Din istoria religiei:



BuletinulClubului Rom?n dinChattanoogaNum?rul 29 (dou?zeci?inou?) Martie 2014romclub.Din istoria religiei: Protestan?ii (2) – Jan Hus, husi?ii ?i r?zboaiele Husite02/01/2014Autor Theophyle Jan HusJan Hus este considerat de mine primul teolog catolic care reuseste sa convinga necesitatea unei reforme a bisericii catolice cu aproape un secol inaintea lui Martin Luther. Hus este impreuna cu ?Luther, Calvin, si Zwingli unul dintre parintii 19050395495Protestantismului primar.?Jan Hus ?se naste in 1369 la Husinec (probabil ca numele lui deriva de la numele localitatii), orasel in sudul Boemiei, intr-o familie modest? a unui lucrator cu ziua pe pamanturile feudalului local. Jan Hus, indemnat si probabil finantat de feudalul locului (probabil, Sigismund von Huller Orlik), ?urmeaz? ?coala Latin? in Prahatice ?i studiaz? din anul 1386 ?n Praga, la Universitatea Karl. Hus reuseste sa se intretina singur slujind la diverse biserici din Praga. Dupa absolvirea studiilor academice si obtinerea titlului “Magister Artium”, ramane la universitatea la care a invatat, devenind profesor de limba ceh? literar?. Jan Hus este si unul dintre primii gramatici aj Cehiei, ?stabilind multe dintre regulile de scriere a limbii.Dup? c?s?toria sorei regelui Wenceslaus IV-lea (Wenzel) al Boehmiei, Ana de Bohemia, cu Richard al II-lea al Angliei ?n 1382, ajung la Praga impreuna cu nobilii cehi care s-au intors de la aceasta nunta regala, opere teologice ?ale lui John Wycliff, despre care am vorbit in articolul anterior. Hus, profund impresionat de ideile lui Wycliff, traduce ?Trialogus, Dialogus, Opus evangelicum in limba ceha si ajuta la distribuirea acestor articole teologice, anti-monastice, denuntand coruptia monasticismului catolic in acele vremuri.Hus devine preot ?n 1401, ajung?nd decanul Facult??ii de Filozofie al Universitatii din Praga. ?n 1402 devine rector la aceeasi universitate, unde preda teologie ?i filozofie. Jan Hus a reu?it s?-l conving? pe regele Wenceslaus al IV-lea (Wenzel) ?s? aprobe Decretul Kutná Hora, care admite majoritatea cehilor la Universitatea Karl (Carol). Astfel, prin acest decret, se ?nt?rea pozi?ia ceh? ?n raport cu germanii la Universitatea din Praga. Din nefericire pentru Universitatea Karl din Praga, aceasta masura nationalista a produs un exod de cadre si studenti, slabind statutul academic al universitatii, prin pronuntarea ?caracterului national al acesteia.Din 1402 toate predicile lui Hus sunt ?n limba ceh?, la fel ca ?i imnurile corale din timpul slujbei. Jan Hus, foarte popular, devine ?i preotul confesor al reginei Sophie, sotia regelui Wenceslaus IV-lea. Hus predica o via?? modest?, moral?, condamn?nd u?urin?a, lacomia si luxul de?antat. Aceste opinii au determinat nemul?umirea printre meseria?ii ?i negustorii care tr?iau de pe urma acestora.Adptand tezele lui Wyclif, Jan Hus atac? coruptia, l?comia ?i via?a de desfr?u a clerului, propriet??ile ?i averile fabuloase ale bisericii. Jan Hus incepe sa promoveze cu tarie pentru reformarea bisericii, a militat pentru libertatea g?ndirii ?i introducerea limbii cehe ?n slujbele biserice?ti, recunosc?nd numai Biblia ca o autoritate suprem? (Sola scriptura) ?n credin?a cre?tin?. Jan Hus nu a acceptat teza “infailibilitatii papale”.Episcopul din Praga ?i suspend? ?n anul 1408 dreptul de a predica ?i ?i interzice slujbele religioase. Jan Hus nu respect? aceste interdic?ii, iar ?n predicile sale critic? mai departe Papa ?i clerul bisericesc, reu?ind ?ntr-un timp scurt s? ob?in? simpatia majorit??ii popula?iei din Boemia. Pentru a ob?ine sprijin, Episcopul din Praga ?l recunoa?te pe papa Alexandru al V-lea, care de fapt a fost un antipap? ?i astfel ob?ine o “Bul? papal?” (9 mai 1410) prin care se pretinde s? fie ?nm?nate lucr?rile lui Wyclif episcopului ?i sunt ?nterzise propagarea ?i predicile ?n afara bisericii. Din ordinul episcopului, sunt arse peste 200 din manuscrisele lui Wyclif. Jan Hus este denun?at Romei.?n 1410 Papa Ioan al XXIII-lea ?l excomunic? pe Jan Hus, iar ?n 1411 el este alungat din Praga, ceea ce a provocat nemul?umiri ?i revolte ?n ora?. Prin protejarea lui de c?tre rege ?i datorit? revoltelor populare, Jan Hus poate predica ?nc? un an. El condamn? cruciadele ?i bula papal? prin care se face iertarea p?catelor prin indulgentele papale. ?n cele din urm?, Jan Hus este nevoit sa fuga si s? se refugieze ?n afara ora?ului Praga, ?n cetatea Krakovec din Boemia central?.La Krakovec, Jan Hus a scris mai multe lucr?ri ?n limba ceh?, realiz?nd o baz? pentru limb? literar? ceh?, contribuind la traducerea Bibliei ?i a Vechiului Testament (1413). Atunci c?nd Papa Ioan al XXIII-lea porne?te o nou? cruciad? ?mpotriva ora?ului Neapole ?i promite iertarea p?catelor celor care particip? la aceast? cruciad?, Jan Hus critic? aceast? activitate, iar la Praga izbucnesc revolte noi. Jan Hus str?bate Boemia ca predicator, iar mase mari de cehi i se al?tur?. Concret Hus revendica separarea bisericii cehe de biserica Regatului German (?n Sf.Imp.R.-Cat. era ?i un rege german al?turi de ?mp?rat) ?i drepturi mai largi ?n folosirea limbii cehe.190503341In 1413, Jan Hus publica lucrarea De Ecclesia (Despre Biseric?), prin care ??i exprim? p?rerea sa despre ierarhia bisericeasc?. Jan Hus sus?ine c? numai Isus poate s? fie c?l?uzitor ?i conduc?tor ?n credin??. Dupa umila mea parere, acesta este cu adevaat primul Manifest al Reformei, si NU cele “95 de teze” ale lui Luther, din nefericire istoria este scrisa intotdeauna de invingatori.Documentul “Despre Biseric?,” inclusiv afirmatia “c? numai Isus poate s? fie c?l?uzitor ?i conduc?tor ?n credin??” sunt citate de acuzatorii lui la Conclavul de la Constan?a (pe malul lacului Boden – Elve?ia) pe parcursul procesului lui Jan Hus. Regele german Sigismund i-a asigurat lui Jan Hus drum liber la dus ?i ?ntors, promisiune atestat? la 18 octombrie 1414 printr-o scrisoare oficial?. Jan Hus s-a hot?r?t s?-?i prezinte ideile sale ?n fa?a reprezentan?ilor clerului ?i s? se apere singur. La data de 3 noiembrie 1414, Jan Hus sose?te ?n Constan?a unde este imediat arestat. Dup? arestare, Regele Sigismund a amenin?at c? p?r?se?te consiliul, dar biserica l-a eliberat din func?ia sa, anuland promisiunea data lui ?Jan Hus. Jan Hus a fost ?ncarcerat ?n cetatea Gottlieben pe Rin a episcopului din Constan?a, unde a fost ?nfometat ?i legat ?n lan?uri la un perete ?n apropierea gropii cu fecale. Jan Hus este adus la m?n?stirea franciscan? la 5 iunie 1415, unde va petrece ultimele sale s?pt?m?ni de via??. Jan Hus are ocazia s?-si apere ideile ?i i se pretind numai retragerea ?i dezmin?irea tuturor afirma?iilor sale eretice, ceea ce el refuz? ?n mod repetat. La 6 iulie 1415 Jan Hus este condamnat de Consiliu drept eretic cu arderea pe rug pentru afirma?iile sale.?1905055Imediat dupa condamnare, Jan Hus este ars pe rug ?mpreun? cu manuscrisele sale, cenu?a sa fiind ?mpr??tiat? ?n Rin. Execu?ia lui Jan Hus s-a f?cut sub conducerea lui Friedrich I. (Brandenburg), mai t?rziu Prin? von Brandenburg, str?mo?ul regilor prusaci din familia Hohenzollern. Execu?ia lui Hus ?i prigoana declan?at? ?mpotriva adep?ilor s?i a fost una din cauzele directe ale declan??rii r?zboaielor Husite (1419 – 1436). Sangeroasa perioada si preludiul “Razboiului de 30 de ani.”Ciudate vremuri in care un crestin a fost ars pe rug pentru afirmatia “c? numai Isus poate s? fie c?l?uzitor ?i conduc?tor ?n credin??”.Bibliografie si citate:Fudge, Thomas A. The Memory and Morivation of Jan Hus, Medieval Priest and Martyr, Turnhout, Brepols, 2013; Spinka, Matthew, John Hus: A Biography, Princeton, New Jersey: Princeton University Press,1968; Philip Schaff-Herzog: Encyclopedia of ReligionPoetul lunii: Traian T. Co?oveiVinul f?r? de p?ine lui H. R. Patapievici Privit de sus,vinul are form? de cerc: ro?u, de s?nge -culoarea aceea care scoate surisul de lacrimi pe lacol?uri de str?zi, -reci, b?ntuite de nimeni, pietruite cu nic?ieri, ?ntunecoasestr?zi cu nume de cranii ?i oaseprecum o salb? de m?ng?ieri: nem?rginire t?cut? ?i oarb?.Era vinul ales, cel ce a ?nv??at s? tac?, s? rabde -cel ce s-a r?stit la ??rile calde,c?nd via?a se spal? pe m?ini de vie?ile noastre.F?r? cuvinte, f?r? priviri.Vinul de r?stigniripe crucea de os: vinul de ?oapte, amu?it, vinul carevrea moarte.Vinul sf?nt-necuv?nt care ?tie s? ?ndure, s? sape?n cariere de piatr?, vechi, sf?rtecate...Vinul cel sf?nt care calc? pe ape!190500Traian T. Co?ovei – la adioAngelo Mitchievici 2 ianuarie 2014 , La Punkt ( lapunkt.ro)Poezia, aceast? ardere care pentru unii poe?i nu se stinge dec?t cu propriul s?nge, cu propria carne, cu propriul suflet sf?r?ind prin a cere totul, a fost daimonul care l-a posedat pe acest autentic optzecist. ?n “Postmodernismul rom?nesc”, pasager, Mircea C?rt?rescu observa ceea ce eu a? numi un complex Peter Pan al genera?iei optzeciste. Nu ?tiu c?t de adev?rat este, ?ns? intui?ia c?rt?rescian? aducea cu sine m?rturia cuiva care a tr?it ?n miezul unei genera?ii marcate de o mare nelini?te, de un fream?t interior, ?n afara angajamentelor ideologice, dar cu angajament deplin fa?? de poezie. Aici a? decupa un singur vers din cunoscutul catren al poeziei lui Labi?: ??i-i d?m a-nsufle?irii noastre vam?”, ceea ce asce?ti poe?i au f?cut-o pe deplin.Mitul latent al genera?iei este aceast? tinere?e f?r? b?tr?ne?e pe care o mare parte dintre poe?ii ei par s? o fi cultivat dincolo de orice v?rst?, refuz?nd cu obstina?ie ?mb?tr?nirea, ?i p?str?nd ceva tineresc, rebel ?i provocator, fie ?i prin refuzul unei a?ez?ri ?n r?ndul lumii, al poe?ilor cu diplom?, pe care consacrarea o aduce cu sine. Acest refuz care are uneori nota sa de ridicol sublim se strecoar? ?i un fel de dramatism al unei c?ut?ri f?r? sf?r?it ?i f?r? ?mp?care. ?n “Marele Gatsby”, Scott Fitzgerald intuia ?ntr-unul dintre personajele sale, Tom Buchanan, aceast? nelini?te legat? de c?utarea tensiunii sportive din jocurile de rugby, tensiune care nu avea s? se mai ?ntoarc? niciodat?. Mutatis mutandis, mi s-a p?rut c? nimeni dec?t Train T. Co?ovei nu ?ntruchipeaz? mai bine aceast? nelini?te, aceast? nostalgie. Am v?zut aceast? dorin?? de a retr?i tensiunea inegalabil? din preajma debutului acestor poe?i optzeci?ti, din cadrul Cenaclului de Luni condus de Nicolae Manolescu ?ntr-o emula?ie pe care contextul constr?ngerilor ideologice ?i atacurilor imunde de la revista S?pt?m?na, atacuri orchestrate de cei doi tri?ti ?i penibili menestreli ceau?i?ti, Eugen Barbu ?i Corneliu Vadim Tudor, o f?cea ?nc? ?i mai puternic?. Aer cu diamante (Litera, 1982), o inestimabil? antologie preciza formula acestei fr??ii de cruce ?ntre patru poe?i intratabili, Traian T Co?ovei, Mircea C?rt?rescu, Florin Iaru ?i Ion Stratan. Cu cartea ?n m?n? am r?mas cu privirea fixat? pe fotografia de pe coperta a 4-a. Cei patru stau c?lare pe o locomotiv? cu abur, un monstru de fier, negru catran, dormind lini?tit, f?r? un puf?it, cu amintirea arderilor de odinioar? ?i a ?uierului intens. Un monstru tras definitiv pe o linie moart?, devenit scena celor patru mu?chetari ridica?i ?n sc?rile ei de cal apocaliptic. Fotografia aceast? reflect? pentru mine etosul optzecist, cei patru apar ca membrii unei forma?ii de rock, cu pletele lor nepermis de lungi, pe vremea c?nd Partidul te dorea tuns, cu b?rbi ?i must??i stufoase, haiduce?ti, (Florin Iaru barb?, Ion Stratan, Mircea C?rt?rescu doar must??i, dar ce must??i!), sau cu must??ile fine, de culoarea spicului, à la mousquetaire (Traian T.Co?ovei) sau, cu blugii lor occidentali, de?i ?i pantalonii de stof? purta?i de poet sunt parc? altfel. Traian T. Co?ovei poart? ni?te pantofi cu toc, care-i confer? aerul de vedet? rock combinat? cu un enfant terrible, aliaj de juvenil Don Juan de Bucure?ti ?i golan fermec?tor. Pletele ?i must??ile asigur? o coeziune de grup care este transferat? posturii jemanfi?iste ?i aerului spadasin, c?ci ceva de obr?znicie inteligent? te fixeaz? provocator din acest portret de grup cu locomotiva care ?ine locul doamnei, a?a cum ?n aerul cu diamante mai str?luce?te ?i un fel de vis?torie f?r? leac ce pare s? fi caracterizat ?ntreaga genera?ie. Primele volume ale lui Traian T Co?ovei m-au fascinat de la prima lectur?, “Ninsoarea electric?” (Cartea Rom?neasc?, 1978) ?i “1,2,3 sau” (Albatros, 1980) r?m?n preferatele mele. ?n special volumului “1,2,3 sau” nu-i g?sesc nimic asem?n?tor ca formul? poetic?. Nu am ie?it de sub aceast? vraj? nici acum ?i este suficient s? ?ncep s?-i recitesc poemele ca s? simt cum un fel de otrav? dulce mi se infuzeaz? lent ?n vene ?i cum intru ?n jocul pe care mi-l dicteaz? incon?tient aceast? poezie, b?ntuit de fantasme care nu sunt ale mele. Acest efect hipnotic al liricii lui Co?ovei, dimensiunea ei spectral? de dagherotip cu fantome, e marele secret al acestei poezii care ??i ninge direct ?n s?nge cu fulgi mari care se transform? ?n lacrimi la atingere cu pielea fierbinte. Lacrimi care r?m?n mereu reci pentru c? nu exist? nimic din sentimentalismul ieftin al poeziei care pl?nge pe linia inaugurat? de Conachi la noi.?n nr. 851 din 2009, ?n “Formula As”, ap?rea cu titlul ?Confesiunile unui poet – Traian T. Co?ovei” un interviu cu acesta, pe care-l g?sesc inegalabil. Dac? ar trebui s? fac o introducere ?n ceea ce ?nseamn? poezia ca art? de a tr?i, a? apela la formul?rile lui Traian T. Co?ovei din acest interviu tulbur?tor. Dispari?ia poetului confer? r?spunsurilor sale o semnifica?ie testamentar?. Din ele r?zbate pe l?ng? o sinceritate pe care a? numi-o liminal?, ?i confesiunea unui mare poet care ?i-a tr?it via?a pe m?sura propriei sale voca?ii ?i sensibilit??i, imperfect ?i intens, cu toate celulele firii. Nu cred c? exist? o mai bun? ?ncheiere a modestului meu omagiu adus unui poet care continu? s? m? fascineze, dec?t propriile sale cuvinte mult mai inspirate. Am decupat din interviul s?u din “Formula As” doar dou? subtile ?i sensibile m?rturii despre poezie ale cuiva pentru care poezia a fost totul: - Se spune ca arti?tii nu iubesc ca oamenii de r?nd. Au ei nevoi mai speciale?T.T.C.: – Arti?tii se r?sfa??. ??i inventeaz? drame personale, mici puneri pe scena public?, spectacole de la care adesea sunt absen?i… chiar ei, care ar fi trebuit sa fie actorii principali. A iubit Eminescu altfel dec?t muritorii din jurul lui? Nu! Dar a ?tiut s? exprime acest sentiment cum pu?ini au f?cut-o. Versurile mele ascund o ?ndoial? ?n privin?a autenticit??ii sentimentelor. Am fost de prea multe ori dezam?git. Dac? a? fi scris c?te o carte de fiecare dat?, l-a? fi dep??it pe nemuritorul Balzac. De altfel, ?ntreaga literatur? modern? are structura unui imens, necuprins discurs de dragoste… fie el ?i poetic. Dac? marea poezie este o poezie a nefericirii, este pentru c? literatura nu se na?te din fericire ?i ?mbuibare. Poezia e o pastil? de uitat, un bandaj pentru toate aceste suferin?e, o exorcizare a ne?mplinirii. Dac? ?mi recitesc o antologie de poezie, pot spune cu exactitate cu ce iubit? eram ?n perioada ?n care am scris anumite poeme.V-a cotropit o oboseal? de a fi, o lehamite existen?ial??T.T.C.: – Eu am tr?it intens totul, ?i via?a social?, ?i cea sentimental?. Chiar ?i momentele de r?zg?ndire ale acestei vie?i ?n versuri. Am avut viraje periculoase, am ars intens. M-am implicat ?n ce am f?cut. Dar am constatat c? via?a merge mai departe ?i c? nu merge ?n direc?ia pe care mi-a? fi dorit-o, nici cultural, nici social. Am o vag? b?nuial? c? societatea se poate dispensa ?i de noi, poe?ii. Suntem ?inu?i ca ni?te bibelouri decorative. ?n plus, sunt un om cu un spirit autocritic foarte dezvoltat. Nu sunt ?nc? mul?umit de mine. Mai am multe de f?cut. Dar nu e un sictir, nu e o resemnare. E doar revolt?. Revolta mea e poezia, care, ca ?i iubirea, trebuie s? triumfe.Mae?trii r?bd?rii Ah, copil?ria mea i-a v?zut pe mae?trii r?bd?rii?nc?lzindu-?i m?inile la flac?ra feti?ei cu chibrituri?i singur?tatea cea mai obraznic?cum ??i scria numele pe pere?icu un briceag ?n form? de pe?te.Cineva trebuie s? vin? ?n inima pietrei-?mi spuneam.Cineva trebuie s?-?i lustruiasc? s?ngele ca pe-o arm??i cineva cu o foarfec? de argints? tund? gardul viu al iubirii.Doar semne la geam, americi descoperite ?n b?lb?iala ninsorii-doar tremurul degetelor pestebraille-ul orbitor al z?pezii.Siropul mor?ii tale ag??a la ferestre gratii din col?i de goril? ?i cineva care trebuia s? vin?s? citeasc? ?n verdele frunzei de-a fi,la g?tul girafei c? s?nt-cineva care trebuia s? m? asculte?n t?cerea cea mai asurzitoare.Poate chiar tu, care ?mplete?ti fulare din mila public?,poate trupurile ?ndr?gosti?ilor alc?tuind o fraz?;poate briantina cu care nebunia ??i neteze?te p?rul,poate tu, care ascul?i penseta v?ntuluismulg?nd din acoperi?uri spr?ncene ?i glasuri,-tu, care ?mi ar??i pe mas? ochelarii marelui orb al g?inilor;tu, care ?mi decupezi din h?rtie de ziars?ruturi dulci ?ntr-o lume de vipl?.Poate chiar tu, care spui:ironia, o fraz? de d?n?ii inventat?...Mersul pe ape Uite, scrie a?a: era o tob? de tinichea?i-o inim?-piramid? de capete retezate-basma curat?.Era pe la sf?r?itul cuvintelor,o poveste f?r? de mam?, f?r? de tat?.C?nd insecta dresat? a s?ngeluivomita peste noi o stare de gra?ie-via?a mea, via?a ta, cetitor, a?teptau lini?tite ?n sta?ies? vin? tramvaiul tr?sur? ?i fric?...Ne g?ndeam: dac? vin ??tia cu via?a ?i ne ridic??i ne t?r?sc ?ntr-un jeg luminos de morfin? latent??P?n? la urm?, ?i clipa de-acum e-o batist?flutur?nd pe-un peron de absen??.Cine am fost, cine era s? fiu-cuvintele vorbeau singure?ntr-o oglind? de cositor.Peron absent, ?nc?rcat cu bagaje de fric?,exiten?? tras? la mal, sf?r?it de sezon...Dac? vine moartea asta ?i nu ne ridic??Din istoria comunismului rom?nesc (6):Cine a fost Elena Ceau?escu? Tovar??a de via?? ?i de lupt? a dictatorului (Updated)Vladimir Tismaneanu ?August 7, 2013? ; contributors.roElena Ceausescu a?fost?o infocata comunista. Vremea lui Ceausescu a insemnat vremea lui Nicolae si a Elenei Ceausescu. Vremea cand libertatea umana era calcata in picioare, cand religia era prigonita, cand drepturile omului erau batjocorite, cand se daramau lacasuri de rugaciune, cand se trecea cu buldozerele peste monumentele memoriei nationale, cand se rationaliza mancarea, adica se provoca foametea in masa, si se tremura de frig in apartamente, cand copiii erau constransi sa devina “soimi ai patriei” si sa recite ode pentru tiran si pentru sotia sa.Inca din anii 70 au inceput sa circule rumori privind diferentele, ori chiar divergentele, dintre Nicolae si Elena Ceausescu. In fapt, ea a?fost, pe intreg parcursul vietii ei mature, o devotata camarada a sotului ei, i-a impartasit optiunile, valorile, anxietatile, fobiile, obsesiile si chiar visele. Aveau fantasme comune. Din cate stiu, nu a fost publicata inca o biografie a celei care, vreme de peste doua decenii, a fost, mai intai informal, apoi oficial, cea mai influenta persoana din anturajul secretarului general. In momentul prabusirii dictaturii, Elena Ceausescu era sefa Comisiei de Cadre a CC, prim vicepremier, membra a Comitetului Executiv si a Biroului Permanent. Era atotputernica si universal detestata. Avea o atractie irezistibila spre kitschul politic si artistic. Ca si Nicolae, a suferit toata viata de un mistuitor complex de inferioritate. In trinitatea comunismului dinastic, ea era Regina Muncii si a Rodniciei. Cateva zile, in decembrie 1989, in timpul vizitei lui Ceausescu in Iran, s-a aflat?de facto?in fruntea Romaniei. Incepuse revolta de la Timisoara. Impreuna cu mamelucii din Comitetul Executiv, a luat decizii funeste, a cerut si a justificat represiunea. Si-a sfarsit viata intr-o balta de sange.190500A?fost?declarata “geniul rau” al lui Ceausescu si afurisita in consecinta, inclusiv de fostii aghiotanti, de la Ion Dinca si Iosif Banc la Dumitru Popescu si Stefan Andrei. Singurul, poate, care i-a ramas loial a fost Manea Manescu.?In momentele lor de maxim curaj, la toaleta, magnatii ceausismului o numeau “muma padurii”. In fata i se inchinau ca ultimele slugi.?Fara Elena, sustin ei, Ceausescu ar fi?fost?un “comunist de omenie”. Cand l-am intrebat pe Ion Iliescu de ce a fost executata Elena Ceausescu, a dat din umeri plictisit. Discutia pe acest subiect i se parea superflua. De mai multe ori a sustinut public ca el n-a avut de-a face cu procesul si cu sentintele. Evident, nu spune adevarul. Chestiunea nu-i putea fi chiar atat de indiferenta. Mi-a povestit ca a cunoscut-o inca inainte de 23 august 1944: “…ne-am intalnit de cateva ori; era intr-un cerc de prieteni ai unchiului meu, fratele ei fiind chiar prieten cu acest unchi al meu” (“Marele soc”, Ed. Enciclopedica, 2004, p. 128). Reprosul principal pe care i-l aducea Ion Iliescu in acel dialog era parvenitismul. Nu condamni pe cineva la moarte, o femeie trecuta de 70 de ani, pentru parvenitism…Nascuta in 1917 (ulterior biografia a?fost?rescrisa si data nasterii a devenit 1919), Lenuta Petrescu a fost o eleva submediocra la scoala din satul ei natal. A ajuns la Bucuresti unde a lucrat ca muncitoare textilista. S-a apropiat de cercurile comuniste, a devenit utecista, l-a cunoscut pe Nicolae Ceausescu, pe atunci membru al Secretariatului CC al UTC. Nu a fost inchisa, a traversat clandestinitatea fara a trece prin lagare si temnite. Dupa 1945 a lucrat in aparatul de partid, la nivel de sector. Nu s-a remarcat prin nimic altceva decat disciplina si obedienta. Era anosta, anodina, fara umor, deci o “tovarasa de incredere”. Sotul ei facea in acei ani o cariera rapida. Lenuta a ajuns activista la Sectia Externa a CC condusa de Ghizela Vass. In acea perioada s-a apropiat de Marta Draghici, sotia ministrului de interne, care lucra si ea la aceeasi sectie. Diferenta dintre Marta si Lenuta era insa imensa in termeni de trecut revolutionar: prima fusese arestata, condamnata la 25 de ani de inchisoare, facea parte din clanul Cziko cu multe increngaturi in miscarea comunista din Transilvania. Mai era ceva, croitoreasa de profesie, Marta stia sa se imbrace. Despre Lenuta, stie o tara intreaga.Nicolae si Elena au avut trei copii: Valentin, Zoia si Nicu. A fost atasata de ei, i-a iubit in felul ei. L-a iubit si pe Daniel Valentin, nepotul de fiu. Spre deosebire de atatea sotii de demnitari, Lenuta a decis sa faca studii. Evident, nu a mers zi de zi la facultate, a beneficiat de un regim special, de meditatii si de sprijin in scrierea lucrarilor. Dupa absolvirea Insitutului Politehnic, Facultatea de Chimie Industriala, a lucrat la ICECHIM. A devenit rapid membra in Comitetul de partid, apoi secretara de partid pe institut. A avansat in ierarhia adminsitrativa, iar dupa moartea directorului, ilegalistul Gabriel Muresan, a devenit ea insasi directoare (pe baza unui ordin al Ministrului Chimiei, Mihail Florescu). A inceput sa se inchipuie om de stiinta. Nu voi insista aici asupra modului in care s-a desfasurat sustinerea doctoratului. S-a actionat grabit si din umbra pentru a se asigura titlul de doctor pentru sotia secretarului general (multumesc cititorilor care mi-au semnalat articole si alte documente legate de acel episod). Teza de doctorat s-a bazat (eufemism pentru plagiat) pe contributiile stiintifice ale reputatilor chimisti Silvia Bittman si Ozias Solomon, care lucrau in subordinea ei. De semnat, fireste, a semnat-o Elena. Din comisia de examinare, condusa de profesorul Tudor Ionescu, a facut parte, inteleg, academicianul Costin D. Nenitescu. Sustinerea a avut loc pe 7 decembrie 1967.Dar Elena chiar se credea intelectuala, dovada reactia indignata de la proces cand procurorul a ironizat titlurile ei stiintifice. Chiar se credea colega cu academicienii, se amagea ca este o savanta reala. O ajutau si trubadurii regimului, gen Paunescu si Vadim, care nu conteneau sa o ridice in slavi ca “femeie, om politic si stralucit savant”. Cultul ei devenise de fapt ritualul geaman al cultului lui Ceausescu, tot asa cum “Cabinetul Doi” ajunsese chiar mai temut decat “Cabinetul Unu”.?Era omniprezenta, veghiind ca nimeni sa nu tulbure linistea “tovarasului”, omul providential care se naste o data la 500 de ani…Nu voi discuta aici cum intelegea Elena Ceausescu feminitatatea. Subiectul se preteaza la un studiu de sine statator. Sa ne amintim totusi cine au fost cele pe care le-a promovat: Alexandrina Gainuse, Tamara Dobrin, Suzana Gadea, Elena Nae, Ana Muresan, Cornelia Filipas, Aneta Spornic. In memoriile sale, Dumitru Popescu scrie cu haz despre aceste tovarase sumbre, umbrele celei care le selectase tocmai pentru ca erau simple marionete. Este interesant ca, in pofida demagogiei despre cresterea rolului femeilor in viata sociala, nicio femeie nu a ajuns in acei ani in structurile de conducere ale MAI. Securitatea a fost, probabil, cea mai machista institutie stalinista din Romania. Elena a sustinut draconica politica demografica menita sa controleze trupul uman: femeile din Romania trebuiau sa ofere societatii patru copii inainte de a putea face un avort. Elena avea doar trei…Suferea de gelozie cronica, nu suporta in casa decat rudele ei, trata cu aroganta familia lui Nicolae Ceausescu. Nu a avut prietene reale, cu exceptia cumnatei sale, Adela, casatorita cu fratele ei, Gheorghe Petrescu. Un timp a fost apropiata de Natalia, sotia lui Leonte Rautu si de Stela, sotia lui Alexandru Moghioros. Relatiile s-au racit imediat dupa alegerea lui Ceausescu in fruntea PMR, in martie 1965. A simulat amicitie cu Elena Maurer, dar de fapt o dispretuia pentru frivolitatea ei proverbiala si, mai ales, pentru ca nu era ilegalista. Portretul pe care i l-a facut Ion Mihai Pacepa in “Orizonturi rosii” este devastator:?o harpie promiscua, barfitoare si invidioasa.?Se raporta la putere cu voluptate de curtezana. Am numit-o candva o Messalina cu pretentii de Newton…Au circulat felul de povesti despre aventurile amoroase ale Lenutei Ceausescu, inclusiv legaturi cu soldatii germani in timpul razboiului. Eu unul le consider inventii ori speculatii. La fel le considerau persoane care au cunoscut-o indeaproape. Singura ei mare iubire a fost Nicolae Ceausescu. Generalul securist Nicolae Plesita sustinea ca injura birjareste. L-am intrebat pe Ion Iliescu daca a auzit-o injurand si mi-a spus ca nu. Nu cred ca fizicianul Ioan Ursu, mana ei dreapta la Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie i-a fost amant. Nu este adevarat ca doctorul Abraham Schaechter, a carui sinucidere ramane un mister, ar fi fost la curent cu asemenea pretinse escapade. Elena si-a dorit sa ajunga in varful piramidei pentru, asemeni nevestei lui Enver Hoxha, Nexhmije, voia sa fie prezenta la toate actiunile in care era implicat sotul ei.?O gluma din Moscova anilor 30 suna cam asa: omenirea a cunoscut trei epoci in istorie, matriarhatul, patriarhatul si secretariatul. Elena apartinea, ca si Nicolae, celei de-a treia.Nu avea incredere in Securitate, suspecta pretutindeni conspiratii. Era meschina si vindicativa. Ideologic, era total convinsa de dogmele oficiale. Ii erau cu desavarsire suficiente. Se pot observa similitudini cu Mirjana Markovici, sotia lui Slobodan Milosevici. Radicalizarea politica a Elenei s-a petrecut in timpul vizitei in China in 1971 cand a putut constata pe viu influenta sotiei lui Mao. Ar mai fi de adaugat alte doua modele: Jovanka Broz, sotia lui Tito, si Isabela Martinez, sotia lui Juan Domingo Peron. Poate si Imelda Marcos.Intr-o carte care contine multe afirmatii indoielnice, Larry Watts scrie ca spre deosebire de Nicolae Ceau?escu, ?Elena nu a avut ?i nu a ap?rat pozi?iile ‘na?ionaliste’. Din contr?, ea era cunoscut? ca o puternic? ‘interna?ionalist?’, categorisire care se aplica multora din cercul ei, spre exemplu ca agenta sovietic? ?i adjunct? a ?efului sec?iei externe, Ghizela Wass, sau Ana Toma ?i Tatiana Bulan, ambele m?ritate cu ofi?eri GRU, care au condus Poli?ia Politic? ?i Academia Militar? ?n perioada stalinist?.” (“Fereste-ma Doamne de prieteni”, RAO, 2011, p. 592, nota 1). Am auzit si elucubratia ca Elena Ceausescu ar fi avut chiar un cerc al ei care i-ar fi inclus pe Leonte Rautu si pe Gogu Radulescu. A propos de cercul de amice: prin anii 60, cand inca mai frecventa lumea “vechilor tovarase”, le-a spus celor prezente la o mica sindrofie ca trebuie sa bea mult ceai intrucat contine “talin”.Nicolae Ceausescu a evadat de la Targu Jiu, in august 1944, impreuna cu Grigore Preoteasa. Lenuta se cunoastea bine cu Kati si cu sora acesteia, Ilus, ulterior castatorita cu Petru Navodaru. Erau inrudite, prin mama, cu Stefan Foris. Ilus a crescut-o pe Ana, fiica lui Navodaru din prima casatorie (Felicia murise in imprejurari tragice). Ana mi-a scris candva cu randrete despe Ilus care, la randul ei a murit tanara, secerata de un cancer. Ana s-a casatorit cu Paul Goma. In pofida presiunilor, Navodaru a refuzat sa-si condamne ginerele. Dupa moartea lui Grigore, in accidentul aviatic din noiembrie 1957, Kati a lucrat la CC, la Sectia de Propaganda. Era prietena de familie cu Ion si Nina Iliescu. La fel, cu Paul si Lidia Niculescu-Mizil. In anii 60, cand tatal meu era exclus din partid si cand multi amici ne ocoleau ca pe niste ciumati, Kati a continuat sa se vada cu mama mea. Sa fi fost si ea, Kati Preoteasa, membra a “factiunii internationaliste” condusa de Elena Ceausescu? Sa fi fost si mama mea una din membrele “cercului”??Asa se nasc legendele…Elena Ceausescu s-a facut vinovata, alaturi de sotul ei, de crime impotriva umanitatii. A contribuit in chip decisiv la degradarea conditiilor de viata ale populatiei, la umilirea cetatenilor pe care ii considera sclavi, la injosirea culturii romanesti. Era rudimentara, posesiva si neiertatoare. Membrii Comitetului Politic Executiv o glorificau fara rusine in fata si o urau din rarunchi. Nu si-a recunoscut vina, a sfidat pseudo-tribunalul inventat de echipa Iliescu-Stanculescu-Brucan-Magureanu. Pe primii trei ii stia bine. La fel cum stia destule despre cel ce avea sa devina premier, Petre Roman.Lucrurile sunt prea serioase pentru a da frau liber imaginatiei. Daca vrem sa scriem romane sau pamflete, putem sa o facem, dar fara a pretinde ca ne ocupam de?istorie politica. Elena Ceausescu nu a simbolizat o fictiva “factiune internationalista” in conducerea PCR din anii 70 si 80. A fost cea mai activa membra a factiunii lui Nicolae Ceausescu pe care au servit-o cu infinit zel tocmai cei care azi construiesc noi mitologii patriotarde. Daca ar citi ceea ce se afirma cu aplomb despre cum era ea implicata in actiuni pro-moscovite, cred ca s-ar uita la Nicolae si l-ar intreba ca si atunci, la proces: “Despre ce vorbesc astia?”Decembrie 1989Rubrica gastronomic?: Salata de boeufApr 17, 2010 ~ Publicat? pe truedelights.ro HYPERLINK "" \o "salata de boeuf" 116403850303 de radu anton romanusive Coupons and Deals. Save up to 70%!ratedsearch.c”Una dintre cele mai stranii si mai neasteptate mancaruri…”romanesti”. Dar nu exista sarbatoare fara galbena, rotunjita salata de boeuf, ornata cu gogosari si maslinute, cum se cuvine. Mancare citadina, salata aceasta e destul de pretentioasa, cerand manufactura rabdatoare si devotata – asta explica de ce se face numai la ocazii. Salata de boeuf dovedeste grija si pretuire mare pentru meseni.” (R.A.Roman)Ingrediente: 1 kg cartofi, 400 g morcov, mazare -?1 cutie mica, 1?telina potrivita, 300 g carne de porc (fara grasime), de vit?, sau un piept de pui, 1?radacina pastarnac, castraveti murati-? un borcan de 800 g, , 4-5 gogosari in otet, sare, piper.Preparare: 3764114-1767Se pun la fiert cartofii in coaja. Separat se fierb morcovul, telina si pastarnacul, curatate de coaja. In alt vas se fierbe carnea. Dupa ce au fiert, cartofii se pun in apa rece, se curata de coaja, apoi se taie cuburi mici. Morcovul, telina, pastarnacul, carnea, castravetii si gogosarii se taie, de asemenea, in cuburi mici. Toate legumele se pun intr-un vas mai mare, sa poata fi amestecate. Se adauga mazarea, sare si piper dupa gust si se amesteca. La sfarsit se adauga 2-3 liguri cu maioneza si se amesteca din nou. Ingrediente Maioneza: 4 galbenusuri de ou(2 fierte si doua crude), aprox. 0.5 l ulei.,2 lingurite mustar clasic. zeama de lamaie si sare dupa gust. Preparare Maioneza: Se paseaza cu o furculita galbenusurile fierte, se adauga galbenusurile crude si se amesteca cu mixerul sau cu o lingura din lemn, incorporand uleiul, adaugat in fir subtire, putin cate putin. Variante: ?n re?eta original? a salatei de boeuf, a?a cum arat? ?i numele, componenta de carne este carnea de vit?. Aceasta poate fi ?nlocuit? cu:Carne de pas?re: piept de pui sau curcan;?unc? t?iat? ?n cuburi cu latura de 1 cm;Salam parizer ?n cuburi cu latura de 1 cm;Somon afumat;Creve?i (shrimp) taia?i ?n segmente de 1 cm.?n compozi?ia de legume se poate ad?uga sfecl? ro?ie fiart?, mere, ceap? verde, m?sline negre sau verzi (murate) t?iate ?n felii sub?iri ?i – la varianta cu somon sau creve?i – capere.La maioneza pentru amestec, adausul de o cantitate mic? de coniac sau whiskey poate face minuni.Pictorul lunii: Ion PaceaDin Wikipedia, enciclopedia liber?Ion Pacea (n. 7 septembrie 1924; Salonic, Grecia; d. 13 august 1999; Bucure?ti, Rom?nia) a fost un pictor rom?n, membru de onoare al Academiei Rom?ne.A studiat la Academia liber? ?Guguianu” ?i la Institutul ?Nicolae Grigorescu” cu Camil Ressu, Jean Alexandru Steriadi ?i Alexandru Ciucurencu, absolvindu-l ?n 1950. A debutat la Salonul oficial din Bucure?ti, ?n 1947. Lucr?rile sale au fost prezentate ?n expozi?ii personale (1956, 1957, 1969, 1973, 1975, 1980), la saloanele oficiale precum ?i ?n cadrul unor selec?ii de art? rom?neasc? la Ankara, Le Havre, Berlin, Praga, Dresda, Moscova, Munchen, Sofia etc. A fost distins cu premiul ?Ion Andreescu” al Academiei Rom?ne (1963), cu Premiul pentru pictur? (1965) ?i Marele Premiu al UAP (1967).[1]?n anii '50-'60 a rezistat stilului realismului socialist, dezvolt?nd un stil propriu. Lucrarile sale realizate ?n ulei sau gua?? acoper? o gam? larg? a temelor plasticii tradi?ionale (peisaj, natura static?, compozi?ie), c?t ?i ?n zona picturii abstracte. Domeniul s?u de maxim interes a fost natura static?. [2]Ocazional, a interpretat roluri ?n c?teva filme rom?ne?ti, cel mai cunoscut fiind cel al lui Ioanide din filmul Bietul Ioanide al regizorului Dan Pi?a (1979).Natur? moart? cu mere.Natur? moart? cu fructier? ?i mandolin?Case la mare FloriIon Pacea ?n rolul Ioanide din filmul Bietul Ioanide de Dan Pi?aMarin? cu vapor galben Flori Natur? moart? cu scoic? ?i fructeNud ?n fotoliuMarin?TotemCuvinte ?i expresii rom?ne?ti gre?it sau r?u folositeRom?nia Literar? 2010 > Numarul 41 P?catele Limbii:Internet de Rodica ZafiuForma fonetic? ?i grafic? a termenului interna? ional internet nu prezint? dificult??i la integrarea ?n sistemul limbii rom?ne. S-a pus, doar, ?ntrebarea dac? termenul ar trebui scris cu ini?ial? minuscul? sau majuscul?, exist?nd argumente pentru ambele op?iuni. Din fericire, problema a fost rezolvat? de Dic?ionarul ortografic, ortoepic ?i morfologic (DOOM, 2005), care a stabilit ca norm? scrierea cu ini?ial? minuscul?. Termenul intr? ?i ?ntr-o varia?ie lexical?, care prive?te alegerea dintre internet ?i net; ?n rom?n?, probabil din ra?iuni de dezambiguizare, este preferat? prima form?, dar ?i a doua are foarte multe atest?ri (?Oamenii navigheaz? zilnic ?i caut? bani pe net”, myfirstclick.ws; ?Matematica pe net”, matematicapenet. ro etc.). Lucrurile sunt pu?in mai complicate sub aspect sintactic. Discutam acum c??iva ani (?n Rom?nia literar?, nr. 38, 2001) despre prepozi? ia caracteristic? plas?rii ?n spa?iul virtual: pe sau ?n internet? Mi se p?rea atunci c? prepozi?ia ?n ar fi fost mai potrivit? din punct de vedere semantic: o informa?ie este plasat? sau c?utat? ?n re?eaua de date, ?ntr-un hipertext etc. Nu conteaz?: uzul pare s? fi impus definitiv prepozi?ia pe, spre care converg cel pu?in dou? tendin?e: extinderea din rom?na colocvial? (pe tren, pe ?trand...) ?i calcul dup? englez? (on the net). Prepozi?ia pe este motivat? ?i de o metafor? cognitiv? destul de r?sp?ndit? (navigarea pe apele informa?iilor virtuale). Se folosesc la fel de mult, de altfel, construc?iile similare: pe un site, pe forum, pe blog etc. Se pare, a?adar, c? trebuie s? accept?m, sub presiunea uzului, construc?iile cu pe, cu care ne obi?nuim tocmai pentru c? le auzim ?i le citim foarte des. Mi se pare ?ns? ?n continuare ciudat? extinderea prepozi?iei pe ?n referirile la motorul de c?utare Google, care a fost asimilat ?i el, ?n imaginarul modern, unui spa?iu geografic ?ntins, pe care se plute?te sau se navigheaz?, ori pe care cre?te vegeta?ia bogat? a paginilor web. Foarte mul?i utilizatori vorbesc de c?ut?ri ?i g?siri pe Google (nu cu Google, sau cu ajutorul motorului Google): ?secretele c?ut?rii pe Google” (scientia.ro); ?cele mai c?utate cuvinte de pe google” (hgp.ro) etc. Pe l?ng? toate aceste varia?ii, constat?m acum o inova?ie – apari?ia unui plural al substantivului internet. Fiind vorba de un neutru, sunt chiar dou? forme, previzibile, de plural: ?n -uri (?Despre noi, prin ?interneturi?, fabricadetricouri.ro) ?i ?n -e (?e foarte probabil ca albumul t?u s? fie disponibil gratis pe internetele astea”, life.hotnews.ro, 26.03.2009). Prima form? poate fi o ?ncercare glumea?? de a modifica termenul omniprezent, poate ?i sub influen?a unei modific?ri ironice ap?rute ?n englez?: ?n Wikipedia, exist? pluralul atipic internets, descris ca form? utilizat? cu inten?ie comic?, cu aluzie la ignoran?a cuiva ?n privin?a tehnologiei moderne. Forma (?n contradic?ie cu sensul fundamental, de re?ea unic?) fusese folosit? de pre?edintele G.W. Bush, ?n dou? dezbateri publice. ?n rom?n?, pluralul internete are ?n rom?n? o istorie recent? asem?n?toare (amintind ?i de almanahe): e utilizat, pe diferite site-uri sportive, ca aluzie la o sc?pare de limbaj a lui G. Becali (documentat? ?i de o ?nregistrate video): ?Becali: ?MM e bun pentru vestiar, bloguri ?i Internete?” (gsp.ro); ?Adio ?internete!? MM Stoica renun?? la blog” (prosport.ro); ?tot timpul a sus?inut c? ?Nu-i plac lui Internetele astea?” (blogsport.gsp.ro). Gluma poate merge chiar mai departe, dar ca simplu accident, atunci c?nd forma internete este tratat? ca un singular ?n -ete (de tipul gorobete): ?o promo?ie controversat? de a vuit internetele c?teva zile”.Not?: Mai semnal?m apari?ia unor noi termeni din familia de cuvinte a internet-ului. Astfel am g?sit ?n pres? cuv?ntul internaut (?i) care vrea s? defineasc? pe cel (i) care petrec mult timp c?l?torind de la o adres? de internet la alta, termenul suger?nd c? s-a n?scut ca un echivalent al cuvintelor cosmos-cosmonaut (?i), spa?iu astral-astronaut (?i). Am mai g?sit c?utare internautic?. Plec?nd de la google, este foarte frecvent s? descoperi folosirea cuv?ntului ca verb: hai s? google asta; a googului; l-am google ?i uite ce am g?sit, de negooguluit, negooguluibil.Pu?in? lume ?tie care este originea termenului Google. Este un derivat al termenului matematic googol, n?scut ?ntre speciali?ti, c?nd se refer? la numere foarte mari, ca 1 urmat de 100 de zerouri, sau mai mari. Milton Sirota, nepotul matematicianului american Edward Kasner, este creditat de a fi inventat termenulFirma de c?utare pe internet (search engine) Google ?i-a dat aceast? denumire tocmai pentru a sugera c? are o infinitate de posibilit??i de a descoperi adresele de internet unde po?i afla detalii despre orice subiect. ?n varianta folosit? ca denumire de firm?, cuv?ntul trebuie socotit un nume propriu ?i se scrie cu litera ini?ial? mare, dar ?n derivatele cu func?ie de verb, ini?iala nu este majuscul?. (MSM)Memorii: Amintiri despre George Bacovia (II) Sebi ?ufariu - 01 Sep 2011"Poezia lui Bacovia am ?nt?lnit-o ?nt?ia dat? ?n revista Ateneul cultural ( literar). Un admirator al s?u, pedagog la liceu, (Cost?chescu parc?, sau Constandache), aducea ?n clas? din c?nd ?n c?nd aceast? revist?, care ap?rea ?n format ca de carte ?i ?n condi?ii precare.C?uta s? ne conving? s-o cump?r?m.- Lua?i-o! E scoas? de un poet de-al nostru de la Bac?u, un al doilea Eminescu. Lua?i-o, ?i veni?i ?n ajutor! Unii colegi o cump?rau, mai mul?i de mil?. Colegul meu de banc?, Costic? Ursu, o cump?ra ?i mi-o d?dea ?i mie. O citeam, citeam ?n primul r?nd versurile semnate de G.Bacovia, dar nu ?n?elegeam mare lucru. Am ?n?eles c? aveam ?n Bac?u un poet care are deja poezii tip?rite. I-am spus pedagogului c? vreau s? ajut la v?nzarea revistei. Mi-a dat zece exemplare, pe urm? alte zece. Eu nu umblam, ca el, din cas? ?n cas? ?n ci ie?eam cu ele ?n recrea?ie. M? postam la poart? ?n fa?a halvi?arului, a?ineam calea elevilor ?nainte de a-?i cheltui gologanii. M? ag??am ?i de trec?tori. Halvi?arul m? tot alunga, dar eu reveneam. Asta nu l-a ?mpiedicat ca ?ntr-o zi s?-mi spun?:- Ia d?-mi ?i mie una din alea !...Vai de capul t?u cu ce marf? te ocupi !Credeam c?-?i bate joc de mine; 21590190500dar nu, mi-a achitat-o. Pe urm? a desprins filele, ?i din fiecare fil? a f?cut c?te un cornet. Terminase cornetele ?n care vindea semin?e...Interesul meu pentru poet a devenit ?i mai mare c?nd pedagogul ne-a spus ?ntr-o zi c? G. Bacovia ne e ?la ?ndem?n?”, c? e profesor ( Desen ?i Caligrafie) peste drum de liceul nostru, la Liceul Comercial.Leon, fratele meu mai mare, era elev la acel liceu ?i odat?, la ie?irea de la ?coal?, seara, mi l-a ar?tat. L-am v?zut slab ?i ponosit, purta un palton din blan? artificial?- biberet- tare uzat, mi-a amintit de Eminescu ( ne povestise, nu de mult, la Rom?n?, profesorul Manolescu) ?i mi-am dat seama c? ?ntr-adev?r am ?n fa?a mea un poet. Era ?nso?it de c??iva elevi mai ?nal?i, unul purta sub bra? o cutie de vioar?. B?ie?ii, doi mai ales, ??i r?deau proste?te de poet, poetul ?i privea lung, trist, dar nu zicea nimic.M-am luat dup? ei, mergeau spre gar?. Au intrat ?ntr-o c?rcium? s?rac?. Poetul a cerut de b?ut ( b?iatul care l-a servit ?l ?tia, n-a ?ntrebat ce s? serveasc?. I-a adus un sfert de litru de vin, care a stat mult? vreme neb?ut, ?l luase pesemne, ca s? justifice ocuparea unei mese), vioristul a scos vioara ?i a ?nceput s? c?nte melodii l?ut?re?ti.L-am ?ntrebat pe b?iatul care ?l servise:- ?tii cine e domnul ?- Un poet s?rac. Locuie?te pe strada Bac?u-Piatra. Vine mereu. ?i tu e?ti poet ?Deodat?, Bacovia m-a observat:- Tu de unde ai ap?rut ? Parc? nu te-am mai v?zut ! Nu cumva tragi chiulul de la orele mele?- Dar eu citesc poeziile dumneavoastr?!- Le cite?ti ?! Mare minune ! Ce ?n?elegi tu din ele ?!Unul dintre vl?jganii care ?l luaser? pe drum ?n der?dere, ?i ?l lua ?i acum peste picior, i-a spus : - Dom’ profesor, nu vi-l aminti?i ? ?sta e de la noi ! ?l cheam?...Gogori?escu ( sau a spus ceva asemn?tor). L-a?i v?zut de at?tea ori ! A?i ?i vorbit cu el ! Face ?i el poezii !...Sunte?i cam ame?it dom’ profesor, s? v? ducem acas? !Poetul a dat dintr-o dat? peste cap sfertul de vin ?i a plecat, ?nso?it de ceata de elevi ?i de vioristul care l-a condus c?nt?nd tot timpul.- Merge s? produc? ! a exclamat vl?jganul !Peste c?teva zile, spre sear?, c?nd ?tiam c? poetul urma s? ias? de la ore, l-am a?teptat ?n fa?a Liceului Comercial. A ie?it, l-au condus aceia?i elevi, dar dup? c??iva pa?i poetul le-a spus:- Azi, l?sa?i-m? sigur !- E ?n durerile facerii ! a spus vl?jganul care-?i tot b?tea joc de el ( dar ?l urma cu credin??! ), ?i b?ie?ii s-au r?sp?ndit care ?ncotro.M-am luat dup? poet, m? ?ineam departe. Mergea ?ncet, se oprea din c?nd ?n c?nd, se vedea c? era fr?m?ntat. A ajuns cur?nd la Gr?dina Public?, la porti?a din spate. A intrat, s-a dus drept la o anumit? banc?* ( de-atunci, l-am v?zut de mai multe ori pe acea banc?), s-a a?ezat ?i a ?nceput s? murmure cuvinte, fraze, parc? le ?ncerca. M-am a?ezat pe furi? pe o banc? apropiat?. M-a z?rit ( cred c? mai cur?nd m-a sim?it), m-a privit sup?rat ?i a dat s? se ridice. M-am ridicat eu repede ?i m-am ?ndep?rtat. N-am plecat, ?l observam de la distan??, de dup? un copac. A stat a?a o vreme, ?l studiam. Am ?n?eles c? poetul compunea ceva ?i tot a?teptam s? scoat? creion ?i h?rtie ?i s? noteze. N-a notat nimic. Credeam c? n-are la el ce trebuie, ?i am scos din buzunar un creiona?, ?l ?ineam preg?tit. La un moment dat ( se ?nserase de-a binelea) m-a strigat:- B?iete, ie?i de acolo...Vino aici !M-am a?ezat l?ng? el, pe banc?.- M? spionai ?- Nu ca s? v? fac un r?u !- Dar tot mi-ai f?cut !- Eu ?!- C?nd vezi un om c? se fr?m?nt?, las?-l ?n pace, e ? ?n durerile facerii” cum zicea elevul acela, c?nd am ie?it de la ?coal?, el credea c? nu aud; nu vrea s?-?i r?d? de mine, vrea s?-?i amuze colegii...Tu de ce te ?ii dup? mine ?- Nu ?tiu.- Curiozitatea ?- Cred c? nu e numai at?t. ( Ce s?-i spun ? C? voiam s? ?nv??...meseria de scriitor?)- Hai s? plec?m, a zis poetul, s-a cam r?corit !Am luat-o ?nainte, spre poarta principal?. Cred c? vroiam s? trec cu poetul prin centru, ca s? m? vad? lumea al?turi de el.- Nu, nu pe acolo ! M? ?mpiedic de lume ?i lumea se ?mpiedic? de mine !- Ur??i lumea?- Lumea m? ur??te ! Nu, nu m? ur??te apar ca o ciud??enie, mul?imea nu e obi?nuit? cu unul ca mine. Va trebui s? dispar cur?nd, numai atunci ??i vor da osteneala s? m? ?n?eleag?...Scrii poezii ?- Nu.- Bine faci! S? nu te apuci de pe acum s? scrii ! Cum vede o fat?, b?iatul se apuc? s? ?ntocmeasc? poezii ! Mai t?rziu, da, s? ?ncerci, c?nd nu numai fetele or s?-?i zburde prin cap !"Banca pe care George Bacovia a meditat la poeziile sale nu a rezistat, evident, trecerii timpului. Salcia care umbrea acest loc s-a ?n?l?at, ?ns?, ?n fosta Gr?din? Public?, actualul Parc al Trandafirilor din Bac?u, p?n? ?n luna iulie 2010, c?nd ?n urma pr?bu?irii unui copac din zon?, angaja?ii de la ?Spa?ii verzi” au t?iat tot ceea ce le-a c?zut sub ochi. Printre arborii sacrifica?i s-a aflat ?i ?salcia lui Bacovia” sub care acesta ??i compunea versurile ?i de sub ramurile c?reia so?ia sa, Agatha, ?i aduna h?rtiile risipite dup? diverse ?ncerc?ri de versifica?ie. Din salcie a r?mas, ca o ironie, o plac? de marmur? pe care este inscrip?ionat un text: ?Sub aceast? salcie a meditat, a creat ?i a scris poetul George Bacovia o mare parte din nemuritoarea sa oper?: ? C?nd am plecat din Bac?u/ Gr?dina public? pl?ngea/ Cu lacrimi de ploaie/ Iar eu de atunci/ Plecat am fost/ Plecat voi fi mereu...”Civiliza?ii: India islamic? (Mogulii – Mughals)Publicat la 02/02/2014 .roAutor: Theophyle Domnii Voiculescu, Ghita, Vantu sau cine or mai exista stigmatizeaza acesta dinastie Indo-Islamica care a produs valori incomensurabile in arta si cultura universala. Asadar cine au fost Mogulii si ce au facut ei fata de jalnicele fiinte ale tranzitiei romanesti. Mogulii au fost a fost o important? dinastie imperial? pe subcontinentul indian ?ntre ?nceputul secolului al XVI-lea ?i mijlocul celui de-al XIX-lea.??n momentul de maxim? dezvoltare, pe la anul 1700, Imperiul Mogul controla aproape ?ntreg subcontinentul indian ?i regiuni ?ntinse ale Afganistanului. Popula?ia imperiului este estimat? ?ntre 110 ?i 130 de milioane de locuitori, cu un teritoriu de peste 5 milioane de kmp.22032-3727Dup? anul 1725, imperiul a intrat ?ntr-un proces rapid de declin. Declinul imperiului a fost explicat prin izbucnirea r?zboaielor de succesiune, a unor revolte locale generate de crizele de combustibil, prin cre?terea conflictelor religioase ?i prin ac?iunea distructiv? a colonialismului britanic. Ultimul ?mp?rat, Bahadur Shah al II-lea, a c?rui st?p?nire ajunsese s? se limiteze doar la regiunea ora?ului Delhi, a fost luat prizonier ?i mai apoi exilat de britanici dup? izbucnirea revoltei indienilor din anul 1857.?Perioada clasic? a Imperiului Mogul a ?nceput odat? cu urcarea pe tron ?n 1556 a Akbar cel Mare ?i s-a ?ncheiat cu moartea lui Aurangzeb din 1707. Imperiul a mai continuat s? existe pentru urm?torii 150 de ani. ?n aceast? perioad?, imperiul a fost caracterizat de o administra?ie supercentralizat?. Cele mai importante monumente mogule, cea mai important? mo?tenire a lor dateaz? din aceast? perioad?.15571-1160?Akbar cel Mare, pe numele sau, Jalaludin Muhammad Akbar sau Akbar cel Mare (1542 -1605) este Marele Mogul (suveranul absolut) al Imperiului Mogul ?ntre anii 1556-1605. Impreun? cu Ashoka, se num?r? printre cei mai ?nsemna?i st?p?nitori mongoli ai Indiei. Pe l?ng? talentele sale militare, Akbar era un filozof ?i un g?nditor, Akbar a fost preocupat o via?? ?ntreag? de c?utarea credin?ei adev?rate. G?ndirea lui tolerant? si mistica, cunoscuta de musulmani pe numele Sufism ?i de hindu drept Bhakti, a fost introdusa si dezvoltata pe teritoriul Indiei in timpul lui Akbar cel Mare. El a chemat la curte reprezentan?i ai diferitelor religii, printre care ?i pe iezui?ii portughezi, ca de exemplu Rodolfo Acquaviva din Goa sau rabinul evreu Moses de Tudela, petrecandu-si zilele in dezbaterile religioase care erau inregistrate de scribi si traduse in limbile participantilor (poate primul protocol din lume).Akbar este interesat de muzic?. La curtea sa este adus Mian Tansen (1562), un muzician hindu cu renume legendar si scrierile lui Socrates si Plato, care au fost traduse in hindu pentru prima data. Ce asemanare poate fi intre acesti oameni si guzganii tranzitiei romanesti.Pictura Mogula (Mughal)Redactat de @Demeter?Pictura? Mogula (Mughal) este un stil special de pictura indiana, ?n general limitat la miniaturi, fie ca ilustra?ii de carte sau lucr?ri individuale care urmeaz? s? fie p?strate ?n albume. Stilul miniatural s-a dezvoltat din pictura persan? cu influen?e budiste ajungand la maturitate pe timpul Imperiului Mughal (?nceputul secolului al XVI-lea ?i mijlocul celui de-al XIX-lea), un veritabil sincretism hindus, budist? si musulman.Nota: Iluminarile sau Anluminurile (Illumination) sunt acele ilustratii dintr-un manuscris cu picturi sau ornamente manuale de toate felurile. Picturile dintr-un manuscris sunt numite “miniaturi” (nici o legatura cu marimea). Miniatura in sensul picturii deriva din? verbul latin “miniare” – a colora cu plumb rosu.?Nu au supravie?uit opere de arta? din timpul domniei? fondatorului dinastiei, Babur, nici el nu men?ioneaz? o astfel de arta in? jurnalele sale (Baburnama). Copii ale acestui jurnal? au fost ilustrate de c?tre descenden?ii s?i, dand impresia ca el a fost initiatorul acestei arte magice.?Mogulii? au ajuns in India “tragand” dupa ei o ascendenta care cobora pana la? Timur. In contact insa cu rafinamentul persan, tot ceea ce au creat pana la cucerirea Persiei a fo166646408968st asimilat ?n aceasta cultura, superioara a tot ceea ce au cunoscut.?Pictura Mogula imita realismul persan pe care l-au cunoscut inainte de ajungerea lor in India. Animale ?i plante au fost pictate realist, extrem de diferit de pictura hindusa pe care au inlocuit-o. In afara biografiilor oficiale ale imparatilor moguli si ale nobilimii, au fost ilustrate cu migala cam toate documentele oficiale ale birocratiei imperiale. Subiectele sunt bogate ?n diversitate ?i includ portrete, evenimente si scene din viata cotidiana, via?a s?lbatic? ?i scene de v?n?toare, precum ?i ilustra?ii de lupte si razboaie.?Perioada Humayun – C?nd al doilea ?mp?rat Mughal – Humayun (1530-1540 ?i 1555-1556) a fost ?n exilat ?n Tabriz, dupa prima perioada a domniei sale, el a fost expus la pictura miniaturala persan? ?i a comandat cel pu?in o lucrare acolo, o pictura neobi?nuit de mare, desi tehnica a fost cea folosita in miniaturile persane.?C?nd Humayun s-a ?ntors ?n India din exil , el a adus? doi arti?ti des?v?r?i?i, marii maestri ai picturii persane Sayyid Ali ?i Abdus Samad. Fratele uzurpator, Kamran Mirza, a? avut si el afinitati artistice, avand? un atelier de pictura ?n Kabul, care a fost preluat de Humayan. In acest atelier maestrul Nizami Ganjavi a executat 36 de miniaturi de o frumusete extraordinara. Astazi sunt expuse la British Museum in Londra.?n timpul domniei fiului lui Humayun, Akbar (1556-1605), curtea imperial?, ?n afar? de a fi centrul autorit??ii administrative si de a gestiona imperiul Mogul, se dezvolta si ca centru de excelen?? artistic? si cultural?. Akbar a mo?tenit o biblioteca enorma a tat?lui s?u ?i atelierul de pictori de la Kabul. Akbar? a acordat o aten?ie personal? picturii, fiind ?n tinere?ea sa un pictor amator, care a luat lectii de la marele maestru al vremilor? Abd as-Samad; nu este clar insa c?t de talentat a fost acest imparat impatimit al artelor.?Abd al-Samad (sensul “Scalvul? Eternitatii ) a fost un mare pictor al? secolului al XVI-lea, specializat in? miniaturi (vezi definitia mai sus)? persane, care s-a mutat ?n India ?i a devenit unul dintre mae?trii fondatori ai tradi?iei Mogule, mai t?rziu a avut si roluri importante in conducerea administrativa a imperiului.155711657?Perioadele lui Jahangir (1605–27) si Shah Jahan (1628–58) sunt considerate apogeul artei mogule. De mentionat ca in? perioada Shah Jahan a fost construit Taj Mahalul. Pictura pe timpul lui Jahangir a fost insa diferita de stilurile promovate de Shah Jahan. In timpul domniei lui Jahangir, tematica a fost romantica, pictata cu gratie si in culori deschise, influentata de pictura europeana, dupa primele contacte cu regalitatea britanica.?Pe timpul domniei lui Shah Jahan pictura a continuata sa se dezvolte, dar devine treptat, in special spre sfarsitul domniei lui,?? rece ?i rigida. Temele preferate au fost? din viata palatului, cupluri de indragostiti, uneori ?n pozi?ii intime, peisagistica, incluzand terasele si gradinile palatului. Bineinteles nu au lipsit nici invatati ?i asce?i adunati in sfaturi de taina ?n jurul unui foc.21590-328930?Pictura Mogula a ?nflorit ?n secolele XVI ?i ?nceputul secolului al XVII, cu opere de art? spectaculoase pictate de marii maestri ai genului, cum ar fi Basawan, Lal, Miskin, Das Kesu, ?i Daswanth. Alt maestru remarcabil a fost Govardhan, care a reusit sa traverseze domniile a trei imparati – Akbar, Jahangir ?i Shah Jahan. ?coala imperiala a picturii Mogule a? inclus si arti?tii care pictau si in alte stiluri, cum ar fi Mushfiq, Kamal ?i Fazl.Bibliografie, note si citate:Beach, Milo Clevelan. Early Mughal painting, Harvard University Press, 1987.Som Prakash Verma.? Painting the Mughal Experience, 2005WikiCommon (Eng.)Theophyle – Despre MoguliNot?: ?n epoca noastr?, cuv?ntul mogul (i) este aproape exclusiv folosit pentru a defini persoane cu averi fabuloase, care tr?iesc o via?? de mare lux ?i se bucur? de puterea bog??iei lor.Drinkology: Bourbon- Whiskey-ul american Statul Kentucky ?i Bourbon County (?n ro?u)?inutul care este ast?zi comitatul Bourbon din statul Kentucky a fost ini?ial o parte a teritoriului Lousiana, sub st?p?nire francez? p?n? ?n 1763, apoi a fost ?ncorporat ?n statul Virginia. ?n acea perioada, comitatul era mult mai intins. Dup? formarea statului Kentucky, ?n anul 1792, o parte din Virginia a trecut la el. ?inutului ?n cauz? i s-a dat numele dinastiei franceze Bourbon, ca un semn de recuno?tin?? pentru ajutorul dat de regele Louis XVI revolu?ionarilor americani, ?n R?zboiul de Independen?? (1776-1783). Exist? ?n comitatul Bourbon un ora? cu numele de Paris, dar ?i unul cu numele de Austerlitz, semn c? primii locuitori ai statului aveau admira?ie ?i pentru ?mp?ratul Napoleon I Bonaparte, nu numai pentru Bourboni.Statul Kentucky este cunoscut pentru mai multe lucruri. ?n primul r?nd relieful foarte frumos, cu dealuri, mun?i ?mp?duri?i ?i ape bogate. Fiindc? Mun?ii Appala?i apar, c?nd sunt privi?i de la distan??, c? au o creast? alb?struie, aceasta a fost numit? Blue Ridge ?i fiindc? ?n regiunea appala?? oamenii sunt foarte muzicali, varianta stilului country inventat? de ei a fost botezat? Blue Grass music (influen?e irlandeze, sco?iene ?i germane, orchestra format? din scripc?, banjo, mandolin?, bas, ghitar? +/- percu?ie, sol?tii vocali c?nt? “sus ?i ?n falset”). Apoi sunt multe cresc?torii de cai de ras? ?i derby-ul annual din Lexington este cea mai important? curs? de cai din USA.Dar cea mai distinctiv? calitate a statului este c? a fost locul de na?tere al whiskey-ului american: Bourbonul.La ?nceput, ?n secolul XVII, b?utura era produs? numai pentru uz propriu. Familia Samuels a fost prima care s? produc? whiskey dup? o re?et? proprie, care – folosind o filtrare prin calcar local – a reu?it s? ?ndep?rteze gusturile nepl?cute. Produsul lor se vinde ?i azi sub acela?i nume Maker’s Mark. Numele de bourbon a fost dat pentru a diferen?ia whiskey-ul de Kentucky (fabricat din porumb) de alte whiskey-uri americane, care imitau b?utura englezo-sco?ian? ?i foloseau ca materie prim? secara.Evan Williams a deschis prima distilerie comercial? ?i b?utura cu numele lui, care este un bourbon bun, a r?mas ?n uz. Un proces de “?mb?tr?nire” a bourbonului a fost introdus de Elijah Craig ?n 1789, folosind butoaie f?cute din stejarul local. Pe m?sura r?sp?ndirii ?n regiunile ?nvecinate, au ap?rut al?i produc?tori. Primul care a ?mbuteliat whiskey-ul american a fost Jack Daniels din statul vecin Tennessee. Cele mai cunoscute whiskey-uri bourbon sunt Maker’s Mark, Jack Daniels, Wild Turkey, Kentucky Tavern, Kentucky Gentleman, Evan Williams, Southern Comfort, Canadian Mist (Can), Lord Calvert, Jim Bean ?i alte c?teva sute de m?rci, produse ?n US sau alte ??ri.Bourbon-ul se bea simplu, diluat cu ap?, soda sau Coke, pe cuburi de ghia??, sau ?n cocktail-uri.Sunt multe re?ete de cocktail-uri bazate pe bourbon, dar eu v? voi da numai cinci:Old fashioned cocktail: (Cocktail-ul de mod? veche): ghia??, 100 cc. bourbon, 2 felii de portocal?, 1 linguri?? de zah?r, 3-4 pic?turi de bitter Angostura +/- un strop de soda.Manhattan: ghia??, 70g. -100 cc. bourbon Southern Comfort, 15 cc. vermut ro?u, 3-4 pic?turi de bitter Angostura, o cirea?? Maraschino.Whiskey Sour: ghia??, 100 cc. bourbon, 1 linguri?? de zah?r, 30 cc. suc de l?m?ie proasp?t, o cirea?? Maraschino.Negroni (Boulevardier): ghia??, 50 cc. bourbon, 30 cc. vermut ro?u, 30 cc. Campari.Jack & Coke: ghia??, 100 cc. bourbon Jack Daniels, 100 cc. Coca Cola.?n anul 2007, exportul american de Bourbon a dep??it 1 miliard de dolari pe an ?i el continu? s? creasc? la o rat? de 10-15% pe an. Pie?ele tradi?ionale erau Marea Britanie, Canada, Australia, Japonia ?i Irlanda, dar ?n ultimii ani s-a ?nregistrat o cre?tere rapid? a cererii ?n Brazilia, China, Rom?nia ?i Bulgaria.Din istoria comunismuluiScriitorul Giovanni Papini, ?n vizit? la Lenin9.12.2013 Revista glasul.md (din Republica Moldova)2203248619“Merit? s? ne amintim prin ce perioad? am trecut ?i totu?i am supravie?uit”. Giovanni Papini a scris aceasta ?n cartea lui intitulat? “Gog”, ?f?r? magog, ??n 1934. Cartea este compus? din interviuri luate unor oameni mai importan?i sau mai pu?in importan?i din vremea aceea, interviuri care ?i permit s? spun? adev?rul.?Dar ce este adev?rul ? Ne spune p?rerea lui pe care el o consider? adev?rat?. ?ns?, ?n cele mai multe cazuri, are UNISMUL F?R? MASC?. Giovanni Papini ?n vizit? la Lenin.Ca s? ajung p?n? la el, am cheltuit aproape dou?zeci mii de dolari – cadouri nevestelor comisarilor, bac?i?uri solda?ilor ro?ii, daruri orfelinatelor – dar nu regret.Mi se spunea c? Vladimir Ilici era bolnav, obosit ?i c? nu putea s? primeasc? pe nimeni, ?n afar? de intimii s?i. Nu mai locuie?te la Moscova, ci ?ntr-un sat din apropiere, ?ntr-o veche locuin?? boiereasc?, cu obi?nuitul peristil?cu coloane albe la intrare.Vineri seara, ultimele dificult??i fur? ?nl?turate ?i telefonul m? ?n?tiin?a c? eram a?teptat duminic?. I se spusese lui Lenin c? fondurile mele ar putea s? ajute ?nceputurile anevoioase ale Nep-ului ?i acesta consim?ise s? m? vad?.Fui primit de so?ia sa, o femeie groas? ?i t?cut?, care m? privi a?a cum privesc infirmierele pe un nou bolnav care intr? ?n sala lor.G?sii pe Lenin pe un mic balcon, ?ez?nd la o mas? mare, acoperit? cu foi?mari de desen. ?mi f?cu impresia unui condamnat, c?ruia i se permite, ?n ultimele ore pe care le mai are de tr?it, s?-?i piard? timpul ?n pace, cu fleacuri.Capul s?u foarte cunoscut, de tip mongol, p?rea t?iat din br?nza veche ?i uscat?: ?eap?n ?i totu?i molatic. ?ntre buzele lui resping?toare se vedeau dou? r?nduri sinistre de din?i, ca ai unui cap de mort.Craniul s?u, lung ?i gol, f?cea impresia unei urne barbare, t?iat? din osul frontal al unui monstru fosil. Doi ochi vicleni ?i ?nchizitori de pas?re de prad? stau pitula?i ?nd?r?tul pleoapelor ?ns?ngerate.M?inile sale se jucau neglijent cu un creion de argint: se vedea c? fuseser? groase ?i puternice, m?ini de mujic, dar ?n aspectul lor descarnat anun?au apropierea mor?ii.Nu voi uita niciodat? urechile lui de filde? lustruit, ?ntinse ?n afar? ca pentru a prinde ultimele sunete ale lumii, ?nainte de lini?tea cea mare.Primele minute ale conversa?iei noastre fur? mai cur?nd penibile. Lenin se trudea s? m? c?nt?reasc?, dar cu un aer distrat, ca ?i cum ?i-ar fi ?ndeplinit o datorie de care de acum ?nainte nu se mai sinchise?te.Iar eu, ?naintea acelei m??ti obosite de culoarea ?ofranului, nu mai g?seam curajul s?-i pun ?ntreb?rile pentru care venisem. ?ng?nai la ?nt?mplare o laud? despre marea oper? pe care o s?v?r?ise ?n Rusia. ?i atunci, acea fat? pe jum?tate moart? se umplu de str?mb?turi spectrale, care voiau s? fie un z?mbet sarcastic.- Dar totul era f?cut, exclam? Lenin, cu o ?nsufle?ire nea?teptat? ?i aproape crud?, totul era f?cut ?nainte de a veni noi! Str?inii ?i imbecilii presupun c? s-a creat ceva nou.?Eroare de burghezi orbi. Bol?evicii n-au f?cut altceva dec?t s? adopte, dezvolt?ndu-l, regimul instaurat de alte ??ri ?i care e singurul potrivit cu poporul rus.?Nu se poate guverna o sut? de milioane de brute, f?r? b??, f?r? spioni, f?r? poli?ie secret?, f?r? teroare ?i sp?nzur?tori, f?r? tribunale militare, munc? silnic? ?i torturi. Noi am schimbat numai clasa care ??i baza guvernarea pe acest sistem.?Unde erau ?aizeci de mii de nobili ?i patruzeci de mii de mari func?ionari, ?n total o sut? de mii de indivizi ; azi sunt aproape dou? milioane de proletari ?i comuni?ti.E un progres, un mare progres, deoarece privilegia?ii sunt de zece ori mai numero?i, ?ns? nou?zeci ?i opt la sut? din popula?ie n-a c??tigat prea mult prin aceast? schimbare. Fii chiar sigur c? n-a c??tigat nimic ?i e tocmai ceea ce vreau, ceea ce doresc ?i, de altfel, ceea ce este absolut inevitabil.?i Lenin ?ncepu s? r?d? ?n surdin?, ca un negustor care a ?n?elat pe cineva ?i care contempla satisf?cut umerii victimei care pleac?.- ?i atunci, bomb?nii eu, Marx, progresul ?i celelalte?Lenin m? privi cu un aer foarte mirat.- Dumitale, care e?ti un om str?in ?i puternic, relua el, pot s?-?i spun tot. Nimeni nu te va crede. Dar aminte?te-?i c? Marx ?nsu?i ne-a ?nv??at c? teoriile n-au dec?t o valoare pur fictiv?, o valoare de instrument. Dat? fiind starea de lucruri din Rusia ?i din Europa, a trebuit s? m? servesc de ideologia comunist? pentru a realiza adev?ratul meu scop.?n alte ??ri ?i ?n alte vremuri, a? fi ?ntrebuin?at altceva. Marx nu era dec?t un burghez evreu, c?lare pe statisticile engleze?ti ?i admirator ?n secret al industrialismului. Un creier ?mbibat de bere ?i de hegelianism, ?n care amicul Engels injecta c?teodat? unele idei geniale. Revolu?ia ruseasc? e o dezmin?ire complet? a profe?iilor lui unismul a triumfat tocmai ?ntr-o ?ar? unde aproape nu exist? burghezie.Oamenii, domnule Gog (Papini este autorul c?r?ii Gog ?i Magog), sunt ni?te s?lbatici frico?i, care trebuie st?p?ni?i de un s?lbatic f?r? scrupule, a?a cum sunt eu. Restul nu-i dec?t vorb?rie, literatur?, filozofie ?i alt? muzic?, pentru folosul nerozilor. Ori, s?lbaticii sunt la fel de criminali, ultimul ideal al oric?rui guvern trebuie s? fie acela de a face ?n a?a fel, ca ?ara s? semene cu o ocn?.Vechea ocn? ?arist? e ultimul cuv?nt al ?n?elepciunii politice. Dac? te g?nde?ti bine, vei vedea c? via?a de ?nchisoare e cea mai potrivit? celor mai mul?i oameni. Nemaifiind liberi, ei sunt, ?n sf?r?it, feri?i de riscuri ?i ?n situa?ia de a nu putea s?v?r?i r?ul. ?ndat? ce un om intr? la ?nchisoare, trebuie, prin for?a lucrurilor, s? duc? o viat? de nevinovat.Mai mult dec?t at?t, nu mai are nici g?nduri, nici preocup?ri, deoarece sunt al?ii care g?ndesc ?i poruncesc pentru el: lucreaz? cu corpul, dar ??i odihne?te spiritul.?i ?tie c? ?n fiece zi va avea ce s? m?n?nce ?i unde s? doarm?, chiar dac? nu lucreaz? ?i chiar dac? e bolnav, f?r? grij? pe care o are cel liber de a-?i procura o p?ine ?n fiecare diminea?? ?i un pat ?n fiecare sear?. Visul meu este de a transforma Rusia ?ntr-o imens? ?nchisoare: ?i s? nu crezi c? spun aceasta din egoism, c?ci ?ntr-un astfel de sistem cei mai sclavi ?i cei mai sacrifica?i sunt tocmai paznicii ?i ajutoarele lor!Lenin t?cu deodat? ?i ?ncepu s? contemple un desen pe care-l avea dinainte ?i care reprezenta, mi se pare, un palat ?nalt ca un turn g?urit de nenum?rate ferestre rotunde. ?ndr?znii s? pun una din ?ntreb?rile mele.- ?i ??ranii?- Ur?sc ??ranii, r?spunse Vladimir Ilici cu o str?mb?tur? de dezgust. Ur?sc pe mujicul idealizat de acel ramolit occidental care era Turgheniev ?i de acel faun convertit care era ipocritul de Tolstoi. ??ranii reprezint? tot ce ur?sc mai mult: trecutul, credin?a, ereziile ?i maniile religioase, lucrul manual. ?i tolerez ?i ?i cultiv, dar ?i ur?sc. A? vrea s?-i v?d disp?r?nd pe to?i, p?n? la cel din urm?.Un electrician valoreaz? pentru mine c?t o sut? de mii de ??rani.Se va ajunge, sper, s? tr?im cu alimente produse ?n c?teva minute de ma?ini, ?n laboratoarele noastre chimice ?i ?n sf?r?it vom putea masacra ??r?nimea devenit? atunci inutil?. ??ranii se vor face lucr?tori sau vor cr?pa. Via?a ?n natur? e o ru?ine preistoric?.Bag?-?i ?n cap c? bol?evismul reprezint? un r?zboi triplu: al barbarilor ?tiin?ifici ?mpotriva intelectualilor corup?i, al Orientului ?mpotriva Occidentului ?i al ora?ului ?mpotriva satului. ?i ?n acest r?zboi nu ne vom uita la alegerea armelor.Individul e ceva care trebuie suprimat. E o inven?ie a acelor pierde-var? de greci ?i a ?nchipui?ilor de germani. Cine rezist?, va fi t?iat ca o tumoare v?t?m?toare. S?ngele e cel mai bun ?ngr???m?nt oferit de natur?.S? nu crezi c? sunt crud. Toate aceste execu?ii ?i sp?nzur?tori, care se fac din ordinul meu, ma plictisesc. Ur?sc victimele, mai cu seam? fiindc? m? silesc s? le ucid.Dar nu pot face altfel. Visez s? fiu directorul general al unei ?nchisori model, al unei ocne pacifice ?i bine ?ntre?inute.Dar se g?sesc, ca ?n toate ?nchisorile, neascult?tori, nelini?ti?i, din acei care au nostalgia stupid? a vechilor ideologii ?i mitologii omucide.To?i ace?tia vor fi suprima?i. Nu pot permite ca numai c?teva mii de bolnavi s? primejduiasc? fericirea viitoare a milioane de oameni. ?i apoi, defintiv, vechile v?rs?ri de s?nge nu erau un fel r?u de a ?ngriji corpurile. 2908355524786E o oarecare voluptate s? te sim?i st?p?n pe via?? ?i pe moarte. De c?nd vechiul Dumnezeu a fost ucis – nu ?tiu bine dac? ?n Fran?a sau ?n Germania – unele satisfac?ii au acaparat oamenii.Eu sunt, dac? vrei, un semizeu local a?ezat ?ntre Asia ?i Europa, dar pot totu?i s?-mi permit unele capricii. Sunt gusturi ale c?ror secret s-a pierdut, dup? c?derea p?g?nilor. Giovanni PapiniSacrificiile omene?ti aveau ceva bun: erau simbol profund, o ?nv???tur? ?nalt?, o s?rb?toare s?n?toas?.Dar aici, ?n locul imnului credincio?ilor, aud ridic?ndu-se spre mine urletele prizonierilor ?i al muribunzilor; te asigur ca n-a? schimba aceast? simfonie cu cele nou? ale lui Beethoven. Acesta e c?ntecul religios care anun?? beatitudinea apropiat?.Mi se p?ru atunci c? fa?a descompus? ?i cadavric? a lui Lenin se ?ntindea ca s? asculte o muzic? ?nceat? ?i solemn?, sensibil? numai pentru el. Ap?ru doamna Krupskaia, s?-mi spun? c? so?ul s?u era obosit ?i c? avea nevoie de pu?in? odihn?. Ie?ii ?ndat?.Am cheltuit dou?zeci mii de dolari ca s? v?d pe omul acesta ?i, ?ntr-adev?r, am impresia c? nu i-am aruncat pe fereastr?.Not?: Giovanni Papini (1881-1956) a fost un poet, scriitor, eseist italian. Dintre c?r?ile sale, cele mai cunoscute sunt Gog, Diavolul ?i Istoria lui Cristos.Citi?i selec?ia de articole de pe blogul romclub.Din povestea limbii rom?ne: Cuvintele lui Mircea C?rt?rescu – de Gabriel LiiceanuFebruarie 10, 2014; contributors.roPoate c? istoria civiliza?iei ?ncepe din clipa ?n care limba devine mai mult dec?t un mijloc de comunicare. O societate nu las? o urm? a trecerii ei pe p?m?nt doar cu stratul de jos al limbii, cu enun?uri de tipul ?d?-mi toporul!”, ?c?t e ceasul?” sau ?unde ai pus farfuriile?”. Etruscii pesemne c-au disp?rut, pentru c? n-au ?mpins niciodat? limba dincolo de pragmatica cea mai elementar? a cuvintelor.?ntre multiplele moduri ?n care ?n ultimii ani, ca rom?ni, avem senza?ia sinuciderii ?n mas?, merit? trecut?, ?i poate chiar ?n capul listei, devenirea limbii noastre. L?s?nd deoparte gre?elile grosolane, promovate ?ntr-o splendid? armonie de invita?i agrama?i ?i de ziari?ti ignari ai radiourilor ?i televiziunilor (de la prevéderi ?i edítori p?n? la infernalele ?ca ?i”, ?dec?t”, ?vizavi de”, ?orele doisprezece”, ?concluzioneaz?” ??i ?face diferen?a”), v? propun s? vedem ce a ajuns dulcele grai rom?nesc ?n gura parlamentarilor no?tri. Asculta?i o clip?:?Sunt eu chilo?ii lu ?ia? ?ia se scobe?te ?n m?sele? Eu las oamenii care sunt buni ?i care dau la pace cu ei… S? pl?te?ti at?tea, cic? b?i p…! E demen?i la cap, m?? Pi ce? [...] Eu m? duc acum la f…t.”Nu m? ?ndoiesc c? v?n?torul din ceata primitiv? vorbea mai frumos cu colegul s?u dec?t vorbe?te deputatul citat cu amicul lui ?la mobil”. ?i lipseau, cred, latura porno ?i dezacordul gramatical. Ceea ce-i une?te este faptul c? limbajul am?ndurora se limiteaz? la cuvintele care desemneaz? v?natul. Cam toate ?nregistr?rile f?cute de DNA cu borfa?i din parlament exceleaz? printr-un limbaj care se-nv?rte ?n jurul actelor elementare ale vie?ii, ?n primul r?nd ?n jurul ob?inerii pr?zii. Procurarea de bunuri este registrul privilegiat al realit??ii care convoac?, ?n ceas de tain?, la masa unde se discut? ?afaceri”, mai toate cuvintele limbii. Citi?i, sau reciti?i, Confesiunile unui cafegiu a lui Gheorghe Florescu ?i ve?i vedea cum vocabularul tuturor grupurilor puterii gravita, ?n comunism, ?n jurul ?bunurilor”, ?n principal ?n jurul surselor de hran?. Activi?tii de partid ?i cele dou? aripi ale Securit??ii, cea dejist? ?i cea ceau?ist?, ??i disputau, precum hienele, ?acalii ?i vulturii din filmele de la Animal Planet, hoitului c?prioarei dobor?te de lei.Cu o asemenea prad? dobor?t? seam?n? ast?zi trupul Rom?niei. ?n jurul pr?zii, ?i a disputei politice din jurul ei, continu? s? se concentreze ast?zi valen?ele limbii rom?ne. ?ns??i limba borfa?ilor ?i prostituatelor, care face uneori ratingul televiziunilor, bazat? pe interjec?ie, ?njur?tur? ?i invocarea, mai mult sau mai pu?in plauzibil? anatomic (c?ci vine dinspre ambele sexe!), a organului sexual masculin (asumat aproape ca un ?tovar?? de drum”), d?, statistic vorbind, standardele ?i ?nucleul dur” al rostirii noastre, ?ncep?nd de la copiii de ?coal?.Abia pe fundalul acestui dezastru putem ?n?elege care este valoarea scriitorului ?n salvarea fiin?ei unui popor. Calitatea aerului spiritual pe care-l respir? creierele noastre este dat? de calitatea mediului lingvistic ?n care tr?im. C?nd el este intens poluat, singurul medicament ?mpotriva intoxica?iei este ?stratul de sus” al limbii. De aceea scriitorul este cel mai mare educator al unei na?ii. La v?rsta de 30 de ani, ?n 1874, pe c?nd era profesor la Universitatea din Basel, Nietzsche scria: ?Religia mea const? ?n procesul de z?mislire a geniului; toat? speran?a st? ?n educa?ie, care este [...] un prisos de iubire dincolo de iubirea de sine”. Indiferent de narcisismul s?u, scriitorul de geniu termin? prin a da spiritului unui popor, prin chiar actul scrisului ?n care el se ador? pe sine, ?un prisos de iubire dincolo de iubirea de sine”. Limba care trece dincolo de limba v?n?torului preocupat doar de ob?inerea pr?zii este ingredientul de eternitate care asigur? supravie?uirea unui popor. Asculta?i aceste cuvinte:??i b?t?lia se-ncinse cutremur?nd mica vale peste care ningea mai departe cu fulgi de argint. Ap?ra?i de iconi?e ?i cruci, ?nv?lui?i ?n aburii de t?m?ie, s?tenii st?teau lipi?i unii de al?ii, privind cu ochi rotunzi, cu b?rbile zb?rlite, cu carnea ?nfiorat?, ?ncle?tarea. ?ngerii s?getau iezmele cu s?ge?i de o?el, de sticl? ?i de lumin?, le h?cuiau cu spade cu dou? t?i?uri, scurg?ndu-le s?ngele negru-n z?pad?, se ridicau ?n zbor ?i sugrumau cu m?inile late demonii aripa?i. Balaurii ?i v?rcolacii, coropi?ni?ele cu cap de om, oamenii cu cap de musc? deschideau r?turi, boturi ?i ciocuri ?i aruncau jeturi de flac?r? ro?ie spre cele?tii legionari. Din c?nd ?n c?nd, ?ngeri cu aripile incendiate-n culori bengale, ca de pas?rea-paradisului, se pr?bu?eau pe c?te-un bordei sau ?n via desfoliat?. Ca ni?te c?ini gra?i ?i col?a?i, c?te trei–patru diavoli t?b?rau cl?n??nind pe c?te-un sol ceresc, ?ngre?o??ndu-l cu duhoarea ma?elor lor, ?mpro?c?ndu-l cu urin? din tulumbele incredibile dintre craci, acoperindu-l de oc?ri ucig?toare, mai veninoase ca focul suflat din gur?, c?ci la vorbele de o pustiitoare blasfemie creierul ?ngeresc era cuprins de dureri atroce. [...] La fiecare asalt r?m?neau pr?bu?i?i ?i diavoli, zv?rcolindu-se ?n ninsoare.”Aceste cuvinte din Orbitor. Aripa st?ng? descriu lupta dintre diavoli ?i ?ngeri purtat? c?ndva, la ?nceputul secolului trecut, deasupra unui ?c?tun izolat de lume, ?ntr-o v?ioag? a mun?ilor Rodopi”. ?n despletirea lor brueghelian? perfect controlat?, cuvintele acestea vorbesc despre avatarurile unei con?tiin?e care lucreaz? la o alt?? configura?ie a spiritului dec?t aceea ?n care ne a?az? limba pe care o vorbim pe strad? ?i, odat? cu ea, prezentul nostru lipsit de speran??. ?i, mut?nd lucrurile ?ntr-o simbolic? a ?nfrunt?rii dintre Bine ?i R?u, ele termin? prin a m?ntui c?tunul bietei noastre istorii de incredibila lui micime.Recent, Nostalgia lui Mircea C?rt?rescu a luat Premiul Tormenta pentru ?cea mai bun? carte a unui autor str?in publicat ?n Spania”. ?n timp ce culturile mari ale lumii ?l traduc ?i ?l premiaz? an dup? an, acas?, ?n ?ara lui, colegi de breasl?, ziare ?i posturi de televiziune ?l ?acoper? de oc?ri ucig?toare, mai veninoase ca focul suflat din gur?”. ?ntr-un interviu recent, Mircea C?rt?rescu a spus: ?Un intelectual poate ?nfrunta la nevoie glontele, dar nu-i po?i cere s? accepte, oricare ar fi cauza, s? fie scufundat, zi de zi ceas de ceas, ?ntr-o cistern? de excremente”. ?…c?ci la vorbele de o pustiitoare blasfemie creierul ?ngeresc este cuprins de dureri atroce.”C?nd, peste decenii, se va deschide seiful limbii rom?ne de ast?zi, gra?ie lui C?rt?rescu ?i altor scriitori ce vor intra ?n legend?, el nu va fi gol. Se va g?si acolo depozitul de cuvinte, n?scute ?n ace?ti ani mizerabili, dintr-un ?prisos de iubire dincolo de iubirea de sine”. Dar ?n paginile istoriei noastre se va p?stra ?i urma ru?inoas? a contemporanilor care ?i-au batjocorit scriitorii sau care au asistat ?n t?cere la marile orgii ale urii ?i tic?lo?iei organizate ?n onoarea lor. La Vest de Occident Articolul lunii: DeturnareaAutor: Dr. Martin S. MARTIN | Via?a Medical? Rom?neasc?, 7 Februarie 2014 ?? ?n zilele noastre, c?nd spui tabloid, ?n?elegi c? este vorba de un ziar cu multe fotografii, cu titluri ?ocante, cu articole despre subiecte foarte populare, scrise ?ntr-un stil dorit s? a???e curiozitatea marelui public ?i ?ntr-o manier? care nu este str?ns legat? de respectarea adev?rului. Aceste publica?ii sunt ?ncadrate ?n presa numit? alt?dat? de scandal ?i stilul jurnalismului ?n cauz? este calificat de jurnalism tabloid. ?i televiziunea de acela?i fel a fost numit? tabloid?, iar procesul ?n sine, acel proces care schimb? ?nf??i?area ?i valoarea unei p?r?i semnificative a mediei contemporane, se nume?te tabloidizare.?? Pu?ini ?tiu ?ns? c? adjectivul are o origine medical? ?i c? are drept p?rinte pe americanul Henry Solomon Wellcome (1853–1936), n?scut ?n Minnesota, devenit farmacist ?i negustor de medicamente ?n prima parte a carierei sale, petrecut? ?n Statele Unite. ?mpreun? cu un student ?n medicin?, Silas Mainville Burroughs, el a ?nfiin?at o companie care a produs mai multe feluri de articole, ?ntre care ?i medicamente. La jum?tatea secolului XIX, medicamentele se administrau prin po?iuni, alifii ?i o form? primitiv? de tablete, greu de ?nghi?it ?i cu un con?inut de substan?? activ? nestandardizat. ?mbun?t??ind compozi?ia tabletelor ?i procesul de comprimare, compania Burroughs Wellcome & Co a realizat tablete mai mici, rezistente la degradare ?i cu un con?inut bine m?surat. Ca s? sugereze dimensiunile lor reduse, Wellcome a ales termenul de tabloid, care ?nsemna mai mic dec?t ceva de acela?i fel. El a ob?inut drepturi de autor pentru acest termen ?n 1884. Wellcome a folosit acest adjectiv la tabletele inventate de el, dar ?i la alte produse, cum au fost bandajele, materialele fotografice, pachetele de ceai ?i trusele de medicamente pentru exploratori care mergeau ?n regiuni exotice ?i periculoase. La sf?r?itul secolului, ziarele tip?rite pe jum?tate de pagin?, mai u?or de citit ?n tren ?i autobuz, au primit acela?i epitet. Ulterior, termenul a r?mas valabil numai pentru con?inutul ?i stilul ziarului, nu ?i pentru dimensiunea lui. Burroughs a murit t?n?r, ?n timp ce Wellcome a avut o via?? lung? ?i succesul lui a fost constant. El s-a mutat ?n Anglia, unde a fondat mai multe institute de cercetare ?i societ??i de binefacere, a extins produc?ia de seruri ?i vaccinuri, a pus bazele fabricilor de medicamente asociate cu propriile laboratoare de cercetare, a dezvoltat ?i dat ?n produc?ie multe medicamente eficiente ?i a deschis un vast muzeu al istoriei medicinii, a doua pasiune a vie?ii lui. Compania ini?ial? s-a asociat cu noi companii sau a creat subsidiare, iar dup? ultima asociere, cu un fost produc?tor de lapte praf (Glaxo), a ajuns un complex farmaceutic de mare ?ntindere, activ ?i ?n zilele noastre – GlaxoSmithKline plc (GSK). ?n fine, ?n epoca noastr?, un medicament citostatic, descoperit ?n laboratoarele Wellcome Research ?i folosit ?n tratamentul leucemiilor (thioguanina), poart? numele comercial Tabloid?.?? Termenului de tabloid i-a fost dat s? se adreseze ?nc? unui domeniu. Iat?-ne ?n secolul XXI, cu o medicin? activ? ?i eficient?, a c?rei practic? este bazat? – ?n cea mai mare parte – pe cercet?ri aprofundate ?i de ?ncredere, pe ghidurile dezvoltate de fiecare specialitate ?i actualizate la c??iva ani, pe un proces de ?nv???m?nt medical uniform ?i pe sistemul de educa?ie medical? continu?. Profesioni?tii medicali sunt cei care nu numai c? ??i trateaz? pacien?ii cu dorin?a de a fi ?n permanent acord cu medicina bazat? pe dovezi confirmate statistic, dar ?i fac tot ce pot s? ??i ?in? bolnavii informa?i cu detaliile bolii, planul de tratament, strategiile ?i procedeele alese, rezultatele anticipate ale terapiei ?i posibilitatea unor complica?ii naturale sau iatrogene, ca ?i posibilele efecte nedorite ale interven?iilor ?i ale agen?ilor terapeutici.?? Numai c? bolnavii mai au ?i alte canale de informare ?n afara comunic?rii cu medicii implica?i ?n ?ngrijirea lor. Ei ajung la unele surse de informare prin propria ini?iativ?, citind materialele documentare ?i c?ut?nd pe internet orice detaliu pot afla. Nimic condamnabil, ba chiar un lucru de dorit: cu c?t bolnavul este mai informat, cu at?t comunicarea cu el este mai u?oar? ?i acordul mai de succes. Dar se mai adaug? acele canale de informare nec?utate, care asalteaz? pacien?ii, nu toate bine inten?ionate ?i nu toate vehiculatoare de informa?ie corect?. Exager?rile, dezinformarea, intimidarea, alegerea informa?iilor de la surse dubioase, asocierile for?ate ?ntre fenomene biologice spontane ?i etichetarea lor ca fiind efectele anumitor medicamente ?i altele sunt mijloacele pe care le folosesc cei care vor s? schimbe cursul unor modalit??i terapeutice, pentru interese legate de propria lor agend?. Ajunse la bolnavi prin intermediul tuturor mediilor, dar mai ales prin comunicarea pe internet, aceste ac?iuni alc?tuiesc tabloidizarea medicinii contemporane, nu prin restr?ngerea unor dimensiuni, ci prin asocierea cu mijloacele caracteristice presei dubioase, subiective, indiferent? la ?i departe de etic? ?i de responsabilit??i. Termenul a fost creat de Robert Goldberg, care a publicat ?n anul 2010 volumul Tabloid Medicine: How the Internet is being used to hijack medical sciences for fear and profit (Kaplan Publishing). El descrie un fenomen rezultat din combina?ia dintre jurnalismul tabloid ?i informa?ia medical? important?, prezentat? denaturat. Goldberg este ?ngrijorat de faptul c? mul?i bolnavi se las? convin?i de pseudo-adev?ruri ?i rapoarte scandaloase, ajung?nd s? refuze terapia corect? ?i expun?ndu-se la riscuri. El d? exemplele p?rin?ilor care refuz? vaccinarea copiilor, ?ngrozi?i de spectrul autismului, care a fost incorect corelat cu terapia imunizant?. Bolnavii devin vulnerabili fiindc? sunt dirija?i spre o decizie incorect?, dup? ce s-a speculat emo?ia produs? prin exagerarea unor posibile, dar deloc frecvente, complica?ii, f?r? a se pune ?n balan?a corect? avantajele tratamentului de aplicat.?? O parte din campaniile care descurajeaz? alegerea tratamentului deriv? din ideologia celor care sunt promotorii lor. Ca o component? de baz?, ace?ti indivizi sunt convin?i c? orice corpora?ie este nociv? ?i c? are inten?ii rele, pe l?ng? faptul c? ar fi motivat? numai de profit. Unii din anticorporati?ti au ajuns ?n func?ii guvernamentale ?i sunt implica?i ?n decizii care pot influen?a direct binele ?i s?n?tatea oamenilor. Astfel, Agen?ia American? pentru Protec?ia Mediului, un organism guvernamental, a fost cu greu oprit? s? pun? ?n aplicare planul de interzicere a inhalatoarelor antiastmatice la copii, pe motivul c? ele contribuie la ?nc?lzirea global?.?? Nu numai activismul ideologic este implicat, dar ?nc? ?i mai des dorin?a de profit care apare ?n spatele pseudomedicinii vehiculate prin toate mediile. Cele mai nea?teptate virtu?i ale unor produse sunt repetate la nesf?r?it de fal?i speciali?ti, care promit, de exemplu, c?, folosind metoda recomandat? de ei, se va ob?ine garantat cre?terea rapid? a unui anumit segment corporal, despre care numai faptul de a vorbi ?n public era considerat, p?n? nu demult, o insult? a celei mai elementare decen?e. S? nu mai men?ion?m ?i eforturile gigante pe care le fac grupuri de avoca?i pentru recrutarea celor pe care-i vor ?nscri?i ?n ac?iunile legale de mas? (class actions), destinate s? smulg? sume uria?e de la companiile farmaceutice c?nd un produs al acestora s-a asociat cu efecte secundare: 50% din daunele ob?inute, unele de nivel astronomic, ajung ?n buzunarele avoca?ilor. ?n timp ce unele din aceste ac?iuni legale se bazeaz? pe realitatea unor complica?ii invalidante ale tratamentelor, altele sunt procese frivole, cu documentare dubioas?, nu arareori furnizat? de speciali?ti medicali corup?i.?? Cu cele dou? componente ale ei, promovarea frauduloas? a unor produse inutile ?i inhibarea pacien?ilor de a se trata, pseudomedicina, cu r?sp?ndire rapid? ?n zilele noastre, apare ca un pericol real, fa?? de care lumea medical? corect? trebuie s? se mobilizeze ?i s? instituie m?surile de combatere a unui poten?ial flagel al ne?tiin?ei ?i necinstei.Citi?i rubrica La Vest de Occident din s?pt?m?nalul Via?a Medical? Rom?neasc? (viata-medicala.ro)Recomandare de lectur?: O Americ? fireasc? ?i demn? – de Vladimir Tism?neanuContributors.ro Februarie 12, 2014 Generalizarile grabite sunt intotdeauna primejdioase si vitregesc realitatea. Exista o America a intelectualilor din New York si una a stadioanelor de basketball, o America a clasei de mjloc si una a celor inca sub-privilegiati, o America a statului de drept si una a celor care incearca sa i se sustraga. O America mandra de sine, dar nu neaparat trufasa, si una care lasa adeseori impresia ca nu se suporta pe sine. Scrisa cu pasiune, dar si cu sobrietate, cu empatie, dar nu cu necritica evlavie, cartea doctorului Martin S. Martin, plecat din Romania in anii 80, remarcabil cardiolog in Statele Unite, in Tennessee, “America povestita unui prieten din Romania” aparuta la Humanitas in 2012, desfide prejudecatile mioape, alergiile culturale si absolutizarile arogante. L-am cunoscut pe doctorul Martin (se mai numea Martin Stefan Constantinescu) la Philadelphia cu aproape un sfert de veac in urma. Ma bucur sa constat ca ne aflam si acum de aceeasi parte a baricadei in lupta pentru adevar si onoare. In prefata volumului, Gabriel Liiceanu se astepta ca aceste pagini de o ardenta onestitate, “scrise cu iubire si naduf, dar si cu inteligenta, buna-credinta si cu serioasa documentare” sa provoace indignari si contestari vehemente. Am impresia ca, mai degraba, cei care predica mitologiile anti-americane au preferat sa treaca sub tacere cartea. Este si acesta un raspuns simptomatic. In ce ma priveste o recomand tuturor celor care vor sa inteleaga distributia fortelor politice in Statelor Unite, semnificatia ideilor sociale, a constitutionalismului pentru americanii obisnuiti, viata cotidiana in Sud, religiozitatea, geneza fabulatiillor despre un pretins mercantilism dominant, relatiile informale si politetea ca virtute sociala, Parintii Fondatori si drapelul national, formidabila retea a bibliotecilor publice, obieiurile sarbatoresti, inclusiv “Ziua Curcanului” (Thanksgiving). Ni se ofera astfel o geografie culturala de o vibranta, incantatoare si mereu proaspata sensibilitate, cartografie erudita si captivanta, un mini-tratat popular despre ce este de fapt America zilelor noastre. Recomand cu caldura “Scrisoarea a douasprezecea”, in care descoperim o deconstruire persuasiva a fantasmelor anti-americane. Pe buna dreptate, Martin S, Martin trimite la cartea de o perena actualitate “Obsesia anti-americana” a regretatului ganditor politic Jean-Francois Revel.Doctorul Martin S. Martin continua sa fie prezent in viata intelectuala romaneasca. Scrie tablete, de fapt eseuri analitice, subtile si incitante in “Viata Medicala”. Face un lucru intr-adevar necesar, util si important. Plutesc in tara tot felul de basme despre America, despre Occident in genere. El scrie din interior, pe baza de experienta reala. Sunt de acord cu analiza sa pe tema Snowden si cu accentul pe intentiile esential diferite ale actiunilor de urmarire efectuate de politiile secrete totalitare si cele legate de lupta impotriva terorismului. Nu spun ca scopul scuza mijloacele, dar ele nu pot fi complet separate. Ne place sau nu, scopul defineste situatia, una este sa aperi cetatenii de teroristi, alta sa terorizezi cetatenii (mi-a placut trimiterea la tulburatoarea carte a lui Gabriel Liiceanu). Democratiile liberale nu sunt amvon de biserica, paradis terestru etc. In momentul de fata, ele se gasesc in pericol. Unul, in fond, mortal. A-l ignora este o proba de studpiditate ?i iresponsabilitate.Expresia lunii: Cum se uit? curca-n lemne155712043Te ui?i cum se uit? curca-n lemne este o variant? frecvent utilizat? a expresiei care – ?n forma asta – te las? nel?murit ?i incapabil s? g?se?ti explica?ia logic? a con?inutului. A?a cum arat? Rodica Zafiu (Rom?nia Literar? 2009/47), greutatea ?n?elegerii vine de la faptul c?, auzind expresia, ne g?ndim la o curc? privind la lemne. De fapt, curca este ?n (?ntre) lemne, captiv?, incapabil? de a se elibera, a?tept?nd ajutorul cuiva ?i – p?n? atunci – se uit? cu privirea ei neutr? ?n jur. Sensul este de neajutorare, incapacitate de a g?si o cale de ie?ire, asa cum te a?tep?i de la o curc?, considerat? una dintre cele mai pu?in inteligente or?t?nii de ograd?. C? de aceea curca nu se gr?be?te s? g?seasc? repede ad?post c?nd ?ncepe ploaia ?i ia ?nf??i?area jalnic? de curc? plouat?. Variante ale expresiei sunt: curca-n cr?ci, curca-n vreascuri, curca ?n tufi?.? ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download