PRIMARA - GRADINITA



PRIMARA - GRADINITA

1.Singurul care a mulţumit

Degeaba ai scăpat de lepră

Şi ai avut atunci credinţă,

De nu-ţi aduci mereu aminte

Ca să-I jertfeşti recunoştinţă...

2.Drumeţul cu inimă bună

Porunca dragostei e pusă

La rădăcina celor zece...

Prin HAR voinţa e dispusă

Şi nu prin conformare rece.

Aşa că tot samariteanul

Păgân din ţara lepădată,

A împlinit cu tot elanul

Porunca cea mai minunată.

3.Prietenii din Betania

O, Marto, de ce n-ai odihnă

Nici în prezenţa lui Hristos?

Un singur lucru-ţi trebuieşte:

Stai lângă sora ta, mai jos...

5.Pierdut şi găsit

Jos pe valea cu mălini

Am găsit un miel în spini,

Am găsit un miel sugar

Prins în gheare de-un tufar...

Cum să tac şi să nu plâng

Dacă spinii rău mă frâng?

Cu să n-am fiori în trup

Dacă simt miros de lup?

Şi plângea mieluţu-n spini

Cu ochi mari de lacrimi plini

Iar de sus venea urlând

Glas amar de lup flămând...

Numai pân-la trei, cât numeri,

Am pus mielul sus pe umeri,

Iar la stâna cu ocoale

Mi-a ieşit o oaie-n cale.

Tu, copil de om creştin,

Nu-nnopta pe câmp străin,

Nu cumva să plângi amar

Ca mieluţul din tufar!...

6.Fiul risipitor

Plecat de lângă vatra iubitoare,

De sub bagheta legii părinteşti,

Mezinul şi-a luat viaţa la plimbare,

Pe căi neîncercate, nebuneşti...

Risipitor, pierdut pe calea morţii,

Întoarce-te cât încă nu-i târziu,

Căci Dumnezeu te-aşteaptă-n largul porţii

Îngrijorat de soarta unui fiu...

******

Obişnuit de-acum cu porcii,

Cu sentimente de infern,

O, când îţi vei veni în fire,

Risipitorule modern?

Chiar dacă n-ai ajuns să suferi

Pe-a lumii cea din urmă treaptă,

Întoarce-te! Demult, la poartă,

Iubitul tată te aşteaptă!

7.Dumnezeu este iubire (orbul)

Zvonindu-se că trece Salvatorul,

Un orb a auzit şi L-a strigat.

Îl împingea şi îl mustra poporul,

Dar glasul lui MAI tare-a răsunat!

Credinţa orbului învinse lumea

Chemând pe-Isus cu numele de Rege...

Cuvântul sfânt apoi, făcu minunea

Dar cine dintre noi o va-nţelege?

Nu pentru sine a dorit vedere,

Nici ca să-admire lumea, curios,

Nu pentru cercetări de întuneric,

Ci ca să-L vadă pe ISUS HRISTOS.

8.Învierea lui Lazăr

De patru zile-nmormântat,

Uitase Lazăr de durere.

În somn adânc şi îngheţat

Nu mai visa vreo înviere.

Dar glasul lui Isus e viaţă,

Căci cheia pulberii El ţine

Din somnul cel adânc, de gheaţă,

Pe Lazăr l-a chemat la Sine...

Da, Domnul a-nviat pe Lazăr

Dar piatra n-a clintit-o El!

Căci planul Său e ca în viaţă

Şi noi să conlucrăm cu zel!

9.Prietenul copiilor

Lăsaţi copiii ca să vină

La Domnul, pentru-a fi salvaţi!

Din noaptea lumii la lumină,

Ei ar veni, dacă-i lăsaţi!

Lăsaţi copiii să respire,

Şi mai lăsaţi-i să trudească...

Odihnă daţi-le, iubire,

Lăsaţi apoi să vă iubească!

Lăsaţi copiii ca să fugă

De duhul lumii, către Domnul,

În legământ cu El, şi-n rugă,

Să urce nepătaţi amvonul!

11.Zacheu

Zacheu, un om bogat, dar mic,

Şi nesatisfăcut de sine,

Dorea să vadă pe Isus,

Să schimbe viaţa sa în bine.

Urcat în dudul umilinţei

El a dorit ca să-L cunoască,

Şi astfel a intrat salvarea

În casa lui să locuiască.

Intrând în casa lui Zacheu

Isus aduse mântuire,

Căci vameşul s-a pocăit

Făcând deschis mărturisire.

****

Zacheu era un păcătos pitic

Dar îşi strânsese bogăţie mare

Şi nu din munca lui, ci din nimic...

Adică din ciubuc şi înşelare.

Dar fiindcă i-a fost dor de mântuire,

El a dorit să vadă pe Isus...

Şi ce neaşteptată fericire

Când în cămin pe Domnul L-a adus!

De-atunci el s-a lăsat de nedreptate

Şi, după lege, a dat 'napoi din toate!

12.Aceeaşi plată (Parabola viei)

Învăţătorul nostru mare

Ne-a spus şi pilda cea cu plata,

Ca să lucrăm cu consacrare

Nu s-aşteptăm cântând, răsplata...

Noi suntem ultimii veniţi

În via Domnului la treabă,

Deci să lucrăm neobosiţi

Mereu mai bine şi cu grabă...

Mai este cineva în piaţă

Sau pe maidan, la voia lui?

Porunca cerului ne-nvaţă:

"Hai, vino-n via Domnului!"

13.Darul Mariei

Stând la picioare, lângă Domnul

Strângea Maria mir de har,

Mai mult ca hrana şi ca somnul,

Sau decât zilnicul dinar...

În alabastrul pocăinţei

În inimă l-a adunat,

Chiar dacă-au protestat toţi sfinţii,

Peste Isus ea l-a turnat.

Atâta dragoste creştină

Nu-ncape numai în cuvinte...

Parfumul faptei ei, de smirnă,

Şi astăzi încă se mai simte...

***

Şi astăzi Domnul este viu

Şi-L poţi cinsti şi tu de vrei,

Găsind ocazii să jertfeşti

Atâtea zeci şi mii de lei.

Prefaceţi banii în parfum

Nu în miros stricat de lume,

Ca să cinstiţi pe Cel iubit

Şi mai presus de orice nume.

J U N I O R I

O, cum să-Ţi mulţumim noi Tată

Cei fericiţi şi-ndatoraţi

De grija Ta cea minunată

În care ne simţim purtaţi?

De toată dulcea grijă care

Ne-o porţi în orice loc şi ceas

Îţi mulţumim Părinte mare

Cu cel mai dulce gând şi glas.

Dorim să te slăvim cu toată

Iubirea inimii din noi

Să fim ai Tăi, Preasfinte Tată

Şi-acum şi-n viaţa de apoi.

. . . . . . . . . . . . . .

Peste cerul dimineţii,

Peste norii cei de sus

Peste zorii tinereţii,

Tu eşti Doamne mai presus...

Peste-ntinderi de câmpie,

Peste munţii cei de sus

Peste zarea aurie,

Tu eşti sfânta bucurie,

Tu eşti, bunul meu Isus...

Peste-a inimii suspine,

Peste tot ce-i jos şi sus

Peste veacul care vine,

Tu eşti totul pentru mine,

Tu, iubitul meu Isus.

. . . . . . . . .

Dragoste-a lui Dumnezeu

Mare eşti, cât nu ştiu eu,

Dulce eşti cât nu ştiu grai,

Scumpă eşti cât preţ nu ai,

Bună eşti cât nu ai soţ,

Tu-i iubeşti pe toţi, pe toţi...

Dragoste, ceresc întins,

Mare eşti cât nu-i cuprins,

Dulce eşti cât nu-i nectar,

Scumpă eşti cât nu-i hotar,

Bună eşti cât nu-i cuvânt,

Tu eşti cerul pe pământ...

Dragoste, prin tine sunt

Câte-s dulci pe-acest pământ,

Dragoste, prin tine pot

Strânge-n suflet raiul tot,

Dragoste, prin tine, eu

Sunt copil de Dumnezeu!

. . . . . . . . . . . . .

Binecuvintează Doamne

Razele ce ne-ncălzesc,

Roua ce ne răcoreşte,

Mâinile ce ne iubesc,

Cerul ce ne luminează

Frunzele ce ne umbresc,

Iarba ce ne odihneşte

Ochii care ne păzesc...

Binecuvintează Doamne

Pe toţi cei ce ni i-ai dat

Care numai cu iubire

Ne-au dorit şi ne-au chemat

Mama, tata totdeauna

Ne-au iubit şi-mbrăţişat

Şi de fiecare dată

Ne-a fost totul minunat.

. . . . . . . .

. . . . .

BIBLIA

Cuvântul Tău este lumina mea

Şi singura curată-nţelepciune

Cu slove vii, cu scânteieri de stea

El mă conduce la limanuri bune.

O, Carte-a lui Isus eliberată

Din lanţurile Romei medievale,

Din focul revoluţiilor salvată,

Ce har găsesc în versurile tale!

. . . . . . . . .

RUGĂCIUNEA

Poţi să trăieşti fără prieteni

Şi fără multe lucruri bune,

Chiar fără pâine, multe zile,

Dar nu şi fără rugăciune!

Nu poţi trăi fără speranţă,

Şi fără cerul cel de sus,

De-aceea, roagă-te întruna

Cum se ruga mereu Isus!

. .

. . . . . . . .

ÎNGERII

Oriunde-ai fi, în orice ceas din viaţă,

În înger nevăzut te însoţeşte,

Tăcut îţi dă lumină, te învaţă,

Şi tot prin el, Isus te ocroteşte...

Ne trebuie credinţă şi veghere

Ne trebuie iubirea lui Isus

Ca să umblăm continuu printre îngeri,

Jos pe pământ, şi-n slava cea de sus.

. . . . . .

Iubirii aparţine viitorul

Şi păcii sfinte fără de sfârşit

Spre cer ne-aprindem mai puternic dorul

Să-ajunge grabnic ţărmu-i fericit.

O, viitor, ce dulce sărbătoare

Ai pregătit tu celor ce te vor!

Isus va fi în tine veşnic soare

De viaţă fericită dătător.

Credinţa este drumul ce ne poartă

Spre harurile Tale cele noi

Nădejde ne deschide sfânta-Ţi poartă

Iar dragostea rămâne-n veci cu noi.

. . . . . . . . . .

Când iubirea-i arzătoare,

Darul mic îl creşte mare

Şi-l înalţă luminând

Ca să-l vadă toţi, oricând.

Când iubirea este plină

Orice inimă-nsenină;

Focul ei strălucitor

Nimiceşte orice nor.

Când iubirea este trează

Nu vorbeşte, ci lucrează

Şi nu fuge când e greu

Ci sacrifică mereu.

Când iubirea este-ntreagă,

Nu robeşte, ci dezleagă...

Ea nu cere nimănui

Dar dă tot, şi dă oricui...

Când iubirea-i luminoasă,

Pentru toţi ea are casă

Harul ei mângâietor,

Îl revarsă tuturor.

Când iubirea e curată

Adevărul îşi arată

Şi conduce ne-ndoios

Pe oricine la Hristos...

. . . . . . . .

DĂRNICIE

Tu m-ajuţi la greu Isuse

Tu mă-ndemni spre dărnicie

Tu-mi întorci cu prisosinţă

Tot ce dau cu bucurie.

Tu-mi ţii inima curată

Tu-mi dai gândului lumină,

Tu-mi faci mintea sănătoasă,

Pentru slujba Ta divină.

Eu Te rog Isuse, ia-mă,

Sub cereasca Ta-ndrumare

Creşte-mă să fiu destoinic

Pentru sfânta Ta lucrare.

Ţie mă închin Isuse,

Cu iubirea Ta mă ţine

Până la sfârşitul vieţii

Tot mai alipit de Tine.

. . . . . .

Cât de minunat e câmpul

Plin de flori în fel şi fel,

Dar ce minunat e-Acela

Care l-a făcut pe el.

Cât de minunată-i noaptea

Cu luceferii din ea,

Dar ce minunat e-Acela

Care i-a făcut aşa!

Dacă-aşa frumos e cerul

Şi pământu-aşa plăcut,

Cât de minunat e Domnul,

Dumnezeu ce l-a făcut!

. . . . . .

DA ŞI NU

Da şi nu, nu şi da,

Nu se pot înmănunchia;

Nu poţi fi cum vrei tu,

Nu poţi fi şi da, şi nu...

Când iubirea-ţi spune HAI,

Lenea-ţi porunceşte STAI!

Când Isus vrea să lucrezi,

Lenea-ţi spune să mai şezi.

Bun şi rău, rău şi bun

Când se-adună, se răpun,

Nu poţi da braţul tău

Celui bun şi celui rău.

Cerul vrea copii cuminţi

Însă lumea vrea să minţi;

Domnul vrea să fii în har,

Iar Satan să fii murdar.

Iad şi rai, rai şi iad,

N-au acelaşi drum şi vad;

Pe Isus dacă Îl ai

Scapi de iad şi vii în rai!

Dacă-L ai pe Domnu-n gând

Nu poţi fi şi rău şi blând,

Dacă-I dai iubirea ta,

Spune-I totdeauna DA

................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download