I NOŢIUNEA DREPTULUI - CLUJUST. Portal de Justitie din ...



I NO?IUNEA DREPTULUIl. SENSURILE ?I ETIMOLOGIA TERMENULUI "DREPT". SENSUL FILOSOFIC ?I SENSUL JURIDIC. Termenul "drept" poate fi ?n?eles ?n dou? sensuri, care acoper? dou? realit??i distincte.a) DREPTUL FILOZOFIC. ?n limbajul filosofic care sa conturat treptat, pornind de la ideile lui Aristotel ?i Platon, dreptul este conceput ?n sensul de juste?e, echitate. ?n acest sens, prin drept ?n?elegem ?ndatorirea de a da sau a recunoa?te fiec?ruia ceea ce ?i apar?ine sau i se cuvine. Sensul acesta este prezentat ?i ?n operele jurisconsul?ilor romani, ?n lucr?rile lor de baz? dintre care amintim: "Institu?iile'', ,,Digestele", "Questiones", "Response", "Defini?iile''.b) DREPTUL JURIDIC. C?t prive?te sensul juridic al termenului ?i aici va trebui s? facem o distinc?ie ?i s? deosebim dreptul obiectiv de dreptul subiectiv. Distinc?ia dintre sensul filosofic al termenului "drept'' ?i sensurile juridice ale lui const? ?n faptul c?, pe c?t? vreme sensul filosofic presupune o ac?iune intern? a ceea ce este just sau injust ?n sfera afectiv? a indivizilor, sensurile juridice nu cer din partea subiec?ilor c?rora li se adreseaz? dec?t supunerea la perceptele lor (a normelor) f?r? a pretinde o adeziune intern?, de con?tiin??. Sensurile juridice ale termenului "drept" las? individului o libertate de critic? a dreptului ?n vigoare ?i de eventuale propuneri pentru schimbarea normelor existente sau modificarea lor.Dreptul subiectiv: const? ?n prerogativa recunoscut? de lege titularului unui drept ?n virtutea c?reia acesta poate ?i trebuie s? aib? o anumit? conduit? ?i s? cear? ?i celorlal?i s? aib? o conduit? adecvat? dreptului s?u sub sanc?iunea prev?zuta de lege pentru valorificarea unui interes personal, n?scut, direct, legitim ?i juridic protejat ?n acord cu interesele generale ale societ??ii, este ceea ce depinde de voin?a noastra. Drepturile subiective decurg din dreptul obiectiv.Dreptul obiectiv: reprezint? totalitatea normelor juridice impuse la un moment dat ?n societate a c?ror ?nc?lcare atrage dup? sine for?a de constr?ngere a statului, este ceea ce exist? independent de voin?a noastr?. Dreptul obiectiv, privit ca un ansamblu de reguli de conduit?, este menit s? reglementeze via?a oamenilor grupa?i ?n societate . Aspectele dreptului obiectiv. Dreptul obiectiv poate fi privit sub dublu aspect: aspectul static al dreptului-consta in ansamblu de izvoare (acte normative,obiceiuri,practic? judiciar?), ?i presupune cercetarea, descrierea, sistematizarea formelor sub care se prezint? regulile de drept; aspectul dinamic al dreptului-reprezinta formele prin care se realizeaz? dreptul precum ?i autorit??ile (organele de stat) care sunt competente s? utilizeze aceste forme.Dreptul pozitiv. Reprezinta totalitatea normelor de drept care sunt ?n vigoare la un moment dat ?i care se aplic? ?ntro anumit? ?ar?.2. DREPTUL CA OBIECT DE STUDIU AL ?TIIN?EI. ?tiin?a reprezint? un sistem de cuno?tin?e despre natur?, societate ?i g?ndire, format ?n mod istoric ?i care se dezvolt? pe baza practicii sociale. Exist? o multitudine de ramuri ale ?tiin?ei: ?tiin?e ale naturii(fizica. chimia), ?tiin?e particulare ale omului ?i ale societ??ii(etnografia, psihologia, sociologia, ?tiin?a dreptului-dreptul, conceput ca totalitate a normelor juridice impuse ?n societate), ?tiin?e generale(logica, matematica), ?tiin?e ale ac?iunii (?tiin?e tehnice, medicale, educa?ionale). Grani?ele dintre ?tiin?e nu sunt fixe. Ad?ncirea specializ?rii ?i necesitatea integr?rii rezultatelor cercet?rii au dus la apari?ia unor ?tiin?e de grani?? sau de contact (biochimia, astrofizica).?tiin?a dreptului are ?i ea mai multe subdiviziuni. Dreptul ?i fenomenele juridice pot fi studiate fie ?n ansamblul lor, fie ?n evolu?ia lor istoric? concret?, fie pe anumite p?r?i care grupeaz? normele, institu?iile ?i ramurile de drept care au anumite tr?s?turi specifice. ?n normele de drept ??i g?sesc expresie ?i elemente ale activit??ii statale: elaborarea dreptului, aplicarea normelor de drept, interpretarea lor, aplicarea constr?ngerii, denumite in mod generic juridice. Acestea sunt: raport juridic-un raport social, reglementat de norme de drept; act juridic-un act care produce consecin?e pe planul dreptului; fapte juridice-acele evenimente ?i ac?iuni care, potrivit normelor de drept, dau na?tere, modific? sau sting un raport juridic. Din aceast? cauz? ?i diferitele subdiviziuni ale ?tiin?ei dreptului se mai numesc ?i ?tiin?e juridice. ?ntrun anumit fel ?i ?tiin?ele juridice pot fi privite ca, ?tiin?e de grani??. Dac? pornim de la clasificarea exemplificativ? a ?tiin?elor f?cut? mai sus, unele dintre ?tiin?ele juridice se integreaz? at?t ?n categoria ?tiin?elor particulare ale omului ?i societ??ii, c?t ?i ?n categoria ?tiin?elor ac?iunii, unele ramuri ale ?tiin?elor juridice put?nd fi privite ca ?tiin?e administrativorganizatorice. De asemenea, unele dintre ?tiin?ele auxiliare, dup? cum se va vedea, au caracterul unor ?tiin?e de contact sau de grani??: medicina legal?, statistica judiciar? etc.Specificul ?tiin?elor juridice, ?n compara?ie cu alte ?tiin?e despre om ?i societate, const? ?n faptul c? ele studiaz? at?t aspectele legate de drept ?i de cele trei puteri ale statului: legislativ?, executiv? ?i judec?toreasc?, c?t ?i normele de drept cuprinse ?n actele normative ?n vigoare.?tiin?ele juridice se pot ?mp?r?i ?n trei categorii: cele care studiaz? dreptul ?n ansamblul lui (TGD, filosofia dreptului, sociologia juridic?.); ?tiin?ele juridice istorice(al c?ror obiect ?l formeaz? studiul dreptului ?n evolu?ia sa istoric?, concret?); ?tiin?ele juridice de ramur? (care studiaz? diferite categorii ale normelor de drept, grupate pe baza obiectului lor comun).II. DREPTUL SI STATUL.Legaturile dintre stat si drept. Dreptul este strans legat de stat. Termenul de stat circula mai ales in doua sensuri: Intr-un prim sens istorico-geografic, prin stat intelegem populatia organizata pe un anumit teritoriu delimitat prin frontier recunoscute pe plan international. In acest sens notiunea de stat este sinonima cu cea de tara; Un al doilea sens al termenului de stat ar fi cel politico- juridic. Stat = Puterea publica ca forma oficiala a puterii politice este acel sistem de organe competente fiecare ?n sfera sa de activitate, capabile s? emit? pe cale unilateral? acte obligatorii care la nevoie pot fi aduse la ?ndeplinire prin for?a de constr?ngere a statului necesare desfasurarii normale a vietii ?n comun. In drept intalnim frecvent expresii ca: stat ( Notiunea de stat este cea mai abstracta si poate fi utilizata in orice imprejurare, atat cat este vorba de putere publica-privita ca o categorie speciala de oameni investiti cu atributii de putere, cat si atunci cand este vorba de structura, de modul de organizare a puterii publice), aparat de stat (termen care acopera acelasi continut in sensul lui politico juridic, dar privit numai in mod structural, din punct de vedere al organizarii sale avand un aspect mai concret.) si putere de stat (utilizata in imprejurari revolutionare cand nu se poate preciza cu claritate structura si toate formele organizatorice pe care fortele victorioase le vor folosii in interesul lor.)a)FORMA DE STAT=PUTERE PUBLICA. Elementele constitutive ale puterii publice, acestea sunt: I) STRUCTURA DE STAT Desemneaz? organizarea puterii publice pe un anumit teritoriu, raporturile specifice care se stabilesc intre elementele alc?tuitoare ale ansamblului statal precum ?i leg?turile specifice dintre ?ntreg ?i p?r?i. Statul unitar(Spunem despre un stat ca este unitar atunci c?nd asupra tuturor indivizilor care populeaz? teritoriul, ac?ioneaz? un singur r?nd de autorit??i publice ?nzestrate cu suveranitate deplina intern? ?i extern?.); Statul federal(Mai este numit stat unional sau compus. Este o uniune statala compusa din 2 sau mai multe state care in limitele ?i condi?iile stabilite prin constitu?ia federa?iei dau na?tere unui stat nou numit stat federal, distinct de statele cel compun, numite state federate.); Asocia?i de state(Sunt forme agregative asem?n?toare federa?iilor cu deosebirea ca nu dau na?tere unui stat nou , dintre asocia?iile de state se enumera confedera?ia de state , uniunea personala ?i uniunea reala. Confedera?ia de state; Uniunea personala; Uniunea real? de state) ?i ierarhi de state;(Asocia?iile de state se deosebesc de ierarhiile de state prin faptul c? in cazul primelor avem de a face cu suveranit??i egale, in timp ce in cazul celorlalte vorbim despre suveranit??i limitate. Statul vasal; Statul protejat; Dominioanele Britanice; Teritoriile sub mandat; Statele sub tutela interna?ionala)II) FORMA DE GUVERN?M?NT modalitatea prin care se exercita puterea, fiind independent? de structura de stat. Democra?ia(este acea forma de guvern?m?nt in care puterea apar?ine poporului ?i o exercita suveran, dup? caz, prin corpul sau electoral sau corpul sau referendar. direct?, reprezentativ?, semireprezentativ? ?i semidirect?); Monocratia (este o putere personalizata. Monocratia presupune eventual ?i prezenta mai multor organe in stat numai ca in acest caz ele au un rol pur decorativ, puterea apartine unui singur om, pricipiilor specifice democratiei i se opune autoritarismul, ortodoxia ideologica ?i exclusivismul. monarhia absoluta; Monocratia populara; dictaturile militare; Oligarhia(este acea forma de guvernamant in care puterea este detinuta ?i exercitata de un numar restrans de persoane sau familii. Acestea sunt: guvernamantul pluripersonal , aristrocatia , plutocratia censitara , partitocratia); Formele mixte de guvernamant(sunt rezultatul combinarii de diverse elemente apartinatoare celor 3 tipuri fundamentale: democratia , monocratia ?i oligarhia. Tipuri de forme de guvernamant mixt : Monarhia limitata, Parlamentul dualist, Cezarismul democratic)III) REGIMURILE POLITICE ansamblul institutilor, metodelor ?i mijloacelor prin care se realizeaza puterea. Dupa cum separatia puterilor in stat e mai conturata sau mai putin conturata, mai stricta sau mai putin stricta, tot asa ?i regimurile politice sunt variate, realitatea practica depa?ind orice simple scheme teoretice. Tipologia regimurilor politice are la baza modul de organizare a puterilor in stat precum ?i interconditionalitatile dintre ele. Cea ce este important in clasificarea regimului politic este pe de o parte stratificarea sociala care reclama diferenta intre clase, respective rivalitatile lor, iar pe de alta parte este locul pe care regimul politic il acorda claselor, fie favorizandu-le, fie defavorizandu-le. Caracterul democratic al unui regim politic rezulta din existenta mai multor partide politice, natura partidelor de guvernamant si natura formei de guvernare. b)LEGATURA DINTRE DREPT SI STAT. Statul este ansamblul institu?iilor ?i regulilor constituite ?n scopul legitim?ri puterii. Puterea publica ca forma oficiala a puterii politice este acel sistem de organe competente fiecare ?n sfera sa de activitate, capabile s? emit? pe cale unilateral? acte obligatorii care la nevoie pot fi aduse la ?ndeplinire prin for?a de constr?ngere a statului, necesare desfasurarii normale a vietii ?n comun. De aici rezultand legatura dintre stat si drept, pentru ca majoritatea deciziilor obligatorii pe care le iau reprezentatii populatiei sunt de fapt consemnate in norme de drept cuprinse si ele in diverse acte normative pe care le elaboreaza organele de stat. Statul nu poate exista fara drept, intrucat el este o organizatie juridica, respectiv, organizarea lui ca un aparat unic este reglementata de drept. Daca nu ar exista o reglementare juridica a competentelor s-ar produce un conflict intre organele sale; Dreptul reglementeaza activitatea statului in raporturile lui cu societatea. Fara drept functiile statului nu se pot traduce in fapt. Din acest punct de vedere statul e un instrument de realizare a dreptului. Dreptul se bazeaza pe constrangerea de stat.Statul si dreptul se gasesc intr-o dubla relatie: pe de o parte statul influenteaza dreptul, pe de alta parte dreptul actioneaza asupra statului. Ele nu pot exista unul fara altul si de aceea sunt factori egali .Daca in mod logic statul precede dreptul, in mod istoric nu e asa. In realitate primul act al statului este cel ce duce la formarea constitutiei si este un act juridic pentru ca creaza dreptul. III. DREPTUL SI STATUL IN CONTEXTUL CIVILIZATIEI SI CULTURII UNIVERSALEa) TERMENUL DE CULTURA. In viziunea lui Dimba, cultura cuprinde atitudinile, actele si operele din domeniul spiritului si al intelectului: literatura, muzica, datini, obiceiuri, credinte, filozofie, etc. Cultura se caracterizeaza prin acumularea de cunostinte si opere, ca obiect de civilizatie, si printr-un ansamblu de procese psiho-sociale proprii subiectilor, care, create in cadrul transformarilor tehnice si economice, constituie treptat un element originar motor propriu unei societati. Cultura reprezinta anumite valori spirituale concretizate in opere literare, muzica, arta, etc, cat si cunostintele umane despre aceste valori. Valorile nou create prin cultura nu duc la renuntarea la cele vechi. Cultura e un tezaur ce se imbogateste mereu, aici nu apare ideea de progres.b)TERMENUL DE CIVILIZATIE. In viziunea lui Dimba, civilizatia cuprinde mijloacele cu ajutorul carora omul supune mediul inconjurator in scopul satisfacerii nevoilor sale personale(alimentatie, locuinta, educatie, invatamant). Civilizatia reprezinta nivelul de dezvoltare al culturii materiale si spirituale a societatii. Ea e caracterizata prin: raporturilor dintre oameni si natura, raporturilor sociale ale oamenilor intre ei(in munca, productie si mediu inconjurator). Valorile nou create de civilizatie sunt create pentru a le inlocui pe cele vechi, perimate. Civilizatia poate fi studiata in cadre bine definite din punct de vedere socio-geografic, astfel pentru a studia societatile civilizatiei industiale Chumbarc arata ca se pot distinge 5 domenii ale societatii institutionalizate: domeniu mediului inconjurator-raporturile oamenilor cu natura, societatea sunt marcate de concurenta, de lupta pentru viata si spatiu(populatie, economie); domeniul raporturilor si structurilor sociale face sa apara procesul de dominanta(clase sociale, ramuri profesionale, grupuri etnice); domeniul cunoasterii-puterea este cautata in special sub forma prestigiului(patrimoniu, cultura, acumulare de cunostinte); domeniul transmiterii sociale-dominatia grupurilor aflate la conducere este mentinuta prin reproductie si conservare de la o generatie la alta(sisteme sociale, familie, mijloace de comunicare in masa); domeniul organizarii politice si juridice – este cel in care decizia-in loc sa fie luata astfel ca sa exprime vointa diferitelor grupuri aflate la conducere-da nastere la manipulari care permit o mai usoara acceptare a masurilor luate de grupurile aflate la conducere.c1) GRECIA ANTICA. ORGANIZAREA POPULATIE PE BAZA CRITERIULUI TERITORIAL:Contextul reformelor in Grecia Antica in perioada dezvoltarii societatii scalvagiste: clase si grupuri sociale formate din: oameni liberi, semi-liberi si sclavi; dezvoltarea mestesugurilor si comertului in dauna agriculturii; fiecare trib avea propriul teritoriu. Odata cu dezvoltarea comertului au aparut straini de trib care detineau mari bogatii; creste numarul sclavilor si discrepantele dintre saraci si bogati; in orase se intaresc grupurile de mestesugari, comercianti, stapani de sclavi care vor sa ia locul vechilor nobili. In aceasta situatie s-au impus unele reforme. Mai importante sunt cele a lui Solon si ListeneReforma lui Solon. In aceste conditii, in Atena, apare Solon pe arena politica infaptuind o serie de reforme care au reprezentat defapt un compromis: a dat o lovitura oranduirii primitive, dar a pastrat totusi impartirea societatii in 4 triburi numite file si in felul acesta nu a inlaturat cu totul oranduirea primitiva.Reforma lui Listene(Cel care a inlaturat definifiv ramasitele oranduirii primitive). El a introdus impartirea populatiei pe baza criteriului teritorial, nimicind importanta politica a celor 4 triburi existente anterior. Astfel intreg teritoriul Atenei a fost impartit in 10 file teritoriale iar fiecare fila a fost impartia in 3 criptii. Astfel componenta filelor nu reprezenta o masa teritoriala compacta ci era o unitate a 3 diviziuni teritoriale.c2 ) ROMA ANTICA. ORGANIZAREA POPULATIE PE BAZA CRITERIULUI TERITORIAL: Contextul reformelor in Roma Antica in perioada dezvoltarii societatii scalvagiste: luptele pentru egalitate intre patricieni si plebei; necesitatea unei legi scrise; necesitatea impartirii pamantului in mod echitabil;necesitatea unei reforme agrare; augmentarea numarului de sclavi; dezvoltarea comertului-in detrimentul agriculturii. In aceste conditii a aparut reforma lui Servius Tullius si Legea celor XII Table.Reforma lui Servius Tullius a dus la destramarea vechii organizari primitive accectuand diferenta de avere, grabind in felul acesta procesul de formare al statului sclavagist roman. El a impartit intreaga zona in 4 triburi urbane si 17 triburi rustice.IV.DREPTUL SI STATUL IN CIVILIZATIA SI CULTURA DE TIP ORIENTAL ANTIC1.EGIPTUL ANTIC Primul legiuitor a fost Menes. El a publicat o lege prin care interzicea luarea unui imprumut fara ca acesta sa fie garantat printr-o mumie iar aceasta nu putea fi ingropata pana la restituirea imprumutului.In timpul lui Ramses al II-lea (sec XVI aChr) are loc o activitate legislativa importanta, prin care s-a urmarit intarirea armatei si birocratizarea aparatului de stat.Boholis in sec VIII aChr a elaborat un mare cod de legi de, care contine 8 carti.2.BABILONCodul legilor lui Hammurabi – cel mai important monument legislativ al Babilonului care are 282 de articole. Scopul acestuia a fost: usurarea situatia taranilor liberi; temperarea lacomiei camatarilor; intarirea oranduirii sociale in babilon; masuri severe pentru apararea proprietatii asupra sclavilor. Acest cod prevede: procedura de judecata; reglementarea casatoriei; familia; reglementarea proprietatii; ultima parte cuprinde raporturile de munca3.INDIA ANTICA. Aici se intalnesc o serie de culegeri de legi: Apastamba;Codul legilor lui Manu. E cel mai important, reprezinta o bogata culegere de norme religioase, juridice si etice. Intreaga culegere de legi este impartita in 12 capitole. Dispozitiile cuprinse in cod se pot grupa in 3 categorii:1.Norme care reglementeaza organizarea puterii de stat si corelatia ei cu cetatenii; 2.Norme care se refera la diferite fapte civile si penale; 3.Diferite dispozitii de ordin religios ale brahmanilorCulegerea lui Narada alta culegere de legi indiene– ea contine in mod amanuntit mecanismul judecatii in descrierea procedurii judiciare. Tot aici apar si multe norme ale dreptului civil si penal care cuprind norme ale viitoarelor societati feudale.4.CHINA:Codul legendarului imparat Mu -cel mai important cod de legi-in special un cod penal- cuprinde 3000 articoleScoala Legistilor o scoala filosofico-juridica cu activitate legislativa importanta in China sec IV-V aChr. Aceasta scoala a avut menirea sa dezvolte si sa perfectioneze dreptul chinez, deci a jucat un rol progresist.PUTEREA PUBLICA IN ORIENTUL ANTIC. In ceea ce priveste puterea publica(statul), la popoarele din Orientul Antic, trebuie subliniat faptul ca ea aparut din nevoia de a cultiva pamantul la inceput in cadrul obstilor satesti. Organele puterii centrale erau: imparatul, magistratii-mari dregatori; micii dregatori, aparatul functionaresc si organele justitiei.V. ENCICLOPEDIA SI FILOZOFIA DREPTULUI. a) Enciclopedia juridica se infatiseaza ca o incoronare a stiintei dreptului, prezentand-o ca un tot unitar. Enciclopedia juridica poate fi materiala(totalitatea cunostintelor din acea materie de studiu) sau formala(extrage ce e esential in gandirea juridica). Pentru ideea de dreptate, careia noi ii subordonam totul, exista ideea de justitie si enciclopedia dreptului. ?tiin?a dreptului are mai multe subdiviziuni (drept civil, drept penal, administrativ, etc.). Acesta se mai numesc ??tiin?e juridice”: ?tiin?ele juridice istorice (dreptul roman); ?tiin?ele juridice de ramur?, care studiaz? diferite categorii ale normelor de drept; ?tiin?ele auxiliare ale dreptului. ?n normele de drept ??i g?sesc expresie ?i elemente ale activit??ii statale: elaborarea dreptului, aplicarea normelor de drept, interpretarea lor, aplicarea constr?ngerii.?Teoria general? a dreptului ca parte component? a ?tiin?elor juridice.Aparitie. O teorie despre drept poate fi ?tiin?ific? ?i general? ?n m?sura ?n care reu?e?te s? fac? abstrac?ie de particularit??ile fiec?rei ramuri de drept, pe de o parte, c?t ?i de particularit??ile na?ionale ale dreptului din fiecare ?ar?. Aceast? ?tiin?? a dreptului a fost cunoscut? sub patru denumiri: enciclopedia juridic? (sau enciclopedia formal?); teoria general? a dreptului; filosofia dreptului; introducere ?n studiul dreptului. P?n? ?n secolul al XIX-lea teoria dreptului a fost o subdiviziune a filosofiei, a religiei, a eticii sau a politicii. Marii g?nditori ai dreptului au fost ?nainte de toate filosofi, oameni ai bisericii sau politicieni. Trecerea decisiv? a filosofiei dreptului de la filosofi ?i politicieni la juri?ti este de dat? relativ recent?.?Cu ce se ocupa TDG. Teoria dreptului nu trebuie ?n?eleas? ca o simpl? trecere ?n revist? a normelor ?i institu?iilor juridice, ci ca o explorare ?n profunzime, cu o tent? filosofic?, a conceptului de ?drept”. Teoria general? a dreptului formuleaz? cele mai generale categorii valabile pentru ramurile ?tiin?ei juridice. Acestea sunt: norma juridica, izvor de drept, sistem de drept, raport juridic, raspundere juridica.Tipuri de stiinte juridice. Exist? mai multe categorii de ?tiin?e juridice:Cele care studiaz? dreptul ?n ansamblul s?u (tgd, filosofia dreptului, sociologia juridic?); ?tiin?ele juridico-istorice. Este vorba despre disciplinele care se ocup? cu istoria dreptului.?Poate fi istoria generala a dreptului(vorbim de cercetarea dreptului in dezvoltarea lui istorica generala, incluzand majoritatea tarilor care au lasat o urma in organizarea lor juridica) sau istoria dreptului unui popor(studiul dreptului se face numai in cadrul national al unei tari).?tiin?ele juridice de ramur?. Fiecare ramur? a dreptului formeaz? obiectul de studiu al unei discipline juridice aparte(constitu?ional; administrativ; financiar; civil; penal; procesual penal; procesual civil; interna?ional public/ privat, ?.a.). Ceea ce d? o fizionomie distinct? unei ramuri de drept sunt: o legisla?ie cu o problematic? unitar?, sistematizat? adesea sub form? de cod; lucr?ri ?tiin?ifice care s?-i teoretizeze obiectul reglement?rii; o disciplin? didactic?, inclus? ?n planul de ?nv???m?nt al facult??ilor de drept. ?n cele mai multe dintre cazuri, ramurile na?ionale de drept ?i ramura ?tiin?ei dreptului dintr-o anumit? ?ar? au un corespondent ?n ?nv???m?ntul juridic universitar sub forma unor discipline didactice.?tiin?ele juridice speciale. Rolul lor este acela de a ajuta activitatea juridic? desf??urat? de unele organe jurisdic?ionale( medicina legal?;criminalistica;psihologia judiciar?;contabilitatea; statistica judiciar?).b) Filosofia dreptului cerceteaz? a?adar, originea dreptului, caracterele generale ale dezvolt?rii istorice a dreptului, precum ?i aprecierea acestuia dup? idealul de justi?ie afirmat de ra?iunea uman?. Filosofia se afl? pretutindeni unde, prin g?ndire, omul devine con?tient de sine. Ea este prezent? peste tot f?r? a fi numit? ca atare, c?ci atunci c?nd g?nde?te, omul filosofeaz?, fie c? o face la bine sau la r?u, superficial sau profund.Filosofia dreptului,dup? cum o arat? ?i numele, este acea ramur? sau parte a filosofiei, care prive?te dreptul ?n esen?a sa universal?, spre deosebire de ?tiin?a dreptului care studiaz? dreptul ?n natura ?i caracterele lui particulare. Nici o ?tiin?? juridic? special? din marea familie a ?tiin?elor juridice nu poate s? spun? ce este dreptul ?n general, ceea ce are el universal, ci, poate numai s? spun? ce este dreptul la un anumit popor (anglo-saxon, francez, german,),?ntr-un anumit moment dat. Deci, cercetarea dreptului ?n general dep??e?te competen?a oric?rei ?tiin?e juridice, ea fiind apanajul filosofiei dreptului. Del Vecchio ajunge la concluzia c? ?Filosofia dreptului este disciplina care define?te dreptul ?n universalitatea sa logic?, cerceteaz? originile ?i caracterele generale ale dezvolt?rii sale istorice ?i ?l pre?uie?te dup? idealul de justi?ie afirmat de ra?iunea pur?”.Planurile de cercetare a filozofiei dreptului:?n plan logic, investig?nd dreptul ?n totalitatea sa logic?(elementele esen?iale comune tuturor sistemelor juridice trec?nd peste particularit??ile lor ?i urm?rind conceptul universal al dreptului); ?n plan fenomenologic, dezv?luind c? ?dreptul pozitiv nu e produsul unor cauze speciale ?i excep?ionale, ci este un fenomen comun tuturor popoarelor ?n toate timpurile, este un produs al naturii umane”; ?n plan deontologic, eviden?iind faptul c? juristul practician se m?rgine?te a ?n?elege ?i a interpreta ?n sens propriu normele pozitive, ne?ntreb?ndu-se dac? nu ar putea s? existe ?i altele mai bune. ?tiin?ele juridice prin natura lor, se m?rginesc s? aplice un sistem juridic existent, f?r? a-i pune ?n discu?ie temeiurile. Este sarcina filosofiei dreptului, s? cerceteze tocmai ceea ce ar trebui s? fie ?n drept, opun?nd astfel, un ideal de drept unei realit??i juridice date. VI. DREPTUL IN SISTEMUL NORMATIV SOCIAL. Normele sociale? sunt create de oameni ?i stabilesc conduita uman? ?n cele mai diverse domenii ale vie?ii sociale. Orice activitate social? se desf??oar? pe baza unor reguli , acestea sunt necesare deoarece la desf??urarea oric?rei activit??i particip? un num?r de persoane diferite ca v?rst? , sex , profesie , orientare religioas? , etc, fiecare contribuind ?n m?sura cuno?tin?elor la bunul mers al activit??i respective. Dar normele sociale nu li se impun oamenilor ?n mod automat, ci trebuie s? treac? prin con?tiin?a lor, prin liberul lor arbitru. Dup? filozoful german Kant, norma suprem? a dreptului cere s? te por?i ?n a?a fel ?nc?t libertatea ta, expresie a voin?ei autonome, s? se ?mpace cu libertatea fiec?ruiaCaracteristicile normei: normele prefigureaz? ?ntotdeauna un comportament viitor; normele indiferent de natura lor reflect? condi?iile social economice ?i politice ale vremurilor, raporturile dintre clasele ?i grupurile sociale; normele sociale sunt variate, de la norme economice, norme politice, norme religioase, norme sportive, la norme juridice; toate aceste tipuri de norme nu sunt date odat? pentru totdeauna, ele modific?ndu-se ?n timp datorit? dinamismului vie?ii sociale Ordinea sociala se refera la capacitatea societatii de a tine sub control operativitatea indivizilor , asigura coordonarea intregii activitati sociale si faciliteaza continuitatea vietii sociale.Clasificarea normele sociale: Dupa domeniul de activitate(tehnice; economice; politice;); Dupa gradul de generalitate(generale; particulare-specifice unui grup restrans de relatii sociale); Dupa continutul lor(prescriptive–care evoca ce trebuie facut; proscriptive–care stipuleaza ce este interzis); Dupa modul de manifestare(explicite; implicite; intime; colective); Dupa modul de aparitie(cu aparitie neorganizata, spontana(obiceiuri, norme morale);elaborate in mod organizat de catre un organism social (norme juridice).a) .CORELATIA NORMELOR JURIDICE CU NORMELE MORALENorma juridic?: este o regul? de conduit? instituit?(impusa/sanctionata) de c?tre puterea public? si care la nevoie poate fi adusa la indeplinire prin for?a de constr?ngere, coercitiv? a statului .Normela morala: este o regul? de conduit? care ne arat? cum anume trebuie s? ac?ioneze sau s? se comporte membrii societ??ii ?n anumite condi?ii determinate pentru ca ac?iunea lor s? fie eficient? ?i apreciat? pozitiv. Morala e o protolegislatie sociala; este un ansamblu de reguli, precepte- privitoare la bine si la rau, la corect si incorect, just si injust . Preceptele morale au calauzit intotdeauna conduita oamenilor care-si raporteaza astfel comportarea la valorile de bine/rau din care decurge si definirea acelui comportament ca moral/imoral. Moralitatea poate fi considerata ca o insumare de virtuti sociale cum ar fi: justitie, mila, iubire, generozitate, sinceritate, devotament, respect fata de ceilalti. Imoralitatea este opusul moralitatii-privita ca o suma a viciilor sociale, cum ar fi: ura, egoism, dispret, rautate. Amoralitatea este o stare intermediara, care exista la granita dintre moralitate si imoralitate, e treapta de jos a moralitatii si cea de sus a imoralitatii, insemnand: indiferenta, individualism, izolare sociala. Asemanarile dintre drept si morala. Relatiile dintre morala si drept sunt asa de stranse incat ambele au acelasi grad de adevar si aceeasi valoare . At?t dreptul c?t ?i morala reprezint? un ansamblu de norme de conduit. Legatura dreptului cu morala apare mai pregnant prin prisma legaturii dintre constiinta juridica si constiinta morala, in sfera elementului afectiv. Astfel, oamenii in societate se conduc in marea majoritate a cazurilor dupa regulile morale incetatenite de-a lungul timpului. Ei apreciaza juste?ea sau injuste?ea unor fapte cu ajutorul simtului moral comun chiar daca faptele respective sunt prevazute si sanctionate de catre normele juridice . Furtul, talharia, omorul, vatamarea corporala ne apar in primul rand ca fapte reprobabile , simtind injustetea lor mai intai in sfera morala, potrivit regulilor morale si numai apoi ne intrebam cum anume ele au fost prevazute si sanctionate de stat. Numeroase norme cu un con?inut identic au at?t o natur? moral? c?t ?i una juridic?( respectul fa?? de via?a, demnitatea ?i proprietatea altora). For?a dreptului se g?se?te at?t ?n justificarea sa logic?, ra?ional?, c?t ?i ?n aprobarea ?i sus?inerea sa moral?. Orice injusti?ie este implicit imoral?. Atat normele morale cat si normele juridice au in vedere relatiile dintre individ si ceilalti mebri ai societatii, ambele se deosebesc de legile naturii, prin aceea ca pot fi incalcate. Deosebiri intre drept si morala Normele morale dintr-o societate nu sunt neap?rat unitare/absolute, ele variaz? ?n func?ie de grupul social, de colectivitatea na?ional?, social?, religioas?. Dreptul ?n schimb este ?i trebuie s? fie unitar, asigur?nd o ordine juridic? unic? ?n societate ?ntr-o ?ar? dat?; Normele morale au un caracter spontan ?n apari?ia lor – normele de drept sunt rezultatul unei crea?ii con?tiente ?i organizate; Normele de drept pot fi asigurate prin for?a coercitiv? a statului, normele morale au ca sanc?iune: oprobiul public, marginalizarea, desconsiderarea, regretul, mustrarea de con?tiin??; Exist? ?ns? ?i norme morale care n-au relevan?? juridic? (de pild? rela?iile de prietenie sau rela?iile dintre so?i p?n? la un anumit punct), precum ?i invers (de pild? unele norme cu caracter procedural, cele tehnice sau cele organizatorice).In timp ce morala provine din comandamente religioase sau impuse de comunitate , dreptul isi are originea in prescriptiile dictate de autoritatile publice cu atributii legislative. Aceste norme se mai deosebesc si prin sanctiunile pe care le prevad si anume, sanctiuni situate la nivelul constiintei individuale (in cazul celor morale) si sanctiuni garantate etapic (in cazul celor juridice).?n general, sfera de ac?iune ?i cuprindere a moralei este mai extins? dec?t cea a dreptului, dar reglementarea este mai pu?in concret?. ?n concluzie, este obligatoriu s? subliniem c? dreptul ajut? la promovarea principiilor morale, dar ?i morala ??i exercit? influen?a asupra elabor?rii si aplic?rii dreptului.b).CORELATIA NORMELOR JURIDICE SI NORMELE TEHNICE Norma tehnic?? se ?ntemeiaz? pe legile naturii ?i are un caracter obiectiv, deci nu depinde de voin?a omului. Omul nu le poate schimba, dar le poate ?i trebuie s? le cunoasc? pentru a le folosi ?n mod corect. Un exemplu de norm? tehnic? este prelucrarea p?m?ntului ?n conformitate cu normele agrozootehnice; sau normele de folosire a unei ma?ini, a unui agregat sau utilaj tehnic. F?r? respectarea normelor tehnice nu se poate ob?ine rezultatul dorit. ?n societatea modern?, industrializat? ?i computerizat?, folosirea ?i respectarea normelor tehnice-cu mare cuprindere-este foarte important? pentru ca activitatea uman? s? se? poat? desf??ura normal ?i cu un randament deosebit. De aceea, multe norme tehnice au devenit obiect de reglementare juridic?, devenind prin aceasta ?i norme sociale juridice. De exemplu, domeniul ecologic, cel al circula?iei, al transportului ?i telecomunica?iilor etc. In general, normele tehnice conduc procesul productiv, nerespectarea lor determinand in multe cazuri si consecinte juridice. Avand in vedere ca normele tehnice devin rapid si norme juridice, ele aproape ca nu mai pot fi despartite (normele de protectia bancilor, normele de tehnica contabila). Un procedeu tehnic devine norma tehnica numai in clipa in care colectivul din una sau mai multe unitati economice s-a convins ca ele corespund necesitatilor concrete si ii generalizeaza aplicarea in activitatea productiva. c).CORELATIA NORMELOR JURIDICE SI NORMELOR OBISNUIELNICEMoravurile ?i datinile?sau cu un cuv?nt obiceiurile sunt o categorie foarte vast? de reguli sociale. Ele sunt tot at?t de vechi c?t ?i existen?a omului ?i au constituit primele reglement?ri ?n colectivit??ile umane. Obiceiul se formeaz? ?i apare ?n mod spontan, ca urmare a aplic?rii repetate ?i prelungite a unei conduite. Obiceiul devine regul? intrat? ?n via?a ?i tradi?ia colectivit??ii, pe care oamenii o respect? din obi?nuin?? sau din deprindere. Obiceiul are, ?ntr-un anume sens, un caracter conservator. Pe c?t de ?ncet se formeaz? obiceiul, pe at?t de greu sau chiar mai greu ?nceteaz? el de a mai ac?iona, prin procesul de ie?ire din uz, de c?dere ?n desuetudine. Ceea ce distinge obiceiul (datina sau tradi?ia) de moral? ?i drept este natura sa mai pu?in ra?ional?, mai pu?in con?tient?, natur? ce decurge din chiar procesul s?u de formare spontan?, pe c?nd dreptul ?i morala implic? un proiect con?tient, ra?ional urm?rit a fi realizat. Obiceiul continu? s? existe ?i ?n societatea modern? ?i contemporan?, ?ns? ia form? juridic? ?ntr-o m?sur? foarte restr?ns?. Cutumele (obiceiurile juridice): sunt reguli de conduit? social? care de?i nu eman? de la organele statului competente sa legifereze, ele sunt totu?i obligatorii , fiind expresia convingerii unei colectivit??i umane c? apar?in sentimentului unanim de justi?ie, fiind considerate ca obligatorii printr-o practic? constant? ?i ?ndelungat?.Caracteristicile cutumei: exprima dreptul nescris; capata consistenta juridica printr-o practic? constant? ?i ?ndelungata; niciodat? cutumele nu vor putea modifica , abroga sau suspenda o norm? juridica scris?.Rolul cutumelor(dreptului nescris) ?n raport cu dreptul scris. Cutumele pot juca ?n raport cu dreptul scris doar un rol supletiv sau interpretativ. Niciodat? cutumele nu vor putea modifica , abroga/suspenda o norm? juridica scris?. HYPERLINK "" \l "top" d).CORELATIA NORMELOR JURIDICE SI NORMELE DE CONVIE?UIRENormele de convie?uire sunt apropiate de obiceiuri ?i de normele morale. ?n normele de convie?uire sunt incluse normele de bun? cuviin??, normele protocolare, de polite?e, de curtoazie, toate fiind foarte numeroase ?i prezente ?n via?a de zi cu zi. Astfel, calitatea sau tr?s?tura distinct? a acestor norme este dat? de aprecierea sau pre?uirea reciproc? a persoanelor, pre?uire exprimat? prin “stima”, “considera?ia” sau “respectul” ce ?i-l datoresc una alteia. Aceste norme pot contribui la ?ntre?inerea raporturilor interumane, a convie?uirii, dar aportul lor este redus, uneori numai formal, dac? nu sunt dublate de motiva?ii morale puternice. Tot ?n categoria acestor norme de convie?uire sunt incluse ?i diferite reguli de cultur?, igien?, de bun?cuviin?? ?i comportament “civilizat”, formate sub presiunea grupului. Un segment important al normelor de convie?uire social? este cel al?deontologiei profesionale?(ex. ?n lumea medical? sau ?n mediul cadrelor didactice).?Specificul comun?al acestor norme este faptul c? ele depind mai mult de uzaje dec?t de moral? sau drept, ele se formeaz? treptat, spontan ?i nu sunt crea?ia imediat? a unei organiza?ii. ?ns? la un moment dat, ele pot fi colectate ?i ?nscrise ?ntr-un statut. ?n anumite condi?ii poate interveni o reglementare juridic?, printr-un act normativ, astfel ?nc?t norma de convie?uire social? cap?t? ?i for?? juridic? ?i devine astfel ?i o norm? juridic?. HYPERLINK "" \l "top" e).CORELATIA NORMELOR JURIDICE SI NORMELE ORGANIZA?IILOR NESTATALE. Astfel de organiza?ii sunt: partidele politice, asocia?iile civile, organiza?iile apolitice, organiza?iile f?r?/cu scop lucrativ, firmele comerciale, societ??ile mixte, organiza?iile de tip cooperatist, uniunile profesionale, ligile, asocia?iile, cluburile sportive sau de petrecere a timpului liber, organiza?iile ?tiin?ifice, culturale etc. Normele acestor organiza?ii sunt tot nejuridice, dar totodat? foarte importante, deoarece prin ele se stabile?te cadrul de organizare ?i func?ionare, raporturile dintre membri. Organiza?iile mai sus amintite ??i elaboreaz? norme cu caracter statutar, institu?ional ?i conven?ional (sunt adunate ?n statute, conven?ii, acte de instituire). O categorie de norme nejuridice, dar asem?n?toare acestora, sunt normele sau regulile jocurilor sportive care se conduc dup? principiul corectitudinii, fair-play-ului, cu arbitri judec?tori ?n aplicarea lor etc. Normele organiza?iilor nestatale sunt asem?n?toare celor juridice, atr?g?nd chiar sanc?iuni pentru nerespectarea lor, ?ns? nu pot fi confundate cu normele juridice, pentru c? le lipse?te ceea ce este esen?ial ?i anume: ap?rarea ?i garantarea lor cu ajutorul puterii publice, a for?ei coercitive a statului. Unii autori le denumesc norme cvasi-juridice. Activitatea organismelor sociale nestatale ?i actele lor trebuie s? fie conforme cu legile ??rii, s? se ?nscrie ?n ordinea de drept existent?. Iat? deci c? societatea cunoa?te numeroase categorii de norme care contribuie la reglementarea rela?iilor sociale complexe.VII. SISTEMUL DREPTULUI1.Conceptul sistemului dreptului. Sistemul de drept e o colectie de elemente legate intre ele prin relatii identificabile, formand un singur tot; este unitatea dreptului si diviziunea lui in anumite parti interdependente-ramuri de drept si institutii juridice. Normele juridice, ca parti ale sistemului de drept, alc?tuiesc un?tot unitar, fiind foarte str?ns unite ?ntre ele, chiar dac? sunt deosebite prin con?inut. Ele formeaz? un ansamblu coerent ?i logic, prin urmare se constituie ?ntr-un sistem. Dreptul unui stat ni se ?nf??i?eaz? nu ca o sum? aritmetic? dat? de totalitatea normelor juridice, ci ca un ansamblu al acestora, organizate, structurate ?ntr-un sistem pe baza anumitor principii, urm?rind o anumit? finalitate. Studierea sistemului dreptului are o mare importan?? teoretic? ?i practic? ?i anume: ajut? organele de stat ?n procesul de elaborare ?i perfec?ionare a dreptului pentru a descoperi ?i completa anumite lacune ale dreptului pozitiv, pentru eliminarea reglement?rilor perimate ?i asigurarea concordan?ei ?ntre normele juridice. Sistemul dreptului st? la baza sistematiz?rii legisla?iei, contribuie la perfec?ionarea aplic?rii ?i interpret?rii dreptului ?i st? la baza clasific?rii ?tiin?elor juridice. HYPERLINK "" \l "top" ponentele sistemului de drept: norma juridica-elementul de baza, structurant al dreptului; institu?ia juridica-element intermediar; subramura de drept- e alcatuita din totalitatea institutiilor juridice care reglementeaza o categorie mai ampla de relatii sociale si care, de regula le gasim grupate sub forma de coduri; ramura de drept?-?reprezint? o grupare mai larg? de institu?ii juridice ?i norme juridice unite ?ntre ele prin obiectul lor de reglementare.a) Institu?ia juridic? in drept este utilizata in doua acceptiuni: Organism cu personalitate juridica(: parlament, guvern, tribunal, spital) si Ansamblul normelor juridice care reglementeaz? o anumit? grup? unitar? de rela?ii sociale, instaur?nd astfel o categorie aparte de raporturi juridice. Institutiile juridice se pot impartii in subgrupe, care la randul lor, pot forma institutii juridice(succesiunea: legala si testamentara). Aceste institutii juridice restranse nu trebuiesc confundate cu elementele component ale institutiei de drept(casatoria: incheiere, nulitate, efecte, drepturi si obligatii). Mai multe institu?ii juridice se pot grupa ca o subramur? care poate face obiectul unui cod, al unui regulament etc. A?a, de exemplu, dreptul maritim, ca subramur? a dreptului civil, grupeaz? totalitatea normelor juridice care reglementeaz? rela?iile sociale din domeniul transportului maritim. Principalul izvor al acestei subramuri este codul maritim. Un alt exemplu ?l constituie codul justi?iei militare, care este ?n afara Codului Penal; codul justi?iei militare reglementeaz? o categorie aparte de infrac?iuni s?v?r?ite de militari ?n leg?tur? cu activitatea lor.??????????Complexitatea dreptului a condus ?i la alte distinc?ii care s? releve mai pregnant unitatea conceptual? a dreptului, interdependen?ele sale de sistem, rela?iile de interferen?? etc. Astfel, ?n acest sens se disting ?n mod necesar:??Categoriile juridice?exprim? ansamble de drepturi, lucruri, persoane, fapte. Ele formeaz? materia elementar? a dreptului. Categoria juridic? permite individualizarea fenomenelor juridice, stabilirea rela?iilor dintre ele. Datorit? sistemului categoriilor juridice, multiplele tr?s?turi ale faptelor sociale vin s? se ?ncadreze ?n reguli bine definite, fiind cooptate de drept ?i primind tr?s?turile simplicit??ii ?i ordinii. Categoriile juridice trebuie s? fie net distinse de institu?iile juridice. Toate institu?iile juridice pot fi considerate ca form?nd tot at?tea categorii juridice, dar reciproca nu este valabil?, nu orice categorie juridic? constituie ?ns? o institu?ie juridic?; Institu?iile juridice vizeaz? un complex organic?care corespunde unui fascicol de norme de drept. ?n literatura de specialitate, institu?ia juridic? a fost abordat? ca o entitate juridic? care? ??i are originea sa ?n persoan?, pe care o dep??e?te ?ns? ?n durat?, continuitate, permanen??, ca de pild?: familia, biserica, na?iunea. Deci, institu?ia juridic? este un ansamblu organic care con?ine reglementarea unui dat concret ?i durabil al vie?ii sociale ?i care este constituit dintr-o ?ncreng?tur? de reguli juridice dirijate spre un scop comun; Ordinea juridic??reprezint? un nou complex ?n cadrul normativit??ii juridice, complex format dintr-un ansamblu de institu?ii juridice. P. Roubier distinge diferite ordini juridice: dup? materia vizat?: drept penal, drept comercial, dreptul muncii etc.; dup? teritoriul ?n care ac?ioneaz?: drept provincial, drept na?ional, drept interna?ional, drept francez, drept german etc.; dup? grupul social vizat: dreptul economic, dreptul corpora?iilor etc.; care vizeaz? o anumit? epoc?: dreptul Romei antice, dreptul vechi francez etc.; dup? sursa de la care eman? regulile: drept legislativ, drept jurispruden?ial, drept cutumier etc.b) Ramura de drept reprezint? o grupare mai larg? de institu?ii juridice ?i norme juridice unite ?ntre ele prin obiectul lor de reglementare. Ramurile de drept?nu sunt izolate unele de altele, ci se g?sesc ?ntr-o str?ns? interdependen??. 3. Criterii de structurare a sistemului de drept: Criteriul obiectului(criteriu obiectiv, superior criteriului metodei)-gruparea normelor juridice in ramuri de drept; Criteriul metodei(autonomismul, recomandarea, autoritarismul) de reglementare a categoriilor de relatii sociale(criteriu subiectiv) si care face ca anumite norme-desi au un obiect comun-sa se separe intr-o ramura de drept aparte;4. Diviziunile generale ale dreptului. Jurisconsultul Paul imparte dreptul in: drept de exceptie si drept comun. Dupa romani poate fi impartit in drept scris si drept nescris .M. Djuvara distinge ?ntre?dreptul intern?(norme ce se aplic? numai statelor ce le-au elaborat) ?i?dreptul extern?(cuprinde norme de drept care se refer? la raporturile dintre state sau dintre cet??enii unor state diferite). Acela?i autor distinge ?ntre dreptul determinator?(determin? ce trebuie s? fac? persoanele) ?i?dreptul sanc?ionator?(cel care organizeaz? sanc?iunile). A treia diviziune abordat? de M. Djuvara este aceea care ?mparte dreptul ?n?drept public??i?drept privat. Deosebirea ?ntre dreptul public ?i dreptul privat este foarte veche. Dreptul public: ?nsumeaz? acele raporturi juridice care au ca obiect de reglementare raporturile dintre guvernan?i pe de o parte precum ?i raporturile dintre guvernan?i ?i guverna?i , pe de alta parte. Prin dreptul public se ocrote?te interesul general social sau comunitar sau altfel spus se ocrote?te interesul public(constitu?ional, administrativ, financiar, penal, procesual (penal? ?i civil), interna?ional public). Dreptul privat : ?nsumeaz? acele raporturi juridice care au ca obiect de reglementare , raporturile dintre guverna?i ocrotindu-se astfel interesele personale ale particularilor(civil, comercial, nterna?ional privat). ?ns? respectarea dreptului sub toate formele sale intereseaz? ?n primul r?nd ?ntreaga societate c?ci ?ntreaga societate nu ar putea s? existe, dac? respectul dreptului nu ar exista. Datorit? evolu?iei de ansamblu a societ??ii, statul intervine ?n raporturile persoanelor ?i organiza?iilor particulare ?n scopul ap?r?rii intereselor generale ale societ??ii. Ca urmare, se nasc o serie de norme ?i institu?ii care dup? concep?ia ulpian? apar?in dreptului privat, dar din punct de vedere al scopului urm?rit ele au un caracter public. Nu pot fi ignorate ?ns? interdependen?ele existente ?ntre cele dou? domenii. Se remarc? faptul c? dreptul public domin? tot mai mult dreptul privat. Pe de alt? parte, dreptul privat la r?ndul s?u exercit? o influen?? mare asupra dreptului public. Chiar ?i ?n interiorul dreptului privat se resimt influen?e reciproce ?ntre diferite ramuri. ?n doctrina contemporan?, se porne?te nu de la criteriul interesului ap?rat ci de la cel al?formei, al modului ?n care se asigur? ap?rarea drepturilor subiective; organele statului ap?r? drepturile din oficiu ?n cadrul dreptului public, respectiv la cerere ?n cadrul dreptului privat; la aceasta se adaug? criteriul clasic, organic, dup? care dreptul public intereseaz? statul ?i organele sale, iar dreptul privat pe cet??eni ?n raporturile dintre ei.??????????? Dreptul civil este dreptul comun, fa?? de dreptul comercial sau fa?? de orice ramur? de drept privat. Pe de alt? parte, dreptul comercial a ajuns la formule mai flexibile dec?t cele ale dreptului civil, iar ?n anumite materii ?i aceste forme ??i extind influen?a asupra dreptului civil. Ramurile dreptului nu se influen?eaz? numai reciproc, ci depind din punct de vedere juridic unele de altele. Creatorul legisla?iei ?ntregi este statul. Dreptul privat nu este dec?t o excrescen?? a dreptului public. Ce ar fi, de exemplu, sanc?iunea dreptului privat dac? nu ar fi statul care ?i asigur? execu?ia? Ce am putea ?n?elege din dreptul privat sau din dreptul civil, dac? nu ar exista legea pe care se ?ntemeiaz?, lege care este un produs al dreptului public, pentru c? este produs? de stat? Dac? statul nu poate, sau este ?mpiedicat s? func?ioneze, atunci nu mai exist? nici drept privat ?i nici drept intern.??????????? Exist?, deci, o anumit? ierarhie ?ntre ramurile de drept, chiar dac? e relativ?. Dup? unii, dreptul interna?ional ar sta la baza dreptului intern: statele se nasc ?i func?ioneaz? – ?n rela?iile dintre ele – pe baza principiilor de drept interna?ional (suveranitatea, autodeterminarea), iar dreptul intern este expresia suveranit??ii. Al?ii sus?in c? dreptul interna?ional este crea?ia statelor, manifestarea de voin?? a acestora; deci, baza o constituie dreptul intern. Din punct de vedere cronologic dreptul intern precede dreptul interna?ional; ?n Antichitate, Evul Mediu ?i epoca modern? existau de altfel pu?ine reguli ?n acest domeniu – diploma?ia – iar statele se creau exclusiv ?n func?ie de raporturi de for??, interne sau externe, fiind admise de celelalte tot ?n func?ie de aceasta. E adev?rat ?ns? c? ast?zi ele se condi?ioneaz? reciproc: noile state se nasc pe baza voin?ei poporului – sau popoarelor – care ?l compune, dar aceast? voin?? este ea ?ns??i un principiu de drept interna?ional ?i trebuie s? fie conform? cu alte principii (de exemplu respectarea integrit??ii teritoriale a altora); pe de alt? parte, e exact c? principiile respective – ca ?i alte reguli – sunt tot crea?ia statelor suverane, multe dintre acestea lu?nd na?tere ?n afara lor. E inexact ?ns? c? nerecunoa?terea sau boicotul unui stat ar face ca dreptul intern s? nu existe: recunoa?terea ca institu?ie a dreptului intern nu are valoare juridic? ci pur politic?, de cele mai multe ori neinfluen??nd nici m?car de facto via?a unui stat; oricum, crearea dreptului intern depinde de al?i factori, ?n primul r?nd de voin?a membrilor societ??ii respective ?n acest sens sau cel pu?in de acceptarea lui de c?tre ei (fie ea ?i for?at?), deci finalmente de autoritatea pe care acel stat o exercit? asupra lor.??????????? ?n plan intern dreptul public ar fi baza dreptului privat. ?n fine, ?n cadrul dreptului public dreptul constitu?ional ar fi axa ?n jurul c?reia graviteaz? celelalte ramuri iar ?n dreptul privat dreptul civil.5. Ramurile dreptului contemporan rom?nescDreptul constitu?ional este acela care formuleaz? ?n principii , organizeaz? ?n proceduri ?i consolideaz? ?n institu?ii regimul politic al unei ??ri prin norme juridice adecvate. Este o ?tiin?? juridic? apar?in?toare dreptului public ?i totodat? o ramura de drept. Raporturile de drept constitu?ional apar deci ?n procesul organiz?rii ?i exercit?rii puterii de stat. Principalul izvor ?l formeaz? Constitu?ia, dar ?i legile (organice sau ordinare) sau alte acte cu putere de lege ce con?in norme de natur? constitu?ional?.Dreptul administrative. Reglementeaz? rela?iile sociale ce apar ?n activitatea administra?iei de stat – sau ?n leg?tur? cu aceasta –, adic? rela?iile ?ntre organele administrative ?i ?ntre ele ?i alte organe de stat, cele dintre administra?ie ?i cet??eni; principiile organiz?rii ?i func?ion?rii administra?iei. Ca ?i normele de drept constitu?ional, normele de drept administrativ au un caracter imperativ; idem, ?n aceste raporturi organele statului se situeaz? pe pozi?ii de putere fa?? de cet??ean, iar raporturile pot s? nu se nasc? prin consim??m?ntul ambelor p?r?i. R?spunderea pentru violarea unei norme administrative atrage dup? ea o sanc?iune de drept administrativ (contraven?ional? pentru cet??ean).Dreptul financiar. Reglementeaz? activitatea financiar? a organelor statului, rela?iile care apar ?ntre diferite organe de stat sau ?ntre ele ?i cet??eni ?n leg?tur? cu? ?ntocmirea bugetului, perceperea impozitelor ?i taxelor, modul de cheltuire a veniturilor statului, asigur?rile obligatorii de stat etc.Dreptul civil. Acea ramura a dreptului privat care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementeaza raporturile sociale patrimoniale si nepatrimoniale in care partile se gasesc pe pozitie juridica de egalitate ( este esenta dreptului civil). Nici o parte nu are la dispozitie mijloace proprii de constrangere pentru a o determina pe cealalta parte sa dea, sa faca sa nu faca ceva. Uneori aceast definitie e completata cu precizarea ca normele dreptului civil reglementeaza si conditia juridical a persoanelor fizice si juridice, in calitatea lor de participant la raporturile juridice civile(normele dreptului civil reglementeaza si conditia juridica a subiectilor de drept civil).Dreptul muncii. Reglementeaz? rela?iile sociale de munc?, ap?rute ?n leg?tur? cu exerci?iul dreptului la munc?, condi?iile de munc?, salarizarea, angajarea, concedierea, organizarea ?i protec?ia muncii, jurisdic?ia muncii etc. De?i la origine raporturile de munc? erau raporturi de drept civil ?i deci marcate de caracteristicile acestuia – norme dispozitive, egalitatea p?r?ilor la ?ncheierea contractului ?i ?n ce prive?te desfacerea lui -, ?ntre timp ele au evoluat ?nspre o “socializare” a lor, o apropiere de domeniul dreptului public; f?r? a se ?nl?tura necesitatea consim??m?ntului ambelor p?r?i la ?ncheierea contractului ?i posibilitatea de principiu pentru fiecare de a-l desface unilateral, aceast?? posibilitate este ?ngr?dit? pentru angajator ?i ?n prezent s-au legiferat ?i cazuri ?n care un contract produce efecte ?i pentru cel care n-a participat la ?ncheierea lui: de exemplu, contractul colectiv de munc?. Acesta se ?ncheie ?ntre sindicatul cel mai reprezentativ ?i organiza?ia de patronat cea mai reprezentativ? – la nivel na?ional, de ramur? ?i de unitate, fiind ?ns? obligatoriu ?i pentru celelalte, ca? ?i pentru salaria?ii nesindicaliza?i sau care se angajeaz? ulterior, de asemenea pentru angajatorii neafilia?i sau care se ?nfiin?eaz? ulterior. De asemenea, normele de dreptul muncii sunt ?n mare m?sur? imperative, neput?ndu-se stabili prin voin?a p?r?ilor drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin lege, respectiv prin contractul colectiv, ?n ce-i prive?te pe salaria?i.Dreptul familiei. Reglementeaz? rela?iile dintre so?i ?i cele de rudenie ?i afinitate, rela?ii care sunt deopotriv? patrimoniale ?i nepatrimoniale. Institu?iile principale sunt: c?s?toria, rudenia ?i afinitatea, adop?ia, filia?ia, ocrotirea minorilor ?i a majorilor incapabili. Importan?a social? a unor aspecte din acest domeniu a f?cut s? apar? ?i raporturi care se nasc prin voin?a legii, f?r? consim??m?ntul p?r?ilor, sau raporturi al c?ror con?inut este stabilit prin lege, dreptul familiei ?ndep?rt?ndu-se astfel de sfera dreptului civil c?ruia ?i apar?inea.Dreptul penal. Reglementeaz? faptele ce sunt considerate infrac?iuni ?i sanc?iunile aplicabile lor, precum ?i principiile ce guverneaz? raporturile n?scute ?n leg?tur? cu s?v?r?irea de infrac?iuni ?ntre individ ?i societate.Dreptul procesual penal. Reglementeaz? desf??urarea urm?ririi penale, a judec??ii penale ?i a execut?rii pedepselor, activit??i care sunt consecin?a s?v?r?irii de infrac?iuni. Raporturile de drept procesual penal reprezint? o materializare ?n plan organizatoric a raporturilor de drept penal. Ca ?n orice ramur? de drept public, normele sunt aproape ?n totalitate imperative.Dreptul procesual civil. Reglementeaz? desf??urarea judec??ii civile ?i a execut?rii silite, raporturile de acest tip reprezent?nd materializarea ?n plan organizatoric a raporturilor de drept civil ?n sens larg.Dreptul interna?ional public. Reglementeaz? rela?iile dintre state, organiza?ii guvernamentale, state ?i organiza?ii guvernamentale, precum ?i dintre acestea ?i na?iuni care ??i constituie un stat propriu. ?n aceste raporturi p?r?ile apar pe pozi?ii de egalitate juridic? iar nerespectarea normelor atrage constr?ngeri specifice, organizate individual sau colectiv. Spre deosebire de normele interne care nu sunt totdeauna crea?ia p?r?ilor sau a ambelor p?r?i, ci a legii, deci a statului (direct sau indirect), cele interna?ionale exprim? voin?a statelor p?r?i ?i sunt obligatorii numai pentru cele ce au participat la elaborarea lor. De?i individul nu e un subiect tradi?ional al dreptului interna?ional public, totu?i se constat? ?n prezent o evolu?ie sub acest aspect: normele care reglementeaz? drepturile ?i libert??ile fundamentale sunt elaborate ?n beneficiul s?u; ?n anumite sisteme de drept le poate invoca direct, f?r? a a?tepta legi na?ionale de transpunere; de asemenea, el are acces – chiar dac? limitat – la mecanismele interna?ionale de control ?i sanc?ionare a? ?nc?lc?rilor produse ?n leg?tur? cu drepturile sale. Astfel, el devine, direct sau indirect, subiect de drept interna?ional public, domeniu rezervat p?n? nu demult exlusiv statelor.?Normele interna?ionale pot fi cuprinse ?n acte sau ?n cutume interna?ionale.Dreptul interna?ional privat. Reglementeaz? raporturile de drept privat – ?n care p?r?i pot fi ?i statele dar ca persoane juridice private, precum ?i organiza?iile neguvernamentale – cu elemente de extraneitate. Astfel de elemente pot fi: cet??enia, domiciliul, locul situ?rii imobilului etc. Normele sale sunt deopotriv? de sorginte intern? ?i interna?ional?, ?n acest din urm? caz de drept scris sau cutumiar.VIII. CONSTANTELE STATULUI SI DREPTULUI (examen)1. CONSTANTELE STATULUI. Acestea pot fi urmarite in doua sensuri: a)Constantele statului d p v istorico-geografic:1.Teritoriul. Definitie. In domeniul stiintelor juridice prin teritoriu se intelege o suprafata terestra, apele teritoriale, subsolul si spatiul aerian asupra caruia statul isi exercita suveranitatea. Statul este de neconceput fara existenta unui teritoriu asupra caruia sa-si exercite suveranitatea. La randul lui si teritoriul isi spune cuvantul asupra organizarii statale intr-o anumita masura. Conditie naturala pentru existenta populatiei, adica, din punct de vedere economic, teritoriul furnizeaza oamenilor cele necesare traiului. De-a lungul istoriei factorul economic a fost hotarator in stabilirea populatiei pe un anumit teritoriu, pastrarea si apararea lui in fata altor grupuri care ravneau acel teritoriu.Teritoriu este un element de continuitate adica o constanta a statului - se poate spune ca simtul apartenentei la o anumita comunitate cum ar fi popor, neam, natiune in anumite imprejurari a fost mai puternic decat cel al apartenentei la o anumita clasa sociala. Spatiu dereminat prin frontierele de stat- el serveste drept cadru natural unor generatii care se succed in acest spatiu. Frontierele s-au stabilit prin acorduri si tratate internationale incheiate in urma unor razboaie.Factor care a stimulat unitatea nationala - putem sa spunem ca teritoriul a avut si are un rol important in dezvoltarea statului si a natiunii. El a fixt prin legi si tratate internationale frontierele de stat.2.Populatia. Factorul uman in domeniul stiintelor sociale este desemnat sub diferite denumiri cum ar fi societate, popor, natiune. Este de remarcat faptul ca termenul popor este mai des utilizat decat cel de natiune. Aceasta explicatie a folosirii cu precadere al termenului popor trebuie cautata in nota de vechime, de continuitate pe un anumit teritoriu.b)Constantele statului d p v politico-juridic: Definitie. Statul reprezinta totalitatea institutiilor, regulilor si organelor care au ca scop legitimarea puterii. Puterea publica ca forma oficiala a puterii politice este acel sistem de organe competente fiecare ?n sfera sa de activitate, capabile s? emit? pe cale unilateral? acte obligatorii care la nevoie pot fi aduse la ?ndeplinire prin for?a de constr?ngere a statului, necesare desfasurarii normale a vietii ?n comun. Aspecte in reprezentarea populatiei de pe un anumit teritoriu. Populatia in acest caz trebuie privita ca o entitate de cetateni organizati care isi aleg organele care sa-i reprezinte, la nivel central si local. Nivelul central de organizare al statului in sens politico-juridic presupune mai multe momente: Organizarea alegerilor pe baza sistemului electoral; Alegerea presedintelui; Organizarea celor alesi in sisteme bicamerale adica deputatii si senatorii se constituie in organul legislativ care este parlamentul fomat din adunarea deputatilor si senatul; Numirea guvernului ca organ suprem executiv de catre parlament la propunerea primului ministru; Numirea presedintelui curtii supreme de justitie si al celorlalti judecatori ai curtii supreme ca organ judecatoresc supremNivelul local de organizare al statului in sens politico-juridic. Pe plan local in functie de impratirea administrativ-teritoriala populatia din aceste comunitati isi alege organele de conducere (primarii, prefecturi), iar candidaturile pentru aceste functii sunt propuse de partidele politice.Principiul separa?ia puterilor. Putem vorbi de separa?ia puterilor ?n stat c?nd toate cele trei puteri (legislativa, executiva, judec?toreasca)se afla ?ntr-un relativ echilibru-realizabil prin distribuirea judicioas? a atribu?iilor lor, dar ?i prin ?nzestrarea fiec?reia cu mijloace de control eficiente asupra celorlalte, st?vilind astfel tendin?a inerenta a naturii umane de a acapara puterea ?i de a abuza de ea. Statul de drept: este acel stat care organizat pe baza principilor separa?iei puterii statului ?i in care justi?ia dob?nde?te o reala independenta , promov?nd prin legisla?ia sa drepturile ?i libert??ile fundamentale ale omului, asigura respectarea strict? a tuturor reglement?rilor sale de c?tre toate subiectele de drept in ?ntreaga lor activitate.Structura de stat.Desemneaz? organizarea puterii publice pe un anumit teritoriu, raporturile specifice care se stabilesc intre elementele alc?tuitoare ale ansamblului statal precum ?i leg?turile specifice dintre ?ntreg ?i p?r?i. Statul este o institu?ie de institu?ii constituit intr-un ansamblu unic ?i organic articulat(stat unitar, stat federal, asociatii de state(Confedera?ia de state, Uniunea personala, Uniunea real? de state); ierarhii de state( Statul vasal, Statul protejat, Dominioanele Britanice, Teritoriile sub mandat, Statele sub tutela interna?ionala)Forma de guvern?m?nt Este modalitatea prin care se exercita puterea fiind independent? de structura de stat. Principalele forme de guvern?m?ntdemocra?ia(direct?, reprezentativ?, semireprezentativ? ?i semidirect?); oligarhia(guvernamantul pluripersonal , aristrocatia , plutocratia censitara , partitocratia); monocra?ia(Monocratii clasice : monarhia absoluta, tirania, dictatura; Monocratia populara; Monocratii dictatoriale: dictaturile militare); formele mixte( Monarhia limitata, Parlamentul dualist, Cezarismul democratic); formele specifice statelor socialisteRegimurile politice Reprezinta ansamblul institutilor, metodelor ?i mijloacelor prin care se realizeaza puterea. Dupa cum separatia puterilor in stat e mai conturata sau mai putin conturata, mai stricta sau mai putin stricta, tot asa ?i regimurile politice sunt variate, realitatea practica depa?ind orice simple scheme teoretice. Tipologia regimurilor politice are la baza modul de organizare a puterilor in stat precum ?i interconditionalitatiile dintre ele(regimuri politice care au la baza confuziunea puterilor: regimul politic dictatorial, regimul politic directorial, regimul politic guvern?m?ntul de adunare; regimul politic care are la baza colaborarea puterilor : regimul parlamentar: dualist ?i monist, bipartid ?i multipartid; regim politic care are la baza independenta puterilor : regimul prezidential; regimuri politice mixte : regimul conventional, regimul prezidential, regimul politic intermitent prezidential; regimul politic specific statelor socialiste2. CONSTANTELE DREPTULUI. Mircea Djuvara spunea ca obiectul enciclopediei juridice-respectiv TGD- este de-a expune si de a studia permanentele juridice. Termenul de permanente juridice sau de constante ale dreptului exprima ceea ce este persistent in orice relatie juridica. Constantele dreptului in perceptia lui Djuvara ar fi in principal raportul juridic cu elementele sale componente (subiectii raportului juridic, drepturile si obligatiile lor, obiectul raportului juridic la care se adauga si tendinta ideala spre o sanctiune juridica)Constantele dreptului in perceptia lui Anita Naschitz. Vorbind despre constantele dreptului spune ca legiuitorul nu creaza drepturi in mod arbitrar ci trebuie sa tina seama de anumite realitati materiale si spirituale care in filosofia dreptului au luat denumirea de dat in drept sau dat al dreptului.Factori care alcatuiesc ceea ce numim datul in drept: -Relatiile sociale care se stabilesc intre oameni intr-o epoca determinata, acestea sunt relatii economice, culturale, familiale care apar la randul lor sub diverse forme. Aceste relatii contitiuie un dat al dreptului deoarece ele ofera legiuitorului obiectul asupra caruia el trebuie sa actioneze prin reglementarile sale. -Omul ca subiect al relatiilor sociale este deasemenea un dat fundamental. Relatiile sociale,obiect al reglementarii juridice, sunt relatiile intre oameni. Nici un legiuitor nu poate face abstractie in opera de reglementare juridica, de natura complexa a omului -Legile obiective-un dat fundamental al dreptului. Ele guverneaza nu numai dezvoltarea naturii ci si a societatii si a gandirii. Specific legilor obiective, in viata sociala, este tocmai faptul ca ele nu se realizeaza in mod spontan-asa cum se intampla in natura-ci prin intermendiul actiunilor umane constiente. Constantele dreptului in functie de dat-ul in drept Daca admitem existenta unui dat al dreptului atunci existenta elementelor de continuitate trebuie cautata in sfera acestui dat. Cercetand datul in drept observam ca elementele de continuitate pot fi intalnite in domeniul relatiilor sociale, in domeniul legilor sociale sau obiective si un al treilea dat al dreptului este omul cu natura sa complexa produs al relatiilor sociale in societatea in care traieste.Dreptul constituie unul dintre cele mai eficiente instrumente cu ajutorul carora oamenii actioneaza asupra orientarii vietii sociale intr-o anumita directie. Dreptul isi poate realiza acest rol numai daca reflecta in mod adecvat legile obiective. Existenta unui dat al dreptului nu duce la concluzia adimiterii unor criterii neschimbatoare valabile pentru toate locurile si toate timpurile. Datul in drept este el insusi variabil si asta explica diferentele ce exista intre dreptul diferitelor societati de civilizatie si cultura. ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download