ÎNVĂŢĂTURI FOLOSITOARE DE SUFLET

AVVA DOROTEI

?NVTURI FOLOSITOARE DE SUFLET

(Editura BUNAVESTIRE Bac?u 1997) 1

Cuprins:

Cuv?ntul 1: Pentru supunere (ascultare) Cuv?ntul 2: Pentru smerenie Cuv?ntul 3: Pentru contiin Cuv?ntul 4: Pentru frica de Dumnezeu Cuv?ntul 5: Nu trebuie a se ?ncrede cineva ?n ?nelepciunea sa Cuv?ntul 6: Pentru neos?ndirea aproapelui Cuv?ntul 7: Trebuie s ne defimm pe noi ?nine Cuv?ntul 8: Pentru inerea de minte a rului Cuv?ntul 9: Pentru minciun Cuv?ntul 10: Pentru ca s umblm pe calea lui Dumnezeu cu luare aminte Cuv?ntul 11: S tiem patimile degrab p?n nu ne obinuim cu ele Cuv?ntul 12: Pentru frica de muncile cele viitoare Cuv?ntul 13: Pentru ca s suferim ispitele cu mulumit i fr tulburare Cuv?ntul 14: Pentru sv?rirea i alctuirea faptelor celor bune ale sufletului Cuv?ntul 15: Pentru Sf?ntul i Marele Post

2

CUV?NTUL 1 PENTRU SUPUNERE (ASCULTARE)

Din ?nceput, dupa ce a zidit Dumnezeu pe om si l-a ?mpodobit cu tot felul de fapte bune, l-a pus ?n Rai, precum zice dumnezeiasca Scriptura, dar i-a dat si porunca sa nu man?nce din pomul ce era ?n mijlocul Raiului. Si asa se afla acolo, ?ntru rugaciune si contemplatie, ?ntru toata slava si cinstea, iar simtirile ?i erau ?ntregi dupa fire, precum s-a zidit. Pentru ca dupa chipul Sau a facut Dumnezeu pe om, adica nemuritor si singur stap?nitor, ?mpodobit cu toate faptele bune. C?nd ?nsa a calcat porunca si a m?ncat din rodul pomului din care i se poruncise sa nu man?nce, atunci a fost izgonit din Rai si a cazut din starea cea din fire ?n cea afara de fire, adica ?n pacat, ?n iubire de slava si iubire de poftele lumii acesteia si ?n celelalte patimi, stap?nindu-se de d?nsele si robindu-se lor prin calcarea poruncii. Astfel s-a ?nmultit rautatea peste masura, a ?mpartit moartea, nimeni nu mai cunostea pe Dumnezeu, ci pretutindeni era revarsata necredinta. Numai c?tiva, foarte putini (precum au zis parintii nostri) povatuindu-se de legea cea fireasca, au cunoscut pe Dumnezeu, caci vrajmasul ?si ?ntinsese toata rautatea, deoarece ?mparatea pacatul. Atunci a ?nceput ?nchinarea la idoli, s-au ?nmultit Dumnezeii, farmecele, uciderile si toata rautatea diavolului. Dar preabunului Dumnezeu i s-a facut mila de zidirea Sa si a dat legea cea scrisa prin Moisi, care oprea de la pacate si ?ndemna spre fapte bune, arat?nd ce trebuie si ce nu trebuie facut. A dat porunci, ?ntre care ?n cea dint?i zice: Domnul Dumnezeul tau unul este, ca sa osebeasca mai ?nt?i mintea lor de multimea dumnezeilor. Si iar zice: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din tot cugetul tau si din tot sufletul tau, vestind pretutindeni ca unul este Domnul si un altul nu mai exista. Caci zic?nd: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, a aratat ca un singur Dumnezeu este. De asemenea, se spune ?n cele zece porunci: Domnului Dumnezeului tau sa te ?nchini si numai Lui sa-i slujesti, de el sa te lipesti, ?ntru numele lui sa te juri. Adica sa nu ai alti dumnezei, nici sa te ?nchini la vreo asemanare din cele ce sunt sub cer, sau jos pe pam?nt. Prea bunul Dumnezeu a dat lege spre ajutor, spre ?ntoarcerea si ?ndreptarea rautatii, dar nu s-a ?ndreptat; a trimis prooroci, dar nici acestia nu au putut face nimic, caci precum zice Isaia, rautatea se ?ntarise, nu mai era loc nici pentru alifie, nici pentru untdelemn, nici pentru legatura, caci nu era rautatea numai la o parte, numai ?ntr-un loc, ci cuprinsese tot trupul, tot sufletul si stap?nea toate puterile lui, nefiind unde pune alifie si celelalte. Adica, toate erau supuse pacatului, toate stap?nite de el. Iar Ieremia zice: doftorit-am Babilonul si nu s-a vindecat: adica am aratat numele Tau, am spus poruncile Tale, am povestit facerile de bine si mai ?nainte i-am vestit de venirea vrajmasilor, dar nu s-au ?ndreptat, nu s-au pocait nici nu s-au ?nfricosat si nici nu s-au ?ntors de la rautatea lor. Iar ?n alt loc: nu au primit ?nvatatura si sfatul. Iar proorocul David zice: De toata m?ncarea s-a sc?rbit sufletul lor si s-au apropiat p?na la portile mortii. Atunci Preabunul Dumnezeu a trimis pe unul nascut Fiul Sau: ca numai la Dumnezeu ramasese tamaduirea acestei boli. Aceasta o cunoscuse si proorocii, caci graia David: Cel ce sezi pe Heruvimi, arata-te, ridica stap?nirea Ta si vina sa ne m?ntuiesti pe noi. si iarasi: Doamne, pleaca cerurile si te pogoara, si altele asemenea. Deci, a venit Domnul nostru si s-a facut om pentru noi, ca sa vindece (precum zice marele Grigorie) asemanarea cu asemanare, cu sufletul suflet, cu trupul trup, ?ntru toate fac?ndu-se om, afara de pacat. A luat p?rga firii noastre si s-a facut din nou Adam, dupa chipul cu care zidise Dumnezeu pe Adam dintru ?nceput: a ?nnoit starea noastra cea dupa fire, a prefacut simtirile noastre la ?ntregimea cea dint?i. Fac?ndu-se om, a ridicat pe omul cel cazut si a slobozit pe cel ce se facuse rob pacatului, pentru ca omul era asa de robit de diavolul, ?nc?t si cei ce nu voiau sa pacatuiasca erau siliti fara voie spre pacat, precum graieste apostolul ca din partea noastra: nu fac binele pe care ?l voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc. Dumnezeu, fac?ndu-se om pentru noi, a slobozit pe om din tirania diavolului , a sfar?mat toata stap?nirea lui, i-a nimicit toata puterea, izbavindu-ne din tirania lui. Din robi ne-a facut slobozi. Numai de nu vom pacatui iarasi cu voia noastra, ca ne-a dat putere sa calcam peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului, curatindu-ne de tot pacatul cu sf?ntul Botez. Stiind ?nsa Dumnezeu neputinta noastra, si mai ?nainte cunosc?nd ca si dupa Botez din nou vom gresi (precum zice Scriptura ca pornit este cugetul omului spre cele rele din tineretea lui) a ?nmultit bunatatea Sa, d?ndu-se sfinte porunci curatitoare ca sa ne putem iarasi ?ndrepta de vom vrea, prin pazirea poruncilor. si nu numai de pacate sa ne tamaduim, ci si de patimi; pentru ca altele sunt patimile si altele pacatele. Patimile sunt acestea: m?nia, trufia, iubirea de pofte, vrajmasia, pofta, rautatea si altele asemenea, iar pacatele sunt lucrarea acestor patimi, sav?rsirea lor cu fapta, ?mplinirea cu trupul a celor ce

3

?ndeamna patimile. Fiindca poate cineva sa aiba patimi si sa nu le sav?rseasca, adica sa nu faptuiasca. Ni s-a dat porunci, precum am zis, sa ne fereasca nu numai de pacatuire, ci sa ne izbavim si de patimi. Caci zice: legea a poruncit sa nu curvesti, iar Eu zic nici sa nu poftesti; legea a zis sa nu ucizi, Eu zic nici sa nu te m?nii; ca de vei avea pofta sa curvesti, macar desi n-ai curvit astazi, pofta nu ?nceteaza a te ?mboldi ?nlauntru p?na nu te va arunca la fapta. De ce te m?nii asupra fratelui, din m?nie cazi si ?n clevetire si ?n zavistie si asa putin cate putin merg?nd, ajungi si la ucidere. De asemenea, legea zice sa se scoata ochi pentru ochi si dinte pentru dinte si celelalte, pentru ca scopul legii era sa ne ?nvete nu face ceea ce nu am fi voit sa patimim noi ?nsine; ne oprea sa nu facem rautate ca sa nu patim si noi la fel. Dar Hristos ne sfatuieste nu numai sa primim palme cu rabdare, ci si cealalta fata a obrazului sa o ?ntoarcem cu smerenie. Sfintii stiind acestea, ?n tot chipul se nevoiau ca sa se uneasca cu Dumnezeu, care, dupa Sf?ntul Botez, nu numai ca au taiat lucrarea pacatului, ci s-au silit de au biruit si patimile si au ajuns desav?rsiti ?ntru nepatimire, precum era sf?ntul Antonie, sf?ntul Pahomie si ceilalti purtatori de Dumnezeu parinti, care, av?nd r?vna sa se curateasca (precum zice apostolul) de toata ?ntinaciunea trupeasca, se sileau cu paza poruncilor sa-si curateasca sufletul si sa-si destepte mintea ca sa vina la fiinta cea dint?i; ca porunca Domnului este stralucitoare, adica foarte luminoasa si lumineaza ochii mintii. Pricep?nd acesti sfinti parinti ca, afl?ndu-se ?n lume, nu pot cu lesnire sa faca fapta cea buna, au socotit sa vietuiasca viata straina, cu o petrecere deosebita, adica vietuirea cea calugareasca. Au ?nceput a fugi din lume si a locui ?n pustietati, cu posturi si cu privegheri, culc?ndu-se jos pe pam?nt si alte patimiri rele suferind, s-au lepadat si de patria lor si de toate rudeniile lor, de bani, de averi, de mosii si de alte bogatii, pazind nu numai poruncile, ci si trupurile lor aduc?ndu-le ca niste prinoase lui Dumnezeu, rastignindu-le cu patimirea cea rea. Aceasta este ceea ce zice Apostolul: Mie mi s-a rastignit lumea, si adauga: si eu lumii. Atunci se rastigneste omul lumii, c?nd se nevoieste sa biruiasca si sa omoare toate patimile si sa se lepede de pofta si dulceata lor. Asa se ?nvredniceste sa zica cu apostolul: mie lumea s-a rastignit si eu lumii. In ce chip parintii s-au silit si s-au nevoit rastignindu-se lumii, asa se pare ca am vrea sa urmam si noi, pentru ca am lasat lumea si am venit la m?nastire. Dar ce folos, fiindca nu voim sa ne rastignim lumii, ci ?nca avem poftele ei, ?nca iubim slava ei. Precum ne-am lepadat de lume si de toate lucrurile ei, trebuie sa ne lepadam si de poftele lucrurilor ei. Trebuie sa pricepem ce este aceasta lepadare, pentru ce am venit la m?nastire, ce este chipul ce am luat, sa ne ?ntarim ?ntr-?nsul si sa ne s?rguim ca si parintii nostrii. Chipul pe care ?l purtam e tocmit din haina sluta, adica fara m?neci, din br?u de piele, polistavrion si culion. Toate acestea sunt ?nchipuiri si avem datoria sa stim ce ?nsemneaza simbolul nostru. Pentru ce purtam colovion fara m?neci, adica mantie? Pentru ca m?necile ?nchipuiesc m?inile, iar acestea ?nsemneaza fapta. Deci, c?nd g?ndim sa sav?rsim vreun pacat cu m?inile adica sa furam, sa batem, sau alt pacat sa facem, sa cugetam la chipul nostru si sa ?ntelegem ca nu avem m?ini, adica nu avem m?ini pentru a face ceva din cele ale omului celui vechi si sa ne ?nfr?nam. Mantia noastra are si un semn mohor?t. Dupa cum toti ostasii ?mparatului au la haina lor un semn mohor?t, adica din haina ?mparateasca, ca sa se cunoasca din aceasta ca sunt ostasi ai ?mparatului, tot asa si noi sa purtam semn mohor?t la mantie, arat?nd ca suntem ostasi ai lui Hristos si avem datoria sa suferim toate patimile, pe care le-a suferit El pentru noi. Caci, c?nd a patimit Stap?nul nostru, a purtat haina cea mohor?ta mai ?nt?i ca un ?mparat, ca este ?mparatul ?mparatilor si domnul domnilor, apoi ca un semn de batjocura. Av?nd si noi semnul cel mohor?t fagaduim, precum am zis, sa suferim patimile Lui. Precum ostasul nu-si lasa tabara lui ca sa se faca plugar sau negustor, fiindca ?si pierde starea sa, precum zice apostolul: Nimeni ostas fiind se amesteca ?n lucrurile lumii, ca sa placa celui mai mare; asa si noi, nu avem nici o grija de lumea aceasta, ci numai lui Dumnezeu sa slujim, pentru ca lesne sa putem ?mplini fagaduinta noastra si sa nu cadem iarasi ?n grijile lumesti. Avem si br?u, dar oare pentru ce ?l purtam? Mai ?nt?i ca sa fim gata de slujba, pentru ca tot cel ce voieste sa slujeasca ?nt?i se ?ncinge si asa ?si ?ncepe slujirea sa, precum zice Domnul: sa fie mijloacele voastre ?ncinse. Br?ul este de curea, ca sa omoram poftele noastre, caci si cureaua se face din trup mort; se ?ncinge la mijlocul nostru, acolo unde sunt rinichii, ?n care loc, se zice, se afla pofta inimii. Despre aceasta zice apostolul: omor?ti madularele voastre cele de pe pam?nt: curvia, preacurvia si celelalte. Purtam polistavrion, care se aseaza crucis pe umerii nostri, adica purtam chipul crucii pe umerii nostri, precum zice Domnul: Ia-ti crucea ta si vino dupa mine. Dar ce altceva este crucea dec?t numai omor?rea cea desav?rsita a patimilor, ce se dob?ndeste prin credinta lui Hristos? Aceasta credinta, precum iarasi spun sfintii batr?ni, izgoneste toate ?mpotrivirile, iar lucrarea noastra o sav?rseste fara ?mpiedicare, aduc?ndu-ne spre cea desav?rsita omor?re despre toate lucrurile lumii. De ai lasat rudenii, sa te nevoiesti

4

a taia si pofta de la ele; tot asa si pofta de bani, de mosii si de toate lucrurile de care te-ai lepadat trebuie a o taia, precum am mai zis. Aceasta este lepadarea cea desav?rsita. Avem culion, semnul smereniei, pentru ca numai copiii cei mici poarta culion, iar nu si oamenii ?n v?rsta. Noi pentru aceea ?l purtam, ca sa fim prunci cu rautatea, precum zice apostolul: Nu fiti copii cu mintea, ci cu rautatea. Pentru ca pruncul cel mic nu are rautate, ci de se necinsteste nu se manie, de se cinsteste nu se m?ndreste, iar de este lipsit de ceva nu se ?ntristeaza, ca este prunc la rautate si nu cauta sa rasplateasca cu rau celui ce l-a tulburat, nici nu face vreun lucru spre a fi laudat de oameni. Culionul mai ?nsemneaza si darul lui Dumnezeu. ?n ce chip culionul acopera si ?ncalzeste capul copilului asa si darul lui Dumnezeu acopera mintea noastra. Batr?nii spun despre culion ca este simbolul darului M?ntuitorului nostru Dumnezeu care ne acopera sufletul, pazindu-ne pruncia cea ?ntru Hristos de vrajmasii cei vazuti care necontenit vor sa ne palmuiasca si sa ne raneasca. Iata, noi purtam toate acestea: br?u pe mijlocul nostru, care ?nsemneaza omor?rea poftei celei necuv?ntatoare, polistavrion pe umere, adica Crucea, lepadarea si rastignirea lumii si culion avem, spre ?nchipuirea nerautatii si prunciei celei ?ntru Hristos. Sa petrecem dar dupa chipul nostru, precum au zis parintii, ca sa nu purtam chip strain, ci precum am lasat cele mari, asa sa lasam si cele mici. Am lasat lumea, sa lasam si poftele ei; pentru ca acestea, precum am zis, prin nebagare de seama, iarasi ne ?mpreuna si ne leaga de lume. De voim sa scapam desav?rsit, sa ne ?nvatam a ne taia voia si asa, putin cate putin, cu ajutorul lui Dumnezeu, sporim si ajungem la nepatimire, ca nimic alta nu foloseste pe om at?t de mult, ca taierea voii. ?n adevar, mai mult sporeste cineva prin aceasta, dec?t prin toate faptele cele bune. Ca ?n ce chip cineva merg?nd pe cale se odihneste la un loc de popas si ?ntarindu-se merge multa cale, asa si cel ce umbla pe calea taierii voii, ?si c?stiga prin aceasta nepatimire si poate ?n putina vreme a taia si zece vointe. ?n ce chip, asculta : merg?nd pe drum, vede ceva, iar cugetul ?i spune : uita-te acolo ! El ?i raspunde, nu vreau, ?si taie voia si nu se uita. Sau gaseste oameni vorbind si cugetul ?i zice : spune si tu cutare cuv?nt : si el ?si taie voia si nu zice. ?i zice g?ndul sa mearga la bucatar sa vada ce bucate gateste, el ?nsa ?si taie voia si nu merge ; vede ceva si cugetul ?l ?ndeamna a ?ntreba cine l-a adus, totusi ?si taie voia si nu ?ntreaba. Astfel, putin cate putin, deprinz?ndu-se se obisnuieste desav?rsit a-si taia voia. Din cele mici se ?nvata a taia si cele mari fara osteneala si putin cate putin se deprinde a nu avea nici o voie. si asa, oricine face se odihneste : caci nevr?nd vreodata sa-si faca voia, totdeauna se afla ?n liniste. Pentru ca cel ce nu are voia sa, orice face ?l multumeste, pe toate socotindu-le ca fiind dupa voia sa, ori asa, precum am zis, se afla ?ntru nepatimire : ca toata tulburarea si ispita, prigonirea si b?ntuiala, nu ne vin din alta parte, fara numai ca voim sa se faca voia noastra. Prea fericitul acela Dositei, trait ?n asa vietuire, asa m?ncari si asa bauturi si odihne, nici odinioara auzind cuv?ntul lui Dumnezeu, precum ati auzit, pentru aceea a ajuns la asa masura duhovniceasca ?n asa de scurta vreme, pentru ca avea fericita ascultare. si ati ascultat cum l-a proslavit Dumnezeu ca n-a lasat sa ram?na nesocotita si uitata fapta cea buna a lui, ci a descoperit-o acelui sf?nt batr?n, care l-a vazut ?mpreuna cu sfintii, desfat?ndu-se ?ntru fericirea lor. Dar sa va spun si alt lucru, ce s-a facut ?n zilele mele, ca sa cunoasteti ca fericita ascultare izbaveste pe om si de la moarte. C?nd eram ?n obstea fericitului avva Seridon, a venit acolo ucenicul unui mare batr?n cu scrisoare de la staretul sau, av?nd porunca sa se ?ntoarca negresit p?na seara. ?n acea zi ?nsa, au venit ploi mari si r?ul care era ?n apropiere crescuse foarte tare, dar el voia sa se ?ntoarca negresit pentru porunca staretului. Atunci am socotit sa mergem cu el p?na la r?u, ca vaz?ndu-l at?t de mare sa se ?ntoarca singur. Noi ?nsa ?l rugam sa ram?na, cunosc?nd ca era cu neputinta a nu se primejdui dar el nu ne-a ascultat. Deci, am mers ?mpreuna, iar el, cum am ajuns la r?u, s-a dezbracat de haine, le-a legat deasupra capului si a intrat ?n acel r?u ?nfricosat. Noi stateam si ne miram, tem?ndu-ne de primejdia lui. El ?nsa ?nnot?nd a trecut de cealalta parte, apoi ?mbrac?ndu-se cu hainele sale, ne-a facut metanie lu?nd iertaciune si a plecat cu grabnica alergare. Noi am ramas mult mir?ndu-ne si ?nspaim?nt?ndu-ne de puterea faptei lui celei bune, ca ne ?nfricosam numai uit?ndu-ne la r?u pentru marirea si repejunea lui. Fratele ?nsa ?l trecuse fara primejdie pentru ascultarea sa. Tot asa si fratele acela, trimis de staretul sau la oras, catre ispravnic, pentru oarecare trebuinta, c?nd a vazut ca fiica aceluia ?l silea sa faca pacat cu dansa, nazuind cu mintea la rugaciunea staretului sau, a zis : Dumnezeul parintelui meu, m?ntuieste-ma! si o, minune ! ?ndata s-a aflat pe drumul schitului, merg?nd catre staretul sau. Vedeti puterea faptei bune, vedeti lucrarea cuv?ntului c?t ajutor are ? Caci numai pentru ca a chemat ?n ajutor rugaciunea parintelui sau zic?nd : Dumnezeule, pentru rugaciunile parintelui meu, izbaveste-ma, ?ndata s-a aflat pe cale. Socotiti smerenia si ascultarea am?ndoura. Ca afl?ndu-se ?n mare lipsa ?n pustie si vr?nd batr?nul sa trimita iarasi pe fratele la oras, la mai sus numitul ispravnic, nu i-a poruncit sa se duca, ci ?i zicea : vrei sa mergi frate ? De asemenea si fratele nu zicea ca nu se duce, ci spunea : cum vei porunci parinte. Fiindca ?i

5

 ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download