Prima pagină - RED Religie



CREANGA DE MAGNOLIE

Prof. înv. primar Săndulache Daniela- Maria

Şcoala Gimnazială „Mihai Drăgan“, Bacău, jud. Bacău

ACTUL I

Povestitorii:

1. Primăvara îşi desface

Zilnic salbele cu flori,

Glas de mierle cântă vesel

Dimineaţa de cu zori.

2. Trecu o săptămână a durerii,

E ziua dinaintea Învierii,

Când sufletul se primeneşte

Şi-ntreaga fire, azi, se pregăteşte

Să nu-ntârzie la altarul luminat,

Să cânte-n cor cu toţii:

“Hristos a înviat!”

1. Păcat că nu-n orice gospodărie

Există o astfel de bucurie…

2. Aşa cum se întâmplă

Şi-n povestea noastră

Pe care noi, acum,

V-o prezentăm şi dumneavoastră !

(Mama stă în pat, bolnavă. Băiatul intră în

scenă, ţinând în mână o creangă de magnolie.)

Codrin:

Măicuţă dragă, de cu zori

Magnolia de sub fereastră înflori!

Mama:

O, tare mult îmi place a o mirosi!

Codrin:

Mă duc ca să desprind o creangă îndată,

Cu floarea ei înmiresmată!

( Copilul îşi sărută mama şi iese.)

Mama:

O, Doamne, dă-mi viaţă

Să pot vedea cum creşte-odorul

Ce astăzi mă răsfaţă!

Dă-mi, Doamne, şi răbdare

Cu soţul meu iubit,

Ce-acuma e, se pare,

De rele-mpătimit!...

(Intră tata trântind uşa, aruncă pălăra.

Îşi puneun pahar de vin.)

Mama:

Unde-ai fost, Manole dragă?

Mâine-i zi de sărbătoare!

Tata:

Pe la crâşmă, pe la piaţă…

Pe la…vorbă-n drumul mare…

:

Tu nu vezi deloc, bărbate

Că-n zadar te osteneşti

Şi din munca ta, sărmane,

Mai nimic nu foloseşti?..

Ai uitat că ai copii,

Ai nevastă, datorii…

Tata:

Toţi să tacă-acum chitic,

Să nu mai ceară nimic!...

Mama:

Casa noastră-i ruinată,

Lângă ea cresc bălării,

Iar la şcoală merg în zdrenţe

Şi micuţii tăi copii…

Pâinea astăzi le lipseşte

Şi nimic n-au ce mânca!

Tata:

Ha, ha, ha… Auzi mata?!

Toată ziua-n pat boleşti

Şi bucate tot pofteşti…

Iar mâncare de fasole?!

Mama:

Păi, ce-ai vrea să-ţi dau, Manole?!

Azi e încă zi de post!

Tata: ( Mănâncă lacom.)

Ce-ndrugi vorbe fără rost?

Mama:

Văd că tremuri...

Să te-mbraci,

Nu cumva ca să răceşti…

Tata:

Ia mai taci! Ce tot cobeşti?

Ei, mi-e frig, dar n-am suman,

Fiindcă l-am uitat la han…

Văzând că n-ajunge banul

Să plătesc cea datorie

La Vasile Cârciumarul,

Îmi lăsai zălog sumanul!

Mama:

Pentru vin, când a-nsetat,

Sufletul şi l-ar fi dat…

Tata:

Ce tot bâigui, măi muiere?

Mama:

Nu observi că-n al tău suflet

E numai venin şi fiere?(Plânge.)

Ia, vezi cine-i în pridvor!

Tata:

Nu vorbi, că te omor!

( Apare băiatul, cu o crenguţă de

magnolie în mână.) Alelei, puiandrul meu,

Cât la muncă mă dusei

Îmi umblaşi cu derbedei?

(Îl ia de gulerul hainei pe băiat. Copilul plânge.)

Rupe magnolia din mâna copilului.)

Şi mâine, când acasă mă întorc,

N-aş vrea să mai găsesc aici

Potaia asta mică!

Codrin:

Au, mi-e frică!

Mama:

Creştin ... fără de suflet!

Şi unde să se ducă?

Ceilalţi mai mari

Adună pentru gură

Pe unde-apuc…dar el?!

Codrin:

Eu…unde să mă duc?

Tata:

Te duci în lume, după-agonisit!

(Pleacă.)

Mama:

O, Doamne Sfinte, mare lucru ai vorbit!

Cum poţi tu oare să aduni atâta ură

Şi să alungi însuşi copilul tău?

(către copil): Tu nu-l băga în seamă, îngeraş…

De vină e spurcata-i gură,

Ce a primit prea multă băutură…

Dar tatăl tău- eu îl cunosc- e bun din fire.

Să ne rugăm la bunul Dumnezeu

Să-l scoată azi din nesimţire!...

Căci mâine este Paştele la noi în sat

Şi chiar şi pentru cei ca noi

Hristos a înviat!

(Copilul o mângâie pe mamă, strânge magnolia

ruptă şi se furişează din casă, plângând.)

ACTUL II

(Codrin apare în scenă dezorientat.

Se îndreaptă către el un înger.)

Codrin:

Doamne, unde să mă duc?!

Nu ştiu încotro s-apuc…

O, mi-e dor de mama mea!

S-a rupt inima din ea,

Când plecai din casa sa…

Dar decât să fiu povară,

Sau tata să mă omoare…

Îngerul :

Nu vorbi aşa, copile!

Codrin:

Cine vine? Ce se-aude

Acolo, dincolo de punte?!...

Cine-mi mângâie-a mea frunte?

Îngerul:

Sunt îngeraşul tău apărător!

Văzui pe mama ta, sărmane,

Cum plânsul şi- neca după odor!

Codrin:

O, dulce înger care zbori

Şi stai de pază vieţii mele,

Tu ce mângâi ziua cu flori

Şi noaptea cu minuni de stele,

Dacă ai şti ce am pe suflet,

Cât sunt eu de obijduit!...

Îngerul:

Mai degrabă cred că eşti

Foarte deznădăjduit!

Codrin:

Cum să nu fiu supărat,

Dacă de azi înainte

Nimeni nu mă mai iubeşte!...

Îngerul:

Haide, din plâns te opreşte

Şi la mine-acum priveşte…

În orice inimă, iubirea

Îi poate urii lăsa locul,

Oricât de mare şi aprins

La început i-ar fi fost focul.

În inima de mamă însă

Iubirea va rămâne veşnic

Şi trece dincolo de moarte.

Chiar de ar duce-un trai netrebnic,

Ea poate jugul să şi-l poarte…

Iar dacă tatăl tău

Din casă azi te-a alungat,

Eu am speranţa vie-n suflet

Că până-acum te-a şi iertat!

Codrin:

Deodată simt că a mea minte

Imediat s-a luminat!

Îngerul:

Slavă ţie, Doamne,

Că mi l-ai salvat!...

(Se aud clopote.)

Îngerul:

Hai să mergem iute...

Hristos a-nviat!

ACTUL III

(Băieţi şi fete stau pe două coloane, lăsând

liber pe mijlocul scenei. Copilul şi îngerul

intră prin spate,înaintând printre cele două

şiruri. În mâini ţin lumânări. Se aude pe

casetă „Slujba Învierii”.)

Codrin:

N-am întârziat!

Îngerul: (în şoaptă)

Dumnezeu cel milostiv

Paşii noştri a îndrumat…

Preotul:

Veniţi de luaţi lumină!

(Toţi aprind lumânările.)

Codrin:

Doamne, către tine strig

Că mi-e foame şi mi-e frig,

Că tu veşnic la săraci

Le dai hrană şi-i îmbraci!

Doamne, Dumnezeul meu,

Eu am tot greşit mereu.

Însă Tu, cu mila Ta,

Dă-mi puteri a mă-ndrepta!

Milostive Dumnezeu,

Tatăl meu munceşte greu

Să ne-aducă-n casă pâine,

Să trăim de azi pe mâine.

Doar că de un timp de vreme

Nu-şi mai poate controla

Mintea, vorba, fapta sa…

Dă-i puteri şi sănătate,

Dumnezeule-ndurate,

Ca s-avem pe masă-n faţă

Pâinea Ta ce ne dă viaţă!

Întovărăşindu-i paşii,

Fă-mi-l vesel în tot ceasul,

Să n-aud la mama-n pat

Doar suspine şi oftat!

Fii cu el mereu, mereu,

Milostive Dumnezeu,

Cum voi fi şi eu cu Tine,

Căutând să fac doar bine.

(Adoarme . Îngerul îl înveleşte cu aripile.)

Toţi: ( cântă)

Hristos a înviat din morţi,

Cu moartea pe moarte călcând

Şi celor din morminte,

Viaţă dăruindu-le!

( Se retrag toţi, rămân doar băiatul şi îngerul.)

Preotul:

Vai, sărmanul pui de om,

Nu s-ar sătura de somn.

(Copilul se ridică şi priveşte uimit în jur.)

Preotul:

Al tău înger preaiubit

Cu îngrijire te-a păzit.

Mergi acasă la părinţi,

Fiţi cu toţii fericiţi!

De azi începeţi viaţă nouă!

Pace vouă…!

( Îi binecuvântează.)

Codrin:

Iute zbor la mama mea,

Dar de vrei cumva mata,

Nu ai vrea, de s-ar putea,

Să-mi dai mie-un firicel

Din buchetul cu magnolii,

Să-l duc mamei-n patul bolii?

Preotul:

Cum să-l nu, din soare rază?

( Îi dă o creangă.)

Domnul să te aibă-n pază!

( Se aud cocoşii cântând.)

Ia auzi, cântă cocoşii…

Du-te iute la mămica,

Cu-n paner cu ouă roşii

Şi mai ia şi-un cozonac

Şi du-l tatii…

El te-aşteptă azi în prag.

Doamne, cât îi eşti de drag!

Copilul: (mirat)

Mă iubeşte tatăl meu?

Ieri a spus că-s derbedeu.

Preotul:

Domnul bun te-a ascultat

Şi după ce ai plecat,

Mintea, ochii i-a deschis…

Parcă s-a trezit din vis.

Doarme încă-ntreaga fire

Însă bunul tău tătic

S-a trezit din amorţire,

Duhul Sfânt l-a luminat.

Îngerul:

Haide, că eşti aşteptat!

Copilul:(către iconostas)

Mulţumesc cum se cuvine.

Doamne, ai ascultat de mine!

Povestitorii:

1. Asta este pildă vie,

C-odată cu Hristos învie

Şi dragostea înăbuşită

De ura ce-o ţinea-mpietrită.

2. Şi cred c-ar fi neomenos

Ca şi mămicii lui Codrin

Să nu îi mulţumim frumos,

Fiindcă de la ea am învăţat

Răbdarea să ne-o cultivăm neîncetat.

Cât despre boala crâncenă

Ce o ţinea în pat pe ea,

Nicicând ea nu cârtea

Şi fericită-o accepta,

Spunând că asta este „crucea” sa.

Ea nu şi-a pierdut credinţa

Niciodată în Hristos

Şi cum spune-o vorbă sfântă:

„Femeia credincioasă

Ridică sus, la ceruri,

Pe soţul ei necredincios!”

1.Dacă stâlp ce ţine casa este tatăl,

Luaţi seama:

Pentru cine vede bine,

Acoperişul este mama.

2. Când te-a cotropit necazul,

Oricât ar fi el de mare,

Stând ca-n faţa unei ape,

Pune-ţi singur întrebarea:

„Apa-i lată şi adâncă,

Oare voi putea s-o trec?”

1. Şi răspunsul vine singur:

„Dau din mâini să nu mă-nec.”

2. Ai căzut? Alungă-ţi jalea

Căci un înţelept a spus:

„Cine cade, se ridică

Uneori cu mult mai sus.”

1. Patima când se strecoară-n

Sufletul bietului om,

Fără glas se poate spune,

Că-i aidoma cu un pom:

Îşi înfige rădăcina

Tot mai mult în sânul humei,

Vrând în umbra-i să cuprindă

De-ar putea, tot largul lumii.

Cor: „Adevărat a înviat!!”

................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download