

Secţiunea a 4-a

Obligaţii şi răspunderi

Art. 308. - Executarea lucrărilor de reabilitare şi modernizare termică a clădirilor se va realiza cu respectarea cerinţelor de calitate şi a celorlalte obligaţii prevăzute de prezentul cod.

Art. 309. - În termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, cu consultarea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei, va actualiza reglementările tehnice necesare operaţiunilor de audit şi expertiză energetică a clădirilor existente.

CAPITOLUL V

Reabilitarea estetică şi modernizarea clădirilor vechi

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Art. 310. - Reabilitarea estetică şi modernizarea clădirilor vechi şi a instalaţiilor aferente se realizează în scopul îmbunătăţirii condiţiile de igienă şi aspect ale clădirilor vechi, valoroase din punct de vedere arhiterctural, situate de regulă în centrele istorice ale localităţilor.

Art. 311. - Reabilitarea estetică a clădirilor vechi şi a instalaţiilor aferente acestora este parte integrantă a politicii statului în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului şi se realizează prioritar prin programe naţionale armonizate cu prevederile tratatelor internaţionale referitoare la protecţia mediului, dezvoltarea durabilă şi protecţia patrimoniului arhitectural.

Art. 312. - Prevederile prezentului capitol se aplică tuturor clădirilor cu o vechime mai mare de 50 ani, aflate în proprietate publică sau privată, care necesită şi reabilitare estetică şi modernizare, potrivit reglementărilor tehnice în domeniu.

Art. 313. - Activitatea de reabilitare estetică şi modernizare a clădirilor vechi se realizează în scopul îmbunătăţirii aspectului exterior al acestora, prin conservarea sau refacerea elementelor arhitecturale originare, pe baza unor proiecte elaborate în mod unitar la nivelul fiecărei localităţi.

Art. 314. - Statul sprijină persoanele fizice şi juridice care întreprind măsuri de reabilitare estetică a clădirilor vechi şi a instalaţiilor aferente acestora, prin acţiuni de informare gratuită a populaţiei, prin facilităţi fiscale acordate proprietarilor, investitorilor şi agenţilor economici care acţionează efectiv în acest domeniu şi prin stimularea promovării tineretului şi a ocupării forţei de muncă.

Art. 315. - Executarea lucrărilor de reabilitare estetică şi modernizare a clădirilor vechi se realizează cu respectarea cerinţelor de calitate şi a celorlalte obligaţii impuse de prezentul cod, avându-se în vedere aducerea clădirilor vechi la aspectul arhitectural inţial.

Art. 316. - Executarea lucrărilor de reabilitare estetică şi modernizare a clădirilor cu o vechime mai mare de 50 de ani se va face simultan cu aplicarea dispoziţiilor prezentului cod referitoare la reabilitarea termică a clădirilor.

Secţiunea a 2-a

Programele de reabilitare estetică şi de modernizare a clădirilor vechi

Art. 317. - (1) În baza politicii din domeniul amenajării teritoriului şi a urbanismului, Guvernul poate adopta programe naţionale multianuale de reabilitare estetică şi modernizare a clădirilor şi instalaţiilor aferente acestora, la propunerea autorităţilor publice centrale şi locale interesate.

(2) Pentru fundamentarea programelor de reabilitare estetică şi modernizare a clădirilor şi a instalaţiilor aferente acestora sunt necesare următoarele măsuri:

a) elaborarea de studii pentru stabilirea ordinii de prioritate a măsurilor de reabilitare estetică şi modernizare;

b) elaborarea de studii de fundamentare pentru stabilirea gradului degradare a clădirilor, a necesarului de materiale şi echipamente şi a fondurilor pentru proiectarea şi executarea lucrărilor;

c) elaborarea de reglementări tehnice referitoare la proiectarea şi executarea lucrărilor de reabilitare estetică şi modernizare a clădirilor vechi şi a instalaţiilor aferente acestora şi stabilirea criteriilor de optimizare a activităţilor în acest domeniu;

d) elaborarea de proiecte directoare şi soluţii-cadru pentru reabilitarea estetică şi modernizarea clădirilor vechi şi a instalaţiilor aferente;

e) elaborarea de studii în vederea stabilirii costului real al lucrărilor necesare reabilitării estetice şi modernizării clădirilor vechi, la solicitarea organelor administraţiei publice centrale şi locale.

Art. 318. - Pentru clădirile vechi care fac obiectul dispoziţiilor prezentului capitol, proiectul tehnic de reabilitare estetică şi modernizare va cuprinde, în mod obligatoriu, certificatul energetic prin care se atestă performanţa energetică a acestora, izolarea termică şi randamentul energetic al echipamentelor.

Art. 319. - Asociaţiile profesionale din domeniile reglementate de prezentul cod sunt obligate să procedeze la:

a) efectuarea de studii documentate în vederea identificării clădirilor vechi care necesită reabilitare estetică şi modernizare:

b) propunerea de soluţii tehnice eficiente pentru realizarea în timp scurt a proiectelor de abilitare estetică şi modernizare a clădirilor vechi;

c) evaluarea fondurilor necesare abilitării estetice şi modernizării clădirilor vechi;

d) colaborarea cu structurile administraţiei publice centrale şi locale pentru elaborarea progamelor multianuale privind reabilitarea estetică şi modernizarea clădirilor vechi.

Art. 320. - (1) Pentru reabilitarea estetică şi modernizarea clădirilor vechi, proprietarii sau administratorii, după caz, sunt obligate să procedeze la:

a) evaluarea stării tehnice a clădirii asupra căreia se intervine;

b) identificarea şi stabilirea soluţiei de reabilitare estetică şi modernizare a clădirii vechi sau a ansamblului de clădiri aflate în interdependenţa arhitecturală;

(2) La clădirile vechi, la care se efectuează lucrări de reducere a riscului seismic, se realizează şi lucrări de reabilitare estetică şi modernizare a acestora şi a instalaţiilor aferente.

(3) Exploatarea clădirilor vechi şi a instalaţiilor reabilitate se face potrivit caietului de sarcini sau cu instrucţiunile de exploatare elaborate de proiectant.

Art. 321. - (1) Activitatea de reabilitare estetică şi modernizare a clădirilor vechi şi a instalaţiilor aferente se va asigura de:

a) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, pentru:

1. coordonarea activităţii de elaborare a reglementărilor tehnice din domeniul construcţiilor;

2. asigurarea elaborării studiilor şi proiectelor directoare;

3. a propune Guvernului spre aprobare programele naţionale anuale de reabilitare estetică şi modernizare termică a clădirilor vechi şi a instalaţiilor aferente acestora;

b) direcţiile şi / sau serviciile de urbanism şi amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor judeţene şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, municipiilor, oraşelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru elaborarea planurilor multianuale de reabilitare estetica şi modernizare a clădirilor vechi.

c) Inspectoratul de Stat în Construcţii pentru verificarea calităţii lucrărilor executate în vederea reabilitării estetice şi modernizării clădirilor vechi şi a instalaţiilor aferente acestora.

Secţiunea a 3-a

Asigurarea fondurilor şi facilităţilor necesare pentru reabilitarea estetică şi modernizarea clădirilor vechi şi a instalaţiilor aferente

Art. 322. - Fondurile necesare pentru evaluarea stării clădirilor vechi asupra cărora se intervine, planificate şi pentru realizarea măsurilor de reabilitare termică a acestora se vor asigura, după cum urmează, prin:

a) alocaţii din bugetele locale în limita prevederilor aprobate de consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în condiţiile legii;

b) fonduri proprii ale proprietarilor clădirilor care se reabilitează;

c) atragerea de fonduri de la regii autonome şi firme private;

d) fonduri proprii ale agenţilor economici care au în proprietate sau în administrare clădiri de interes public.

Art. 323. - Proprietarii persoane fizice şi/sau juridice române, care reabilitează estetic sau modernizează clădirile de locuit, cu o vechime mai mare de 50 de ani, aflate în proprietate, potrivit prevederilor legilor specifice, pot beneficia de:

a) scutire de taxe la eliberarea autorizaţiei de construire pentru lucrările de reabilitare estetică şi modernizare;

b) scutire de impozit pe locuinţa pe care o deţin, pe perioada de rambursare a creditului obţinut pentru executarea lucrărilor de reabilitare estetică şi modernizare a acesteia.

TITLUL III

Transformarea construcţiilor

CAPITOLUL I

Post-utilizarea construcţiilor

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Art. 324. – Postutilizarea construcţiilor cuprinde activităţile de desfiinţare, demolare, dezafectare, demontare parţiala sau totală a construcţiilor în condiţii de siguranţă şi de recuperare eficientă a materialelor şi a mediului. Toate aceste acţiuni se realizează prin grija proprietarului.

Art. 325. – (1) Postutilizarea a construcţiilor şi instalaţiilor aferente construcţiilor, a instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de construcţii de susţinere a acestora, închiderea de cariere şi exploatări de suprafaţă şi subterane, precum şi a oricăror amenajări se fac numai pe baza autorizaţiei de desfiinţare obţinute în prealabil şi obligatoriu de la autorităţile prevăzute la art. 133.

(2) Autorizaţia de desfiinţare se emite în aceleaşi condiţii ca şi autorizaţia de construire, potrivit prevederilor planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora.

Art. 326. - Pentru dezafectarea construcţiilor aflate în stare avansată de degradare şi care pun în pericol siguranţa publică, din proprietatea privată a persoanelor fizice şi/sau juridice, primarul are obligaţia de a notifica proprietarului responsabilităţile care îi revin potrivit prevederilor prezentului cod privind calitatea în construcţii, cu privire la urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor şi post-utilizarea acestora, implicit cu privire la siguranţa publică. Prin notificare se va atenţiona cu privire la necesitatea ca proprietarul să ia măsurile de desfiinţare a construcţiei, în regim de urgenţă, potrivit dispoziţiilor prezentului cod.

Art. 327. - Construcţiile civile şi industriale, amplasate în zona inundabilă a albiei majore sau în zonele de protecţie, vor fi identificate de direcţiile de ape, solicitându-se prin autorităţile administraţiei publice locale sau judeţene emitente a autorizaţiei de construcţie, demolarea acestora.

Art. 328. - Declanşarea activităţilor din etapa de post-utilizare a unei construcţii începe o dată

   (4) Construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, oraşelor ori comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativa de autoritatea administraţiei publice competente, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

   (5) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) şi (4) autorităţile publice competente pot contracta efectuarea acestor servicii cu societăţi comerciale specializate în astfel de lucrări. cu iniţierea acţiunii pentru desfiinţarea acelei construcţii, care se face:

a) la cererea proprietarului;

b) la cererea administratorului construcţiei, cu acordul proprietarului;

c) la cererea autorităţilor administraţiei publice locale, în cazurile în care:

1. construcţia a fost executată fără autorizaţie de construire;

2. construcţia nu prezintă siguranţă în exploatare şi nu poate fi reabilitată din acest punct de vedere;

3. construcţia prezintă pericol pentru mediul înconjurător şi nu poate fi reabilitată pentru a se elimina acest pericol;

4. cerinţele de sistematizare pentru utilitate publică impun necesitatea desfiinţării construcţiei.

Art. 329. – (1) Construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului vor fi desfiinţate, pe cale administrativă, de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

   (2) Procedura prevăzuta la alin. (1) se poate declanşa din oficiu de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se afla construcţia sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparţinând domeniului public sau privat al statului.

   (3) În cazul neîndeplinirii de către autoritatea administraţiei publice competente a procedurii de desfiinţare, în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării prevăzute la alin. (2) proprietarul sau administratorul legal al terenului aparţinând domeniului public ori privat al statului va putea trece de îndată la desfiinţarea construcţiilor executate fără autorizaţie de construire.

(6) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) şi (4) autorizaţia de desfiinţare, se emite imediat după ce fapta a fost constatată, de către autoritatea administraţiei publice abilitată, conform legii, urmând ca documentaţia legală necesară să fie definitivata pe parcursul sau la încheierea executării lucrărilor, cu respectarea avizelor legale.

Art. 330. - La construcţiile proprietate publică, decizia de declanşare a activităţilor din etapa de post-utilizare va fi luată în baza unui studiu de fezabilitate, ţinându-se seama de cazurile prevăzute la art. 328 din care să rezulte necesitatea, oportunitatea şi eficienţa economică a acţiunii. Studiul respectiv trebuie să fie aprobat potrivit legii, de către instituţia abilitată în acest scop.

Art. 331. – (1) Desfăşurarea activităţilor şi lucrărilor din etapa de post-utilizare a construcţiilor se efectuează pe baza unei documentaţii tehnice şi a unei autorizaţii de desfiinţare, eliberată de autorităţile competente, conform legii.

(2) Elaborarea documentaţiei tehnice aferente lucrărilor de desfiinţare şi executarea lucrărilor respective se efectuează de persoane fizice sau juridice cu activităţi în construcţii.

Art. 332. – (1) Documentaţia tehnică aferentă lucrărilor din etapa de post-utilizare a construcţiilor cuprinde:

a) planul de amplasare a construcţiilor - poziţie, dimensiuni, orientare, vecinătăţi - cu indicarea construcţiei sau a părţilor de construcţie ce urmează a fi demolate;

b) planuri sau relevee, din care să rezulte destinaţia, alcătuirea construcţiei şi funcţiunile acesteia: planuri ale tuturor nivelurilor, secţiuni, faţade, planurile instalaţiilor interioare, întocmite la o scară convenabilă;

c) planurile racordurilor la utilităţile exterioare - apă, canal, energie electrică, energie termică, gaze, telefon;

d) planurile de asigurare şi refacere a continuităţii utilităţilor exterioare pentru vecinătăţi, care ar trebui, eventual, să fie întrerupte la demolarea construcţiilor;

e) detalierea şi precizarea fazelor activităţilor şi lucrărilor;

f) proceduri tehnice pentru executarea lucrărilor de demontare şi demolare, cuprinzând descrierea detaliată a soluţiilor tehnice adoptate, a tuturor operaţiunilor necesare şi măsuri de protecţie a muncii;

g) recomandări - la construcţiile proprietate publică - privind modul de recondiţionare a produselor şi a elementelor de construcţie, recuperate cu ocazia demontării şi demolării;

h) recomandări pentru evacuarea şi transportul deşeurilor nefolosibile şi nereciclabile în zonele de reintegrare în natură;

i) măsuri pentru protecţia mediului înconjurător, în zona de demolare a construcţiilor şi în zonele de evacuare a deşeurilor;

j) devizul lucrărilor de demolare, de reciclare şi de utilizare a materialelor rezultate.

(2) Documentaţia tehnică pentru lucrările de postutilizare a construcţiilor trebuie verificată de specialiştii verificatori de proiecte atestaţi.

(3) Clădirile învecinate, care pot fi afectate de demolare, vor fi expertizate din punctul de vedere al rezistenţei şi stabilităţii.

Art. 333. - Dezafectarea construcţiei cuprinde următoarele faze:

a) oprirea activităţilor din interiorul construcţiei;

b) suspendarea utilităţilor;

c) asigurarea continuităţii instalaţiilor tehnico-edilitare pentru vecinătăţi;

Art. 334. - Demontarea şi demolarea construcţiei cuprind următoarele faze:

a) dezechiparea construcţiei prin desfacerea şi demontarea elementelor de instalaţii funcţionale, de finisaj şi izolaţii;

b) demontarea părţilor şi a elementelor de construcţie;

c) demolarea părţilor de construcţie nedemontabile: zidării, structuri de rezistenţă, inclusiv a fundaţiei construcţiei;

d) dezmembrarea părţilor şi elementelor de construcţie şi a instalaţiilor demontate, recuperarea componentelor şi a produselor refolosibile şi sortarea lor pe categorii;

e) transportul deşeurilor nefolosibile şi nereciclabile în zonele destinate pentru utilizarea ca materii brute sau pentru reintegrarea în natură.

Art. 335. - Recondiţionarea, reciclarea şi refolosirea produselor şi materialelor de construcţie, rezultate din demontarea şi demolarea construcţiilor proprietate publică, cuprind următoarele faze:

a) recondiţionarea produselor de construcţie recuperate din demontare, în vederea refolosirii, prin operaţiuni simple, executate în ateliere;

b) reciclarea materialelor rezultate din demolare, în secţii de producţie specializate, prin folosirea acestor materiale ca materii prime în vederea producerii de materiale de construcţii;

c) pregătirea refolosirii produselor şi materialelor de construcţii, rezultate din recuperare, recondiţionare şi reciclare, prin verificarea calităţii acestora şi prin organizarea desfacerii lor în depozite de materiale de construcţii.

Art. 336. - Reintegrarea în natură a deşeurilor nefolosibile şi nereciclabile cuprinde următoarele faze:

a) utilizarea deşeurilor de materiale brute pentru umpluturi;

b) refacerea peisajului natural în zonele de folosire a deşeurilor, prin taluzări adecvate şi lucrări de protecţie aferente, inclusiv refacerea stratului vegetal şi a plantaţiilor.

Secţiunea a 2-a

Obligaţii şi răspunderi privind post-utilizarea construcţiilor

Art. 337. - Proprietarii au următoarele obligaţii şi răspunderi:

a) să asigure fondurile necesare pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de desfiinţare ;

b) să obţină avizele necesare şi autorizaţia de desfiinţare de la autorităţile competente;

c) să încredinţeze executarea lucrărilor din etapa de post-utilizare a construcţiilor unor persoane fizice sau juridice autorizate în construcţii;

d) să urmărească respectarea condiţiilor de calitate stabilite, precum şi recondiţionarea şi reciclarea în grad cât mai ridicat a materialelor şi a produselor rezultate din demontarea şi demolarea construcţiei.

Art. 338. - Proiectanţii au următoarele obligaţii şi răspunderi:

a) să elaboreze, la solicitarea proprietarilor/administratorilor, documentaţia tehnică aferentă lucrărilor de demolare, reciclare şi utilizare a materialelor rezultate;

b) să asigure, prin soluţiile tehnice şi tehnologice de demontare şi demolare adoptate, respectarea prevederilor din avize şi din autorizaţia de desfiinţare, a condiţiilor tehnice de calitate corespunzătoare, precum şi un grad cât mai ridicat de recuperare, recondiţionare şi reciclare a materialelor şi a produselor rezultate din demontare şi demolare;

c) să asigure asistenţa tehnică solicitată de proprietar pentru aplicarea soluţiilor din proiect.

Art. 339. - Executanţii au următoarele obligaţii şi răspunderi:

a) să înceapă executarea lucrărilor de demolare numai pe baza autorizaţiei de desfiinţare şi a documentaţiei tehnice verificate;

b) să respecte prevederile din documentaţia tehnică aferentă şi din autorizaţia de desfiinţare;

c) să realizeze condiţiile de calitate prevăzute în documentaţia tehnică;

d) să instruiască personalul asupra procesului tehnologic, asupra succesiunii fazelor şi operaţiunilor, precum şi asupra măsurilor de protecţie a muncii;

e) să ia măsurile de protecţie a vecinătăţilor, prin evitarea de transmitere a vibraţiilor puternice sau a şocurilor, a degajărilor mari de praf, precum şi prin asigurarea accesului necesar la aceste vecinătăţi.

CAPITOLUL II

Demolarea şi demontarea construcţiilor

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Art. 340. - (1) Deţinătorii construcţiilor definite la pct. I.8. - I.10. din anexa nr. 1 sunt obligaţi să execute, demolarea, demontarea si mutarea sau modificarea acestora atunci când gradul de uzura morala, gradul de uzura fizica sau când interesul public le impune. .

Art. 341. - În cadrul proiectelor de sistematizare a localităţilor când sunt necesare lucrări de desfiinţare a unor construcţii pentru punerea în valoare a monumentelor istorice existente, lucrările se vor efectua cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.

Art. 342. - Când demolarea unei clădiri sau a unei lucrări poate să prezinte pericole:

a) se vor adopta măsuri de prevenire, precum şi metode şi proceduri corespunzătoare de efectuare a lucrărilor;

b) lucrările trebuie să fie planificate şi executate sub supravegherea unei persoane competente.

Secţiunea a-2-a

Norme ecologice privind desfiinţarea lucrărilor de construcţii

Art. 343. - (1) Deşeurile depuse în depozite temporare provenite de la demolarea ori reabilitarea construcţiilor sunt tratate şi transportate de deţinătorii de deşeuri, de cei care execută lucrările de construcţie sau de demolare ori de o altă persoană.

(2) Primăria indică amplasamentul pentru eliminarea deşeurilor prevăzute la alin. (1), modalitatea de eliminare şi ruta de transport până la acesta.

Art. 344. - (1) În cazul renunţării la execuţia lucrărilor care fac obiectul avizului de gospodărire a apelor, precum şi în cazul renunţării atunci când s-au executat parţial unele componente ale lucrărilor, beneficiarul de investiţie solicită retragerea acestuia. În acest scop va completa şi va transmite autorităţii de gospodărire a apelor, emitentă a avizului de gospodărire a apelor;

(2) Retragerea avizului de gospodărire a apelor se face la solicitarea beneficiarului de investiţie sau, după caz, la iniţiativa emitentului avizului.

(3) În situaţia în care renunţarea la execuţia investiţiei s-a făcut după ce s-au executat parţial unele componente ale acesteia, beneficiarul avizului de gospodărire a apelor va prezenta un program de conservare sau, după caz, de demolare a lucrărilor executate şi de refacere a condiţiilor iniţiale de scurgere. Programul face parte integrantă din solicitarea de retragere a avizului şi are drept scop prevenirea impactului negativ al construcţiilor executate asupra apelor.

Art. 345. - Deţinătorii de terenuri, cu orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un teren, au următoarele obligaţii:

a) să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic;

b) să asigure luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţii rutiere, feroviare şi de navigaţie;

c) să respecte orice alte obligaţii prevăzute de reglementările legale în domeniu.

Secţiunea a 3-a

Regimul deşeurilor rezultate din construcţii şi demolări

Art. 346. - Gestionarea deşeurilor se efectuează în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a mediului şi se supune prevederilor prezentului cod, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.

Art. 347. - Controlul gestionării deşeurilor revine autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului şi celorlalte autorităţi cu competenţe stabilite de legislaţia în vigoare.

Art. 348. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de gestionare a deşeurilor au atribuţii şi obligaţii potrivit prevederilor prezentului cod şi a celor specifice din domeniul gestionării deşeurilor.

(2) Valorificarea deşeurilor se realizează numai în instalaţii, prin procese sau activităţi autorizate de autorităţile publice competente.

(3) Transportul intern al deşeurilor provenite din demolarea construcţiilor se realizează potrivit prevederilor legale specifice.

Art. 349. - Expresia "deşeuri din construcţii şi demolări" face referinţă la deşeurile rezultate din activităţi precum construcţia clădirilor şi infrastructurii civile, demolarea totală sau parţială a clădirilor şi infrastructurii civile, modernizarea şi întreţinerea străzilor.

TITLUL IV

Sistemul asigurării calităţii în domeniul construcţiilor

CAPITOLUL I

Calitatea construcţiilor

Secţiunea I

Dispoziţii generale

Art. 350. – (1) Calitatea construcţiilor este rezultanta totalităţii performanţelor de comportare a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii, pe întreaga durată de existenţă, a exigenţelor utilizatorilor şi colectivităţilor.

(2) Exigenţele privind calitatea instalaţiilor şi a echipamentelor tehnologice de producţie se stabilesc şi se realizează pe bază de reglementări specifice fiecărui domeniu de activitate.

Art. 351. – Prevederile prezentului capitol se aplică în proiectarea, execuţia, exploatarea şi post-utilizarea construcţiilor şi a instalaţiilor aferente acestora, indiferent de destinaţie, categorie de importanţă şi formă de proprietate, denumite în continuare construcţii, respectiv pentru realizarea lucrărilor la construcţiile noi, precum şi a lucrărilor de modernizare, reabilitare, modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii la construcţiile existente.

Art. 352. - Prin prezentul titlu se instituie sistemul calităţii în construcţii, care contribuie la realizarea şi exploatarea unor construcţii de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieţii oamenilor, a bunurilor acestora, a societăţii şi a mediului înconjurător.

Art. 353. – (1) Sistemul calităţii în construcţii se aplică în mod diferenţiat în funcţie de categoriile de importanţă ale construcţiilor, conform regulamentelor şi procedurilor de aplicare a fiecărei componente a sistemului.

(2) Clasificarea în categorii de importanţă a construcţiilor se face în funcţie de complexitate, destinaţie, mod de utilizare, grad de risc sub aspectul siguranţei, precum şi după considerente economice.

Art. 354. - Pentru obţinerea unor construcţii de calitate este obligatoriu ca proiectarea şi execuţia acestora să se facă astfel încât, pe întreaga lor durată de existenţă, să fie asigurată satisfacerea cerinţelor esenţiale conform dispoziţiilor prezentului cod.

Art. 355. - Obligaţiile şi răspunderile privind realizarea cerinţelor esenţiale prevăzute la art. 190 revin factorilor implicaţi în proiectarea, execuţia, exploatarea şi post-utilizarea construcţiilor, potrivit responsabilităţilor stabilite de prezentul cod.

Art. 356. – Documentele – contract, autorizaţie, dispoziţie, aviz/acord, proiect, caiet de sarcini, raport de expertiză tehnică şi altele asemenea, redactate potrivit prevederilor dispoziţiile legale specifice – care se întocmesc în legătură cu realizarea, utilizarea ori intervenţiile în timp asupra construcţiilor, cuprind obligatoriu clauze referitoare la nivelul de calitate al caracteristicilor tehnice aferente cerinţelor esenţiale ale construcţiilor, corespunzător cel puţin nivelului minim al performanţelor prevăzute prin reglementările tehnice specifice în vigoare.

Secţiunea a 2-a

Sistemul calităţii în construcţii

Art. 357. - Sistemul calităţii în construcţii reprezintă ansamblul de structuri organizatorice, responsabilităţi, regulamente, proceduri şi mijloace, care concură la realizarea calităţii construcţiilor în toate etapele de concepere, realizare, exploatare şi post-utilizare a acestora.

Art. 358. - (1) Sistemul calităţii în construcţii stabileşte reguli şi responsabilităţi privind proiectarea, execuţia, utilizarea, urmărirea comportării în exploatare, verificarea calităţii proiectării şi a execuţiei lucrărilor, precum şi post-utilizarea construcţiilor şi cuprinde următoarele componente:

a) reglementările tehnice în construcţii:

b) calitatea produselor folosite la realizarea construcţiilor;

c) agrementele tehnice pentru noi produse şi procedee;

d) verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea proiectelor şi a construcţiilor;

e) autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în activitatea de construcţii;

f) activitatea metrologică în construcţii;

g) recepţia construcţiilor;

h) comportarea în exploatare şi intervenţii în timp;

i) post-utilizarea construcţiilor;

j) controlul de stat al calităţii în construcţii.

(2) - Reglementările tehnice în construcţii stabilesc nivelurile minime de calitate ale caracteristicilor tehnice aferente cerinţelor esenţiale impuse construcţiei finite, produselor şi procedeelor de execuţie utilizate în construcţii, precum şi metodele de verificare.

Art. 359. - (1) Produsele pentru construcţii se pot încorpora în construcţii numai în condiţiile în care îndeplinesc cerinţele legale de introducere pe piaţă şi prin caracteristicile şi performanţele tehnice înscrise în documentele legale şi comerciale însoţitoare, dovedesc că sunt adecvate pentru utilizările respective.

(2) Înlocuirea produselor pentru construcţii prevăzute în proiectele de execuţie autorizate cu altele, echivalente cerinţelor de calitate prevăzute în proiect, se poate face numai pe baza soluţiilor stabilite în acest scop de proiectant, cu respectarea prevederilor alin. (1), precum şi cu acordul investitorului.

Art. 360. - Agrementele tehnice pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii stabilesc, în condiţiile prezentului cod, aptitudinea de utilizare, condiţiile de fabricaţie, de transport, de depozitare, de punere în operă şi de întreţinerea a acestora.

Art. 361. - (1) Verificarea proiectelor pentru execuţia lucrărilor de construcţii, inclusiv a detaliilor de execuţie stabilite prin dispoziţii de şantier, cu privire la respectarea reglementărilor tehnice pentru asigurarea cerinţelor esenţiale este obligatorie şi se realizează de către verificatori de proiect, alţii decât specialiştii elaboratori ai proiectelor. Se interzice aplicarea proiectelor şi a detaliilor de execuţie neverificate.

Art. 362. - Verificarea calităţii execuţiei lucrărilor de construcţii este obligatorie şi se realizează de către:

a) investitori prin diriginţi de şantier;

b) executanţi prin responsabili tehnici cu execuţia şi controlori de calitate.

Art. 363. - Expertizarea tehnică a construcţiilor şi/sau a proiectelor se efectuează, în condiţiile legii, numai de către experţi tehnici de calitate, alţii decât specialiştii verificatori ai proiectelor.

Art. 364. - Proiectanţii şi executanţii au obligaţia de a-şi adopta, implementa şi menţine sisteme proprii de management al calităţii, putând utiliza în acest scop standardele de referinţă în domeniu.

Art. 365. – Activitatea de analize şi încercări în construcţii necesară pe parcursul execuţiei construcţiilor şi/sau la recepţia acestora, în scopul verificării satisfacerii cerinţelor esenţiale la nivelurile de calitate prestabilite prin documentele prevăzute la art. 376, precum şi pentru expertizarea unor construcţii existente, se desfăşoară în laboratoare de analize şi încercări în construcţii, autorizate în condiţiile specificate prin ordin al conducătorului Inspectoratului de Stat în Construcţii.

Art. 366. - Asigurarea activităţii metrologice în construcţii se realizează conform prevederilor legale privind etalonarea, verificarea şi menţinerea în stare de funcţionare a mijloacelor de măsurare şi control utilizate în acest domeniu.

CAPITOLUL II

Calitatea produselor, materialelor şi tehnologiilor din domeniul construcţiilor

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

Art. 367. – Prezentul capitol stabileşte cadrul legal unitar pentru elaborarea reglementărilor tehnice, evaluarea conformităţii şi supravegherea pieţei pentru produsele introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune în România, din domeniul construcţiilor.

Art. 368. - În sensul prezentului capitol, termenii de specialitate sunt prevăzuţi în anexa nr. 1 lit. H).

Secţiunea a 2-a

Reglementări tehnice

Art. 369. - (1) În scopul asigurării securităţii vieţii şi sănătăţii populaţiei, precum şi al protejării mediului, animalelor domestice şi proprietăţii, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor elaborează reglementări tehnice, cu respectarea principiilor internaţionale şi comunitare privind libera circulaţie a mărfurilor în comerţul intern şi internaţional.

(2) Reglementările tehnice se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 370. - Reglementările tehnice prevăd, în principal:

a) definirea domeniului reglementat;

b) grupele de produse care fac obiectul reglementării tehnice, precum şi grupele de produse exceptate de la aceasta, dacă este cazul;

c) cerinţele esenţiale;

d) procedurile pentru evaluarea conformităţii produselor;

e) conţinutul dosarului tehnic şi documentele ce atestă potrivit prevederilor esenţiale;

f) cerinţele minime pentru evaluarea organismelor desemnate să realizeze evaluarea conformităţii produselor cu cerinţele esenţiale;

g) regulile de aplicare a marcajului de conformitate, dacă este cazul;

h) cerinţele privind supravegherea pieţei.

Art. 371. - (1) Reglementările tehnice vor face referire la standardele europene armonizate, adoptate la nivel naţional, şi care conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale.

(2) În scopul adoptării standardelor europene armonizate Ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor asigură mijloacele financiare din fonduri alocate de la bugetul de stat.

Art. 372. – (1) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, lista cuprinzând standardele adoptate prevăzute la art. 371.

(2) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, lista laboratoarelor si organismelor desemnate sau notificate să realizeze evaluarea conformităţii produselor cu cerinţele esenţiale.

(3) Prin ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, se desemnează autoritatea/autorităţile competente, din subordinea ministerului, care va/vor coordona, după caz, activităţile prevăzute la art. 369 - 371 şi alin. (1) şi (2).

Secţiunea a 3-a

Evaluarea conformităţii

Art. 373. - Produsele din domeniile reglementate se introduc pe piaţă şi/sau se pun în funcţiune numai dacă satisfac cerinţele esenţiale şi dacă conformitatea lor a fost evaluată conform procedurii de evaluare aplicabile, potrivit prevederilor prezentului cod şi ale reglementărilor tehnice aplicabile, în vigoare.

Art. 374. - Se exceptează de la prevederile prezentului cod grupele de produse pentru construcţii, din categoria tehnicii militare, armamentului şi echipamentelor speciale care implică apărarea şi securitatea naţională, cărora, din motive întemeiate, nu le sunt aplicabile principiile stabilite prin prezentul cod.

Art. 375. - Principiile pe care se bazează procesul de evaluare a conformităţii sunt:

a) competenţă şi imparţialitate;

b) transparenţă şi credibilitate;

c) independenţă faţă de posibila predominare a oricăror interese specifice;

d) asigurarea confidenţialităţii şi păstrarea secretului profesional;

e) reprezentarea intereselor publice;

f) contribuţia la promovarea principiului liberei circulaţii a produselor.

Art. 376. - (1) Potrivit prevederilor prezentului cod, produsele din domeniul construcţiilor care se introduc pe piaţă şi/sau se pun în funcţiune trebuie să poarte marcajul de conformitate corespunzător, dacă reglementările tehnice aplicabile prevăd aplicarea acestui marcaj.

Art. 377. - Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, înainte de introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a produselor din domeniile reglementate, are obligaţia să asigure:

a) proiectarea şi realizarea produselor, respectând cerinţele esenţiale;

b) întocmirea şi deţinerea dosarului tehnic, în forma, scopul şi pe perioada prevăzute de reglementările tehnice, după caz;

c) aplicarea procedurilor pentru evaluarea conformităţii produselor cu cerinţele esenţiale, prevăzute de reglementările tehnice;

d) întocmirea declaraţiei de conformitate EC, deţinerea rapoartelor de încercare, a certificatelor sau a altor documente ce atestă conformitatea, după caz;

e) aplicarea marcajului CE, după caz, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 12.

Art. 378. - În cazul în care nici producătorul, nici reprezentantul autorizat al acestuia nu are domiciliul sau sediul în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, responsabilitatea privind deţinerea documentelor ce atestă conformitatea şi prezentarea acestor documente, la cererea persoanelor cu atribuţii de control, revine importatorului.

Art. 379. - Conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale este atestată prin declaraţia de conformitate EC întocmită de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia însoţită de rapoartele de încercare emise de laboratoare, certificatele ori alte documente care atestă conformitatea emise de organisme de certificare sau de inspecţie, alese de producător, conform procedurilor de evaluare, şi prin marcajul CE, după caz, potrivit reglementărilor tehnice aplicabile.

Art. 380. – (1) Evaluarea conformităţii produselor din domeniul construcţiilor cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările tehnice se face de către organisme desemnate sau, după caz, notificate, conform prevederilor prezentului cod şi ale reglementărilor tehnice aplicabile.

(2) Evaluarea conformităţii produselor fabricate in Romania, pentru introducerea acestora pe piaţa interna a României se face de către organisme desemnate.

(3) Evaluarea conformităţii produselor fabricate în România, pentru introducerea pe piaţă în şi în afara României se face de către organisme notificate.

Art. 381. - Cerinţele minime ce trebuie îndeplinite de laboratoarele de încercări şi organismele de certificare sau de inspecţie, pentru a fi recunoscute în vederea desemnării şi, după caz, a notificării, sunt:

a) disponibilitate de personal calificat în domeniu şi echipamente;

b) independenţă şi imparţialitate în relaţiile directe şi indirecte cu solicitantul;

c) personal competent tehnic pentru evaluarea conformităţii;

d) asigurarea confidenţialităţii, păstrarea secretului profesional şi integritatea;

e) deţinerea unei asigurări de răspundere civilă.

Art. 382. - Organismele desemnate şi/sau notificate trebuie să îndeplinească permanent toate cerinţele iniţiale care au stat la baza deciziei privind desemnarea şi, respectiv, notificarea.

Art. 383. – (1) Recunoaşterea, desemnarea şi notificarea la Comisia Europeană a organismelor pentru atestarea prosuselor pentru construcţii şi a organismelor autorizate să elibereze agrementele tehnice de către autorităţile cu responsabilităţi în domeniu va fi efectuată cu avizul Inspectoratului de Stat în Construcţii.

(2) Avizul Inspectoratului de Stat în Construcţii se eliberează cu titlu gratuit în termen de maxim 10 zile lucrătoare de la depunerea documentaţiei complete.

Art. 384. - Organismele recunoscute trebuie să fie acreditate conform provederilor reglementarilor tehnice şi a dispoziţiilor legale.

Art. 385. - (1) Organismele recunoscute se consideră desemnate şi acţionează conform prevederilor reglementărilor tehnice, de la data intrării în vigoare a ordinului conducătorului autorităţii competente prin care se aprobă organismele respective.

(2) Organismele recunoscute se consideră notificate şi acţionează conform prevederilor reglementărilor tehnice, ulterior datei la care s-a realizat notificarea, conform procedurii Uniunii Europene.

(3) Organismele notificate care acţionează conform procedurii Uniunii Europene se identifica după numărul de identificare. Numărul de identificare reprezintă numărul de înregistrare al organismului recunoscut în Registrul organismelor recunoscute.

Art. 386. - (1) Procedurile pentru evaluarea conformităţii depind de gradul de complexitate al produsului şi de riscul estimat la utilizarea acestuia.

(2) Reglementarea tehnică prevede pentru fiecare categorie de produse dintr-un domeniu reglementat una sau mai multe proceduri pentru evaluarea conformităţii. Procedura pentru evaluarea conformităţii este formată din unul sau o combinaţie adecvată a următoarelor module:

a) modulul A - controlul intern;

b) modulul B - examinarea de tip;

c) modulul C - conformitatea cu tipul;

d) modulul D - asigurarea calităţii producţiei;

e) modulul E - asigurarea calităţii produsului;

f) modulul F - verificarea produsului;

g) modulul G - verificarea unităţii de produs;

h) modulul H - asigurarea totală a calităţii.

(3) Sistemele de atestare a conformităţii produselor se stabilesc în funcţie de repartizarea sarcinilor între producător si organismele notificate şi se codifică într-o notaţie numerică de la 1 la 4, exprimând nivelul de exigenţă în ordine descrescătoare, după cum urmează:

A. Sistem 1+: Certificarea conformităţii produsului de către un organism de certificare notificat, în raport de:

a) Sarcinile producătorului

1. controlul producţiei în fabrică;

2. încercări pe esantioane prelevate de la locul producţiei după un plan de încercări prestabilit;

b) Sarcinile organismelor notificate

1. încercări iniţiale de tip ale produsului;

2. inspecţia iniţială a locului de producţie si a controlului producţiei în fabrică;

3. supravegherea continuă, evaluarea si acceptarea controlului producţiei în fabrică;

4. încercări prin sondaj pe esantioane prelevate de la locul producţiei, de pe piaţă sau de pe santiere.

B. Sistem 1: Certificarea conformităţii produsului de către un organism de certificare notificat, în raport de:

a) Sarcinile producătorului

1. controlul producţiei în fabrică;

2. încercări pe esantioane prelevate de la locul producţiei după un plan de încercări prestabilit;

b) Sarcinile organismelor notificate

1. încercări iniţiale de tip ale produsului;

2. inspecţia iniţială a locului producţiei si a controlului producţiei în fabrică;

3. supravegherea continuă, evaluarea si acceptarea controlului producţiei în fabrică.

C. Sistem 2+: Declaraţia de conformitate a produsului, de primul tip, dată de producător, în raport de:

a) Sarcinile producătorului

1. încercări iniţiale de tip ale produsului;

2. controlul producţiei în fabrică;

3. încercări pe esantioane prelevate de la locul producţiei după un plan de încercări prestabilit;

b) Sarcinile organismelor notificate

1. certificarea controlului producţiei în fabrică, pe baza:

- inspecţiei iniţiale a locului producţiei si a controlului producţiei în fabrică;

- supravegherea continuă, evaluarea si acceptarea controlului producţiei în fabrică.

D. Sistem 2: Declaraţia de conformitate a produsului, de primul tip, dată de producător, în raport de:

a) Sarcinile producătorului

1. încercări iniţiale de tip ale produsului;

2. controlul producţiei în fabrică;

3. încercări pe esantioane prelevate de la locul producţiei după un plan de încercări prestabilit;

b) Sarcinile organismelor notificate

1. certificarea controlului producţiei în fabrică, pe baza:

- inspecţiei iniţiale a locului de producţie si a controlului producţiei în fabrică.

E. Sistem 3: Declaraţia de conformitate a produsului, de al doilea tip, dată de producător, în raport de:

a) Sarcinile producătorului

1. controlul producţiei în fabrică;

b) Sarcinile laboratorului notificat

1. încercări iniţiale de tip ale produsului.

F. Sistem 4: Declaraţia de conformitate a produsului, de al treilea tip, dată de producător, pe baza următoarelor sarcini efectuate de el însusi:

a) încercări iniţiale de tip ale produsului;

b) controlul producţiei în fabrică.

(4) În raport cu funcţiunile organismelor implicate în atestarea conformităţii, trebuie făcută distincţie între:

a) organisme de certificare, prin care se înţeleg organisme independente, guvernamentale sau neguvernamentale, având competenţa si responsabilitatea de a efectua certificarea conformităţii corespunzător unor reguli prestabilite de procedură si de management;

b) organisme de inspecţie, prin care se înţeleg organisme independente, având organizarea, personalul, competenţa si integritatea necesare pentru a executa, conform unor criterii specificate, funcţiuni precum evaluarea, recomandarea acceptării si auditul ulterior al operaţiilor de control al producţiei realizate de producător, ca si esantionarea si evaluarea produselor conform criteriilor specificate;

c) laboratoare de încercări, prin care se înţeleg laboratoare care măsoară, examinează, încearcă, etalonează sau determină în orice alt fel caracteristicile sau performanţele materialelor sau produselor.

(5) În situaţia în care, din motive întemeiate, procedurile prevăzute la alin. (2) nu pot fi aplicate unei categorii de produse dintr-un domeniu reglementat, evaluarea conformităţii acestora se realizează conform prevederilor reglementării tehnice aplicabile.

Art. 387. - (1) Marcajul CE se aplică conform reglementărilor tehnice aplicabile produsului, în mod vizibil, uşor lizibil şi de neşters, direct pe produs, pe instrucţiunile ce însoţesc produsul sau pe o placă de marcaj ataşată produsului, astfel încât să nu poată fi detaşată. În situaţia în care acest lucru nu este posibil sau în cazul în care nu există cerinţe în acest sens, ţinând cont de natura produsului, marcajul CE se aplică pe ambalaj, dacă este cazul, şi pe documentele ce însoţesc produsul, dacă reglementarea tehnică prevede astfel de documente.

(2) În situaţia în care unui produs îi sunt aplicabile mai multe reglementări tehnice care prevăd aplicarea marcajului de conformitate, marcajul de conformitate semnifică conformitatea produsului cu toate prevederile aplicabile din aceste reglementări.

Art. 388. - Marcajul CE este urmat, dacă este cazul, de numărul de identificare a organismului notificat care a evaluat conformitatea potrivit prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile produsului.

Art. 389. - Este interzisă aplicarea de marcaje care pot fi confundate cu marcajul de conformitate prevăzut de dispoziţiile prezentului cod.

Secţiunea a 4-a

Desemnarea şi notificarea

Art. 390. - Autorităţile competente, stabilite conform prevederilor art. 372, alin. (3), desemnează dintre organismele recunoscute acele organisme care realizează sarcini specifice în legătură cu evaluarea conformităţii în domeniul reglementat, conform prevederilor prezentului cod şi ale reglementărilor tehnice.

Art. 391. – (1) Pentru fiecare domeniu al construcţiilor autorităţile competente stabilesc în mod clar în ordinele de aprobare a organismelor desemnate reglementarea tehnică în baza căreia urmează să activeze organismele ce fac obiectul desemnării, denumirea completă şi adresa sediului organismului şi sarcinile specifice în legătură cu evaluarea conformităţii, identificabile în reglementarea tehnică, pentru fiecare organism.

(2) Ordinele prevăzute la alin. (1) se actualizează ori de câte ori este necesar.

Art. 392. - (1) Autorităţile competente notifică organismele desemnate conform prevederilor prezentului cod şi ale reglementărilor tehnice.

(2) În situaţia în care o reglementare tehnică prevede cerinţa de notificare a unor organisme, autorităţile competente vor emite ordine distincte pentru desemnarea organismelor care se notifică, cu respectarea prevederilor art. 390 şi art. 391.

(3) Autorităţile competente solicită la Comisia Europeană, anterior actului de notificare prevăzut la alin. (1), atribuirea numărului de identificare prevăzut la art. 385 alin. (3), pentru fiecare organism ce se va notifica.

(4) De la termenele prevăzute la alin. (1) se acceptă şi se recunosc rapoartele de încercări şi certificatele de evaluare a conformităţii, emise de către orice organism notificat din Uniunea Europeană.

Art. 393. - În situaţia în care organismul desemnat sau, după caz, cel notificat nu mai îndeplineşte cumulativ cerinţele care au stat la baza deciziei privind desemnarea ori, după caz, notificarea, autorităţile competente retrag desemnarea şi, respectiv, notificarea.

Art. 394. - Retragerea desemnării sau, după caz, a notificării nu afectează valabilitatea rapoartelor de încercări, a certificatelor sau a altor documente care atestă conformitatea, emise de către organismul în cauză anterior acestei decizii. Rapoartele de încercări, certificatele sau alte documente îşi pierd valabilitatea şi se retrag numai dacă se dovedeşte că această măsură trebuie întreprinsă.

Secţiunea a 5-a

Supravegherea pieţei materialelor şi produselor pentru construcţii

Art. 395. – (1) Supravegherea pieţei materialelor şi produselor pentru construcţii este în competenta si responsabilitatea Inspectoratului de Stat în Construcţii, care asigură un sistem de supraveghere şi control pentru evaluarea conformităţii produselor.

(2) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor împreuna cu Inspectoratul de Stat în Construcţii vor stabili grupele de materiale şi produse pentru construcţii care se supun prevederilor alin. (1).

(3) Activităţile de supraveghere a pieţei se organizează şi se desfăşoară astfel încât să fie parcurse următoarele etape:

a) monitorizarea produselor introduse pe piaţă;

b) stabilirea măsurilor ce trebuie luate de producător, de reprezentantul autorizat al acestuia sau de altă persoană responsabilă pentru introducerea pe piaţă a produsului, pentru îndeplinirea conformităţii, după caz, şi urmărirea realizării acestora.

Art. 396. - Inspectoratul de Stat în Construcţii asigură resursele necesare exercitării activităţilor de supraveghere a pieţei, pentru a acţiona independent şi nediscriminatoriu, în limitele fondurilor aprobate anual prin bugetul instituţiei..

Art. 397. – (1) Inspectoratul de Stat în Construcţii coordonează supravegherea producătorilor de materiale şi produse pentru construcţii precum şi a producătorilor de tehnologii de execuţie şi fabricaţie în domeniul construcţiilor, în scopul prevenirii introducerii pe piaţă a materialelor, produselor şi tehnologiilor de construcţii care pot afecta structura de rezistenţă a construcţiilor.

(2) Pentru organizarea îndeplinirii prevederilor alin. (1), conducătorul Inspectoratului de Stat în Construcţii emite ordine, norme şi metodologii.

Art. 398. – (1) Supravegherea pieţei produselor pentru construcţii este activitatea prin care Inspectoratul de Stat în Construcţii asigură că sunt respectate prevederile reglementărilor tehnice privind evaluarea conformităţii produselor de construcţii.

(2) Supravegherea pieţei produselor de construcţii se face cu respectarea principiului proporţionalităţii şi măsurile stabilite de Inspectoratul de Stat în Construcţii vor fi corelate cu gradul de risc sau neconformitate a produsului.

Art. 399. – (1) Inspectoratul de Stat în Construcţii este instituţia publică responsabilă cu supravegherea calităţii materialelor şi produselor pentru construcţii provenite din import.

(2) Pentru îndeplinirea dispoziţiilor alin. (1), Inspectoratul de Stat în Construcţii colaborează cu Autoritatea Naţională a Vămilor, pe baza unui protocol semnat de conducătorii celor două instituţii.

Art. 400. - (1) Se admit introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a produselor cu marcaj aplicat conform prevederilor prezentului cod şi ale reglementărilor tehnice aplicabile.

(2) Produsele din domeniile reglementate pot fi introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune numai în condiţiile în care acestea poartă marcajul CE, dacă acest marcaj de conformitate este prevăzut de reglementările tehnice aplicabile.

(3) Inspectoratul de Stat în Construcţii are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru retragerea de pe piaţă a materialelor şi produselor pentru construcţii care nu respecta prevederile prezentului cod.

Art. 401. - Evaluarea conformităţii produselor prevăzute la art. 399 alin. (1) se realizează de către laboratoare de încercări, organisme de certificare sau de inspecţie, cuprinse în lista aprobată a organismelor recunoscute, conform prevederilor prezentei legi şi ale reglementărilor tehnice aplicabile.

Art. 402. - (1) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor stabileşte reglementările tehnice şi sarcinile specifice în legătură cu evaluarea conformităţii, pe care trebuie să le realizeze organismele recunoscute cuprinse în lista prevăzută la art. 401.

(2) Pot fi cuprinse în lista organismelor recunoscute numai laboratoare de încercări, organisme de certificare sau de inspecţie care respectă prevederile legale.

(3) Lista organismelor recunoscute prevăzute la art. 401 trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 392 alin. (2) şi, dacă este cazul, numărul de identificare al organismului prevăzut la art. 400 alin. (2) se publică prin ordin a ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se actualizează ori de câte ori este necesar.

(4) Inspectoratul de Stat în Construcţii solicită, dacă este cazul, înscrierea organismelor recunoscute în Registrul organismelor recunoscute şi atribuirea numărului de identificare prevăzut la art. 400 alin. (2), conform prevederilor reglementărilor tehnice.

(5) Registrul organismelor recunoscute în domeniul construcţiilor este gestionat de Inspectoratul de Stat în Construcţii, care coordonează domeniul infrastructurii calităţii şi evaluării conformităţii produselor din construcţii.

(6) În situaţia în care organismul cuprins în lista aprobată a organismelor recunoscute nu mai îndeplineşte cumulativ cerinţele care au stat la baza deciziei privind includerea în listă, Inspectoratul de Stat în Construcţii acţionează conform prevederilor art. 393.

Art. 403. - Organismele cuprinse în lista aprobată, conform prevederilor art. 402 alin. (3) a organismelor recunoscute pot fi desemnate şi, după caz, notificate de autoritatea competentă, potrivit prevederilor art. 393 şi, respectiv, ale art. 394.

Art. 404. – (1) În situaţia în care producătorul, reprezentantul autorizat al producătorului sau altă persoană responsabilă pentru introducerea pe piaţă nu îşi are sediul pe teritoriul României, în scopul de a obţine informaţii privind declaraţia de conformitate EC, detalii în legătură cu documentaţia tehnică ori pentru a primi informaţii referitoare la lanţul de distribuţie a produsului, în vederea luării de măsuri justificate împotriva tuturor celor care sunt responsabili pentru introducerea pe piaţă a unui produs care nu respectă cerinţele hotărârii, Inspectoratul de Stat în Construcţii va contacta autoritatea de supraveghere a pieţei din statul membru în care este înregistrat acel producător, reprezentantul autorizat al acestuia sau acea altă persoană responsabilă pentru introducerea pe piaţă a produselor, după caz.

(2) Dacă în procedura de atestare a conformităţii a fost implicat un organism notificat, Inspectoratul de Stat în Construcţii va contacta, de asemenea, şi autoritatea de supraveghere a pieţei din statul membru în a cărui jurisdicţie se află acel organism notificat.

Art. 405. - În situaţia în care producătorul este stabilit în afara teritoriului României sau a statelor membre ale Uniunii Europene, măsurile ce trebuie întreprinse în legătură cu produsele care nu respectă cerinţele hotărârii, se stabilesc de Inspectoratul de Stat în Construcţii în cooperare cu autorităţile vamale implicate.

TITLUL V

Exercitarea controlului de stat în domeniul construcţiilor

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 406. - (1) Controlul de stat al calităţii în construcţii reprezintă sistemul de inspecţii exercitate de către structurile cu atribuţii de control al statului, potrivit legii, care au ca obiect urmărirea modului de respectare a prevederilor prezentului cod.

(2) Inspecţiile se efectuează la proprietari/investitori, precum şi la factorii implicaţi, persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic al acestora, privind existenţa şi respectarea sistemului calităţii în construcţii, astfel:

a) în proiectarea, execuţia, exploatarea şi post-utilizarea construcţiilor de orice categorie de importanţă şi formă de proprietate, precum şi la lucrările de modernizare, reabilitare, modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii ale construcţiilor existente;

b) în verificarea calităţii proiectării şi a execuţiei lucrărilor;

c) la staţiile de betoane, staţiile de mixturi asfaltice, staţiile de producere şi sortare a agregatelor;

d) la laboratoarele de analize şi încercări în construcţii;

e) la furnizorii de produse pentru construcţii.

Art. 407. – (1) Controlul de stat al calităţii în construcţii se exercită de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, în calitate de instituţie cu atribuţii de control, care răspunde de exercitarea controlului statului cu privire la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calităţii construcţiilor.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), controlul de stat al calităţii la construcţiile din cadrul obiectivelor cu caracter secret, stabilite prin ordine ale conducătorilor instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul apărării şi securităţii naţionale, se realizează de către structuri proprii de control ale acestora abilitate în acest scop.

Art. 408. - (1) Inspectoratul de Stat în Construcţii este o instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea Guvernului României, cu sediul în municipiul Bucureşti.

(2) Inspectoratul de Stat în Construcţii este instituţia tehnică specializată desemnat să exercite, potrivit legii, controlul de stat cu privire la respectarea disciplinei în urbanism şi a regimului de autorizare a construcţiilor, precum şi la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calităţii în construcţii în România.

(3) Inspectoratul de Stat în Construcţii emite avize privind promovarea legilor, hotărârilor Guvernului, ordinelor şi deciziilor altor autorităţi publice centrale şi care vizează domeniul de activitate reglementat de prezentul cod.

(4) Inspectoratul de Stat în Construcţii are în structura sa organizatorică inspectoratele teritoriale în construcţii şi inspectorate judeţene în construcţii, unităţi fără personalitate juridică, subordonate structurii centrale.

Art. 409. - (1) Conducerea Inspectoratului de Stat în Construcţii revine unui consiliu de conducere compus din 5-7 persoane.

(2) Conducerea executivă a Inspectoratului de Stat în Construcţii este asigurată de inspectorul general de stat, care este şi preşedintele consiliului de conducere.

(3) Preşedintele şi membrii consiliului de conducere se numesc şi se revocă prin decizie a Primului-Ministru.

Art. 410. - (1) Inspectoratul de Stat în Construcţii se finanţează integral din venituri extrabugetare.

(2) Fondurile necesare Inspectoratului de Stat în Construcţii pentru îndeplinirea atribuţiilor, inclusiv calculul şi virarea sumelor, se asigură potrivit dispoziţiilor prezentului cod.

(3) Inspectoratul de Stat în Construcţii se finanţează şi din sumele obţinute din efectuarea de prestaţii şi servicii specifice, pe bază de tarife stabilite de consiliul de conducere, precum şi din alte surse prevăzute de legislaţia în vigoare si de prezentul cod.

Art. 411. - Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspectoratului de Stat în Construcţii, cuprinzând atribuţiile generale şi specifice ale Inspectoratului de Stat în Construcţii, ale inspectoratelor teritoriale în construcţii, ale inspectoratelor judeţene în construcţii, precum şi structura organizatorică a Inspectoratului de Stat în Construcţii, se modifică prin Decizie a Primului-Ministru, ori de câte ori este nevoie, la propunere consiliului de conducere.

CAPITOLUL II

Organizarea controlului de stat în domeniul construcţiilor

Secţiunea 1

Prevederi generale

Art. 412. – (1) Prezentul capitol stabileşte cadrul normativ general, obiectivele, conţinutul şi organizarea, precum şi modul de exercitare a controlului de stat privind calitatea în construcţii.

(2) Dispoziţiile prezente sunt obligatorii pentru toţi factorii implicaţi în emiterea certificatului de urbanism, a autorizaţiei de construire, în amplasarea pe teren, proiectarea, realizarea, utilizarea şi post-utilizarea construcţiilor.

(3) Factorii implicaţi prevăzuţi de lege sunt: investitori, cercetători, proiectanţi, specialişti verificatori de proiecte atestaţi şi experţi tehnici atestaţi, fabricanţi şi furnizori de produse pentru construcţii, executanţi şi responsabili tehnici cu execuţia atestaţi, diriginţi de specialitate, proprietari, administratori, utilizatori, autorităţi publice, asociaţii profesionale de profil şi altele asemenea

Art. 413. - Controlul de stat al calităţii în construcţii constituie o componentă a sistemului calităţii în acest domeniu, sistem stabilit potrivit dispoziţiile prezentului cod, prin care statul exercită controlul în toate componentele acestuia, în scopul prevenirii sau limitării unor situaţii ce pot apărea la construcţii şi care pot pune în primejdie sau afecta negativ viaţa, sănătatea, mediul înconjurător sau pot cauza pierderi materiale unor persoane, entităţi sau societăţii, în parte sau în ansamblul ei.

Art. 414. – (1) Controlul de stat al calităţii în construcţii se aplică construcţiilor, inclusiv instalaţiilor aferente acestora, indiferent de forma de proprietate, destinaţie sau sursa de finanţare.

(2) Acest control se exercită diferenţiat, potrivit legii, în toate etapele ciclului de existenţă a construcţiilor. Controlul se exercită atât la lucrările noi, cât şi la lucrările de intervenţii în timp - modernizări, reabilitări, reparaţii capitale, consolidări, precum şi la alte categorii de lucrări de natura acestora.

(3) Exigenţele privind calitatea instalaţiilor şi echipamentelor tehnologice de producţie se stabilesc şi se realizează, potrivit legii, prin reglementări specifice fiecărui domeniu de activitate.

Art. 415. - Controlul de stat este independent de factorii implicaţi în activităţile prevăzute la art. 412.

Art. 416. - (1) Cheltuielile pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se suportă de către investitori, în valoare echivalentă cu o cotă de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate, cu excepţia celor prevăzute la art. 130 lit. b) şi a lăcaşurilor de cult.

(2) Virarea sumelor stabilite conform dispoziţiilor alin. (1) se face în contul inspectoratelor teritoriale în construcţii, judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, după caz, o dată cu transmiterea înştiinţării privind data începerii lucrărilor, astfel cum se prevede la art. 139 alin. (8). Întârzierea la plată a cotei prevăzute la alin. (1) se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată. Disponibilităţile la finele anului din veniturile extrabugetare se reportează în anul următor şi au aceeaşi destinaţie.

(3) Cota prevăzută la alin. (1) se aplică şi diferenţelor rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face o dată cu recepţia la terminarea lucrărilor.

SECTIUNEA a 2-a

Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate

Art. 417. - (1) Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate se face prin compartimentele de specialitate din aparatul propriu al consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, după caz, precum şi de Inspectoratul de Stat în Construcţii.

(2) Compartimentele de specialitate vor urmări corelarea realizării programelor de dezvoltare cu prevederile documentaţiilor aprobate.

Art. 418. – (1) Documentele de urbanism elaborate fără respectarea prevederilor legale şi a documentelor subsecvente în domeniu sunt nule de drept.

(2) Nulitatea poate fi constatată de către instanţa de judecată sau de către autorităţile publice cu responsabilităţi în domeniu, prin ordin al conducătorilor instituţiilor respective, la sesizarea Inspectoratului de Stat în Construcţii sau prin autosesizare.

(3) Documentele prevăzute la alin. (2) se publică în Monitorul Oficial al României Partea I.

Secţiunea a 3-a

Obiectivele controlului de stat al calităţii în construcţii

Art. 419. - Controlul de stat al calităţii în construcţii îndeplineşte, în principal, următoarele obiective:

a) îndeplinirea, de către structurile de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, comisiile tehnice sau agenţii economici, a obligaţiilor prevăzute de lege referitoare la:

1. eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de construire-desfiinţare şi a avizelor necesare;

2. elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii;

3. certificarea calităţii produselor pentru construcţii;

4. modul de acordare a agrementelor tehnice pentru produse şi procedee noi de construcţii;

5. atestarea specialiştilor;

6. autorizarea laboratoarelor de încercări în construcţii, cu excepţia celor reglementate de dispoziţile art. 422 alin (2);

7. certificarea sistemelor de conducere şi de asigurare a calităţii;

8. alte activităţi de control/inspecţie prevăzute de dispoziţiile prezentului cod;

b) respectarea, de către toţi factorii care contribuie sau sunt implicaţi în conceperea, realizarea, utilizarea şi post-utilizarea construcţiilor, a prevederilor legale privind:

1. reglementările tehnice în construcţii;

2. certificarea calităţii produselor folosite la realizarea construcţiilor;

3. agrementele tehnice pentru produse şi procedee noi;

4. verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor de construcţii şi expertizarea proiectelor şi a construcţiilor;

5. domeniul urbanismului, amenajării teritoriului şi disciplinei în urbanism;

6. aplicarea sistemului propriu de calitate, management şi asigurare a calităţii;

7. modul de efectuare a verificărilor execuţiei corecte a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora prin diriginţi de şantier pe specialităţi, executanţi şi proiectanţi şi prin încheierea cronologică a documentelor care atestă calitatea acestora conform reglementărilor tehnice în vigoare;

8. soluţionarea de către proiectant a neconformităţilor, eventualelor deficienţe de proiectare şi defectelor de execuţie;

9. organizarea, funcţionarea şi modul de îndeplinire a controalelor interioare, autocontrol, control ierarhic, precum şi a celor exterioare (control tehnic de calitate) ale producţiei;

10. funcţionarea în condiţii legale a laboratoarelor de analize şi încercări în activitatea de construcţii;

11. asigurarea activităţii metrologice în construcţii;

12. recepţia construcţiilor la terminarea acestora, precum şi la expirarea perioadei de garanţie;

13. urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor şi intervenţiile în timp asupra acestora;

14. controlul activitaţilor din etapa de post-utilizare a construcţiilor;

c) respectarea prevederilor autorizaţiilor de construire, a avizelor obligatorii şi a altor documente referitoare la construcţii, emise de către structurile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de alte instituţii abilitate de lege;

d) respectarea reglementărilor tehnice privind modul de tratare a accidentelor tehnice produse la construcţii, cauzate de fenomene sau calamităţi natural, cutremure de pământ, inundaţii, alunecări de teren, uragane şi altele asemenea, sau provocate prin acţiuni ale omului (incendii, explozii, bombardamente, şocuri, deficienţe de concepţie şi/sau de execuţie şi altele asemenea), cu repercusiuni defavorabile asupra stării şi siguranţei construcţiilor;

e) îmbunătăţirea sistemului calităţii în construcţii şi a regulamentelor aferente componentelor acestuia.

Secţiunea a 4-a

Organizarea şi modul de exercitare a controlului de stat al calităţii în construcţii

Art. 420. – (1) Controlul de stat al calităţii construcţiilor şi lucrărilor publice se exercită de Inspectoratul de Stat în Construcţii, precum şi de celelalte instituţii cu atribuţii specifice stabilite prin dispoziţiile legale.

(2) Inspectoratul de Stat în Construcţii organizează exercitarea controlului statului în domeniul calităţii construcţiilor pa baza unor proceduri aprobate prin ordin al conducătorului instituţiei.

Art. 421. – (1) Controlul de stat al calităţii în construcţii se organizează şi se exercită prin inspecţii, în mod diferenţiat, pe bază de instrucţiuni aprobate de Inspectoratul de Stat în Construcţii, astfel:

a) control curent la factorii şi agenţii economici implicaţi în procesul de proiectare, execuţie şi exploatare a construcţiilor în diverse etape ale acestui proces, pe baza unor programe trimestriale întocmite de inspectoratele teritoriale şi judeţene şi aprobate de conducerea Inspectoratului de Stat în Construcţii;

b) inspecţie, în faze determinante ale execuţiei lucrărilor de construcţii care sunt stabilite de proiectantul lucrării, cu acceptul inspectoratelor judeţene în construcţii.

(2) Prin fază determinantă, în accepţia prezentului cod, se înţelege stadiul fizic la care o lucrare de construcţii, o dată ajunsă, nu mai poate continua fără acceptul scris al beneficiarului, proiectantului şi executantului.

(3) Stabilirea fazelor determinante, modul de realizare şi dispunerea continuării lucrărilor - de către proiectant, executant şi investitor - sau, după caz, autorizarea acestora de către personalul Inspectoratului de Stat în Construcţii, precum şi îndeplinirea eventualelor măsuri dispuse la efectuarea acestor controale se vor stabili prin proceduri aprobate prin ordin.

(4) Inspecţiile în fazele determinante nu înlocuiesc şi nu exclud răspunderile factorilor implicaţi în proiectarea şi execuţia construcţiilor. Inspecţiile se realizează prin:

a) controalele prin sondaj efectuate ca urmare a programului de activitate trimestrial al Isnpectoratului de Stat în Construcţii;

b) controalele tematice, dispuse de conducerea Inspectoratului de Stat în Construcţii sau a inspectoratelor teritoriale/judeţene în construcţii la factorii şi agenţii economici implicaţi în procesul de proiectare, execuţie, exploatare a construcţiilor, având ca obiect analiza unor probleme complexe legate de calitatea construcţiilor sau modul de funcţionare şi de aplicare a componentelor sistemului calităţii în construcţii;

c) controale la autorităţile administraţiilor publice centrale şi locale sau la entitatile legal implicate în eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, potrivit legii.

Art. 422. - Inspecţiile şi controalele prevăzute la art. 421 se vor executa şi la staţiile de betoane, mixturi asfaltice, poligoane de prefabricate, ateliere de producţie, la laboratoarele de încercări în construcţii, precum şi la alţi furnizori de produse sau elemente de construcţii executate în cadrul producţiei secundar-industriale.

Art. 423. – (1) Inspecţiile efectuate în cadrul controlului de stat al calităţii în construcţii se consemnează şi se finalizează printr-un Proces verbal al activităţii de inspecţie sau control sau pe baza Procesului verbal de constatare a contravenţiei şi sancţionare.

(2) Procesul verbal al activităţii de inspecţie se întocmeşte de către persoanele împuternicite de conducătorul Inspectoratului de Stat în Construcţii, la finalizarea oricărei inspecţii efectuate la executanţi sau la producătorii de materiale de construcţii, dacă nu au fost constatate încălcări ale reglementărilor sancţionate contravenţional sau penal prin dispoziţiile actelor normative în domeniu, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 13.

(3) Procesul verbal de constatare a contravenţiei şi sanctionare se întocmeşte de către persoanele împuternicite de conducătorul Inspectoratului de Stat în Construcţii, care la finalizarea oricărei inspecţii efectuate la constructori sau la producătorii de materiale de construcţii, constată că au fost încălcate prevederi din dispoziţiile actelor normative în domeniu, sancţionate contravenţional sau penal, potrivit modelului prevăzut în anexa nr.14.

Secţiunea a 5-a

Obligaţii şi răspunderi

Obligaţiile şi răspunderile Inspectoratului de Stat în Construcţii

Art. 424. - (1) Inspectoratul de Stat în Construcţii, înfiinţat potrivit legii, având structuri organizate în teritoriu, răspunde de exercitarea controlului statului cu privire la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calităţii construcţiilor în toate etapele de realizare a construcţiilor de orice categorie de importanţă şi formă de proprietate – proiectare, execuţie, exploatare şi post-utilizare, inclusiv lucrările de modernizare, reabilitare, modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii ale acestora – şi în toate componentele sistemului calităţii în construcţii.

(2) În exercitarea atribuţiilor de control, potrivit legii, Inspectoratul de Stat în Construcţii efectuează inspecţii prin care:

a) constată infracţiunile prevăzute de prezentul cod şi sesizează organele de urmărire penală;

b) constată contravenţiile şi aplică sancţiunile prevăzute de prezenta lege.

(3) Potrivit prezentei legi, în cadrul inspecţiilor, Inspectoratul de Stat în Construcţii poate dispune măsura opririi lucrărilor de execuţie a construcţiilor în cazurile în care neconformităţile constatate sunt de natură să determine nerealizarea uneia dintre cerinţele esenţiale proiectate. Ridicarea măsurii de oprire a execuţiei lucrărilor se va face după ce se dovedeşte corectarea neconformităţilor constatate.

(4) Organizarea, funcţionarea, atribuţiile şi competenţele Inspectoratului de Stat în Construcţii se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii administraţiei publice centrale în subordinea căreia acesta funcţionează.

Art. 445. - În exercitarea controlului de stat în construcţii, Inspectoratul de Stat în Construcţii are, potrivit reglementărilor specifice, următoarele obligaţii şi răspunderi principale:

a) organizează, coordonează şi inspectează modul de exercitare a controlului statului în construcţii potrivit programelor aprobate şi potrivit prevederilor Secţiunilor 1-4 din prezentul capitol;

b) exercită controlul în domeniul construcţiilor la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale;

c) organizează în teritoriu sistemul de control, stabileşte metodologiile, procedurile şi obiectivele acţiunilor de inspecţie şi controlează activitatea inspectoratelor teritoriale/judeţene;

d) efectuează inspecţii în etapele de proiectare, execuţie şi exploatare a construcţiilor privind respectarea prevederilor legale referitoare la componentele sistemului calităţii în construcţii;

e) elaborează periodic informări, rapoarte şi sinteze în domeniu, cu propuneri de îmbunătăţire, care sunt transmise factorilor cu competente in domeniu;

f) colaborează cu direcţiile de resort din Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, cu Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor, Institutul Român de Standardizare, Biroul Naţional pentru Metrologie, Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, şi alte instituţii ale administraţiei publice, pentru elaborarea de reglementări cu scop de protejare a populaţiei;

g) elaborează şi actualizează norme interne, instrucţiuni, proceduri şi stabileşte mijloace şi metode pentru desfăşurarea activităţii proprii, asigură dotarea cu aparatură şi tehnică de control;

h) realizează programul de informatizare a activităţii proprii şi furnizează date de sinteză din domeniu;

i) autorizează personalul tehnic din cadrul profesiilor reglementate autorizate conform dispoziţiilor prezentului cod;

j) participă la elaborarea criteriilor şi procedurilor de autorizare şi acreditare a laboratoarelor de încercări în construcţii;

k) autorizează laboratoarele de încercări în construcţii şi personalul acestora;

l) emite, după caz, la cererea proprietarilor, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, acorduri de modificare a construcţiilor existente;

m) constată abaterile de la prevederile legale şi aplică sancţiunile prevăzute de lege;

n) deleagă, după caz, efectuarea unor activităţi, proprii inspecţiilor teritoriale;

o) asigură condiţiile tehnice şi economico-financiare pentru desfăşurarea activităţii, pentru punerea în siguranţă a fondului construit existent;

p) avizează documentaţiile tehnico-economice pentru obiectivele de investiţii finanţate din fonduri publice, documentaţiile tehnico-economice aferente obiectivelor de investiţii noi, finanţate din fonduri publice sau din credite externe, contractate sau garantate de stat cu valori mai mari sau egale cu 1 milion de lei, precum si documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de reparaţii, reabilitări, consolidări, restaurări ale construcţiilor existente finanţate din fonduri publice, indiferent de valoare.

Art. 426. - În exercitarea controlului de stat în construcţii la agenţii economici din teritoriul arondat, inspectoratele teritoriale/judeţene în construcţii au următoarele obligaţii şi răspunderi principale:

a) inspectează modul de aplicare şi funcţionare a sistemului calităţii şi a componentelor sale;

b) inspectează la autorităţile publice locale, investitori şi beneficiari, modul în care aceştia respectă prevederile legale referitoare la autorizarea executării lucrărilor şi calitatea construcţiilor;

c) controlează existenţa şi complexitatea documentaţiilor de execuţie pentru lucrările ce se realizează, precum şi modul în care sunt respectate în documentaţiile de execuţie, în caiete de sarcini şi în contracte prevederile din lege şi reglementările tehnice;

d) inspectează activitatea specialiştilor tehnici atestaţi potrivit prevederilor legale şi ale reglementărilor în vigoare;

e) inspectează pe şantiere dacă se respectă în execuţie prevederile din autorizaţiile de construire, din proiecte şi din caietele de sarcini şi reglementările tehnice, precum şi modul în care se asigură şi se atestă calitatea lucrărilor şi a producţiei industriale secundare de construcţii, betoane, elemente prefabricate şi altele asemenea, în bazele proprii ale agenţilor economici cu activitate în construcţii;

f) inspectează, pe parcursul execuţiei obiectivelor de investiţii în fazele determinante, dacă sunt îndeplinite, de către factorii implicaţi, condiţiile tehnice din proiecte şi reglementările tehnice şi autorizează continuarea lor numai dacă sunt îndeplinite aceste condiţii;

g) inspectează în perioada de utilizare, la construcţiile pentru care a fost stabilită, prin norme şi proiecte, urmărirea specială a comportării în exploatare, modul de respectare de către beneficiari, proprietari sau utilizatori a prevederilor elaborate în acest scop;

h) inspectează la proprietarii şi utilizatorii de construcţii aplicarea prevederilor legii şi a reglementărilor în vigoare referitoare la recepţie, întocmirea, păstrarea şi completarea cărţii tehnice a construcţiei şi, după caz, modul în care aceştia efectuează urmărirea curentă a stării construcţiilor;

i) inspectează respectarea prevederilor legale privind funcţionarea laboratoarelor de încercări din construcţii;

j) inspectează la agenţii economici cu activitate în construcţii respectarea prevederilor legale referitoare la controlul şi atestarea calităţii materialelor, elementelor şi lucrărilor de construcţii;

k) constată abaterile de la prevederile legale şi aplică sancţiunile prevăzute de lege;

l) efectuează periodic şi ori de câte ori este necesar analize şi elaborează sinteze şi rapoarte privind disciplina în urbanism şi calitatea în construcţii.

Art. 427. - Personalul Inspectoratului de Stat în Construcţii, care efectuează inspecţii la agenţii economici sau care consultă şi utilizează documente sau informaţii de la aceştia, are obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor tehnice, a performanţelor, soluţiilor tehnice, metodelor tehnologice şi altele asemenea, de care au luat cunoştinţă în timpul exercitării activităţii sale.

Art. 428. - Inspectorii Inspectoratului de Stat în Construcţii răspund, potrivit dispoziţiilor legale, de corectitudinea şi exactitatea datelor, informaţiilor, măsurilor şi sancţiunilor stipulate de ei în documentele întocmite.

Art. 429. - În afara obligaţiilor prevăzute de lege, factorii şi agenţii economici implicaţi în procesul de proiectare, autorizare, execuţie, utilizare şi post-utilizare a construcţiilor au următoarele obligaţii şi răspunderi:

a) să pună la dispoziţie reprezentanţilor instituţiilor cu atribuţii de control toate documentele şi informaţiile necesare efectuării controlului;

b) să permită accesul la locul şi punctele necesare pentru efectuarea controlului.

c) să aducă la îndeplinire dispoziţiile şi măsurile stabilite de reprezentanţii instituţiilor cu atribuţii de control;

d) să aplice toate măsurile prevăzute de lege şi să anunţe, în termen de 24 de ore, inspectoratele judeţene în construcţii despre producerea accidentelor în construcţii;

e) să sesizeze inspectoratelor judeţene în construcţii cazurile de respingere a recepţiilor lucrărilor de construcţii de utilitate publică, ca urmare a unor defecte de calitate;

f) să anunţe inspectoratul judeţean în construcţii cu 30 de zile înainte de începerea lucrărilor;

g) să achite la termenele legale, în contul Inspectoratului de Stat în Construcţii, cuantumul sumei prevăzute de lege, din valoarea cheltuielilor de capital sau reparaţii capitale;

h) alte obligaţii prevăzute de dispoziţiile prezentului cod.

Obligaţii şi răspunderi comune

At. 430. - Răspunderea pentru realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă, a unor construcţii de calitate corespunzătoare, precum şi pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin procedurile şi regulamentele elaborate potrivit prevederilor prezentului cod, revine factorilor care participă la conceperea, realizarea, exploatarea şi post-utilizarea acestora.

At. 431. - Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanţii şi furnizorii de materiale şi produse pentru construcţii, executantul, responsabilul tehnic cu execuţia atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat răspund potrivit obligaţiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-un interval de 10 ani de la recepţia lucrării, precum şi după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existenţă a construcţiei, pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuţie în vigoare la data realizării ei.

Secţiunea a 6-a

Dispoziţii speciale

Art. 432. - Pentru construcţiile din cadrul obiectivelor speciale aparţinând instituţiilor din domeniul apărării şi securităţii naţionale, controlul calităţii se realizează de către structurile proprii ale autorităţilor menţionate, autorizate în acest scop de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin procedură aprobată prin ordin de către conducătorul Inspectoratului de Stat în Construcţii.

Art. 433. - Controlul de stat în construcţii nu exclude şi nu suplineşte controlul interior sau alte forme de control şi nu absolvă factorii implicaţi în procesul de construire de obligaţiile şi răspunderile ce le revin prin dispoziţii legale cu privire la realizarea condiţiilor referitoare la calitatea construcţiilor pentru produsele şi serviciile furnizate sau pentru lucrările executate.

Art. 434. – (1) În cazul nerespectării autorizaţiei de construire, a avizelor, a proiectului, a caietelor de sarcini sau a prevederilor unor reglementări tehnice în vigoare, care pot afecta siguranţa construcţiilor, sănătatea oamenilor sau protecţia mediului înconjurător, se dispune investitorului şi/sau proprietarului/utilizatorului oprirea execuţiei lucrărilor în curs până la înlăturarea deficienţelor respective şi intrarea în legalitate.

(2) În cazul în care aceştia nu respectă dispoziţiile date de persoanele împuternicite să execute controlul, acestea vor sesiza organul de urmărire penală în vederea acţionării în justiţie.

(3) Reprezentanţii Inspectoratului de Stat în Construcţii pot solicita o expertizare suplimentară a proiectelor sau a soluţiilor adoptate pentru modificarea proiectelor de lucrări în domeniul construcţiilor.

Art. 435. - În activităţile de inspecţie, inspectorii se legitimează cu legitimaţiile de serviciu eliberate de Inspectoratul de Stat în Construcţii.

Art. 436. - Inspectoratul de Stat în Construcţii desemnează, prin ordin al conducătorului instituţiei, câte un reprezentant în următoarele organisme consultative care participă la armonizarea unor activităţi cu incidenţă în materia construcţiilor:

a) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, organismul ştiinţific, consultativ şi de avizare în domeniul protejării monumentelor istorice, care funcţionează pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor;

b) Comitetele regionale pentru protecţia mediului, organizate la nivelul fiecărei agenţii regionale pentru protecţia mediului;

c) Comitetul pentru situaţii de urgenţă organizat la nivelul Guvernului României.

CARTEA A-III-A

SANCŢIUNI. DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

TITLUL I

Sancţiuni

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 437. - Încălcarea dispoziţiilor prezentului cod atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală.

Art. 438. - (1) Dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica sancţiunile, prevăzute pentru acestea în cuprinsul prezentului cod, se prescriu în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei.

(2) În cazul construcţiilor în curs de executare data săvârşirii faptei este data constatării contravenţiei, iar în cazul construcţiilor finalizate fapta se consideră săvârşită la data întocmirii procesului verbal de recepţie finală.

(3) Obţinerea autorizaţiei de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei, o atare împrejurare putând fi avută în vedere numai la individualizarea sancţiunii contravenţionale.

Art. 439. - (1) Constatarea contravenţiile şi aplicarea sancţiunilor sunt de competenţa persoanelor împuternicite de conducătorii instituţiilor cu responsabilităţi în domeniile reglementate de prezentul cod.

(2) La solicitarea persoanelor abilitate să constate contravenţii şi să aplice sancţiuni potrivit prevederilor prezentului cod, şefii structurilor locale ale poliţiei vor asigura prezenţa unor poliţişti în compunerea echipelor mixte de control, în funcţie de situaţia operativă de la data solicitării.

(3) În cazul echipelor mixte, prevăzute la alin. (2), responsabilitatea privind stabilirea contravenţiilor, aplicarea sancţiunilor şi întocmirea proceselor verbale de contravenţie revine persoanelor împuternicite de conducătorii instituţiilor cu responsabilităţi în domeniile reglementate de dispoziţiile prezentului cod.

(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor în cazul obiectivelor speciale din cadrul instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul apărării şi securităţii naţionale se fac de către persoane împuternicite de către conducătorii acestor instituţii să execute controlul, pe baza unor proceduri avizate de Inspectoratul de Stat în Construcţii.

Art. 440. - (1) În condiţiile prezentului cod, descrierea faptei ce constituie contravenţie se face cu indicarea locului, datei şi orei constatării precum şi norma juridică care este încălcată.

(2) Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Plângerea suspendă executarea sancţiunii amenzii, dar nu suspendă măsura de oprire a executării lucrărilor, dispusă o dată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, în condiţiile art. 454 alin. (1) şi ale art. 455 alin. (2).

(3) Prevederile art.447, 450, 451 şi 452 referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia dispoziţiilor art. 28 şi 29 din această ordonanţă.

(4) Sancţiunea cu avertisment se aplică în situaţia în care neregulile constatate pot fi remediate în termen de 5 zile de la data constatării contravenţiei.

Art. 441. - (1) Sancţiunile contravenţionale prevăzute în prezentul cod se aplică persoanelor juridice şi persoanelor fizice.

(2) Regimul de aplicare a pedepselor persoanelor juridice care încalcă prevederile prezentului cod se supune dispoziţiilor Codului penal referitoare la pedepsele aplicate persoanelor juridice, de la data intrării în vigoare a acestor dispoziţii.

CAPITOLUL II

Infracţiuni

Art. 442. - (1) Constituie infracţiuni, următoarele fapte:

a) executarea lucrărilor de construcţii sau desfiinţarea de construcţii, fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare;

b) continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către structurile de control in domeniile reglementate de dispoziţiile prezentului cod;

c) executarea de lucrări de construcţii pe terenuri pentru care investitorul nu posedă titlu de proprietate sau drept legal de administrare;

d) întocmirea ori semnarea proiectelor tehnice, precum şi a proiectelor pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii pentru alte specialităţi decât cele certificate prin diplomă universitară, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile prezentului cod;

e) desfiinţarea şi demolarea parţială sau totală a monumentelor istorice fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor;

f) executarea de lucrări de modificare a construcţiilor prin care se diminuează capacitatea portantă parţială sau totală a acestora;

g) nerespectarea obligatiilor de catre specialiştii atestati sau autorizaţi în condiţiile dispoziţiilor prezentului cod.

(2) Infracţiunile prevăzute la alin.(1) lit.a) –g) se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 100.000 lei, la 120.000 lei.

(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică şi constructorului, persoană fizică sau juridică, care se sancţionează şi cu interzicerea exercitării profesiei/activitătii, în legătură cu care s-a stabilit sancţiunea, pentru o perioadă cuprinsă între 5 şi 10 ani.

Art. 443. - În cazul săvârşirii faptelor prevăzute la art. 442 alin. (1) lit. e), făptuitorul este obligat la recuperarea materialului degradat şi la reconstituirea monumentului sau a părţilor de monument lezat.

Art. 444. – (1) În cazul săvârşirii faptelor prevăzute la art. 442, reprezentanţii instituţiilor cu atribuţii de control prevăzute de prezentul cod, care au constatat fapta, sunt obligaţi să sesizeze organele de urmărire penală.

(2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea unor derepturi, încălcarea de către reprezentanţii instituţiilor cu atribuţii de control a dispoziţiilor alin. (1).

Art. 445. – Cetăţenii străini care au săvârşit, pe teritoriul României, o infracţiune prevăzută de prezentul cod, răspund potrivit prevederilor acestuia, cu excepţia reprezentanţilor diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român.

Art. 446. – (1) Fapta funcţionarului care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi a normelor tehnice, are atribuţii privind aplicarea acestora şi nu le îndeplineşte ori le îndeplineşte defectuos, se pedepseşte potrivit prevederilor legii penale pentru infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică corespunzător persoanei care are atribuţii în unul din domeniile prevăzute la art. 2 şi îşi desfăşoară activitatea ca personă fizică autorizată sau în cadrul unei persoane juridice.

(3) Pentru persoanele sancţionate potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) instanţa va dispune şi măsura interzicerii de a ocupa o funcţie similară sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupaţie.

CAPITOLUL III

Contravenţii

Secţiunea 1

Sancţiuni pentru încălcarea reglementărilor privind activitatea de amenajare a teritoriului şi urbanism

Art. 447. – (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a) refuzul instituţiilor publice de a furniza informaţii care, prin natura lor, sunt publice, pentru desfăşurarea corespunzătoare a activităţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism;

b) supunerea spre avizare sau aprobare a unei documentaţii de urbanism incomplete ori care conţine date eronate;

c) avizarea şi aprobarea de documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism semnate de alte persoane decât cele stabilite prin lege;

d) neîndeplinirea atribuţiilor privind exercitarea controlului asupra modului de respectare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism;

e) neluarea măsurilor prevăzute de lege în cazul nerespectării prevederilor din documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism;

f) emiterea de certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, cu nerespectarea documentaţiilor de urbanism aprobate, care nu conţin lista cuprinzând avizele şi acordurile legale, necesare in raport cu obiectul de investiţii, sau eliberarea acestora cu depăşirea termenului legal.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 10.000 la 12. 000 lei.

Art. 448. - (1) Faptele de încălcare a prezentului cod în domeniul amenajarea teritoriului şi urbanism se constată de reprezentanţii instituţiilor cu responsabilităţi de control al activităţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism, ai consiliilor judeţene şi locale, ai instituţiilor publice de specialitate ale autorităţilor centrale implicate în avizare, precum şi de reprezentanţii Inspectoratului de Stat în Construcţii.

(2) Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate fără avizele prevăzute de reglementările în vigoare sunt nule de drept.

Secţiunea a 2-a

Sancţiuni pentru încălcarea dispoziţiilor privind protecţia monumentelor istorice

Art. 449. - (1) Constituie contravenţii la regimul de protecţie a monumentelor istorice şi se sancţionează după cum urmează:

a) modificarea, desfiinţarea sau strămutarea unui imobil după declanşarea procedurii de clasare, fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor;

b) încălcarea de către proprietar sau de către titularul dreptului de administrare a imobilelor a obligaţiilor prevăzute de dispozitiile prezentului cod.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 12.000 lei.

(3) Pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) constatarea şi aplicarea amenzilor se pot face şi de către primar, preşedintele consiliului judeţean şi împuterniciţii acestora sau de către organele de poliţie, după caz.

Secţiunea a 3-a

Sancţiuni pentru nerespectarea măsurilor stabilite pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, reabilitarea termică şi estetică

Art. 450. - (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a) nerespectarea, în termen de 2 ani de la notificare, a obligaţiei prevăzute la art. 306 alin. (2) privind expertizarea tehnică;

b) nerespectarea obligaţiei de a proceda la proiectarea lucrărilor de consolidare, în termen de 2 ani de la notificarea încadrării în clasa I de risc seismic a clădirii expertizate;

c) neînceperea execuţiei lucrărilor de consolidare în termen de 2 ani de la data finalizării proiectului de consolidare.

   (2) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 10. 000 lei la 12.000;

(3) Contravenţiile se aplică proprietarilor sau autorităţilor administraţiei publice locale, după caz.

(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţii cu atribuţii de control ai primăriilor municipiilor, oraşelor şi comunelor, respectiv ale Primăriei Municipiului Bucureşti, în cazul proprietarilor, şi de către prefect şi reprezentanţii Inspectoratului de Stat în Construcţii, în cazul autorităţilor administraţiei publice locale.

Secţiunea a 4-a

Sancţiuni pentru contravenţii săvârşite în domeniul autorizării şi execuţiei lucrărilor de construcţii

Art. 451. - (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a) aprobarea furnizării de utilităţi urbane, ca urmare a executării de lucrări de branşamente şi racorduri la reţele pentru construcţii noi neautorizate;

b) menţinerea după expirarea termenului prevăzut prin autorizaţie sau după terminarea lucrărilor autorizate ori adaptarea în alte scopuri faţă de cele prevăzute în autorizaţie a construcţiilor, lucrărilor şi amenajărilor cu caracter provizoriu;

c) neaducerea terenului la starea iniţială de către investitor, după terminarea lucrărilor, precum şi nerealizarea lucrărilor de curăţare, amenajare ori degajare, după caz, a amplasamentului şi/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata execuţiei, odată cu încheierea lucrărilor de bază;

d) împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului reprezentanţilor instituţiilor cu atribuţii de control sau prin neprezentarea documentelor şi a actelor solicitate;

e) neanunţarea datei începerii lucrărilor de construcţii autorizate, potrivit prevederilor art. 139 alin. (8), precum şi depăşirea termenului legal prevăzut la art. 139 alin. (1);

f) emiterea de autorizaţii de construire/desfiinţare:

1. în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, aprobate potrivit dispozitiilor legale;

2. fără certificat de urbanism, sau în baza unui certificat de urbanism incomplet ori conţinând date eronate, certificat de urbanism expirat sau nedestinat construirii.

3. în lipsa unui drept real asupra imobilului, care să confere dreptul de a solicita autorizaţia de construire/desfiinţare;

4. cu neconcordante intre textul scris în AC şi proiectul PAC, vizat spre neschimbare;

5. în baza unor documentaţii incomplete sau elaborate în neconcordanţă cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale conţinutului-cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care nu conţin avizele şi acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;

6. în lipsa expertizei tehnice privind punerea în siguranţă a întregii construcţii, în cazul lucrărilor de consolidare sau modificare;

5. în baza altor documente decât cele cerute prin dispozitiile prezentului cod;

g) neexecutarea recepţiei la finalizarea lucrărilor şi a recepţiei finale, precum şi neeliberarea certificatului de conformitate;

h) neorganizarea şi neexercitarea controlului privind disciplina în autorizarea şi executarea lucrărilor de construcţii de către compartimentele abilitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor judeţene şi al primăriilor, în unităţile lor administrativ-teritoriale, precum şi neurmărirea modului de îndeplinire a celor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii;

i) neîndeplinirea, la termenul stabilit, a măsurilor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii la controlul anterior;

j) refuzul nejustificat sau obstrucţionarea sub orice formă a accesului persoanelor fizice sau a reprezentanţilor persoanelor juridice la documentele prevăzute la art. 457;

k) depăşirea termenului legal pentru emiterea avizelor şi acordurilor necesare în vederea autorizării lucrărilor de construcţii;

l) proiectarea construcţiilor cu nerespectarea indicatorilor urbanistici prevăzuţi în reglementările locale de urbanism, a normativelor în vigoare, a avizelor şi acordurilor;

m) verificarea, stampilarea şi întocmirea referatelor de verificare de către verificatori de proiecte atestaţi, inclusiv avizarea de către expert, după caz, cu încălcarea indicatorilor prevăzuţi în certificatul de urbanism şi a normativelor legale în vigoare, a avizelor si acordurilor;

n) întocmirea, verificarea şi avizarea proiectului de execuţie, cu încălcarea prevederilor proiectului PAC, anexa la AC vizat spre neschimbare;

o) neorganizarea structurii de specialitate pentru emiterea acordului unic şi nefuncţionarea acesteia;

p) întocmirea de către reprezentanţii Inspectoratului de Stat în Construcţii a proceselor verbale de inspecţie şi a proceselor verbale de constatare a contravenţiei, cu încălcarea dispoziţiilor perezentului cod;

r) neasigurarea clădirilor de către investitori sau proprietari, pe perioada execuţiei şi pe toată durata de folosinţă a acestora;

s) nedeclararea valorii construcţiei sau neînregistrarea fiscală a acesteia.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1), săvârşite de persoanele fizice sau juridice, se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 12.000 lei.

(3) Sancţiunea amenzii pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. f) se aplică şi funcţionarilor publici responsabili de emiterii certificatelor de urbanism şi verificarea documentaţiilor care stau la baza autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare, precum şi semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform dispoziţiilor prezentului cod.

(4) Sancţiunea amenzii pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. o) se aplică persoanelor împuternicite cu atribuţii de control în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii, de către conducătorul acestei instituţii.

Art. 452.- (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 12.000 lei, nerespectarea de către autorităţile publice locale a termenului de 30 de zile, de la data depunerii cererii însoţită de documentaţia completă, pentru eliberarea certificatului de urbanim, a autorizaţiei de construire sau a autorizaţiei de desfiinţare.

(2) Sancţiunea amenzii pentru faptele prevăzute la alin. (1) se aplică şi funcţionarilor publici responsabili de emiterii certificatelor de urbanism şi verificarea documentaţiilor care stau la baza autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare, precum şi semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform dispoziţiilor prezentului cod.

CAPITOLUL IV

Dispoziţii speciale

Art. 453. - (1) Preşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi structurile de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz.

(2) Arhitectul-şef al judeţului şi personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcţii pe teritoriul administrativ al judeţului, precum şi respectarea disciplinei în urbanism şi amenajarea teritoriului legată de procesul de autorizare a construcţiilor, soluţionează sesizările şi petiţiile care au ca obiect încălcarea disciplinei în domeniul autorizării lucrărilor de construcţii si in domeniul urbanismului si amenajării teritoriului pe teritoriul administrativ al judeţului, conform prevederilor legale.

(3) Contravenţiile prevăzute la art. 451 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. n) - o), se constată şi se sancţionează de către persoanele cu atribuţii de control din cadrul consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.

(4) Contravenţiile prevăzute la art. 451 alin. (1) se constată şi se sancţionează şi de către persoanele cu atribuţii de control din cadrul consiliului judeţean, pentru faptele săvârşite pe teritoriul judeţului respectiv, şi, după caz, de către cele ale municipiului Bucureşti.

(5) Procesele verbale de constatare a contravenţiilor, încheiate de către persoanele cu atribuţii de control din cadrul administraţiei publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancţiunii, şefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, după caz, preşedintelui consiliului judeţean ori primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a săvârşit contravenţia.

(6) Contravenţiile prevăzute la art. 451 alin. (1) lit. b), c) şi i), pot fi constatate şi de organele de poliţie. Procesul verbal de constatare a contravenţiei se trimite de îndată autorităţii administraţiei publice pe teritoriul căreia s-a săvârşit contravenţia, care va aplica sancţiunea potrivit legii.

Art. 454. - (1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 451 alin. (1) lit. f), k), l) şi m) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

(2) Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă.

  (3) Măsura desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.

Art. 455. - (1) Controlul statului în domeniile amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se exercita de Inspectoratul de Stat în Construcţii, pe întreg teritoriu al tarii şi de către inspectoratele din teritoriu ale acestuia, care constata contravenţiile prevăzute la art. 451 alin. (1) şi la art. 451,dispun masurile şi aplica sancţiunile prevăzute de prezenta lege.

(2) Inspectoratul de Stat în Construcţii şi inspectoratele din teritoriu dispun oprirea executării lucrărilor de construire sau de desfiinţare, după caz, atunci când se constata ca acestea se realizează cu încălcarea prevederilor autorizatei de construire/de desfiintare, fără autorizaţie de construire/de desfiintare sau fără proiect tehnic şi fără detalii de execuţie.

(3) Inspectoratul de Stat în Construcţii şi structurile teritoriale din compunerea acestora comunică autorităţii administraţiei publice pe teritoriul căreia s-a efectuat controlul, asupra constatărilor şi masurilor dispuse prin procesul verbal de inspecţie, însoţit de fotografii ale construcţiei.

Art. 456. - (1) Construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

(2) Procedura prevăzută la alin. (1) se poate declanşa din oficiu de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparţinând domeniului public sau privat al statului.

(3) În cazul neîndeplinirii de către autoritatea administraţiei publice competente a procedurii de desfiinţare, în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării prevăzute la alin. (2), proprietarul sau administratorul legal al terenului aparţinând domeniului public ori privat al statului va putea trece de îndată la desfiinţarea construcţiilor executate fără autorizaţie de construire.

(4) Construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, oraşelor ori comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice locale pe teritoriul căreia se află construcţia executată fără autorizaţie de construire, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

(5) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) autorităţile publice competente pot contracta efectuarea acestor servicii cu societăţi comerciale specializate în astfel de lucrări, în condiţiile legii.

Art. 457. - (1) Studiile de teren şi documentaţiile elaborate pentru realizarea investiţiilor de orice fel, a elementelor de infrastructură, de gospodărie comunală, precum şi a lucrărilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism - studii şi proiecte de sistematizare elaborate înainte de 1990 la comanda fostelor consilii populare sau a altor instituţii ale statului - sunt şi rămân proprietate publică a judeţului sau a municipiului Bucureşti.

2) În înţelesul prezentului cod, prin studiile şi documentaţiile menţionate la alin. (1) se înţelege exemplarul-martor compus din piesele scrise: tema de proiectare, memorii generale şi pe specialităţi, breviare de calcul, avizele şi acordurile obţinute, precum şi piesele desenate.

(3) Arhivele cuprinzând studiile şi documentaţiile menţionate la alin. (1), intrate, la constituire, în patrimoniul societăţilor comerciale înfiinţate pe structura fostelor unităţi de proiectare judeţene şi din municipiul Bucureşti, se gestionează, potrivit legii, de către consiliile judeţene, respectiv de Primăria Municipiului Bucureşti.

(4) Inventarierea arhivelor se face de către comisii constituite în acest scop prin hotărâri ale consiliilor judeţene, respectiv ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(5) Refuzul inventarierii şi/sau al predării studiilor şi documentaţiilor se sancţionează potrivit prevederilor legale.

(6) În situaţia refuzului predării arhivelor, consiliile judeţene şi/sau Primăria Municipiului Bucureşti, după caz, se vor adresa în termen de 90 de zile instanţelor judecătoreşti, care vor soluţiona cererile în procedură de urgenţă, potrivit legii. Acţiunea în instanţă este scutită de taxa de timbru.

(7) Accesul persoanelor fizice sau al reprezentanţilor persoanelor juridice la arhivele cuprinzând documentaţiile prevăzute la alin. (1), precum şi la documentaţiile de urbanism elaborate ulterior acestora şi gestionate de administraţiile publice locale, în vederea întocmirii documentaţiilor de execuţie, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

TITLUL II

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 458. - Guvernul, la propunerea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, va aproba prin hotărâre regulamentul de aplicare a Codului construcţiilor care intră în vigoare la aceeaşi dată cu prezentul cod. Dispoziţiile specifice se stabilesc prin regulament.

Art. 459. – (1) Instituţiile cu responsabilităţi de domeniile reglementate de dispoziţiile prezentului cod vor elabora şi aproba reglementările tehnice specifice, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(2) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor coordonează elaborarea de norme metodologice, instrucţiuni şi ordine în aplicarea prezentului cod.

Art. 460. - Termenele prevăzute în prezentul cod şi în alte reglementări conexe se calculează potrivit normelor prevăzute în Codul de procedură civilă.

Art. 461. - Acţiunile iniţiate potrivit reglementărilor anterioare intrării în vigoare a prezentului cod se soluţionează potrivit acelor reglementări.

Art. 462. - (1) Prezentul cod intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 463.- La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:

1. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 10 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Legea nr. 575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a V-a – Zone de risc natural, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 14 noiembrie 2001;

4. Hotărârea Guvernului nr. 272/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind controlul de stat al calităţii în construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 28 iulie 1994;

5. Hotărârea Guvernului nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 28 iulie 1994, cu modificările ulterioare.

6. Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.12 din 24 ianuarie 1995, cu modificările ulterioare;

7. Hotărârea Guvernului nr. 925/1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 11 decembrie 1995;

8. Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 ianuarie 1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/1995, cu modificările şi completările ulterioare;

9. Ordonanţa Guvernului nr. 29/2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 325/2002;

10. Ordonanţa Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii – I.S.C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr.536 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.707/2001, cu modificările ulterioare;

11. Orice alte dispoziţii contrare prezentului cod.

Art. 464. - Anexele de la numărul 1 la numărul 16 fac parte din prezentul cod.

................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download