Serie nouã • anul II • nr. 18 • 1-15 iunie 2003 • 10.000 ...

[Pages:6]serie nou? ? anul II ? nr. 18 ? 1-15 iunie 2003 ? 10.000 lei

revist? de cultur?

Apare sub egida CONSILIULUI JUDE?EAN CLUJ

Arhiva: Academician EUGEN PORA Poezii de RARE?S MOLDOVAN MIHAI GO?IU

Ilustra?ia num?rului: PHILIPPE FAVIER (Fran?a)

interviu

Virgil Nemoianu

TRIBUNA

Director fondator: IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Funda?iei Culturale Rom?ne

(Centrul de Studii Transilvane) ?i al Ministerului Culturii, Cultelor ?i Patrimoniului Cultural Na?ional.

CONSILIUL CONSULTATIV AL R E D A C ? I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK MIHAI B?RBULESCU

MIRCEA BORCIL? AUREL CODOBAN VICTOR R. CONSTANTINESCU ION CRISTOFOR C?LIN FELEZEU MONICA GHE?

ION MURES?AN MIRCEA MUTHU IOAN-AUREL POP

ION POP PAVEL PUS?CA?S IOAN SB?RCIU ALEXANDRU VLAD

REDAC?IA

I. M AXIM DANCIU (redactor-?ef)

OVIDIU PETCA (secretar tehnic de redac?ie)

IOAN-PAVEL AZAP CLAUDIU GROZA ?TEFAN MANASIA OANA PUGHINEANU NICOLAE SUCAL?- CUC AURICA TOTH?ZAN

Tehnoredactare: EDITH FOGARASI

Redac?ia ?i administra?ia: 3400 Cluj, Str. Universit??ii nr. 1

Tel. (0264) 19.14.98 Fax (0264) 19.14.97 E-mail: cst@easynet.ro

bour

ISSN 1223-8546

2

consemn?ri

Festivalul ,,Serb?rile Transilvane"

- edi?ia a IV-a, 9-11 mai 2003 -

n Ioan-Pavel Azap

La Cluj-Napoca s-a desf?urat, ?n perioada 9-11 mai a.c., cea de-a patra edi?ie a Festivalului culturii ?i tradi?iilor populare ,,Serb?rile Transilvane", cea mai ampl? manifestare folcloric? din Transilvania. Organizatorii actualei edi?ii au fost: Ministerul Cutlurii ?i Cultelor, Prefectura jude?ului Cluj, Consiliul Jude?ean Cluj, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Direc?ia pentru Cultur?, Culte ?i Patrimoniu Cultural Na?ional Cluj, Centrul Jude?ean de Conservare ?i Valorificare a Tradi?iilor ?i Crea?iei Populare Cluj, Muzeul Etnografic al Transilvaniei ?i Funda?ia Cultural? ,,Etnostar".

Festivalul a luat fiin?? la ini?iativa directorului ansamblului folcloric ,,Dor Transilvan" din ClujNapoca, domnul Tiberiu Groza, ?n anul 2000, la prima edi?ie particip?nd ansamblurile clujene ,,Dor Transilvan", ,,M?r?i?orul", ,,Rom?na?ul", ,,Mugurelul", ,,Some?ul-Napoca", ,,Transilvania 16 februarie", ,,Doina", ,,Nunta Zamfirei" ?i forma?iile ,,Semnal M" ?i ,,Cargo". Cea de a doua edi?ie (2001) s-a bucurat de participarea a 13 ansambluri folclorice din jude?ele Cluj, Mure? ?i S?laj ?i, pentru prima dat?, de prezen?a ansamblurilor minorit??ilor maghiar?, german? ?i ?ig?neasc? reprezentate de ansamblurle ,,Zurbol?", ,,Szarkal?b", ,,Bog?ncs" din Cluj, ,,Inimi deschise" din T?rgu Mure? ?i ,,Rom P-o Drom" din Alma?u, jude?ul S?laj. Fiecare sear? de festival a fost ?ncheiat? de concertele unor mari soli?ti de muzic? popular?: Fra?ii Petreu?, Gheorghe Zamfir, Cornel Borza. Tot ?n cadrul acestei edi?ii a avut loc lansarea c?r?ii autobiografice a naistului Gheorghe Zamfir, ,,Binecuv?ntare sau blestem". La cea de a treia edi?ie, din 2002, participarea s-a l?rgit la peste 25 de ansambluri folclorice de copii, studen?i, adul?i ?i ansambluri s?te?ti. Pentru prima dat? au participat forma?ii ale comunit??ilor armene?ti ?i evreie?ti din Ardeal. Un moment pitoresc l-a reprezentat concertul sus?inut de fanfara din Chietri?, jude?ul Ia?i, fanfar? condus? de fra?ii Constantin ?i Gheorghe Luncan. De asemenea, pentru prima dat?, ?n cadrul Festivalului a avut loc T?rgul me?terilor populari, organizat de Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Ca urmare a amplorii ?i complexit??ii manifest?rii, Televiziunea Rom?n? a preluat spectacolul de gal? al ansamblurilor ?i forma?iilor participante desf?urat ?n cea de a treia zi a Festivalului. Datorit? sprijinului acordat de Prefectura Cluj ?i de Consiliul Jude?ean Cluj, au fost acordate premii ?i diplome de participare celor mai valoro?i me?teri populari ?i celor mai bune ansambluri folclorice. Cel mai important trofeu, ca semn de pre?uire pentru ?ntreaga activitate artistic?, a fost acordat maestrului Dumitru F?rca?.

La actuala edi?ie au participat peste 100 de me?teri populari din jude?ele Cluj, Arge?, Bistri?a-N?s?ud, Dolj, S?laj, Harghita, V?lcea, Hunedoara, Maramure?, Suceava, Gorj, Bra?ov, Bihor, Mure? ?i din Bucure?ti, care au expus icoane pe sticl? ?i lemn, instrumente muzicale tradi?ionale, obiecte de uz casnic ?i decorative din lemn ?i ceramic?, ou? ?ncondeiate, textile, podoabe ?i ?mpletituri. De asemenea, au partici-

pat aproape 30 de ansambluri ?i forma?ii folclorice rom?ne?ti ?i ale minorit??ilor: ,,Doina Aiudului" (jud. Alba), ,,Cununa de pe Some?" (Bistri?a), ,,Rom?na?ul" (Cluj-Napoca), ,,Some?ul-Napoca" (Cluj-Napoca), ,,M?r?i?orul" (Cluj-Napoca), ,,Dor Transilvan" (Cluj-Napoca), ,,Zurbol?" (Cluj-Napoca), ,,Szarkal?b" (ClujNapoca), ,,Potaisa" (Turda, jud. Cluj), Forma?ia de dansuri tradi?ionale din Urca (jud. Cluj), Forma?ia de dansuri tradi?ionale din Tritenii de Jos (jud. Cluj), Ansamblul ,,Izvora?ul" al Cercului Militar Cluj, ,,Nunta Zamfirei" (ClujNapoca), ,,Doina" (Cluj-Napoca), ,,Mugurelul" (C?mpia Turzii, jud. Cluj), ,,Rom P-o Drom" (Alma?u, jud. S?laj), ,,Bog?ncs" (Cluj-Napoca), Fanfara din Chietri? (jud. Ia?i), ,,Cing?rica" (Cluj-Napoca), Fanfara ,,Mazel Dove" din Clejmer (jud. Cluj), ,,Doina Clujului" (ClujNapoca), Forma?ia de dansuri tradi?ionale ,,Fiii satului" din comuna Mihai Viteazul (jud. Cluj), Forma?ia de dansuri tradi?ionale din Mociu (jud. Cluj), Ansamblul ,,Mese?ul" (Zal?u, jud. S?laj). De asemenea, au sus?inut recitaluri soli?tii de muzic? popular? Maria Lobon?, Marius Ciprian Pop ?i Achim Nica. Trofeul edi?iei a patra a Festivalului ,,Serb?rile Transilvane" a revenit Ansamblului folcloric de copii ?i tineret ,,Doina" al Palatului Copiilor din Cluj-Napoca, ansamblu condus de Camelia ?i Ion Motoc. Cel de al doilea trofeu al Festivalului, ,,Dr?gan Muntean", ini?iat de Inspectoratul de Poli?ie Cluj, a fost acordat interpretului Achim Nica. Premiile ,,T?rgului me?terilor populari" au revenit urm?torilor: Sevasta Dumitrescu (Izvoarele, jud. Prahova) textile, Ion Arsene ?i Constantin Mihaiu (C?mpulung Muscel, jud. Arge?) - instrumente muzicale, Cristian Micu (Cluj-Napoca) - icoane pe sticl?, D?nil? Zoltani (Sighi?oara, jud. Mure?) - ?mpletituri, Petre Nedea (Ob?r?a, jud. Hunedoara) - ceramic?, Lucia Todoran (Salva, jud. Bistri?a-N?s?ud) - podoabe, Iordan Lep?datu (B?beni, jud. V?lcea) - lemn ?i Valeria Fercal (Paltinu, jud. Suceava) - ou? ?ncondeiate.

Prin num?rul mare al participan?ilor, prin calitatea ofertei me?terilor populari ?i a presta?iei ansamblurilor ?i forma?iilor folclorice, se poate spune c? Festivalul ,,Serb?rile Transilvane" ?i-a dep?it statutul de festival regional, afirm?ndu-se ca una dintre cele mai importante manifest?ri de gen din ?ar?.

n

TRIBUNA ? nr. 18 ? 1-15 iunie 2003

editorial

La 65 de ani de la moartea lui Octavian Goga

n Gheorghe I. Bodea

? n februarie 1903, acum un secol, ?n timp ce se afla la Berlin unde audia cursuri de filosofie, Octavian Goga are un schimb de r?va?e cu sora sa Victoria (15 septembrie 1883-3 martie 1904), din care se desprinde o stare depresiv? datorat? greut??ilor materiale dar ?i st?rii precare a s?n?t??ii surorii sale. Se pare c? aceast? atmosfer? depresiv? st? la baza poeziei De-o s? mor, publicat? la 15 februarie 1903 ?n revista "Luceaf?rul":

De-oi muri la prim?var?, S? m? pl?nge?i tu ?i mama; Am?ndou? s? m? pl?nge?i ?i s? v? cerni?i n?frama. Destinul a vrut altfel: la numai 21 de ani, ?n prim?vara timpurie a anului urm?tor, la 3 martie 1904, sora Victoria p?r?sea aceast? lume. Zdrobit de durere, Octavian Goga ?i va nemuri sora ?n poezia D?sc?li?a. Eu pl?ng atunci, c?ci tu-mi r?sai ?n zare, a vremii noastre dreapt? muceni??, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnic?, b?laie d?sc?li??. Soarta love?te din nou: la 24 decembrie 1905, moare p?rintele Iosif Goga, tat?l poetului. ?nainte cu c?teva s?pt?m?ni, ?n octombrie 1905, la Budapesta, ?i apare lui Octavian Goga volumul de debut Poezii, cel care va primi ?n 1906 premiul "N?sturelHerescu" al Academiei Rom?ne, raportor fiind Titu Maiorescu. Din acest moment cariera literar? a lui Octavian Goga era pecetluit?. Via?a ?i activitatea literar? a lui Octavian Goga au constituit subiectul a numeroase articole, studii, volume, memorii, toate contribuind la dezvelirea din penumbre a unor fa?ete necunoscute ale personalit??ii poetului "p?timirii noastre". Eforturile cercet?torului avizat vor duce, sper?m, la deslu?irea ?i a destinului precursorului ?i preajertfelnicului Tribun al luptei pentru unitatea na?ional? a rom?nilor de pretutindeni, omul politic robit o ?ntreag? via?? de crezul princeps: mitul na?ional, idee sacr? c?reia i s-a dedicat p?n? la identificare ?ntr-o trepidant? ?i r?scolitoare via??, nu lipsit? de unele contradic?ii, avataruri ?i regretabile erori, inerente ?n anumite ?mprejur?ri istorice. ?n ultima lui poezie-testament, C?nt? moartea, scris? la Ciucea, la 1 mai 1938, cu doar c?teva zile ?nainte de trecerea sa ?n nefiin??, ascunde un mesaj pentru viitorime, cuvinte ?mb?ls?mate cu misterul ce-?i a?teapt? dezlegarea: ?mi c?nt? moarte la fereastr? Ca o vecernie-n surdin?, ?mi c?nt?-ncet povestea noastr?: Un joc de umbr? ?i lumin?.

Eu o ascult ?n noaptea mut?, Din ad?ncimi ?mi cre?te mare; ?ntreaga via?? petrecut? La c?p?t?iul meu r?sare.

?i acum, sub t?mpla mea fierbinte, O lume veche-mi re?nvie, Nu c?te-au fost ?mi sunt ?n minte, Ci c?te-ar fi putut s? fie. (s.n.) La pu?in? vreme dup? moartea lui Octavian Goga, la 7 mai 1938, George C?linescu scria: "Ideea mea este c? centrul literaturii noastre este Ardealul". Scriitorii transilv?neni prin care George C?linescu ilustreaz? vigoarea creatoare a Transilvaniei sunt ?n ordine: Ion Budai Deleanu, Ioan Slavici, George Co?buc, ?t. O. Iosif, Octavian Goga, Ion Ag?rbiceanu, Liviu Rebreanu, Aron Cotru?, Lucian Blaga, Pavel Dan, la care ?i adaug?, ?n compendiu, pe Ion Codru Dr?gu?anu ?i Mihai Beniuc. La o s?pt?m?n? de la trecerea ?n nefiin?? a lui Octavian Goga, intuind m?re?ia personalit??ii complexe a poetului, publicistului, dramaturgului, traduc?torului, Tribunului na?ional ?i omului politic, ?n revista bucure?tean? Decalog, Lauren?iu Fulga nota: "Desigur, mai devreme sau mai t?rziu, cineva va ?ncerca s? desprind? din trecut, din hrisoave ?i din m?rturii verbale via?a chinuit? a celui ce-a fost Octavian Goga. [...] C?ci Octavian Goga a l?sat ?n urm? amintirea celui mai torturat, a celui mai clocotitor ?i p?tima? ardelean [...] Octavian Goga este exponentul frunta? al acestui ciudat amestec de voin?e, credin?e ?i ?nfr?ngeri. C??i Ioni, c??i Horia ?i c??i Mo?i nu se oglindesc ?n figura-i luminoas? de vizionar? Ardealul, sub toate aspectele, s-a ?ncol?cit ?n existen?a poetului de la R?inari. De aceea, istoricul literar sau romancierul care va ?ncerca s?-l integreze ?n atmosfera evenimentelor petrecute s?-l p?streze integru ?i plin de misiunea lui transilv?nean? va trebui s? conceap? Ardealul ca pe unicul miracol rom?nesc, iar ?n Octavian Goga s? dezv?luie omul unei genera?ii de extaz na?ional". La 65 de ani de la trecerea ?n nefiin?? a lui Octavian Goga, ?nc? se las? a?teptat? o monografie complet?, care nu se va putea scrie p?n? c?nd nu se va aduna ?i publica, ?ntr-o edi?ie critic?, tot ce a scris ?i tot ce a vorbit poetul ?i omul politic. O astfel de lucrare ar fi cel mai frumos ?i mai l?udabil monument care ar eterniza memoria lui Octavian Goga.

n

Octavian Goga ? elev la Sibiu (fotografie inedit?)

? n toamna anului trecut, afla?i la R?inari, la Casa Goga, pentru a ne ?nt?lni cu Doamna Ileana (Pica) Cristoreanu (n. 1912), fiica Claudiei Buc?an [n. Goga (1886-1961), sora Poetului], am fost primi?i cu mult? ospitalitate de c?tre actri?a Ilinca Tomoroveanu (fiica doamnei Ileana Cristoreanu) ?i so?ul acesteia, actorul Traian St?nescu, cei care, de mul?i ani, ?ngrijesc cu devo?iune casa de ba?tin? a familiei Goga.

Printre documentele, fotografiile, tablourile inedite ce ne-au fost prezentate, aten?ia mi-a fost atras? de un portret fotografic reprezent?ndu-l pe Octavian Goga, elev, la v?rsta de 15-16 ani. Aceast? imagine nu a fost ?nc? publicat?.

Doamna Ileana Cristoreanu ne-a explicat c? aceasta reprezint? o copie m?rit? de pe un tablou de grup al elevilor de la Liceul unguresc din Sibiu, pe care Octavian Goga l-a frecventat ?ntre anii 1895-1896. Cel care a realizat aceast? copie fotografic? a fost Constantin Buc?an [Pilu (1913-1977)], fratele doamnei Ileana ?i fiul Claudiei, deci nepotul lui Octavian Goga.

Originalul fotografiei de grup, dup? care s-a f?cut aceast? copie, a disp?rut odat? cu ?ntreaga locuin?? ?i bunurile familiei Constantin (Pilu) Buc?an din Bucure?ti ?n tragicul cutremur din 1977. Acestui cataclism i-au c?zut victim? ?i Constantin (Pilu) Buc?an ?i so?ia sa Gabriela.

A r?mas aceast? imagine inedit? a lui Octavian Goga, elev, pe care o public?m acum, la comemorarea a 65 de ani de la moartea sa.

n

TRIBUNA ? nr. 18 ? 1-15 iunie 2003

3

cartea

"Polenul" dulce-amar al Clujului

n ?tefan Manasia

DIANA ADAMEK Transilvania ?i verile cu polen. Clujul literar ?n anii '90

Editura Paralela 45, 2002

Ultimele dou? apari?ii editoriale purt?nd semn?tura doamnei Diana Adamek ? Castelul lui Don Quijote (Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2002) ?i Transilvania ?i verile cu polen. Clujul literar ?n anii '90 (Editura Paralela 45, 2002) ? consemneaz? ?i, totodat?, celebreaz? aproape dou? decenii de cronic? literar?. De activitate profesionist?, riguroas?, legat? ?n special de numele ?i de paginile unei reviste: Tribuna. Pentru c?, ani la r?nd, autoarea a publicat cronici, recenzii ?i eseuri aici.

Altminteri, despre Clujul literar ?n anii '90 este vorba ?n volumul de publicistic? intitulat, printr-o metafor? extraordinar?, Transilvania ?i verile cu polen. Sunt grupate aici, ?n func?ie de criteriul opera?ional genera?ionist, 44 de articole care, dincolo de Preciz?rile pline de modestie ale d-nei Adamek, alc?tuiesc fi?ele sau laboratorul unui veritabil dic?ionar literar: "nu mi-am propus portrete de autor cu dezvolt?ri largi ?i trat?ri exhaustive, ci semnal?ri ale prezen?ei lor pe scena literar?, cu inspect?ri ale unui singur sau cel mult dou? volume."(p.7) Societatea scriitorilor frecventat? ?ns? ?n cele 44 de mici studii este una aleas?, recolt?nd, ?ntr-adev?r, "polenul" dulce-amar al Clujului: fie ?i numai o simpl? parcurgere a cuprinsului ne va revela bog??ia studiilor critice, c?r?ilor de poezie ?i proz?, semnate de confreria ora?ului universitar sau boem, lucid ?i savant ori fantast ?i dezordonat. Dincolo de ieremiadele caracteristice, nu de-acum, pentru discursul unei anumite specii (sau variet??i) a scriitorului clu-

jean, anii '90 ofer? cititorului ? criticului, celui interesat de via?a literar? a urbei ? o impresionant?, eclectic? bibliotec?. M-a? teme, de aceea, pentru soarta (literar?, desigur, a) celor omi?i.

Spuneam, la ?nceput, c? e vizibil?, ?n Transilvania ?i verile cu polen, structurarea ?ntregului ?n func?ie de criteriul genera?ionist: aceasta nu ?ine, aici, de o anume mod? literar?, ci de observa?ia just? a valorii (constan?ei valorice) a celor trei "v?rste" literare postbelice, distincte ?n cronologie, contemporane totu?i pe planul ideii, al operei. ?i ar fi: ?ntemeietorii entuzia?ti (Mircea Zaciu, Adrian Marino, Ion Negoi?escu, Victor Felea, Ion Vlad, Vasile Fanache, Aurel R?u), continuatorii constructori (Marian Papahagi, Ioana Em. Petrescu, Liviu Petrescu, Mircea Muthu) ?i ? dac? jocul mi-e permis p?n? la cap?t ? hedoni?tii textului (Dan Damaschin, Marta Petreu, Ion Mure?an, Alexandru Vlad, Ruxandra Cesereanu, Mihai Dragolea ?i ?nc? al?ii...)

?n mod simbolic, primul ciclu al c?r?ii se deschide cu prezentarea volumului 6 al Biografiei ideii de literatur?, lucrarea capital? semnat? de d-l Adrian Marino. Acesteia i se observ? o indubitabil? "amprent? clasic?", legat?, fire?te, de tonul sobru, lucid, rece, contaminat totu?i, uneori, de "accente patetice ?i tragice"(p.12). Teoreticianul clujean demonteaz? "iluzia" conform c?reia, ?n secolul 20, literatura ar fi "contaminat? ?i condamnat? la o adev?rat? voluptate ?i furie a autodistrugerii definitive"(p.12). Dac? la nivelul acesta afl?m patetismul marinist, ?ncrederea revigorant? ?n jocul grav, erudit, complex ?i stenic al literaturii, tot aici identific?m ?i o mare calitate a volumului Dianei Adamek: articolele "imaginatului" dic?ionar sunt vii, pl?cute lecturii, ceremonioase, dar nu pre?ioase sau

Spiritualitate ?i sensibilitate

n Emilian St. Iancu

Por?ile de rou?

DUMITRU ICHIM Cer?etorul por?ilor de rou? Editura Albatros, 2001

P rin volumul de poezie Cer?etorul por?ilor de rou? (Editura Albatros, 2001), Dumitru Ichim se plaseaz? pe sine, nostalgic, ?n fa?a Cuv?ntului: por?ile cele nebiruite ale cet??ii ve?nice. Sufletul s?u, aruncat ,,?n prea departe", t?nje?te dup? sursa izvoarelor ?i dup? pierduta hieroglif? a reg?sirii (,,a ?nfloririi dint?i").

Tr?irea cre?tin? (admirabil? ?nt?lnire ?ntre poet ?i preot), e via?a ,,pururi ?n esen??" ?i p?irea ?n sinele, ,,oglind?" a ?nstr?in?rii ontologice: (,,Niciodat? l?ng? este / Totdeauna l?ng? oare").

Aproape tuturor evenimentelor religioase de peste an le sunt ?nchinate c?teva poezii. Poetul ?i colind? ?ara, ?i colind? cultura, vatra, lacrima, pustiul ?i botezul ?n credin??, fiindc? toate fac parte din ,,taina cerului" ?i sunt zidiri ale sufletului. Botezul ?i s?ngele sunt ?n poezia lui Ichim ?nsemnele de noble?e ale continuit??ii, permanen?ei ?i comuniunii. ,,Mijlocul omului e omul", spune Dumitru Ichim ?ntr-un patetic, dar plin de umilin?? dialog cu nem?rginirea treaz?. Por?ile lui

de rou? sunt vestigiile c?ntecului de iubire ?i ale ?nr?d?cin?rii ?n g?ndul transcenden?ei ocrotitoare.

Mai presus de toate, Dumitru Ichim este un ,,fiu r?t?citor" ce tr?ie?te cu sinceritate ideea departelui ?i a inimii suferinde. (,,Nu-?i fie fric? fiul meu(Sunt eu...").

C?l?toria spiritual? a poetului are forma unei Cruci: una orizontal? printre oameni ?i alta vertical? spre Casa Etern? a Luminii, acolo unde totul se ?mp?rt?e?te din zbor ?i totul este arip?. A g?ndului ?i a sufletului deopotriv?. la por?ile de rou? st? un trup locuind ?n spirit.

n

Infinitul Alb

FLORICA BA?U Petala infinitului alb Editura Albatros, 2001

,,U n poet nu este niciodat? fericit". Nici Florica Ba?u nu face excep?ie de la aceast? afirma?ie. Fream?tul interior a condus-o c?tre masa de scris, unde a a?ezat pe h?rtie o f?r?m? din sensibilitatea ei sufleteasc?. Volumul de poezii Petala infinitului alb (Editura

encomiastice. Despre o ?ncredere nelini?tit? ?n destinul literaturii m?rturise?te scrisul autoarei. Cartea se deschide, deloc ?nt?mpl?tor, cu un g?nd ?mplinit ("a fi ardelean ?nseamn? a duce un g?nd p?n? la cap?t" ? citatul din Blaga e a?ezat ?n incipitul textului dedicat lui Mircea Zaciu) ?i se ?ncheie cu o promisiune, mai mult dec?t at?t, cu analiza unui debut spectaculos, emblematic, dublu premiat: el se nume?te Optzecismul ?i promisiunile postmodernismului fiind semnat de Mihaela Ursa, critic cunoscut ?n special pentru textele acide din revistele Vatra ?i Steaua.

Nu pot sf?r?i prezentarea Transilvaniei ?i a verilor sale cu polen, f?r? a men?iona studiile de mare fine?e, combin?nd rigoarea ?i metoda cu o sensibilitate special?, eseurile (dou?) despre poezia lui Dan Damaschin, un creator inconfortabil, c?ci f?r? genera?ie, ?i care are realmente nevoie de comentatori (de ce nu, de admiratori). Cu fiecare nou studiu aplicat poeziei sale de o senzualitate livresc?, sper?m c? istoria literar? va consemna, ?n sf?r?it, o dat? cu autoarea, "una dintre orele absolut de excep?ie ale liricii contemporane rom?ne?ti."(p.132) Dar comentarii admirative ?i pertinente vom ?nt?lni ?i la volumele altor "clujeni", precum Ion Mure?an (Poemul care nu poate fi ?n?eles), Mircea Petean (Cartea de la Jucu Nobil) ?i Ruxandra Cesereanu (Zona vie).

M? opresc aici, nu f?r? a ?ncerca totu?i s?-mi l?muresc o nedumerire: de ce nuan?a aceasta, verdele crud ?i prim?v?ratic pentru coperta volumului?; unde sunt verile cu polen/ nectar/ ambrozie? Se va fi g?ndit editorul la polenul, ascuns sub cetin?, al p?durilor de conifere? La aerul r?coros ?i oxigenat? ?i-atunci, abia deschiz?nd cartea, ?ntorc?nd paginile, vom da peste granulele aurii...

n

Albatros, 2001) este structurat ?n zece p?r?i, ?ntr-un fel de decalog liric. Trei sunt simbolurile pe care autoarea le utilizeaz? cu predilec?ie: copacul, dorul de ?ar? ?i dragoste. Aceasta este o treime simbolic? reprezent?nd ,,coloana vertebral?" a liricii sale.

Pentru poeta plecat? din Rom?nia ?n 1974 (actualmente tr?ie?te ?n Canada, ?mpreun? cu so?ul, poetul Dumitru Ichim), dorul de ?ar? ?i de familia de aici constituie imboldul interior al confesiunii. Titlurile multor poezii sunt elocvente ?n acest sens: Trenul, Scaunul gol dintre noi, Prietenei mele, ?ntoarcerea etc. Se pare c? exilul este ?nc? un spin ce r?ne?te sufletul omului sensibil ca ?i-n vremea lui Ovidiu.

Dar poezia Floric?i Ba?u e mult mai profund?, receptiv? prin sensibilitate ?i prin utilizarea unor simboluri din cultura Greciei Antice: l?na de aur, cutia Pandorei etc.

Cealalt? dimensiune esen?ial? a liricii sale este dragostea ?n dou? ipostaze: una pentru via?? ?i natur?, alta pentru transcendent ?i infinit. Este dragostea-punte ce leag? peisajele ,,?nflorite", cu ve?nicele C?mpii Alizee. Un pod spre eternitate al unui suflet fragil, delicat ?i sensibil. Cine ?l poate trece? Doar acel cititor cu sufletul asem?n?tor cu ?ngerul, din poezia omonim?.

Central, ?n poezia Floric?ri Ba?u este copacul, deopotriv? arbore al ?n?elepciunii ?i misterios drum, pe care lumina cerului ,,coboar? ?n trupuri". L?ng? simbolul sacru al unui copac, totul este mai aproape.

n

4

TRIBUNA ? nr. 18 ? 1-15 iunie 2003

Eterna Walhalla

n Br?ndu?a Ciugudean

Odin ? Zeul chior Tor ?ge Bringsv?rd Eksperimental Forlag Aarhus ? Cluj-Napoca 2001 Traducere din limba norvegian?: Aurora Kanbar ?i Erling Sch?ller

Semnalarea traducerii unei excelente lucr?ri av?nd ca subiect mitologia nordic? este, f?r? a exagera, imperativ?. Cartea a ap?rut la editura danezo-rom?n? Eksperimental, din Aarhus ?i Cluj-Napoca, crea?ie a scriitorului rom?n rezident ?n Danemarca, Nicolae Matei, ?i a so?iei sale, Liana Matei. Ignorarea acestei c?r?i ar fi cu at?t mai injust? cu c?t num?rul unor astfel de lucr?ri ap?rute la noi este mult prea mic, printre acestea merit?nd a fi men?ionate Walhalla ?i Thule (BPT, 1977) sau Mitologia nordic? (Ed. Enciclope dic?, 1992). Odin ? Zeul chior a lui Tor ?ge Bringsv?rd constituie o apari?ie unic? ?i proasp?t?, sau ?n cuvintele autorului s?u "o ?ncercare de a reda liber ?i independent, dar totu?i fidel, vechile mituri nordice." ?n plus, lucrarea este ?ndr?znea?? ?i inovatoare, c?ci scriitorul norvegian ?i rezerv? din start dreptul de "a nu fi de acord, de a urma c?i noi, de a (re)creea o cronologie ?i o ordine."

Mitologia ?n general este una dintre rarele modalit??i de a intra ?n contact direct cu primele manifest?ri ale spiritualit??ii umane. Miturile au fost create pentru a ?mbl?nzi supranaturalul, ele s-au n?scut din nevoia de a explica unele aspecte neinteligibile ale naturii, ?i ale confrunt?rii inegale dintre om ?i stihial. ?ns? mitologia nu este deloc simpl? ?i coerent?, ea fiind mai degrab? o aglomerare de istorisiri fabuloase din diverse perioade, ?ntre care trebuie stabilite clasific?ri, localiz?ri, ierarhiz?ri ?i afilia?ii. ?nsu?i autorul c?r?ii prezentate aici afirm? c? "Miturile fragmentate ne sunt servite talme?-balme?, dar ?n spatele acestei harababuri trebuie s? fi existat odat? o epopee, o lung? povestire. Totul seam?n? cu o oglind? uria?? care s-a spart, ?i ca ?ntr-un joc de puzzle, buc??ile trebuie puse din nou toate la un loc."

Totu?i, se pot remarca cu destul? u?urin?? numeroase similitudini ?ntre miturile diverselor popoare, ceea ce nu presupune ?ns? neap?rat existen?a unor contacte ?i interferen?e anterioare. Asem?narea dintre miturile scandinave ?i cele germanice, spre exemplu, nu este deloc surprinz?toare, baz?ndu-se pe mo?tenirea indoeuropean? comun?, pe identitatea credin?elor ?i ideilor religioase. Mai mult, Georges Dum?zil g?se?te conexiuni aparent imposibile, eviden?iind amploarea ?i regularitatea asem?n?rii dintre bine cunoscuta epopee indian? Mahabharata ?i principala surs? a miturilor nordice, Edda Veche. ?n lucrarea sa, Les Dieux des Germains, el demonstreaz? astfel existen?a unui mit eshatologic, povestind despre eterna lupt? a Binelui cu R?ul ?i despre sf?r?itul lumii, "constituit ?nc? ?nainte de dispersiunea popoarelor indo-europene."

Lu?nd ?n considerare fragmentele p?strate, mitologia nordic? este a?adar una dintre cele mai complexe ?i originale din Europa. Aceasta continu? s? uimeasc? prin modul ?n care a ?nnoit ?i a ?mbog??it mo?tenirea indo-european?, asimil?nd cu o incredibil? lejeritate idei venite din exterior. Dup? cum remarca cu o deosebit? pertinen?? ?i Mircea Eliade ?n a sa Istoria ideilor ?i credin?elor reli-

gioase, la germani, creativitatea religioas? nu a fost paralizat? de convertirea la cre?tinism, destul de tardiv? de altfel (sec. IX - XI). Din contr?, timp de c?teva sute de ani, elementele p?g?ne coexist? cu cele cre?tine, cre?ndu-se astfel un melanj unic, extrem de interesant.

?n plus, mitologia nordic? ilustreaz? perfect condi?iile geografice ?i climatice la care au fost supu?i creatorii ei, dar ?i realitatea socio-istoric?. Oamenii nordului, au fost ?i continu? de altfel s? fie confrunta?i mereu cu cvasi-absen?a luminii ?i c?ldurii solare ?i cu implicita sterilitate a solului. Dat fiind faptul c? existen?a cotidian? constituia o interminabil? lupt? pentru supravie?uire, este explicabil accentul pus pe etosul educa?iei r?zboinice, pe virtu?ile fizice, curaj, dreptate ?i mai ales onoare. Pe scurt, ?n cuvintele lui Mircea Eliade, la vechile popoare germane "r?zboiul constituie un ritual justificat de o teologie."

Popul?nd sfera aparent intangibil? a divinului, zeii panteonului nordic p?streaz? totu?i numeroase tr?s?turi umane, chiar ?i ierarhia social? r?m?n?nd identic? cu aceea a creatorilor lor. Tor ?ge Bringsv?rd prezint? pe larg diferitele grupuri de zei, descriindu-le extrem de poetic ?i uneori pu?in prea criptic peripe?iile. Nu este ?ns? vorba de entit??i abstracte ?i inaccesibile, ci de fiin?e umanizate, adesea limitate, supuse destinu lui ineluctabil, recurg?nd la vr?jitoare sau vizionare pentru a afla ce le rezerv? viitorul. La?itatea, adulterul, duplicitatea ?i mali?iozitatea gratuit? contamineaz? nu numai Olimpul grecilor, sau lumea oamenilor, ci ?i ?sgard, cetatea zeilor nordici. Mai trebuie de asemenea men?ionat faptul c? exist? de fapt dou? tipuri de divinit??i, care au fost ini?ial antrenate ?ntr-un r?zboi teribil: asenii, zei uranieni, ai r?zboiului, ?i vanii, zei htonieni, ai fertilit??ii. To?i ace?tia sunt acompania?i de o ?ntreag? pleiad? de uria?i jotuni, rimtu?i, veteni, troli, pitici alvi, gnomi ?i alte fiin?e fantastice mai mult sau mai pu?in binevoitoare.

Paradoxal, Odin, zeul suprem, nu este omniscient, el afl?ndu-se ?ntr-o perpetu? c?utare a adev?rului, ?i nici omnipotent, urm?nd s? fie devorat de un lup uria? o dat? cu sosirea amurgului zeilor, a Ragnarokului. Scriitorul norvegian ?i accentueaz? tocmai latura umanizat?, lipsit? de str?lucire divin?, insist?nd mai ales pe absen?a infailibilit??ii acestei divinit??i. Ros mereu de ?ndoieli, ?mb?tr?nit ?i purt?nd cu greu blestemul de a vrea s? ?tie ?i s? ?n?eleag? totul, "P?rintele-atoate" ?i sacrific? un ochi pentru a putea bea din izvorul ?n?elepciunii. Cel ce a creat ?mpreun? cu fra?ii s?i Vilje ?i Ve, lumea din trupul uria?ului Ymer, ?i pe primii oameni din dou? trunchiuri de copac, r?t?ce?te dezorientat prin lume, pun?nd ?ntreb?ri celor pe care ?i ?nt?lne?te. Mai mult, el petrece nou? zile sp?nzurat ?i str?puns cu propria lance, la grani?a dintre via?? ?i moarte, ?i prin acest crud auto-sacrificiu dob?nde?te astfel ?tiin?a ocult? -runele magice - ?i darul poeziei.

Al?turi de Odin putem reg?si ?n paginile c?r?ii ce ?i poart? numele ?i pe fiii s?i Thor - st?p?nul fulgerelor, prototipul r?zboinicului, ?i Balder ?ntruchip?nd puritatea luminoas? ?i frumuse?ea superlativ?. Mai trebuie men?iona?i ?i Frigg, zei?a iubirii, a c?sniciei ?i maternit??ii, Njord, zeul m?rilor, so?ia lui, Skadi, st?p?na mun?ilor, fiica lor Freya, zei?a fertilit??ii, protectoare a vegeta?iei, al?turi de fratele ei Frey. Heimdall, paznicul cet??ii cere?ti, este cel care va anun?a sufl?nd ?n cornul s?u ziua b?t?liei finale, Ragnarok. Iar cele

trei norne, echivalentul perfect al Moirelor grece?ti, ?es imperturbabile destinul tuturor fiin?elor vii, chiar ?i pe cel al zeilor.

?ns? cea mai interesant? divinitate din panteonul nordic, dup? Odin bine?n?eles, este Loki, tocmai prin duplicitatea sa uimitoare. ?nsu?i Tor ?ge Bringsv?rd ??i dovede?te interesul special pentru acest personaj at?t de controversat, urm?rindu-i aventurile pe parcursul a mai multe capitole din cartea sa. Pus mereu pe ac?iuni perverse, acest zeu al tr?d?rii, ambiguu ?i plin de contradic?ii, amenin?? perpetuu lumea cu ruina. De?i este fiul unei uria?e jotun, neam care este adversarul declarat al zeilor aseni ?i al oamenilor, Loki este totu?i acceptat ?i tolerat ?n cetatea cereasc?. Cu excep?ia unor destul de rare ocazii ?n care ?i ajut? ?i ?i sf?tuie?te pe zei, el doar seam?n? discordia ?i incit?, declan??nd dispute aprinse. ?nl?n?uit ?n cele din urm? de o st?nc?, dup? ce cauzase moartea frumosului Balder, el va conduce armata for?elor ?ntunericului ?n b?t?lia final?.

Acest univers at?t de complex este alc?tuit din nou? lumi a?ezate ?ntr-o simetrie perfect?, toate fiind sus?inute de imensul frasin Yggdrasil, veritabil axis mundi al existen?ei ?i g?ndirii nordice. Cu toate acestea, puternicul copac va c?dea ?i va arde ?mpreun? cu restul lumii o dat? cu sosirea Ragnarokului. De fapt, el este de la bun ?nceput amenin?at direct de r?ul omniprezent. Una din cele trei r?d?cini ?i este roas? ?i otr?vit? lent, dar sigur, de un ?arpe monstruos, trunchiul s?u ?ncepe s? putrezeasc?, iar frunzi?ul ?i este ?i el devorat. Se poate remarca astfel o caracteristic? major? a mitologiei nordice, ?i anume credin?a profund fatalist? c? universul este atins de relativitate metafizic?. ?ntreaga crea?ie este un accident cosmic ce duce la pr?bu?ire, nu la ?mplinire, iar existen?a este doar o am?nare metafizic? a neantului. Mai mult, sf?r?itul lumii, anun?at chiar din cosmogonie, ia o amploare absolut terifiant? ?n capitolul final al c?r?ii scriitorului norvegian. Cu toate acestea, pesimismul nordic, deloc gratuit, este poten?at de superbul mit final, povestind despre lumea nou? ce rena?te miraculos din cenu?a celei vechi.

Mitologia nordic? constituie a?adar "una dintre cele mai captivante, originale ?i sugestive ?ncerc?ri de a descrie realitatea scandinav? interioar? ?i exterioar?, de a reda via?a ?i existen?a ?n imagini poetice", dup? cum afirm? Tor ?ge Bringsv?rd. Prin urmare, miturile ?i povestirile nu ?i vor pierde niciodat? actualitatea, ele r?m?n o parte esen?ial? a mo?tenirii noastre culturale ?i merit? s? fie p?strate vii. Fiecare genera?ie trebuie ?ns? s? le cucereasc? din nou, s? le povesteasc? iar ?i iar, ?n felul ei, s? le scoat? la lumin? ?n fiecare zi. Iar scriitorul norvegian ?i-a adus o contribu?ie meritorie, d?ruindu-ne aceast? carte excelent?, ce impresioneaz? prin noble?ea, claritatea ?i profunzimea stilului.

n

TRIBUNA ? nr. 18 ? 1-15 iunie 2003

5

Meloterapia: de la prolog la colofon

n ?tefan Manasia

REMUS VALERIU GIORGIONI Ma?ina Meloterap: posologie ?i mod de administrare

Timi?oara, Ed. Brumar, 2002.

,,?i au zis slugile lui Saul: ?Iat? un duh r?u trimis de Domnul te tulbur?.

S? porunceasc? dar domnul nostru slugilor sale care sunt ?naintea ta ?i s? caute un om iscusit la c?ntarea din harp?, ?i c?nd va veni asupra ta duhul cel r?u trimis de la Dumnezeu, atunci acela, c?nt?nd cu m?na sa, te va lini?ti?."

(I Regi, 16, 15-16)

La sf?r?itul lunii ianuarie a.c., la redac?ia Tribunei a ajuns o carte elegant?, cu aripile coper?ilor cafenii, inscrip?ionate cu liter? aurie ?i desene ?n negru, a?a cum ?i st? bine unei "ma?in?rii" de lux. Ma?ina Meloterap: posologie ?i mod de administrare este (de)scris? de poetul Remus Valeriu Giorgioni ?i ilustrat? cu "n?scocirile" talentatului grafician Dan Ursachi: a?i ?n?eles acum, volumul ?n cauz? nu putea ap?rea dec?t ?n Timi?oara, la Editura Brumar, specializat? de ani buni ?n promovarea unor produse ?n tiraj bibliofil, concepute ca obiecte de art?, adev?rate experimente vizuale. Cunosc mai mul?i poe?i care ?i datoreaz? enorm lui Dan Ursachi, manierei sale de a ?nso?i grafic textul cu desenul, f?r? a fi inventiv ?n exces, dar nici inadecvat printr-o lectur? 100% plastic? a textului poetic dat.

Remus Valeriu Giorgioni creeaz?, ?n Ma?ina..., o enciclopedie, un inventar cvasicomplet al uneltelor, tr?irilor ?i "mitologiei" poetice, un ghid de uz personal, ce nu poate ?ns? dec?t s?l fascineze pe cititorul postmodern care mai p?streaz? un dram de ingenuitate. Venit pe urmele prozaismului baroc ?i manierist al unor Foar??, Dimov, Mircea Iv?nescu, poetul nu renun?? definitiv la ra?ionalismul ?i luciditatea, la aticitatea discursului (filtrate printr-o lectur? atent? ?i ? probabil ? empatic? a lui Nichita St?nescu).

Volumul are structura unui manual, con?in?nd seturi de reguli, defini?ii ?i aplica?ii. Primele cinci capitole ale c?r?ii (Descrierea ma?inii Meloterap, Motorul de aur al poeziei , Logogeneza, Hiperboreea ?i Reflectoarele g?ndului) formeaz? partea "teoretic?" propriu-zis?, pentru ca a ?asea ?i ultima secven?? (cea mai ampl?), Miss Univers, s? se constituie ?ntr-o suit? de "balade & fabule inefabule" ? ceea ce ?nseamn? poeme narative, alc?tuite din fragmente ale unui puzzle, dup? tehnica elipsei, a colajului ori a reportajului. Titlurile ?i subtitlurile sunt ele ?nsele mici poeme, con?in?nd calambururi ?i para doxe, (auto)ironii, dar ?i pre?iozit??i, formul?ri (voit) "interesante" ce fac s? tu?easc? "?n pant?"... motorul de aur al poeziei . Poemul cel mai frumos, bijuteria volumului, este vindecarea scribului bolnav de acribie, o re?et? delirant? a unei farmacopei medievale, nicidecum o ? conform subtitlului ? re?et? nemagistral?: "Ad?ug?m (?n dou? p?r?i ap?)/ esen?? de rodii ?i mandragore laudanum/ ?apte

flori de curmal ?ntr-o vaz? curat?/ ?i nou? cu AQUA CICORIA Ast?// divin? mixtur? administr?m/ (?n strict? posologie!) persoanei/ pacientului cur??it ?n ap?/ ?i ?nchircit ?n scriptoriu/ ?n pozi?ia SCRIBERE".

Iat? dou? defini?ii senzuale ?i totodat? grave, ludice ?i mistice, din zecile (poem, poesis, poetic, c?ntec, carte, colofon, editur? etc.) care alc?tuiesc "tratatul": "Poemul/ e gr?untele de polen scuturat/ de pe aripa unui flutur de noapte(...)" (tara poemului) sau "POESIS limba vorbit? de-o specie rar? de oameni-p?s?ri/ (sau oameni-fluturi lepidoptera angelica varietas/ giganteea...)" (reflectoarele g?ndului). Ele contureaz?, a?adar, o "mitologie" poetic? ? av?nd ca personaje pe Asklepios ?i Tuthankamon, IAHWE ?i Pelerinul, Macedonski ?i Nichita St?nescu; o lume atemporal? ?i ?nseninat?, construit? pe vertical?, pentru c? "dac? ai urechea interioar? c?t de c?t exersat? ?i-un sim?/ olfactiv dezvoltat (dublat de sim?ul astral) ai putea sesiza/ respira?ia parfumat? a lui YHWH care umple v?zduhul" (II cartea care vorbe?te).

?n fond, pariul pe care, ?n opinia noastr?, Remus Valeriu Giorgioni l-a c?tigat tocmai acesta este: de a re-crea, ?n clipa angoasat? ?i isteric? pe care o tr?im, meloterapia, limbajul revelat, semnificativ, esen?ial. Iar apoi, ma?in?ria ?i unealta, ne asigur? autorul, "a fost inventat? ?nc? din antichitate ?nainte de berbec catapult? balist? de regele david (1000 ?. Chr.) cel care a fost angajat s?-i c?nte din harp? guzl? ghitit al?ut? sau poate lyr? regelui saul c?nd..." (colofon)

n

in memoriam

Doamna Galea

n Liliana Pop

P rofesoar? universitar?, specialist? ?n literatura englez?, titulara cursului de Victorianism. Autoare a unor monografii foarte folositoare studen?ilor clujeni, despre romanul englez. Cam aceste coordonate cred c? ar putea fi incluse ?ntr-o fi?? de dic?ionar a figurii publice a doamnei Galea. Observa?i c? ?n mod deliberat am evitat folosirea vreunui verb. C?ci ?mi vine at?t de greu s? scriu despre doamna Galea la timpul trecut.

Din decembrie 2002, doamna Galea nu mai este prezen?a at?t de vie, prezen?? ce a ?nsemnat mult mai mult dec?t profesoara, iar mai t?rziu colega de catedr?, apoi sf?tuitoarea ?i referenta de doctorat. A ?nsemnat mult mai mult, dar ?n aspecte ce pot p?rea nerelevante pentru o revist?

de cultur? a Clujului. Totu?i ?nspre anumite aspecte ale personalit??ii sale mi se ?ndreapt? mereu g?ndul, iar dac? am s? m? refer acum la ele, ?mi g?sesc o justificare ?n argumentul umanist c? aceste ingrediente ale personalit??ii sunt de fapt r?spunz?toare de rodul str?daniilor noastre ?n t?r?mul umanioarelor.

Doamna Galea, prin dispari?ia ei, ne lipse?te de prezenta at?t de prietenoas?, de o ironie fin?, lipsit? de r?utate, cu care ne privea. Curiozitatea ei intelectual? era de fapt o latur? a acestei curiozit??i general umane. In acela?i fel aborda ?i fenomenul literar, ce ?i era at?t de drag, iar transferurile ?i compara?iile comportamentale din veacurile trecute ?n veacul nostru, o fascinau pur ?i simplu. M? sim?eam foarte bine ?n prezen?a

d?nsei, f?c?ndu-m? p?rta?? la postura de spectator ve?nic preg?tit de orice surpriz?. Curiozitatea aceasta era ve?nic ?nso?it? de un amuzament, de o veselie ce putea uneori s? se ?ntunece u?or, atunci c?nd cei din jur deveneau jignitori. C?ci discre?ia personal? o ?nso?ea mereu. Sim?eam atunci c? se retrage ?ntr-o cochilie a sensibilit??ii r?nite, ?i prefera s? se fac? a nu observa m?car lipsa de elegan?? a celor din jurul s?u. Altminteri, deschiderea sa vesel? ?nspre tot ce era omenesc, camaraderia voioas?, deveniser? pentru mai mul?i prieteni ni?te calit??i cu care ne obi?nuiser?m p?n? la dependen??.

Aceea?i discre?ie ne-a ?inut departe de problemele ei, prefer?nd, p?n? ?n ultimul moment, s? nu ne permit? accesul ?nspre ur??enia bolii.

Ne lipse?te ?i ne va lipsi doamna Galea. n

6

TRIBUNA ? nr. 18 ? 1-15 iunie 2003

arhiva

Lec?iile naturii

n Constantin Dumitrescu

Prin anii '80 ai precedentului veac, c?nd hotarele ??rii erau greu de trecut, o posibil? c?l?torie pe atlas o amplificam prin imaginea tr?irilor pe care le st?rnea darul de povestitor al unui savant biolog de a c?rei prietenie m-am bucurat: academicianul Eugen Pora.

?i a?a se face c? momentele de ,,taifas" ne purtau din Bune?ti-Bundorf, adic? din ?ara B?rsei, unde se minunase pentru prima oar? de mereu schimb?toarele zodii ale naturii, urc?nd cu anii pe strada Pata din Cluj, unde era un gr?unte ?ntr-o policromie etno-demografic? ?i o stratigrafie social? c?rora le c?uta dreapt? cump?n? ?i ?n?elegere, cine altcineva dec?t ?nv???torul din zon?, tat?l ilustrului nostru interlocutor.

Din trecutele vremi veneau, ciupite de strunele viorii, amintiri din lumea sunetului pur a muzicii de care a r?mas ?ndr?gostit p?n? ?i ?n anotimpul sintezelor. Spiritul academic din laboratoarele Sorbonei s-a imprimat ca stil de via??, dar nu a adus cu sine filoxera rutinei ?i a blaz?rii, ci, dimpotriv?, a tr?it ?n bun? pace cu spiritul de aventur?, cu odiseica iscodire a meleagurilor exotice. Totdeauna impresiile despre monumentele naturii, istorice ?i de art? au fost receptate deopotriv? cu habitatul uman, cu obiceiuri, tradi?ii, cutume, cu particularit??i artistice ?i confesionale. Biologul intuia c? genofondul speciei noastre este acela?i, indiferent de rase ?i clivaje geopolitice.

Pere?ii apartamentului din blockhausul situat ?n centrul municipiului, la intersec?ia drumurilor dintre amfiteatrele universitare ?i biblioteca central?, se dilatau prin puterea imaginii p?n? la a c?p?ta propor?ii planetare.

... Era o zi de februarie c?nd rolurile au fost pentru c?teva ore inversate, iar interoga?ia reporterului a fost acceptat? de profesorul obi?nuit s? examineze genera?ii ?i genera?ii de studen?i. A?a s-a ?ntrupat o... lec?ie a naturii. A fost printre ultimele. ?n toamna ?nceputului de deceniu nou?, ?n octombrie 1981, Profesorul trecea Styxul, ?ncep?nd explorarea misterioaselor t?r?muri ale ve?niciei.

Paginile de arhiv? vin s? ?nt?reasc? amintirea unui senior al Almei Mater Napocensis de care ne-am desp?r?it ?n urm? cu dou?zeci de ani.

Locul sfin?e?te omul

? Stimate domnule academician Eugen Pora, Domnia voastr? ?ntruchipeaz?, ?ntr-un fel, interlocutorul ideal pentru un interviu av?nd ca subiect explicit contribu?ia turismului la fundamentarea personalit??ii omului. Fac aceast? afirma?ie deoarece, lucru destul de rar, prin activitatea desf?urat? mai bine de o jum?tate de veac a?i pledat pentru cl?direa unui turism modern ?n ?ara noastr?, iar argumenta?ia a fost bazat? pe considera?ii extrase din lumea ?tiin?elor naturii, domeniu vast ?i de viitor, ?n care v-a?i cantonat cercetarea ?tiin?ific?, cu rezultate notabile, apreciate ?n ?ar? ?i peste hotare.

Dac? ar fi s? aprecia?i rolul ?i locul pe care ?l au ,,lec?iile naturii" pentru omul acestui sf?r?it de secol, pe care nu pu?ini s?nt cei care ?l a?az? sub zodia tehnicii ?i abstrac?iilor ?tiin?ei, cum ar suna o astfel de apreciere?

? Ca s? apreciez aceste lec?ii ale naturii, trebuie s? pornesc pu?in mai indirect ?i de mai departe.

Nu e un lucru nou dac? spun c? oamenii de la munte ?i cei de pe ??rmurile m?rilor s?nt mai cura?i la suflet, mai cinsti?i, mai credincio?i, mai buni dec?t noi ceilal?i. Aceste tr?s?turi generale le putem constata dac? vorbim cu un cioban de la munte sau cu un pescar de la mare. ?mi amintesc c? ?ntr-un sat de sub Ceahl?u am poposit ?ntr-o sear? ca s? ne petrecem noaptea aici; u?ile caselor nu aveau ?nchiz?toare cu lac?t. De asemenea, am tr?it c?teva luni la Roscoff, pe ??rmul francez al Atlanticului, ?i gazda s-a mirat mult c?nd am ?ntrebat-o dac? nu este cheie la u?a camerei pe care am ?nchiriat-o. ,,Cheie? La ce bun? Aici nimeni nu intr? dac? locatarul nu este acas?!"

Eu ?ncerc s? explic astfel de tr?s?turi specifice prin faptul c? ace?ti oameni s?nt mai apropia?i de natur?, de p?durile ?i piscurile mun?ilor, de agita?ia ?i lini?tea valurilor. ?n ambele locuri, numai dac? se ajut? mereu unul pe altul pot s? scape de asprimea iernilor cu z?pezi ?i avalan?e sau de urgia valurilor care ?neac? vasele pesc?re?ti. De aici se poate deduce c? natura impune omului anumite comportamente dup? care i se formeaz? personalitatea ?i caracterul. Nimeni nu se mai ?ndoie?te de evolu?ia lumii vii, de originea omului de azi din maimu?ele vechi. ?ntre natur? ?i om exist? deci o rela?ie direct?, pe care o putem constata.

Omul de acum 1-2 milioane de ani a tr?it complet dependent de natur?. Aceasta ?i d?dea ad?post ?n pe?teri, hran? din v?nat sau fructe, ?mbr?c?minte din piele de animale. uneltele de lucru din piatr?, lemn sau case etc. Pe m?sura evolu?iei lui, din v?n?tor, omul a devenit p?stor, av?nd grij? special? pentru turma sa, apoi agricultor cu o leg?tur? str?ns? cu p?m?ntul cultivat, apoi comerciant ?i fabricant cu un interes deosebit pentru ceea ce vindea. Dar ?n aceea?i m?sur? el se schimba, c?tig?nd o tendin?? tot mai accentuat? spre un mediu tot mai artificializat ?n care ?i ad?postea turma, ograda ?n care ?i ?inea uneltele agricole, case ?n care ?i fabrica ?i depozita m?rfurile pentru comer?. Paralel ?i caracterul s?u se schimba, el devenea tot mai individualist, mai egoist, mai legat de proprietatea sa.

?n urm?rirea acestei evolu?ii ?i raporturile omului cu natura s-au ?ngustat tot mai mult, ?n a?a fel c? ast?zi, la majoritatea oamenilor care tr?iesc la ora?e, mediul natural a fost aproape complet ?nlocuit cu unul artificial. S? ne g?ndim la blocurile de locuin?e pe care le cl?dim. Numai pe ici-colo a mai r?mas c?te un pom, o mic? paji?te, un p?rcule? sau ghiveci cu flori pe care le ducem ca un pre?ios dar prietenilor care ne invit? la mas?.

Am v?zut la un zg?rie-nori, la etajul zece, o gr?din? f?cut? total din plastic: copaci araucaria, plante ?i iarb?, lumin? artificial?, adierea de ventilator silen?ios, mirosuri ?mpr?tiate de spray-uri diferite ?i chiar p?s?rele ?n copaci, al c?ror c?ntec pornea c?nd m?nuiai un buton electric. Aveam impresia c? m? g?sesc ?n natur?. Dar nu m-am sim?it bine. Era ca ?i c?nd bradul de iarn? ar fi fost din plastic. Lipsea mirosul de cetin?, via?a acelor de brad, r?ina cu care te murd?reai pe m?n?. Din punct de vedere tehnic, acea gr?din? de plastic era o realizare remarcabil?. Dar numai at?t! Chiar ?i proprietarii ei spuneau c? abia a?teapt? s? ias? s?mb?t? la iarb? verde!

Tehnica a ajuns la realiz?ri deosebite ?i se poate spune c? epoca actual? este caracterizat? de crea?iile tehnice ?n toate domeniile de activitate. Numai c? ?i aici trebuie s? avem c?teva rezerve.

Oamenii din ??rile foarte dezvoltate ?i mai ales cei de la ora?e se bucur? din plin de realiz?rile tehnicii; ?n schimb, se lipsesc din ce ?n ce mai mult de prezen?a naturii, pe c?nd oamenii din ??rile ?napoiate ?i mai ales cei de la sate tr?iesc mai aproape de natur? ?i au foarte pu?ine avantaje ale tehnicii. S? zicem c? jum?tate din omenire se g?se?te ?n ora?e, cu avantajele urbaniz?rii, ?i jum?tate la sate, cu avantajele acestora. Noi, or?enii, tr?im ?ntr-un mediu semiartificializat, s?tenii ?n unul seminatural. Fiecare mediu ?i imprim? pecetea lui asupra comportamentului ?i firii omului. Deosebim u?or un s?tean de un or?ean (cu toat? tendin?a de urbanizare a satelor). S?teanul este mai primitor, mai altruist,

mai cinstit numai pentru c? tr?ie?te mai aproape de natur?. Aceasta ?i invadeaz? gr?dina, dealurile cu p?duri sau cu paji?ti ?i culturi, pe acolo s?nt p?s?ri ?i insecte ce zboar?, furnici ?i g?ndaci ce se strecoar? printre firele de iarb?, apa ce curge peste bolovani, aerul plin de miresmele florilor, ?n dep?rtare totul e verde ?i peste toate acestea plute?te un v?nt u?or.

?n ora?e culoarea predominant? e griul zidurilor de beton, mirosul de benzin? incomplet ars?, graba str?zii pline de ma?ini ?i pietoni, sunetele claxoanelor sau sirenelor, trotuarul de asfalt etc.

De acestea fuge or?eanul ?i se ?ndreapt? spre natur?, unde g?se?te ceea ce are s?teanul, care vine la ora? pentru cump?r?turi ?i interese, dar nu pentru a c?uta mediul semiartificializat al acestuia.

Din lec?iile naturii ?nv???m cum ne putem sim?i bine. De la ele ne ?napoiem mai veseli, mai odihni?i, mai buni, mai mul?umi?i de via??, de noi ?n?ine. Iar atunci c?nd s?ntem ?mpiedica?i s? particip?m la aceste ,,lec?ii" ale naturii devenim ?nchi?i, mai r?i, mai egoi?ti, mai obosi?i. O ?tim cu to?ii ?i avem explica?ia faptului c? ,,lec?iile"

?

TRIBUNA ? nr. 18 ? 1-15 iunie 2003

7

? naturii, adic? r?m?nerea pentru un anumit timp ?n mediul nostru ancestral, ?n mediul ?n care neam format ?n cursul filogeniei noastre, ne face s? ne sim?im mai bine dec?t ?n mediul semiartificializat al ora?elor de azi sau ?n cel ce va fi complet artificializat al ora?elor de m?ine. De asta ne silim s? facem orice ca s? putem participa c?t mai des la lec?iile naturii.

Curiozitatea cunoa?terii

? Omul are o poten?ial? atrac?ie pentru cunoa?terea ?i ?n?elegerea altor perimetre naturale sau artificiale, e o predispozi?ie nativ?, s-ar putea spune, dar cert este faptul c? aceste poten?ialit??i nu se afirm? dec?t ?ntr-un context social, un context larg ?n care predominan?i s?nt factorii de educa?ie: familie, ?coal?, organiza?ii sociale ?i chiar politice.

? Cred c? spiritul de ,,turist", adic? de a vedea ?i cunoa?te alte locuri, al?i oameni, alte obiceiuri nu l-a caracterizat pe omul primitiv care tr?ia ?n natur?. El se deplasa ?n aceasta pentru a c?uta ?i g?si cele necesare vie?ii lui ?i familiei sau tribului s?u, nu pentru a vedea frumuse?ile ei. Poate numai ?n epoca dragostei cei doi tineri ?mbr??i?a?i se uitau la frumuse?ea unei seri cu lun?, la apusul colorat al soarelui sau la minun??ia oglindit? ?n apele unul lac cristalin. Turismul, ?n sensul de a cunoa?te lumea, s-a dezvoltat treptat, pe m?sur? ce omul devenea tot mai legat de activit??ile lui de proprietar al p?m?ntului, al mijloacelor de produc?ie ?i al obiectelor produse. Cu c?t produc?ia acestora era mai bun?, cu at?t putea vinde mai mult ?i c?tiga mai bine. Pentru aceasta trebuie s? ?tii ?ns? ?i alte lucruri dec?t cele mo?tenite de la ?nainta?i. De aici, dorin?a cunoa?terii ?n domeniul produc?iei se intensific?.

Pe de alt? parte, descoperirea noilor surse de materii prime ?n regiunile tropicale a adus pe pia?a european? noi produse vegetale ?i animale, care au permis apari?ia unei clase mai bogate de oameni ?i a unui trai mai bun al acestora. Paralel s-au pus ?i probleme ?tiin?ifice ?i a ap?rut curiozitatea cunoa?terii, care devenea tot mai puternic? pe m?sur? ce ?ns?i cunoa?terea era mai larg? ?i mai profund?. Curiozitatea pentru materii prime s-a extins la cea pentru locuri, monumente, oameni ?i astfel c?l?toriile comerciale au dezvoltat curiozitatea cunoa?terii lumilor noi. Cei boga?i au avut posibilitatea c?l?toriilor ?i din spusele acestora curiozitatea s-a extins tot mai mult, cuprinz?nd ?n dorin?a de a cunoa?te tot mai mul?i oameni. Azi toat? lumea dore?te s? ?tie c?te ceva despre tot. Din familie afl?m despre monumentele arhitectonice vechi. ?coala completeaz? aceste cuno?tin?e prin lec?iile de geografie ?i istorie, prin cele de biologie ?i chimie, iar omul vrea tot mai mult s? cunoasc? toate marile realiz?ri ale omenirii. Informa?iile pe care le prime?te omul azi ?n cel mai scurt timp asupra marilor realiz?ri ale omenirii, ?l fac doritor s? le vad? ?i s? le cunoasc? mai ?n-

deaproape. ?tiin?a aproape l-a eliberat de domina?ia misticismului ?i omul a devenit Dumnezeu prin descoperirea energiei nucleare, a laserului, a materiilor plastice neexistente ?n natur?, a zborului pe lun? ?i a fotografierii tuturor planetelor sistemului solar. For?a ?tiin?ei a r?s?dit ?n sufletul nostru dorin?a de a ?ti despre tot ?i a vedea c?t mai multe, de a face c?l?torii ?i a vedea monumentele crea?iei omene?ti, ora?ele, oamenii altor ??ri, peisagii excep?ionale etc. S-a trezit prin aceasta o mi?care turistic? cum nu a fost niciodat?. Dorin?a de a vedea realiz?rile umane este o necesitate ?i o caracteristic? a omului de azi. Cu c?t omul e mai cult, cu at?t dore?te s? cunoasc? mai multe ?i s? vad? personal c?t mai mult. Cultura ?ncepe s? se asimileze ?n ?coli, dar se perfec?ioneaz? prin turism. P?n? nu vezi monumentele bucovinene, nu po?i ?n?elege frumuse?ea unei picturi sim?ite, chiar dac? tema este religioas?. Nu numai ?nt?mpl?rile religiei ne atrag ?n picturile de la Vorone? sau Sucevi?a, ci ?i frumuse?ea ?mbin?rii culorilor ?i simplitatea povestirii desemnate a ?nt?mpl?rilor. Dar toate acestea le cunoa?tem numai dup? ce vedem monumentele de art? din nordul Moldovei.

Se ?i constat? azi c? ?n r?ndul tineretului, ?n special, exist? o dorin?? vie de a ?ti c?t mai mult, de a vedea c?t mai multe. A?a se formeaz? baza de larg? cultur? pe care apoi se grefeaz? specialitatea ?i se poate trece chiar u?or de la o specialitate la alta. Toate aceste nevoi culturale s?nt o realitate social? ?i politic?, care se c?tig? nu numai prin ?coal? ?i citit, dar mai ales prin v?zut la fa?a locului. Consider deci c? prin turism organizat ?i mult l?rgit se poate asigura acea cultur? larg? care trebuie s? formeze temelia de existen?? a omului. Turismul trebuie s? fac? parte din tr?s?turile omului zilelor de azi ?i de m?ine. (...)

Poluarea turistic?

? Nu pu?ine s?nt semnalele de alarm? trase ?n lumea contemporan? pe baza constat?rilor potrivit c?rora actul ie?irii ?n natur? nu satisface pe deplin, ba putem spune uneori c? are urm?ri compromi??toare pentru no?iunea de turism modern, ?n armonie cu regulile elementare de cultur? ?i civiliza?ie. Judec?nd lucid, f?r? exagerare, situa?ia, cum arat? ea ?i cum s-ar putea eradica factorii care genereaz? a?a-zisa ,,poluare turistic?"?

? Poluarea turistic? este o component? a polu?rii generale a mediului nostru de c?tre oamenii ,,epocii" polu?rii. Ne sup?r? no?iunea c?nd se refer? la turism, dar nu ne sup?r? ?i ni se pare normal s? existe o poluare chimic? a aerului sau a apei. Aceasta cred c? se datore?te faptului c? poluarea turistic? o facem noi, pe c?nd cea a aerului ?i a apei o fac industriile. Cred c? poluarea turistic? a existat ?i mai demult, c?nd oamenii boga?i ie?eau duminicile ?n natur? ca s? trag? un chef la iarb? verde ?i l?sau aici urmele m?nc?rurilor, b?uturilor, somnului sau ale golirii stomacului. Din p?cate, mai s?nt ?i ast?zi astfel de oameni, cu acelea?i urm?ri nefaste pentru natur?. Un dis-

tins coleg al meu, profesorul C. Antonescu, a dat acestor ,,turi?ti" un nume demn de atitudinea lor ,,porcus turisticus". Am folosit acest epitet sugestiv ?n ?nt?lnirile mele cu ?colarii ?i ?tiu c? ei l-au folosit ?i ?l mai folosesc atunci c?nd vorbesc despre distrugerile pe care le fac ?n natur? unii oameni maturi.

Faptul c? au existat ?i mai exist? astfel de ,,turi?ti" are o cauz? mai ad?nc? ?n ?ns?i preg?tirea noastr? cultural?. Trebuie s? ?n?elegem c? f?r? natur? nu se poate tr?i, dar pentru aceasta trebuie s? o cunoa?tem, s? ?i ?tim alc?tuirea, fragilitatea asocia?iilor care o compun, echilibrul dintre diferitele popula?ii de organisme ?i multe altele. Na tura face parte din via?a noastr? ?i noi s?ntem o parte a ei. Mai trebuie s? ?n?elegem c? dup? ce a ap?rut industrializarea, cu scarificarea unei p?r?i a naturii ?i cu poluarea ce o ?nso?e?te, omul a distrus natura mai mult dec?t a putut-o face ?n aproape tot cursul existen?ei sale de 1-2 milioane de ani. Iar dac? nu oprim procesul de distrugere a naturii, urma?ii no?tri vor trebui s? tr?iasc? ?n medii din ce ?n ce mai artificializate. Unii teoreticieni sus?in c? via?a omului este posibil? ?i ?ntrun astfel de mediu, ba c? ea va fi mai ?n siguran?? dec?t acum. Dar ace?tia s?nt teoreticieni, ingineri ?i nu pot ?n?elege c? omul a existat, exist? ?i va exista numai ?ntr-o perfect? armonie cu natura care l-a produs ?i care ?i ?ntre?ine via?a. Acesta este aspectul legat de prezen?a omului ca individ ?n natur?. Dar mai este ?i un alt aspect, al prezen?ei omului, ca societate, ?n natur?, ca amplas?ri de industrii, ora?e, hoteluri, p?rtii sportive, drumuri, adic? sub forma activit??ii economice.

P?n? acum hot?r?rile asupra amplas?rii diferitelor obiective industriale sau sociale le luau inginerii ?n anumite consilii de conducere. Urmare a fost amplasarea, de exemplu, a industriilor de ciment, de ?ngr??minte chimice etc. care a produs multe distrugeri ?n natura ?nconjur?toare ?i s-a dovedit nociv? pentru s?n?tatea oamenilor din respectivele norme. Cred c? ar fi absolut necesar ca ?n momentele c?nd se iau astfel de hot?r?ri s? fie prezent ?i un biolog specializat, care s? arate eventualele consecin?e d?un?toare ale anumitor amplasamente industriale pentru mediu ?i s?n?tatea uman?. Instala?iile cu teleferic din Carpa?ii Meridionali constituie o frumoas? realizare tehnic?, dar la V?rful cu Dor ?i peste tot ?n Bucegi, natura s-a schimbat, au disp?rut p?s?rile ?i multe specii de flori, iar urmele lui

8

TRIBUNA ? nr. 18 ? 1-15 iunie 2003

 ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download