Alexandru Matei,



Centrul de Cercetare Comunicare Intercultural? ?i Literatur?,Facultatea de Litere, Universitatea “Dun?rea de Jos”, Gala?iCOMMUNICATION INTERCULTURELLE ET LITT?RATURENR. 1 (27) / 2019Volum ICoordonatori: Simona Antofi, Nicoleta Ifrim, Oana Cenac Daniel G?l??anu, Elena Botezatu, Iuliana BarnaCasa C?r?ii de ?tiin??Cluj-Napoca2019 Editor?: Centrul de Cercetare Comunicare Intercultural? ?i Literatur?, Facultatea de Litere, Universitatea ?Dun?rea de Jos”, Gala?iDirector: Prof. univ. dr. Doini?a Mileae-mail: doimil@Redactor-?ef: Prof. univ. dr. Simona Antofie-mail: simoantofi@Secretar de redac?ie: Prof. univ. dr. Nicoleta Ifrime-mail: nicodasca@Redactori?: Prof. univ. dr. Nicoleta Ifrim, Conf. univ. dr. Oana Cenace-mail: nicodasca@,, oanacenac@Rezumat ?n limba englez? / francez??: Prof. univ. dr. Nicoleta Ifrim, Conf. univ. dr. Oana Cenac, Prof. univ. dr. Simona Antofi, Prof. univ. dr. Daniel G?l??anuAdministrare site ?i redactor web?: Prof. univ. dr. Nicoleta IfrimCorectur?: Prof.univ. dr. Nicoleta Ifrim, Conf. univ. dr. Oana Cenac, Prof. Marian AntofiDifuzare: Prof. univ. dr. Nicoleta IfrimConsiliul consultativ: Academician Eugen Simion, Prof. univ. dr. Silviu Angelescu, Prof. univ. dr. Mircea A. DiaconuAdresa redac?iei: Centrul de Cercetare Comunicare Intercultural? ?i Literatur?, Facultatea de Litere, Universitatea Dun?rea de Jos”, Str. Domneasc?, nr. 111, Gala?iCod po?tal: 800008Telefon: +40-236-460476Fax: +40-236-460476ISSN?: 1844-6965Communication Interculturelle et Littérature Cod CNCSIS 489 / 2008Abonamentele se fac la sediul redac?iei, Str. Domneasc?, nr. 111, Gala?i, cod 800008, prin mandat po?tal pe numele Simona Antofi. Pre?urile la abonamente sunt: 3 luni –?30 lei; 6 luni - 60 lei?; 12 luni – 120 lei. Abonamentele pentru str?in?tate se fac achit?nd costul la redac?ie. Dup? achitarea abonamentului, a?tept?m prin fax sau e-mail adresa dvs. de expedi?ie pentru a v? putea trimite revista.Referen?i ?tiin?ifici: Simona Antofi, Nicoleta Ifrim, Oana Cenac, Elena BotezatuCoordonatori: Simona Antofi, Nicoleta Ifrim, Oana Cenac, Daniel G?l??anu, Elena Botezatu, Iuliana BarnaEditori: Simona Antofi, Nicoleta Ifrim, Oana Cenac, Daniel G?l??anu, Elena Botezatu, Iuliana BarnaCOLEGIUL DE REDAC?IEAcademician Eugen SIMION, Director al Institutului de Istorie ?i Teorie Literar? ?G. C?linescu” al Academiei Rom?neDr. Petrea LINDENBAUER, Institut für Romanistik Universit?t Wien, AustriaProf. univ. dr. Michèle MATTUSCH, Institut für Romanistik, Humboldt Universit?t, Berlin, Germania Prof. univ. dr. Antonio LILLO BUADES, Facultatea de Filozofie ?i Litere, Universitatea din Alicante, Spania Prof. univ. dr. Alain MILON, Université Paris Ouest Nanterre La Défense, Fran?a Prof. univ. dr. Ana GU?U, Universitatea Liber? Interna?ional?, Chi?in?u, Republica Moldova Prof. univ. dr. hab. Elena PRUS, Institutul de Cercet?ri Filologice ?i Interculturale, Universitatea Liber? Interna?ional?, Chi?in?u, Republica Moldova Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU, Facultatea de Litere, Universitatea ??tefan cel Mare”, Suceava Prof. univ. dr. Gheorghe MANOLACHE, Facultatea de Litere, Universitatea ?Lucian Blaga”, SibiuProf. univ. dr. Vasile SPIRIDON, Facultatea de Litere, Universitatea ?Vasile Alecsandri” din Bac?uProf. univ. dr. Iulian BOLDEA, Facultatea de Litere, Universitatea ?Petru Maior”, T?rgu Mure?Prof. univ. dr. Caius DOBRESCU, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucure?tiProf. univ. dr. Laura B?DESCU, Facultatea de Litere, Universitatea din Pite?tiProf. univ. dr. Andrei TERIAN, Facultatea de Litere, Universitatea ?Lucian Blaga”, SibiuProf. univ. dr. Doini?a MILEA, Facultatea de Litere, Universitatea ?Dun?rea de Jos”, Gala?i Prof. univ. dr. Simona ANTOFI, Facultatea de Litere, Universitatea ?Dun?rea de Jos”, Gala?i Prof. univ. dr. Pierre MOREL, Institutul de Cercet?ri Filologice ?i Interculturale, Universitatea Liber? Interna?ional?, Chi?in?u, Republica Moldova Prof. univ. dr. C?t?lina ILIESCU GHEORGHIU, Departamento de Traducción et Interpretación, Diretora de la Sede Universitaria ?Ciudad de Alicante”, Universitatea din Alicante, Spania Lui Andrei GrigorCuprinsDespre magie ?i eros ?n actualitate – Doina Ru?ti, HomericSimona Antofi..................................................................................................................................7Aspecte ale discursului critic ?i ?reinventarea” ideologic? a literaturii ?n presa cultural? a anului 1976 – Sc?nteia tineretului ?i Era socialist?Nicoleta Ifrim...........................................................................................................12Parnasianismul infuzat de romantism la Théophile GautierDaniel G?l??anu............................................................................................................................19Virgil T?nase – radiografia unui scriitor oniricIuliana Barna................................................................................................................................26Rolul presei culturale dobrogene ?n promovarea vie?ii literare rom?ne?ti. Studiu de caz – revista ?Tomis” (1970)Oana Cenac...................................................................................................................................30Teatrul rom?nesc postdecembrist - genuri ?i formule dramatice ?n metamorfoz? Elena Botezatu..............................................................................................................................53De la ra?iune la nebunie ?i invers ?n N?pasta de I. L. CaragialeIoan F?rmu?..................................................................................................................................61An identity question: us, the Balkans, BalkanismAlina Costea..................................................................................................................................69Marketingul de carte, ?ntre emisiunile culturale ?i social mediaDaniela Bogdan............................................................................................................................79The media character in the political environment. Construction, reflection and influenceOana Andreea Nae.......................................................................................................................88Romanele Doinei Ru?ti reflectate ?n oglinzile ?anamorfotice” ale criticii literareGeorgeta Pompilia Costianu (Chifu)..........................................................................................100Degradarea literaturii populare ?n perioada comunist?Eugenia Nicola (Notarescu)........................................................................................................107??op?rla” antisistem ?i umorul localGabriel Preda..............................................................................................................................112Gabriela Adame?teanu ?ntre proza scurt? ?i romanAncu?a-Maria Sm?du (Pavel)......................................................................................................118Victor Papilian ?i romanul realistIngrid Cezarina-Elena B?rbieru (Ciochin?)...............................................................................123Despre o posibil? fantasm? ?i evolu?ie a ei ?n construc?ia mitului personal ?n discursul liric voiculescian. Sufletul – cas?Aura-Valentina C??uneanu-Panaitiu..........................................................................................131Construc?ia identit??ii textuale ?n scriitura Hertei Müller, Leag?nul respira?ieiGilda-Daniela Iani (Chirilu??) ...................................................................................................138Erotism ?i idealizare - configurarea virilit??ii ?n scrierile lui Gib Mih?escuEugenia Tatiana Buzea (Bulancea).............................................................................................152Un jurnal evreiesc. Aspecte analiticeIulia-Maria Deaconu (Tic?r?u) ................................................................................................166Eginald Norbert Schlattner - un scriitor de expresie german? din TransilvaniaElena Teodora Mihaela Coldea..................................................................................................174Strategii intertextuale ?n discursul paraliterar contemporan: Haiganu de Marian Coman Viorica Isaia (Popa)....................................................................................................................179Adriana Bittel: ipostaze citadine ale personajului femininFlavia-Domnica Cr?st?nu? (Trif)...............................................................................................187Poeziile lui Al. O Teodoreanu – strategii ale parodiei ?n versuriSelena Culache (Costea).............................................................................................................196Despre magie ?i eros ?n actualitate – Doina Ru?ti, HomericProf. unv. dr. ANTOFI SimonaUniversitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?iCentrul interdisciplinar de studii culturale central ?i sud-est europene Resumé: La structure et la problématique du roman Homeric, écrit par Doina Ru?ti, propose au lecteur un voyage initiatique parmi les labyrinthes sémantiques d?une histoire d?amour et de magie qui a lieu dans le Bucarest médiéval.Mots-clé: fantastique, écrit initiatique, espace medieval, histoire d?amour.Ce e Homeric ?n romanul recent al Doinei Ru?ti? F?r? ?ndoial?, imagina?ia, figurile ei stranii, lumea pe care o populeaz? ?i din a c?rei substan?? cresc - ?i dispar, l?s?nd ?n urma ei cenu??. Dialogul Doinei Ru?ti cu un anume mod de a scrie - ?i de a crea o lume prin cuvinte trainice, c?rora nim?nui nu-i trece prin cap s? le pun? sub semnul ?ntreb?rii for?a de a crea ?i puterea adev?rului pe care ?l instituie – homeric, adic?, se nutre?te din aceea?i foame de spa?iu fic?ional din mi?carea (aparent) haotic? a personajelor – multe ?i c?t se poate de vii - ?i din explorarea/sau resemnificarea lumii magice, ascunse dincolo de aparen?e.Cartea Doinei Ru?ti construie?te o realitate plurifa?etat?, ?n straturi, totodat?, schimb?nd mereu perspectiva asupra personajelor ?i asupra ?nt?mpl?rilor - ?i din exterior – naratologic, am spune - ?i din l?untrul lumii fic?ionale. Primul capitol – Personajele – aduce ?n fa?a ochilor cititorului o versiune ne-datat? a fizilogiilor de care este plin? literatura noastr?, fix?nd, totodat?, protagoni?tii: Despina B?leanu, M?rm?njica ?i Pantelimon. Povestea lor ?i Povestea din spatele pove?tii lumineaz?, reciproc, col?urile ascunse ?i penumbrele ?nt?mpl?rilor din mahalaua Gorgani a unui Bucure?ti ?n care codrul Cotrocenilor ??i p?streaz? tainele ?i autoritatea. Iar Povestea mea aduce ?n prim-plan, dincolo de istoria r?v??itoare de amor dintre Despina B?leanu ?i zugravul Pantelimon Iorga, ?n care sunt angrenate, mai mult sau mai pu?in, toate celelalte personaje, lumea misterioas? pe care codrul o hr?ne?te, o protejeaz? ?i o sluje?te. O lume magic?, populat? de fiin?e stranii - umanoizi dota?i cu supra-puteri transform?, la o simpl? atingere, oamenii ?n gr?m?joare de cenu??, anima?i, ?ns?, de acelea?i sentimente care agit? toat? suflarea omeneasc?. Lumea lor, mult mai aproape de origini – adic? de acea v?rst? a omenirii ?n care miraculosul reprezenta un mod de existen?? firesc, acceptat ca atare, se camufleaz?, totu?i, pentru a se proteja, c?ci aceste fiin?e, acoperite cu o blan? sub?ire, pot fi ucise de s?ge?ile scundacilor, adic? ale oamenilor care ?i atunci, ?n lumea veche, se temeau de for?ele magice ascunse ?n p?dure. Cum spuneam, cel care ??i poveste?te via?a ?n partea a patra a Homericului construie?te, din interiorul fic?iunii, o perspectiv? nea?teptat? asupra lucrurilor. Duhurile ciudate, dar simpatice, din familia sa, al?turi de care tr?iesc cei din neamul Lecu, sunt adev?ra?ii st?p?ni ai naturii ?i, f?r? s? ?tie ?nc?, merg spre dispari?ie odat? cu natura genuin?, atin?i de o molim? ucig?toare. Deocamdat?, ?ns?, familia numeroas? din care face parte povestitorul tr?ie?te sub protec?ia numei – o p?nz? care se pune la ferestre ?i care, sp?lat? cu anumite licori, devine impenetrabil? ?i ascunde de privirile curio?ilor f?pturile ?nalte, longiline, al c?ror singur descendent r?mas ?n via??, ?n codrul Cotrocenilor - ?i mult dup? dispari?ia cestuia – va fi poreclit N?lt?rogu. Istoricul acestei familii este consemnat de pater familias ?ntr-un catastif – iar c?l?toriile pe care tat?l le face ?n lume ?mbun?t??esc mereu traiul celorlal?i, moderniz?ndu-l, adic?. Dou? sunt particularit??ile cele mai semnificative ale acestui neam – ciocnirile – ?n urma c?rora din pric?ji?i r?m?ne o m?n? de cenu??, ?i semin?ele s?ngelui – buruiana numit? S?ngele-dracului, floarea sacr? a mor?ilor ale c?rei semin?e, aruncate paznicilor lumii de dincolo, ?i omorau, permi??nd, astfel, sufletelor r?posa?ilor s? treac? vama simbolic? dintre o lume ?i cealalt?. ?i ?nc? ceva – nimeni, din acest neam, nu are nume – comunicarea sonor? ?i empatic? transmi??nd, odat? cu apelativul neutru, ?i starea de spirit a celui care ??i cheam? copilul sau rudele. Iubitori de m?ncare bun?, aceste fiin?e se comport? simili-uman atunci c?nd copiii, ne?tiutori, se ciocnesc din gre?eal? de scundaci ?i ?i omoar?. Ciocnirile fac parte, de altfel, din legea naturii care ?i include pe to?i ?i, cu timpul, to?i vor ?nv??a s? le evite. Un eveninent consemnat ca atare ?n cronica familiei este un atac al pric?ji?ilor care arunc? cu gheme de fl?c?ri ?n p?dure, ?ncerc?nd s? nimiceasc? toate f?pturile ascunse acolo ?i de care to?i pric?ji?ii se tem. T?n?rul, pe atunci, N?lt?rogu, ??i g?se?te o mireas? cu care nu mai apuc? s? se ?nso?easc? din pricina molimii care va ucide aproape tot neamul tr?itor ?n p?durea Cotrocenilor. Tat?l – c?l?tor prin alt? ??ri, aduce vestea dezastrului ?i molima c?reia niciun leac nu ?i poate face fa??. ?nt?lnirea cu M?rin cafegiul – ?ntr-un spa?iu de intersec?ie a celor dou? lumi ?i a celor dou? neamuri – ?i va schimba cu totul via?a singurului supravie?uitor al celor ?nal?i ?i sl?b?nogi, f?pturi de codru. Fugit ?n p?dure ?mpreun? cu Mu?a, nevasta adorat? a boierului B?leanu, Marin cafegiul devine tat?l unei feti?e, Despina, pe care ciudatul N?lt?rogu o n??e?te. Mu?a moare repede, m?cinat? de dor dup? Lambru, cel?lalt copil al ei, cu boierul B?leanu, iar singura solu?ie pentru ca Despina s? supravie?uiasc? este ca ea s? fie crescut? de oameni. Ca urmare, ?ntre f?ptura fragil? a Despinei ?i fiin?a ciudat?, cu dou? guri, din codrul Cotrocenilor, se na?te o leg?tur? stranie, perpetuat? p?n? la moartea voluntar? a fetei. Ca s?-i fie aproape, N?lt?rogu se mut? ?n Casa Mor?ilor – o ruin? care se credea c? e b?ntuit? de stafii. M?rin cafegiul devine, de la un moment dat, de-a dreptul vizionar, adic? ?ncepe s? vad? viitorul, ?n corela?ie cu vizionarismul retroactiv al M?rm?njic?i – fiin?? cu identitate incert?, presupus? nepoat? a Doctorului – spi?er sau c?ut?tor ini?iat al semnifica?iei ?i puterilor magice ale plantelor, de dincolo de sim?uri. M?rm?njica poate citi istoria trecut? a fiec?rui om pe care ?l prive?te ?n ochi, inclusiv pe cea a N?lt?rogului. Profit?nd de efectul transform?rii oamenilor ?ntr-o gr?m?joar? de cenu?? pe care, apoi, o fumeaz? ?ntr-o consubstan?iere stranie cu defunc?ii, M?rin cafegiul ?ncepe s? ?ntocmeasc? liste cu nume de oameni nocivi care, odat? elimina?i din istorie, s-ar fi putut evita sf?r?itul lumii. Ceea ce v?d ochii ilumina?i ai lui M?rin cafegiul este o lume ?n agonie, prad? vanit??ii indivizilor care aspir? doar s? urce c?t mai sus, odat? cu a?a-zisul progres a c?rui reprezentare benefic?, ?n ochii majorit??ii oamenilor, este ?n?el?toare. Adev?ratul progres, pretinde M?rin cafegiul, va veni de la buruiana numit? S?ngele Dracului. ?i ar consta ?n recalibrarea con?tient? a raportului oamenilor cu sevele p?durii, cu tainele ?i cu miracolele pe care numai aceasta le hr?ne?te ?i le face posibile. Pe lista celor condamna?i la a deveni cenu?? pentru pipa cafegiului vizionar este trecut ?i zugravul Pantelimon, de care Despina se ?ndr?goste?te ?i care-o iube?te, la r?ndu-i, cu o patim? neascuns?, care-l face s?-?i p?r?seasc? familia ?i tot rostul. Dar de zugrav N?lt?rogu nu vrea s? se ciocneasc?. A?a cum nici pe doctor nu vrea s? ?l omoare. Interesat de vechile re?ete farmaceutice, N?lt?rogu ?l pune pe doctor s? i le traduc? dintr-o veche carte scris? ?n latin?. Leg?tura care se stabile?te, astfel, ?ntre ei, e mai puternic? dec?t dorin?a cafegiului de a-l omor?. ?nt?lnirea cu Elencu – M?rm?njica reprezint? marea piatr? de ?ncercare a existen?ei lui N?lt?rogu – feti?? fiind, ?i atins? pe urechi de m?inile uciga?e, se alege doar cu o sperietur? zdrav?n?. Mai mult, este foarte curioas?, exploreaz? sistematic ungherele p?durii, ?l ?ntreab? pe singurul r?mas din neamul s?u unde este st?p?nul p?durii ?i, c?nd ?l ?nt?lne?te, ?i afl? ?i lui ?ntreaga poveste ?i-i cite?te g?ndurile doar privindu-l ?n ochi. A?a afl? c? N?lt?rogu este ?ndr?gostit iremediabil ?i dureros de Despina, ?tiind c? ?i este interzis s? o ating?. Nebun de dragoste ne?mp?rt??it? spioneaz?, la ferestrele Despinei, ?nt?lnirile ei nocturne cu Pantelimon, pe care, fulgurant, se g?nde?te s?-l transforme ?n cenu??. Dar nu o face, cu g?ndul la suferin?a Despinei, ?n pofida insisten?elor lui M?rin care vede, ?n viitorul fiicei sale, moartea ei tragic?, datorat? zugravului. ?ncerc?nd s? comunice cu Despina, N?lt?rogu ?ncepe s?-?i construiasc? canale inedite de dialog simbolic – pune la uscat buruiana cu puteri magice ?i, dup? ce o s?rut?, ezit? ?ntre mai multe c?r?i cu simbolistic? erotic? puternic?, complex? ?i...dedicat?: Divina Commedia, Sopra lo amore – a lui Marsilio Ficino, sau Erotocritul. Va alege, ?ns?, Iliada – a c?rei hermeneutic? ad-hoc func?ioneaz? ca argument al st?rii de spirit dat? de iubirea nefericit?: ?S? ?i se r?peasc?, s? nu ai, s? nu po?i ajunge, s? ?i se refuze. Situa?ia mea ?i a tuturor iubirilor, care nu mor ?i pe care poe?ii le c?nt?” (Doina Ru?ti, 320). D?ndu-i, apoi, el cartea Despinei, ?i consum?nd, astfel, prima lui ?nt?lnire de dragoste, sl?b?nogul ??i poate (doar) privi iubirea. Atins de o boal? necunoscut?, M?rin cafegiul se apropie de moarte ?i, b?tr?n fiind, continu? s?-l urasc? pe zugravul pe care Despina ?l iube?te ?i, tem?ndu-se c? acesta o va omor?, a?a cum prezisese, face tot ce-i st? ?n putin?? pentru a o convinge s? se m?rite cu Scarlat Filipescu, fiul marelui boier cu acela?i nume. Profe?ind lucruri dovedite, ca dispari?ia Imperiului Otoman, M?rin mai face o ultim? ?ncercare de a-l elimina pe Pnatelimon din via?a Despinei: ?i cere ?naltului s? ?i aduc? o ultim? gr?m?joar? de cenu?? pentru pip?. N?lt?rogu alege s? se ciocneasc? de altcineva, iar M?rin cafegiul se sinucide, ating?ndu-l ?i lu?nd-o, astfel, ?naintea mor?ii.Ca ?i tat?l ei, Despina alege aceea?i moarte, imediat dup? ce, p?r?sindu-l pe Scarlat Filipescu ?naintea altarului, pentru dragostea lui Pantelimon, asist? la transformarea acestuia ?n cenu??. Partenera de trai a N?lt?rogului va deveni, de acum ?nainte, M?rm?njica. Ea ?l ?nlocuie?te pe cel care prevedea viitorul, mut?nd centrul de greutate al fic?iunii spre trecut. Din vorbele straniei f?pturi ar putea s? rezulte c? puterea ei vizionar? este mult mai mare dec?t ??i pot ?nchipui oamenii: ??i de unde ?tii c? v?d doar trecutul?” (Doina Ru?ti, 329). Ad?p?ndu-?i sim?urile cu mireasma cople?itoare ?i ?n?el?toare a S?ngelui Dracului, M?rm?njica ?ncepe, ?i ea, s? fumeze cenu?a altora. Devenit vulnerabil ?n fa?a privirilor sfredelitoare ale femeii, N?lt?rogu, nemuritor, va parcurge istoria cu durerea de a vedea disp?r?nd p?durea Cotrocenilor, schimb?ndu-se locurile ?i oamenii, ap?r?nd o biseric? pe dealul Gorganului ?i c?ut?nd, ?n apele memoriei sale ?i ?n fuioarele de abur ale locurilor cunoscute, imaginea diafan? a frumoasei Despina. Care, din sufletul celui ce-i spune povestea, trece ?n carte, pentru a fi istorisit? mai departe, ca povestea unei iubiri nemuritoare. BibliografieGhi?eanu, Serenela, O magic? Odisee valah?, disponibil la adresa - accesat la 1.12.2019.Ifrim, Nicoleta, History and Identity in Post-Totalitarian Memoir Writing in Romanian, CLCWeb: Comparative Literature and Culture (ISSN 1481-4374) , nr. 16.1 / March 2014, Purdue University Press, , Accession Number? WOS:000333326200011.Ru?ti, Doina, Homeric, Polirom, 2019.Sorohan, Elvira, Ora?ul sub zodie nefast?, disponibil la adresa - accesat la 1.12.2019.Aspecte ale discursului critic ?i ?reinventarea” ideologic? a literaturii ?n presa cultural? a anului 1976 – Sc?nteia tineretului ?i Era socialist?Prof. univ. dr. IFRIM NicoletaUniversitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?iCentrul interdisciplinar de studii culturale central ?i sud-est europene Abstract: During the year 1976, the Romanian cultural press publishes ideologically-oriented critical articles by means of which the contemporary literature is directed towards a political expression. Key-words: Romanian cultural press, communist ideology, literary doctrine.Asum?ndu-?i explicit func?ia ideologizant? a ?reinvent?rii” literaturii contemporane, critica literar? a anului 1976 ?ndepline?te, ?n cele dou? publica?ii analizate - Sc?nteia tineretului ?i Era socialist?, un rol cov?r?itor ?n ?dirijarea” doctrinar? a conven?iilor literare ale vremii. Articolele cu func?ie de ??ablonizare” a literaturii – colportoare al ideologiei dominante predomin? ?n perioada analizat?, acestea transform?ndu-se ?n reale manifeste implicite de ?organizare” dogmatic? a c?r?ilor. ?n continuare, prezent?m, ?n succesiunea cronologic? a apari?iei lor, cele mai importante articole (cu rol modelator ideologic) publicate ?n cele dou? ziare culturale selectate. A?a cum se poate constata, apel?nd la eviden?a textului frust al articolelor selectate, unele dintre ele mut? accentul subtil dinspre ?norma” dominant? ?nspre valen?ele estetice ale textului, elud?nd subtextual directiva programatic? a criticii ca vehicol ideologizant, cu rol de a?ezare ??n tipare” a produc?iie literare a vremii. ?n nr. 8285 al Sc?nteii tineretului (luni, 12 ianuarie), ?n cadrul sec?iunii Proza ?n 1975, C.St?nescu scrie despre Document ?i fic?iune: ??n memoria anului trecut, un loc distinct ?l ocup? romanul istoric de tip politic, cronica transfigurat? a unor epoci mai apropiate sau mai ?ndep?rtate din istoria patriei, c?r?i care v?desc o str?ns? ?mpletire ?ntre document ?i fic?iune. ?n prim plan, desigur, Delirul (vol.I) de Marin Preda, roman antifascist prin tem?, subiect ?i pozi?ie a autorului, roman-dram? prin natura evolu?iei ?i confrunt?rilor la care este supus sau asist? personajul principal, dar ?i romanul unei tragice deziluzion?ri, ?n continuarea unei teme scumpe autorului: timpul, istoria a?a cum sunt ele, pe de o parte, ?i imaginea, viziunea subiectiv? adecvat? sau deformat? pe care le-o confer? dorin?ele ?i iluziile oamenilor, modul ?n care particip? sau nu la evenimente. Aceleia?i perioade ?i este dedicat ?i foarte recentul Icognito (vol.I) de Eugen Barbu, ?ntr-o formul? de proz? scenaristic?, nervoas? dac? nu gr?bit?, ?n orice caz alert?.” ?n acela?i registru, ?un roman ca Blocul de marmur? de Al.Simion abordeaz? probleme ale epocii 1944-1948 prin intermediul unor personaje vii, complexe, ?n amre parte activi?ti de partid angaja?i ?n confrunt?ri pasionante, influen?a?i de evenimente ?n aceea?i m?sur? ?n care ei ?n?i?i sunt dintre cei chema?i s? influen?eze, printre altele, noul curs al istoriei poporului nostru. Cu Blocul de marmur? facem o bun? trecere de la formula romanului-cronic? sau fresc? a unui interval istoric la aceea a analizei interioare, a procesului de con?tiin?? pe care tot mai numeroase personaje din proza actual? ?i le adreseaz? lor ?n?ile.” ?n schimb, ?Ilumin?ri continu? ?n chipul cel mai direct o alt? carte a lui Al.Ivasiuc, Cunoa?terea de noapte, ap?rut? ?n 1969. Existen?a individului se desf??oar? ?ntr-un anumit interval de timp, ?ntr-o mi?care mecanic?, lipsit? de priz? cu realit??ile ?i cu oamenii, abstract? ?i de aceea inuman?.” Cu toate acestea, noteaz? recenzentul, ?romanele lui Al.Ivasiuc reiau, ?ntr-o form? sau alta, tema individului aflat ?n cercul magic al s?n?toasei crize de con?tiin?? ?i relativa lor monotonie nu trebuie s? ne duc?, oric?te inconveninete am invoca, la subaprecierea autorului.” ?Pozi?ia personalit??ii fa?? de mediul ?nconjur?tor al c?rui produs activ este ?ntr-o form? sau alta, ar fi tema comun? a altui roman ap?rut ?n 1975, Caloianul de I. L?ncr?njan. Nu relu?m acum obiec?iile ce i s-au adus, ?n cea mai mare m?sur? greu de ?nl?turat, pentru a nu considera acest? carte un e?ec semnificativ. ?Romanul lui Platon Pard?u, Merg?nd prin z?pad?, ?aduce ?n prim plan fa?a intim? a unui om decis, la care voin?a foarte vizibil? ?n ac?iunea socialist? este destul de departe de dezordinea ?i indecizia din via?a intim?.” Personajul se aseam?n?, ?n viziunea lui C.St?nescu, cu cel din Lumea ?n dou? zile, romanul lui George B?l?i??: ??ntr-o alt? modalitate, compus ?n registre tehnice ?n genere nefamiliare cititorului ?i deci relativ dificil de citit [...], romanul b?c?uanului G.B?l?i?? ne prezint? un om dublu, cu dou? moduri de a fi cunoscut total diferite, semn nu numai al perfec?iunii cu care ne putem ascunde ?n roluri divergente [...], dar ?i al recep?iei nestatornice, fluctuante, diverse.” C.St?nescu semnaleaz?, ?n finalul articolului s?u, ?o apari?ie singular? ?n felul s?u, o lec?ie de ini?iere ?n dificila m?iestrie a simplit??ii: Miresele, volum cuprinz?nd nuvelele lui Eugen Barbu. [...] Nuvelele lui Eugen Barbu sunt exemplare prin arta elimin?rii ?i sugestiei ?ntr-o literatur? care abund? nu o dat? ?n ad?ugiri parazitare ?i ostenta?ie ?n mimarea ideilor.” ?n nr. 8292 (mar?i, 20 ianuarie), Gheorghe Tecoi public? un interviu cu Alexandru Piru despre volumul acestuia, Poezia rom?neasc? contemporan?: ?Ar fi, s? zicem, o liric? cet??eneasc?, umanist?, de protest ?mpotriva r?zboiului, pentru perfec?ionarea omului, cultivarea aspira?iilor omene?ti, o nuan?? la aceasta constituind-o lirica patriotic?. [...] ?n genere, ?n poezia contemporan?, tr?s?tura fundamental? este cunoa?terea prin intermediul metaforei. Poezia este o reprezentare a realit??ii exterioare sau interioare, asocierea unor fenomene care nu au mai fost puse ?n leg?tur?, raportul dintre eu ?i lume. ?n acest fel, lirica este ?i un fel de medita?ie, ca s? nu zicem o filozofie asupra universului.” C.St?nescu recenzeaz?, ?n nr. 8301 (vineri, 30 ianuarie) volumul lui Octavian Paler, Mitologii subiective, care compune ?o biografie spiritual? lu?ndu-?i ca repere sau structuri de baz? miturile lumii grece?ti, aceast? memorie cultural? ?i filozofic? a umanit??ii. Dac? ?ns? Drumurile prin memorie nu se lipseau, spre a ajunge la simbolurile culturale semnificative, de c?l?toria real?, de indicarea oric?t de sumar? a unui traseu parcurs, labirint geografic identificabil, de ast? dat? mi?carea este invers?: miturile, simbolurile se succed, c?l?toresc, ele, ?ntr-un peisaj ce r?m?ne mereu acela?i, neschimbat ?n datele lui pu?ine dar esen?iale, real ?i fictiv, o natur? no?ional? potrivit? nevoilor spiritului ?i imperativelor etice. […] De fapt, eseurile din Mitologii subiective au o singur? tem? ce revine sub ?nf??i??ri diferite: miturile memoriei, aceasta, memoria fiind un adev?rat concept moral ?i filozofic.”?n nr. 8342 (joi, 18 martie), Ioan Adam analizeaz? volumul de poezii al lui Ion Brad, Templul dinafar?, publicat la editura Dacia, ?n edi?ie bilingv?, versiunea englez? fiind realizat? de Marcel Pop-Corni?: ?Ion Brad face din neuitare o stavil? ?mpotriva neantului. El opune nefiin?ei dovezile statorniciei, ale permanen?ei noastre. Poezia devine din aceast? perspectiv? interoga?ie dramatic? asupra condi?iei umane, dar ?i un mod al implic?rii. Ceea ce ?nseamn? ideala conciliere dintre reflexivitate ?i angajare.” ?n nr. 8369 (luni, 19 aprilie), Nicolae Drago? semneaz? articolul C?nd poezia se na?te din ?ntreb?rile vremii tale, pled?nd pentru func?ia ideologic-formatoare a acesteia: ?C?nd poezia se na?te din ?ntreb?rile vremii tale, c?nd ea devine c?ntec adev?rat al izb?nzilor ?i bucuriilor vremii tale sau - ?mbr?c?nd cuv?ntul dur – delimiteaz? aspira?ia exemplar? de cantonarea ?n zonele interesului ?ngust ?i ale iner?iei p?gubitoare; c?nd, deci, poezia se ?nf??i?eaz? nu numai ?n calitate de martor, ci ?i de participant la vasta construc?ie spiritual? ?n care se afl? angajat un popor, atunci ea nu are cum s? nu trezeasc? un ad?nc interes ?n con?tiin?a acestuia.” ?n nr. 8434 (s?mb?t?, 3 iulie), este publicat? ancheta cu tema De ce este necesar? critica criticii?, pornindu-se de la constatarea conform c?reia ?critica apologetic?” este ?caracterizat?, ?ntre altele, de tendin?a de a clasiciza prematur autori la prima lor lucrare, de a decreta arbitrar capodopere, precum ?i de obsesia genealogiei dispropor?ionate ?i prin aceasta ridicole. Plimbarea unei a?a zise capodopere prin apele ad?nci ale veritabilelor capodopere create ?n literatur? de-a lungul secolelor aduce cu seriozitatea lans?rii la ap? ?ntr-un vast ocean a unei coji de nuc?. De regul?, o asemenea malforma?ie se ?mbrac? ?n haina unei autorit??i cusute cu a?a sub?ire a citatelor din lecturi mai recente.” ?n acest context, M.Ungheanu discut? despre Obiectivitatea criticii: ?R?u ?n?eleas? a fost ?i ideea, deloc nou? de altfel, a criticii creatoare. A face din textul critic un text care s? concureze textul literar a devenit pentru mul?i sus?in?tori ai rubricii critice sau autori de comentarii literare o preocupare de prim ordin. Cel mai jos nivel al acestei tentative ?l d? literaturizarea textului critic, c?utarea frazei frumoase cu orice pre?, o anume caloficlie stilistic? care nu este deloc o condi?ie a criticii, cum trece ?n ochii unora din adep?ii criticii creatoare. A face literatur? ?n marginea literaturii ?nseamn? a desfiin?a critica ?i statutul care-i e propriu. [...] Critica nu se face cu semntiment ?i nu doar cu sensibilitate ?i gust ci ?i cu ra?iune.” La fel, M.Iorgulescu, care se pozi?ioneaz? ?mpotriva criticii f?cute ?f?r? spirit critic”: ?Scriitorii care au f?cut critic? intereseaz? pentru opiniile ?i judec??ile lor ?ntruc?t ne intereseaz? opera lor de crea?ie; ctitica unui autor mediocru sau nul r?m?ne la fel de obscur? ca ?i scrierile lui artistice.”?n nr. 8438 (joi, 8 iulie), Dumitru Micu recenzeaz? romanul lui Francisc P?curariu, Labirintul, o carte inspirat? din ?experien?a istoric? din 1940-1944 a Transilvaniei nordice”: ?Roman al ie?irii din labirintul anilor de bezn? ?i s?nge al domina?iei fasciste, cartea lui Francisc P?curariu a reu?it s? reconstituie cu putere evocativ? aspecte ce n-au mai fost descrise ale unui mare moment din epopeea noastr? na?ional?.” ?n acela?i num?r, Ioan Adam prezint? volumul lui L.Kalustian, Conspira?ii sub cer deschis, care face parte din seria ?ilustr? de documente grave ?i lucide, de mare valoare civic?, uman? ?i literar? scrise ?n anii ?mpotrivirii – articolele din acei ani ale lui Iorga ?i Arghezi, Eugen Jebeleanu ?i Geo Bogza, G.C?linescu, George Macovescu, Al.Sahia, M.R.Paraschivescu”, schi??nd ??n linii precise, ferme, imaginea masivei ?mpotriviri a intelectualit??ii noastre democrate fa?? de fascism.” ?Diagnostician lucid, moralist cu con?tiin?a revoltat? de spectacolul trist al ascensiunii fasciste, L.Kalustian ne apare la lectura acestor pagini ca un herald al demnit??ii, un fidel al ra?iunii.”C. St?neascu analizeaz?, ?n nr. 8444 (joi, 15 iulie), romanul lui Costache Anton, Dimine?ile lungi, publicat ?n 1976 la editura Cartea Rom?neasc?, o proz? care ?descrie prin intermediul evoc?rii c?teva tipuri, modele de existen??. Este mai ?nt?i imaginea lumii (modelului) provinciei cu obiceiuri considerate sobre, cu acea atmosfer? de cumin?enie semitonal? ?ntre?inut? de reguli statornicite func?ion?nd de la sine, cu lipsa ei de evenimente denumit? decen??, cu mersul calm-alunecat al vie?ii, un ?ntreg cadru ce stimuleaz? sensibilitatea introvertit?, aproape boln?vicioas?, a copilului: lipsit de aventuri exterioare le caut? ?i le inventeaz? ?n?untru.”?n nr. 8463 (vineri, 6 august), Aurel Martin prezint? volumul unui ?critic incomod”, Cornel Regman, Colocvial, care ?nregisteaz? ?i amendeaz? ?practica laudelor reciproce. Practic? identificat? la unele reviste.” Ceea ce ??l situeaz? ?n vecin?tatea lui ?erban Cioculescu. Izbutind, ca ?i acesta, s? aib? un stil. Nastratinesc, aidoma aceluia descoperit la Nicolae Velea ?i la Marin Sorescu.” ?n nr. 8471 (luni, 16 august), Aureliu Goci scrie despre Un scriitor ?n con?tiin?a criticii, semnal?nd apari?ia, la editura Eminescu, a volumului lui M.Ungheanu, Marin Preda interpretat de..., care ?confirm? intrarea definitiv? a prozei acestui scriitor ?n con?tiin?a publicului ?i a criticii.” Acum, ?M.Ungheanu procedeaz? sistematic ?n organizarea acestei c?r?i-spectacol ?i judicios ?n selec?ia textelor, respect?nd chiar ?i inevitabila grada?ie valoric? a exegezelor, m?rturii ?ns? reprezentative pentru modul divers ?i dinamic ?n care o oper? important? a putut fi ?n?eleas? ?n decursul a numai dou? decenii.”Mirela Roznoveanu scrie, ?n nr. 8505 (s?mb?t?, 25 septembrie), despre ?critica poeziei”, cu referire la volumele critice ap?rute (Ion Pop - Poezia unei genera?ii, Victor Felea – Sec?iuni, Gheorghe Grigurcu – Teritoriu liric, Eugen Simion – Scriitori rom?ni de azi, Al.Piru – Poezia rom?neasc? contemporan?, Marin Mincu – Poezie ?i genera?ie, Lucian Raicu – Critica, form? de via??), constat?nd c? ?se simte din ce ?n ce mai pu?in nevoia inventarelor, a descrierilor corecte ale unor c?r?i ?i din ce ?n ce mai mult aceea a analizelor serioase, moderne prin concep?ie, care s? deschid? c?i noi spre cosmosul viu, plin de via??, inepuizabil ?n sensuri, al celor mai importante opere ale liricii actuale.” ?n nr. 8529 (s?mb?t?, 23 octombrie), Eugen Simion gloseaz? pe marginea Poeziei filozofice: ?Filozofia tinde, ?n fine, s? conving? ra?ional, poezia mobilizeaz? for?ele spiritului ?i produce, prin cunoa?terea estetic?, pl?cerea de a medita ?i de a contempla spectacolul lumii.” Exemplul arghezian este sugestiv ?n acest sens: ?Mitologia poetic? a lui Arghezi este o mitologie a incertitudinii ?i ambiguit??ii, poemele lui cultiv? imprecisul ?i ad?ncesc, printr-o lumin? ra?ional?, misterul ascuns ?n lucruri. Este, dac? vrem, o filozofie, fiind ?n acela?i timp, mai pu?in ?i mai mult dec?t o filozofie coerent? ?i profund?: este expresia unei tentative spirituale de a asuma (cite?te: re-crea) universul.” ?ntr-un num?r ulterior al Sc?nteii tineretului (nr. 8553, s?mb?t?/20 noiembrie), acela?i Eugen Simion define?te Regimul capodoperei, relu?nd o discu?ie anterioar? despre ?raporturile dintre literatur? ?i film. [...] Punctul meu de vedere difer?, ?ntr-o oarecare m?sur?, de acela al cinea?tilor care cred c? orice oper? literar? se poate ecraniza. Nu, nu cred c? orice oper? poate fi transpus? pe ecran, am la ?ndem?n? prea multe exemple de adapt?ri triviale pentru a accepta cu senin?tate ideea c? filmul poate orice, s? sugereze, de pild?, fine?ea medita?iei din ?n c?utarea timpului pierdut, de?i proiecte de a face filme dup? opera lui Proust exist? ?i vor mai exista ?nc?.” ?n nr. 8565 (s?mb?t?, 4 decembrie), Mircea Horia Simionescu scrie despre Scriitorul – o con?tiin?? implicat? ?n dialectica devenirii socialiste: ?Scriitorul opereaz? un act de selec?ie aduc?nd uzina ?i oamenii ce o conduc ?n actualitatea imediat?, ?n fenomenologia crea?iei acestui moment ?i atunci harnicii, iscusi?ii bijutieri ai Atelierului de scule diamantate, realizatorii unora dintre cele mai ascu?ite ?i mai rezistente cu?ite a?chietoare din c?te cunoa?te tehnologia modern? apar ca eroi de roman, biografiile lor, problemele lor de via?? dob?ndesc semnifica?ii poetice.” Trei numere mai t?rziu (nr. 8568, miercuri /8 decembrie), Nicolae Balot? public? articolul Criticul ?i lupta cu iner?ia: ?Temeiul demersului critic nu rezid? nici ?n gustul literar – mai mult ori mai pu?in subiectiv – nici ?ntr-o empatie – evident necesar? oricui dore?te s? ?n?eleag? o oper? literar?, s? participe la o sfer? a valorilor estetice. El rezid? tocmai ?n gestul eminamente etic al aceluia care judec? ?i se judec? pe sine, care intervine ?i ia atitudine ?n ordinea actelor creator umane.” La fel, Era socialist?, revista teoretic? ?i social-politic? a Comitetului Central al Partidului Comunist Rom?n, ??i asum? o aceea?i misiune de dirijare doctrinar? a produc?iei literare a vremii, colegiul s?u de redac?ie fiind format din ?tefan Andrei, Ernest Breitenstein, Cornel Burtic?, Ovid Crohm?lniceanu, Emilian Dobrescu, Gheorghe Dolgu, Mihai Dulea, Constantin Florea (redactor ?ef-adjunct), Mihai Gere, Dumitru Ghi?e, Ion Iano?i, Constantin L?z?rescu (secretar general de redac?ie), Ion Mitran (redactor-?ef adjunct), Paul Radovan, Leonte R?utu, ?tefan ?tef?nescu, Gheorghe Stoica, Alexandru T?nase, Constantin Vlad, ?tefan Voicu (redactor-?ef) ?i Gheorghe Zaharia. ?n num?rul 3 din februarie, Z.Ornea scrie despre Un novator ?n critic? ?i estetic?. C.Dobrogeanu-Gherea, consemn?nd faptul c? ?modernitatea criticii lui Gherea nu deriv? numai din opiniile sale despre conceptul de critic?, despre statutul ei ca gen literar relativ autonom, sau despre primatul esteticului ?n actele apreciatoare. Ea trebuie c?utat? deopotriv? ?n aceste tr?s?turi, ca ?i ?n elementele de sorginte istorist?, cu ajutorul c?rora a putut reclama necesitatea exemplului multidisciplinar al operei literare. Gherea nu reduce actul critic la pura judecat? de calitate, ci ajunge la ea ?n urma unui complicat examen psihologic, sociologic, biografic, stilistic, etic, cultural. E ?ntruchiparea ?n act critic a conceptului s?u despre natura esteticului.” ?n num?rul 11 din iunie, Francisc P?curariu analizeaz? Romanul rom?nesc actual ?i via?a social? a epocii: ?Romanul nostru actual se situeaz? ?n continuarea principalelor direc?ii de dezvoltare ale romanului rom?nesc dintre cele dou? r?zboaie mondiale (care a configurat la noi prima perioad? de ?nflorire matur? a acestui gen complex), pe care le ?mbog??e?te ?i le diversific? prin exploatarea unor noi probleme sociale, politice ?i ideologice, ca ?i prin utilizarea unor modalit??i moderne, novatoare, generate de evolu?ia prozei ?n secolul nostru. […] Confruntat cu o problematic? existen?ial? ?i istoric? de o str?lucitoare noutate ?i de o mare densitate ?i complexitate, ca ?i cu necesitatea unei intense reflec?ii asupra sistemului de forme prin care mesajul desprins din ea ??i poate g?si expresia adecvat?, singura valabil?, romanul nostru actual se afl? ?n fa?a unor r?spunderi majore.” ?ntr-un num?r ulterior (nr.15/august), acela?i Francisc P?curariu analizeaz? rela?ia dintre Literatur? ?i istorie, definind-i ?o dubl? deschidere: spre ac?iunea istoriei asupra producerii acestei complexe forme de obiectivare a con?tiin?ei ?i spre ac?iunea literaturii asupra procesului istoric. […] Romanul, ca mod de f?urire a unei ample imagini artistice capabile s? sugereze aparen?a totalit??ii vie?ii, este istoric prin ?ns??i natura sa, materialul din care ??i ridic? amplele construc?ii – existen?a oamenilor – fiind rezultat al istoriei, modelat de istorie p?n? ?i ?n formele ei individuale.” ?n num?rul 17 din septembrie este publicat? ancheta Literatura ?i contextul social-politic, la care r?spund: Ion Vlad (O literatur? animat? de patosul umanismului – ?Am produs ?n timp o literatur? animat? de patosul umanismului, de ?ncredere ?n destinul ??rii, ?n fiin?a care g?nde?te ?i preg?te?te istoria.”), Aurel R?u (Predominan?a realismului – ?Romanul nu trebuie considerat gen social exclusiv; senza?ia de sublim spre care ne ?ndreapt? pe c?i sinuoase, de impur ?i accidental, put?nd fi atins? ?i prin analiza genial? a unei singure secunde sau a unei singure idei.”) ?i Nicolae Sorin (Amprenta or?nduirii noastre sociale – ?Literatura noastr? nou?, literatura umanismului revolu?ionar, ?n tot ceea ce are mai valoros ?i a fost validat de timp, poart? ?n mod obiectiv-necesar amprenta puternic? a or?nduirii noastre socialiste.”). Z.Ornea scrie, ?n aceea?i lun?, ?n nr.18, despre Receptarea operei sadoveniene ast?zi, analiz?nd dou? volume de critic? nou ap?rute, Sadoveanu sau utopia c?r?ii (Nicolae Manolescu, Editura Eminescu, 1976) ?i M.Sadoveanu. Teme fundamentale (Zaharia S?ngeorzan, editura Minerva, 1976): ?Zaharia S?ngeorzan ?i-a ales o cale a lui de cercetare. A decupat din edificiul operei sadoveniene ceea ce a socotit a fi unele teme fundamentale cu totul caracteristice pentru ?n?elegerea ?ntregului. […] Din p?cate, modalitatea trat?rii acestui interesant punct de vedere (procesul de transformare a temei ?n crea?ie literar?) prezint? pe tot traiectul c?r?ii o modalitate strict descriptiv?. […] Fire?te c? eseul lui Nicolae Manolescu ne instaleaz? ?ntr-un alt registru interpretativ, evident superior. Cartea este remarcabil? datorit? scriiturii rafinate, intui?iilor sc?nteietoare, seriozit??ii interpret?rilor. […] Plas?ndu-se pe terenul valorific?rii estetice, autorul utilizeaz? suplu ?i aplicat instrumentele criticii ideologice.”?n esen??, articolele din anul 1976 ale Sc?nteii tineretului ?i Erei socialiste, cu mici excep?ii – validate prin tipul de critic? asumat?, centrat? exclusiv pe autonomia estetic? a operei – urm?resc linia directoare a ?literaturii politizate”, devenite instrument dominant de selec?ie, validare ?i impunere ?n spa?iul public literar al operelor-model, care ?se conformeaz?” ideologiei perioadei. Bibliografie?:Antofi Simona, General Dictionary of Romanian Literature – Obverse and Reverse Critical Reception, ?n Oana Cenac (coord., edit.), International Conference of Common Vocabulary/Specialized Vocabulary: Manifestations of Creativity of Human Language, 6-7 iunie 2014, publicate ?n volumul MANIFESTARI ALE CREATIVITATII LIMBAJULUI UMAN, 2014, p. 13-19, Accession Number ? WOS:000378446400001.Era socialist?, anul 1976.Sc?nteia tineretului, anul 1976.Parnasianismul infuzat de romantism la Théophile GautierProf. univ. dr. G?L??ANU DanielMembru al Groupe de Recherche Identités et Cultures al Universit??ii din Le Havre, Fran?aUniversitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?iAbstract: The purpose of this article is the aesthetic, literary and stylistic analyze of Théophile Gautier's poems of maturity, but also its evolution towards the Parnassian movement whose fervent supporter and theoretician becomes. In this second stage of his creation, Gautier embarks on the adventure of formal perfection, the plasticization of poetry and the quest for absolute beauty, in his famous ?maux et Camées (Enamels and Cameos), as demanded by the Parnassian doctrine, theorized by himself together with Leconte de Lisle. The surprise comes, however, when we analyze his poems from this stage and we observe his total and complete acceptation of this current that he almost has invented. Despite his aspirations towards formal perfection, Gautier remains, however, within the range of the Romanticism and its ?tyrannical” thematic universe (fascination for the ancient ruins, unstoppable running of time, etc.), fantasy and creative force, so we can characterize this absolutely special poet as a traitor of Romanticism, but at the same time the father of a special type of Parnassian movement, infused with the "aperceptive" Romanticism of his time.Key words: Gautier, French poetry, stylistics, creative stages, romanticism, Parnassian movement.Constatam ?n ultimul meu studiu dedicat lui Théophile Gautier c? ?i el, ca aproape to?i ilu?trii s?i contemporanii, se ?ndep?rteaz?, mai mult sau mai pu?in con?tient, ?n jurul mijlocului secolului al XIX-lea, de curentul romantic, devenit ortodoxia literar? a ?nceputului de secol al XIX-lea. Aceast? tendin?? a ?tr?d?rii” romantismului va culmina tocmai cu poetul de care ne ocup?m acum ?i care atac? acest curent ?n ?ns??i fibra sa doctrinar?, a?a cum ar?tam ?n ultima mea lucrare dedicat? romantismului poetic francez. Articolul consacrat lui Gautier, la care am f?cut referire anterior, observa, ?n concluzia sa, c? ?n ciuda acestei ?tr?d?ri, par?iale, a romantismului, trebuie s?-i recunoa?tem lui Gautier enormul s?u merit ?n evolu?ia poeziei franceze ?i universale. Bog??ia sa tematic?, permanenta c?utare a perfec?iunii formale ?i virtuozitatea sa poetic?, (care inhib? uneori, din p?cate, sensibilitatea ?i fantezia sa naturale ?i care provin din ?pur-s?ngele” s?u romantic)”. Tocmai acest ?pur-s?nge romantic” ?l va b?ntui toat? via?a pe Gautier, ?n ciuda n?zuin?ei sale naturale, ba chiar, obsesiei pentru g?sirea perfec?iunii formale. Vom continua acum cu perioada parnasian? a marelui poet francez, perioad? de ?maturitate” creatoare ?i doctrinar? ?i vom analiza, ?n limba rom?n?, operele definitorii ale autorului din aceast? perioad?. Ie?ind din tenebrele poemului s?u, Ribeira, Gautier se ?ndreapt? ?n chiar aceea?i culegere, considerat? de majoritatea criticilor ca fiind expresia romantismului s?u cel mai profund, Espa?a, spre latura pitoreasc? a romantismului, pe care-l inund? cu simbolurile artei sublime, ale artei pure, specifice parnasianismului, neav?nd alt scop, nici social, nici politic, dec?t propria sa frumuse?e, a?a cum o face ?n Sierra: J'aime d'un fol amour les monts fiers et sublimes !Les plantes n'osent pas poser leurs pieds frileuxSur le linceul d'argent qui recouvre leurs cimes ;Le soc s'émousserait à leurs pics anguleux.Ni vigne aux bras lascifs, ni blés dorés, ni seigles ;Rien qui rappelle l'homme et le travail maudit.Dans leur air libre et pur nagent des essaims d'aigles,Et l'écho du rocher siffle l'air du bandit.Ils ne rapportent rien et ne sont pas utiles ;Ils n'ont que leur beauté, je le sais, c'est bien peu ;Mais, moi, je les préfère aux champs gras et fertiles,Qui sont si loin du ciel qu'on n'y voit jamais Dieu !Acest poem de doar trei strofe, este cheia de bolt? a poeziei lui Gautier, mai clar ?i mai sintetic chiar dec?t poemul s?u Arta, considerat ca fiind, desigur, arta sa poetic? ?oficial?”. Doar peisajele aride ?n care plantele nu ?ndr?znesc s?-?i pun? picioru?ele lor tremur?toare sunt garan?ia perfec?iunii, a ?n?l?imii formale ?i a sublimului: Sunt ?ndr?gostit nebune?te de mun?ii m?ndri ?i sublimi!Orice referin?? util? sau utilitar?, orice trimitere la sfera socialului, orice artificiu vegetal, teluric sau erotic, trebuie s? fie alungate cu scrupulozitate (Nici vi?a de vie cu bra?e lascive, nici holdele aurii, nici secara; / Nimic care s? te duc? cu g?ndul la om ?i la truda sa chinuitoare.). Inclusiv omul cu ?ntreaga sa umanitate este izgonit din poem pentru a putea g?si astfel, perfec?iunea, arta pur? de sorginte parnasian? ?i aerul s?u liber ?i pur [?n care] ?noat? stoluri de acvile. Romantismul, cu uria?a sa latur? social?, cu fantezia sa debordant? ?i cu ?ntreg arsenalul truculent al temelor ?i motivelor sale (aceste c?mpii grase ?i fertile), este departe, ?n noua concep?ie a lui Gautier, cea a perfec?iunii celeste, pure, divine a artei, c?ci c?mpiile grase ?i fertile/ […] sunt at?t de departe de ceruri c? nu mai apuci s?-L vezi vreodat? pe Dumnezeu!Gautier poate acum s? se arunce ?n aventura capodoperei sale parnasiene, culegerea de versuri a adoratelor sale Emailuri ?i Camee (1852), pe care el o va sintetiza, ?n 1857, ?n celebrul s?u poem Arta, pies? care este ?n acela?i timp ?i corolarul ?i centrul de greutate al volumului:Oui, l'?uvre sort plus belle D'une forme au travail Rebelle, Vers, marbre, onyx, émail.Point de contraintes fausses !Mais que pour marcher droitTu chausses, Muse, un cothurne étroit. […]Les dieux eux-mêmes meurent, Mais les vers souverains DemeurentPlus forts que les airains.Sculpte, lime, cisèle ; Que ton rêve flottant Se scelleDans le bloc résistant !Devine clar acum c? nu mai putem discuta despre un poet romantic, ci despre tat?l spiritual al parnasianismului, dar care, de fapt, nu s-a dezis niciodat? de descenden?a sa romantic?: Da, opera iese mai frumoas? / ?n urma unei munci / Rebele. De fapt, aceast? rebeliune a formei, care nu poate fi dec?t de sorginte romantic?, Gautier n-a fost niciodat? capabil s? o dep??easc?, ?n ciuda nobilelor sale materii: marmur?, onix, email, de fapt, ?n ciuda a orice. Acest pre?ios univers al pre?iozit??ii are nevoie, f?r? nicio ?ndoial?, de o munc? asidu?, de ?ncrustare, de cizelare, de poli?are ?i rafinare, cu scopul ca ideile ?i materiile masive ?i rare s? se topeasc? ?n aliajul perfec?iuni formale ?i conceptuale a parnasianismului: Sculptat, rafinat, cizelat; / Fie ca visul t?u zbur?tor / S? se ?ncrusteze / ?n blocul masiv! Morala este c? frumuse?ea ?i perfec?iunea sunt eterne (mai rezistente dec?t bronzul!), spre deosebire de pasiunile omene?ti, de religii ?i chiar de zei: Chiar ?i zeii mor, / Dar versurile suverane / Dureaz? / Mai tari chiar dec?t bronzul. G?sim aici, deci, ?ns??i esen?a doctrinei parnasiene: arta pentru art?, impersonalitatea (ba chiar impasibilitatea), cultul muncii ?i ?ntreaga mistic? ?i estetic? ce provin din acestea (?ncrustat ?n blocul masiv), uniunea artei cu ?tiin?a, legea imuabil? a formei, ea ?ns??i ?n?eleas? ca fiind o exigen?? sine qua non a Frumosului etc. etc.Dac? Gautier este ?mpreun? cu Leconte de Lisle, unul din p?rin?ii Parnassului, el n-a putut s? se rup? niciodat? de tot ?i definitiv, nici de rebeliunea formal? ?i nici de fertila inspira?ie a romantismului. ?n ciuda faptului c? le-a respins la nivel conceptual, neaccept?nd nici vi?a de vie cu bra?e lascive, nici holdele aurii, nici secara, poetul a avut ?ntotdeauna, cel pu?in la nivelul subcon?tientului, nostalgia ruinelor romantice, durerea legat? de fugit irreparabile tempus, obsesia feti?? (deja emblema curentului!) a romanticilor pentru Serenissima Republic? cea care se descompune ?n splendoarea sa decadent?, a?a cum ne las? s? vedem ?n imaginea Vene?iei sale personale, poemul Varia?iuni pe tema Carnavalului de la Vene?ia (ciudat titlu, totu?i, pentru un poem extras dintr-un volum numit Emailuri ?i Camee): Venise pour le bal s'habille. De paillettes tout étoilé, Scintille, fourmille et babille Le carnaval bariolé.Fantezia romantic? ne invadeaz? de pretutindeni. Sim?ul umorului, bucuria primar? de a tr?i, inund? acest poem ca o ap? vie, ca un c?ntec popular, la ani lumin? distan?? de ?naltele exigen?e formale ?i ?sterile” ale parnasianismului:Le Docteur bolonais rab?che Avec la basse aux sons tra?nés; Polichinelle, qui se f?che, Se trouve une croche pour nez.Inclusiv limbajul abund? de termeni populari, zglobii, colora?i, care ar produce, ?n mod normal, o alergie epidermic? ?i o evident? oroare ?ntregii ?coli parnasiene: Paietele ?nstelate, / Sc?nteiaz?, furnic? ?i tr?nc?nesc.Tributar ?nc? ?i pentru totdeauna temelor romantice ale ruinelor ?i ale gloriei trecutului, Gautier este fascinat de acest univers ?i, din acest motiv, el nu se mul?ume?te cu o singur? Vene?ie ci consacr? un ?ntreg ciclu Serenissimei Republici. Aceast? tem? a ruinelor, obsesia timpului care se scurge ?i care distruge astfel perfec?iunea ?i frumuse?ea presupuse ca fiind eterne, toate acestea apar ?i reapar obsesiv ?ntr-un alt poem din Emailuri ?i Camee, numit ?n Lagune: Les d?mes d’azure des ondesSuivant la phrase au pur contour,S’enflent comme des gorges rondesAvec ses palais, ses gondoles,Ses mansardes sur la merSes doux chagrins, ses gaietés folles Toute Venise vit dans cet airMai parnasian dec?t poemul anterior cu domul de azur al undelor / Urm?rind fraza cu forme pure, [...] Cu palatele sale, gondolele sale, acest din urm? poem tr?ie?te [totu?i] ?n aceast? atmosfer? plin? de dulcele sale dureri, veseliile sale nebune, at?t de romantice, pline de via?? ?i, mai ales, de imperfec?iuni formale, dar, ?n aceea?i m?sur?, ?i morale. La uria?? distan?? de descrierea Vene?iei f?cut? de Chateaubriand, dar ?i de muzicala Vene?ie mussetian?, aceast? strof? ar putea s? caracterizeze cu succes ?ntreaga poezie a lui Gautier ?i ?ntreaga sa atitudine fa?? de art?, ?n general, ?i prin asta vreau s? spun atitudinea sa sincer? ?i adev?rat?, a?a cum ???ne?te din subcon?tientul ?i din sufletul s?u, iar nu cea exprimat? cu ocazia numeroaselor sale lu?ri de pozi?ie ?n chestiuni de estetic? ?i teorie literar?.Bibliografie:Balaci, Alexandru,? Avatarurile lui Gautier in Studii si note literare, Ed. Eminescu, Bucure?ti, 1979;Gautier, Théophile, Istoria Romantismului, Ed. Allfa, Bucure?ti, 1998;Gautier, Théophile, ?uvres poétiques complètes, Bartillat, Paris, 2004;Micl?u, Paul, Le Poème moderne, E.U.B., Bucure?ti, 2001;Mitterand, Henri, Rince, Dominique & LECHERBONNIER, Bernard, Littérature – textes et documents - XIXe siècle, Nathan, Paris, 1986;G?l??anu, Daniel, La ville romantique dans la poésie fran?aise ?n Les Cahiers du GRIC, Editions de l’Université du Havre, numéro 6/ septembre, Le Havre, 2008, ;G?l??anu, Daniel, Préromantisme et Romantisme dans la poésie fran?aise des XVIIIe et XIXe siècles, Presses Académiques Francophones, Saarbrücken, 2015; G?l??anu, Daniel, Momentele impunerii sensibilit??ii romantice ?n poezia francez?, Zigotto, Gala?i, 2016;G?l??anu, Daniel, Théophile Gautier ?n epoca romantismului plasticizat ?i ?sterilizat”, Communication interculturelle et Littérature, vol. 2/ 2018, Ed. Casa C?r?ii de ?tiin??, Cluj, pp. 22-28;Riffaterre, Michael, Sémiotique de la poésie, Seuil, Paris, 1983;Rince, Dominique, La Poésie romantique, Nathan, Paris, 1983;Sabatier, Robert, Histoire de la poésie fran?aise du XIXe siècle, Albin Michel, Paris, 1975;Tieghem Van, Le Romantisme dans la littérature européenne, Albin Michel, 1969.Sitografie: (litt%C3%A9rature) T?nase – radiografia unui scriitor oniricConf. univ. dr. BARNA IulianaUniversitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?i Abstract. In the "exile" state of mind, Virgil T?nase accepts the artistic resurrection, creates his own epic universe and suffers with dignity the pain of alienation. His text reveals an antinomic world, in between the irrationality of human existence and the man’s vehement desire to reach the absolute, to introduce rational order into chaos, a fact that generates a deep internal drama, frequently presented in the modern novel in the form of deception, powerless revolt or active inward passion.Key-words: literature, totalitarian system, biography.?ncerc?nd s? contureze onirismul literar rom?nesc, T?nase ?l percepe ca pe un loc special unde sunt grupate opere apar?in?nd literaturii verosimilului ?i a neverosimilului. Pentru el visul ?ine de simbolic, de sugestiv. Imaginile de vis trimit la altceva, sunt semnul unui altceva, ?n timp ce realitatea nud? exist? pentru ea ?ns??i. Literatura oniric? afi?eaz? cu ostenta?ie transparen?a ei proprie. ?Acest curent poate fi definit drept efortul unui grup de scriitori de a r?spunde la ?iretlicul bunului sens realist”. ?Dac? scopul ?onirismului? este acela de a distruge ?fabula?, povestirea, ?mesajul?, atunci T?nase e?ueaz? ca oniric, ?ntruc?t multiplele fire narative ale c?r?ii se ?ncheag? fiecare ?ntr-o povestire separat?, o povestire ?realist?? ?i cu ?mesaj? politic, care ?n ultim? instan?? explodeaz? ?n vis. Dar, ?n m?sura ?n care-?i tr?deaz? crezul de grup, apartenen?a la o ?mi?care? literar?, T?nase nu face dec?t s?-?i descopere adev?rata sa voca?ie ca scriitor, dar mai ales ca personaj implicat ?n grotescul evenimentelor ?i ?n transfigurarea lor oniric?.” De altfel, scriitorul ne previne asupra modului cum trebuie privit? experien?a pe care o propune curentul oniric rom?nesc, un curent literar neoavangardist, care prin aparenta revolu?ie estetic?, tinde s? se desf??oare ?n zona inefabilului ?i a incomprehensibilului. ?Ea nu permite o interpretare (cum se face la ?coal? unde literatura e ?nf??i?at? sub form? de cadavru pentru disec?ie ?n cadrul unei lec?ii de anatomie) ?i se refuz? oric?rei ??n?elegeri”. Ea se cere pur ?i simplu tr?it?.E de la sine ?n?eles c? un asemenea demers literar exclude orice interven?ie alta dec?t de ?sp?lare” a imaginilor care constituie nara?iunea, de a le ?nscrie ?n cuvintele potrivite ale limbii care le-a dat bel?ugul unei ?n?elepciuni venite de mai departe de noi, str?nse dintr-o ?ndelung? str?duin?? de a da lucrurilor nu numai un nume ci ?i o pozi?ie ?n lumea s?v?r?it?. Acest demers literar este prin sine o contesta?ie a oric?rui dogmatism – ?i nu e de mirare c? o autoritate politic? dogmatic?, cum era cea ?ntemeiat? pe ??nv???tura” marxist? (marxist-leninist?, dac? vre?i s?-i ad?uga?i codicilul practicii politice) s-a ar?tat mai drastic? cu acest tip de literatur? dec?t cu cea care, continu?nd romanul de tip balzacian, n-o ?nfrunta dec?t ?n punctele neesen?iale. El este, ?mi ?ng?dui s? cred, literatura unei lumi care se na?te, care va oferi oamenilor, dac? ace?tia vor reu?i s? supravie?uiasc? dezastrului modernit??ii, un alt echilibru social ?i o mentalitate care se va recunoa?te ?n acest tip de literatur? care, prea dintr-un timp care nu exist? ?nc?, r?m?ne ciudat? pentru oamenii timpului de ieri. ” Virgil T?nase percepe tentativa grupului oniric ca pe o dubl? ambi?ie, ce implic?: crearea unei mi?c?ri literare moderne cu totul opus? realismului – socialist ?i, ?n acela?i timp, refuzul oric?rui compromis politic. Mai mult, ?n onirism ??i puteau g?si ad?post orice simboluri, orice sensuri ?ncifrate, inclusiv aluzii ?i incita?ii antitotalitare, iar posibilele implica?ii politice ale onirismului nu veneau dec?t s? deranjeze regimul.?n Fran?a, scriitorul ob?ine diploma de la ?cole Pratique de Hautes ?tudes Paris ?n 1977, sus?in?nd o tez? despre actor (La présence du comédien), iar mai apoi, finalizeaz? un doctorat ?n sociologia ?i semiologia artelor ?i literelor (Sémiologie de la mise en scène) sub conducerea ?tiin?ific? a lui Roland Barthes. Virgil T?nase ne surprinde, a?a cum de multe ori o face ?n mai toate apari?iile sale, afirm?nd de ast? dat? ?ntr-un interviu acordat Simonei Modreanu c? rela?ia cu Roland Barthes "n-a fost c?tu?i de pu?in didactic? sau literar?. Ajuns la Paris, ?n ianuarie, la mijlocul anului universitar, ?i av?nd nevoie de un motiv valabil ca s?-mi prelungesc viza de ?edere ?n Fran?a (unde n-am vrut s? cer azil politic ?i deci trebuia, tot la c?teva luni, s? dovedesc c?-mi continui studiile aici), l-am rugat pe Barthes s? m? ?nscrie la Ecole de Hautes Etudes. ” La sf?r?itul anului 1979, T?nase ob?ine cet??enia francez? pentru ?ntreaga familie: pentru el, so?ia sa ?i primul lor fiu, Toma. Virgil T?nase refuz? ?n permanen?? no?iunea de exil ?i nu va cere niciodat? azil politic. Pentru Virgil T?nase, exilul ?a fost acela al unui c?l?tor singuratic ?ntr-o lume unde ni se cere s? ne plimb?m doar ?n grup acompania?i de-o muzic? militar?.” Stabilit ?ntr-o ?ar? str?in?, scriitorul r?m?ne convins c? regimul comunist nu era dec?t o form? istoric? tranzitorie a unui monstru profund care ?mbrac? haina unei ideologii, iar lupta lui se ducea doar cu acest monstru. El nu dore?te s? fie pus ?n r?ndul celor care fac din exil o meserie sau cel pu?in o condi?ie. Pentru Virgil T?nase, lumea ce se reflect? ?n oglinda de con?tiin?? a memoriei sale este una co?m?reasc?, aberant?, apocaliptic?, este o lume a tr?irilor absurde, a unor existen?e traumatizate, a unor demersuri halucinante efectuate oarecum ?n trans?, ?n circumstan?e de obligativitate, f?r? solu?ii de ie?ire sau de dep??ire a unei crize morale continue. Autofic?iunea este povestea transform?rii eului narator, a reg?sirii lui - o poveste care-?i manifest? conven?iile narative constitutive, ?n ideea de a fi sincer? cu cititorul. ?Ce altceva este romanul dec?t silin?a autorului de a n?scoci faptele fictive ale unei vie?i care, ?n contextul unui moment istoric precis ?n m?sur? s? le amplifice ?i s? le dea exemplaritate, alc?tuiesc, ?ncetul cu ?ncetul, din elemente verosimile, destinul unui individ?! Biografia nu e altceva dec?t un roman ale c?rui episoade au fost deja scrise. Ele exist? – concrete, indiscutabile, imposibil de m?sluit (de altfel la ce bun? dac? vrem s? ?min?im adev?rat” n-avem dec?t s? facem o oper? de fic?iune pur?, nu e nevoie de pretextul unui vie?i c?t de c?t cunoscute). ” Este lesne de ?n?eles c? nu numai povestirea trebuie s? fie autentic?, ci ?i cadrul ei. ?Eul autofic?ionar nu relateaz? o poveste c?reia i-ar fi fost martor, ci se poveste?te pe sine, este eroul propriilor fapte puse ?n cuvinte ?i enun??torul cuvintelor care le reprezint?”. Ceea ce conteaz? ?n textul autofic?ional este ?ncorporarea detaliilor biografice, diseminarea autorului ?n propria oper? ?i nu recuperarea inten?iilor sale. De altfel, scriitorul oniric nu face altceva dec?t s? experimenteze cu voluptate diversitatea eurilor sale, totul a?ezat armonios ?i haotic ?ntr-un cadru zbuciumat sau potolit.Virgil T?nase trateaz? ?n romanul s?u tema ?condi?iei umane" sau condi?ia scriitorului. Literatura condi?iei umane prime?te o defini?ie destul de l?muritoare din partea istoricului literar Liviu Petrescu: ?este conflictul dintre setea de absolut a fiin?ei umane, pe de o parte, ?i existen?a anumitor principii limitative, pe de alt? parte”. Virgil T?nase se num?r? printre scriitorii rom?ni bine integra?i ?n spiritul exilului, care subzist? cu fermitate ?ncerc?rilor vie?ii prin atitudine, prin transparen??, luciditate ?i meticulozitate tipic rom?neasc?. P?r?sind orizontul conflictelor sociale, ie?ind din spa?iul opresiv, Virgil T?nase cucere?te lumea literar? francez? printr-o formul? epic? ?i un traseu existen?ial propriu, perpetu?nd astfel, ?ntr-o ?ar? str?in?, arta rom?neasc?: ?.... literatura noastr? nu va ?ncepe s? existe peste hotare dec?t atunci c?nd acest subiect va ?nceta s? ne mai preocupe. Atunci c?nd, lu?nd pild? dup? cei aduna?i odinioar?, acum aproape 150 de ani, ?n jurul statuii lui Pu?kin, vom face ?i noi o s?rb?toare na?ional? din dezvelirea unui monument de scriitor, dintre aceia prin care devenim noi ?n?ine minuna?i pentru c? ?mp?rt??im cu ei o limb? dumnezeiasc?, care e numai a noastr? ?i care legitimeaz? existen?a noastr? ca popor. ”BIBLIOGRAFIECulianu, P. I., Limite, Nr. 32-33, 1981, Paris (despre romanul lui Virgil T?nase: Apocalypse d'un adolescent de bonne famille, Traduit du roumain par Adela Tirziu et l'auteur).Ezine, Jean, Louis, Un ecrivan roumain baillonné parle, Les nouvelles littéraires, 1976, Anul 54, Numar 2555., Elena, Viziune creativ? ?n dramaturgia lui Matei Vi?niec XE "Matei Vi?niec" , ?n Oana Magdalena Cenac (coord.), Manifest?ri ale creativit??ii limbajului uman, Editura Casa C?r?ii de ?tiin??, Cluj-Napoca, , Nicoleta, History and Identity in Post-Totalitarian Memoir Writing in Romanian, CLCWeb: Comparative Literature and Culture (ISSN 1481-4374) , nr. 16.1 / March 2014, Purdue University Press, , Accession Number? WOS:000333326200011.Junimea, Ia?i, 2019.Matei, A. Autofic?ionarii, Rom?nia Literar?, Anul XXXIX, Nr. 21, 26 mai 2006 .Petrescu, L. Romanul condi?iei umane, Studiu critic, Editura Minerva, Bucure?ti, 1979.T?nase, Virgil, A?a a fost s? fie... Simona Modreanu ?n dialog cu Virgil T?nase, EdituraVirgil T?nase?: le promeneur solitaire, Combats magazine, 18 octobre 2004.Rolul presei culturale dobrogene ?n promovarea vie?ii literare rom?ne?ti. Studiu de caz – revista ?Tomis” (1970)Conf. univ. dr. CENAC Oana Magdalena Universitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?iAbstract: The purpose of our study is to present the manner in which the cultural life of the epoch is being reflected in the articles, published in ?Tomis” magazine, during 1970.Key words: cultural life, literature, Tomis, plet?nd fericit ?irul publica?iilor culturale const?n?ene (?Ovidiu, ?Metafora”, ?Ex Ponto”, ?Pontice” ?.a.), ?Tomis” contribuie de mai bine de cincizeci de ani, la reflectarea celor mai importante aspecte care au marcat via?a cultural? a urbei dobrogene.Demersul nostru urm?re?te cronologic principalele repere culturale ale anului 1970, a?a cum au fost ele ?nregistrate ?i prezentate de semnatarii articolelor publicate, mul?i dintre ace?tia membri ai comitetului redac?ional (Ana Barbu, Ion B?dic?, Traian Co?ovei, Eugen Lumezianu, Nicolae Motoc (redactor-?ef adjunct), Constantin Novac, Fl. Postolache, Al. Protopopescu, Adrian R?dulescu, Cornel Regman, Petre Tomoroga), dar ?i colaboratori externi.Coordonatele generale pe care se ?nscriu articolele ce compun sumarul celor dou?sprezece luni ale anului 1970 ar putea fi organizate dup? cum urmeaz?:O prim? categorie este reprezentat? de dialogurile cu diferi?i scriitori pe teme culturale ?i literare. Astfel, ?n luna ianuarie, Octavian Georgescu semneaz? articolul Necesitatea poeziei care se constituie ?ntr-un amplu dialog cu personalit??i din diverse domenii ?tiin?ifice. Primul dintre ace?tia este ?tefan Augustin Doina?: ??n contextul complexelor preocup?ri ?i idei ale acestui timp, o afirma?ie revine sub forma unei ?ntreb?ri: un lucru frumos este tot at?t de util ca ?i un lucru util? [...]S? pornim la dezlegarea acestei ?ntreb?ri. Ne-am g?ndit c? un creator de poezie trebuie s? fie investigat primul”. Problematica interviului vizeaz? ?criza poeziei, criza artei ?n general”, despre ?gustul epocii” ?n materie de frumos ?i estetic; despre ?caracteristicile poeziei contemporane”, fiind enumerate ?eleva?ia sau angajarea, reflec?ia sau polemica, vibra?ia sau luciditatea”; despre ?specificul epocii ?i maniera sa de reflectare ?n art?, despre conceptul de ?geniu” ?i ?capodoper?” ?i despre locul literaturii ?n raport cu ?tiin?a ?i tehnica. Din dorin?a de a realiza ?o confruntare de opinii, de spirite”, cel de-al doilea intervievat este compozitorul Aurel Stroe care ??i exprim? punctul de vedere cu privire la definirea conceptului de poezie. Dialogul lui Octavian Georgescu se ?ncheie cu ?un om al abstrac?iilor matematice” - Nicolae Teodorescu - care abordeaz? rela?ia art?-?tiin??: ?Exist? o corela?ie ?ntre art? ?i ?tiin??.[...] Arta de azi ?nregistreaz? cercet?ri din cele mai diverse, modalit??i de expresie abstract? care mi se par fire?ti. Ca ?i ?n ?tiin??, ?i ?n art?, oamenii se g?sesc ?n fa?a unui nou mult mai complex dec?t cel de la ?nceputul acestui secol”. Vorbind despre rela?ia matematic?-poezie, Nicolae Teodorescu continu?: ?Matematica este ?tiin?a structurilor.[...]Ea con?ine structurile comune tuturor ramurilor ?tiin?ei. Ea creeaz? un limbaj comun pentru toate ?tiin?ele, fiind un izvor al unui num?r tot mai mare de aplica?ii ale ?tiin?elor ?n via??”. ?ntrebat despre poe?ii favori?i, Teodorescu r?spunde: ?Pe Eminescu ?l am ?n minte. ?n clipele de r?gaz recitesc pe Vigny. Nu vreau s? spun prin aceasta c? poe?ii mai apropia?i ?n timp de noi nu m? solicit? ?ndeajuns. Dimpotriv?. Cred c? poezia ca ?i ?tiin?a investigheaz? zone necunoscute, ni le arat? ?ntr-o lumin? profund?”. ?n luna iunie, ?n Dialoguri contemporane, Octavian Georgescu caut? r?spuns la ?ntrebarea ?ncotro merge arta?, iar r?spunsurile sunt oferite de Ovidiu Papadima, Ion Nicodim ?i D.I.Suchianu. ?in?nd cont de profilul celor intervieva?i, de preocup?rile lor ?tiin?ifice, ?ntreb?rile care alc?tuiesc interviul vizeaz? urm?toarele aspecte: semnifica?ia cuv?ntului criz?, ?no?iune infiltrat? mereu ?n discu?iile asupra destinului artei”, despre c?utarea noului ?n art?, marc?nd ?tendin?a disperat? spre originalitate a creatorilor de art?”, despre ?spiritul contemporan ?n art?”, despre interesul unora pentru ?naturi moarte, statice, pentru peisaje lipsite de via??, de nerv”, despre ?corela?ia ?ntre arte” sau ?elementele care leag? poezia liric? de arta cinematografic?” ?i despre ?stadiul crea?iei cinematografice de la noi”. Plec?nd de la ideea c? una dintre ?problemele fundamentale ale poeziei moderne este rela?ia ce se stabile?te ?ntre Crea?ia propriu-zis? ?i Lumea realului”, ?n num?rul din luna aprilie, Dan Muta?cu realizeaz? o anchet? literar? cu tema ?ntre lirism ?i concept. Protagoni?tii acestei analize sunt ?tefan Careja, ?tefan Aug.Doina?, Ovidiu Genaru ?i Marin Mincu, fiecare dintre ace?tia oferind r?spunsuri la urm?toarele probleme: poezia rom?neasc? contemporan? de concept, raportul dintre ?schela filosofic?” a poemului ?i metafor?, necesitatea poetului contemporan de a ?intelectualiza”, de a ?for?a imagina?ia artistic? s? vehiculeze elementele unui sistem de g?ndire propriu”; ultima problem? ridicat? se refer? la men?ionarea unor nume de scriitori, ?continuatori ai operei lui Blaga sau Ion Barbu, creatori de opere ?duale?, la care eseul ?i poezia se completeaz? armonic”. O alt? coordonat? frecvent abordat? ?n articolele cuprinse ?n paginile revistei ?Tomis” se refer? la rolul criticii ?n via?a literar?. Astfel, ?n num?rul din luna decembrie, Alexandru Paleologu vorbe?te despre sarcina criticului ?de a semnala ?i de a impune valori”, despre ?diferen?ierile arbitrare ce sunt f?cute ?ntre crea?ia original? ?i critic?, despre compartiment?rile de genul ?literatura criticilor?, ori despre aspectul de ?hobby? care-i este conferit autorului original ajuns la ?ndeletnicire critic?”, despre ?lipsa de curaj a criticului”, despre ?literatura cu cheie”, ?i despre ?forma?ia filosofic? a criticului”. ?Micile”subterfugii ale criticii, articolul din luna februarie, semnat de Cornel Regman, pledeaz? pentru franche?e, pentru ?exprimarea decis? ?i deschis? a opiniei, o calitate indispensabil? ?n critica literar?, dar ca de at?tea ori ea nu ?merge? singur?, ci formeaz? o unitate simbiotic? al?turi ?i ?mpreun? cu alte ?nsu?iri la fel de necesare. Mai des se ?nso?e?te cu gustul.[...]F?r? o astfel de ?nso?ire, franche?ea e dezarmant?: da-urile ?i nu-urile ei empirice vor pre?ui foarte pu?in”. Analiz?nd peisajul critic rom?nesc, semnatarul articolului concluzioneaz?: ?Prea mul?i critici evit? s?-?i ia r?spunderea unei atitudini deschise, ?n care s? se citeasc? deopotriv? gustul, priceperea, deschiderea etic? ?i estetic? spre lume, c?ci ?n m?sura ?n care sunt sincere ele implic? un curaj, un program de continuitate, trebuin?a de a s?ri f?r? ezitare ?n ap?rarea lor”. ?n Analogii ?i analogii, articolul publicat ?n luna februarie de Grigore S?lceanu, se fac o serie de comentarii cu privire la munca criticului literar: ?Dac? ?i pasioneaz? o carte, dac? ?i captiveaz? ?i ?i ?nc?nt?, cititorii se declar? mul?umi?i. Nu tot astfel se petrec lucrurile cu criticii. Pentru a se pronun?a asupra valorii unei opere, ei nu se rezum? numai la st?rile afective pe care ea le-a produs ?n sufletul lor, ci, apel?nd la memorie, confrunt? aceast? oper? cu cele ce s-au scris ?nainte ?i caut? s? vad? p?n? la ce punct este sau nu tributar? lor. Descoperirea analogiilor este, deci, una din opera?iile necesare pentru dovedirea sau contestarea originalit??ii unui autor”. George Radu scrie despre Paul Everac ?i consecven?a estetic?: ?Scriitor cu bogat? activitate dramatic?, ?nclinat spre problematica social? ?i spre p?trunz?toare analize psihologice, adept al compozi?iei de factur? clasic? ?i al unei tehnici, ?n general, simple, ostil fa?? de formulele ?mprumutate ?i neasimilate – Paul Everac r?m?ne consecvent principiilor sale estetice, ?n ciuda at?tor firave p?reri, dup? care, orice spectacol, orice pies? de aiurea, cu oarecare personalitate, devine, automat, o nou? ?coal? artistic?, un nou curent literar”, ?ncheie semnatarul articolului din luna iulie. ?n num?rul din octombrie, George Gibescu semneaz? articolul Campanii pierdute ?i specula?ii sterile ?n care analizeaz? tipul de critic? propus de Mihai Ungheanu ?i Liviu Petrescu: ?S-a spus despre Mihai Ungheanu c? este un cultural, un dogmatic ?i un ?ideolog?, lucruri care trebuie luate ?n serios, pentru c? de aici decurge imprimarea unei piste false prezetului de Campanii. El ??i inventeaz? c??iva ascenden?i ideologi ?i ace?tia sunt c?teodat? Maiorescu, Gherea, Ibr?ileanu, Lovinescu, C?linescu.[...] Mihai Ungheanu identific?, procustian, programul ideologic cu axiologia criticului respectiv. Scopul lui a fost unul didactic ?i anume acela de a-i ?disculpa? de estetism pe Maiorescu, Lovinescu, C?linescu. Dichotomia critici ideologi-critici este?i mi se pare a fi, ?n orice caz, o variant? a confuziei dintre autonomia esteticului ?i estetism”. Un alt aspect punctat de semnatarul articolului vizeaz? atitudinea fa?? de anumite opinii critice c?ci ?respingerea unor c?r?i de critic? literar? se face ?n func?ie de c?teva premise teoretice strict didactice”. Sunt men?iona?i aici Valeriu R?peanu, ?sanc?ionat pentru c? s-a ocupat de un autor de m?na a doua (Al. Vlahu??)”, Ion Dodu B?lan, ?autorul primei reconsider?ri ?n spirit marxist al lui Octavian Goga, e trecut undeva printre didac?ii pla?i pe motivul, ?nchipuit de altfel, de a nu se aplica obictului. Dintr-o monografie de 175 de pagini sunt supuse analizei maximum trei, capitolele-cheie ale c?r?ii [...] fiind pur ?i simplu omise”; urmeaz? Ion Negoi?escu (cu Poezia lui Eminescu), Paul Georgescu (cu Polivalen?a necesar?). Semnatarul articolului abodeaz? ?modul ?n care Mihai Ungheanu trece de la inclemen?? la hagiografie. Compendiul de Istoria literaturii rom?ne de G. C?linescu (i se afecteaz? 9 pagini) e recomandat doar ?ca o superb? demonstra?ie a capacit??ii creatoare a unui critic?, nu ?i ca ?un ?ndrumar de crea?ie?. Lucian Raicu, ?n schimb, prin eseul Liviu Rebreanu (comentat ?n 14 pagini) ne-ar da o lec?ie de modul ?n care trebuie citi?i clasicii. [...] Exege?ii operei lui Liviu Rebreanu sunt taxa?i de unilateralitate, rea voin?? ?i chiar de obtuzitate. Ungheanu nu are ?tiin?? c? ace?ti exege?i executa?i sunt nume ilustre ?n critica literar? – G. C?linescu, Lovinescu, Tudor Vianu, Al. Piru, ?erban Cioculescu, Vladimir Streinu, Perpessicius?”. Eseurile lui Liviu Petrescu, reunite ?n Realitate ?i rom?nesc, sunt ?tot ni?te efemeride, poleite ?ns? cu considera?ii psihanalitice, filozofice ?i comparatiste. Aici Liviu Petrescu speculeaz? ?n jurul a ?apte scriitori ?n opera c?rora decoper? tendin?a de a pune la ?ndoial? realitatea exterioar? ?i a deplasa accentul pe spre lumea l?untric?”. Cometariul autorului ?i vizeaz? pe Duiliu Zanfirescu, Matei Caragiale, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Anton Holban ?i Gib Mih?escu.Acela?i George Gibescu semneaz?, ?n num?rul din luna noiembrie, articolul Lovinesciana, care aduce ?n aten?ia cititorilor doi discipoli ai cunoscututlui critic care au valorificat diferit opera acestuia: ?O dizerta?ie aproape ilizibil? asupra marelui critic rom?n de talie european? ?ntreprinde Ileana Vrancea ?n E.Lovinescu, critic literar (1965), complet?nd ulterior cu E. Lovinescu, artistul (1969). Opera lui Lovinescu este analizat? ?n func?ie de c?teva prejudec??i, cum ar fi dezvoltarea criticii literare rom?ne?ti ?n jurul celor doi poli: Maiorescu–Gherea, ?n scopul de a-l afilia pe mentorul Sbur?torului mo?tenirii gheriste. [...]Radiografierea paralel? a Criticilor ?i a celor cinci volume din Istoria literaturii romn?ne contemporane are meritul (pentru 1965) de a oferi o selec?ie din textele lovinesciene. Interpretarea lor nu faciliteaz? ?ns? conturarea unui profil exact”. Cu E. Lovinescu, artistul, ?Ileana Vrancea redeschide capitolul beletristicii lovinesciene, ?nu pentru valoarea ?n sine a romanelor, ci pentru semnifica?ia pe care o au ?n ?n?elegerea psihologiei artististice ?i a zonei de activitate a criticului?, ?n realitate, pentru a-l denigra pe Lovinescu”. Cel de-al doilea analist al operei lovinesciene este Ion Negoi?escu care realizeaz? ?o prim? valorificare obiectiv? a operei lui Lovinescu ?nc? din 1943, redact?nd manifestul Cercului literar de la Sibiu” c?nd ?ader? la ideile estetice ale criticului modernist, protest?nd totdat? ?mpotriva imixtiunii ideologiei fasciste ?n literatur?. Micromonografia E.Lovinescu (Ed. Albatros, 1970), scris? f?r? absolut nicio prejudecat?, con?ine o serie de puncte de vedere noi, pun?nd ?n lumin? texte revelatoare”. Recenziile ocup? un spa?iu generos ?n economia revistei. Astfel, ?n luna ianuarie, romanul Prins, semnat de Petru Popescu, este analizat de Cornel Regman care identific? un ?roman-roman”, propunere pe care ?i-o argumenteaz?: ?A?a de mult ne-au obi?nuit anii din urm? ?n ideea c? romanul poate fi orice altceva dec?t roman pur ?i simplu, bun?oar? roman-eseu, anti sau pseudo-roman, roman-parabol?, roman-ciclu...de nuvele etc., ?nc?t atunci c?nd, ?n fine, o carte se apropie mai mult dec?t altele de etalonul speciei, [...] a-i spune simplu roman e echivalent cu a nu spune prea mult. E nevoie parc? de o complinire care s? adevereasc? no?iunea, ?ntocmai cum ?n imperiul birocra?iei, unde nimic nu se mai certific? prin actul consacrat, noi certificate sunt inventate spre a le ?nt?ri pe cele vechi. ?i astfel, romanul-roman se g?se?te justificat al?turi de at?tea tipuri confraterne, ?ntr-o epoc? de activ? relativizare a categoriilor”. Analiza romanului lui Petru Popescu ?i relev? recenzentului ?un roman citadin ?n sensul cel mai propriu al cuv?ntului, Bucure?tiul fiind sediul ?nt?mpl?rilor sale, localizate nu doar toponomastic, ori muzeal, ci cu o special? aplicare de a prinde ?aerul? locurilor, palpitul ?i chiar ?ticurile? ora?ului”. Despre personajul c?r?ii, recenzentul continu?: ?Romanul acesta ?i-a inventat un personaj propriu, invizibil, dar mereu prezent – romancierul, acest moralist ?n mi?care, filozof aplicat al culturii ?i istoriei, sociolog cu aplomb al civiliza?iei, at?t de rar ?nt?lnit ?i at?t de st?ngaci ?n mi?c?ri, ?n scrierile care m?rgineau rolul naratorului la redare; acest martor special din care Camil Petrescu[...]mai avea scrupulul s? fac? un personaj aparte, ?n carne ?i oase, dar pe care proza mai nou? ?l reduce – ?l ?nal?? de fapt – la rangul de voce: voce care umple spa?iile, hr?nind ca un aer, ?i tot ca acesta, izvor?nd de nic?ieri ?i de peste tot. [...]Prins vine cu un erou care, dac? nu se modific?, nu evolueaz? ?i nici nu involueaz?. [...]Se dezv?luie ?n schimb cu o frenezie a combustiei, aflat? la zenitul vitalit??ii, prin care se roste?te la drept vorbind nu at?t individul, c?t parc? ?ntreaga spe??, amenin?at? ?ntr-una din exemplarele ei de elit?”. Remarc?nd ?acuitatea ?i ubicuitatea modern?”, recenzentul noteaz?: ?Decupaj sincopat, simularea unui fel de r?ceal?, ?n prezentarea aspectelor de excesiv ?i violen??, cu preocuparea de a antrena ?n compunerea nota?iei ?i reac?iile marelui simpatic–iat? numai c?teva dintre componenetele acestei psihologii de narator, care[...]deseneaz? - vorba autorului - o cas? a telentului s?u”. Analiz?nd volumul Mozaic istorico-literar–secolul XX, de Dinu Pillat, Al. Protopopescu noteaz?: ?Ales din v?dite ra?iuni organizatorice, necutez?torul titlu al c?r?ii lui Dinu Pillat, Mozaic istorico-literar – secolul XX, nu are niciun alt merit ?n prop??irea pre?ioaselor pagini ce le cuprinde. Serviciile lui sf?r?esc acolo unde cele trei sec?iuni ale volumului, Cu privire la roman, Cazuri literare insolite ?i Reconstituiri biografice, trebuie s? coexiste ?n dauna spiritului unitar ?i modern al autorului. C?ci, departe de a fi un ?mozaic? critic, volumul de fa?? este mai degrab? rodul statorniciei unui ochi arhitectonic ?i al unui gust f?r? ezit?ri, oper?nd ?ntr-un veac cu adev?rat ?mozaicat?”. ?n finalul demersului s?u, recenzentul puncteaz? sintetic aspectele care dau valoare volumului semnat de Dinu Pillat: ?Cartea are primul ?i marele merit de a face nesim?it? discontnuitatea dintre genera?ii. ?n al doilea r?nd, dinspre ea urc? semnul voca?iei autorului pentru tainele romanului, odat? cu lec?ia c? romanul modern nu a fost ?i nu poate fi o chestiune de aventur? la ?ndem?na aventurierilor. V?d ?n Mozaic literar-istoric–secolul XX m?rturia unui literat distins, critic rafinat, f?r? spaima elementului istoric ?i a datei, ceea ce ar putea suplini orice defini?ie rezonabil? a istoricului literar”. Despre O nou? literatur? (IV) ne vorbe?te I. Negoi?escu care analizeaz? Epistolele lui Mircea Ciobanu: ?Veritabilul poet care a transpus ?n medita?ii lirice Patimile sacrei mitologii precum ?i prozatorul cu scriitura degajat? ?i aleas? totodat?, din romanul Martorii, a trecut acum la forme noi, descinse din cele anterioare f?r? ?ndoial?, crispate ?ns? de ?ns??i crisparea ideii ce le genereaz?”. Concluzia este cert?: cartea lui Mircea Ciobanu ?ne indic? virtualit??ile scriitorului ?ndrept??it s?-i acord?m o deosebit? aten?ie”. Eugen Lumezianu comenteaz? Uciga?ul de papagali, volum ce marcheaz? debutul ?n proz? al lui Marin Porumbescu care ?aduce, ?ntre coper?ile c?r?ii sale, ?nt?mpl?ri petrecute ?n America de Sud, ?n Spania, ?n Europa central?. Sugestiile acestor realit??i i-au fost date prozatorului de lecturile sale, de filmele v?zute, de enciclopediile ?i mai pu?in de o realitate nemijlocit descoperit?”. Lectura c?r?ii ?i st?rne?te recenzentului o serie de ?ntreb?ri care ?se refer? la autor, la opera sa, la perspective. La aceste ?ntreb?ri este foarte greu, deocamdat?, s? se formuleze r?spunsuri sigure. Mi-ar fi mai u?or s? ?nf??i?ez impresiile culese din aceast? carte printr-un desen. A? desena un drum ?n serpentin? str?b?t?nd un ?inut ciudat: virajele dinspre st?nga ofer? ochiului un peisaj ?nc?nt?tor care-?i d? speran?e, cele dinspre dreapta, un peisaj arid, care-?i taie orice curaj. Marin Porumbescu continu? ?nc? s? parcurg? aceast? cale ?erpuitoare. E de sperat c? el ?i cunoa?te ?i cap?tul”. Al. Protopopescu comenteaz? particularit??ile liricii lui Miron Radu Paraschivescu din volumul Scrieri: ??ntrunit? sub titlul Scrieri, lirica lui Miron Radu Paraschivescu apare iat? ?n propriul efort ca un fenomen de heterodoxie, liber? de orice norme ?i rigori, mereu angajat? ?n propriul efort de eliberare”. Analiz?ndu-i opera, recenzentul concluzioneaz?: ?Avem ?n fa?? opera unui fanatic iubitor de oameni ?i de frumos, o oper? compus? din forme cristaline ce uneori se exclud unele pe altele, ?n efortul lor de a cuprinde ?i tr?i totul. O oper? poetic? cu un relief mult zbuciumat aflat ?nc? ?n plin anotimp seismic. ?nl?untrul ei s?l??luie?te poetul ve?nic lucr?tor la explozia lumii”. I. Negoi?escu scrie despre ?Un oniric angajat: Florin Gabrea” ?i comenteaz? volumul Hanimore despre care noteaz?: ?Culegerea nuvelistic? ne re?ine aten?ia din dou? motive: mai ?nt?i, desigur, fiindc? ne afl?m ?n fa?a unei certe realiz?ri estetice; apoi, fiindc?, ?n cadrul mult disputatei literaturi onirice, descoperim un caz de literatur? angajat?”. Analiza sa continu?: ?Dac? literatura oniric? a lui Florin Gabrea se leag? str?ns de experien?ele suprarealismului, poezia sa arid? ?i perfect organizat? din Lec?ie o dovede?te mai pu?in cu amplul delir, tem?tor de poezie, dar izbucnind din zonele ?ntunecate ale lirismului s?u ad?nc, ce se desf??oar? ?n nuvela poematic de incoerent? Te vei ?ntoarce, nu vei muri, unde epicul prozastic triumf? totu?i, cu zecile sale m??ti-viziuni alc?tuind un cortegiu cu str??nicie dirijat de acest autor aspru cu sine ?i cu cititorii s?i”. ?n Romanul periferiei? De ce nu; Niculae Fr?nculescu – Dudul rubiniu, Marin Mincu consider? c? ??n literatura rom?n?, mahalaua reprezint? un cadru fundamental, fiind exploatat? infinit de la pitorescu sordid p?n? la pura transcendere. Mahalaua a creat un stil, impun?ndu-se pe plan european”. Cu Dudul rubiniu, autorul ?se instaleaz? ?ntr-un cadru fundamental, circumscriind aspecte ?i evenimente, descriind obiceiuri speciale (apoape eresuri) ?i capt?nd treptat materialul expresiv.[...]Nicolae Fr?nculescu se realizeaz? ca prozator cel mai bine, tocmai ?n momentele c?nd posed? ?n mod impecabil limbajul argotic, caracteristic mediului ?n care evolueaz? personajele sale”. Analiz?nd romanul, recenzentul constat? c? ?Dudul rubiniu se impune estetice?te prin noutatea exotic? a limbajului argotic. Acest limbaj este caracteristic pentru o anumit? latur? a limbii noastre ?i nu trebuie refuzat. Inven?ia expresiv? poate crea un univers nou sau ?l poate distruge”. ?n num?rul din luna martie, Al. Protopopescu recenzeaz? romanul Cearta, de Al. Piru, un roman ?care nu e bine f?cut, iar pe noi nu ne mai conving de mult dec?t romanele bine f?cute. Aceasta este prima impresie de lectur? ?i cam aceasta ar fi de ?n?eles din at?t de tran?anta reac?ie a c?torva cronici consacrate romanului Cearta. Ceva m? ?ndeamn? ?ns? s? privesc cu egal? precau?ie ?i noua ?nf??i?are scriitoriceasc? a lui Al.Piru, dar ?i necru??toarele sentin?e ce s-au fost dat”. Analiz?nd romanul, recenzentul ajunge la concluzia:?Cearta este un atare roman ?dezinvolt?, mai pu?in preocupat de ideea de genialitate ?i mai degrab? interesat ?n a g?si un mod de comunicare cu cotidianul. [...]Cearta devine un fel de dosar neroman?at al infidelit??ii ?i suspiciunii ?n termeni prea pu?in idealiza?i. El con?ine mai mult adev?r dec?t me?te?ug. Faptele ?i dialogurile nu sunt nici prea minu?ios amenajate, nici frumos caligrafiate. Romanul are ?i nimicuri ?i trivialitate, fiindc? nu are sau vrea s? t?inuiasc? complexe literare. Nu are idile de plaj? cu lumin?, nici plimb?ri cu barca, nu are specula?ii psihologice, nici parabole, fiindc? personajele au la ?ndem?n? telefonul ?i patul”. ?n ceea ce prive?te stilul autorului, recenzentul puncteaz?: ?Fiind dezinvolt, autorul nu mai putea fi ?i laborios. Fraza nu numai c? nu-i grea de epitete, dar aproape c? e lipsit? de orice ?nflorire. Stilistic, romanul e consecvent cu condi?ia comun? a protagoni?tilor s?i”. ?n articolul Un poet: Petru V?lureanu, Nicolae Motoc comenteaz? volumul de debut, intitulat Un tremurat ostrov. Se puncteaz? faptul c?: ?la data c?nd ?i-a improvizat acest prim volum, Petru V?lureanu era victima unor confuzii. Multe, dintre care re?inem una, mai grav?, cu posibile urm?ri pentru traiectoria imaginar? a poeziei sale: cea dintre inteligibilitate ?i intelectualitate. Ne?tiind sau uit?nd c? marele s?u patron g?ndea poezia ca pe un cap?t paralogic, Petru V?lureanu, dincolo de cazurile ?n care se mul?ume?te s? fie discursiv ?i oarecare, e?ueaz? naiv ?n logic?”. Finalul analizei, semnat? Nicolae Motoc, st? sub semnul observa?iei lui G. C?linescu: ?O poezie nu trebuie s? fie inteligibil?, adic? nu trebuie s? ne instruiasc?, dar trebuie s? ne comunice totu?i ceva din ordinea l?untric? a spiritului nostru”. Despre Suav anapoda, de Gheorghe Tomozei, Al. Protopopescu consider? c? are ?aparen?a unui act de emancipare ?i de reafirmare a unor puteri artistice mult ?nviorate.[...]F?r? s? ajung? la o formul?, acest volum ne d? posibilitatea s? observ?m o sum? de tendin?e ce-l str?bat ?n ?ncercarea poetului de a aduce eul ?i universul la o stare originar?, mitic?. Ceea ce poate fi urm?rit cu consecven?? este modul ?n care Gheorghe Tomozei se str?duie?te s? scoat? cuv?ntul ?i obiectele din zona utilului, ridic?ndu-le la o demnitate cosmic?”.Recenzentul e de p?rere c? ?ceea ce reu?e?te s? se impun? ?n acest volum este un gen de poezie pendul?nd ?ntre mit ?i spectacol, gen care pare s? r?spund? cel mai exact aspira?iei poetului de a na?te un ?echilibru ?n dezechilibru?”. Despre volumul Critice, semnat de Marin Mincu ?i recenzat de Al. Protopopescu, se apreciaz? c?: ?a venit pe lume cu afrodisiace ideologice at?t de ispititoare ?nc?t nu ?tiu dac? ?n ea se na?te sau se suprim? un axiolog de rafinament. El opereaz? cu instrumente ar?toase pe cel mai sensisbil nerv al unei culturi – autohtonismul. [...] Aceast? ideologie prive?te, ?n fapt, un anumit climat intelectual interbelic, pe care Mincu ?l cerceteaz? cu frenezie doctrinar? ?i cu v?dite inten?ii utilitariste. Rezult? de aici o critic? axial? ale c?rei coordonate sunt: etnicismul mitic al lui Lucian Blaga, ideea fundamentului tracic la Dan Botta, geometrismul lui Ion Barbu ?i dacismul lui Vasicle P?rvan”. Cu ochi critic, recenzentul noteaz?: ?Prezum?iile cele mai serioase ?in nu de problemele fundamentale ale c?r?ii, ci de unele detalii, s? le zicem, stilistice, care ne-ar putea face s? credem c? bolta a fost zidit? ?naintea temeliei. E p?cat pentru cele c?teva eseuri excelente pe care le cuprinde cartea; e p?cat pentru titlul ei care aspir? la o ?n?l?ime de unde vulturul nu mai are dreptul s? v?neze mu?te”. Claudiu Popa analizeaz? volumul Dragostele mele, semnat de Traian Iancu, o carte:?destul de variat? ?n care se ?ntrev?d c?teva direc?ii importante ale liricii rom?ne?ti. O direc?ie este cea folcloric?, pe care poetul o continu?, dup? at??ia al?ii, ?mbog??ind-o f?r? ostenta?ie ?i c?ut?ri formale. [...] O alt? direc?ie pe care o continu? Traian Iancu e cea pe care G. C?linescu o numea mesianic?. De la pa?opti?ti ?i, mai aproape de noi, de la Octavian Goga, acest mesianism a sem?nat cu ardoare florile unui fierbinte patriotism.[...]?n fine, o a treia direc?ie ?n poezia lui Traian Iancu[...]este cea hiperbolizatoare. Proiectarea propriului eu la propor?ii cosmice sau confundarea lui ?n natur?, f?r? a conchide neap?rat c? poetul este un panteism, duc la rezultatele unei poezii meritorii”. La finalul analizei sale, recenzentul e de p?rere c? prin acest volum autorul s?u se dovede?te a fi ?un poet angajat, plin de prospe?ime ?i vigoare”. ?n rubrica ?ncotro, Liviu Gr?soiu include patru recenzii: prima dintre ele ?l are ?n centrul aten?iei pe Eugen Teodoru care ??n mai pu?in de un an a dat la iveal? dou? din cele mai proaste c?r?i de proz? ap?rute ?n ultimul timp la noi. Este vorba de Frumoasele garnizoanei ?i de volumul de nuvele Diana. O literatur? dulceag?, inconsistent? ?i adipoas?, ce p?rea de mult dep?sit? de proza contemporan?. [...] De?i contemporan cu noi, Eugen Teodoru p??e?te cu literatura sa pe t?r?muri de mult umblate, for??nd ni?te u?i prin care a trecut o pletor? de prozatori pe drept uita?i”. La Ion Iancu Lefter, recenzentul puncteaz? ?lipsa de noutate, de personalitate ?i de m?sur?”. Cu toate acestea, ?sunt ?n volum ?i lucr?ri bune, la nivel de imagine, vers sau chiar poezie.[...]Poetul are ?ns? grij? s? n?v?leasc? de fiecare dat? cu o ?ngr?m?dire de substantive ?i verbe, de defini?ii ?i explicit?ri, ?nec?nd totul ?n proz? de parc? ar lucra sub supravegherea celui mai cumplit du?man al s?u”. Volumul lui Alex. Forje, intitulat Thais din infern, este ?o carte de proz? care aduce ?n scen? lumea intelectualilor (a universitarilor cu predilec?ie) ?i c?teva probleme de con?tiin??, vitale; ar fi putut fi bun?, pentru c? Alex. Forje are un dialog suplu ?i nervos, ?tie s?-?i compun? frazele ?i beneficiaz? de o ironie lucid?. ?i, totu?i, volumul nu cred c? va avea o soart? fericit? pentru c? personajele sunt contraf?cute, pentru c? ?n atitudinea lor se simte teza autorului. Pentru c? personajelor [...] le lipse?te o elementar? consecven?? cu ei ?n?i?i, cu ideile ce-i conduc”. Ultima dintre recenzii analizeaz? volumul Exodul umbrelor considerat a fi ?cel mai slab. O mas? inform? de prozaisme, ?n care ideile nu sunt tr?ite iar sentimentele par ale altora”. ?n num?rul din luna iunie, Al. Protopopescu recenzeaz? volumul Coloane, semnat de Dimitrie Stelaru: ?O legend? cu multe bezne ?l ?nv?luie pe poet: boema. [...]Cred cu convingere ?n redescoperirea viitoare a acestui poet ?uns cu triumful mor?ii?. Atunci, poate, legenda boemei sale va fi apus?, iar v?rtejurile vie?ii sale uitate. C?ci din furtunile vechii Elade n-au r?mas dec?t templele...”. Despre volumul Conceptul modern de poezie, semnat de Matei C?linescu, Al. Protopoescu e de p?rere c? valoarea sa ?st?, ?naintea inf?ptuirii eseistice propriu-zise, ?n necesitatea ?i dreptul de cunoa?tere a poeziei moderne”. Se apreciaz? c? ?[…]pentru estetica rom?neasc? ?i fa?? cu pu?inele studii precedente (G. C?linescu, Liviu Rusu) cartea aduce o net?g?duit? ?nsemn?tate ?nnoitoare. Poate doar umbra de pedanterie care plute?te peste unele pagini (inclusiv respectul scrupulos pentru unele postulate de bibliografie) s? ascund? curiozit??ii neavizate tragica victorie a poeziei”. Acela?i Al. Protopopescu analizeaz? Aproxima?ii critice, de Mihai Dr?gan care se dovede?te a fi ?devotat misiunii sale ?i are, ?n cea mai bun? tradi?ie critic? rom?neasc?, patetismul ideilor literare, care nu vor arunca niciodat? critica ?n suburbiile spiritului. Se ?ncheag? de aici imaginea unui critic de direc?ie a c?rui identitate at?t de des invocat? de contemporaneitate este ?n at?tea feluri mistificat?.[...]St?p?n pe adev?rurile temeinice ale literaturii rom?ne, cu sim?ul ?tradi?iei active? a istoriei literare, cu un stil acut ?i ne?ov?ielnic. Aproxima?iile critice pierd pentru o clip? tonul ?n c?teva analize de c?r?i, poate ?nt?mpl?tor alese, poate nu tocmai prielnice analizei, demonstr?nd ?nc? o dat? un adev?r pe care ?l g?sim subliniat ?n chiar articolele sale: criticul ?i critica nu pot exista dec?t ?n forme vii, eficiente de manifestare, ?n strict? dependen?? de obiectul ei – crea?ia literar? - , ?i nu ?n tratate croite dup? tiparul evangheliarelor”. A.Aricescu recenzeaz? volumul Elemenete autohtone ?n limba rom?n?, semnat de profesorul I.I. Russu: ??nscriindu-se pe linia preocup?rilor ?nt?lnite ?n lucr?rile sale anterioare – Limba traco-dacilor (ed.I, 1959, ed.II, 1967) ?i Ilirii (1969) - noua carte a savantului clujean vine s? aduc? r?spunsuri mai ferme unor probleme ?nc? controversate sau ale c?ror l?muriri erau insuficient documentate. Este vorba de aspecte deosebit de ?nsemnate privitoare la istoria limbii ?i poporului rom?n: geneza, componen?a ?i locul de formare. Autorul ??i ?ntocme?te lucrarea, av?nd ?n centrul aten?iei cercetarea ?i comentarea celor 71 de cuvinte preromane comune limbilor rom?n? ?i albanez?”. La finalul analizei sale, Aricescu remarc? valoarea ?i importan?a c?r?ii care ?constituie o excelent? prob? a importan?ei pe care o au studiile de limb? pentru cunoa?terea unor aspecte ale trecutului, atunci c?nd ?tiin?a istoriei nu dispune de texte, de documente epigrafice sau arheologice suficiente ori destul de concludente”. ?n Facilitate ?i striden??, George Gibescu ??i construie?te demersul analitic pornind de la volumul Tu?i?i (Ed. Eminescu, 1970), de Marin Sorescu. Analiz?nd con?inutul volumului, semnatarul articolului noteaz?: ??n persoana lui Marin Sorescu avem un gasconard, ?n nici un caz un poet mare, cum se crede ?ndeob?te. Un oarecare efect comic, cu priz? la public ?nc? dep?rtat de marea poezie, mai pu?in specializat, am spune, e scos din tehnica asocierii de cuvinte conform automatismului verbal, din calambururi de calitate ?ndoielnic?, din folosirea stereotipic? a unor expresii din vorbirea comun?. [...]?nc? de la debut, (Singur printre poe?i), se putea observa c? Marin Sorescu e un poet minor, incapabil de metamorfoze viitoare. Un autor care a ?nceput cu parodie e normal s? sf?r?easc? ?n autoparodie”. Pavel Chihaia analizeaz? antologia ?n dou? volume Literatura rom?n? veche, ap?rut? la Editura Tineretului ?i ?ngrijit? de G.Mih?il? ?i Dan Zamfirescu. Cartea ?continu? efortul de a face cunoscut? marelui public una dintre perioadele literare mai pu?in frecventate, care ascunde ?ns? nu numai neb?nuite frumuse?i de tr?ire ?i expresie, dar ?i tr?s?turi ?n care reg?sim r?d?cini mai vechi ale unor scrieri ce nu ni s-au p?strat ?i temeiuri pentru literatura de mai t?rziu”. Semnatrul articolului puncteaz? meritul autorilor acestei antologii care au reu?it s? se ?desprind? de prejudecata clasific?rii dup? gen ?i au ordonat materialul dup? criteriile pe care le impuneau realit??ile sociale ?i spirituale ale evului mediu rom?nesc”. Mai mult dec?t at?t, ?de?i tip?rit? ?n colec?ia Lyceum, antologia ?n discu?ie nu se adreseaz? numai studen?ilor ?i elevilor – care vor avea la ?ndem?n? o culegere esen?ial? - ci ?i speciali?tilor interesa?i de ?n?elegerea r?d?cinilor culturii rom?ne?ti”. ?n numprul din luna octombrie, Al. Protopopescu recenzeaz? volumul Semne cere?ti, semnat de Leonid Dimov pe care ?l consider? ?un epicurean al vorbei. Versul s?u plin de balsamuri ?i afrodisiace r?pune cu vraja o pupil? oric?t de insensibil?, ceea ce nu este ?n niciun caz un semn ceresc al valorii sale. Dar pentru ca toat? aceast? petrecere cu vocale s? nu semene a risip?, poetul laolalt? cu al?i confra?i au tulburat la un moment dat tihna criticii literare cu ni?te pove?ti despre inorism. Lucrurile s-au or?nduit de la sine, dovedindu-se c? din cele 7 poeme, din volumul Pe malul Stixului, dar mai cu seam? din aceast? elegant? caset? cu rondure, curg mai multe petale dec?t jeturi de lava ?ncins?”. ?n Semne cere?ti, recenzentul e de p?rere c? ?proba de virtuozitate este a?a de mare ?nc?t putem deveni lesne prezum?io?i, fiind bine ?tiut c? o judecat? de valoare nu se poate ?ntemeia doar pe vibra?iile timpanului.[...]Spre deosebire de actul suprarelist, lirica lui Dimov propune o realitate poetic? ordonat?, geometrizat? dup? legile normalului”. La finalul analizei sale, Al. Protopopescu este ?ncrez?tor ?n viitorul talentului lui Leonid Dimov: ?Unghii mai aspre ?n viitor, scrijelind scoar?ele suflate ?n aur ale cuv?ntului, ar putea descoperi ?n aceste minunate poezii, un mod genial de a fi minor”. Acela?i Al. Protopopescu comenteaz? ?n dulcele stil clasic de Nichita St?nescu ?i noteaz?:?ceea ce se ?nt?mpl? cu litera acestui mare poet este un lucru rar, pe care critica se sfie?te s?-l numeasc? de team? s? nu ?ntunece marmura. Poezia lui Nichita St?nescu a ajuns ?ntr-un ?nalt moment de criz?, unde orizontul nu mai este nici perfectibil, nici u?or de pip?it cu degetele r?v??itoare ale analizei. Cuv?ntul s?u tr?ie?te acea sublim? neputin?? de a ie?i din sine ?nc?t am?gitoarea senza?ie de nemi?care ce vine din c?r?ile sale nu-i dec?t o m?sur? incon?tient? de protec?ie a esen?ei. Poetul nu mai poate fi, precum confra?ii s?i, de la o carte la alta, nici mai bun, nici mai slab, nici mai nou, nici mai vechi fiindc? el nu mai poate fi nici altul, nici altceva”. Despre volumul Cic? ni?te cronicari, semnat de Cornel Regman, recenzentul Al. Protopopescu consider? c? ?nu este o carte s?rb?toreasc? ?n care gustul s? benchetuiasc?, depun?nd ghirlande din h?rtie ceruit? la piedestalele ?nc? neterminate, unde nu se intoneaz? muzici la urechile scriitorilor, nici nu se tip?resc monezi cu capete de genii. Este o carte de servici a c?rei unic? tactic? st? ?n lipsa ei de tact ?i dac? uneori autorul poate fi surprins comb?t?nd din sau pentru flancul cerchi?tilor sibieni, faptul are suficiente semnifica?ii de fond care s? le exclud? pe cele de suprafa??”. Analiz?nd articolele care compun acest volum, se constat? c? acestea ?nu au ambi?ia unei forme ideale, absolute de critic a criticii. Ele constituie expresia foarte particular? a unui spirit critic viu, fericit s? petreac? cu adev?rurile sale, mai mult dec?t cu ?adev?rurile? pl?cute autorilor. N?zuind cre?tine?te la acea ?neat?rnare ? a criticii, Cornel Regman nu face dec?t gestul superior al eliber?rii propriei subiectivit??i ?n stare s? afirme sau s? nege o cauz? artistic?”. Mirela Roznoveanu semneaz? dou? recenzii. Prima dintre ele are ?n centrul analizei Scarabeul sacru de Aurel Drago? Munteanu, o carte scris? ??ntr-un moment de voluptoas? medita?ie ?i de apropiere extatic? de ?misterul suprem?.[...] ?n compara?ie cu celelalte apari?ii (romanele Singuri ?i Dup?-amiaz? nelini?tit?), Scarabeul sacru nu constituie tematic ?i compozi?ional o surpriz?, ?nscriindu-se ?ntr-o prea fireasc? ?i monocord? evolu?ie. Cartea ad?nce?te p?n? la extrem o schem? care se ?ntrevedea, o interiorizare de ordin speologic, ?n care se uit? gustul soarelui pentru urm?rirea acelora?i idei de singur?tate, fric?, moarte”.Cea de-a doua carte analizat? de aceea?i Mirela Roznoveanu este Moartea centaurului de Maia Belciu, o carte despre care ?este greu de aflat ce vrea s? fie: o culegere de proze scurte, compartimentat? ?n schi?e cu personaje din medii diferite ?i ?n schi?e cu personaje din aceea?i lume ?n care se urm?re?te conturarea unei anumite unit??i etnice, sau un volum ?n care, ?n afara unor buc??i liminare, aveam de-a face cu un roman nem?rturisit realizat dup? o nu prea modern? tehnic? cinematografic?”. La finalul analizei sale, recenzenta noteaz? c? ?Maia Belciu se dovede?te o bun? tactician? – ?n sensul c? ?tie cum, printr-o regizare subtil?, s? ?in? fl?m?nd? curiozitatea”.?n ultimul num?r al revistei, Al.Protopopescu semnnaleaz? dou? apari?ii excelente. Prima dintre acestea este romanul P?s?rile de Alexandru Ivasiuc, ?un prozator pitoresc care nu este, ?i probabil nu va putea fi niciodat?, un prozator pitoresc ?i cantabil de ras? moldav?, nici un auster narator de stirpe ardeleneasc?, fiindc?, lipsindu-i volupt??ile vizuale, aparatele sale de percep?ie stau ?ntoarse ?nl?untrul fiin?ei, unde nu tonul ?i culoarea intereseaz?, ci profunzimea ?i sclip?tul g?ndului. El descinde din lumea acelor pedan?i ai ideii pentru care tocmai vorba pedant?, rece, important?, exact? ?i ?n cele din urm? fraza neospitalier? nu mai reprezint? ?n nici un caz o chestiune con?tient? de stil”. Despre romanul analizat, recenzentul puncteaz?: ?A socoti romanul lui Alexandru Ivasiuc drept o carte actual? (?i numai at?t) mi se pare a simplifica la scara obsesiilor noastre imediate o surprinz?toare medita?ie asupra istoriei, asupra condi?iei general umane. [...]?nainte de a fi un roman, P?s?rile este o experien?? ?i o idee despre rela?ia om-istorie, o experien?? ?n at?tea privin?e tragic? ?i o idee eroic?, ?n semnifica?iile ei supreme. Altfel spus, ultimul roman al lui Alexandru Ivasiuc constituie o sum? de reflec?ii asupra omului ca fiin?? istoric?, pus ?n situa?ia de a face istoria”.Al doilea roman analizat este semnat de Constantin Novac ?i se intituleaz? Cheltuieli de reprezentare, ?un volum ?dificil?, scris de un intelectual rafinat, cu subtilit??i de discurs ce fac nu o dat? ca subtilitatea ?ns??i s? devin? ineficace (din punctul de vedere al epicului), cu gustul abstrac?iunilor ?mpins p?n? la asumarea total? a realului, ?n fine, cu o imagina?ie introspectiv?, capricioas? ce adeseori lucreaz? la ?ntemni?area subiectului ?i nu la dezv?luirea lui. [...] Proza lui Constantin Novac se afl? ?nc? ?n faza unei prea complicate strategii intelectuale, care ?l poate flata pe cititor numai ?n m?sura ?n care realitatea anonim? ?i simbolic? a nuvelelor nu devine un t?r?m complet abstrus”. Cornel Regman semneaz? recenzia c?r?ii lui Ion Gheorghe, Mai mult ca pl?nsul, ?o carte ?ivitic?? ?i cam p?g?neasc?, a unui iconoclast ce traduce ?n termeni prea pu?in respectuo?i – aduc?nd aminte ?i de unele ini?iative argheziene – istoriile icoanelor pe sticl?”. Despre autorul c?r?ii, recenzentul consider? c? acesta ?face ?ntruc?tva ?i oper? de psihanalist-artist. Descriind ?i coment?nd icoanele acestea, el vrea parc? s? reconstituie dispozi?ia care le-a n?scut, s? sugereze la ce-i umbl? mintea pictorului care le-a zugr?vit, cum ?i s? dezv?luie acele zone ale universului s?u de percep?ii ce-ar fi putut intra ?n joc cu fiecare istorie pictat?”. Lectura c?r?ii ?i confer? lui Cornel Regman ?satisfac?ia de a vedea anume cum se transpun ?n minunile limbajului, minunile celelalte ie?ite de sub penelul sfintei, anonimei candori”.Despre Zestea Rosanei, romanul lui N. Fr?nculescu, recenzentul Th. Marinescu noteaz?: ?Debut?nd cu Mireasa din tabl? ?i apoi instal?ndu-se ?ntr-un cadru special de investiga?ie (mahalaua bucure?tean? cu pitorescul ?i tragediile ei) prin romanul Dudul rubiniu, N. Fr?nculescu se opre?te ?n noua sa carte, Zetrea Rosanei, la ni?te situa?ii-limit?, ?ncerc?nd s? puncteze ?i s? ad?nceasc? contururile acestei lumi”. Mai mult dec?t at?t, se observ? c? autorul ?descoper? umanismul unei lumi degradate ?i devine un prozator al periferiei. Periferia (mahalaua) este un cadru ?nchis (o adev?rata terra incognita), un univers aparte, cu legile ?i ?nt?mpl?rile lui, diferen?iate net de lumea cotidian?, obi?nuit?”. Punct?nd progresul artistic al autorului, Th.Marinescu concluzioneaz?: ?Mult mai atent ?n folosirea limbajului argotic dec?t ?n Dudul rubiniu, cu ultima sa carte, N. Fr?nculescu se v?de?te un prozator cu propensiuni v?dite spre epica de aventur?, prin mobilitatea ?nt?mpl?rilor ?i goana dup? anecdoticul extraordinar”. Pe l?ng? recenziile unor c?r?i recent publicate ?n epoc?, paginile revistei g?zduiesc o serie de analize stilistice care aduc ?n centrul aten?iei scriitori ?i operele lor. De pild?, ?n num?rul din luna februarie, Marcel Petri?or vorbe?te despre Reflexivitatea poeziei lui Ion Negoi?escu, ?ncerc?nd s? identifice ?valen?ele unui demiurg p?g?n care, pe m?sur? ce se dezv?luie, se ?i ascunde tot at?t de mult”. Analiz?nd anumite volume, semnate Ion Negoi?escu (Sabasios, Dinamo, Terme, Bachanal?, Sec?iunea de aur, ciclul Snagov, Moire ?.a.), semnatarul articolului ajunge la concluzia c? ?specificul negoi?escian const? ?n faptul c? datorit? suple?ei sale intelectuale, rafinamentului estetic ?i spiritului s?u critic, reflexivitatea pe care o na?te poezia sa prive?te cele mai ad?nci zone ale con?tiin?ei, acele zone ?n care spiritul angajeaz? orice eu ?n cel mai fascinant joc cu sine”. Sub titlul Un dramaturg nevalorificat: Em. Papazissu, Enache Puiu schi?eaz? personalitatea artistic? a celui invocat ?n titlul articolului, prezent?nd reperele esen?iale ale poetului ?i ale dramaturgului, f?r? a pierde din vedere activitatea publicistic? desf??urat? la Adev?rul literar ?i artistic, Universul literar, Cele trei Cri?uri, Curentul literar, Tribuna. Analiza volumelor de versuri (Raze de soare, Soare ?ntr-un strop de rou?) ?i relev? lui Enache Puiu ?un poet al versului ?n form? clasic?, crea?ia sa fiind un continuu jos de umbr? ?i lumin? care c?nt? micile bucurii ?i suferin?e ale vie?ii – parfumul florilor, candoarea mieilor, seceta, ?mboln?virea surorii etc.” Cu toate acestea, ?mai mult dec?t poet, Em. Papazissu a fost ?ns? dramaturg, numai c? lucrul acesta e mai pu?in cunoscut, datorit? faptului c? toate scrierile sale dramatice, r?m?n?nd ?n manuscris, n-au putut fi valorificate p?n? acum (fragmente din unele piese – Zbur?torul, Liton Vod?, Armatolii – au v?zut lumina tiparului ?n publica?iile vremii)”. ?n acest context, se recomand? ?scoaterea la lumin?, prin punerea lor ?n scen?, act justi?iar care ar r?spl?ti postum pe scriitor ?i ar ad?uga dramaturgiei contemporane noi valori”. Coordonatele esen?iale ale prozei lui Marcel P?ru? sunt punctate de Marin Mincu ?i Florin Pietreanu ?ntr-un articol intitulat simplu Un prozator: Marcel P?ru?. Primul dintre semnatari noteaz?: ?Explor?nd umanitatea ritualic? din ?inutul apelor, P?ru? folose?te aceea?i modalitate fantastic? ce-l apropie de F?nu? Neagu. Ca ?i el, are voca?ia rapsodic? altoit? pe un trunchi picaresc de un modernism filtrat. P?ru? e un poet ce se ignor? construind poeme rapsodice de o mare putere metaforic?. La el orice gest se r?sfr?nge interiorizat, implica?iile afective degajate astfel dezv?luind c? prozatorul l-a citit cu folos pe Faulkner”. Florin Pietreanu consider? c? ?prozatorul ne conduce ?ntr-un spa?iu – pu?in explorat ?n literatura noastr?, spa?iul cuprins ?ntre Dun?re ?i Mare.[...]?n proza lui Marcel P?ru? se face sim?it? o anumit? unitate stilistic?, nota?ia fiind precis?, personal? ?i nuan?at?.[...]Nea?tepate au fost pentru noi fina ironie, umorul de bun? calitate”. Concluzia la care se ajunge este c? ?ne afl?m ?n fa?a unui prozator preg?tit pentru a ?ncerca abordarea romanului”.Cu ocazia ?mplinirii a 75 de ani de la na?terea lui Ion Barbu, Ovidiu Papadima semneaz? articolul Unitatea cosmosului poetic: ?De la ?nceputul ?i p?n? la sf?r?itul scurtei lui cariere poetice, Ion Barbu a afirmat o natur? profund meditativ?, ceea ce ?n definitv e caracteristica tuturor marilor creatori de art?. Dar la Ion Barbu constat?m o ?nclinare mult mai accentuat? spre abstrac?ii aliat? cu o pu?in obi?nuit? for?? de expresie concret?, plastic?, uneori p?n? aproape de pitoresc, ?i cu un puternic dinamism al mi?c?rilor interioare”. Poezia lui Ion Barbu, consider? semnatarul articolului, ?porne?te foarte frecvent de la o idee, de la o stare de tensiune intelectual?. Ea este cea care genereaz? emo?ia ?n propriul s?u suflet.[...]Vibra?ia emo?ional? imprim? versurilor lui Ion Barbu acea muzicalitate care le e proprie, ?n toate fazele evolu?iei lui poetice.[...]Dinamica interioar? ?l face pe Ion Barbu s? priveasc? via?a ca o continu? desf??urare nu numai de forme, ci ?i de fapte. Lirica lui e astfel mai mult sau mai pu?in evident narativ? ?n factura ei. Exist? ?n lirismul ei profund o epic? nu numai a g?ndirii ?i a sentimentelor, dar chiar ?i a desf??ur?rii fenomenelor ?n natur?. Ea r?m?ne, totu?i, liric?, fiindc? se converte?te permanent ?n simbol”. Despre acela?i Ion Barbu scrie ?i Sever Antim ?n Triada barbian?, remarc?nd unitatea operei acestuia: ?Reflect?nd modul de g?ndire al poetului, crea?ia lui este at?t de unitar? ?n evolu?ia ei ?nc?t, ?n sens metaforic, se poate vorbi despre o triad? barbian?. De fapt, cele trei momente ale crea?iei barbiene (ciclurile nietzschean-balcanic, Joc secund ?i Uvedenrode) coincid ?n ordine, cu etapele pe care poetul le atribuie cunoa?terii ?n genere (ca proces): cunoa?terea erotic?, cunoa?terea sub semnul ini?ierii intelectuale a lui Mercur ?i cunoa?terea poetic? sub ?domina?ia triumfal? a Soarelui?”. Al. Protopopescu scrie despre o Planet? de poet: Vasile Petre Fati: ?Acest t?n?r poet care, din cine ?tie ce tainice legi nu se va putea desface niciodat? p?n? la cap?t de ?nf??i?area lui de adolescent, a scris demult – da, demult – o carte de rug?ciuni. Se nume?te Floare de leandru ?i cred c? aceasta putea s? fie chiar numele lui de poet. I s-ar fi cuvenit pentru felul cum i-a fost sortit s? se ?n?eleag? cu lucrurile p?m?ntului ?i ale cerului, la ceasul c?nd ?n atenee confra?ii lui se perind? la cinstea kilowa?ilor de reflectoare. [...]Vasile Petre Fati scrie cu cuvinte pu?ine, semn de profunzime ?i de intensitate liric?. El spune mereu cuv?ntul cer, unde poezia lui se ?nal?? cu smerenie...”. Drago? Vr?nceanu, v?lceanul florentin este subiectul articolului semnat de Cornel Regman: ?Pe Drago? Vr?nceanu ne-am obi?nuit s?-l c?ut?m ?ntr-un punct de prielnice ?n care se fixase din proprie voin?? ?i voca?ie, pentru a putea cuprinde – cum ?nsu?i spune - ?orice: elegie ?i ?nc?ntare, transfigurare ?i realism, metafizic? ?i duio?ie, p?m?nt italian ?i p?m?nt rom?nesc, vocabular arhaic ?i neologism?. Acest echilibru delicat, p?strat at?ta vreme cu o mai delicat? ?n?elegere pentru toate elanurile ce-?i cer dreptul la via??, e pe punctul de a se tulbura din pricina solicit?rilor insistente dintr-o singur? direc?ie: euforia metafizic?, ?nso?it? de ?ntreg alaiul de servitu?i”. Enache Puiu aduce ?n aten?ia cititorilor imaginea celui care a fost Poetul Dumitru Olariu, reprezentant de seam? al literaturii din Dobrogea: ?Cine studiaz? cu aten?ie poezia lui Olariu nu poate s? nu observe pluralitatea de tendin?e literare, dintre cele mai diverse, care-?i fac loc ?n versurile sale, notele clasice ?nt?lnindu-se la el cu cele simboliste sau cu cele parnasiene. Deasupra tuturor, ?ns?, definitorie pentru lirica sa ?i nota nou? ?n peisajul poeziei dobrogene de atunci, devine orientarea tradi?ionalist? a acestui poet. Poezia lui Olariu este o poezie care apeleaz? la mituri, luate ?n sensurile lor clasice, ?i care promoveaz? elementele obi?nuite liricii tradi?ionale: plaiul str?vechi, turmele, str?mo?ii, bolta cereasc?, r?urile etc.[...]tradi?ionalismul lui D.Olariu a ?tiut s? imprime inspira?iei un sens ?n general pozitiv, a?a cum se ?nt?mpl? cu o anumit? latur? a poeziei lui I.Pillat sau V.Voiculescu”. S?rb?torind 75 de ani de la na?terea lui Lucian Blaga, Marin Mincu semneaz? articolul Predestinarea poetului: ?Poetul ?mut ca o leb?d?? a parcurs c?teva avataruri ini?iatice p?n? a atinge anonimatul abstract precum dogma din versul cu care ?ncepe volumul Laud? somnului. Acest avataruri sunt egale cu asimilarea ?i dep??irea expresionismului ?n sensul unei tipologii de crea?ie. C?ci treptat egocentrismul exacerbat tipic expresionist din Poemele luminii (1919), a fost ?nt?i etnicizat prin Pa?ii profetului (1921), apoi transformat ?ntr-un ton impersonal ?i oracular ?n volumul ?n marea trecere (1924), pentru a se stiliza ?i spiritualiza p?n? la anonimat, abstractiz?ndu-se definitiv, o dat? cu Laud? somnului (1929). Muta?ia estetic? ultim? limpeze?te complet blagianismul, configur?ndu-i structura unic? inimitabil?”. Continu?nd evocarea aceluia?i scriitor, George Radu face o analiz? privind Dramaturgia lui Blaga ?i puncteaz? c? ?teatrul lui Blaga st? sub semnul expresionismului. Nu este ?ns? vorba de o transpunere a ideilor expresionismului, ci mai degrab? de o fertilizare a fondului tradi?ional folcloric sub ?nr?urirea expresionismului, care, nu numai c? n-a alterat structura na?ional? fundamental? a crea?iei lui Blaga, ba, dimpotriv?, i-a permis dramaturgului s? dezvolte imaginea metaforic?, g?sit? cel mai adesea ?n lumea tradi?ional? folcloric? rom?neasc?, spre o metafor? total?”.?n plus, semnatarul articolului identific? ??n ?ntreg teatrul lui Blaga o sete cosmic? de via??, frenetic?, mistuitoare ?i pur?, ?ntr-o ambian?? nemijlocit? cu pulsa?ia naturii, a universului, o dorin?? de total? contopire cu elementele firii, un elogiu suprem al frumuse?ilor naturale”. Despre personajele lui Blaga, se consider? c? avem de-a face cu ni?te eroi ?demonici ?n care se zbate o for?? ostil? omului (insului), dar fascinant? prin iradierea de energie, prin conferirea unor tr?s?turi excep?ionale celui cuprins de ea”. Alteori, ?personajele ?nse?i nu se compun ca personaje concrete, ci ca idei individualizate, ca idei proiectate din istorie ?n mit, ?i sunt de multe ori denumite, ?n manier? expresionist?, cu atribute pe care le reprezint?: Popa, Magul, Ciobanul, Mo?neagul, Zidarul, Cioplitorul etc.” Av?nd ca punct de plecare studiul lui I. Negoi?escu, Poezia ?n filozofia lui Blaga, Cornel Regman semneaz? articolul Blaga ?i verbul: ?Ca la nici un alt poet rom?n ?i ca la nici o alt? categorie a vorbirii, verbul la Blaga st? ?n direct contact cu ob?r?iile ?i cu ?noimele?, fiind totodat?, se poate spune, factorul de echilibru ?i demnitate al poeziei sale, singurul care nu ?evadeaz? din cuviin?? ?i din pravili?. Dac? adjectivul, mai ales, e sursa unor accente prerafaelite, merg?nd uneori p?n? la efecte de manier?, dac? substantivul ispite?te adesea nu numai la jocul metaforelor, dar ?i la metafora-joc, verbele[...]confer? lirismului blagian nota de simplitate ad?nc? ?i parc? obiectivitatea (minus retorica) Cezarului din ?mp?rat ?i proletar”. Analiz?nd peisajul literar rom?nesc, Octavian Georgescu constat?, ?n Planet? de prozator: Eugen Lumezianu, c? ?nu ducem lips? de talente narative ?i asist?m la o proliferare de voci tinere ?i, ceea ce este cu adev?rat ?mbucur?tor, la o explozie de modalit??i ?i tehnici. [...] O pleiad? de talente din cele mai ?nzestrate ??i desf??oar? energiile ?n afara urbei Capitalei ?i c?teva nume, ?ntre care Sorin Titel, Augustin Buzura, George B?l?i??, ni se par mai elocvente. ?n aceast? pleiad? intr?, cu drepturi egale, un prozator aflat ?ntr-un stadiu al maturiz?rii: Eugen Lumezianu”. Semnatarul articolului analizeaz? volumul de debut al autorului – Mersul ciudat al lucrurilor – despre care consider? c? reu?e?te s? ?ni-l arat? ca pe un spirit deschis formelor multiple ale realului, interesat ?ns? de a le sonda ?n substan?a ?i ?n mi?carea lor, dincolo de cadrele mecanice ale unei fabula?ii oarecare”. Cel de-al doilea volum, Ultima zi optimist?, alc?tuit din ?proze ap?rute ?n periodice,[...] reconstituie via?a unui ?ntreg ora?, dar ?i periplul eroului, un antierou desigur, a c?rui vin? tragic? a de a lupta cu toate mijloacele pentru a supravie?ui ?ntr-un mediu sufocant”. La finalul articolului se puncteaz? ?o alt? tr?s?tur? a prozatorului ?i anume fervoarea de a povesti care este, cu siguran?? ?nc? o dovad? a voca?iei sale. Din aceast? fervoare se va na?te, ?ntr-o zi, un roman”. Despre Marin Preda – romancier scrie Marin Mincu care problematizeaz? pe marginea conceptului de morome?ianism: ?Un prozator complet, cu o angajare definitiv? pentru scris, este Marin Preda. Scriitorul a dovedit o permanent? egalitate cu sine, temerar? ?ntr-un timp estetic ingrat. Critica a glosat anarhic ?n jurul operei scriitorului, spun?nd mereu mai mult dec?t trebuie tocmai pentru a-?i lua o rezerv? de timp justificat? fa?? de simplitatea nedisimulat? a unei scriituri surprinz?tor de moderne. Scriitorul are orgoliul de a fi inventat o nou? tipologie de extrac?ie rural? – aceea morome?ian? – dep??ind cu mult ?n complexitate ?i profunzime psihologiile exterior-stihiale ale unui Slavici sau Rebreanu. Morome?ianismul a devenit un stil, ?i precum ?n lumea de energii larvare a unui Faulkner nu se mai pot face delimit?ri exacte ?ntr-un cadru fizic dat, psihologia lui Moromete se universalizeaz?, se sustrage oric?ri determin?ri sociologice str?mte, abstractiz?ndu-se treptat”. ?n Introducere ?n boema lui Constant Tonegaru, Emil Manu contureaz? profilul literar al celui care se ?nscrie al?turi de ?poe?ii deceniului al IV-la, al?turi de Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, Ion Caraion ?i ?t. Aug. Doina?. Mul?i ?i mai ?tiu figura boem? ?i statura ?nalt?, mul?i ?i-l mai amintesc din ?edin?ele postlovinesciene ale cenaclului Sbur?torul, din 1946, pu?ini ?ns? ?l mai au volumul de debut Planta?ii (1945), premiat de Funda?ia pentru Literatur? ?i Art?”. Demersul semnatarului articolului este cu at?t mai justificat cu c?t ?reactualizat, Tonegaru ?ntrege?te peisajul liric din deceniul poetic amintit ?i ne prilejuie?te, dincolo de medita?ia retrospectiv?, o explicare aproape determinist? a at?tor tonuri ?i moduri lirice din poezia contemporan?”. Cu Debutul unui poet, I. Negoi?escu puncteaz? c?teva aspecte din lirica lui Emil Brumaru: ?Iat?-l pe Emil Brumaru debut?nd prin plachete matur-adolescente, ?n 1970, spre a se impune deodat? ca un scriitor de care trebuie neap?rat s? ?inem seama. Lectura versurilor lui este ?ntotdeauna ?nc?nt?toare. El a modernizat, deci a adus la nivelul cotidianului fasturile gastronomice ale Osp??ului lui Pentaur, d?ndu-le ?ns? o mai sfid?toare sublimitate”. ?n Preciz?ri de contur, Hristu C?ndroveanu familiarizeaz? cititorul cu universul liric al Anei Blandiana: ?Pe poeta cu nume c?ntat, de balad?, Ana Blandiana, am cunoscut-o mult? vreme fragmentar – din reviste – ?i indirect (din ce au scris criticii despre ea). Cu o excep?ie mi se pare (Lucian Raicu), se invita ca la o s?rb?toare la ?nt?lnirea cu poezia sa. De aici, sentimentul de insatisfac?ie, la confruntarea nemijlocit?, masiv? cu volumele sale de p?n? acum. Propriu-zis, versuri, poeme de-a dreptul neizbutite nu ne ?nt?mpin? ?n c?r?ile autoarei. ?n cele mai frecvente cazuri, poezia Anei Blandiana e comunicabil?, ?pasabil?? – cu un cuv?nt ur?t, pentru care m? gr?besc s? m? scuz”. Analiza ?ntreprins? ?i ofer? semnatarului articolului posibilitatea s? remarce la Ana Blandiana un ?c?ntec incert care infioreaz? rar, tulbur? prea pu?in ?i r?scole?te numai din c?nd ?n c?nd sufletul cititorului. E o tov?r??ie pl?cut? pe care o cau?i uneori dinadins ca pe o reconfortabil? causerie. [...] Pentru a deveni o stare de autentic? poezie, visul Anei Blandiana mai are nevoie de noi, insistente preciz?ri de contur”. Grigore T?n?sescu semneaz? articolul Marea ?n lirica lui Eminescu: ?Cine ?ntreprinde o cercetare adecvat? a crea?iei lui Eminescu este impresionat de frecven?a imaginii m?rii ?i a epitetelor acvatice ?n opera poetului. Al?turi de codru, de Selena ?i de starea de dor, care nutresc substan?a poeziei eminesciene, fluidul acvatic este surprins de Eminescu ?n imagini primordiale, genuine care nu deschid perspectiva structurilor ad?nci ale crea?iei lui ?i ne permit s? descifr?m structura intim? particular? a geniului s?u poetic”. ?n Figurarea unei structuri lirice, Marin Mincu comenteaz? lirica lui Nicolae Motoc, poet la care ?viziunea se subsumeaz? simbolului-metafor? inclus ?n existen?a peren? a m?rii. Elementul acvatic puncteaz? o surd? contempla?ie, nelini?tea etern?. [...] Al?turi de Dan Lauren?iu, Nicolae Motoc se arat?, ?nc? de la prima carte, decis ?n a-?i impune o personalitate. Riscurile, acceptate deliberat, ale poeziei sale, divulg? pe un metodician al lirismului”. Analiza semnatarului articolului are ?n vedere Dezlegare de mare, ?n care ?poetul poten?eaz? aventura sa liric? ?ntru-un cadru autohton, recurg?nd la magia desc?ntecelor esoterice, transformate ?n lirism pur prin re?inerea timbrului incantatoriu”. Cu ciclul Ceasul umbrei, ?care d? exact ?i titlul volumului, transpare definitiv o viziune totalitar? a existen?ei ?n cadrul unduitor”. Despre Romantismul lui Ion Barbu scrie Marin Mincu: ?Nimeni nu a dat destul? aten?ie p?n? acum spa?iului romantic al poeziei lui Ion Barbu. Ion Barbu e ?n fond un poet romantic ?i ?n sensul romantismului originar al naturilor geniale. Dar semnele puse de poet ?ntr-o hart? absolut? a lirismului indic? pe poe?ii visului romantic pur: Edgar Poe, Novalis, Samuel Coleridge, Keats. Numai romanticii germani (Poe poate fi introdus aici de?i...) ?i poe?ii preromantici anglo-saxoni au configurat un lirism extatic prin explorarea lucid? a visului ?n sensul cerut de viziunea helenistic? a lui Ion Barbu”.Unele dintre articole publicate ?n paginile revistei ?Tomis” ?n anul 1970 se constituie ?ntr-o serie de analize care a?eaz? fa?? ?n fa?? scriitori rom?ni ?i scriitori str?ini. Al?turarea nu este ?nt?mpl?toare c?ci cei evoca?i au ?n comun fie preferin?a pentru anumite motive literare, fie apartene?a la un curent literar / cultural, fie rela?ii de prietenie.Astfel, ?n Eminescu ?i H?lderlin, Grigore T?n?sescu observ? c? ?ambii reprezint? tipul superior de romantici clasicizan?i, ?n opera c?rora fuzioneaz? – organic – poezia modern? cu spiritualitatea lumii antice. [...] ?ncerc?nd s? surprindem afinit??ile ce-i unesc ?i unele disocieri ce-i caracterizeaz?, remarc?m faptul c?, dac? opera lui H?lderlin poart? pecetea romantismului clasicizant, datorat atmosferei create de neoumani?ti – ?ndeosebi de Schiller ?i Goethe care deschiseser? lumii universul elenic, - clasicitatea romanticului Eminescu are temeiuri profunde at?t ?n cultura sa, c?t ?i ?n spiritualitatea autohton?”. ?n finalul analizei sale, semnatarul articolului noteaz?: ?Personalit??i artistice complexe, Eminescu ?i H?lderlin au ?ngem?nat ?n formula definitorie a operei lor geniul antic cu cel modern, specificul na?ional cu tenta?ia universalului ?n stihuri de o inegalabil? armonie, demne de spiritul Eladei din care s-au ?mp?rt??it”. Despre Goetheanul Eminescu scrie acela?i Grigore T?n?sescu care noteaz?: ?O problem? de prim ordin a cercet?rii comparatiste la noi, tin?nd seama de condi?iile specifice de dezvoltare a literaturii noastre, este ?ncercarea de a marca momentele decisive ?n care s-a manifestat tendin?a de integrare a literaturii rom?ne?ti ?n ritmul mi?c?rii culturale europene. Privind atent evolu?ia literaturii rom?ne ?n secolul al XIX-lea, suntem ?ndrept??i?i s? relev?m existen?a unui moment goethean, menifestat cu deosebit? pregnan?? ?n deceniile VII ?i VIII ale veacului trecut”. Dup? o analiz? ampl? a ?paralelelor, confluen?elor ?i a izvoarelor”, Grigore T?n?sescu ?conchide c? Goethe reprezint? un moment de cotitur? ?n procesul de europenizare – prin Eminescu – a literaturii rom?ne, un termen de poten?are a valorilor autohtone datorit? contactului fecund cu universalitatea geniului goethean”. ?n num?rul din luna iulie, Grigore T?n?sescu scrie despre Eminescu ?i Lenau. Confluen?e ?i disocieri poetice, Grigore T?n?sescu ??i justific? de la bun ?nceput demersul: ?Temeiurile ce ne ?ndrept??esc s?-i invoc?m pe cei doi poe?i – Eminescu ?i Lenau, ?n paralel – sunt multiple ?i ad?nci. ?n primul r?nd, ni se impun afinit??ile temperamentale, reprezent?rile poetice comune, ca ?i unele similitudini –izbitoare – privind soarta lor terestr?. Le este comun? gravitatea cu care au ?n?eles oficiul poeziei, puritatea idealurilor urm?rite, intransigen?a cu care ?i-au ap?rat crezul lor de arti?ti-cet??eni”. Al. Oprea semneaz? articolul H. Sanielevici ?i Mihail Sadoveanu, ?n care, pornind de la un set de scrisori achizi?ionate recent de Muzeul literaturii rom?ne, ??i propune s? ?redeschid? dosarul rela?iilor H. Sanielevici cu Mihail Sadoveanu ca s? cunoa?tem mai bine ?i dintr-o surs? direct? firea criticului, s? ob?inem o ?anamnez?? a reac?iilor sale din ace?ti ani (cele temperamentale neocup?nd ultimul lor)”. Semanatrul articolului porne?te de la ?faimosul tablou sinoptic alc?tuit pe (?i ?n) marginea povestirilor lui Mihail Sadoveanu”, semnat de H.Sanielevici: ?Articolul care punea ?n circula?ie respectivul tablou sinoptic nu constituie ?ns? unicul act beligerant la adresa povestitorului. R?m?i uimit descoperind c?, ?n ace?ti ani, ?i chiar mai t?rziu, M. Sadoveanu devine pentru H. Sanielevici un fel de ?bête noire?, este deajuns s?-i aud? numele pentru ca instinctele belicoase s?-i fie st?rnite ?i talentu-i pamfletar s? vitupereze”.Alte c?teva articole abordeaz? subiecte interesante. ?ntre acestea amintim: Portretul ?n epoca de ast?zi, de Ovidiu Papadima care noteaz?: ?Portretul personajelor, ca ?i evocarea peisajului au un rol complex ?n construc?ia epic?. ?n desf??urarea ac?iunii, ambele ?nseamn? momente de suspensie, care ?i permit cititorului s? r?sufle, s?-?i adune g?ndurile, gonite de mersul evenimentelor ?i de curiozitatea de a ?ti ceea ce se va mai ?nt?mpla. Dar fic?iunea lor artistic? principal? este aceea de a crea atmosfera care s? clarifice ?i s? poten?eze ac?iunea. Peisajul sugereaz? – ?n paralelism sau ?n contrapunt – st?rile suflete?ti ale personajelor ?i adesea chiar reac?iile sentimentale ale autorului fa?? de soarta acestora”. Ion Bitoleanu scrie despre A.D.Xenopol – istoricul: ??n ajunul revolu?iei de la 1848 se n??tea la Ia?i o vie inteligen??, c?lit? ?i sensibilizat? apoi la marile evenimente, ?n?l??toare ?i dramatice, ale veacului. [...] Xenopol s-a ivit cu voca?ia sa de istoric modern, cu fundamentul compact de erudi?ie, cu uria?a putere de munc?, cu dragostea sa de ?ar? ?i de popor – pentru a face ceea ce nimeni nu se ?ncumetase ?nc?: scrierea istoriei de peste dou? milenii a rom?nilor. [...] Din complexa sa personalitate de savant cu preocup?ri multilaterale – istoriograf, filozof al istoriei ?i culturii, economist competent–se deta?eaz? cu vigoare istoricul, calitate care-l consacr? ?n primul r?nd pe plan na?ional”. Despre vitu?ile traduc?torului, dar ?i despre dificult??ile ?i rigorile acestei meserii scrie Virgil Teodorescu ?n Transpunerea textului poetic ?n care comenteaz? dificult??ile acestui proces complex: ?Transpunerea unui text poetic solicit? un efort ?ndelung ?i ?nd?r?tnic care sleie?te ?i exaspereaz?, o necontenit? lupt? pentru cucerirea echivalen?elor, o d?ruire de sine pe care nu cred s? o mai cear? nicio alt? ?ndeletnicire. C?ci, l?s?nd la o parte aflarea echivalen?elor de limbaj, g?ndi?i-v? numai de c?t? trud? ai nevoie pentru a le potrivi ?i introduce ?n topica limbii f?r? a tr?da originalul, respect?nd ?ntocmai sistemul de rime, caden?a versului, vibrarea lui!”. ?n toate numerele revistei, se public? poezie ?i fragmente de proz? care completeaz? tabloul literaturii epocii respective. Astfel, proza este ilustrat? prin Octavian Georgescu, Nicolae F?tu, Victor Eftimiu, Constantin Novac, Petre Popescu, Eugen Lumezianu, Nicolae Fr?nculescu, Marcel P?ru?, Ion Movil?, Dan Polizu ?i Radu Petrescu, iar poezia, prin publicarea versurilor, semnate de Nicolae Voinescu, Leonid Dimov, Dumitru Mure?an, Petru V?lureanu, Alexandru Protopopescu, ?tefania Galea, Rodica Preda, Matei C?linescu, Coman ?ova, Aurel Cleja, Enache Neagoe, Mihai Du?escu, Ion Faiter, Stelian Oancea, Dan Ciachir, ?tefan Careja, Dan Lauren?iu, Ion Poian?, Veronel Porumboiu, Ion Dragomir, Mariana Filimon, Dan Muta?cu, Ion Regman, A.C. Prundea, Vasile Botta, ?tefan Mihalcea, Liliana Brate?, Metodiu R?dulescu, Iosif ?erb, Toma Dr?gulescu, Alexandru Lungu, Petru V?lureanu, Florin Ciurumelea, Mihaela Dusa, Octavian Georgescu, Grigore S?lceanu, Vasile Petre Fati, Virgil Teodorescu, Ovidiu Genaru, Aura Voineagu, Artur Veronel Porumboiu, Virgil Bost?naru, Dumitru Stancu, Aurelia Diaconu, Valeriu Gorunescu, Dan Muta?cu, Doina Berchin?, Aura Con?escu, Victor Eftimiu, Vasile Botta, Corneliu Antoniu, A. Buricea, Sterian Vicol, Pan Izverna, Petre M. Vlad, A.C.Prundea, George Alboiu, Florin Muscalu, Simion Ajarescu, Coman ?ova, Dan Lauren?iu, ?tefania Plopeanu, Dona Ro?u, Dumitru B?l?ie?, Gheorghe V. Gheorghe, Marin Mincu, Gh. Gr?dinaru, Irimie Str?u?, Al. Miroslovescu, Nicolae Ioana, Adrian Beldeanu, Nicolae Motoc, Ion Dragomir, Radu C?rneci, Traian Iancu, Adrian Beldeanu, Petre Manolache, Ermil R?dulescu, Nicolae Oancea, Petru M. Ha?, Ion Dragomir, Marin Mincu, ?tefan Careja, Nicolae Motoc, Alexandru Protopopescu, Mihai Du?escu, Daniela Cr?snaru, Dona Ro?u, Virgil Carianopol, ?tefania Galea, Ion Fait?r, Mircea Ciobanu ?i Ion Tutunea.Prin aceast? bogat? activitate cultural?, revista ?Tomis” reu?ea s? se circumscrie misiunii pe care i-o h?r?zise patronul ei spiritual, Tudor Arghezi, ?n num?rul inaugural: ?Se nimere?te fericit? na?terea pe digurile de odinioar? ale Romei, ?n Dobrogra M?rii Negre, a unei publica?ii literare botezat? cu numele str?vechi de Tomis, patrie de antichit??i latine ?i a exilului ?i sepulturii marelui nostrum str?mo? de limb?, de scriere ?i s?nge, Ovidiu. Onoarea Dobrogei rom?ne?ti era prea lipsit? d eun blazon literar”.Bibliografie:?Tomis”, anul V, nr. 1-12 / 1970, revist? lunar? editat? de Comitetul de cultur? ?i art? al jude?ului Constan?a; format tipografic: A3, 20 pagini;; Comitetul de redac?ie: Ana Barbu, Ion B?dic?, Traian Co?ovei, Eugen Lumezianu, Nicolae Motoc (redactor-?ef adjunct), Constantin Novac, Fl. Postolache, Al. Protopopescu, Adrian R?dulescu, Cornel Regman, Petre Tomoroga; Prezentare grafic?: Horia Grideanu ?i Aurel Constantinescu XE "Radian" ].Antofi Simona, General Dictionary of Romanian Literature - Obverse and Reverse Critical Reception, ?n Oana Cenac (coord., edit.), International Conference of Common Vocabulary/Specialized Vocabulary: Manifestations of Creativity of Human Language, 6-7 iunie 2014, publicate ?n volumul MANIFESTARI ALE CREATIVITATII LIMBAJULUI UMAN, 2014, p. 13-19, Accession Number ? WOS:000378446400001.Ifrim, Nicoleta, History and Identity in Post-Totalitarian Memoir Writing in Romanian, CLCWeb: Comparative Literature and Culture (ISSN 1481-4374) , nr. 16.1 / March 2014, Purdue University Press, , Accession Number? WOS:000333326200011Teatrul rom?nesc postdecembrist - genuri ?i formule dramatice ?n metamorfoz?Asist. univ. dr. BOTEZATU ElenaUniversitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?i Résumé: Concernant le phénomène thé?tral roumain depuis 1989, on observe des métamorphoses qui visent, principalement, le répertoire. En plus d'une ?redécouverte” de ?grands modèles", il y a une préférence pour ?l'exotisme” des ?mondes étrangers”, matérialisée par des genres et des formules dramatiques mixtes. La critique littéraire spécialisée aborde les particularités de la sphère thé?trale, pour identifier des directions ?innovantes” et pour contribuer à une ?remise à zéro” du Thé?tre. Un exemple d'un dramaturge qui se démarque sur la scène ?de la diversité” est Matei Vi?niec, dont le travail sera brièvement abordé.Mots clés: thé?tre, formules dramatiques, directions, métamorphoses, ?mondes étrangers”.?n ultimele decenii, teatrul rom?nesc a cunoscut o perioad? complex? ?n propria evolu?ie, o etap? ?de derut?”, afl?ndu-se, totodat?, ?ntr-o continu? ?ncercare de a?ezare valoric?, de redefinire. ?Marile modele” ale secolului XX pe care le analiza George Banu ?n Reformele teatrului... influen?eaz? ?scena rom?neasc?”, dar nu se poate vorbi de o direc?ie unitar?, dup? cum ?i criticul preciza: ?Teatrul (...) a fost supus unui ?ir continuu de revizuiri, metamorfoze ?i muta?ii. Ele se produc av?nd ca scop c?utarea resurselor actului teatral ?n diversele sale componente, ?ndeosebi interpretative, c?ci demersul fundamental prive?te refacerea ?i salvarea teatrului. (...) prometeismul, latent p?n? acum, se impune ca principala atitudine, c?ci c?mpul social permite afirmarea individului. Pasivitatea devine acuzabil?. ?n art? repercusiunile unei asemenea muta?ii se manifest? prin dec?derea prestigiilor modelului exemplar ?n favoarea expresiei artistice inedite.”. ?ntr-o societate ?deschis?” din punct de vedere cultural, c?nd ?c?r?ile nu trebuie s? mai circule pe sub palton”, ?n fenomenul teatral rom?nesc se ?nregistreaz? o serie de ?influen?e”, mai mult sau mai pu?in ?a?ezate”. Schimbarea repertoriului prin punerile ?n scen? a pieselor din alte spa?ii culturale (dramaturgia englez?, american?, francez?, italian?, german? etc.) sau a celor alt?dat? disp?rute de pe afi?e contribuie la diversificarea ?peisajului”, a ?decorului” ?Scenei” perioadei vizate. Astfel, Lucian Giurchescu, (re)venit ?n ?ar?, afirma: ?S?nt convins c? teatrul aluziv nu va mai putea exista, pentru c? nu mai intereseaz? pe nimeni. Un anume gen de teatru metaforic moare ?i el. Trebuie s? reg?ndim metafora, s? reg?ndim forma de expresie, dificultate cu care ne-am ?nt?lnit, de altfel, to?i regizorii care am lucrat ?n str?in?tate”. Chiar dac? referirea vizeaz? zona spectacolului, ?in?nd cont de interdependen?a cu c?mpul literar, extensii se pot realiza. Astfel, ?n ceea ce prive?te dramaturgia rom?neasc? a ultimelor decenii, se remarc? o ?redescoperire” a ?marilor modele”, a ?formelor tradi?ionale”, o ?asumare” a grotescului, o revela?ie a ?exotismului” unor ?lumi str?ine” (spre exemplu, teatrul oriental, asiatic, pentru a nu mai preciza ?i modelul –deja- britanic), chiar o ?nclina?ie c?tre o viziune ?futurist? t?rzie”, de tip ?science fiction” etc. Genul dramatic ajunge s? presupun? ?i s? reprezinte o mixtur? de nuan?e epice (v. textele ce se construiesc doar pe monolog, aparté) ?i de accente lirice (prin includere de versuri, la o prim? vedere). ?Impuritatea” stilului se remarc? ?i ?n ceea ce prive?te speciile. Nu se mai poate vorbi ?n interpretare ?clasic?” de specii ??nchegate”, definite ?clar”, c?ci ?mbinarea inedit? a ?nuan?elor” presupuse de piese duc la hibridiz?ri dificil de ?ncadrat. Cu toate c? nu se mai respect? ?grani?e”, dintre constructele cele mai cultivate, pot fi men?ionate parabola grotesc?, comedia neagr?/amar?, tragicomedia ?. a. ?n critica vremii, se accentueaz? rolul parodiei ?i a pasti?ei, c?rora prin defini?ie, li se pot g?si ?resorturi” cu implica?ii identitare. ?n acest sens, se precizeaz?: ?discursul postutopic ?i antiutopic (...) constituie adeseori un contratext polemic, ideologic ?i estetic deopotriv?. Distan?area, ?n sens postbrechtian, ?i demitologizarea realizat? de dramaturgia de ast?zi constituie o strategie ? estetic?, dar cu scontate efecte extraestetice, etice ?n mentalul public ? de redimensionare a identit??ii noastre culturale, politice ?i sociale.”. Astfel, ?reg?ndirea” ?i ?exorcizarea” trecutului totalitar cap?t? rol ?cathartic” ?ntr-o dramaturgie ?n care categoriile de tragic, comic, dramatic, absurd ?i grotesc se interfereaz? constant. Pe de alt? parte, textele dramatice se structureaz? ?ca ni?te revelatoare palimpseste cu inflexiuni parodice. Intriga ?i mesajul lor sunt deopotriv? grefate pe o canava intertextual? ?i recurg adeseori la tehnica istoriciz?rii evenimentelor relatate, a contextualiz?rii lor socio-istorice”. ?n dramaturgia ?dou?miist?”, apare teatrul alternativ, de strad?, de cafenea / pub / club etc., trat?ndu-se, de fapt, de ce ceea ce Hans-Thies Lehmann numea ?teatru postdramatic”, un fel de ?teatru dup? dram?” sau ?teatrul dup? piesa de teatru”. La nivelul strategiilor, cu implica?ii asupra formei, adesea caracterizat? a fi ?histrionic?”, se distinge simultaneitatea, paralelismul fragmentarismul, repetitivul ?i multiplicitatea, contrastul, discontinuitatea sau descompunerea textului, construc?ia prin deconstruc?ie, abolirea grani?elor dintre formulele dramatice, pentru ?a semnifica”. Despre unit??ile aristotelice, nici nu mai este cazul. Limbajul nu mai este unul ?c?utat”, metaforic, profund, ci este preluat din cotidian sau chiar din ?zonele obscure” ale acestuia. De altfel, acesta ??i pierde rolul definitoriu pentru a marca criza interuman?, o ?ruptur?” de societate, de un ?cel?lalt”, conduc?nd totodat? la o (auto)deconstruc?ie a personajelor, la ?nf??i?area unor ?identit??i ?n f?r?me”. Chiar dac? ?tr?inicia” acestor formule mixte st? sub semnul timpului, un astfel de ?spectacol” este, totu?i, interesant de observat. Teatrul rom?nesc de dup? 1989 ?nregistreaz? ?tot mai frecvent” revenirea la operele absurdului, ?Mro?ek ?i Ionesco fiind prefera?ii”. Manifestarea teatral? ?avangardist?” pare a fi ?o ?ans? de supravie?uire a artei simultan cu arborarea suicidului cultural ca terapeutic? regeneratoare”, survenind atunci c?nd ?sistemul de referin?e active al unei culturi este busculat de seisme sociopolitice”, dup? cum s-a ?nt?mplat ?n cazul spa?iului cultural rom?nesc. (Re)pari?ia acestei tendin?e este considerat? ca ?semn al distrugerii unui limbaj al teatrului pentru a traversa, printr-un alt sistem de referin?e, un teritoriu nerevendicat de nimeni.”. Chiar dac? ?n piesele dramaturgilor avu?i ?n vedere ?n prezentul studiu se pot distinge ?m?rci” ale absurdului, cazul lui Matei Vi?niec se deta?eaz? ?n mod clar. De altfel, nu pu?ine pu?ine sunt lucr?rile care ?l ?ncadreaz? curentului ?teoretizat” de Martin Esslin ?n studiul s?u din 1961, The Theatre of the Absurd . Cu toate acestea, dup? cum ?nsu?i afirm?, autorul se sustrage ??ncadr?rilor”. F?r? a propune o abordare ?n detaliu de piese care s? ilustreze aceste ?nuan?e”, ?in?nd cont de capitolele destinate analizei textuale, scopul prezentului demers este de a eviden?ia caracteristicile, constantele tematice ale teatrului absurdului ?n dramaturgia ultimelor decenii. Astfel, dac? ?n critica vremii se vorbe?te mai degrab? de un ?postabsurd”, se va opta pentru utilizarea constructului de ?prelungiri ale absurdului”, ?in?nd cont ?i de originile acestuia ?n ?agitata perioad?” imediat postbelic?. Dup? cum eviden?iaz? ?i defini?ia termenului dup? Anne Ubersfeld, ?absurdul” / teatrul absurd(ului), reprezentat ?n principal de triada Ionesco, Beckett ?i Adamov, este o punere ?n discu?ie ?nu at?t a personajului (...), c?t a ac?iunii ?i a limbajului”. Pe de alt? parte, teatrul absurdului este definit fie ?n raport cu teatrului grotesc, apel?ndu-se la viziunea lui Meyerhold conform c?reia ?indiferent de gen (comedie, tragedie, dram?, fars? sau vodevil), orice ?teatru autentic? este ?n mod obligatoriu grotesc”, fie ?n rela?ie cu cel existen?ialist, care ridic? ?ntreb?ri privind existen?a ?i identitatea: ?Faptul absurd (...) se coreleaz? ?n ?n?elegerea contemporan?, ?n principal, cu filosofia existen?ei, opus? filosofiei esen?ei. ?ntreb?rii fundamentale a filosofiei esen?ei – Quid est? Ce este? – viz?nd ideea, universalul, filosofia existen?ei ?i opune ?ntrebarea: Cine s?nt eu? Ea se preocup? de individualul particular, izolat, aflat ?n situa?ii concrete, iar nu de om ca un caz exemplar al unei idei.”. ?n acest sens, av?nd ca tr?s?tur? principal? neputin?a fiin?ei umane de a se sustrage Timpului ?i Istoriei, pe fundalul unui spa?iu cultural cu o istorie ?tulbure”, cultivarea unor prelungiri ale absurdului ?n teatrul rom?nesc postdecembrist pare, ?ntr-un fel, justificat?. Subiectul unor asemenea piese ar putea fi considerat, ?grosso modo”, ?un dat”, ?o situa?ie ?de neclintit” ce marcheaz? implacabil un ?ntreg ?univers”. ?Evolu?ia” personajor f?r? con?tiin??, fo?ti ?eroi”, cu stat inter?anjabil ?i adesea anonim, nu va conduce ?n final dec?t la o conservare a st?rii ini?iale, ceea ce a determinat deseori contestarea existen?ei intrigii ca moment al subiectului ?n piesele ?absurde”. Linearitatea ?lumii” ?nf??i?ate nu constituie dec?t o critic? ?amar?” a ?cet??ii”. Personajele sunt lipsite de ra?iune, chiar ?i de aceea de a fi. Limbajul ?minimalist” dezv?luie ?nc? o dat? imposibilitatea comunic?rii, a stabilirii unei leg?turi ?ntre un ?Eu” ?i un eventual ?Tu”, ilustr?nd, nu numai o criz? identitar?, ci una general?, globalizatoare. Iat? un fragment: ?OMUL CARE VORBE?TE ?N ?OAPT?: T?cerea este singurul remediu ?mpotriva bolii morbie care ne macin? specia. Abia ?n ultimul timp ne-am dat seama de acest lucru. Ceea ce nu ?nseamn? c? maladia care ne extermin? ?ncetul cu ?ncetul nu r?m?ne ?n continuare incurabil?. Dar, datorit? t?cerii, se poate acum ?nt?rzia oarecum faza final?. S-a observat c? oamenii care tac tr?iesc mai mult dec?t cei care ??i vorbesc. Iar cei care ??i vorbesc ?n ?oapt? tr?iesc mai mult dec?t cei care ??i vobesc cu voce tare.”. ?n aceea?i gril? se ?nscriu personaje precum Omul care vorbe?te singur, B?rbatul t?cut,Vocile ?n ?ntuneric sau Stanko din Imagineaz?-?i c? e?ti Dumnezeu care, de-a lungul piesei, r?spunde monosilabic ?ntreb?rilor lui Vibko.Supuse fatalit??ii ?destinului”, iner?iei ?existen?iale”, caracterele devin, astfel, simple ?marionete” pe scena unei ?lumi ca teatru”:?FEMEIA 1: Vezi? Cred c? am ajuns s? ?l conduc ca pe o marionet?. (...) Cred c? pot face din el tot ce vreau. (...) De zece ani m? ascult? f?r? s? cr?cneasc?. (...) FEMEIA 2: Ar fi grozav s?-l faci s?-?i scoat? singur un ochi.”. Cu toate acestea, dialogul dintre cele dou?, dup? cum se va observa ?i ?n cazul celui dintre B?rbatul 1 ?i 2, nu trimite dec?t la o dedublare identitar? ?fictiv?”, c?ci singuri ?i ?nsingura?i, ace?tia par a dialoga cu ?geam?nul imaginar”.Nuan?e ale absurdului ?ntr-o epoc? de tranzi?ie cultural? se remarc? ?i c?t prive?te ?identit??ile de v?nzare”, ce nu fac dec?t s? contureze sugestiv o societate cu valori ?r?sturnate”, dezumanizat? ?i dezumanizant?, ?n care ?spiritualitatea” se confund? cu ?materialul” :?B?RBATUL – Unde mergi? AUTOSTOPISTA – La Carson City. (...)B?RBATUL – M-a atins la suflet… faptul c? ai acceptat s? te culci cu mine…”.Chiar ?i din aceste succinte observa?ii, se poate constata c? prelungirile teatrului absurdului ?n perioada postdecembrist? trimit c?tre o tematic? ?actual?”, a omului ?n ?criz?”. Lipsit de identitate, ?ntr-un context ?n care ?nsu?i conceptul este golit de sens, pentru ?fiin?ele de h?rtie” nu se ?ntrevede un final optimist. ?n plus, aceste coordonate sunt accentuate de lipsa comunic?rii autentice ce pare a marca ?o lume”.Bibliografie:CorpusVi?niec, Matei, Teatru descompus sau Omul-lad?-de-gunoi, Editura Cartea Rom?neasc?, Bucure?ti, 1998.Vi?niec, Matei, Omul care vorbe?te singur (orice edi?ie), disponibil online: (reaccesat pe data 20.12.2019).Vi?niec, Matei, Imagineaz?-?i c? e?ti Dumnezeu, Editura Paralela 45, Pite?ti, 2008.Vi?niec, Matei, Omul din cerc (teatru scurt 1977-2010), Editura Paralela 45, Pite?ti, 2011.Istorii literare ?i volume criticeAntofi Simona, The exile literature of memoirs - debates, dilemmas, representative texts and their formative-educative effects, ?n Odabasi, HF (edit.), 3RD WORLD CONFERENCE ON LEARNING, TEACHING AND EDUCATIONAL LEADERSHIP , Brussels, BELGIUM , 25-28 oct. 2013, Procedia Social and Behavioral Sciences, Volume 93, p. 29-34, DOI: 10.1016/j.sbspro.2013.09.147, Accession Number ? WOS:000342763100005.Banu, George, Reformele teatrului ?n secolul re?nnoirii, Editura Nemira, Bucure?ti 2011.Gancevici, Olga, Despre teatrul lui Matei Vi?niec: cuv?nt, imagine, simbol, Editura C?r?ii de ?tiin??, Cluj-Napoca, 2014.Ghi?ulescu, Mircea, Istoria literaturii rom?ne. Dramaturgia, Ed. Academiei Rom?ne, Bucure?ti, 2007.Krauss, Henning, Literatura ?ntre rezisten?? ?i colabora?ionism, ?n rom?ne?te de Cornelia Ioncioaia, postfa?? de Ioan Constantinescu, Editura Junimea, Ia?i, 1992.Iancu Botezatu, Elena, Reflect?ri identitare ?n dramaturgia rom?n? postdecembrist?, Editura Casa C?r?ii de ?tiin??, Cluj-Napoca, 2019.Lehmann, Hans-Thies, Teatrul postdramatic, traducere din limba german? de Victor Scorade?, Editura UNITEXT, Bucure?ti, 2009.Mali?a, Liviu, (coord.), Via?a teatral? ?n ?i dup? comunism, Editura EFES, Cluj, 2006.Milea, Doini?a, Confluen?e culturale ?i configura?ii literare. Despre metamorfozele imaginarului ?n spa?iul literar, Editura Didactic? ?i Pedagogic? R.A., Bucure?ti, 2005.Nelega, Alina, Structuri ?i formule dramatice de compozi?ie ale textului dramatic, Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2010.Pavel, Laura, Teatrul ?i identitate. Interpret?ri pe scena interioar? / Theatre and Identity. Interpretations on the Inner Stage, Editura Casa C?r?ii de ?tiin??, Cluj-Napoca, 2012.Popescu, Marian, Scenele teatrului rom?nesc (1945-2004). De la cenzur? la libertate. Studii de istorie, critic? ?i teorie teatral?, Editura UNITEXT, Bucure?ti, 2004.Popescu, Marian, Oglinda spart?. Despre teatrul rom?nesc dup? 1989. Critic? teatral?, polemici, puncte de vedere, Editura UNITEXT, Bucure?ti, 1997.Runcan, Miruna, Modelul teatral rom?nesc. Eseuri de critic? ?i antropologie teatral?, Editura UNITEXT, Bucure?ti, 2000.Ubersfeld, Anne, Termeni cheie ai analizei teatrului, traducere de Georgeta Loghin, Editura Institutul european, Ia?i, 1999.De la ra?iune la nebunie ?i invers ?n N?pasta de I. L. CaragialeAsist. univ. dr. F?RMU? IoanUniversitatea ??tefan cel Mare” din SuceavaAbstract: This article debates the problematic of madness in the case of I.L. Caragiale’s N?pasta. The starting point to our discussion is the definition of the term in relation with reason, the logos and the world. Literature has always shared a fascination with the dialectic of reason and madness. Numerous critics have put the language of madness in relation with that of literature. They share the idea of deviance from the common language. Literature allows us to have a close-up on madness, a look from within, based on the fact that it gives insanity a voice. The topos of madness has a long tradition in Romanian literature also. Every literary epoch offers us a representation of madness. That is why, in the text we analyse, our interpretation focuses on the characters considered to be mad, the spaces relegated to the insane, the language of madness, its forms of manifestation or the solutions of healing, as the drama may be read as a meditation on the relationship between madness and freedom. Thus, Caragiale uses this literary topos in order to undermine the conceptual clarity of some terms that madness enters a dialectic relationship with: reason, liberty, morality. Key words: madness, reason, liberty, moral ambiguity, manipulation?nc? de la ?nceputurile sale, literatura s-a ar?tat fascinat? de fenomenul nebuniei, animat? probabil de dorin?a de a afla ceea ce se afl? dincolo de ra?iune. Foarte rapid, cei doi termeni au intrat ?ntr-o opozi?ie binar?, unul definindu-se prin cel?lalt. Nu de pu?ine ori, ?ns?, literatura a sabotat aceast? claritate conceptual? ce pare a le desp?r?i definitiv utiliz?rile. Spre deosebire de discursul ?tiin?ific care o trateaz? ca un obiect, r?m?n?ndu-i oarecum str?in?, literatura are puterea de a media cunoa?terea nebuniei din interior: o cunoa?te vorbind-o, aduc?nd-o ?n limbaj, folosind-o ca prilej de medita?ie asupra rela?iei omului cu ra?iunea, libertatea, umanitatea, autoritatea, societatea, chiar cu el ?nsu?i. ?Existen?a noastr? e ra?ional?”, sus?ine Allen Thiher, ?at?t c?t exist?m ?ntr-un limbaj comun, ceea ce presupune c? posed?m un set de presupuneri despre lume garantate social” (THIHER 1999: 16). Nebunia ?ns? e o ruptur?, o ruptur? de comunitatea a c?rei viziune asupra lumii o ?mp?rt??im prin cuv?nt. ?n afara acestei leg?turi sociale comune ?i a limbajului care le mediaz? se afl? pustiile pe care nebunul r?t?ce?te. Fascina?ia lui Caragiale pentru tema nebuniei a constituit c?ndva un punct de atrac?ie al criticii literare. ?ntre timp, nu doar problematica ?n sine a disp?rut de pe radarul ei, dar ?i acea zon? a scrisului s?u, asociat? de unii detractori cu ?tragicul” sau cu ?tragi-comicul”. ?ntre scrierile sale, N?pasta ocup? un loc singular: e singura dram? (deci singura oper? dramatic? scris? ?ntr-un registru grav), iar toposul nebuniei nu e situat ?n descenden?a naturalismului, ci devine prilejul unor problematiz?ri, c?ci nebunia a fost ?ntotdeauna asociat? cu un spa?iu al alterit??ii, al excluderilor sociale, al rostirii unor adev?ruri din pozi?ia de marginal. Organiz?ndu-?i piesa ?n jurul unor opozi?ii binare precum ra?iune-nebunie, control-libertate, fiin??-nefiin??, umanitate-dezumanizare, Caragiale complic? mult sensurile operei, anul?ndu-le valoarea de concepte tari, fondatoare ale societ??ii moderne, care ?n epoca sa se afla abia la ?nceput. C? nebunia, ?n discursul literar, a fost ?ntotdeauna legat? de spectacolul pe care ?l genereaz? acest topos e de domeniul eviden?ei. Vorbim, ?n fond, despre Caragiale ?i despre genul dramatic. Carnavalescul e implicat ?n toate componentele prin care e reprezentat fenomenul: personajele nebune sau aflate ?n preajma nebuniei, spa?iile os?ndi?ilor, limbajul nebuniei, formele ei de manifestare sau solu?iile vindec?rii. Luate separat, fiecare spune o poveste. Casa cu nebuni. E interesant de observat c? la un moment sau altul al operei, fiecare personaj al lui Caragiale fie se consider?, fie este considerat smintit. ?ncep?nd cu Ion ?i trec?nd pe la Dragomir, Gheorghe sau Anca, fiecare personaj se situeaz? mai aproape sau mai departe de nebunie. Caragiale extrapoleaz? ?i extinde grani?ele conceptului p?n? aproape de opusul s?u, ra?iunea, uneori cu inten?ia de a le dep??i. Ion. E singurul personaj din oper? asupra nebuniei c?ruia exist? un consens. Sminteala i se reflect? ?n locul provenien?ei (ocna), ?n comportament (personajul sf?r?e?te prin a se sinucide), ?n limbaj (oracular, marcat de fobii, transmi??tor de spaime), chiar ?i ?n viziunea asupra existen?ei. Cauzele-i sunt oarecum ambigue. Ziarul pe care ?l cite?te Gheorghe induce ideea c? omul e posibil s? se prefac?. Dragomir, ?ns?, care fusese de fa?? la proces, afirm? c? prezenta deja semne de nebunie: ?Dac-a fost tic?los, prostul! L-a g?sit cu c?ma?a plin? de s?nge, a v?zut la el luleaua, tutunul ?i amnarul mortului... Dac? s-a bucurat s? fure ni?te nimicuri de la un mort pe care l-a g?sit ?n p?dure, eu stric?... Era t?mpit... c?nd i-a citit os?nda, r?dea...”. Tot din ziar afl?m c? era mai tot timpul ca ?i liber, foarte pu?in p?zit, c? nebunia sa era par?ial? (excep?ie f?ceau momentele c?nd ?l apuca ?mania persecu?iei” – ce o fi ?nsemn?nd?!) ?i c? ar fi c?zut ?n ocna veche. Intrarea ?n scen? a personajului, perceput prin ochii Anc?i, ?i completeaz? portretul: un str?in, venit de departe, un r?t?cit – deja a configurare a imaginii alterit??ii. Secven?a creeaz? un precedent: nebunul vorbe?te ?i avem ocazia de a-l cunoa?te prin el. Ion e con?tient c? e nebun (o declar?, e ?i motivul pentru care cere protec?ie, m?ncare, poman?) ?i recunoa?te c? nu ?l apuc? ?ntotdeauna. Nebunia sa e explicat? de personajul ?nsu?i ?n termeni religio?i (un suflet situat ?ntre ispita Necuratului ?i protec?ia Maicii Domnului), patologic (prin buba care ar indica drept loc al nebuniei capul; se implic? ?i o leziune, c?ci buba ?l arde, ?l doare) sau social (victim? a unor abuzuri: a fost b?tut ?n cap p?n? a m?rturisit crima de care este acuzat). Fobiile fac din el o victim?, aspect care complic? statutul nebuniei sale. Textul nu ne spune, ?ns?, dac? aceasta a fost indus? sau agravat? de b?t?ile ?ncasate la ocn?. Dragomir. Personajul este, sub aspectul dezax?rii, cel mai apropiat de Ion. De?i nu e declarat oficial nebun, comportamentul, starea sa psihic? ?l arat? a fi ?n pragul nebuniei, deci un Ion ?n devenire (aspect despre care s-a mai vorbit). ?n realitate, personajul e mai aproape de nebunie dec?t o las? s? se vad? statutul s?u de om liber. Aceasta pentru c? e de la ?nceput p?n? la sf?r?it un prizonier. ?nchisoarea sa nu e una fizic?, ci psihic?: un suflet torturat, n?p?stuit, obsedat de dorin?a de a sc?pa. Cauza nebuniei sale ?i e foarte bine cunoscuta: Anca (?Eu sunt s?n?tos, crezi, de c?nd am luat-o?... Uf! M-am s?turat! De opt ani de zile, Dumitru ?i iar Dumitru; pe ?l auz c?nd vorbe?te ea, c?nd m? uit la ea, ?l v?z pe el... Eu tr?iesc ?n cas?, m?n?nc la mas?, dorm la un loc cu stafia lui”). Cauzele nebuniei sale sunt explicate psihologic. Una e situat? ?n trecut: obsesia erotic? (Ana e femeia pentru care l-a ucis pe Dumitru), cealalt? se afl? ?n prezent: remu?carea (o stare perpetu? de tensiune, am?narea la nesf?r?it a posibilit??ii deful?rii, co?marul existen?ei de zi cu zi). Personajul e con?tient, de altfel, c? e ?nstr?inat de sine: ??tii tu cum tr?iesc eu?... ?tii tu ce am f?cut eu pentru femeia asta?... C? mai bine ?mi fr?ngeam g?tul p?n? s? n-o fi ?nt?lnit!... Dac? nu era femeia asta ?nd?r?tnic?, eu eram ast?zi altfel de om!”. Dep?rtarea lui de realitate e semnalat? de vedenii, co?maruri, team? de ?ntuneric, alcoolism. Toate trimit la un suflet torturat, ?nchis ?ntre dorin?a confes?rii ?i teama de arestare. Gheorghe. De?i e situat departe de nebunie, faptul c? ?mp?rt??e?te cu Dragomir obsesia erotic? pentru Anca (?n fond, prima cauz? a ?nstr?in?rii c?rciumarului) ?l transform? ?ntr-un posibil nebun. S-a v?zut ?n el un Dragomir ?n devenire. Perspectiva aceasta e ?ncurajat? inclusiv de jocul echivoc al Anc?i, c?reia, din dorin?a de a-l pedepsi pe b?rbatul ei, ?i sur?de, la un moment dat, ideea de a-l ?mpinge pe Gheorghe spre crim?: ?Da, da' s? nu ui?i c? sunt nevasta lui Dragomir... dac? moare el sunt a ta!... Gheorghe, m-am jurat: c?nd o c?dea a dint?i lopat? de p?m?nt pe co?ciugul lui, eu s? fiu ?n bra?ele tale... Ai priceput?” De aceea, Anca nu doar c? nu ?l ?ndep?rteaz?, ba ?i ?ntre?ine mania. ?i el devine o unealt? ?n m?inile femeii, care ?l ?nchide (psihologic) ?ntr-o capcan?. Anca. Imaginea ei o situeaz? ini?ial la cel?lalt cap?t al nebuniei: ra?iunea. O caracterizeaz? o permanent? stare de trezie, o luciditate extrem?, un personaj care se hr?ne?te cu obsesia r?zbun?rii ?i a afl?rii adev?rului pe care Dragomir ?l ascunde. Totu?i, construc?ia ei ca simbol al ra?iunii nu o salveaz? de stigmatul nebuniei; semnele alien?rii nu o ocolesc nici pe ea. Ele sunt verbalizate de Dragomir: nu a z?mbit niciodat?, nu se comport? ca o so?ie protectoare, boce?te mereu, neput?nd a se desp?r?i de umbra r?posatului, e scindat? interior: ?Ea m-a luat ca s? aib? cine s?-i ?ie soroacele de sufletul r?posatului. Din ziua ?nt?ia a cununiei ?i p?n? ast?zi, o dat? n-am v?zut-o z?mbind; de atunci ?i p?n? ast?zi cu trupul e aicea pe lumea asta ?i cu g?ndul e la Dumitru pe lumea ailalt?.” Masca tragic? din spatele c?reia ?l tortureaz? pe Dragomir (care o face, de?i rec?s?torit?, tot o v?duv?) nu o salveaz? de alienare. ?n timp, Anca s-a identificat cu masca: sunt 9 ani de c?nd o poart?, 9 ani f?r? posibilitatea gratific?rii, 9 ani de supraveghere continu?. Dus? la extrem, luciditatea e ea ?ns??i o form? a nebuniei. Spa?ii ale nebuniei. Locurile asociate cu nebunia sunt spa?ii ale excluderii, ale ?nchiderii, ale izol?rii, situate deci departe de umanitate, purt?nd adesea conota?ii infernale. ?n oper?, ele urm?resc traseul lui Ion: ocna, casa lui Dragomir, pu?ul ?n care e aruncat dup? moarte. Este prilejul perfect pentru Caragiale pentru a pune problema libert??ii. Ocna. Este spa?iul dinspre care sose?te Ion, care pune al?turi criminalii ?i aliena?ii mintal. Imaginea pe care i-o contureaz? Ion o apropie de haosul primordial: h?ul f?r? fund, ?uitul, balta de la fundul ocnei p?r?site. A?adar, un infern, un nomansland, spa?iu al nefiin?ei, al terorii. ?n mod simptomatic, Ion nu o percepe ca pe un loc str?in. Pentru el, la ocn? ?nsemn? acas?: ?A?a a f?cut unul de la noi de la ocn?...”. Acolo, Ion a avut mereu sentimentul libert??ii. A?a afl?m din ziarul citit de Gheorghe. Nu acela?i lucru se poate spune despre casa ?n care a ajuns. ?n preajma Anc?i, a lui Dragomir, aceast? percep?ie se estompeaz?. Cumva, o sugereaz? ?n mod subtil Caragiale, Ion nu a sc?pat. Infernul domestic. N?scut? din crim?, suspiciune, obsesie a r?zbun?rii, casa pe care Dragomir ?i Anca o fac e un spa?iu ?nchis, al torturii psihice, ?n care personajele care p?trund r?m?n captive. Scena, ?n care Dragomir ?mpreun? cu Ion ?ncearc? s? evadeze, e sugestiv?. Con?tient de riscul pe care ?l presupune a petrece ?nc? un an ?n compania Anc?i, acum c?nd posibilitatea m?rturisirii e at?t de aproape, c?rciumarul are ideea de a fugi ?n lume. ?n pragul u?ii, pe moment, el are impresia c? au fost ?ncuia?i ?n?untru. G?se?te cheia, dar sunt ?nt?mpina?i de Anca: ?Ne-a ?nchis pe dinafar?! (st? un moment, caut? cu g?ndul ?i aduc?ndu-?i aminte) A! (se caut? ?n buzunare... g?se?te cheia ?i deschide. Anca le vine ?n fa??; ei se dau ?napoi; ea intr? ?i ?nchide u?a)”. Celor doi le este interzis s? fug?. Destinul lor e acela de a r?m?ne captivi ai acestui spa?iu controlat ?n totalitate de femeie. Rolul ei e clar acum: supravegherea (?S? r?m?i aici ?i s?-l ?inem ?i pe el p?n? ne-om g?ndi la altceva mai cuminte… C?t o fi aici, ?l iau eu pe seam?.”). Pu?ul p?r?sit. E locul ?n care sf?r?e?te Ion, dup? ce se sinucide. Nu cade ?n el, ci este aruncat acolo de Anca cu Dragomir ?n momentul ?n care femeia a g?sit oportunitatea perfect? de a sc?pa de so?ul ei. Nu putem rata similitudinea ocn? p?r?sit?-pu? p?r?sit. ?ntr-un fel sau altul, Ion sf?r?e?te tot ?n fundul unui h?u. ?n felul acesta, nebunul e folosit ca ?ap isp??itor, ca unealt? ?n m?inile ra?iunii nu o dat?, ci de dou? ori. Limbajul nebuniei. Spuneam ?n partea de ?nceput a articolului c? literatura ne ofer? posibilitatea cunoa?terii nebuniei din interior. Ca ?ntr-un spectacol, nebunia e interpretat?, jucat?, vorbit?, f?cut? vizibil?. Carnavalescul i-a ?nso?it ?ntotdeauna punerea ?n scen?. S? o privim deci de aproape ?n interpretarea personajul Ion! Cum nebunia sa e par?ial?, limbajul s?u are ?i o component? logic?, func?ional?. Exist?, ?ns?, ?i momente de ruptur?, de desp?r?ire de func?ionarea logosului: verbalizarea neantului (??i c?nd m? chinuie?te Necuratul, numa' vine Maica Domnului de m? scap?... Necuratul mi-a poruncit de dou? ori s?-mi fac seama singur... ca s?-mi ia sufletul”), limbajul terorii (?Spui, s? nu m? love?ti, s? nu m? ba?i!”), explica?ia patologic? dublat? de o con?tiin?? a anormalit??ii (?Vezi c? eu... sunt nebun... ?i c?nd m? speriu m-apuc?, fie pe pustii locuri! ?i, c?nd e s? m-apuce, ?mi vine ?nt?i cu grije ?i cu sc?rb? ?i pe urm? cu spaim?... ?i m? arde. Eu am o bub? aici ?n?untru...”). ?n momentul de tensiune creat de dezv?luirea c? nu el e vinovatul, ci Dragomir, Ion se transform?, sub impulsurile Anc?i, ?ntr-o unealt? a drept??ii. Limbajul s?u devine profetic, mesajele sale sunt sibilinice: ?Tu... e?ti dracul!... Dac? tu e?ti dracul, de ce nu te duci s? stai ?n balta unde te-a gonit Maica Domnului?... Or de ce nu mergi pe pustii locuri? Or de ce nu te ?ntorci ?n fundul iadului?... De ce? (?l pune ?n genunchi.)”. Mesager al spa?iilor infernale, limbajul lui Ion ?nsp?im?nt?, devine terifiant. Cuv?ntul s?u e c?t pe ce s? se transforme ?n fapt?, moment ?n care Anca intervine, oprindu-l. Parabola fiului care ?i-a ucis tat?l ?i a dat vina pe fratele s?u d? limbajului lui Ion un caracter oracular. El ?i arat? lui Dragomir calea (pe care c?rciumarul oricum o va ocoli). Morala pove?tii sale e absurd?: uciga?ului nu i se permite s?-?i cear? iertare de la fratele aflat pe patul de moarte. La fel de absurd? e ?i ?ncercarea lui Dragomir de a fugi ?mpreun? cu Ion. ?ns? viziunea asupra existen?ei pe care o dezv?luie Ion aici ?l face pe nebun mai uman dec?t to?i cei din jurul s?u care nu vor dec?t s? ?l foloseasc?. Nefunc?ional, limbajul s?u a r?mas nepervertit. Ra?iunea nu i-a putut corupe g?ndirea, lucru pe care nu ?l putem spune despre ceilal?i. Subiectivitatea sa e pur?. El spune ceea ce g?nde?te: f?r? interese ascunse, f?r? falsitate. Limbajul ?i g?ndirea sa, de?i afectate de semnele rupturii de tot ceea ce e comun, rela?ional, civilizat, ?l fac mai uman. ?n momentul trezirii sale din somn, dup? ce Anca le-a interzis b?rba?ilor s? p?r?seasc? locuin?a, Ion e tulburat, speriat. Realitatea pe care o verbalizeaz? acum e situat? undeva ?ntre veghe ?i vis. Fobiile sale (teama de b?taie, teama de moarte) nasc ?n vorbirea-i afectat? viziuni co?m?re?ti. Limbajul s?u devine polifonic. Tr?ie?te ?n teroare, nu mai face distinc?ie ?ntre real ?i ?nchipuire, se identific? cu agresorii s?i (care continu? s?-l bat? ?i dup? moarte), nu mai are percep?ia sinelui (sinele s?u devine un altul, personajul se prive?te din exterior): ?De ce-l mai bate pe Ion dac? a murit? (d? cu piciorul ca cum ar vrea s? ?nl?ture ceva.) S?-l ia de aici... e plin de s?nge... (mai d? o dat?.) Nu mai mi?c?... (iar.) A murit... (porne?te spre fund.) Nu pune?i m?na!... S? nu da?i... Ion a murit! (se smuce?te ?i le scap?; se repede la tarab?, ia un cu?it mare ?i ridic?ndu-l ?n sus m?re?.) Nu pune?i m?na!... Ion merge la Maica Domnului. (se precipit? ?n odaia din st?nga.)”. ?n accesul s?u de nebunie, Ion se sinucide. Ultimele lui cuvinte, verbaliz?ri ale halucina?iei, ?i explic? gestul: o oscilare ?ntre teama de profanare a propriului corp (motiv pentru care cere ca m?runtaiele lui s? fie aruncate la c?ini) ?i nevoia reg?sirii lini?tii (?n s?nul protector al Maicii Domnului). Moartea lui e prin urmare un gest extatic. Solu?ii de vindecare. Unele boli pot avea remediu, altele nu. Rezolvarea ?ine de natura traumei. De?i piesa lui Caragiale nu le tematizeaz? ?n mod explicit, condi?ia tragic? a eroilor implic? ?i trimiteri, de ordinul medita?iilor, la solu?ii existen?iale. Pentru Ion, aceast? cale e sinuciderea. Odat? condamnat, via?a lui a devenit absurd?. Singurul drum e pentru el ?ntoarcerea la ocn?, c?ci traumele suferite (b?t?ile repetate) nu ?i mai permit ?ntoarcerea ?n s?nul civiliza?iei. Abia acum se clarific? sensul bolii sale, acea ?manie a persecu?iei”, care st? la baza alien?rii sale mintale, ?n fond, o team? de anihilare, moartea violent?: ?Uite cum ?l bate! Uite cum ?i d? la cap lui Ion! (?ip?nd de groaz?.) A!... Nu!... Nu!... Nu da?i! (?n culmea spaimii.) O s?-i sparg? oasele, ?i turte?te ?easta capului... O s?-l omoare!” Devine astfel propriul doctor ?i ??i extrage nebunia din el. Distrug?ndu-?i corpul, un corp deviant, profanat de Necuratul, Ion cere celor doi s?-i arunce m?runtaiele (humorile?) la c?ini. ?n cazul lui Dragomir, solu?ia e confesiunea. Fuga ?n lume e doar o iluzie, e aspira?ia unui suflet prizonier al unui spa?iu (psihologic|) ?nchis, care caut? o solu?ie de ie?ire. Ca suflet torturat de remu?care (iat?, deci, ?i posibilitatea recuper?rii umanit??ii), Dragomir nu are dec?t o solu?ie. ?i m?rturisirea vine, pe final, c?nd, prins ?n capcan?, obosit, incapabil s? se opun?, dezorientat, supus unui rechizitoriu, spune tot. Confesiunea, ?ns?, nu ?i aduce eliberarea dorit?. Pentru Gheorghe, solu?ia e autocontrolul. De altfel, inten?ia sa de a pleca din sat figura la ?nceput ca o cale viabil?, probabil cea mai bun?. E con?tient c? obsesia aceasta erotic? ?l va conduce spre un gest nes?buit: ?Lumea a cam sim?it... eu s? m? st?p?nesc nu poci... ?i nu voi s? m? fac de batjocur?, s? m? ?iu de urmele tale ca un n?t?r?u. (Anca st? pe g?nduri.) Nu mai merge... s? fiu prieten cu b?rbatu-t?u, care nu-i om de felul meu, numai ca s? te poci vedea mai des!...”. Dar nu pleac?, ci cedeaz? dorin?ei de a-?i ?mplini obsesia erotic?, moment ?n care devine la r?ndu-i o unealt?, o victim?. Se las? purtat de promisiunile Anc?i ?i e la un pas de a lua locul lui Dragomir. ?n schimb, Anca a urm?rit cu obstina?ie un singur scop: pedepsirea criminalului primului ei so?, Dumitru. Nu oricum, ?ns?. Femeia a avut mai multe oportunit??i de a sc?pa de so?ul pe care l-a ur?t: a-l ucide ?n somn, a-l pune pe Gheorghe s? o fac?, a l?sa pe Ion s?-l sugrume. Refuz?, ?ns?, pentru c? ar fi lipsit r?fuiala. Purt?nd masca tragic? a v?duvei, Anca e pentru Dragomir o harpie. Piesa o construie?te ?ns? ca un simbol al ra?iunii, o ra?iune pervertit?, ?ns?, pus? ?n slujba r?zbun?rii. De?i e ea ?ns??i o n?p?stuit?, Anca nu figureaz? ca o eroin?. E rece, obsedat?, desfigurat? interior. ?n timp, figura tragic? aproape i s-a anulat. A r?mas doar ideea aceasta a r?zbun?rii oarbe. Formele ?n care o face, ca purt?toare de ra?iune, sunt agresive, dezumanizante. Dragomir, adev?ratul n?p?stuit al piesei, le deconspir?: teroarea, controlul, supravegherea, manipularea. ?n m?inile ei, Ion, nebunia a?adar, devine o unealt?. Iat? la lucru logica ei rece, corupt?, necru??toare: ?Nebunul ?sta tot e os?ndit o dat?... Pentru un p?cat, dou? ori zece, un om tot cu o via?? pl?te?te... ?i f?r? alt? vin? nou?, nebunul tot are s? fie prins p?n? la urm? ?i ?ntors acolo de unde a fugit... (pauz?.) ?i dac? e vorba, ce este mai bine pentru un nebun? S?-?i t?rasc? via?a pribeag ?i chinuit, f?r? ad?post, f?r? o zdrean?? pe el, f?r? hran?, ori s? tr?iasc? la ?nchisoare ?mbr?cat, hr?nit ?i ?ngrijit la vreme ?i ad?postit?... S? fie slobod e mai bine? S? se bucure de lumina soarelui ?n bun?voie?... Dar e nebun... Mai are nebunul bun?voie?... Lumina soarelui f?r? lumina min?ii... O s?-i ?ie lumina soarelui singur? iarna de cald, ori de foame vara? O s? g?seasc? ori nu un suflet de cre?tin s?-l miluiasc? cu o f?r?m? de p?ine.... o s? degere, or o s? se coac? toat? ziua, nem?ncat, gonit de lipsa lui de voie, ?i seara o s? adoarm? de foame pe p?m?ntul gol. A?a-a?a... locul lui e la ocn?... Dumnezeu, cine ?tie pentru ce p?cate, l-a aruncat ?n pr?pastie, dar a fost ?i bun ?i i-a luat mintea cu care s?-?i judece tic?lo?ia: i-a dat greutatea... dar i-a luat cump?na!” Condi?ia de victim? a lui Ion nu o ?mpiedic? s? se foloseasc? de oportunitate ?i s? ?l mai foloseasc? o dat?. E ca ?i cum, pentru ea, nebunul nici nu exist?. U?urin?a deciziei sale se datoreaz? faptului c? ?i anuleaz?, f?r? remu?care, umanitatea. Absen?a ra?iunii, a con?tiin?ei de sine ?l scoate pe Ion dintre fiin?e. Acoper? ira?ionalul faptei sale conving?ndu-se (ori conving?ndu-ne, c?ci a-i da dreptate ne transform? ?n complici) c? locul lui e la ocn?, departe de D-zeu ?i de lume. Iar dac? nebuniei i s-a luat greul, dar i s-a l?sat cump?na, atunci ra?iunea nu mai poate fi locul libert??ii, dar nebunia da. Ambiguitatea moral? a secven?ei de mai sus caracterizeaz? ?ntreaga pies?. Finalul ei, ?n care Anca repet? nedreptatea ini?ial?, cea care l-a ?nchis pe Ion, nu o rezolv?. Din contr?, o perpetueaz?. Conceptele tari pe care civiliza?ia modern? e construit?: ra?iune, libertate, umanitate sunt erodate. Logic? ?n care Caragiale crede este cea a paradoxului. Astfel, ca s? m? ?ntorc la studiul lui Allen Thiher, ??n disolu?ia tuturor contrariilor, nebunia existen?ei ?nse?i poate vorbi”. Bibliografie: Erasmus din Rotterdam, Elogiul nebuniei, Antet, 2000Foucault, Michel, Istoria nebuniei ?n epoca clasic?, Humanitas, 2005 Porter, Roy, Madness. A Brief History, Oxford University Press, 2002 Rieges, M. Branimir, Dionysus in literature: essays on literary madness, Bowling Green State University Popular Press, 1994Scull, Andrew, O istorie cultural? a nebuniei. De la Biblie la Freud, de la casa de nebuni la medicina modern?, Polirom, 2017Thiher, Allen, Revels in Madness. Insanity in Medicine and Literature, The University of Michigan Press, 1999 Weineck, Silke-Maria, The abyss above: philosophy and poetic madness in Plato, H?lderlin and Nietzsche, State University of New York Press, 2002An identity question: us, the Balkans, BalkanismAsist. univ. dr. COSTEA Alina Ovidius University of ConstantaAbstract: The studies that made this research possible and that have provided the perspective for us are the comparative literature and cultural studies of Mircea Muthu, The Romanian Literature and the South-East European spirit, and Maria Todorova’s volume , Imagining the Balkans, an American researcher of Bulgarian origins who analyzes the evolution of the Balkans and their image in relationship with the West and with itself, from a historical point of view. Despite the fact that the Balkans continue to be considered the “powder barrel” of Europe, their historical and cultural significance is not to be neglected, especially in connection with the European spirit. Considering the harsh conditions in which the East-European intellectual was obliged to face and to create, his works have become nonetheless, a reconfirmed way for the power of man to overcome his limitations. More than any other European, the East European has met the worst invention that has ever been invented to oppress the human mind: the communist regime (a possible avatar of the Ottoman oppression in the past). With all due challenges that have been forced on him, the East European intellectual’s creations have gained symbolic value, that of salvation through culture, through the ability of detaching oneself from the cruel everyday reality, aiming at spiritual detachment.What we are trying to achieve through this paper is to advance a discussion regarding some key concepts which can help us better acknowledge our role and function in life, and most of all, gain conscience of our nature. What we are and what we are going to be has an indestructible connection with what we used to be. Our cultural identity must be permanently validated, reminded, mostly for the younger generations.Key-words: identity, history, the Balkans, Orientalism, EuropeA handful of conceptsWhat does South-East European spirit mean? Is it a timeless foma mentis or can it be historically circumscribed to a certain era? Can we cleave some concepts to define it? These are the questions that Mircea Muthu in his research Romanian literature and the South-East European spirit is trying to find answers to and they can be the starting point in shaping our common identity, seen in coherence with the geographical space within which it has been born, together with the collective unconsciousness, iconic for the space in question.The year that the above mentioned critic proposes when unwiding the historical stages supporting the sereached concepts is 1453, a date that, together with the expansion of the Crescent and with the rising of the turks, had turned ?the South-East European spirit into an impact between the Ottoman force and the South-East European communities on one hand, and into a shared battle field, ideologically speaking, for the fight against an empire being at the biginning of its edifice.”(Muthu:1976, 20)In such circumstances, the very existence of the peoples in the Balkans would have been impacted by heroism in constantly trying to keep themselves in the shadow of the Greek traditions, having as unique reference point the Byzantine Empire, which became, afterwards the symbol of Lost Paradise. Still, the turks must be integrated into the South-East European spirit, not only for the reactions that they had provoked, but also for the Oriental wisdom- manifested in the folk creations- that the South-East spirit has incorporated and adapted to the characteristics of each people. For us, Anton Pann and Mihail Sadoveanu knew how to fully harness the Oriental wisdom, and for that, they stand as Romanian writers, first of all, and then as South-East European writers. Because of the fact that by ?South-East European spirit” Mircea Muthu understands a unity in diversity, an ethnical concept, specific for the period of the Ottoman domination, the reseacher has propounded that the concept should be replaced with the one of ?Balkanism”. From a historical standpoint, the term ?Balkanism” designates the period of time when the Crescent ruled. Thus, the two concepts mentioned so far are not overlapping, but describing a historical continuity. The logical question that arises when acknowledging that is, therefore: what does Balkanism encompass? The answer can not be but a vast one, furthermore, it can be reduced to the following features: ?the data for a common axiology for the penisular peoples in the XVIth and XVIIIth centuries: the anti Ottoman attitude which had flourished in numerous artistic expresions, the morality, the folk rhetorics, the elements of thinking and the Ortodox- Christian mentality and the secular mentality, the relationship between the aulic level and the folk one.” (Muthu:1976, 20)The Balkans as a history circumstance can be of interest as long as they generate ?a series of aesthetic concepts in the same category with literary motives and themes” (Muthu:1976, 21) those being accountable for ?the literary Balkanism”, identifiable, up to a point, to the distressing feeling caused by the cruel history of the peninsula. The researcher cited makes it clear that ?looking through the lens of history, the Balkans do not connote artifice, nor decorativism or billingsgate, but a drama that has been stamped by tragedy, not only once.” (Muthu:1976, 21)Balkanism coded as an aesthetic reality or as an artistic literary fiction, is to be separated from the Balkans and from the South-East European spirit, defining itself as ?an art of speech that recovers and buys back- in a tragical or in a parody manner- a dramatic national history, giving us the feeling of being permanently rooted here, in time and space” (Muthu:1976, 21). An easier definition would be that of a synthesis between our Latin essence (a fact that tells us apart from the other peoples in the Balkan Peninsula) and the forms of epos, of folk, of Oriental narrative.With Romanian literature, Balkanism as an aesthetic project, has been announced by Dimitrie Cantemir and has been consolidated, as a style of writting, by Anton Pann. In the XXth century, the literary extensions of the Balkansim had not ceased to make a statement through the works of authors such as Ion Barbu, Mateiu Caragiale, I.L. Caragiale, Eugen Barbu, and not in the least Vasile Voiculescu in whose literary creations the phenomenon was rehabilitated and approved from an aesthetic point of view. And literature, as well as the other arts, can speak about who we are, who we were and, inevitably, about who we are going to be.Balkanism as a concept has to be charged as a very intricate notion image which has been generated as a result of the spiritual and political cohabiation of the populations in the Peninsula, cohabitation having at its core the idea of a wretched feeling induced by a tragical common history. What can be decoded, at a first glimpse, as a superficial and ignorant attitude, of Oriental origins, it is only a typical manner for the inhabitants of the Peninsula to impose their detachment from a tragic destiny, through embracing the mask of picturesque and of carnival. Eventhough Nastratin Hogea laughts at everybody and about everything, his laughter is nothing but a means of salvation from the tragic. Ion Barbu’s lyrics ?Holy body and food to him, Hagi was feeding on himself” summarize the whole ordeal that hides behind the mask. The moral and the satire represent the two major components of the literary Balkanism which needs to be perceived as ?a drama, historically rated, first of all” (Muthu:1976, 107) and which is not to be restricted to boorish man, burlesque, pointless humor, empty rhetorics. The last two features are to be found in colloquial speech, in slang, in every day language, so they actually define us all.If until 1821, we can talk about ?Balkanism” in the sense of a cooperation, of a shared Greek-Romanian agenda, once the anti-Phanariotic reaction had exploded, the term started to accumulate negative meanings, as it is illustrated in the works of the writer Heliade R?dulescu. The Balkanism, an artistic reality and a historical mentality shows a subtile association of contrasting reactions and it can be labelled as Mircea Muthu does, ?an aesthetic redemption.” (Muthu:1976, 107)Discussing the issues of the cultural identity of the Balkans could not be complete without differentiating between the concept of ?Balkanism” and that of ?Orientalism”. Two are the historical moments that have marked the birth of the Balkans: the age of the Byzantium and the Ottoman rulling from the XIV-XVth centuries to the beginning of the XXth century. Maria Todorova demonstrates that ?Balkanism” and ?Orientalism” are two different notions, with different evolutions. The arguments that we can rely on are religious and geopolitical. The Balkans have always assumed the position of crusaders against Islam, reaction which definitely breaks them away from the Orientals. On the other hand, gender disparity can also be a starting point in profiling them differently. The ?masculity” of the Balkans is notorious, given by the allure of medieval chivalry, the cult of weapons, the conspiracy obsession, while, at the other end of the spectrum, the ?feminity’ of the Orient is placed, inprinted by sexuality and passion, factually represented by lush harems, grand public baths, exotic slave markets. From the West’s perspective, the standard Balkan male is an uncivilized man, lacking manners, with his hair blowing in the wind. The Balkans have been depicted as a medieval space, full of outlaws and thieves, stealing in broad daylight. The mistery aura does not stand as a salient Balkanic feature, but being inhereted from the Orient. What links the Orient to South-East Europe turns out to be the affair that both of them had been built, almost from the very start, as a projection of Western Europe. Both the Orient and the Balkans had been seen and portrayed through the eyes of the Western travaller who had been fascinated by the romanticism and the primitivism of Eastern lands. Thus their outlook has always been limited, incomplete.Struggling to correct the vista errors towards the Orient, Edward Said observes that the Orient is not only adjacent to the European space, the place where Europe had its richest and oldest colonies, sources of civilization and language, but that it has been Europe’s ?cultural opponent” (Said, 2) and one of the most persistent images of the Otherness. So, the West, as well as the Balkans have contributed to defining Western Europe by contrast : ?The Orient is an integral part of European material civilization and culture.” (Said:1978, 2)The term that Said operates with and which actually gives the title of his book, ?Orientalism”, reveals a multitude of senses. One of them would be the academic meaning, used by the institutions where this field of study is taught. Still, the concept of ?Oriental studies” is preffered, together with others such as ?area studies”, because the first term might be too vague and might express the collonial attitude of the XVII-XIX th centuries. ?Orientalism” can also be regarded as ?a style of thought based upon an ontological and epistemological distinction made between the Orient and (most of the time) the Occident” (Said:1978, 2). Subsequently, the most frequent image is that of a dominant Western perception, restructuring and maintaining the authority over the Orient, hence a clearly negative view which needs to be modify, sometime, in the future.In the same manner as Balkanism, Orientalism is essentially, a discourse about the otherness, without which one can not understand the way Western Europe had succeeded in dominating the Orient, politically, sociologically, military, ideologically, scientifically and imaginative, starting with the end of the Enlightment. Stating its opposition related to the Orient seen as an inferior surrogate, the European culture had gained power and had consolided its position, Said argues: ?The relationship between the Occident and the Orient is a relationship of power, of domination, of varying degrees of a complex hegemony..” (Said:1978, 5)Like the Balkans, the Orient did not have the chance to portray itself using its own perspective. Thus, Said considers symptomatic, Flaubert’s encounter with Kuchuk Hanem, an Egyptian courtesan, whom, being dominated by him, in every aspect, was described as typical Oriental, without allowing his exotic partner to paint her own picture. This does not neccessary mean that Flaubert’s view is wrong, but it means that the other side of the coin has to be looked at, too: ?why would it not be possible to employ both perspectives together, or one after the other?” (Said:1978, 8), the forementioned researcher asks, rhetorically.The superposition of the two categories- Balkanism and Orientalism- is still frequent today, but it does not correspond to an objective reality. There are, of course, large areas of juxtaposition between these two precepts, but there is no absolute equivalence either. The apparent pointless action, the famous Oriental laziness, the wise stories and sayings are only a few of the specks of convergence of the two concepts under discussion. Beyond the reciprocal influence, permitted by both the geographical position and by the common historical, cultural, social background, what is specific to the Balkans, apart from the Orient, is called Christianity which had been constructed as a shield against the Ottoman domination. The mark of etimologyThe word ?balkan” has entered the Peninsula together with the Ottoman rule, because a previous attestation is not known for it. In most of the Turkish dictionaries, the word is connected to the notion of mountain and it is explained by ?mountain”, ?mountain range” or ?wooded mountain”. Diachronically, the word has become polysemantic and it has started to name either a geographical reality, a sociological one, a political or a cultural one, depending on the angle embraced by the speaker. Actually, the word is currently undertaking a process of continuous changes, semantically, as the Bulgarian researcher Maria Todorova points out : ?at the same time that “Balkan” was being accepted and widely used as geographic signifier, it was already becoming saturated with a social and cultural meaning that expanded its signified far beyond its immediate and concrete meaning” (Todorova: 2009, 21). At the beginning of the XXth century the word ?Balkans” has started to take on, more and more, a political conotation, and between the years 1930-1940, the discrediting of the term had increased dramatically. One notion that had been either its equivalent or its opponent is ?South-East Europe”, depending on the geographical, historical, political criteria employed.The most important notion that derives from that of ?Balkan” is ?Balkanisation”. At the end of XIXth century and at the beginning of XXth century, the Balkans had incresingly gained a political conotation that designated the states that appeared after the fall of the Ottoman Empire: Greece, Serbia, Montenegro, Romania, Bulgaria. Therefore the verb ?balkanisation” became similar with the process of national divisions of the former geographical units into smaller states. The term ?balkanisation” has also been put in relationship of substitution with the word ? multiculturalism” for expressing excessive specificity, as a methaphor for postmoderrnism and for postcomunism. Harold Bloom in his book the Western Canon draws attention to the danger of ?balkanisation of literature” (Bloom:1995, p.2), understanding by this an unlimited multiculturality, along with the break of the Western canon that triggers imposing the marginal, turning the accidental into norm. So, transformed into a ?linguistic weed” (Bloom:1995, p.3), the term has facilitated the deformed perception of South-East Europe’s space and culture, in a degrading way, still.The deprecatory perspective related to the Balkans has created a two-way repulsion, from the West towards the South-East, and the other way round. The ?balkanisation” has not only come to mean the division of some large and viable political units, but it has also become to connote the return to tribal, to barbary. The concept has been decontextualized (especially in the USA) for depicting the ?otherness” in general, having considered the so-called refuse of the people in the Balkans to comply with the European and universal norms of civilization.Us, seen by the othersThe first documents regarding the existence of the Balkans and their ?discovery” by the Europeans are dated at the end of the XVIIIth century in the travel notes of some Western adventurers. These observers from the outside found with surprise that the possessions of the Ottoman Empire had particularities and treating them as simple provinces was not enough. So, the travel notes had a great impact on forming the perception of the people in the West about the Balkan Peninsula because those writings functioned similar to media today, shaping opinions and creating expectations.Initially, the outlook was not a negative one, but it was oscilating between the feeling of mistery, exoticism and that of primitivism or tribalism. The romantic attraction exercised by places such a Bulgaria or Greece, transformed the East, as seen by the West, into an exotic realm, full of fantasy, the land of legends and fairy tales. The fascination that these undiscovered places had aroused to the Western travellers permitted them to be labelled as lost paradises as those at the beginning of the world. Maria Todorova cites a text belonging to such a traveller, Joseph-Marie, baron of Girando, who encourages travellers to go back to the origins of times by visiting countries in the Balkans: ?...we shall in a way betaken back to the first periods of our own history...The philosophical traveller, sailing to the ends of the earth, is in fact travelling in time....These unknown islands that he reaches are to him the cradle of human society...those peoples....recreate for us the state of our own ancestors, and the earliest history of the world” (Todorova:2009, 63). But are the newly discovered places really harmonious or is it an illusion that contradicts the idea stating that even the most primitive peoples have a history of their own?As surprising as it might seem, the myth of the Lost Paradise is not a ?production” of the civilized word, but it can be traced back in the mentality of the archaic man, namely Balkanic man. The image of the Good wild (man) is strongly connected to the image of his exemplary world. The travel notes from XVI-XVIIIth centuries placed at their core, the profile of the Good wild man. The recently discovered lands revealed a happy humanity, protected against the disasters of the civilized world. These travel stories offered models for utopian societies and utopian was the belief of those early travellers that they had discovered the Golden Age of mankind because ?the good wild of the travellers and idiologies of the XV-XVIIIth centuries was already familiar with the myth of the Good Wild; that was his mythical ancestor who had truly lived a heavenly existence: he could endulge himself in all bliss and in all freedom, being absolved of any effort” (Eliade, 37) remarks Mircea Eliade in one of his works, Myths, dreams and misteries. The Balkan man seems to be the main character of the myth of the Good Wild, created by the Westerners. We argue that considering only the present moment when you assess the degree of civilization of a people is a major mistake. Claude Lèvi-Strauss votes for comparative study of ancient societies and for granting consideration to history: ?When, in addition, one completely limits study to the present period in the life of a society, one becomes first of all the victim of an illusion. For everything is history. What was said yesterday is history, what was said a minute ago is history. But, above all, one is led to misjudge the present, because only the study of historical development permits the weighing and evaluation of the interrelationships among the components of the present day society.” (Levy-Strauss: 1963, 12).A primitive people is not a community without history, eventhough its past does not unfold easily, but it rather needs to be deducted. The problem of the archaism of a society appears when there are huge differences between that society and its neighbours. By that we mean, the cultural difference. Similar to the South American societies which are ?pseudo-archaism” cases (Levy-Strauss:1963, 113), the idea is valid for the peoples in the Balkans because they do not differ greatly from their more emancipated neighbours ? in all aspects, but only in some, while in other respects numerous analogies exist” (Levi-Strauss:1963, 112).The definition that Claude Levi-Strauss gives to primitive society clarifies the fact that the Balkans are not as primitive as they might look: ? A true primitive society should be harmonious, a society, so to speak, at one with itself” (Levi-Strauss:1963, 113). There is no track of such a heavenly harmony in the Balkans, permanently torn between the East and the West, traumatized by its ambiguous status, that of a ?bridge” over two types of divergent cultures. What Levi-Strauss has observed with the South American societies is current for the Balkan peoples, namely those societies which seemed to have been archaic, were, in fact, troubled by disputes, so putting a great stress on the event which means placing focus on history. The major historical event that have stamped the very existence of the Balkans and their cultural identity, has been the invasion and the ruling of the Ottoman Empire.The image in the mirror. ConclusionIt is utterly necessary that a discussion about the Balkans be double-oriented. As far as the others see us, the conclusions are not that positive. The way we perceive ourselves is, by comparison, more shaded. The peoples in the Peninsula have always been the passive receivers of the labels that others had stuck on them. In the majority of cases, the negative view was internalized, giving birth to frustrations which had stressed the stigma of a less fortunate history for us. Many denigrating tags, in force today, have led to the the thought that we are less worthy than our Western counterparts, less smart, less educated. The inferiority complex has to be seriously considered, on a larger scale, for the sake of our health as a nation.A common phrase, that of ?going to Europe”, in the Balkan languages in the XIXthe century, as Maria Todorova analizes, could be regarded as a milestone in decoding the internal perception that we continue to have. At the end of the XIXth century, W. Miller writes down that the inhabitants of the Peninsula talk about travelling to Europe when they mention any of the countries in the West and in this manner they exclude themselves from it, not only geographically, but mentally. The inferior status that the peoples in the Balkans undertake is the unmistakble result of early low-esteem in comparison with Europe which proudly defines itself by progress, order. Europe does not only stand as a difficult target to reach for the South-Easterners, but barely impossible.Romanians have always considered to be an integrated part of the European culture, deed strongly pronounced by the interwar intellectuals of the 30s for whom the only possible measure was the Occident. Inferiority complexes have persistently existed and they continue to exist. There were also exaggerations determined by the desire to eliminate such a long lasting stigma. For example, Eugen Ionescu’s opinion, a well-known interwar writer, about the Balkans and the Balkanism tends to be very outright, as cited by Maria Todorova : ? An original and authentic Balkan culture cannot be really European. The Balkan spirit is neither European nor Asiatic. It has nothing to do with Western humanism” (Todorova: 2009, 47)The latinity of the Romanian space has functioned as a tought argument for the intellectuals of our country to diferentiate us from the Balkans, from the negative perception associated with the Orient. One of our obsessions, as a nation, was the messianic role that we believe it has been granted to us, obsession having its roots in the deep frustration of us being a mixture between the Latins, the Turks and the Slavs as Maria Todorova sees it: ?The theme of Romania’s uniqueness was continued in the postwar period and reached its frenetic culmination under Ceausescu, as a compensatory mechanism for the self-conscious and troublesome feeling of being trapped in an ambiguous status, the in-betweeness of East and West.” (Todorova: 2009 48) So, the Romanian messianism has survived the dictatorship of Ceausescu, turning to different other forms of manifestation, and indicating a severe identity issue.Regardless of the fact that it can be detected in small or in big portions, the inferiority complex of the nations in the South-East has been intensified by the stereotypes cultivated in the West. The desire to become Europeans, to integrate into what is called the civilized world. The desire looks to be still valid nowadays. Denigrated or not, one thing is quite sure about the Blakan Peninsula: its existence. None of the populations living here, in this geographical space can not raise the debate over its identity without considering the whole, represented by the Balkans: ”The problem of identifying with the Balkans is a subspecies of the larger identity problem of small peripheral nations” (Todorova: 2009, 57) It is the case of Romania, too, which possessing the concious of being in between cultures, has always sought to claim its particular identity, and it has done so, through the artists’ voices.Therefore, the deep need to know ourselves, to portray our faces has been built on a long controversial process of negative perceptions, together with fewer positive ones. The lack of clarity that this portrait has determines the Romanians’ will, in different directions, be it officially or colloquially, to make this portrait clearer. What we can achieve is to undersatnd why is has come to be like this and how history has played tricks on us. Then, we can rewrite history, from our own point of view, and together with it, we can admire, clearly, our face in the mirror.Works cited:Bloom, Harold, The Western Canon:The Books and School of the Ages, Riverhead Books,1995Eliade, Mircea, Mituri, vise ?i mistere, Editura Univers Enciclopedic, Bucure?ti, 1998.Levy-Strauss, Claude, Structural Anthropology, Basic Books Inc., New York, 1963Muthu, Mircea, Literatura rom?n? ?i spiritul sud-est european, Editura Minerva, Bucure?ti, 1976Todorova, Maria, Imagining the Balkans, Oxford University Press, 2009W. Said, Edward, Orientalism Western Conceptions of the Orient, Penguin, London, 1978Marketingul de carte, ?ntre emisiunile culturale ?i social mediaLect. univ. dr. BOGDAN DanielaUniversitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?i Abstract: In an era when TV cultural broadcastings are out of the programme schedule, digital marketing enables new methods of communication between a writer and his/her public. Effective online channeling (on blog, Facebook, Twitter, Instagram) allows a young writer to succeed even before printing the book. Furthermore, a good management of the publishing page increases book sales and smooths the way to best-seller. This paper tries to answer the question: what is wrong with the Romanian book-marketing and how the young writers succeeded to survive using Internet, through self-promotional strategies, in a world with a steadily declining interest for reading. Key words: book market, self-marketing, publishers, online promotional strategies, blog.Pentru c? emisiunile culturale sunt tot mai pu?ine, scurte ?i pozi?ionate ?n grila de programe la ore imposibile, iubitorii de lectur? (tot mai pu?ini la num?r, dup? cum reiese din ultimele sondaje de opinie) ??i formeaz? gustul pentru citit, conform aceluia?i sondaj[1], ?in?nd cont de recenziile ?i criticile din presa scris?, citind informa?iile despre scriitor pe site-ul editurilor sau de pe blogurile ?i forumurile de lectur? ?i, nu ?n ultimul r?nd, evalu?nd estetic coperta c?r?ii. Cum marketingul de carte de la noi se bazeaz? ?nc? pe lans?rile formale ?nchise publicului larg, scriitorii tineri s-au reorientat c?tre mediul online. Aici, asist?m, ?n ultimii ani, la un spectacol uimitor, ?n care fiecare ?ese – dup? posibilit??i - o p?nz? de re?ele ?n care ??i ademene?te cititorii: unii public? fotografii pe Instagram de la ultimile lans?ri, al?ii citesc ?ntr-un video ?nregistrat un fragment din ultimul roman, unii cer sfaturi publicului, vizavi de personaje ?i copert?, al?ii posteaz? pe Twiter sau ofer? pe blogul personal consulta?? ?n diverse domenii. Conform statisticilor, ?n ultimii ani, blogurile scriitorilor au c??tigat tot mai mult teren, ?i au fost apreciate de cititori, mai ales dac? erau bine ?ntre?inute ?i bazate pe onestitate ?i bun sim?. Am stat de vorb?, folosind tot mediul online, despre acest fenomen deloc ?ngrijor?tor cu Radu Paraschivescu, ?n tripl? calitate: de scriitor, moderator de emisiune dar ?i editor la editura Humanitas, apoi cu Marius Constantinescu, moderator TV ?i scriitor, Vlad V?n?toru, reprezentant al editurii Polirom ?i trei scriitori contemporani, mae?tri ?n autopromovare ?n social media. Fiecare a ?ncercat s? r?spund? unui chestionar online cu privire la c?t mai ajut? ast?zi emisiunile televizate ?n promovarea unui volum, rolul social-media ?n v?nzarea unei c?r?i ?i ce lipse?te marketingului de carte din Rom?nia. Radu Paraschivescu are experien?? ?n televiziune: de c??iva ani buni modereaz? la DIGI 24 dou? emisiuni, ?ntr-una ne spune cum ?i ce s? citim, ?n cealalt? cum s? scriem. ?D?-te la o carte” este o rara avis ?n grila de programe a unui post comercial, difuzat? ?n weekend de la ora 19,55, dureaz? doar zece minute ?i se ocup? de literatur? ?str?in? sau rom?n?, scris? de consacra?i sau debutan?i”, [2] dup? cum spune ?nsu?i prozatorul, pe site-ul oficial. Inedit este faptul c? emisiunea, pentru varia?ie, nu are un platou fix: e filmat? ?n libr?rii, parcuri, s?li de a?teptare, holuri de hotel, sta?ii de metrou, g?ri, agen?ii de voiaj, flor?rii, restaurante, sau ?n studiou cu ajutorul croma key. ??ncerc s? apropii c?t mai mul?i oameni de pl?cerea cititului, s? le spun, f?r? ifose, c? o carte e r?spl?titoare fie ?i pentru c?-?i ofer? ?ie, cititor, prilejul s? tr?ie?ti sute, mii sau zeci de mii de vie?i” [3], este crezul scriitorului. Emisiunile au public dar nu au putere Paraschivescu spune c? emisiunile de promovare a c?r?ii ?n Rom?nia, c?te mai sunt, sunt bune ?i vizionate de un public mic dar avizat. C?t?lin ?tef?nescu, Marius Constantinescu, Ioana B?ldea-Constantinescu (om de radio, dar ?i scriitor), Robert ?erban, Alex Leo ?erban sau Cristian Tab?r?, au/au avut audien?a lor. Problema e c? publicul rom?nesc nu valorific? prezen?a unui asemenea catalizator cultural la nivelul publicului francez. Pe scurt, moderatorul rom?n nu are impactul lui Bernard Pivot. C?r?ile puse ?n discu?ie de Pivot au cunoscut imediat dup? emisiune cre?teri de tiraj ?i v?nz?ri spectaculoase pe pia?a de carte din Fran?a, la noi, publicul doar se uit?, din simpatie sau interes pentru moderator ?i invita?i, ?ns? nu continu? cu gestul firesc al cump?r?rii c?r?ii, ?n vederea lecturii. A?a c?, practic, emisiunile de televiziune pe acest profil nu fac dec?t s? asigure, a?a cum spune ?i Paraschivescu, o (re)?mprietenire a oamenilor cu lectura, oferind ni?te ghidaje, mai ales pentru cei care nu au timp de petrecut prin libr?rii. ?La mine criteriul prim de alegere a c?r?ilor ?ine de frumuse?ea ?i de inteligen?a scrisului. ?mi plac foarte mult R?zvan Petrescu, Bohumil Hrabal, Julian Barnes, Margaret Atwood, Fernando Vallejo sau Patti Smith, dar asta nu ?nseamn? c? trebuie s? le plac? tuturor cititorilor. A?a ceva e imposibil de ob?inut. Chiar am fost dojenit telefonic de un compozitor de muzic? u?oar? pentru c? s-a luat dup? mine ?i a cump?rat o carte care l-a enervat. (Precizare, era vorba de o carte a lui Milan Kundera.)”[4], spune mucalit Radu Paraschivescu. Ce ?i lipse?te marketingului de carte din Rom?nia??Moderatorii ar spune c? ?i lipse?te adaptabilitatea. ?n continuare, c?r?ile sunt prezentate ?sclifosit ?i pre?ios”, ?ntr-o atmosfer? care nu atrage. Aparatul de promovare de care dispune o editur? trebuie s? se g?ndeasc? la alte metode de ?mpingere ?n fa?? a nout??ilor ?i s? opteze pentru lans?rile standard doar la t?rgurile de carte. ?n plus, trebuie luat ?n calcul faptul c? cine se uit? la televizor, nu (prea mai) cite?te. A?a c? moderatorii de emisiuni de promovare a culturii, care dau vina ?i pe pia?a precar? de la noi din ?ar? (avem o pia?? de carte pe care optimi?tii o fixeaz? la 80 de milioane, pe c?nd ?n ??ri mai mici dec?t a noastr? valoarea pie?ei e dubl? sau tripl?) sunt pentru cre?terea vizibilit??ii scriitorilor ?n online. ?Chiar ?i ?n absen?a acestei concuren?e a online-ului (redutabile, nu-i vorb?), industria c?r?ii e anemic? ?i tr?ie?te pe perfuzii ?n Rom?nia. Se cite?te pu?in – suntem pe ultimul loc ?n clasamentul Uniunii Europene – iar analfabetismul func?ional a atins 40%. Trist, chiar ?nfrico??tor.”[5] La fel sus?ine ?i Marius Constantinescu, cunoscut realizator tv de emisiuni culturale, jurnalist respectat, dar ?i autor a dou? volume bine primite de publicul cititor. Printre cele mai de succes proiecte ale sale se num?ra:?Studio deschis (Radio Rom?nia Actualit??i, direct) - radio-program de dou? ore, moderat ?n direct, axat pe informa?ia utilitar?, de actualitate ?i cultural?, Magister Marconi. C?l?tor pe mapamond (Radio Rom?nia Cultural, ?nregistrat) - o ?ar?, un ora?, o strad?, un muzeu, un col? de lume se las? descoperite cu ajutorul cuv?ntului ?i al muzicii c?t ?i Espresso (Radio Rom?nia Cultural, direct) - cel mai ambi?ios proiect recent al?Radio Rom?nia Cultural, un matinal altfel, axat pe actualitatea cultural?, pe faptul divers de calitate, pe informa?ia mereu util?, dar ?i pl?cut? auzului, pe cea mai bun? muzic? a ultimilor 20 de ani. Marius Constantinescu afirm?: ?Audien?a unei asemenea emisiuni este, cel mai adesea, insignifiant?. Cu rarissime excep?ii, scriitorii nu reprezint? acel tip de persoan? public? responsabil? cu boost-ul spectaculos al rating-ului, ?n consecin?? cu bugete considerabile de publicitate. Este ?i motivul pentru care cea mai mare propor?ie a emisiunilor care promoveaz? cartea e de g?sit la Televiziunea Public? (?i aici din ce ?n ce mai greu). Astfel de emisiuni nu au niciun rol ?n promovarea unui scriitor, ?ns? pentru igiena l?untric? a unui grupuscul de telespectatori ?i a unuia direct propor?ional de realizatori ?i produc?tori, a le face ?n continuare mimeaz? o normalitate ?i o decen?? de care ?inem cu din?ii”[6]. Domnia sa e de p?rere c? marketing-ului de carte ?i lipsesc, ?n primul r?nd, politici publice de ?ncurajare a lecturii. Marketing-ul, oric?t de inspirat ?i de bine aplicat, nu are cum s? construiasc? pe aer, ori aer este atunci c?nd ne uit?m la statisticile care decreteaz? mar?ial c? peste 42 de procente din popula?ia activ? a ??rii nu cite?te nicio carte pe parcursul unui an ?ntreg. Iar 2019 a fost, ironic, Anul C?r?ii ?n Rom?nia! Tot el mai spune c? nu vede, deocamdat?, o concuren?? ?ntre print ?i online: ?A citi pe h?rtie sau pe Kindle ?nseamn? doar o schimbare de suport. De asemenea, a citi reviste, bloguri sau c?r?i online reprezint?, ?n esen??, acela?i gest pe care ?l faci pentru a te umple ?i completa intelectual, indiferent de zona de interes. Nimic r?u ?n asta. C? sunt oameni care se simt mai bine str?ng?nd o carte ?n m?ini, mirosindu-i paginile ?i al?ii care prefer? directe?ea unui touch screen, toate sunt varia?iuni ale aceleia?i teme. Eu nu cred nici c? print-ul va muri, nici c? ne vom transforma ?n cyborgi care nu mai ?tiu cum s? deschid? o copert?. Cred c? industria c?r?ii, indiferent de mediu, trebuie s? fie sensibil? la obiceiurile de consum ale cititorilor ?i, cel mai important, s? ?i p?streze ?i s? ?i creasc? pe cititori.”[7]Nici marketingul primar nu ajut?La r?ndul s?u, reprezentantul editurii Polirom, Vlad V?n?toru, admite, din partea cealalt? a baricadei, c? apari?ia la TV a unui scriitor ajut? la v?nz?ri, dar nu foarte mult, ?n condi?iile ?n care pia?a de carte ?n Rom?nia este la nivelul de dinainte de 2010. ?Cred c? e un pas foarte important pentru o carte s? apar? ?ntr-o prezentare media, oricare ar fi ea. ?n ce prive?te marketingul de carte, metodele sunt multe chiar dac? pia?a de carte e ni?ata destul de mult. Asocierea carte-film sau conferin?ele pe diverse teme care au ?n carte un suport de discu?ie sunt printre cele mai folosite ?n Rom?nia; vine apoi t?v?lugul interna?ional de marketing care m?tur? tot: persoane celebre care au citit acea carte ?i au o opinie, supraexpunere ?n libr?rii ?i reduceri masive ?n online. Toate aceste lucruri nu pot trezi la via?? o pia?? de carte aproape moart? ?i care tr?ie?te mult din auxiliare ?i manuale ?colare, o pia?? dat? de o popula?ie care nu are obiceiuri de lectur? ?i intr? din ce ?n ce mai rar ?n libr?rii pentru un cadou de moment”,[8] spune Vlad V?n?toru, PR la Polirom. Un alt cunosc?tor din interior al industriei de promovare, de data aceasta ?ntemeietorul editurii Tritonic, Bogdan Hrib, spune cu ironie ?n cartea sa: ?Despre promovare: este bine s? se scrie ?i s? se vorbeasc? mult, unii vor cump?ra. Cu siguran?? vor cump?ra prima dat? (primul volum din serie, sau primul volum al autorului) dar nu pute?i fi sigur de urm?toarea carte. A?a c? promovarea este bine s? nu se opreasc?. Despre v?nz?ri: estim?rile prudente sunt cele mai bune. Astfel, ?ntotdeauna suprizele vor fi pl?cute sau m?car nu vor fi nea?teptate. Dac? r?m?ne?? f?r? c?r?i ve?i putea face ?ntotdeauna un nou tiraj, dar dac? r?m?ne?i cu ele ?n depozit…Despre industria de carte: dac? v? pute?i alege alt? meserie, ar fi cel mai bine s? o face?i”.[9] Scriitorul salvat de social media Marketingul de carte din perspectiva beneficiarilor, adic? a scriitorilor, nu se vede mai bine. Am ?ntrebat doi scriitori contemporani din Gala?i ?i pe unul din Bra?ov, to?i trei obi?nui?i cu lans?rile pe blogurile personale, discu?ii cu cititorii ?n social-media ?i lans?ri neconven?ionale de carte, cum se promoveaz? ?i ce repro?eaz? sistemului. Astfel, Andrei Velea (Gala?i), membru al Uniunii Scriitorilor din Rom?nia, filiala Sud-Est, autor de poezie, proz? scurt? ?i roman, crede c? principala problem? a industriei c?r?ii ?n Rom?nia este c? nu exist? agen?i de carte, care s? transforme un scriitor talentat ?ntr-un succes de pia??. Practic, scriitorii - mai ales cei tineri – sunt nevoi?i s? se ocupe singuri de promovare, ceea ce, ?n cel mai fericit caz, ?i opre?te din munca de crea?ie. Apoi, lipse?te ?ncurajarea publicului s? consume carte de actualitate, ?n condi?iile ?n care gustul pentru contemporani se educ? ?n timp ?i de c?tre ?coal?, e de p?rere Velea. ?Nu ?tiu dac? televiziunile mai sunt importante ?n promovarea c?r?ilor. Cred mai degrab? ?n formarea gustului pentru literatura actual? ?n ?coal? ?i prin apari?ia agen?ilor literari ?i a unor linii de carte dedicate autorilor contemporani. Pentru c? cine cite?te, ocole?te televiziunea. La noi nu ?n?elege lumea de ce trebuie s? citeasc? ?i la ce folose?te literatura. Iar asta nu se poate schimba dec?t prin educa?ie. ?n plus, publicul nu mai are r?bdare, vorbim de o genera?ie educat? prin videoclipuri, obi?nuit? cu informa?ia condensat?, iar emisiunile bune dep??esc cele 3-5 minute standard pentru un videoclip.”[10] C?t despre autopromovare, scriitorul g?l??ean recunoa?te c? se folose?te de facebook. Ultima interac?iune cu publicul dateaz? din vara lui 2019, c?nd a cerut p?rerea cititorilor cu privire la titlul ultimului s?u roman. ?Facebook e un uria? agent literar. Cred c? e mult mai eficient dec?t televiziunea. ?i presa scris?, desigur, prin cronicile de carte. Dar tot pe Facebook sunt aduse la cuno?tin?a publicului larg...a?a c? tot la mediul online ajungem”, [11] explic? Velea. Scriitorul are o pagin? de facebook unde posteaz? frecvent, un blog personal ?i cont pe Twiter. Post?rile online pe subiect sunt legate de lans?rile c?r?ilor sale sau ale prietenilor, dezbateri culturale, ?nt?lniri cu ai s?i colegi de breasl? ?i fotografii de la t?rgurile de carte. Velea scrie ?i cronic? de carte dar ?i articole de specialitate. ?i Florina Zaharia (Gala?i), poet? ?i membr? a Uniunii Scriitorilor din Rom?nia (USR) din 2000, are acelea?i dileme c?nd vine vorba de func?ia cultural? a televiziunii. ?Exist? foarte pu?ine emisiuni care vorbesc despre c?r?i sau aduc ?n discu?ie subiecte sau personaje din c?r?i, din p?cate. ?n experien?a mea de scriitor cu opt c?r?i publicate, cele mai frumoase ?i puternice promov?ri au fost atunci c?nd am creat un eveniment din asta: lans?ri ?i festivaluri. C?nd ??i apare un produs nou editorial, tu, ca autor, trebuie s? respec?i ni?te reguli de marketing (?mpreun? cu editura ?i cu agentul t?u literar, dac? exist?, sau cu redactorul de carte). Dac? reu?e?ti s? ajungi ?i pe sticl? cu noua carte, este excelent”.[12] Care admite c? se g?se?te frecvent cu publicul ei pe Instagram, blog sau pe facebook, unde posteaz? evenimente la care particip?, lans?ri de carte, dezbateri ?i alte ?nt?mpl?ri. Concluzia ar fi c? scriitorii tineri ?i-au ?ntors fa?a de la televiziune ?i se uit? cu speran?? la social media. Unde ?a ie?i ?n strad?”, pentru un autor ?nseamn? nu numai ?nt?lnirea face to face cu publicul, ci ?i ?nt?lnirile virtuale, sub toate formele: facebook, blog, vlog, site, email, Twiter, Snapchat sau Insta ?i TikTok. Toate acestea sunt la fel de importante ca o str?ngere de m?n? sau un autograf. Cele c?teva fotografii urcate pe site-uri ?i vizualizate de mii de ori de cititori au acum aproape acela?i impact ca o ?nt?lnire cu scriitorul preferat, ?n carne ?i oase. Lumea este interesat? de poveste ?i de mesaj. La ?nceput a fost blogul! Petronela Rotar (Bra?ov), scriitor, jurnalist, psiholog ?i psihoterapeut ?n formare este cel mai bun exemplu al faptului c? o bun? promovare ?n mediul online te poate propulsa ?n r?ndul celor mai citi?i scriitori tineri. A publicat ?apte c?r?i p?n? ?n prezent ?i fiecare a reprezentat un v?rf ?n segmentul s?u de pia??: primul volum, de poezie, O s? m? ?tii de undeva (2014) a fost singurul bestseller de poezie ?n Rom?nia postdecembrist?. Versurile ap?ruser? ?i erau citite deja ?n online, pe unul dintre blogurile sale, a?a c? publicul a ?mbr??i?at cu drag proiectul tip?rit. ?Alive” (2014) a fost desemnat? de cititori cea mai bun? carte a anului 2014 pe site-ul Bookaholic, tot poezie con?ine ?i Efectul pervers, ce apare ?n 2015. Sf?r?itul nop?ii (2016), o colec?ie de 19 povestiri scurte, parte din ele prezente pe blog, a c??tigat din nou simpatia cititorilor ?i a devenit cea mai bun? carte a anului 2016, pe acela?i site. Orbi (2017), primul roman al autoarei, devine ?n doar c?teva s?pt?m?ni bestseller ?i un adev?rat fenomen, primul tiraj epuiz?ndu-se ?nainte de lansarea oficial?, iar Privind ?n?untru (2018) prime?te distinc?ia Cartea anului la Premiile Culturale ale Consor?iului Corona Bra?ov. Cu ultimul roman, Ajut?-m? s? nu dispar (2019), Petronela se afl? ?n plin? campanie de promovare ?n ?ar? ?i str?in?tate .Am ?ntrebat-o c?t de important a fost s? se fac? cunoscut? mai ?nt?i ?n mediul online (?ntre primul blog ?i prima carte tip?rit? sunt cam 6 ani de zile) ?i iat? r?spunsul ei: ?Pentru mine a fost important blogul meu, iar ceea ce se nume?te promovare ?n social media a fost doar un efect al faptului c? am ?nceput s? scriu asumat, cu nume ?i prenume, pe blog. ?nainte de asta, mai scrisesem pe vreo trei bloguri anonime, ?ncep?nd din 2008, ?ns? abia c?nd am ?nceput s? scriu asumat a venit valul de cititori care a dus la o vizibilitate mare ?n online. Blogul a fost un suport bun, ?ns? con?inutul este cel care a generat, de fapt, vizibilitatea mea. Pe de alt? parte, f?r? acest suport, indiferent ce ?i cum a? fi scris, nu ar fi ajuns la oameni. Faptul c? o parte dintre texte fuseser? sau nu citite ?i online e posibil s? fi ajutat cartea - mai ales dac? erau texte ?ndr?gite – critici ?n acest sens nu am primit. Pentru c? o carte este mai mult dec?t nevoia de surpriz?: este poveste, este scriitur?, este o mul?ime de alte lucruri”.[13] ?n ceea ce prive?te felul ?n care un scriitor se autopromoveaz? (??i gestioneaz? singur pagina, posteaz? periodic, doar evenimente culturale sau p?reri, lu?ri de pozi?ie pe diverse subiecte, las? pe altcineva s?-i administreze contul), Petronela este de p?rere c? tot cine pariaz? pe sinceritate iese ?nving?tor. ?Eu nu cred c? a l?sa pe altcineva s? ??i administreze pagina e o formul? c??tig?toare, mai ales c? nu vorbim de pagini cu milioane de cititori, ci maximum cu c?teva zeci de mii (eu am 50.000 pe pagina de autor, ceea ce e enorm pentru Rom?nia, dar tot pu?in dac? st?m s? ne g?ndim), fiindc? oamenii vor s? interac?ioneze direct cu tine, s? ia contact personal. Nu cred nici ?n formule generale ?i re?ete, ci mai degrab? ?n onestitate ?i originalitate. C?ci p?n? la urm? asta atrage un cititor pa pagina ta. Personal, am g?sit o formul? care mixeaz? recenzii de carte, recomand?ri, psihologie (sunt ?i psihoterapeut ?n formare), mult umor ?i autoironie, evenimente culturale, articole ?i opinii pe teme care m? intereseaz? pe mine ?i cred c? ar fi utile ?i altora.”[14] T?n?ra scriitoare spune c? nu exist? marketing de carte ?n Rom?nia ?i c?, din aceast? cauz?, scriitorul trebuie s? se descurce cum poate. “Marketingului de carte din Rom?nia ?i lipse?te totul: evenimente mai multe ?i mai prietenoase, mai mult? promovare online ?i offline, mai mult? vizibilitate ?i mai mult? implicare pentru autori. Mai multe campanii pentru c?r?i, autori prezen?i, campanii cu autografe. ?i tot ce am enumerat mai sus ar trebui s? fie ?n sarcina editurilor”[14], explic? Petronela. ?n ceea ce prive?te faptul c? tot mai mul?i scriitori interac?ioneaz? cu cititorii, cer?ndu-le p?rerea despre copert?, personaje, intrig? sau final, scriitoarea 2.0, cum a fost numit? de critica literar?, spune c? e o form? de marketing dar ?i o necesitate dictat? de faptul c? mediul online ?terge distan?a dintre scriitor ?i cititor. ?Eu am cerut o singur? dat? opinia cititorilor mei, pentru c? aveam o discu?ie care nu ducea nic?ieri cu editorul meu ?i voiam s? vedem cine are dreptate ?i dac? era adev?rat ce sus?inea el, c? o copert? dark, cum e cea pe care am ales-o ?n final la ultima mea carte, sperie cititorul. A face un sondaj p?rea formula care s? ne scoat? din impas ?i s-a dovedit c? aveam eu dreptate ?i am putut alege coperta ?n cuno?tin?? de cauz?.”[15] Petronela crede c? emisiunile culturale ajut?, educ?, chiar dac? sunt tot mai pu?ine, mai ales dac? pot s? fie lansate ?i ?n online. Chiar ea realizeaz? un astfel de material, ?n colaborare cu cei de la Libris, iar feedback-ul din partea fanilor este unul bun. Cea mai tare lansare de carte la care a participat ?n calitate de spectator sau autor? ?Ca spectator, mi-a pl?cut tare mult o lansare de carte a lui Norman Manea, acum c??iva ani la Bra?ov, mi s-a p?rut spectaculos de uman ?i modest.Ca autor, cred c? cea de la Londra din 2018, la Orbi, c?nd au venit at?t de mul?i oameni ?nc?t directoarea bibliotecii multiculturale unde se ?inea evenimentul (din lan?ul Kent Libraries) a ?inut neap?rat s? m? cunoasc?, fiindc? nu ?tia cine a putut aduna at??ia oameni la un loc. Fuseser? aproape 200 de cititori.”[16]Scriitorii nu reprezint? acel tip de persoan? public? responsabil? cu boost-ul spectaculos al rating-ului, ?n consecin??, cea mai mare propor?ie a emisiunilor care promoveaz? cartea e de g?sit la Televiziunea Public? (?i aici din ce ?n ce mai greu). Apoi, chiar dac? le apar c?r?ile la televizor, scriitorii nu pot spera la v?nz?ri masive ?i tiraje epuizate, a?a cum se ?nt?mpla ?n Fran?a pe vremea lui Bernard Pivot. Cu toate acestea, editorii, realizatorii, criitorii ?i oamenii de cultur? spun la unison c?, pentru igiena l?untric?, a face ?n continuare astfel de emisiuni mimeaz? o normalitate ?i o decen?? de care ar trebui s? ?inem cu din?ii. ?n lipsa unui marketing de carte pertinent ?i ?n condi?iile ?n care 42% dintre rom?ni nu citesc, scriitorii tineri se descurc? cum pot. Cei mai mul?i au ie?it ?virtual” ?n strad?, adic? se ?nt?lnesc ?n social-media cu publicul, c?ruia ?i citesc fragmente de roman, ?i cer p?rerea cu privire la intrig?, ?i cer s? le boteze personajele ?i ?i mul?umesc dup? fiecare lansare. E o ni?? care place, deocamdat?, ambilor p?r?i implicate. Dialogul ?n online a dus la publicarea volumelor ?i, pentru unii, chiar la c??tigarea unor premii importante. Iar ce va fi de aici ?ncolo, vom vedea. Note: [1] [2] [3] idem[4], [5], [6], [7], [8] citate din r?spunsurile oferite de intervieva?i ?n urma unui sondaj al autorului derulat ?n online, la urm?toarele ?ntreb?ri: Care sunt criteriile de selec?ie ?i promovare a c?r?ilor ?n emisiunea moderat?? Care e audien?a emisiunii??Cine ar putea fi, ?n opinia dvs. Bernard Pivot de Rom?nia??Ce rol au astfel de emisiuni de promovare ?n ?ara noastr???Ce ?i lipse?te marketingului de carte din Rom?nia??Crede?i c? scriitorii ar trebui s? coboare mai mult ?n strad?? E un avantaj c? moderatorul unei astfel de emisiuni este scriitor? ?Cum vede?i “industria c?r?ii” ?n Rom?nia ?n condi?iile concuren?ei literaturii online ?i a blogurilor culturale? [9] Bogdan Hrib, Editor de unul singur. Management ?n industria c?r?ii, Tritonic, Bucure?ti, 2018, p. 57[10], [11], [12] citate din r?spunsurile oferite de intervieva?i ?n urma unui sondaj al autorului derulat ?n online, la urm?toarele ?ntreb?ri: Care sunt criteriile de selec?ie ?i promovare a c?r?ilor ?n emisiunile televizate? La ce emisiuni de acest gen v? uita?i? De ce crede?i c? aceste emisiuni nu mai au audien??? E un avantaj c? moderatorul unei astfel de emisiuni este scriitor? (Radu Paraschivescu, Dan C. Mih?ilescu etc.) Mai poate azi televiziunea ajuta ?n marketingul de carte? Cum ??i mai poate ast?zi promova, un scriitor, opera? Ce vorbi?i cu fanii dvs? (Am v?zut c? le cere?i p?rerea ?nc? de la facerea c?r?ii: copert?, personaje, intrig? etc.) Cum vede?i “industria c?r?ii” ?n Rom?nia ?n condi?iile concuren?ei literaturii online ?i a blogurilor culturale?; V. ?i Ifrim, Nicoleta, Constructing and De-constructing Cultural Identity in the Contemporary European Paradigm – The Romanian Example and its Eurocentric Dilemmas, Conferin?a Interna?ional? Paradigma discursului ideologic (PID 4), 31 mai-1 iunie 2012, Facultatea de Litere, Gala?i, ?n Procedia-Social and Behavioral Journal (ISSN: 1877-0428) (ISSN: 1877-0509), vol.63/2012, pp. 29-34, DOI 10.1016/j.sbspro.2012.10.006, , - WOS:000361477200005. [13], [14], [15], [16] citate din r?spunsurile oferite de intervievat ?n urma unui sondaj al autorului derulat ?n online, la urm?toarele ?ntreb?ri: C?t de important a fost pentru tine blogul ?i promovarea ?n social media? Parte din texte erau cunoscute deja din social media, atunci c?nd au fost publicate. Asta nu diminueaz? din surpriza cititorului? Cum trebuie s? gestioneze un scriitor social media pentru a fi un instrument util ?n autopromovare? (S? posteze periodic, doar evenimente culturale sau p?reri, lu?ri de pozi?ie pe diverse subiecte, s? lase pe altcineva s?-i administreze pagina?) Personal cred c? ?n social media, un scriitor e mai sincer dec?t la o lansare de carte, care e de obicei, un eveniment mai cenzurat, mai scor?os. A?a e? S? fie blog, vlog, s? fie pagin? de facebook, Insta, Snapchat, TikTok ce variant? crezi c? este ast?zi mai util? ?n promovarea unui scriitor t?n?r? Scriitorii tineri cer p?rerea cititorilor acum ?n leg?tur? cu numele personajelor, coperta, firul narativ sau finalul c?r?ii la care lucreaz?. E o form? de marketing sau o necesitate dictat? de faptul c? mediul online ?terge distan?a dintre scriitor ?i cititor? Cea mai tare lansare de carte la care ai participat ?n calitate de spectator/ ?n calitate de autor? Cum vezi marketingul de carte ?n Rom?nia? Ce ?i lipse?te? Ce ar trebui s? fac? editurile pentru promovarea c?r?ilor ?ntr-o ?ar? ?n care nu se (mai) cite?te? C?t de mult mai ajut? azi emisiunile (culturale) un scriitor ?n vinderea c?r?ilor?Bibliografie: Hrib, Bogdan, Editor de unul singur. Management ?n industria c?r?ii, Tritonic, Bucure?ti, 2018.Ifrim, Nicoleta, Constructing and De-constructing Cultural Identity in the Contemporary European Paradigm – The Romanian Example and its Eurocentric Dilemmas, Conferin?a Interna?ional? Paradigma discursului ideologic (PID 4), 31 mai-1 iunie 2012, Facultatea de Litere, Gala?i, ?n Procedia-Social and Behavioral Journal (ISSN: 1877-0428) (ISSN: 1877-0509), vol.63/2012, pp. 29-34, DOI 10.1016/j.sbspro.2012.10.006, , - WOS:000361477200005 ; ; The media character in the political environment. Construction, reflection and influenceLect. univ. dr. NAE Oana AndreeaUniversitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?iAbstract: One of the elements that compose the political environment is represented by politicians. , They are elected by the people after an electoral campaign and represent the embodiment of citizens' electoral wishes. In other words, the political man, or the political character requires appropriate conduct, both politically and at the level of conduct. Well, when the politician comes into contact with the media and the public attention, he turns into a media character. How to build the media character, the political man, what techniques the media uses or the character itself, we shall discuss extensively in this paper. We shall exemplify through political figures such as the mayor of the capital city, the Prime Minister of Romania and the President of Romania.Keywords: media character, political speech, television, electoral, constructionPersonajul politic are o prezen?? constant? ?n via?a cotidian? a tuturor cet??enilor lumii, generat? de influen?a incontestabil? asupra vie?ii ?i traiului cet??enilor. Via?a politic? ?i tot ce ?ine de aceasta ocup? primele pagini ale ziarelor, primele minute ale buletinelor de ?tiri din lumea ?ntreag?, na?te discu?ii ?n mijloacele de transport ?n comun, pe strada, la petreceri, ?n zile de s?rbatoare sau ?n momente complet nea?teptate. De la seriozitate ?i gravitate ?n exprimare, la pamflet ?i bancuri, toate vin s? ilustreze modul semnificativ ?n care politicul afecteaz? via?a oamenilor. Suntem prin?i ?n capcana ?datului cu p?rerea”, a analizelor de tot felul, a predic?iilor ?i a prognosticurilor, mai abitir exprimate dec?t la meciurile de fotbal cu mize majore. ?i, cumva, pe bun? dreptate, c?ci deciziile politicienilor ne afecteaza at?t din punct de vedere profesional, c?t ?i personal. Legile, hot?r?rile sau deciziile se adreseaza cet??enilor ?i vin s? aduc? noutate, schimbare , confuzie ?n vie?ile lor. Personajele politice reprezint?, de fapt, oameni politici activi, a c?ror prezen?? este agreat? de mass-media, c?ci, prin ceea ce fac sau ce spun, st?rnesc interesul cititorilor sau al telespectatorilor ?i ajut? la v?nzarea ziarelor sau la cre?terea audien?elor. Personajul mediatic din sfera politicului ocup? primul loc ?n topul spa?iului dedicat ?n paginile ziarelor sau ?n cadrul buletinelor de ?tiri. Dar ce reprezint?, de fapt, no?iunea de personaj mediatic? Personajul mediatic este, dup? cum ?i spune ?i numele, cel creat de pres?, cu instrumentele acesteia: cuvinte, ziare, emisiuni radio, emisiuni de televiziune, interviuri, jurnale, retele de socializare. Presa are puterea de a construi acest tip de personaj, tocmai prin influen?a pe care o exercit? ?n r?ndul cet??enilor. Din construc?ia acestui personaj fac parte detalii ca evolu?ia personal?, evolu?ia profesional?, profilul moral, via?a de familie, activit??ile ce ?in de natura profesiei sau de cea a func?iei, declara?ii publice, comportament privat sau orice alte detalii ce fac parte din via?a persoanei ?n cauz?. De multe ori, presa merge foarte departe ?n urm?rirea ?i analiza unui personaj. Astfel c?, h?r?uirea, intruziunea ?n via?a personal?, acuza?iile profesionale dau na?tere multor ac?iuni ?n instan??. Este foarte util? atitudinea pe care personajul ?n cauz? o are fa?? de mass-media, c?ci o comunicare bun? ?l poate transforma pe un om politic ?ntr-un preferat al presei, care poate lucra ?n avantajul omului politic, prin articole favorabile, apari?ii privilegiate, men?iuni cu tent? pozitiv?, exemplificare. Acest tip de colaborare cu presa este util ?n orice perioad?, c?ci apari?iile ?n pres? sunt v?nate, adesea, cu scop electoral sau cu scopul de a for?a m?na colegilor de partid sau a opozi?iei politice s? ini?ieze sau sa blocheze anumite ac?iuni. Desigur c?, apari?iile ?n media nu sunt mereu de bun augur, c?ci media, cu scopul de a vinde pres? ?i reclam?, caut? mereu senza?ionalul, cancan-ul, detalii ie?ite din comun, at?t de pl?cute oamenilor simpli ?i voyer-i?tilor. Mai mult dec?t at?t, apari?iile negative ?n pres? sau construirea de c?tre pres? a unei imagini negative pentru un om politic poate duce la e?ecul politic al acestuia sau a partidului din care face parte. Printr-o campanie de pres? se pot bloca ini?iative politice, programe lansate sau ?n curs de lansare, campanii ?i ini?iative. Se spune c? o reclam? negativ? este tot reclam?, dar ?n cazul unui personaj medatic politic, acest tip de reclam? poate fi extrem de periculos ?i poate avea doar un singur sens.S? nu uit?m rolul important pe care re?elele sociale ?l ocup? ?n identificarea, construc?ia si deconstruc?ia unui personaj mediatic din sfera politicului. ?n ultimii zece ani au ap?rut ?n Rom?nia, pe r?nd, diferite re?ele de interac?iune social?, ce se dezvolt? extrem de rapid ?i au un rol cov?r?itor ?n montarea sau demontarea concep?iilor, dorin?elor, orient?rilor, aspira?iilor cet??enilor. Noul tip de pres? e cel f?cut pe re?elele sociale, modern organizat ?i adaptat esteticii ?i limbajului agreat de c?tre utilizatori. ?n Rom?nia zilelelor noastre, un num?r de aproximativ zece milioane de utilizatori au cont de Facebook, ?nsemn?nd un grad de penetrare a popula?iei de c?tre re?eaua social? de 50%. Majoritatea utilizatorilor are v?rsta cuprins? ?ntre 18 ?i 44 de ani. Cei mai mul?i utilizatori sunt c?s?tori?i, iar procentul dintre b?rba?i ?i femei este egal. Av?nd ?n vedere datele enumerate, presa tradi?ional? nu mai este suficient? pentru distribuirea informa?iei, stablirea raportului cu popula?ia ?i influen?area ei. Astfel c?, putem afirma c? ?n construirea personajului mediatic, retelele de socializare joac? un rol extrem de important. ?n spatele unui telefon sau al unui laptop, publicul ??i creea? propriul “spa?iu social”, la ad?postul c?ruia ??i spune punctul de vedere, na?te conversa?ii, las? comentarii anonime. Acest tip de jurnalism, al?turi de blog-uri, site-uri personale, dau na?tere jurnalismului participativ sau noului jurnalism. Conform agen?iei de rela?ii publice PRBETA AGENCY ?i a informa?iilor ?mprumutate de la M?d?lina Cocea, jurnalismul participativ este definit ca ?o ?nsemnare de actualitate de pe un blog, o corectur? adus? unei ?tiri, filmarea unui mic eveniment ?i postarea lui pe YouTube, o fotografie cu caracter informativ, relatarea de la o ?nt?lnire de interes limitat, dar de interes pentru comunitate.”Vom analiza modalitatea de construire a personajului at?t din perspectiva presei tradi?ionale, c?t ?i din perspectiva noilor media. Pentru ?nceput, vom alege personajul mediatic Gabriela Firea, primarul Municipiului Bucure?ti. La o scurt? c?utare a numelui pe motorul Google putem identifica 2520000 de rezultate. Primele trei ?tiri ce includ numele c?utat au titlurile: ?Gabriela Firea vorbe?te despre revolu?ia din PSD”, ?Gabriela Firea despre Guvernul Orban: Acum se bat pe ciolan” ?i ?Proiectul Oxigen al Gabrielei Firea care ar urma s? aduc? schimb?ri majore ?n Capital?, la un pas s? primeasc? und? verde. Ce condi?ii pune USR”. ?n partea dreapt? a ecranului apar informa?iile furnizate de c?tre site-ul Wikipedia. Printre cuvintele cel mai des utilizate ?n c?ut?rile ce o privesc pe Gabriela Firea apar urm?toarele expresii: ?Gabriela Firea divor?eaz?”, ?Gabriela Firea opera?ie”, ?Gabriela Firea ?n?l?ime”, ?Gabriela Firea bolnav?”, ?Gabriela Firea educa?ie”, ?Gabriela Firea Facebook”, ?Gabriela Firea ?tiri”. A se observa faptul c?, de?i discu?ia se poart? despre Primarul Capitalei Rom?niei, nicio c?utare predilect? nu prive?te activitatea sa profesional?, influen?a ?n via?a cet??enilor, activitatea politic?. La sec?iunea Imagini ni se ?nf??i?eaz? diferite fotografii ale personajului mediatic realizate ?n exercitarea atribu?iilor postului. Majoritatea imaginilor o prezint? pe Gabriela Firea ca fiind extrem de serioas?, av?nd o figur? grav?, gesticul?nd ?i purt?nd haine sobre. Aceste imagini sunt preluate ?n urma unor diferite conferin?e de pres?. Este de men?ionat ?i faptul c? doamna Firea mai apare in imagini al?turi de so?ul s?u ?i de copii sau al?turi de fini de cununie. ?n toate fotografiile, imaginea promovat? este una fireasc?, elegant?, specific? unei persoane aflate ?ntr-o func?ie important?, mereu ?n vizorul rma?iile de baz? cu privire la omul politic Gabriela Firea sunt furnizate de c?tre site-ul , ?n spa?iul c?ruia sunt prezentate etapele dezvolt?rii sale, din toate punctele de vedere. Astfel c?, prezentarea biografiei sale ?ncepe firesc cu momentul na?terii, descrierea familiei, a parcursului politic, a parcursului professional, distinc?iile de?inute ?i resursele bibliografice. Afl?m c? Gabriela Firea ??i-a ?nceput cariera ?n pres? ?n 1990, fiind reporter la s?pt?m?nalul Pur ?i simplu din Bac?u, iar apoi la cotidianul Azi din Bucure?ti, ?n perioada 1991-1992. ?n anii 1992-1993 a fost redactor-prezentator la Radio Contact. ?n perioada 1993-1999 a lucrat la Televiziunea Rom?n? ca realizator de reportaje economice, ?n special financiar–bancare, editor–prezentator al emisiunii Jurnal, realizator-moderator al emisiunii Edi?ie Special? ?i Realizator-moderator al rubricii ?tirea Zilei.” ?n 2001 s-a angajat ?n cadrul trustului de pres? Intact, unde a fost “redactor ?i prezentator al emisiunii Observator (p?n? ?n iulie 2009), precum ?i realizator al emisiunii S?pt?m?na Financiar? la Antena 1 ?i al emisiunii ?tirea Zilei la Antena 3.” Despre Gabriela Firea afl?m ?i c? face parte din Uniunea Scriitorilor, datorit? c?r?ilor publicate ?i premiului c??tigat: ?A primit premiul pentru debut din partea Asocia?iei Scriitorilor din Bucure?ti ?n anul 2001, pentru volumul de versuri O alt? lume. Printre c?r?ile scrise de ea se num?r? ?i romanul Trei motive, cartea pentru copii ?ara sucit? ?i-nv?rtit?, volumul de eseuri economice Economia de cuvinte ?i volumul de eseuri social-economice Jurnalul unui observator.” Gabriela Firea a cochetat ?i cu muzica, iar ca rezultat a scos un album de muzic? popular?, numit Trandafiri de la Moldova.Cariera politic? a ?nceput-o ?n 1999 ?i a durat o scurt? perioad?, c?ci a revenit ?n pres?. ?n 2012 a reluat cariera politic?, intr?nd ?n Partidul Social Democrat. A devenit senator, vicepre?edinte a Comisiei Comune a Camerei Deputa?ilor ?i Senatului pentru rela?ia cu UNESCO ?i purt?tor de cuv?nt a grupului senatorilor PSD. Un an mai t?rziu a fost aleas? ca pre?edinte al organiza?iei jude?ene Ilfov a PSD, iar la Congresul din 20 aprilie 2013 a fost aleas? vicepre?edinte al partidului la nivel na?ional, fiind propus? de Organiza?ia Femeilor Social-Democrate. ?n 2014 a fost desemnat? purt?tor de cuv?nt al partidului. Pe 18 martie 2016 a fost desemnat? s? candideze pentru func?ia de Primar general al Municipiului Bucure?ti, post pe care l-a c??tigat ?n urma alegerilor din 5 iunie 2016. De atunci ?i p?n? ?n prezent ocup? aceea?i func?ie, acesta fiind singurul lucru ce nu s-a schimbat ?n ultimii ani. Imaginea Gabrielei Firea a suferit modific?ri importante, trec?nd de la jurnalista perfect? la omul politic egoist, sobru, dictator, interest doar de propriul interes politic. ?n prezent, cei din opozi?ia politic? vorbesc despre o Gabriela Firea ce sluje?te doar interesele politice ale partidului din care face parte sau ale oamenilor de afaceri apropia?i: “Directorii Gabrielei Firea ??i ?mpart contracte din bugetul Capitalei: sute de mii de euro c?tre firmele proprii ?i companii de?inute prin interpu?i.” Exist? numeroase conflicte verbale ?ntre aceasta ?i cei din opozi?ie: “Gabriela Firea lanseaz? acuza?ii INCENDIARE la adresa lui Orban: Avea ?nt?lniri peste ?nt?lniri secrete”, ?Nicu?or Dan critic? proiectul Oxigen: ?Adev?ratele m?suri pentru reducerea traficului ?i a polu?rii se las? ?nc? a?teptate.'” Nici activit??ile de familie, v?zute ca tr?s?turi de caracter, nu scap? din vizorul mass-media. Personajul mediatic este perceput ca o fiind o familist? convins?, o bun? cre?tin? ?i o sus?in?toare a familiei tradi?ionale: ?Ce a scris Gabriela Firea pe tortul pe care i l-a d?ruit mamei ei: La mul?i ani, Bola”, ?Poza surprinz?toare cu care Gabriela Firea sus?ine familia tradi?ional?”, ?Ce face Gabriela Firea ?n ziua referendumului pentru familie.” A?adar, at?t profilul politic, c?t ?i profilul psihologic sunt supuse analizei presei. Niciun detaliu ce ar putea interesa publicului larg nu scap? ochiului atent al presei, cu at?t mai mult cu c?t Gabriela Firea vine la conducerea Prim?riei Bucure?ti dintr-un studio de televiziune.Desigur c? un alt personaj mediatic important din sfera politicului este Pre?edintele Rom?niei, Klaus Iohannis. Despre Iohannis se scrie mult, at?t ?n ?ara noastr?, c?t ?i ?n lume. Vom culege informa?ii din presa rom?neasc?, dar ?i din cea interna?ional? pentru a ilustra modul de construire a personajului mediatic Klaus Iohannis.La o simpl? c?utare online, motorul Google ne furnizeaz? 18300000 de rezultate. Av?nd ?n vedere acest num?r ridicat de rezultate, generat desigur de func?ia de reprezentare pe care Iohannis o are ?i care ?i conferit? o notorietate incontestabil?, vom alege materiale de pres? reprezentative pentru modul ?n care presa construie?te personajul. Despre Klaus Iohannis afl?m c? este un politician rom?n de etnie german?, care a c??tigat alegerile pentru func?ia de Pre?edinte al Rom?niei ?n anul 2014. ?i-a ?nceput cariera politic? ?n Sibiu, unde, anterior, a fost profesor de fizic? ?i inspector ?colar. ?n anul 2000 a fost ales primar al ora?ului Sibiu, pozi?ie ocupat? p?n? ?n 2014. S-a f?cut remarcat ?n calitatea sa de primar, prin ini?iative administrative u?or de m?surat ?i de remarcat, reu?ind s? aduc? notorietate ?i cre?tere orasului Sibiu. ?n 2007, pe durata mandatului s?u, Sibiul a devenit Capital? Cultural European?. ?n anul 2013 a devenit membru al Partidului Na?ional, iar din calitatea de pre?edinte al partidului a candidat la func?ia suprem? ?n stat. Printre primele activit??i ?n fruntea ??rii se afl? consultarea partidelor politice pentru acordarea unei mai mari sus?ineri financiare armatei, dar ?i respingerea legii amnistiei. Iohannis a avut un mandat agitat, plin de r?zboaie politice cu opozitia parlamentar?, ce forma guvernul. Adesea, conform declara?iilor sale, s-a manifestat ferm ca un sus?in?tor al drept??ii ?i al onoarei, opun?ndu-se legilor ce ?ineau de gra?ieri, reducerea pedepselor, schimbarea Codului Penal sau ?ncurajarea corup?iei: “?n timpul protestelor din iarna lui 2017, Iohannis a cobor?t ?n mijlocul protestatarilor, ar?t?ndu-?i sus?inerea fa?? de cauza lor. Acesta a fost un opozant vocal al controversatei Ordonan?e 13 care prevedea dezincriminarea unor acte de corup?ie. De asemenea, este promotorul unui referendum na?ional privind continuarea luptei anti-corup?ie, tem? activ dezb?tut? ?i ?n timpul campaniei preziden?iale din 2014.” ?n ceea ce prive?te politica extern?, Iohannis este v?zut ca un prieten al Statelor Unite ale Americii, sus?in?nd ?nfiin?area un grup naval NATO la Marea Neagr? pentru exerci?ii. Acest lucru nu s-a mai petrecut, c?ci Bulgaria, ce ar fi trebui s? fac? parte din acest parteneriat NATO s-a r?zg?ndit ?nainte de semnarea documentelor. ?n privin?a Republicii Moldova, ?principala modificare de politic? extern? a fost schimbarea de atitudine, Iohannis anun??nd c? Rom?nia nu va mai sus?ine persoane anume din r?ndul politicienilor moldoveni, asa cum s-a ?nt?mplat p?n? acum, ci va sus?ine institu?iile statului, pentru ca ele s? devin? mai puternice. La acest comportament a contribuit ?i instituirea unei liste de obliga?ii pe care autorit??ile de la Chi?in?u trebuie s? le ?ndeplineasc? pentru a putea accesa ?n continuare banii veni?i din partea Rom?niei ca ajutor.” Tot fa?? de Republica Moldova, pre?edintele p?streaz? o pozi?ie pro unire, ?ns? extrem de diplomat exprimat? “?unirea este un lucru pe care doar Bucure?tiul poate s?-l ofere ?i numai Chi?in?ul poate s?-l accepte?, reiter?nd c? statul rom?n are obliga?ia istoric? de a sprijini parcursul european al Republicii Moldova. Pozi?ia acestuia s-a nuan?at ?ntre timp. ?n noiembrie 2016, Iohannis a declarat c? o unire cu Republica Moldova este posibil?, dar nu ?n viitorul apropiat. Totodat? el a afirmat c? mi?c?rile unioniste au ?ndep?rtat moldovenii de Rom?nia.” Iar legat de Brexit, “odat? cu referendumul din Marea Britanie, Rom?nia a ?ncercat s? transmit? ideea c? rezultatul nu este o ?tragedie”, ci este un eveniment care poate oferi ??rii diferite oportunit??i, pentru a-?i ?nt?ri rolul ?n Uniunea European?.” De-a lungul timpului, presa a iscat ?i controverse cu privire la persoana ?i activitatea politic? a lui Klaus Iohannis. Astfel, ?n 2009, ziarul online a publicat un articol ?n care spunea c? ?Primarul municipiului Sibiu, Klaus Iohannis, propus ca premier, miercuri, de noua coalitie majoritara formata in Parlament, este cercetat din 1 octombrie pentru neglijenta in serviciu, in legatura cu retrocedarea in 2005 a unor terenuri catre persoane care nu indeplineau conditiile.” ?n aceea?i not?, Evenimentul Zilei a publicat ?n 2014 un articol cu numele Dezv?luiri. Cum s-a ?mbog??it Iohannis folosindu-se de fal?i mo?tenitori ?i de acte fabricate, ?n care se afirma faptul c? ?Edilul Klaus Iohannis a ajuns ilegal proprietar ?i a ?ncasat sute de mii de euro, sub form? de chirii, pe imobile importante din Sibiu. Luna trecut?, instan?a a decis c? acesta nu a fost cump?r?tor de bun? credin?? ?i c? nu are niciun drept asupra cl?dirii de pe urma c?reia a ?ncasat chirii uria?e, care se cuveneau, de drept, statului.”Cele mai populare c?ut?ri on-line ?i cele mai mari curiozit??i ale oamenilor privesc educa?ia, religia, contul de Facebook, sotia lui Klaus Iohannis, tinere?ea sa, daca are copii, pagina de Wikipedia, cartea publicat? de c?tre cel ?n cauz?. ?n ceea ce prive?te imaginile ce apar cu prioritate ?i au leg?tur? cu Iohannis, acestea ?nf??i?eaz? coperta c?r?ii lui Iohannis, Primul Pas, imagini din campaniile electorale, imagini al?turi de so?ia sale ?n timpul vizitelor oficiale. Conform imaginilor, pre?edintele este mereu relaxat, elegant, z?mbitor ?i galant. Printre cele mai populare subiecte din pres? se reg?sesc urm?toarele: ?OFICIAL! Klaus Iohannis: Judec?tori ?i procurori, ELIBERA?I din func?ie”, ?Klaus Iohannis ?i-a prezentat programul preziden?ial ??mpreun? pentru Rom?nia normal?”. CE con?ine acesta”, ?Viorica D?ncil?: ?i dau dreptate lui Klaus Iohannis. Este pentru prima dat?”?n presa interna?ional?, Klaus Iohannis apare prezentat ca pre?edintele ales de c?tre 54% dintre rom?ni. De mare interes pentru str?ini este ?i discursul sus?inut de c?tre Iohannis la preluarea pre?edintiei Consiliului European de c?tre Rom?nia. Iohannis este v?zut ca un pre?edinte orientat c?tre vest, adept al politicilor SUA sau Europei de Vest, iar aceste aspecte ?? aduc deseori critici din partea presei din Rom?nia. Ca om politic, Iohannis este hot?r?t ?i loial taberei din care face parte, precum ?i scopurilor asumate. Din punct de vedere al tr?s?turilor de caracter, este ?nf??i?at ca un om elegant, distins, demn ?i cu atitudine pozitiv?. Un alt personaj mediatic din sfera politicului despre care vom discuta este Viorica D?ncil?, prim-ministrul Rom?niei. La o prim? c?utare a numelui pe motorul Google ni se ?nf??i?eaz? 4480000 de rezultate. Despre D?ncil? afl?m c? s-a n?scut ?n Ro?iorii de Vede, ?n data de 16 decembrie 1963, iar ?n func?ia de prim-ministru a ajuns ?n ianuarie 2018, la propunerea Partidului Social Democrat. Este membr? a partidului men?ionat din 1996, iar ?ntre timp a fost consilier local ?i consilier jude?ean p?n? ?n anul 2009, c?nd a fost aleas? europarlamentar. P?n? ?n 2018, Viorica D?ncil? a de?inut dou? mandate succesive ?n Parlamentul European. ?n perioada 2003-2011 2003 a fost pre?edinte al Organiza?iei PSD din ora?ul Videle. Pe durata mandatelor de europarlamentar, ?a fost raportor principal pentru un raport ?i raportor alternativ pentru alte ?ase rapoarte, nivel de activitate ce o plaseaz? pe locul 14 din 32 ?n cadrul europarlamentarilor rom?ni. ?n 2015 a fost nominalizat? pentru premiul de cel mai bun europarlamentar la categoria Agricultur?. Doi ani mai t?rziu, ?n 2017, a fost nominalizat? din nou, la dou? categorii: Drepturile Femeii ?i Egalitate de Gen, respectiv Cercetare ?i Inovare.”De c?nd este premier a surmontat o mul?ime de provoc?ri politice, ?ns? ceea ce a f?cut-o s? apar? cel mai des ?n media sunt gre?elile gramaticale ?i cele de sens, dar ?i gre?elile de protocol diplomatic. Guvernul D?ncil? a fost ?inta unui miting politic, soldat cu victime, ?n data de 10 august 2018. Guvernul Vioric?i D?ncil? a fost demis prin mo?iune de cenzur? pe 10 octombrie 2019. ?n acest moment, Viorica D?ncil? ocup? func?ia de premier interimar p?n? la validarea noului guvern.Cele mai populare subiecte din mass-media online au urm?toarele titluri: ?Ce spune Ludovic Orban despre varianta Viorica D?ncil? comisar european”, ?Viorica D?ncil? anun?? EXCLUDEREA lui Paul St?nescu din PSD: ?A gre?it ?n prima parte a declara?iei, a creat confuzie?,” “Viorica D?ncil? se teme de TR?D?TORI ?n PSD: s? ??i asume public.” ?n imagini apare mereu ?mbr?cat? elegant, exercit?ndu-?i func?ia de premier, ?n diverse ?nt?lniri oficiale. Cele mai multe c?ut?ri ?n presa online privesc tinere?ea, familia, fotografiile sau glumele ce se fac pe seama Vioric?i D?ncil?. Printre cele mai importante ?tiri ce o privesc pe dumneaei sunt cele ce vorbesc despre am?narea major?rii salariului minim pe economie sau despre posibilitatea ca guvernul interimar s? stea ?n func?ie p?n? la alegerile preziden?iale.Viorica D?ncil? a intrat ?n aten?ia presei ca premier al Rom?niei, dar ?ntreaga sa imagine de om politic s-a construit ?n jurul condamnatului Liviu Dragnea. Gre?elile de limba rom?n? ?i atitudinea obedient? fa?? de fostul s?u ?ef, Liviu Dragnea, i-au adus un minus de imagine Vioric?i D?ncil?. Din acest motiv, putem considera c? presa a construit un personaj mediatic negativ ?n persoana Vioric?i D?ncil?, nefiindu-i de ajutor ?n demersul politic din ultimii aproximativ doi ani de mandat.Presa, prin instrumentele pe care le folose?te ?i prin for?a de infuen?are a opiniei publice, are capacitatea de a crea personaje mediatice, pe care s? le impun? sau sa le ?ndep?rteze din fa?a cet??enilor. Personajul mediatic din mediul politic este o ?int? preferat? a presei, c?ci ?ntre cele dou? p?r?i se creeaz? un raport de interdependen??. Astfel, presa are nevoie de materiale noi ?i interesante pentru cet??eni, iar politicienii au nevoie de un spa?iu de comunicare cu cet??enii, prin care s? ??i prezinte obiectivele ?i realiz?rile politice. ?n mod inevitabil, presa contureaz? personaje. Dac? sunt pozitive sau negative, dac? ajut? sau d?uneaz? aceast? rela?ie, ?ine de abilitatea personajului politic ?i de nevoia satisf?cut? sau nu, de comunicare, a presei. Bibliografie:Alexandrescu, Ion, Persoan?, personalitate, personaj, Ia?i, Editura Junimea, 1988.Cioc?rlie, Corina, Pragmatica personajului, Bucure?ti, Editura Minerva, 1992.Popovici, Vasile, Lumea personajului, Cluj-Napoca, Editura Echinox, 1997.Cenac Oana, General Aspects of Current Political Terminology, ?n Lexic politic – discurs politic, 5th International Conference on Lexicon/Specialized Lexicon, 11-12 oct. 2012, p. 124-130, WOS: 000378358200007Cenac Oana, Manifest?ri ale creativit??ii limbajului uman, Casa C?r?ii de ?tiin??, Cluj Napoca, Romania, Romania, 2014, ISBN 978-606-17-0623-5, p. 178-187, Accesion Number: WOS: 000378446400018, IDS Number: BF0BG: electronice:Antohe, C?t?lin, Dezv?luiri. Cum s-a ?mbog??it Iohannis folosindu-se de fal?i mo?tenitori ?i de acte fabricate, , accesat la data de 27.10.2019.Ce a scris Gabriela Firea pe tortul pe care i l-a d?ruit mamei ei: ”La mul?i ani, Bola”, , accesat la data de 25.10.2019.Ce face Gabriela Firea ?n ziua referendumului pentru familie, , accesat la data de 25.10.2019.Ce spune Ludovic Orban despre varianta Viorica D?ncil? comisar european, , accesat la data de 28.10.2019.Ciobanu, Mihai, Viorica D?ncil?: ?i dau dreptate lui Klaus Iohannis. Este pentru prima dat?, , accesat la data de 28.10.2018.Date demografice Facebook Romania, , accesat la data de 22.10.2019.Directorii Gabrielei Firea ??i ?mpart contracte din bugetul Capitalei: sute de mii de euro c?tre firmele proprii ?i companii de?inute prin interpu?i, , accesat la data de 25.10.2019.Gabriela Firea lanseaz? acuza?ii INCENDIARE la adresa lui Orban: Avea ?nt?lniri peste ?nt?lniri secrete, , accesat la data de 25.10.2019., accesat la data de 25.10.2019., accesat la data de 27.10.2019., accesat la data de 28.10.2019.Jurnalismul cet??enesc – o practic? ?ncet??enit?, , accesat la data de 22.10.2019.Klaus Iohannis ?i-a prezentat programul preziden?ial ??mpreun? pentru Rom?nia normal?”. CE con?ine acesta, , accesat la data de 28.10.2019.Klaus Iohannis este cercetat pentru neglijenta in serviciu, , accesat la data de 27.10. 2019.Manon, Prelli, Klaus Iohannis, A new President for Romania, , accesat la data de 28.10.2019.Negrea, Lucian, Viorica D?ncil? se teme de TR?D?TORI ?n PSD: s? ??i asume public, , accesat la data de 28.10.2019.Nicu?or Dan critic? proiectul 'Oxigen': 'Adev?ratele m?suri pentru reducerea traficului ?i a polu?rii se las? ?nc? a?teptate', , accesat la data de 25.10.2019.OFICIAL! Klaus Iohannis: Judec?tori ?i procurori, ELIBERA?I din func?ie, , accesat la data de 28.10.2019.Poza surprinz?toare cu care Gabriela Firea sus?ine familia tradi?ional?, , accesat la data de 25.10.2019.Speech by President of Romania, Klaus Iohannis, at the official opening ceremony of the Romanian Presidency of the Council of the European Union, , accesat la data de 28.10.2019.?elaru, Cristi, Viorica D?ncil? anun?? EXCLUDEREA lui Paul St?nescu din PSD: 'A gre?it ?n prima parte a declara?iei, a creat confuzie', , accesat la data de 28.10.2019.Romanele Doinei Ru?ti reflectate ?n oglinzile ?anamorfotice” ale criticii literare Drd. COSTIANU (CHIFU) Georgeta Pompilia Universitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?iAbstract: After 1990, Romanian literature, especially prose, faces the sudden feeling of freedom and thus becomes a literature connected to the real, sensitive to the social and political transformations, refractory to everything that had been, during the communist period, espionism, esopism, writing among the lines, and more than that, refractory to aesthetics, to the retreat in the "ivory tower". If, with regard to the story of the eighth-century writers in post-communism, we can talk about a certain continuity of themes, obsessions, narrative lines, in the twenties we have to do with the deliberate, programmatic, vehement, even - rupture, discontinuity in relation to the literature practiced by previous literary generations. In the landscape of the two-march prose, there is also the prominent Doina Rusti who is able to charm the lecturer with her unique style.Writer Doina Rusti is hard to fit in a literary direction, into a biological or creative generation and possesses a special aesthetic formula. She has created the reputation of an atypical author from all points of view.Key words: Magic Realism, Postmodern literature, Narrative Fiction, Allegory, Doina Ru?ti.Dup? 1990, literatura rom?n? ?ncepe s? se confrunte cu o acut? dorin?? de libertate ?i este din ce ?n ce mai mult influen?at? de contextul social-politic, puternic conectat? la real, mult mai sensibil? la transform?rile sociale ?i politice, refractar? la tot ceea ce fusese ?n perioada comunist?: evazionism, esopism, scriere ?ncifrat?, ?i mai mult dec?t at?t, refractar? la estetism, la retragerea ?n ?turnul de filde?”. Dup? o lung? perioad? de autonomie a esteticului, ?n?eleas? ca o solu?ie ?politic?”, de rezisten?? la ideologia comunist?, literatura ?nregistreaz? un interes major fa?? de real ?i cotidian. Scriitorii tineri, c?rora li s-a dat denumirea de dou?mii?ti, reflect? cel mai bine, ?n operele lor, aceast? ?muta?ie a valorilor estetice” (dac? ar fi s? folosim termenul lui E. Lovinescu). Cei din genera?iile anterioare, ?n special optzeci?tii, se confrunt? ?i ei cu aceast? problem? pentru c? nu ?tiu ?n ce direc?ie ar trebui s? o ia crea?iile lor. Ei au de f?cut o alegere dificil?: s? continue sau s? se distan?eze definitiv de tot ceea ce se scrisese p?n? atunci. ?n general, optzeci?tii ?i-au continuat obsesiile scriitorice?ti mai vechi – realit??ile rurale ori citadine evocate ?n c?r?ile lor din anii ’80 – plas?ndu-le, ?ns?, ?n contextul schimb?rilor intervenite ?n postdecembrism. Exist?, a?adar, linii de continuitate ?n proza optzecist?. Se constat? c? genera?ia optzecist? este, ?n mare parte, o genera?ie de scriitori cu r?d?cini rurale, care exploateaz? acest filon ?n proza lor. ?n cazul tinerilor scriitori dou?mii?ti, ?ns?, ruralul e prezent mai pu?in – ?i nu cu trimiteri biografice, ci, mai degrab?, ca mediu de observa?ie –, ei sunt dezabuza?ii ora?ului, ai marginalit??ii/ periferiei citadine. Proza dou?miist? este una situat? ?n prezent, interesat?, dominat? de prezent, care ignor? deliberat trecutul (memoria comunismului), dar ?i viitorul (improbabil, dificil de ?ntrez?rit). Dup? r?zboi, ?n Europa Occidental? – scrie istoricul francez Fran?ois Hartog, care propune, ?n acest sens, termenul de ?prezentism” (?le présentisme”)– se instituie tot mai mult o ordine a prezentului, ?ncep?nd cu existen?ialismul francez, care face o critic? a progresului ?i pune accentul pe ac?iune, pe angajamentul ?n prezent (de ?n?eles dup? deziluziile r?zboiului); urmeaz? anii ’60, deziluziile ?i criza economic? a anilor ’70. Prezentismul occidental debutat dup? r?zboi ?i accentuat de criza economic? ?i social? a anilor ’70, este unul ?cinic” ori ?disperat”, dup? Hartog, iar el seam?n? foarte mult, la distan?? de aproape 30 de ani, cu ceea ce se ?nt?mpl? ?n Rom?nia postrevolu?ionar? ?i postcomunist? la ?nceputul anilor 2000: criz? economic? ?i social?, o ?tranzi?ie” nesf?r?it? marcat? de persisten?a/rezisten?a vechilor structuri (comuniste), s?r?cie, ?omaj, iar pentru tineri, ?n special – lipsa unui job ?i a perspectivelor de viitor. E cazul, a?adar, ?mizerabilismului” din literatura rom?n? a anilor 2000 (Ionu? Chiva, Ioana Baetica, Adrian ?chiop, Dan Sociu ?.a.), ?n care apar tineri dezabuza?i, bloca?i ?ntr-un prezent mizer, stagnant, al gesturilor cotidiene, elementare, prin for?a lucrurilor. Revolu?ia din 1989 reprezint?, a?adar, pentru noi, ?n termenii lui Fran?ois Hartog, o ?bre??”, o ?falie” ?n regimul de temporalitate care guverneaz? literatura tinerilor ?n postcomunism – ?ntoarcerea obsesiv? c?tre prezent. Dac? ?n ceea ce prive?te proza scriitorilor optzeci?ti ?n postcomunism putem vorbi de o anumit? continuitate de teme, obsesii, linii narative etc., la dou?mii?ti avem de-a face cu marcarea – deliberat?, programatic?, vehement? chiar – a unei rupturi, a unei discontinuit??i ?n raport cu literatura practicat? de genera?iile literare anterioare. Pentru perioada urm?toare, de asemenea, se observ? ?i existen?a unei paradigme postdou?miiste care presupune un fundament literar, cultural ?i existen?ial comun. ?n r?ndul celor mai mul?i dintre creatorii care au debutat ?n ultimul deceniu, se pot identifica asem?n?ri at?t ?n ceea ce prive?te tematica, c?t ?i atitudinea. Se observ? o schimbare de perspectiv? fa?? de ceea ce se scrisese p?n? atunci ?i anume faptul c? universul discursiv nu mai urm?re?te contactul direct cu realitatea crud? sau cu tr?irile interioare nemediate, sf??ietoare, ci cu digitalul ?i ?tiin?ificul, domesticul ?i banalul, bovarismul ?i fantezia. Experien?ele-limit? (drogurile, moartea, suferin?a) nu au fost ?nl?turate, ci diminuate ?n intensitate ?i/sau demitizate, estetizate prin distan?are. Subiectului nu i se ?nt?mpl? direct via?a, ci printr-un filtru lucid-impersonal. De altfel, putem vedea c? au o atitudine deschis? fa?? de (post)modernitate nu una reticent?, ca ?n cazul dou?mii?tilor. Genera?ia de azi din poezia, proza ?i chiar critica literar? rom?neasc?, st? sub semnul nout??ii, trec?nd printr-o adev?rat? revolu?ie. Se realizez? ceea ce putem numi o ?nc?lcare ?i chiar o negare a oric?ror reguli impuse de canoanele literare clasice, indiferent de stil, de direc?ie, de tematic?. ?n ceea ce prive?te lectorul, obi?nuit s? perceap? poetul sau prozatorul ca pe un eu atot?tiutor, un fel de deus ex machina care are ?n palm? toate cuvintele, ?n zilele noastre, accept? cu cea mai mare deschidere inova?ia, l?rgindu-?i orizontul de a?teptare.?n aceast? perioad?, a anilor 2000, scrie ?i prozatoarea Doina Ru?ti, autoarea unor romane de renume interna?ional. Scriitoarea Doina Ru?ti este greu de ?ncadrat ?ntr-o direc?ie literar?, ?ntr-o genera?ie biologic? sau de crea?ie ?i este posesoarea unei formule estetice aparte. Ea ?i-a creat reputa?ia unei autoare atipice din toate punctele de vedere. Admirat? de critica literar?, Doina Ru?ti suscit?, prin personalitatea ei complex?, sau prin crea?iile ei valoroase, interesul mai multor voci critice importante care ?ncearc? s?-i identifice m?rcile structurale sau semantice care dau particularitatea indubitabil? a scriiturii sale.Avem ?n vedere gruparea demersurilor relativ similare ?n cadrul c?rora scriiturii Doinei Ru?ti ?i revine un loc anume, justificat at?t de practica sa literar? c?t ?i de discursul critic aplicat. De asemenea, ne concentr?m aten?ia asupra locului pe care ?l ocup? Doina Ru?ti ?n constela?ia autorilor postdou?mii?ti. ?n acest sens, critica ofer? principalele direc?ii de receptare ?i lectur? hermeneutic? pe care cititorul le poate accesa ?n vederea valoriz?rii unei personalit??i literare. Ne-am propus, a?adar, s? realiz?m o trecere ?n revist? a mai multor opinii critice avizate ?i s? observ?m locul pe care ?l ocup? Doina Ru?ti ?n peisajul literaturii postdou?miiste. Receptarea critic? a autoarei se afl? sub semnul diversit??ii ?i pleac? de la opera valoroas? din punct de vedere estetic pe care aceasta a realizat-o, unic? pe scena literar?, care ofer? noi tr?iri ?i care anticipeaz? noi orizonturi de crea?ie. Critica literar? o ?ncadreaz?, ?n unanimitate, ?n galeria marilor povestitori precum Nicolae Filimon, Ion Marin Sadoveanu ?i Eugen Barbu. Este comparat? de marii critici ai vremii cu ?tefan Agopian ?i cu Mircea C?rt?rescu. De aceea, Dan C. Mih?ilescu afirm? c?: ?Acesta este stil! Este stil care nu are pereche la noi dec?t la dou? persoane: ?tefan Agopian ?i Mircea C?rt?rescu!”. Al?turi de Mircea C?rt?rescu o a?az? ?i Horia G?rbea atunci c?nd vorbe?te despre romanul ?C?ma?a ?n carouri ?i alte 10 ?nt?mpl?ri din Bucure?ti” pe care ?l consider? ?o carte pe c?t de serioas? ?i profesionist scris?, pe at?t de pl?cut? lecturii, de fascinant? pentru cititor.? Volumul este simfonic, temele se reiau ?n formule narative ?i unghiuri de reflectare diferite, pe ?ntinderi mai mari sau numai prin flashuri care le proiecteaz? o clip? pe fundalul altei pove?ti. Foarte abil me?te?ugit, cartea e un corp unitar de fic?iuni care poten?eaz? locuri banalizate din Capitala noastr? - ?n care numai la asta nu te-ai g?ndi - ?i le mitizeaz? amintind oarecum de poezia ?i proza filo-bucure?tene ale lui Mircea C?rt?rescu. Parfumul care adie ?i ?nsufle?e?te toate aceste locuri ?i personaje, ?n principiu anodine, este ?spiritul” nemuritor, indestructibil. Doina Ru?ti posed? toate cheile prozei realiste plus spirit ludic ?i o imagina?ie puternic?. Scrisul ei este seduc?tor ?i de un des?v?r?it profesionalism ?n conducerea scenariului ?i ?nodarea final? a tuturor firelor epice. De aceea, acum mai mult chiar dec?t la volumele precedente, cititorii ?i superlativele criticii nu pot ?i nu trebuie s? o ocoleasc?”.?i Adrian G. Romila o apreciz? ?n ?Convorbiri literare” (mai 2015) pentru ?balcanismul suculent” ?i consider? c? ?respir? acela?i aer de familie ca prozele unui ?tefan Agopian ori Silviu Angelescu – sau, de ce nu, ale mai vechilor Nicolae Filimon, Mateiu Caragiale sau Eugen Barbu (cel din ?Principele” ?i ?S?pt?m?na nebunilor”) –, romanul Doinei Ru?ti a deschis excelent noul an al prozei rom?ne?ti. Cu o carte excep?ional?, mai precis”.Gabriel Enache este de p?rere c? ?Manuscrisul fanariot” ne introduce ?ntr-o poveste captivant?, sincer? ?i care trece cu u?urin?? de epiderm?, f?c?ndu-?i loc sub piele ?i mai departe, ?n interior. Este o carte plin? de poezie ?i de toate elementele ei, cu imagini ?i text construite multi-fa?etat, a?a cum ??i ar?ta la final diamantul str?lucirea fe?ei adus? ?n lumin?.Ioan Gro?an o apreciaz? pentru romanul ?Manuscrisul fanariot” pe care ?l consider? ?un insolit love-story, ?ntr-un Bucure?ti fanariot, zugr?vit cu toate uneltele unei proze de o respira?ie larg?, cvasibalzacian?, cu intrigi, mi?ma?uri, scene de mas?, dar mai ales cu o ?tiin?? destul de rar ?nt?lnit? azi, a portretiz?rii, de la simple crochiuri p?n? la tabloul amplu ?n care sim?i cum fo?nesc, parc?, detaliile m?t?soase ale picturii bizantine. O ?ntreag? faun? se desf??oar? cu vivacitate ?n fa?a ochilor no?tri, fiecare cu povestea lui sau cu pove?ti ?n pove?ti ce se desfac aidoma Matrio?tilor ruse?ti. Ba, cred c?, oarecum cu o ascuns? ironie, autoarea nu se sfie?te ?n a ata?a, la ?nceputul c?r?ii, pentru a putea urm?ri mai lesne traseele personajelor, o hart? a vechiului Bucure?ti, ceea ce, mutatis mutandis, ?mi aduce aminte de harta am?nun?it? a imaginarei Yoknapatawpha, ?inutul inventat din romanele lui Faulkner. Doina Ru?ti este o reconfortant? certitudine valoric? a prozei (nu numai!) feminine de azi”.Amestecul savuros de realitate ?i fantastic face deliciul operei sale, dar dincolo de simplul melange, exist? o viziune asupra vie?ii, una fabulatorie, cum au remarcat mai mul?i critici, ?n care fiecare detaliu are milioane de fa?ete.Ceea ce r?m?ne ?ns?, dup? lectura enormului material critic este un scriitor de talent, cu o oper? incontestabil?. Doina Ru?ti se afl? printre pu?inii scriitori cu recenzii ?n cotidiene importante, precum ?Magyar Nemzet”, ?Il Mercurio”, ?Las ?ltimas Noticias”, ?Neue Zürcher Zeitung”, ?Il Libero”, ?La Stampa”, ?La Opinion”, ?La Repubblica”, ?La Jurnada”, ?Adev?rul”, ?Evenimentul Zilei”, ?Cotidianul”, ?Ziua” etc. sau ?n reviste de prim? m?rime, precum ?Turia”, ?Székelyf?ld”, ?Observator cultural”, ?Rom?nia Literar?”, ?Suplimentul de cultur?” etc. Iar, aici, trebuie s? ad?ug?m ?i studiile ?n c?r?i ori ?n dic?ionare. ?n al doilea r?nd, am remarcat faptul c? at?t exegezele str?ine c?t ?i cele rom?ne?ti insist? pe stil, pe calit??ile literare, dar, mai ales, pe originalitatea romanelor sale. Exist? ?i scrieri mai apreciate ?n str?in?tate dec?t ?n ?ar?, cum este cazul romanului Omule?ul ro?u, care ?n versiunea sa italian? (L’omino rosso) a avut parte de cronici elogioase ?n mari ziare. Tot a?a povestirile Cristian (multi-tradus?) ?i M?na lui Bill Clinton, cu recenzii bune ?n SUA, sunt prea pu?in cunoscute la noi.Mul?i dintre exege?ii operei sale au apreciat complexitatea tipului de imaginar, cu plas?ri istorice sau derul?ri epice, ?ntr-o poveste f?r? sf?r?it, dar ?i veridicitatea sus?inut?, a?a cum am ar?tat de o construc?ie solid?.Un loc special, a? zice c? ocup? ?Manuscrisul fanariot” (2015, 2016, 2017) ?i ?M??a Vinerii” (2017, 2018), care abordeaz? alt? tematic?, dar, totodat?, sporesc popularitatea romancierei. Acesta din urm? fiind deja tradus ?n c?teva limbi, la doar un an de la apari?ie.Preocupat? at?t de registrul fantastic c?t ?i de cel realist, Doina Ru?ti scrie la fel de conving?tor ?i despre atrocit??ile lumii contemporane, ?i despre idealurile ?nalte. Personajele sale, aflate la confluen?a dintre real ?i ireal, sunt memorabile ?i marcante. ?n romanele sale se reg?sesc, adeseori, violatori, uciga?i, oameni fl?m?nzi, vicia?i ?i consuma?i de idealuri m?runte, care amintesc de tipologiile lui W. Faulkner – scriitor pe care l-a avut ca model constant. Dar cu aceea?i m?n? sigur?, de romancier versat, construie?te ?i personaje fantastice, elfi, spiridu?i, fantome, motani fermeca?i ?i vr?jitori, care i-au f?cut pe unii critici s?-i compare opera cu cea a lui Bulgakov, Süskind ori Marquez. ?M??a Vinerii” este ?o jubila?ie stilistic?, o literatur? vital?, cum era ?Parfumul” lui Suskind p?n? la un punct ?i ?Laur” al lui Evgheni Vodolazkin, de la alt punct, mai departe” . Autoare a unei opere consistente, cu o serie de teme autoidentitare (descenden?a ?exotic?”, din s?nge amestecat, copil?ria mitizat?, trauma pierderii tat?lui la fatidica v?rst? de 11 ani) cu strategii literare (fantasticul c?nd folcloric, c?nd postmodern, contra-fic?iunea istoric?, proza actualit??ii imediate) ?i structuri culturale, Doina Ru?ti are un loc consolidat ?n cadrul literaturii contemporane. ?n opinia mea, Doina Ru?ti se afl? ?n galeria scriitorilor de prim? m?rime ai literaturii rom?ne contemporane, un scriitor cu o oper? consistent? ?i realiz?ri vizibile, cu o tematic? divers? ?i puternic ancorat? ?n actualitate, dar, mai ales, cu acea capacitate rar? de a schimba registrele narative, de a se reinventa de la o carte la alta. Iar, dincolo de toate acestea, exist? un anume mister ?n scrisul ei, care ?l face pe lector s? simt?, uneori, nevoia de a ?nt?lni autorul ca fiin?? real?, situat? dincolo de litera ?i de spiritul c?r?ilor scrise, ?n marea carte a vie?ii.Premiile ?i distinc?iile literare acordate de-a lungul timpului i-au confirmat valoarea, ?ns?, se poate afirma c?, pentru un om de cultur? precum Doina Ru?ti, premiile cele mai valoroase sunt cititorii s?i, cei care au deprins din crea?ia sa acea constant? care str?bate timpurile ?i confer? operei sale omogenitate. Cititorul fidel a urm?rit atent drumul creatoarei spre arta pur?: abandonarea cli?eelor impuse de epoca ?n care scrie ?i ?ntregul travaliu literar care a constat ?n ?nnoirea limbii ?i a limbajului, ?n experimentarea tuturor formelor de discurs narativ, ?i acea fantezie nostalgic? prin care reconstituie, ?n limbaj autentic ?i procedee artistice rare, lumea de alt?dat?. Doina Ru?ti este o scriitoare prolific?, pentru care romanele publicate nu sunt altceva dec?t avataruri ale biografiei sale literare conjugate cu propria-i via??, ce a parcurs prin arta scrisului ?ase decenii de activitate literar?, reu?ind s?-?i construiasc? o individualitate artistic? din care transpar stilul inedit, temele clasice ?i moderne. Referin?e bibliografice ANTOFI Simona, Contemporary Critical Approaches to the Romanian Political and Cultural Ideology of the XIXth Century - Adrian Marino, Al treilea discurs. Cultura, ideologie si politica in Romania / The Third Discourse. Culture, Ideology and Politics in Romania, ?n Antofi, S., Ioana N., Necula, G., Ifrim, N., Crihan?, A., (edit.), Procedia Social and Behavioral Sciences, 4th International Conference on Paradigms of the Ideological Discourse - The Dynamics of Terminologies and (Re)Shaping of Ideologies, 2012, p. 22-28, DOI: 10.1016/j.sbspro.2012.10.005, Galati, ROMANIA, 31 mai – 1 iunie 2012, Accession Number ? WOS:000361477200004C?LINESCU, Matei, A citi, a reciti. C?tre o poetic? a (re)lecturii, Ia?i, Editura Polirom, 2000.IFRIM, Nicoleta, History and Identity in Post-Totalitarian Memoir Writing in Romanian, CLCWeb: Comparative Literature and Culture (ISSN 1481-4374) , nr. 16.1 / March 2014, Purdue University Press, , Accession Number? WOS:000333326200011.RU?TI, Doina, C?ma?a ?n carouri ?i alte 10 ?nt?mpl?ri din Bucure?ti, Bucure?ti, Editura Polirom, 2010.RU?TI, Doina, Patru b?rba?i plus Aurelius, Ia?i, Editura Polirom, 2011.RU?TI, Doina, Omule?ul ro?u, Bucure?ti, Editura Vremea, Bucure?ti, 2004, Editia a IIa, 2012.RU?TI, Doina, Zogru, Bucure?ti, Editura Polirom, 2013.RU?TI, Doina, Manuscrisul fanariot, Ia?i, Editura Polirom, 2016.RU?TI, Doina, Fantoma din moar?, Bucure?ti, Editura Polirom, 2017.RU?TI, Doina, M??a Vinerii, Ia?i, Editura Polirom, 2017.Degradarea literaturii populare ?n perioada comunist?Drd. NICOLA (NOTARESCU) EugeniaUniversitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?iAstract: The period of communism imposed in the Romanian literature and culture the notion of "new folklore" by encouraging folk "creations" having as character the party activists and the leading workers, or tackling themes such as liberation from the fascist / bourgeois-yoke yoke or the great achievements of Romanian socialism. This type of indoctrination, which promotes human models that reproduce the new man's hypostases, approved by the regime of the single party, has led to changes that marked - or even damaged - the authentic folklore, attempting to adapt the old traditions to the new life. Besides ballads or legends that have undergone significant changes, the most affected by propaganda were the carols and the popular theater, where the introduction of new characters was easier, and the disappearance of religious themes was a priority. Key words: literature, folklor, communism, popular, creationCrea?ia popular?, sau ceea ce numim cu to?ii generic folclor, este pentru noi rom?nii, ca neam, identitatea noastr? cultural? ?i ocazional ne m?ndrim cu ceea ce este tradi?ional rom?nesc, dar de cele mai multe ori alegem s? nu investim prea mult ?n conservarea ?i valorificarea patrimoniului imaterial autentic rom?nesc. Timpul a f?cut ca reinterpret?rile sau adapt?rile s? deformeze imaginea culturii populare, cu prec?dere a literaturii populare, ?tiut fiind faptul c? folclorul, datorit? caracterului s?u oral, este permanent supus schimb?rii ?nc? de c?nd ?i-a f?cut sim?it? prezen?a ?n via?a ??ranului rom?n. Cu toate acestea, perioada comunist? folose?te folclorul ca un instrument de propagand?, aduc?nd noi personaje de ?legend?” precum brigadierul, activistul de partid sau chiar ?conduc?torul iubit”.P?n? la Bogdan Petriceicu Ha?deu nu putem discuta cu adev?rat despre studii dedicate folclorului rom?nesc, ci mai mult despre note sau men?iuni privitoare la tradi?ii sau crea?ii populare. Despre existen?a c?ntecului popular se g?sesc ?nsemn?ri ?nc? din secolul al XI-lea, dar cele mai vechi elemente de scriere etnografic? pe teritoriul rom?nesc, apar ?n ,,Descrierea Moldovei” a lui Dimitrie Cantemir, considerat de unii speciali?ti ,,p?rinte al etnografiei, folcloristicii ?i ?tiin?ei artei populare”. De asemenea, Dr. Vasile Popp (1789-1842) ocup? un loc important ?n r?ndul cercet?torilor ?n domeniul folcloristicii rom?ne?ti, iar ?ntre1840-1860 se remarc? o cre?tere a interesului pentru cunoa?terea culturii populare rom?ne?ti c?nd personalit??i ale vremii precum Anton Pann, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, B. P. Ha?deu au realizat cercet?ri ?n domeniu. ?i ?n perioada interbelic?, cultura popular? devine zon? de interes pentru oamenii de cultura ?i ??i aduc contribu?ia ?tiin?ific? N. Iorga, Th. Capidan, Victor Papacostea, Al. Cior?nescu, D. Russo, Nestor Camariano, Ilie B?rbulescu, T. Papahagi, dar un rol semnificativ cercetarea culturii populare ?l are Ovid Densu?ianu.La momentul instaur?rii regimului comunist ?n Rom?nia, cercetarea ?n domeniul crea?iei populare avea deja o tradi?ie ?i oameni de cultur? importan?i fie se inspirau din crea?ia popular?, componen?a tradi?ional? f?c?ndu-?i sim?it? prezen?a ?n toate domeniile artei, fie dezvoltau doctrine culturale privind cercetarea culturii populare. ,,Fire?te, pentru g?ndirea filosofic? rom?neasc?, ?ns??i cultura popular?, folcloric?, reprezint? un rezervoriu, de o bog??ie ?nc? necuprins?, de motive, ce ar putea fi exploatate” spunea Lucian Blaga ?n unismul a venit cu dorin?a de control absolut asupra tuturor compartimentelor vie?ii, cultura ?i literatura av?nd un rol important ?n instrumentarul de domina?ie, fiind politizate ?i subordonate puterii partidului comunist. ??i face apari?ia cenzura, controlul literaturii de c?tre partid ?i activi?tii s?i culturali devine obligatoriu, iar tot ce era publicat era verificat ?n prealabil dup? criterii ce nu ?ineau de calitatea scrisului sau a ideilor. Comitetul de stat pentru cultur? ?i art? ?i Casa central? a crea?iei populare public? ?n 1965 un volum intitulat Folclor poetic nou, cu un studiu introductiv realizat de prof. univ. Mihai Pop care men?iona dezvoltarea ?i valorificarea mi?c?rii artistice populare ?i care ?ncerca o ,,l?murire a problematicii c?ntecului nou ca fenomen folcloric contemporan”. Se fac remarcate c?teva idei specifice acelor vremuri cum ar fi ,, formarea con?tiin?ei sociale”, ,,comunicarea cultural? cu masele” sau ,,patriotismul socialist” ?i ca o concluzie se poate extrage c? ,,?n noua via?? cultural? a satului, folclorul tradi?ional trece printr-un proces intens de transformare”. Ce ?nseamn? aceast? transformare ? Pur ?i simplu dispari?ia unor obiceiuri care aveau la baz? ?credin?e supersti?ioase”, cum ar fi desc?ntecele, dar cel mai mult au avut de suferit colindele cre?tine care devin simple ur?ri laice de bel?ug ?i via?? fericit?, considerate acum de fi aduc?toare de ,,culoare ?i veselie” petrecerilor de An Nou. Cercetarea recunoa?te for?a culturii populare ?i dorin?a regimului de a continua promovarea folclorului, dar ca parte a culturii socialiste, c?ntecele populare vorbind acum despre ,,realit??ile noi din ?ara noastr?, despre via?a de azi a oamenilor, visele ?i n?zuin?ele lor ?mplinite ?i despre perspectivele viitorului”.In rubrica Istoriile lui Alex. ?tef?nescu din Evenimentul Zilei, criticul scria ?ntr-un articol dedicat ,,falsific?rii folclorului” c? ?n timpul lui Nicolae Ceau?escu, dup? ?revolu?ie cultural?” din 1971, folclorul ocup? un loc important la Festivalului Na?ional ?C?ntarea Rom?niei”, care ??i propunea ?deposedarea crea?iei culte de prestigiu artistic ?i autoritate moral?, amestecarea ei p?n? la indistinc?ie cu crea?ia naiv? ?i cu pseudocrea?ia unor activi?ti culturali”.Comunismul prin a?a zisa punere ?n valoare de fapt a deformat folclorul ?i ?i-a pus ?n primejdie existen?a, ca o monstruoas? ?mbr??i?are ?trangulatoare”. ?i Alex. ?tef?nescu remarc? cenzura adus? mai ales folclorului religios, elimin?ndu-se orice trimitere la mitologia cre?tin? ?i ?fiind scos din circula?ie un ?ntreg gen – colindele de Cr?ciun”. Este men?ionat ?n articol volumul ?Pe-un picior de plai. Folclor poetic contemporan”, publicat de Teodor Bal?, ?n 1957, la Editura de Stat Didactic? ?i Pedagogic?, unde pot fi g?site texte falsificate, atribuite de acesta unor ?instructori de la c?minele culturale s?te?ti, unor autori de texte pentru brig?zile artistice de agita?ie”. ?Memoria ethnologica”, revist? editat? de Centrul Crea?iei Populare Maramure?, ?n nr. 2-3 din 2002, a publicat un studiu de Ioan Chi? Ster care ridic? problema falsific?rii textelor folclorice de c?tre comuni?ti ?i care aminte?te de cercetarea realizat? ?n acea perioad? caracterizat? de profesorul Mihai Pop ca un fenomen foarte complex de ,,pompare de texte pe melodii autentice carea exprimau marile bucurii ale vie?ii noi”. ?i aici exemplul colindelor contraf?cute este men?ionat, cu melodii schimbate ?i texte modificate c?ntate de celebrul ?tefan Hru?c?: ,, Gre iernu?? ne-o pt-icat/ Oile t?te –o zderat/P?storii le-o auz?t/Jos la ele-o cobor?t/ Pe-o scar? m?ndr? de cear?....” . Singurul cuv?nt care a disp?rut din text era Dumnezeu ?i astfel frumosul colind despre cobor?rea divinit??ii pentru ?nnoirea noului an pastoral ??i pierde sensul.Nici zona jude?ului Gala?i nu a fost ocolit? de apari?ia de folclor poetic nou, chiar folcloristul Ioan Brezeanu ?n culegerea sa intitulat? ,,Pe-un picior de plai” scrie ?n prefa?? : ??n anii socialismului, marele creator – poporul - continu?nd vechiul me?te?ug al crea?iei, spore?te tezaurul culturii noastre populare cu produc?ii care au ca tem? via?a nou?(....) ?n versuri care se ridic? p?n? la frumuse?ea acelora din care s-au ?lefuit veacuri m?rg?ritarele Miori?ei, creatorul popular ??i exprim? puternica sa dragoste pentru marile ?mpliniri ?nf?ptuite sub conducerea partidului, pentru plaiurile ren?scute ale patriei” ?S-a dus vremea de ocar?,C?nd trudeam din zori ?n sear? ?i m?ncam p?ine amar?.”Industrializare este ?i ea c?ntat? ?n versuri de ? poetul popular”, iar pentru zona Gala?iului apari?ia combinatului siderurgic este surs? de inspira?ie fiind numit ?Palat al o?elului / Soare al viitorului/ Izvorul bel?ugului”, iar toate se datoreaz?, cu era de a?teptat, Partidului unic, pentru care poetul are versuri pline de recuno?tin??: ?Pentru toate c?te-avem/ Mult de tot ?i dator?m/celui care ne conduce/ ?i bel?ugul ni-l aduce” ?n culegerea ,,Folclor poetic nou” tip?rit? sub semn?tura lui Mei?oiu Ioan, este publicat un c?ntec cules de la ?tefan Gogo?, din comuna Lie?ti, jude?ul Gala?i cu v?dit caracter social specific vremurilor de comuniste: ?Foaie verde ?i-un dud?u/ Sus pe deal un smeu,/ Un tractor din Semeteu./Ar? bade, ar? bine/ ?i disear? vin la tine!”Cunoscut? culeg?toare de folclor din nordul jude?ului, Lenu?a T?une, dintr-o familie veche din Cavadine?ti, se inspir? din folclorul auzit de prin b?tr?ni ?i scrie Balada Horincii , o istorie a locului:?Poveste?te vale /din lunga ta cale / din negru p?r?u / cu apa la br?u / de sub umbra luncii / din apa Horincii / care-a dus ?n valuri / lovite de maluri / numai chin ?i jale / curg?nd peste vale (...). ?n anul una mie / ?i vre-o patru sute / ?apte zeci ?i cinci / ?n lupta cu turcii / pe valea Horincii/ ?tefan domnitor / domn biruitor / pe al ??rii tron / pentru vitejie/ a dat o mo?ie / unui brav o?tean unui c?pitan / CAVADIN pe nume / cunoscut de lume.” ?n perioada comunist?, frumoasa balad? sufer? modific?ri:?C? le-a pus temei / August dou? trei/ ?i de-atunci spre z?ri /?i spre dep?rt?ri/ C-un buchet de flori/?n micile sate/ se-nal?? palate./?coli ?n deal ?i-n vale / Case culturale / Unde vin ?i-nva??/ Unde iau pova?? / oamenii din sat / care s-au schimbat / Din neguri durere / Spre soare ?i stele .” Intercal?nd compozi?ia original? cu crea?ia recent?, Balada Horincei este publicat? ?n Via?a nou?, ?n decembrie 1963 ?i ?n reviste locale cu pasaje care pream?resc, al?turi de ?tefan, noua conducere din fruntea ??rii ?i care vorbesc de oameni ferici?i care muncesc pe ogoare ?i despre Valea Horincii, unde domne?te falnic stejarul, dar unde r?sun? acum ,,c?ntecul tractorului”.??n anii '70-'80, orice interpret de radio sau de televiziune, ca ?i orice disc cu muzic? popular?, ap?rea doar dac? avea la ?nceput o pies?-dou?-trei de ?folclor nou", de socialism declarat. ?n tot acest oportunism nu trebuie v?zut? doar presiunea sau teroarea oficial?. Uneori r?zbate ?i poate fi v?zut? ?i o oarecare patim? sau fudulie subiectiv? - a c?rei surs? a putut fi inclusiv complexul supralicitat al originii socio-economice precare." Din nefericire, ?n perioada comunist? mul?i intelectuali au ajutat la influen?area creativit??ii populare cu idei ?i expresii specifice revolu?iei socialist-colhoznice , care s-a extins ?n toate domeniile culturii, ?tiin?ei ?i crea?iei rom?ne?ti ?i astfel ?i ?n domeniul folcloristicii. Culeg?torii sau cercet?torii folclorului ?ncurajau ?i sprijineau ??ranii pentru a compune c?ntece ?i poezii care s? zugr?veasc? ?nnoirile socio-economice ?i ideologia comunist? de dup? 1945. Ziarele vremii au publicat, cum a fost ?i cazul Baladei Horincei, crea?ii folclorice ?i a?a-zis populare cu autori rurali, dar care aveau toate datele de a deveni noul folclor, suprim?nd astfel folclorul autentic.Bibliografie:Antofi Simona, General Dictionary of Romanian Literature – Obverse and Reverse Critical Reception, ?n Oana Cenac (coord., edit.), International Conference of Common Vocabulary/Specialized Vocabulary: Manifestations of Creativity of Human Language, 6-7 iunie 2014, publicate ?n volumul MANIFESTARI ALE CREATIVITATII LIMBAJULUI UMAN, 2014, p. 13-19, Accession Number ? WOS:000378446400001.Brezeanu, Ioan; Nadoleanu Ghe., ,,Pe-un picior de plai”, Casa Crea?iei Populare Gala?i, 1967Karnoouh, Claude, ?Inventarea poporului – na?iune”, Cronici din Rom?nia ?i Europa Oriental? 1973-2007, Editura Cluj, 2011Bala?a, Marin Marian, Economia folclorului politic, III-V, ?Cultura", ?S?pt?m?na financiar?”, 22 iunie/6 iulie 2007Ifrim, Nicoleta, History and Identity in Post-Totalitarian Memoir Writing in Romanian, CLCWeb: Comparative Literature and Culture (ISSN 1481-4374) , nr. 16.1 / March 2014, Purdue University Press, , Accession Number? WOS:000333326200011Ioan, Mei?oiu, Folclor poetic nou, Casa central? a crea?iei populare public?, Bucure?ti, 1965Papahagi, Tache, Mic dic?ionar folcloric. Spicuiri folclorice ?i etnografice comparate, edi?ie ?ngrijit?, note ?i prefa?? de Valeriu Rusu, Bucure?ti, Editura Minerva, 1979.Mihai, Pop, Folclor rom?nesc, vol. I, Ed. Grai ?i Suflet-Cultura Na?ional?, Bucure?ti, 1998Rux?ndoiu, Pavel, Folclorul literar ?n contextul culturii populare rom?ne?ti, Bucure?ti, Editura Grai ?i Suflet – cultura Na?ional?, 2001Ster Chi?, Ioan, ?Despre a?a-zisul folclor poetic nou”, ?Memoria ethnologica”, Centrul Crea?iei Populare Maramure?, 2-3 din 2002 ??op?rla” antisistem ?i umorul localDrd. PREDA GabrielUniversitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?iRésumé: Dans les années 1970, le régime de Ceau?escu s'est moqué de la démocratie en réussissant à créer de nombreuses illusions de liberté et de normalité. L'attention aimable que les ?tats-Unis et l'Occident ont accordé à la République Socialiste de Roumanie à cette époque a également contribué à créer l'illusion. En bref, c’est le contexte socio-politique dans lequel travaillaient les humoristes. La grande amertume sociale a engendré un humour désacralisant, une forme de survie qui a tenté de subvertir l’humour politique.Bien que la différence soit perceptible par rapport à la période 1949-1964, Urzica et d’autres publications humoristiques publiques ont été cantonnés dans une zone de recherche, de tentatives de récupération et de manifestations redondantes; cette situation se retrouvant dans tous les médias. Par la caricature et le texte, les humoristes de Gala?i, regroupés dans des cénacles ou publiés dans des pages centrales, ont proposé de nouvelles idées, destinées à révéler la stagnation.Mots-clés: humour, médias, régime politique, événements locauxCenaclul Verva a fost creat ?n toamna lui 1977 la Gala?i ?i avea s? devin? unul dintre cele mai importante cenacluri satirice din ?ar?. Este interesant? coinciden?a, pentru c? anul 1977 a fost ?i cel ?n care aparatul de stat proclama demagogic renun?area la cenzur?. Aveau s? persiste, ?ns?, autocenzura, dualitatea g?ndirii ?i mutilarea cultural?.Numele Verva a fost ales, dup? cum m?rturisesc fondatorii, cu inten?ia de a denota vivacitate ?n sens polemic. [1] ?P?rin?ii” cenaclului satiric au fost Dan Pl?e?u, Ion Petrulias, Nicolae Itu, Ion Manea, Dan C?pruciu, Constantin Cristian, Nicolae Precupe?u, Constantin Bar?u, Gheorghe En?chescu, Ion F?rc??anu, Ilie Z. Ple?can, Gheorghe Ioni??. Alte nume remarcabile ale cenaclului sunt: Ion Bahu, Cezarina Adamescu, Constan?a Apostol, ?tefan B?iatu, Vasile B?rzu, Viorica Bejenaru, Iulian Bostan-Gohor, Ioan Buc?, Gheorghe D?n?il?, Ion Grosu, Gheorghe Gur?u, Vasile Manole, Ion Moraru, Vasile Pl?cint?, Neculai S?vulescu.Membrii Vervei au participat la numeroase concursuri, unde au ob?inut premii. De asemenea, s-au implicat zeci de ani ?n scrierea ?i editarea de c?r?i ?i reviste, organizarea de festivaluri ?i concursuri; pe plan local, ei au publicat ?n Via?a Nou?, Pagini dun?rene, Incandescen?e, iar din 1990, ?n Via?a Liber?, Buzunar (supliment s?pt?m?nal comic al cotidianului Via?a Liber?). Au fost multe activit??i intelectual-umoristice, dintre care se distinge ?ns?, colaborarea cu Urzica, publica?ia-reper a umorului oficial dintre 1949 ?i 1989. Revista avea sediul ?n Bucure?ti, aduna materiale din toat? ?ara, a ?ntins o m?n? ?i Gala?iului. Din 1979 p?n? ?n 1989, Manole Auneanu (directorul Urzicii) a avut interesul ?i intui?ia de a g?si printre membrii Vervei talente remarcabile ce dep??eau nivelul ?provincial”. Ghilimele se datoreaz? ?nc?rc?turii depreciative, negative, pe care o con?ine frecvent acest atribut.Produc?iile membrilor grup?rii Verva nu s-au limitat la epigrame (cum se ?nt?mpla cu alte cenacluri); s-au citit ?i au fost publicate crea?ii lirice, dar ?i fabule, proze, teatru. ?n 1984, membrii Vervei au ?ncercat a str?nge ?n volum crea?iile, dar abia ?n 1988 - dup? cenzuri succesive – apare volumul Cu z?mbetul pe buze. Aidoma generoasei Junimi care organiza ?prelec?iunile populare”, Verva a cutreierat jude?ul Gala?i pentru a r?sp?ndi umorul subtil ?i inteligent. Aceast? activitate de apostolat satiric a dat roade, membrii cenaclului fiind primi?i cu simpatie de fiecare dat?; mai ales ?n mediul rural, venirea cenaclului era motiv de s?rb?toare. Interac?iunea Vervei cu publicul divers a fost ca un spectacol, prilej a?teptat de rom?nii care doreau s? ias? – chiar ?i temporar - din atmosfera ap?s?toare a ?Iepocii de Aur”.Doisprezece ani - cu proze, versuri ?i caricaturi - umori?tii de la Verva au ?mbog??it paginile Urzicii. Parcurg?nd sute de numere ale revistei bucure?tene, i-am g?sit acolo pe g?l??eni, cu ironii care ?ndr?zneau s? ?ating?” sistemul. Iat? semnele trecerii membrilor cenaclului Verva pe la Urzica: Dan Pl?e?u publica ?n num?rul 2/ 1980 poezia Rubedenie:Tovar??ul Pisic?-i rud? cu Hopa Mitic?: Cum cade la p?m?nt se ?i ridic?...A fost destituit, bun?oar?,Dintr-o important? func?ie la ?ar??i numit, s?racul, director la ora?! Iar de aici 1-or azv?rlit mintena? — Mare scofal?! —Tocmai ?n Capital?... [2]Versurile f?ceau trimitere la sistemul ?PCR” – pile, cuno?tin?e, rela?ii. Nepotismul, corup?ia ?i traficul de influen?? erau practici obi?nuite pentru nomenclaturi?tii mai mari sau mai mici.Din 1982 avem schi?a Prea mic pentru o hlamid? at?t de mare. Protagonist e Nicu?or, el urm?nd a juca rolul lui Pr?slea cel Voinic, la serbarea ?colar?. Pe scurt, finalul ?l prezint? pe Nicu?or ?nc?rcat cu arme ?i plato??, c?z?nd sub greutatea hlamidei:C?nd i s-a aruncat pe umeri ?i hlamida, a fost de ajuns un moment de neaten?ie ca Nicu?or s? se pr?bu?easc?. D?r?mat de greutatea rolului. [2]Autorul m?rturise?te c? schi?a primise ini?ial numele Nicu?or ?i merele de aur, dar i s-a cerut schimbarea titlului. Nu s-ar fi mirat nimeni dac?, la momentul verific?rii de c?tre cenzur?, autorului i se cerea, de asemenea, schimbarea numelui protagonistului Nicu?or. Se poate s? fi fost o asumare a riscului din partea cenzorului, acesta nef?c?nd parte, probabil, din grupul simpatizan?ilor ceau?i?ti. ?n leg?tur? cu acest diminutiv, ar mai fi de amintit un aspect. Familia Ceau?escu (prin cei care se ocupau de cenzur?) a limitat circula?ia c?ntecului Nicu?or are o tob?, ?ntruc?t se f?cea prea u?or leg?tura ?ntre conota?iile expresiei ?a bate toba” ?i discursurile agasante ale pre?edintelui, plus dorin?a lui Nicu Ceau?escu de a prelua puterea.Dan Pl?e?u este reg?sibil ?i ?n 1983 cu schi?a Leg?tura dintre apa cald? ?i un detectiv amator. [3] Se trateaz? ?n maniera ?haz de necaz” problema ?ntreruperii at?t a apei calde, c?t ?i a apei reci. Personajul principal este oarecum amuzant cu tentativele sale de a g?si explica?ii pentru ?ntreruperea furniz?rii apei, ?ns? realitatea cotidian? era trist?: ?n disperarea de a face economie, chiar apa rece lipsea c?te o zi ?ntreag?.Dan C?pruciu publica ?n 1982 epigrama Ini?iativ?:Prim?vara iar??i vine?i edilii cu asaltIau gazonul, ?l tund bine?i ?l seam?n?... cu-asfalt. [4] Versurile satirizeaz? at?t lucrul f?cut f?r? pricepere, c?t – mai ales – obsesia comuni?tilor de a betona orice loc liber, spa?iul verde fiind redus, iar ?n multe cartiere, anulat. Aceast? preocupare a dus ?i la parodierea c?ntecului Ioane, Ioane (autor, Gheorghe I. Boldeanu): ?n gr?dina lui Ion,A turnat Nicu beton.G?l??eanul Constantin Cristian are ?n num?rul 7/ 1980 la pagina 2 epigrama Servire exemplar?:El marfa ambal?nd cu zelConvins c? face pe-n?eleptulPuse doi pantofi la fel:S? calce-n via?? doar cu dreptul! Ironia liric? vizeaz? ?heirupismul” ?i parodiaz? – prin sintagma cu zel – exprimarea ?n ?limba de lemn”. Putem presupune o aluzie la ucenicia de cizmar a lui Nicolae Ceau?escu.Num?rul 11/ 1983 are o epigram? (Defini?ia curajului), adecvat? anilor de teroare comunist?:Sus?in ne-ndur?tor zicala Oricui ar vrea s-o contrazic?:Curajul este ?ndr?znealaDe-a spune sincer c?... ?i-e fric?. [5]Constantin Cristian a scris ?n aceea?i perioad? epigrame ce satirizau lipsurile din Gala?i. O epigram? a fost preluat? de Europa Liber?, iar autorul a trecut printr-o anchet? menit? a-l intimida. [6]G?l??eanul Manole Auneanu – devenit director al Urzicii ?n 1979 – i-a promovat pe concitadinii talenta?i. El ?nsu?i a publicat lucr?ri remarcabile prin curajul de a ironiza problemele din RSR.Revista din februarie 1978 ?i publica fabula P?ra lupului. [7] Aluziile tragi-comice vizeaz? penuria de carne ?i de fructe exotice (?ntre 1978 ?i 1989, fructele din afara ??rii se puteau cump?ra numai ?n decembrie, c?teva zile).Num?rul 7/ 1980 al Urzicii con?ine schi?a Bomba zilei. Ea seam?n? izbitor cu schi?ele ?i momentele caragialiene, mai ales cu Atmosfer? ?nc?rcat?, spre exemplu. Ideea ini?ial? a prozei pe care o viz?m aici este suspiciunea c? dincolo de textul revistei se ascund aluzii:Deun?zi, vine la mine un individ cam b?l?l?u, de profesie cititor al tuturor rubricilor de sport (inclusiv al ziarului de specialitate) care, cu aerul c? ?tie mai multe dec?t spune, m? someaz? s?-i ?traduc? ce scriu colegii mei printre r?nduri. - Cum, adic?, printre r?nduri? ?ntreb derutat. - Las' c? ?n?elegi 'mneata la ce m? refer!- Anume, la ce? dau s? scap din str?nsoare.Vocea baritonal?, interogativ?, ?mi atrage aten?ia c? sabia lui Damocles poate c?dea asupra mea ?n orice moment (...) [8]Schi?a lui Manole Auneanu poate fi receptat? ca o ?ncercare glumea?? de a ?adormi” vigilen?a ?i febra cenzorilor care c?utau ?op?rle, abateri de la politica impus?. ?n acela?i timp, un cititor atent surprinde aluzia la abuzuri, la posibilitatea de a fi pedepsit, chiar ?i nevinovat. ?n num?rul 4/ 1981 al Urzicii Manole Auneanu semneaz? la pagina 12 un articol intitulat Fotbalul ?i via?a ra?ional?. [9] Sintagma via?? ra?ional? a fost mult vehiculat? mai ales ?n anii ’80, ?ncerc?nd a justifica ra?ionalizarea alimentelor, a?a-numita ?cot? alimentar?”. Cu sarcasm resemnat ?i umor negru, lipsa alimentelor ap?rea ?n folclorul urban drept via?? ra?ional?.G?l??enii Vervei au contribuit (voluntar sau f?r? inten?ie) la decredibilizarea sistemului guvernat de clica PCR. Unii dintre ei recunosc a fi strecurat ?op?rlele ?n umorul livrat, dar al?ii nu ??i asum? aceast? cvasidisiden??. Dup? concepere, urma supunerea la (auto)cenzur? ?i eventual publicarea; odat? emis actul umoristic, el nu se desprindea de autor, acesta fiind responsabil at?t pentru ce a inten?ionat a spune, c?t ?i pentru virtualele interpret?ri. Se impune invocarea lucr?rilor Limitele interpret?rii ?i Opera deschis?, de Umberto Eco. Conceptul ?opera aperta” (?oper?/ lucrare artistic? deschis?”) presupune o pluralitate de sensuri, de unghiuri interpretative, dar ?i limite.Iat? un fragment care sprijin? afirma?iile noastre:(...) sociologia literaturii manifest? preferin?? pentru ceea ce un individ sau o comunitate face s? se-nt?mple cu textele. ?n acest sens, las? la o parte op?iunea ?ntre inten?ia autorului, a operei sau a cititorului. pentru c? de fapt ?nregistreaz? felurile ?n care societatea se folose?te de texte, fie ele mai mult sau mai pu?in corecte. ?n schimb, estetica recept?rii ??i asum? principiul hermeneutic conform c?ruia opera se ?mbog??e?te de-a lungul veacurilor cu interpret?rile ce i se dau; ?ine seama de raportul dintre efectul social al operei ?i orizontul de a?teptare al destinatarilor istorice?te situa?i, dar nu neag? faptul c? interpret?rile ce se dau textului trebuie s? fie conforme cu o ipotez? asupra naturii acelei inten?ii de profunzime a textului. Tot astfel, o semiotic? a interpret?rii (teorii ale cititorului model ?i ale lecturii ca act de colaborare) caut? de obicei ?n text figura cititorului constituent, ?i prin urmare caut?, la r?ndul ei, ?n ?intentio operis” criteriul pentru a evalua manifest?rile lui ?intentio lectoris”.Din contr?, feluritele practici de deconstruc?ie mut? spectaculos accentul pe ini?iativa destinatarului ?i pe ireductibila ambiguitate a textului, astfel ?nc?t textul devine doar un stimul pentru deriva interpret?rii. [10]Aceasta se aplic? ?i umorului; o glum? reu?e?te a comunica sau nu ce a inten?ionat emi??torul/ colportorul ?i este posibil ca ironia s? aib? ecouri pe care nici creatorul, nici emi??torul sau colportorul s? nu le fi anticipat.Decembrie 1989 a ?nsemnat – printre multe schimb?ri – ?invadarea” mass-mediei de c?tre scriitori ?i critici. ?n cazul unora, literatura ?i exegeza au coexistat cu presa; amintim c?teva personalit??i: Nicolae Manolescu, Sorin Lavric, Ioana P?rvulescu, Mihai Zamfir, Nora Iuga, ?erban Foar??, Cristian Teodorescu. Metaforic exprim?ndu-ne, a fost cobor?rea din ?turnul de filde?” ?n social.Dup? 1990, satira cunoa?te o exprimare liber?, dar umorul literar socio-politic nu mai este nici a?teptat, nici apreciat ca p?n? ?n 1989. Publicul din perioada postdecembrist? dorea altceva, nou ?i modern. ?n primul deceniu postrevolu?ie, mai ales televiziunile au practicat un umor mediocru, adesea licen?ios, abordat ?i de reviste ori ziare. ?Diluarea” umorului interfereaz? cu diagnosticul pus de Anthony Ashley Cooper: Cu c?t sclavia este mai crunt?, cu at?t bufoneria este mai rafinat?. Democra?ia a contribuit la ?moartea” subtilit??ii, a rafinamentului care d?dea un farmec ironiei antitotalitare.Cotidianul Via?a Liber? a avut mul?i ani un supliment umoristic, Buzunar, ?n paginile c?ruia se vede str?dania de ?nnoire a divertismentului ?i a ironiei. Satira din Buzunar a abordat corup?ia, demagogia, la?itatea, superficialitatea, birocra?ia, minciuna, dezam?girea rom?nilor, lenea, ipocrizia.Note[1] Moraru, Ion, Verva – 35. Istorie ?i actualitate. Editura Centrului Cultural Dun?rea de Jos, Gala?i, 2012, p. 3[2] Revista Urzica, pag. 12, nr. 2/ 1980[3] Revista Urzica, pag. 6, nr. 6/ 1982[4] Revista Urzica, pag. 9, nr. 10/ 1983[5] Revista Urzica, pag. 8, nr. 4/ 1982[6] Revista Urzica, p. 14, nr. 11/ 1983[7] [8] Revista Urzica, pag. 3, nr. 2/ 1978[9] Revista Urzica, pag. 11 nr. 7/ 1980[10] Revista Urzica, pag. 12, nr. 4/ 1981Eco, Umberto, Limitele interpret?rii. Editura Pontica, Constan?a, 1996. p. 28 BibliografieCorpus Revista Urzica, 1949-1989, editat? de Consiliul culturii ?i educa?iei socialiste.Volume critice*** Presa literar? rom?neasc? – articole program de ziare ?i reviste – 1789-1948, Editura pentru Literatur?, Bucure?ti, 1968.Eco, Umberto, Limitele interpret?rii, Editura Pontica, Constan?a, 1996.Eco, Umberto, Opera deschis?, Editura pentru literatur? universal?, Bucure?ti, 1969.Hangiu, Ion, Dic?ionarul presei literare rom?ne?ti – 1790-2000, edi?ia a III-a, Editura Institutului Cultural Rom?n, Bucure?ti, 2009.Moraru, Ion, Verva – 35. Istorie ?i actualitate, Editura Centrului Cultural Dun?rea de Jos, Gala?i, 2012.Pl?e?u, Dan, Colec?ionarul de excep?ii, Editura Junimea, Ia?i, 1983 .Pl?e?u, Dan, Veghea, Editura Junimea, Ia?i, 1985.Pl?e?u, Dan, G?nd de arici liber, Editura Hypatya, Gala?i, 1995.Pl?e?u, Dan, Crocodil-show, Editura Pax Aura Mundi, Gala?i, 2007.Smarandache, Florentin, Cititorind. Publica?ii rom?ne?ti de dinainte de Revolu?ie. ?nsemn?ri ?ntr-un caiet literar, Editura Mingir, Suceava, 2016.PeriodicePagini dun?rene, nr. 19, Teatru. Centrul de ?ndrumare a crea?iei populare ?i a mi?c?rii artistice de mas?, Gala?i, 1978.Pagini dun?rene, nr. 22. Centrul de ?ndrumare a crea?iei populare ?i a mi?c?rii artistice de mas?, Gala?i, 1981.Almanahul Perpetuum comic – Urzica.Gabriela Adame?teanu ?ntre proza scurt? ?i romanDrd. Ancu?a-Maria SM?DU (PAVEL)Universitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?iAbstract: The author's work adresses a feminist move in a varied way, that reflects the impossibility of the norm in literature from the feminists cristics, being well analyzed by historical literatures, most of the time, being the only postbelic author mentioned.Her short novelle colud be seen as an exploration of the novelle, wich also respects the boundries of traditional format of species and content. Thus, her short prose is better than romanian prose, showing a space of hybrid literature and a wide range of experiences. The novel will always have the advantage of human concretness recollection, but also, the gift of bringing back to life the ?soul” of the past.Key words: historical literatures, feminists cristics, hybrid literature, experiences, short prose, novel, feminist move;Gabriela Adam?teanu, originar? din Bucure?ti debuteaz? ca profesoar? de lucru manual ?i gospod?rie. Dup? 18 de ani, absolv? Liceul Nr. 2 din Pite?ti ?i devine student? a Facult??ii de Limba ?i Literatura rom?n? a Universit??ii din Bucure?ti. Dup? terminarea facult??ii prime?te un post ?n redac?ia de dic?ionare enciclopedice din cadrul Editurii Poilitice. Debuteaz? ?n anul 1971 cu povestirea Prietenie ?n revista Luceaf?rul ?i, la scurt timp, public? proz? ?n Rom?nia literar?.Autoarea a ?nceput s? publice dup? anii 1970, proza acesteia fiind recunoscut? de modul ?n care reflect? realitatea. Ce se observ? cu u?urin?? la autoare este realitatea devenit? foarte poroas? ?i anume o realitate m?run?it?, care oscileaz? ?n interiorul c?reia apar personaje ?inconsitente”. ?nainte de debutul editorial, la cei 33 de ani, cu romanul Drumul egal al fiec?rei zile, autoarea avea o alt? crea?ie ?nceput?, anume Provizorat. Fragmente din acest roman au tot ap?rut ?n reviste precum Vatra bun?oar? ?i ?confesiunile de atelier” ce au fost publicate ?n Cele dou? Rom?nii, ?n Argumentul la edi?ia a doua, extins? a volumului D?ruie?te-?i o zi de vacan??.Proza scurt? a Gabrielei Adame?teanu a constituit un intermezzo sau un exerci?iu premerg?tor pentru viitoarele romane considerate capodopere. P?n? ?n 1989, succesiunea volumelor sale alterneaz? cam la aproximativ patru-cinci ani, romanul cu genul scurt suprapun?ndu-se doar par?ial dinamicii interioare, invizibile si imprevizibile ale crea?iei.?n scrierile din volumul Var?-prim?var?, dar mai precis ?n Dialog ?i ?nt?lnirea autoarea experimenteaz? puneri ?n pagin? de tip poematic ce sunt suprapuse unor compozi?ii de tip dramaturgic, chiar dac?, aparent, tehnicile narative nu sunt folosite ??n sine”. Personajele nu vor ap?rea ca ni?te fanto?e sau ca niste fiin?e de h?rtie ci ca oameni vii ?n carne ?i oase. Calitatea acestei literaturi st? ?n rezerva ?i modestia autoarei care, mai orgolioas?, re?ine prin aten?ia privirii, demonstr?nd un talent excep?ional al profesionalismului literar. Considerat drept un roman caleidoscopic, acesta reconstituie , dupa multi ani, o lume care este datat? nostalgic doar prin gesturile, obiectele ?i ?nt?mpl?rile de atunci. Romanul ?nt?lnirea a fost ini?ial o nuvel? apoi a devenit ?n 2003 roman cu amprente textualiste ?i ulterior, ?n 2007, roman de factur? classic-modern?, ocup? un loc aparte ?n opera Gabrielei Adame?teanu. Acest roman reprezint? un contrapunct biografic deoarece romanul de fa?? a reprezentat ?ntoarcerea autoarei la literatur? sup? o lung? perioad? ?n care s-a dedicate publicisticii angajate, estetic prin succesul dat de romanul Diminea?? pierdut? c?nd a sim?it nevoia s? se reinventeze, astfel ridic? discursul la un alt nivel, dar, care, apparent r?m?ne acela?i. ?i tematic datorit? pasului f?cut ?n lateral fa?? de propriile ei laitmotive ?i recuren?e, temele ce definesc ?ntreaga crea?ie sunt cea a provizoratului, a e?ecului ?n cuplu, a nelini?tii, ?ns? miza este rep?rezentat? de mitul eternei re?ntoaceri. ?n acest sens, Gabriela Adame?teanu m?rturise?te ?n Anii romantici c? ideea scrierii acestei c?r?i a avut drept punct de plecare experien?a unui intelectual roman care, dup? o perioad? cnd revine ?n ?ar? nu mai ?tie cu certitudine dac? cei ce ?l a?teapt? acas? cu bra?ele deschise sunt, cu adev?rat, rudele lui sau agen?i ai Securit??ii. Edi?ia din 2003 este ?nso?it? de un eseu al autoarei ?Limitele rescrieii” care are rol de a descifra mesajul din paginile operei.Dimineat? pierdut? este ?i un tulbur?tor roman al v?rstelor, al trecerii timpului neidentific?ndu-se nimic strident, ostentativ, ?n trecerea de la un nivel al duratei la altul. ?n roman totul decurge firesc, totul pare firesc ?n ceea ce nume?te chiar autoarea un spectacol imposibil ?n care ireversibilul devine reversibil, iar ceea ce nu s-a ?nt?mplat ?nc? este cunoscut deja ca un fapt consumat. Valeriu Cristea men?iona ?n articolul O diminea?? de o sut? de ani c? emo?ia pe care autoarea o eman? ?n roman este neobisnuit? ?i c? modul ?n care este percepit? via?a este ?nv?luit ?ntr-o aur? de melancolie, timpul curge c?nd ?ntr-o direc?ie, c?nd ?n alta, uneori ?ntorc?ndu-?i nefiresc cursul, alteori, ?nspre izvoare”.Raport?ndu-ne la perspectiva narativ? care se schimb? odat? cu fiecare dintre personajele c?rora li se d? cuv?ntul ?n deplin? libertate, f?r? cenzur? auctorial?, caleidoscopul acesta mi?c?tor se adun? ?n final ?ntr-o perspectiv? at?t de unitar?, acest roman poate fi citit dintr-o singur? respira?ie, ca un roman tradi?ional, ?i numai dup? aceea po?i s? realizezi prin intermediul c?ror strategii narative a fost ob?inut? cugetarea, care este construit? ?ntr-o manier? ?at?t de savant?”. Scrisul Gabrieiel Adame?teanu prezint? for?? ?i rafinament ?n propor?ii egale. For?a deriv? din caracterul lumilor pe care le restituie plenar ?i subtil, astfel c? romanele sale cuprind elemente specifice cronicilor de familie care au capacitatea de a p?stra ?n ele ?nsele istoria social? tr?it?, suportat? de protagoni?ti, istoria av?nd capacitatea de a decoda caractere ?i atitudini. Sensul istoriei, deja amintit, decurge din acaeast? dimeniune participativ? a romanului ce nu are leg?tur? doar cu ideea de lectur?, ci ?i cu aceea de consubstan?ialitate ?ntre sensul profund, general ?i experien?a vie, ?carnal?” a personajelor.Romanul Drumul egal al fiec?rei zile este construit ca o cronic? unui ora? de provincie, captiv, a?a cum se afla ?ntreaga ?ar?, ?n m?inile comunismului, autoarea d?nd glas vervei pe tot parcursul unei povestiri bine ritmate. Concepe aceast? oper? ca fiind un roman de ini?iere care ofer? credibilitate, fiind pres?rat cu aspecte veridice din punctul de vedere al construirii personajului narator care cre?te, fiind copil, adolescent?, apoi ajunge s? fie student? la Bucure?ti, cu scopul de a scoate ?n eviden?a nem?rginita suficien?a a adul?ilor capabil de sacrificiu suprem.?n acest roman se identific? maniera proprie a autoarei care zugr?ve?te cu maxim? precizie via?a cotidian? a rom?nilor la sf?rsitul anilor '50 ?i ?nceputul anilor '60, ?cu priva?iunile materiale, cu teama permanent?, dar ?i de lipsa de perspective”, autoarea nu dore?te s? scoat? ?n eviden?? ?ntr-un mod explicit vechiul regim sau, mai multe dec?t at?t, s? culpabilizeze pe cineva.Titlul romanului, Dumul egal al fiec?rei zile, considerat a fi un titlu litot?, promite mai pu?in fa?? de ceea ce poate oferi textul. Este un titlu sugestiv, ancorat ?n realitate, ?n universul referen?ial al realismului care propune o punere ?n scen? a experien?ei repetitive a protagonistei Leti?ia Branea, urm?rit? de problematica identit??ii, a autenticit??ii ?i a libert??ii, sugerate de prezen?a secven?ei ?fiec?rei zile”.Definit de c?tre Nicolae Manolesu ?roman al crizei de adolescen??”, totu?i este o carte scris? bine, cu nerv ?i pres?rate cu ironie. Chiar dac? nu ?nt?lnim un ton melancolic sau duios-nostalgic al jurnalelor intime ?i nici excesul de lirism, care se reg?se?te adesea ?n proza tinerelor autoare, acest roman poate fi ?n parte autobiografic, relatarea f?c?ndu-se la persoana I. Intelingen?? artistic? este ceea ce denot? acest roman fiindc? presupune o analiz? rece, cvasi crud?, o obiectivitate ?medical?”, f?r? a fi poetizat, romanul nu este nici sumbru, nici amar, ci pur ?i simplu exact ?i meticulos ?n observa?ie.Autenticitatea ?i caracterul veridic sunt date ?i de existen?a ora?ului Bucure?ti prezentat ?n acest roman ca fiind un loc viu cu o via?a secret?, n?scut? tot din impulsul acelei rezisten?e pe care autoarea dore?te s? o eviden?ieze ?mpotriva ur?tului, a lipsei de sens, a monotoniei ?i a cenu?iului existen?ial pe care o manifest? multe dintre personajele creionate de Gabriela Adame?teanu. De-a lungul romanului, ora?ul cap?t? dou? v?rste, devine Bucure?tiul din trecut ?i din prezent.?n timpul expedi?iilor f?cute de protagonist?, Bucure?tiul se transform? de la un anotimp la altul, creion?ndu-se un fundal minu?ios descris, alc?tuit din numeroase imagini sinestezice. Toate acestea ?nlesnesc p?trunderea cititorului ?n peisajul descris, ?l capteaz? ?i ?l face s? participe emo?ional la ac?iune. Bucure?tiul, v?zut prin ochii scriitoarei, este un uria? crezet unde se adun? ?i sufer? metamorforze toate emo?iile tuturor locuitorilor s?i, p?n? la indiscernabil. ?Soarale apunea, undeva, nev?zut, dincolo de blocurile ?nalte ale ora?ului. Pe str?zi r?m?nea doar lumina intens? ?i ro?ie, schimb?ndu-se de la clip? la clip?. Ceva nelini?titor nefiresc pe care-l purtam ?n noi f?r? s? ?tim ?i ni se p?rea c? e-n jur, venind din toate p?r?ile, ca lumina risipit? ?n seara gata s?-nceap?”.Andreea R?suceanu, ?n Portretul ora?ului la tinere?e, considera c? ?metamorfozarea ora?ului se realizeaz? sub impact emo?ional al anumitor evenimente existen?iale”. Unul dintre aceste momente este dat de povestea de iubire cu Petru Arcand care ?ncepe s? prind? contur, geografia familiar? se schimb?, cap?t? noi atribute: ?Ora?ul devenise altul, misterios ca-n prima zi, din el privea spre mine o via?? nou? care presim?eam c? m? a?teapt?. Fe?e nenum?rate alunecau pe l?ng? mine, chipurile f?r? num?r ale ora?ului”. Aflat? ?ntr-un moment de echilibru sufletesc, autoarea construia ora?ul ca fiind locul unde po?i explora ?i cunoa?te diferite forme ale existen?ei: ?F?r? el, ora?ul se ?ns?n?to?ea ?ncet. Nelini?tea se scurgea undeva, ?n ad?nc, pe str?zi ?i de pe fe?ele oamenilor. Lumea se neutraliza, aerul se stabiliza ?n jurul meu, m? l?sa s? m? mi?c prin el cu nep?sare ?i siguran??”.?n Dumul egal al fiec?rei zile, ora?ul joac? deseori rolul unui receptor al emo?iilor umane, gener?nd, la r?ndul s?u, st?ri ?i emo?ii ?... lumea m? durea iar, nervii-mi intrau ?n ziduri, zumzetul necontenit al ma?inilor ?l auzeam ca un puls, nelini?tit de s?nge”. Am putea spune c? acest roman este unul despre tinere?e ?i despre miile taton?ri emo?ionale, via?a ora?ului invadeaz? ?ntr-un final spa?iul intimit??ii, ar?t?nd cum raportul dintre individ ?i spa?iu, dintre exterior ?i interior presupune infinite nuan?e, care analizate atent, pot dezv?lui neb?nuite valen?e ale textului literar.Revenirea la literatur? a prozatoarei, a?a cum afirm? Bogdan Cre?u, demonstreaz? definitiv un lucru fa?? de care puteau, ?nainte, exista dubii c? opera Gabrielei Adame?teanu nu numai c? ?nu este ?nchis?, ci dovede?te o coeren?? ?i o fidelitate fa?? de propriile teme, procedee, mize, cum nu se mai ?nt?lne?te ast?zi la mul?i scriitori contemporani”. Se poate spune c? acesta este semnul cel mai sigur c? autoarea a marcat, ?n peisajul literaturii noastre, un spa?iu numai al ei.BibliografieAdame?teanu, Gabriela, Drumul egal al fiec?rei zile, Ed. a VI-a, Editura Polirom, Bucure?ti, 2015;Antofi Simona, General Dictionary of Romanian Literature – Obverse and Reverse Critical Reception, ?n Oana Cenac (coord., edit.), International Conference of Common Vocabulary/Specialized Vocabulary: Manifestations of Creativity of Human Language, 6-7 iunie 2014, publicate ?n volumul MANIFESTARI ALE CREATIVITATII LIMBAJULUI UMAN, 2014, p. 13-19, Accession Number ? WOS:000378446400001Iancu, Elena, Viziune creativ? ?n dramaturgia lui Matei Vi?niec XE "Matei Vi?niec" , ?n Oana Magdalena Cenac (coord.), Manifest?ri ale creativit??ii limbajului uman, Editura Casa C?r?ii de ?tiin??, Cluj-Napoca, pp. 53-60; v. , Nicoleta, History and Identity in Post-Totalitarian Memoir Writing in Romanian, CLCWeb: Comparative Literature and Culture (ISSN 1481-4374) , nr. 16.1 / March 2014, Purdue University Press, , Accession Number? WOS:000333326200011Manolescu, Nicolae, Gabriela Adame?teanu ?i Constantin Novac - Tineri romancieri ?n Rom?nia literar?, 6 noiembrie 1975;R?suceanu, Andreea, Portretul ora?ului la tinere?e - Drumul egal al fiec?rei zile, Revista Steaua, 2015;Cre?u, Bogdan, Observatorul cultural, 11 octombrie 2010;Cristea, Valeriu, Bucure?tiul cultural, 8 iulie 2012;Urian, Tudorel, Arta supravie?uirii, ?n Rom?nia literar?, 12 septembrie 2008.Victor Papilian ?i romanul realist Drd. Ingrid Cezarina-Elena B?RBIERU (CIOCHIN?)Universitatea ?Lucian Blaga” din SibiuAbstract: The novelist Victor Papilian creates, from a typological point of view, a totally social anchored prose, designed around an extensive, fresco type realism, in which the focus is placed upon displaying the most varied media, upon the identification of the abyssal cases. Usually the novels are marked by a certain rhetoric voice, which is specific to scientific demonstrations, due to which the literary value of the works has been questioned by literary criticism. The present paper aims to present the fresco novel by means of a a case study. The "In the Faith of the Seven Candlesticks" novel will be analyzed during this paper. The work aims to display the elements related to the realistic novel’s Romanesque architecture, as well as to identify the novelty elements applied by the scientist man, Victor Papilian, to such a type of prose.Key words: social fresco, realism, Romanesque architecture, Victor PapilianProza practicat? de Victor Papilian se ?nscrie din punct de vedere tematic ?n dinamica experimentelor literare interbelice. Specific omului de ?tiin??, ?n spe?? anatomistului Victor Papilian, experimentul este fundamentul pe care se va cl?di proza acestuia. Total ancorat? ?n social, construindu-se ?n jurul unui realism amplu, de tip fresc?, ?n care accentul este plasat pe zugr?virea mediilor c?t mai variate ?i pe identificarea cazurilor abisale, proza lui Papilian se ?mbog??e?te de realism. Balzacianism, analiz? psihologic?, puseuri naturaliste, toate aceste elemente converg c?tre construirea unei ample bog??ii tematice. De multe ori romanele sunt marcate de un retorism specific demonstra?iilor de tip ?tiin?ific, datorit? c?ruia valoarea literar? a operelor a fost pusa la ?ndoial? de critica literar?. Lucrarea de fa?? ??i propune s? prezinte romanul de tip fresc? social? printr-un studiu de caz aplicat romanului ??n credin?a celor ?apte sfe?nice”. Demersul va viza prezentarea elementelor ce ?in de arhitectura romanesc? specific? romanului de tip realist, precum ?i identificarea elementelor de noutate pe care le aplic? medicul Victor Papilian unui astfel de tip de proz?. Pentru a ilustra specificul literaturii interbelice, dar ?i pentru a fixa c?teva coordonate asupra p?trunderii realismului ?i naturalismului ?n epoc?, aducem urm?toarele clarific?ri:Spa?iul cultural rom?nesc al secolului al XIX – lea a fost la fel de zbuciumat ?i ostil, ?ntocmai precum contextul artistic european. Aceasta s-a datorat ?ndeosebi numeroaselor tendin?e ?i inova?ii adoptate odat? cu dezvoltarea rapid? a tehnologiei ?i a urbaniz?rii. Chiar dac? literaturii rom?ne i-au lipsit secole ?ntregi de dezvoltare ?i armonizare cu tendin?ele europene, secolul al XIX – lea a ?nsemnat ?i pentru literatura rom?n?, o perioad? de uria?? schimbare ?i adaptare la modelele impuse deja ?n Europa. Literatura rom?neasc? a cunoscut o deschidere uluitoare c?tre Occident ?i, odat? cu aceasta, numeroasele ?mprumuturi ale no?iunilor deja consacrate la nivel european, ?i-au croit rapid drum spre scena cultural? rom?neasc?. Este vremea manifestelor publice, presa juc?nd un rol din ce ?n ce mai important pe scena politic? ?i, implicit, pe scena social? ?i cultural?, al?turi de educarea maselor ce devine o provocare din ce ?n ce mai important?. Prin contribu?ia Junimii, cultura, dar mai ales literatura rom?neasc? de la jum?tatea secolului al XIX –lea, sufer? transform?ri majore. Evenimentul cel mai important al vie?ii literare rom?ne?ti, pentru care Titu Maiorescu militase aproape ?ntreaga via??, este reprezentat de trecerea la scrierea fonetic? (1904). Prin ?ncerc?rile sale nenum?rate de a ?mbun?t??i ?i simplifica limba, Maiorescu impune ?i un model literar, axat at?t pe repere clasice, c?t ?i romantice ?i realiste.Datorit? faptului c? spa?iul literar rom?nesc era caracterizat at?t de clasicism (impus ?i cultivat mai ales de c?tre junimi?ti), dar mai ales de romantism, care ??i atinge apogeul prin Eminescu, abia la sf?r?itul secolului al XIX – lea, realismul, abia p?truns ?n literatur?, este singurul care se aliniaz? pentru a impune modernitatea european?. ?nsu?i Maiorescu pledeaz? pentru un roman realist, ?mpletit desigur de surprinderea ?specificului na?ional”, dar care s? aib? ?n centru, un erou, un personaj tip, care s? poat? reprezenta o ?ntreag? clas? social?.Cu siguran??, nici romanul nu era un gen bine ?nchegat ?n literatura rom?n?, iar ?ncerc?rile ulterioare s-au dovedit nereu?ite, tocmai datorit? masivelor traduceri ?i ?mprumuturilor nejustificate.Pe acest fundal incert, p?trunde al?turi de realism ?i naturalismul, dovedind accente destul de puternice la unii dintre scriitori rom?ni precum Delavrancea, Caragiale sau Macedonski. Putem afirma cu certitudine ?nc? de la ?nceput, faptul c? ?n literatura rom?n? nu a existat un curent naturalist propriu-zis, ci doar anumite manifest?ri ale acestuia. Naturalismul p?trunde ?n literatura rom?n?, ?ntr-un moment ?n care nici realismul nu era complet asimilat. Astfel, naturalismul s-a pliat la noi, ca o ?prelungire” a elementului realist, ca o ?njghebare a acestuia. Practic, elementele naturaliste p?trunse, au asimilat complet realismul. Desigur c? la noi ?n literatur?, naturalismul nu s-a ?mpletit numai cu realismul, dar mai ales cu romantismul, cu care, de?i polemiza enorm, s-a ?mpletit ?ntr-un specific literar foarte original. De?i naturalismul a fost receptat, dup? cum am amintit anterior, drept un opus total al romantismului, c?ruia ?i neag? toate elementele, ?n literatura rom?n?, nuan?a romantic? a scrierilor naturaliste a oferit vitalitate operelor.Unul dintre aspectele men?ionate ?i anterior, const? ?n aceast? ?criz?” a romanului caracteristic? secolului al XIX –lea pe plan european ?i ?nceputului de secol XX ?n literatura rom?neasc?. Declinul acestei uria?e specii literare, va fi pus totdeauna pe seama epuiz?rii marilor teme ale literaturii, ?nsu?i Ortega y Gasset enun??nd aceast? idee ?n 1925, ?ntr-unul dintre studiile sale, Idei despre roman. De?i s-a afirmat ?nc? de la ?nceput, c? specia de baz? a literaturii rom?ne este nuvela, iar factorul social este preponderent cultivat la noi, naturalismul vine s? schimbe lucrurile ?n acest sens. Al. Xenopol enun?? punctul de vedere enun?at anterior de c?tre criticii literari europeni, ?i anume acest declin al romanului se datoreaz? naturalismului, care aduce ?n prim-plan personaje din p?turile inferioare, lipsite de orice fel de ad?ncime literar?. Dar, dup? cum am afirmat, naturalismul produce muta?ia scriitorilor spre genul epic, tocmai datorit? faptului c? romanul ?ncepea s? prind? contur ?i pe teritoriul nostru literar. Atra?i de noile doctrine literare propuse de Zola, mul?i dintre scriitori rom?ni, renun?? la poezie ?i nuvel?, pentru a se dedica romanului, ?i pentru a contribui semnificativ, la trasarea liniilor celui mai important gen literar.?n ceea ce prive?te doctrina realismului, Rodica ?tefan, men?ioneaz? : ?Realismul ?n genere este perceput ca o atitudine fundamental? a scriitorului ?n raport cu realitatea obiectiv?, cu universul exterior”[…] realismul r?m?ne termenul de referin?? absolut, etalonul ideal la care se raporteaz? fiecare nou? epoc? ?i ?n numele c?ruia se delimiteaz? de cele precedente.” Zoe Dumitrescu-Bu?ulenga, aduce ?n discu?ie toate specificit??iile epocii ?n care s-a manifestat realismul, toate puse sub semnul acestui mare curent literar. Ne vom opri doar la aspectele fundamentale, ce privesc realismul secolului al XIX – lea, ?mpletit de naturalism ?i de preponderen?a scientismului: ?Realistul secolului al XIX- lea duce mai departe observa?ia ?i reflec?ia moral? at?t de ad?ncit? asupra omului universal de c?tre clasicii secolelor anterioare. […] ?n felul acesta, se aplic? ?n cercetarea individului ?i a societ??ii modalit??iile ?tiin?ei.” Zoe Dumitrescu-Bu?ulenga arat?, ?n fragmentul mai sus citat, faptul c? realistul este cel care ??i construie?te at?t de am?nun?it opera, ?nc?t simplul concept de mimesis, de la care a pornit ?ntreg curentul realist, se valorific? ?ntr-at?t, ?nc?t ajunge sa se dezvolte dep??ind simpla analiz? psihologic?, ating?nd cotele cele mai ?nlte ale observa?iei ?i minu?iozit??ii descrierii. Autoarea merge ?i mai departe ?n cercetarea sa, prefer?nd s? nu ?ncadreze nici operele, nici scriitori ?i nici epocile ?n curente literare propriu-zise. Fiind de acord cu faptul c? fiecare epoc? ?n parte are unicit??ile sale ?n materie de mentalit??i, factori sociali, istorici ?i politici, consider? totu?i realismul, ca fiind unul dintre cele mai cuprinz?toare ?i r?sp?ndite curente literare. Concluzia pe care o subliniaz? Zoe Dumitrescu-Bu?ulenga este aceea c? : ?Au urmat realismului acesta clasic, nenum?rate variante de realism p?n? ?n zilele noastre, dar nici viziunea, nici tipurile de mimesis, nici procedeele nu s-au schimbat fundamental. ?n unele ?mprejur?ri speciale s-a schimbat chiar lumea, dar oglindirea ei se face ?n acela?i fel, cu acelea?i mijloace, ?mbog??ite, schimbate ?ntre ele, accentuate altfel.”Romanul realist ca fresc? social? prezint? o viziune ampl? asupra societ??ii ?n toat? diversitatea mediilor care o alc?tuiesc. Ilustrarea tuturor p?turilor sociale implic? un efort ?tiin?ific ?i artistic atent, precum ?i un ochi ager care s? suprind? ?i s? prezinte ?n mod concis caracteristicile cele mai relevante. Acesta este modul ?n care se prezint? ?i romanul lui Papilian, bogat? fresc? social?, ?n care realismul, romantismul ?i naturalismul se ?ntrep?trund d?nd na?tere unei viziuni artistice unice. Opera este alc?tuit? din dou? volume ce cuprind ?mpreun? ?apte p?r?i, cu un num?r inegal de capitole. Romanul, ?n credin?a celor ?apte sfe?nice, a fost considerat ?o replic? rom?neasc? la Demonii lui Dostoievski.” ?Ampl? fresc? a vie?ii Transilvaniei ?n anii imediat urm?tori primului r?zboi mondial, romanul ?n credin?a... e ?n acela?i timp o sinuoas? istorie a avatarurilor unui suflet ?n care misticismul exaltat ?i setea de autoafirmare fac un tot inseparabil ?i o radioscopie minu?ioas? a climatului moral ?n care se consum? febrila activitate a unei secte religioase.” Liderul sectei este Maxim Musc?, personaj dostoievskian puternic individualizat de misticism, sete de putere ?i de autoafirmare. Ceea ce se remarc? ?nc? din primele r?nduri ale romanului este poeticitatea limbajului care ?nso?e?te fiecare replic?, descriere sau monolog: ?Ochii ?efului t?iau ?ntunericul, sf?r?ind, ca dou? rotile str?lucitoare, de o?el. Bietul jandarm zadarnic se lupta pentru o ?inut? ost??ea?c?. R?zbit de puteri, trupul s?u ca de gum?, ?ncepu s? se str?ng?, ?n timp ce picioarele sl?bite, sv?cneau din genunchi, gata s?-l sloboad? la p?m?nt.” Descrierile extrem de precise si de verosimile sunt ?nc?rcate de poeticitate ?i retorism, ?ns??i replicile personajelor ?ncadr?ndu-se acestui stil: ?- Iubite frate...?i glasul ?i era de tot bl?nd, eu ?i-oiu r?spunde...Adev?r c? st? scris: ?S? tr?im frumos, ca ?n timpul zilei, nu ?n chefuri ?i be?ii”...?i noi care ne ?inem de poporul Domnului, ?tim: ?c? ce seam?n? omul, aceea va ?i secera. […]”. Poeticitatea stilului se remarc? ?ns? ?n mod deosebit ?n realizarea portretului fizic ?i moral, descrierea devenind profund liric?: ?Nevasta c?rciumarului era o femee mic? ?i pl?p?nd?, cu fa?a buhav?, pe care pielea at?rna l?b?r?at. ?uvi?e n?cl?ioase de p?r c?runt ?i curgeau pe laturile capului, ca ni?te leg?turi de rafie, dintr-un conciu mic ?i murdar. Se purta murdar?, spre deosebire de servitoarea, t?n?r?, frumoas? ?i curat ?mbr?cat?. Se vedea numaidec?t femeia oropsit?, tratat? mai r?u dec?t slugile.” Ilustrarea tuturor p?turilor sociale se realizeaz? ?n paralel: pe de o parte p?turile inferioare (lumea abjec?iilor, a imoralit??ii), iar pe de alt? parte a p?turilor superioare (lumea burghez?, cu moral? aparent?). ??n credin?a celor ?apte sfe?nice (I-II, 1933) socotit cel mai important roman al lui P., ?nf??i?eaz? antagonismele sociale, politice, na?ionale ?i confesionale manifestate ?n Transilvania dup? Unire, dar aspectul de fresc? este subordonat unei probleme psihologice privind criza religioas? declan?at? ?ntr-o con?tiin?? primar?. Pe urmele lui Liviu Rebreanu, romancierul creioneaz? cu tr?s?turi sigure un portret de grup al sectei milenariste, ?n cadrul c?reia eviden?iaz? figura lui Maxim Musc?, ?eful mi?c?rii. Personaj dostoievskian, acesta oscileaz? ?ntre abjec?ie ?i candoare, micime sufleteasc? ?i extaz, pr?bu?ire ?i ?n?l?are moral?, impun?ndu-?i cu for?a personalitatea.” Balzacianismul se remarc? ?ndeosebi ?n prezentarea mediului social, prin descrierile ample de tip tablou ?i prin abunden?a detaliilor, a c?ror acuitate ?i poeticitate imprim? prozei un puternic caracter de verosimilitate. At?t descrierile exterioare, ce corespund planului natural, c?t ?i cele interioare, ce corespund ?nc?perilor redau ?n plan simbolic profilurile personajelor. ?Aci, ?i pl?cea, ?n pu?inele clipe de r?gaz, mai ales noaptea, s?-?i depene privirea. Un plop, ?nnodat frunz? cu frunz? ?n puf de polei sur, p?rea un caier gata de dep?nat. L?ng? mal, doi pomi gemeni se priveau ca ?ntr-o oglind?. Mai ?ncolo, pe patul de prundi? sclipitor, ag??at de bra?ele luncii, unduia ?n voie Arie?ul, ca o broboad? de argint ?ntr-un hamac de m?tase. ?i vuietul aspru al r?ului suna altcum, la hotarul dintre lumin? ?i ?ntuneric, se destr?ma parc? un joc de pietricele. Cerul era pres?rat de ??nd?ri luminoase ?i un m?cini? de pulbere alb? c?dea ?n gr?din?, ca-n gura unui sac. Elementele firii, ca sub puterea unui talisman magic, se ar?tau vr?jite. Leb?d?, chiciur?, argint ?i c?nt de flaut...” Aceast? viziune romantic? asupra cadrului natural, plasat? ?n deplin? concordan?? cu tr?irile lui Maxim, se realizeaz? sub auspiciile dualismului dostoievskian lumin? / ?ntuneric. La fel ca noaptea, sufletul lui Maxim era luminat doar de acele ???nd?ri luminoase”, ambi?ia, dorin?a de putere ?i fanatismul credin?ei pe care o propov?duie?te. Se remarc? aici o viziune cosmogonic? asupra alc?tuirii macrocosmosului, reflectat? ?n microcosmos, ?i anume aceea a alc?tuirii universului sub forma unei continue ?dep?n?ri” a caierului. Maxim se refugiaz? ?n toposul sacru descris mai sus pentru a-?i ?dep?na privirea”. Este vorba de al ?aselea sim?, de capacitatea de a previziona, dar ?i de aceea de a rememora. Viziunile viitoare se deap?n? al?turi de amintiri ?ntr-o ciclicitate primordial? ?i atemporal?. ?n ceea ce prive?te descrierile interioarelor, balzacianismul se fructific? prin tehnica detaliului semnificativ, imaginile vizuale primeaz? reu?ind s? construiasc? un adev?rat c?mp al percep?iei reale ?i imaginare. ??nc?perea era foarte mare, de mare ce era, p?rea goal?. Patul, cele dou? dulapuri ?i poli?ele cu rafturi stau ?mpinse ?n fund, l?ng? zid. Deasupra patului, dou? portrete prinse ?n cadre aurite. ?n primul, bustul unui b?tr?n, foarte blajin la ?nf??i?are, cu toat? figura-i aspru aranjat?, americ?ne?te – must??i rase ?i barb? de marinar, ?n vizier? – cu ochii ?ns? mari, ?n curgere nesecat? de lumin? ?i fruntea arcuit?, parc? sub presiunea unei continue g?ndiri. O placard? indica: Pastorul Russel, descoperitorul tainei celei mari. Al doilea portret era numai for?? ?i hot?r?re. Un palat ?n stil modern, din col?uri ?i linii drepte, cu balcoane multe ?i teras? ?n loc de coperi?, av?nd ?ntr-un col?, printr-un procedeu trucat, fotografia unui b?rbat, Judele Rutherford – dup? indica?ia placardei – iar cl?direa, palatul pentru ?ncuartiruirea profe?ilor, la ?nviere. T?n?r, ras complet, cu figura oval?, tr?s?turi drepte ?i ochii pu?in ?ncruci?, Rutherford c?ta provocator, cu o m?n? ?n buzunar, cealalt? str?ns? pumn, gata de g?lceav?. Sub cele dou? portrete, ?n chenar de s?rm? ar?mie, at?rna fotografia lui Maxim militar.” Cele trei portrete prezentate, a?ezate deasupra mesei de lucru a lui Maxim, reprezint? un alt spa?iu intim al personajului, spa?iul s?u de studiu ?i de reg?sire. Cele trei portrete domin? ?nc?perea, a?a cum domin? ?i via?a personajului, impun?ndu-se prin urm?toarele trei tr?s?turi: profe?ia geniului (primul portret), revolu?ionarismul (al doilea portret) ?i setea de lupt? ?i putere (al treilea portret). Balzacianismul, construit ?mprejurul c?mpului semantic al privirii, al viziunii ?i previziunii mistice, este, la Papilian, o ?mbinare de influen?e clasice, romantice, realiste ?i naturaliste. Fresca social? este reprezentat? dintr-o diversitate confesional? prezent? ?n or??elul ardelean Ghiri?u Turdei. Secta milenarist? condus? de Maxim Musc? ??i g?se?te treptat teren propice de manifestare ?ntre diferitele confesiuni cre?tine precum ortodox?, greco-catolic?, romano-catolic? sau reformat?. Fresca se construie?te prin ilustrarea specificului tuturor acestor confesiuni ?i prezentarea unor episoade semnificative ale manifest?rilor acestora. De?i accentul ?n roman este plasat asupra personajului principal, dostoievskianul Maxim, perspectiva ampl? ?i verosimil? asupra acestor p?turi confesionale ofer? o pondere mare a autenticit??ii ?i valid?rii personajului, ca personaj complet ?i rotund, puternic individualizat ?i verosimil.?n concluzie, romanul ??n care problema credin?ei ?n Dumnezeu e abordat? ?n func?ie de marea diversitate de forme ?i ?nf??i??ri pe care o poate lua aceasta ?ntr-un mic or??el din Ardeal, Ghiri?u Turdei, unde pot fi ?nt?lnite mai toate tipurile de organizare cre?tin? din Ardeal, ?ncep?nd cu cele dou? biserici ale rom?nilor, ortodox?, (reprezentat? de protopopul Pr?goi) ?i greco-catolic?, la cele ale maghiarilor, cea romano-catolic? (reprezentat? de reverendul Brany) ?i reformat? (reprezentat? de Horvath), dar ?i a noilor orient?ri spiritualiste, cum ar fi milenarismul fra?ilor B?l?ceanu. E un mozaic de confesiuni, de dogme ?i precepte care se confrunt? ?i se definesc ?i printr-o politic? social? specific?, fapt care transform? scrierea ?n chestiune ?ntr-un ?mare roman confesional.” ?n special predicatorului milenist Maxim Musc?, foarte avizat ?n citirea ?i interpretarea Bibliei, i se acord? un spa?iu supradimensionat ?n economia c?r?ii, ?n a?a fel ?nc?t excesele ?i devierile religiei sale puse fa?? ?n fa?? cu politica statusului catolic s? poat? fi judecat? ?n adev?rata lor ?nf??i?are, dincolo de ?delirul mistic” al personajelor ?i de patimile omene?ti puse ?n joc.”Bibliografie*** Dic?ionarul General al Literaturii Rom?ne, Bucure?ti, Editura Unives Enciclopedic, 2006;P?curariu, Dm. (coord.), Dic?ionar de literatur? rom?n? – Scriitori, reviste, curente, Bucure?ti, Editura Univers, 1979;Zaciu, Mircea (coord.); Papahagi, Marian; Sasu, Aurel, Dic?ionarul scriitorilor rom?ni, vol. M-Q, Bucure?ti, Editura Albatros, 2002.C?linescu, G., Istoria literaturii rom?ne de la origini p?n? ?n prezent, Edi?ia a II-a, rev?zut? ?i ad?ugit?, Edi?ie ?i prefa?? de Al. Piru, Bucure?ti, Editura Minerva, 1982;Dragomirescu, Gh., M., Mic? enciclopedie a figurilor de stil, Bucure?ti, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1975;Dumitrescu-Bu?ulenga, Zoe, Valori ?i echivalen?e umanistice. Excurs critic ?i comparatist, Editura Eminescu, Bucure?ti, 1973;Manolescu, Nicolae, Istoria critic? a literaturii rom?ne, Pite?ti, Editura Paralela 45, 2008;Negoi?escu, I., Istoria literaturii rom?ne, Vol. I., Bucure?ti, Editura Minerva, 1991;Papilian, Victor, Legend? ?i hrisov – scrieri religioase, Editura Re?ntregirea, Alba-Iulia, 2007;Papilian, Victor, ?n credin?a celor ?apte sfe?nice, Cluj, Tipografia Transilvania, 1933;Popa, Mircea, Victor Papilian. Eseu monografic, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2008;?tefan, Rodica, Naturalism rom?nesc, Editura Niculescu, Bucure?ti, 2005, pp. 21-22;Zalis, Henri, Naturalismul ?n literatura rom?n?. Contribu?ii bibliografice, Bucure?ti, Biblioteca Central? Universitar?, 1971.Despre o posibil? fantasm? ?i evolu?ie a ei ?n construc?ia mitului personal ?n discursul liric voiculescian. Sufletul - cas?Drd. CA?UNEANU-PANAITIU Aura-ValentinaUniversitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?iAbstract: For the writer V. Voiculescu, the rural space represented the mirror reflecting the unusual faces of its existence. I will follow in this work the evolution of fantasy determined by the network of affective associations developed by the matrix space: the parental house / the soul-house. Vasile Voiculescu is the writer who adds to the existence a metaphysical dimension, a manifestation of it in ecstasy and holiness. As the thematic method would have produced a delimitation of poetry volumes, I chose to analyze, from a psycho-critical point of view, the following texts: Our House, Bearing in Twilight, Song of the Soul (Poems with Angels), After Harvest, Spring in the Cemetery, Court desertion, precisely to provide a unitary view of the reception of texts belonging to different volumes of poetry.Key words: phantasma, matrix space: parental- house,/ soul-house, metaphysical dimension, affective association network,,Vremea copil?riei ?i tinere?ii e un fluture care ne f?lf?ie ?n preajm?. Apoi, din ce ?n ce, st?ruie ?i se ?ngreuiaz?…pierde aripile ?i se schimb? ?n omid? t?r?toare, care ne roade”[V. Voiculescu, 1986:466]Spa?iul cultural rom?nesc se redefine?te prin raportare la culturile europene, ?ns? problematica identit??ii na?ionale st?rne?te controverse ?n r?ndul scriitorilor contemporani. Considerate ca fiind ?nvechite, anacronice, textele autorilor tradi?ionali?ti nu pot fi scoase din contextul unei culturi na?ionale. Astfel, virtu?ile unei societ??i de tip patriarhal, idealizarea istoriei, a spa?iului rural, a tradi?iilor, specificul na?ional sunt teme ilustrate de V. Voiculescu la ?nceputul carierei sale literare. Viziunea sa s?m?n?torist-tradi?ionalist? ?l apropie de A. Vlahu??, G. Co?buc, Octavian Goga, Vasile Alecsandri, ?n timp ce discursul liric de tip religios ?l raporteaz? la T. Arghezi ?i Ion Pillat, ultimul consider?ndu-i poezia cea mai interiorizat? ?i cea mai religioas? din lirica rom?neasc?. Construindu-?i propriul traseu identitar apel?nd la scriitorii vremii, prin viziunea tradi?ionalist-ortodoxist-mistic? din poeziile volumelor P?rg?, Poeme cu ?ngeri, Clepsidra autorul reu?e?te s? surprind? critica literar? prin raportarea, spre sf?r?itul vie?ii ?i carierei sale literare, la modelul din centrul canonului, W. Shakespeare. Preocupat de formarea sa intelectual?, ?nc? din anii liceului, citind c?r?i de psihologie, moral?, teologie, unul dintre modelele sale, William James, psiholog ?i filozof, autor al c?r?ilor de metafizic?, religie, misticism, absolvent ?i el de medicin?, dar care nu profeseaz? ?n acest domeniu, ?l determin? s? afirme c? descoperirea ?tiin?ific? l-a f?cut s? se ?ntoarc? la credin?? ?i explic? aceast? ?ntoarcere c?tre modelul omului primitiv, necivilizat, ca o regresiune ?i involu?ie ?n el ?nsu?i. Aceste complexe ?i reful?ri sunt reprezent?rile unei realit??i sacre care dep??e?te ?tiin?a freudian?. Pentru W. James metafizica reprezint? o identificare a realit??ii cu via?a intim? a propriei con?tiin?e a unui scriitor. Referitor la V. Voiculescu ?ngerii devin tovar??ii de drum care fac parte din realitatea vizionar? a autorului. Parcursul s?u este asem?n?tor cu cel al lui Swedenborg, om de ?tiin??, filozof, care dup? moartea tat?lui se ?ndreapt? spre studiul sufletului. Pentru ei, metafizica este domeniul ?n care alegerile nu sunt asumate ra?ional ?i nici logic, ci printr-un instinct extra-intelectual, pasional sus?inut de dorin?a de a crede f?r? a fi anulate contrariile. ?n 1907, lucrarea tradus? a lui William James, ,,Diversele forme de experien?? religioas?” avea s?-l fac? pe t?n?rul student la Medicin? s? descopere c? experien?a psihic? include experien?a religioas? care presupune comuniunea con?tiin?elor; c? prima este limitat?, iar cea de-a doua presupune o amplificare infinit? a personalit??ii individului. Aceast? amplificare implic? o comuniune a con?tiin?elor ?i a formelor superioare de existen?? spiritual? raportate la EU ?i ALTUL. Sufletul apare ca o structur? dual? construit? din serii opozi?ionale, din dou? personalit??i care se afl? ?n opozi?ie ?i care sunt ?ntr-un zbucium continuu. Izb?nda nu const? ?n anularea uneia dintre cele dou? contrarii, ci ?n capacitatea autorului de a le face s? se ?ntrep?trund?. Aceast? unificare se produce prin rug?ciunea care devine starea con?tiin?ei superioare prin care omul are ?ansa de a stabili comuniunea cu divinitatea. P?n? la sf?r?itul vie?ii, autorul va r?m?ne tributar modelelor sale ?i va reu?i astfel s? sparg? grani?ele ,,conservatorismului autohton” [Milea Doini?a, 2009:527-533] reprezentat de culoarea local?, de un trecut specific ?i de existen?a unui fond de valori tradi?ionale, ?i s? se sincronizeze cu modele universale apar?in?nd modernismului, ceea ce arat? o deschidere ?i o raportare la un model canonic, prin scrierea Sonetelor. ?n viziunea teoreticienilor imaginarului, fiecare spa?iu dob?nde?te ,,o dimensiune simbolic? a identit??ii”[ Milea Doini?a, 2009:527-533], pentru c? orice om se raporteaz? spa?iului ?n care-?i manifest? existen?a. Dac? ,,simbolicul se refer? la o comunitate ancorat? ?ntr-un teritoriu ?i trimite la o o identitate, imaginarul conoteaz? rela?ia cu Cel?lalt, cu Sine, cu propria istorie, cu miturile”[ Milea Doini?a, 2009:527]. Este ?i cazul autorului V. Voiculescu, al c?rui loc bine definit ?n spa?iul scriiturii ?l face s? ias? din col?ul de umbr? ?n care l-a a?ezat critica antedecembrist?.Investig?nd incon?tientul scriitorului, Charles Mauron propune metoda psihocritic? de analiz? a textelor unui autor tocmai pentru a descoperi re?eaua de imagini obsedante, pentru a urm?ri evolu?ia fantasmei ce se ascunde ?n spatele acestei re?ele de asocia?ii afective. Visul scriitorului care evolueaz? o dat? cu opera, p?str?ndu-?i neschimbat? structura, constituie mitul personal al acestuia. Mitul personal va fi interpretat psihocritic, ca imagine a lumii interioare ce devine responsabil? de crearea actului poetic; psihanalitic, opera fiind influen?at? de trecutul autorului ?i Jungian, crea?ia literar? fiind expresia individualizat? a miturilor colective. Construit? pe modelele lui Freud ?i C. G. Jung, punctul de plecare al psihocriticii este cuv?ntul/textul/opera, iar scopul acestei metode este de a descoperi dincolo de barierele inexprimabilului personalitatea incon?tient? a scriitorului. Pe de o parte, Charles Mauron recunoa?te c? opera este produsul unei individualit??i, a?a cum sus?ine psihanaliza Freudian?, iar pe de alt? parte, nu se dezice de concep?ia lui Jung atunci c?nd trebuie s? rapoteze rezultatul cercet?rii sale miturilor colective specifice unei perioade istorice. ?ntre cele dou? instan?e narative scriitorul ?i lectorul se interpune opera, iar denumirile generice de scriitorul, respectiv omul vor fi ?nlocuite cu sintagmele eu creator, eu social, p?str?ndu-se dihotomia pe care a f?cut-o Proust ?ntre EU ?i ALTUL, ?ns?, ?ntre cele dou? ipostaze se manifest? ca expresie a incon?tientului mitul personal al autorului.Tema pus? ?n discu?ie se vrea a fi un pretext de reconfigurare a spiritului creator voiculescian ?n lirica sa, dintr-o perspectiv? psihocritic?. Suprapun?nd aceste texte vom observa c? ele sunt revelatoare de structuri ca produs al incon?tientului autorului. Studiind aceste structuri ?i urm?rindu-le metamorfozele vom putea configura mitul personal al autorului, metaforele care au obsedat imagina?ia scriitorului.Textul Casa noastr? face parte din volumul de debut, Poezii, ap?rut ?n 1916. ?ntr-un registru arhaic ?i popular, poezia debuteaz? cu imaginea satului de alt?dat?, pa?nic, pitit la poalele culmilor. El este numit metaforic ,,ostrov de cuiburi” ce este str?juit de ulmi ?i ?nconjurat de p?durea de r?chit?. Localizarea spa?ial? concret? a satului este ?nlocuit? de viziunea casei, a ,,b?rlogului s?lbatec scobit ?n cremeni sparte” devenit cetatea din basm, situat? la marginile lumii, din care nelipsite sunt datinile, horele, glumele. La r?ndul s?u, altarul de sf?nt? este str?juit de teiul a c?rui coam? fr?nt? sugereaz? suferin?a provocat? de imaginea casei p?r?site, a cur?ilor pustii. Seriile opozi?ionale surprind imaginea casei ca spa?iu ocrotitor, pa?nic ?n care firul vie?ii s-a r?sucit firesc, dulce, ?i care, o dat? cu trecerea timpului a r?mas? p?r?sit? ?i pustie.Textul dezvolt? imaginea eului nostalgic ?n raport cu cea a casei pustii surprins? pe fundalul unei tr?iri de atunci, ?n opozi?ie cu cea de acum. O prim? re?ea de asocia?ii afective se dezv?luie ?n jurul ideilor de:P?r?sire, abandonare, dezr?d?cinare: sat pa?nic, pitit-ostrov de cuiburiSolitudine: b?rlog s?lbatec ?n cremeni sparteTimp: strea?in?-nvechit?-b?tr?na noastr? cas?, vremi nespus de buneMetamorfoz?: f?nt?na- -pometuri (fructe) p?rguite, ca l?stunul, aripaSacralitate: casa-altar de sf?nt?, pace ad?nc?, robitoare-schit-rug?ciune, senin-s?rb?toare, Sfioas?-n suflet, cucernic?, cuib pa?nic, guri sfin?ite-stihuri de psaltire;Moarte: tei cu coama fr?nt?-pelin.Motivul casei p?r?site, r?mas? ?n paragin?, ideea sentimentului dezr?d?cin?rii, solitudinii, trecerii timpului, a metamorfozei, a sacralit??ii ?i a mor?ii dezvolt? urm?toarea re?ea de asocia?ii afective: frustrarea se na?te din sentimentul de vinov??ie pe care-l resimte ?n momentul revederii spa?iului ?n care a copil?rit ?i de care s-a ?nstr?inat. Umplerea vidului corporal este posibil? doar prin reg?sirea echilibrului interior ce poate fi atins prin cobor?rea ?n spa?iul sacru al sufletului –cas?. Metemorfozele cas?-altar de sf?nt? ?i om-pas?re reprezint? o fantasm? posibil? ?n imaginarul poetului, al?turi de arhetipul omului de demult, medieval, Gavril P?ndarul, paznicul ,,un mo? uitat de moarte”[V. Voiculescu, 1999:49]. Suprapun?nd acest text cu un altul, Curte pustie ap?rut ?n volumul P?rg?, ?n 1921, ,,(A c?zut blestem peste curtea pustie,/Au ars jitni?e-ntregi...iar st?p?nii sunt mor?i./S-a v?ndut la mezat uria?a mo?ie/ ?i-i paragin? tot…acareturi ?i por?i” vom observa c? re?eaua de asocia?ii afective se manifest? prin urm?toarele idei ?i imagini:Suferin??: blestem-a c?zut-au ars-pl?nge-?ip?-n golSolitudine: N-avu parte m?car de-un fecior de isprav?-cerdacul de?ertTimpul:str?vechiul conacMetamorfoza:om- p?unSuprapunerea acestor poezii devoaleaz? identificarea urm?toarelor teme literare: alteritatea fiin?ei, sciziunea ei, c?l?toria, trecerea timpului, moartea. De la versurile de 13-14 silabe, poetul va reu?i ?n catrenele cu versuri de 9 silabe s? surprind? frustrarea celui care contempl? uria?a mo?ie r?mas? ?n paragin?. Metamorfoza om-pas?re este o fantasm? care reapare ?n textul men?ionat ceea ce semnific? ?ncercarea poetului de a dob?ndi o alt? identitate. Proiec?ia sa va fi produsul involuntar al incon?tientului autorului.?n poemul C?ntec sufletului, ?nc? din primul vers, sufletul este numit metaforic ,,nav? c?l?toare”[V.Voiculescu, 1999:295] care nu se sfie?te s? str?bat? cu ?ndr?zneal? lumea. ?i de aceast? dat?, temerile se manifest? sub forma unor imperative negative: ,,Nu-mi v?r? patimile-n v?ltoare/…Nu c?ta c? sunt grele/ L?zile cu aur ale c?l?torului”…unele metafore devin simboluri ?i se poate observa o dat? cu trecerea timpului (unsprezece ani ?ntre publicarea acestor texte), o evolu?ie la nivel lexical: ostrov-iaz-ap?.Spa?iul p?r?sit, ?n ruin? al cur?ii ?i al casei, cas? ?ntre zidurile c?reia a descoperit lumea mitologic? ?i fantastic? a basmelor, devine ograda cea mai verde din sat ?n Prim?vara ?n cimitir, text ce face parte din volumul Destin, ap?rut ?n 1933. Temele ?i motivele ?n jurul c?rora se formeaz? re?eaua de asocia?ii afective sunt:Timpul: cetatea mor?iiMetamorfoza: vraj?-desc?ntecMoartea: gropi c?inoase, sar mor?ii furnica?iAnaliz?nd spa?iile a?a cum sunt ele prezentate, poetul simte nevoia unei dedubl?ri temporare care va provoca o criz? a propriei con?tiin?e. El caut? o realitate secund? ?n care s? se refugieze pentru a-?i satisface dorin?a de a se sustrage concretului pe care-l percepe ca fiind devastator. Alteritatea, identitatea duplicitar? dezvolt? o re?ea afectiv? care se concretizeaz? ?n simbolurile apa, f?nt?na, om-pas?re. Motivul apei este reliefat ?n toate aceste poezii supuse analizei psihocritice ?i prin intermediul lui se poate remarca bivalen?a existen?ial?, preferin?a dedubl?rii, a asum?rii unei noi identit??i. O prim? serie lexical? care pune ?n lumin? conceptul de sciziune a fiin?ei care se realizeaz? prin seria de simboluri men?ionate, este completat? de simbolul thanatic osul din poezia Prim?vara ?n cimitir: Ce duhuri sfarm? lespezi ?i-ajung p?n? la oase?[V. Voiculescu, 1999:318]. La o prim? lectur? este mai greu de descifat substratul metafizic care trimite la o obsesia unei drame solitare. Textele reliefeaz? starea de neputin??, care la r?ndul ei provoac? suferin?? ?n ad?ncul fiin?ei sale: ,,Vin r?d?cini fl?m?nde cu sfredele ?n gheare” [V. Voiculescu, 1999:318].?n B?r?gan ?n amurg, lexemul preferat de autor pentru spa?iul casei este ,,t?rla ancorat?-n singur?t??i, umil?”[V. Voiculescu, 1997:329] ?nconjurat? de ape de argile. Poetul va evada prin intermediul visului ?n umbra serii ceea ce face ca din acest poem s? nu lipseasc? ideea c?l?toriei, sugerat? de cuvintele alese con?tient: aripi, l?stun, duh, p?un, cocori (simbolul om-pas?re).?ncep?nd cu volumul ?ntrez?riri, unele poezii poart? pecetea dedica?iei. Lui Nicu St?nescu, violinist, interpret de muzic? l?ut?reasc?, ?i este dedicat? poezia Dup? cules. Oare ce a reu?it scriitorul s? z?reasc?, s? vad? vag scriind acest volum de poezii? ?nainte de a interpreta structurile metaforice, de ad?ncime ale textului, vom observa c? suprapunerea va plasa metafora cetatea mor?ii peste cimitire; s-a-ngropat azurul peste g?ndul sap?-n suflet beciuri.V?ntul ,,?ndoit de ?ale”[V. Voiculescu, 1999:408] devine proiec?ia fantastic? a imaginii b?tr?nului, omului g?rbov, care, de nevoie, reconstituie din cioburi globul sufletesc: ,,nevoia? adun? paie pe tarlale” [V. Voiculescu, 1999:408]. Re?eaua de asocia?ii afective se formeaz? ?n jurul urm?toarelor idei: timp: s-a-ngropat azurul; solitudine: lumea-i zugr?vit? ?n singur?tate; metamorfoz?: munte-chivot; moarte: noapte. Metamorfoza om-piatr? pre?ioas?-diamant revine ?n acest poem alc?tuit din distihuri, suger?nd ideea dob?ndirii eternit??ii prin actul creativ. Re?eaua de asocieri afective format? ?n jurul ideilor de timp ?i de moarte este sus?inut? de cuvinte precum: strea?in?-nvechit?-b?tr?na noastr? cas?, vremi nespus de bune, cetatea mor?ii, toamn? fumurie, noapte. Schitul lumii celeilalate devine ad?postul lunii ?i al stelelor. Astfel tema trecerii timpului este reprezentat? prin laitmotivul sufletului- cas?. Recuperarea timpului se face prin g?ndul care sap?-n suflet beciuri, vers cu o puternic? ?nc?rc?tur? afectiv?, care ?ncheie poezia Dup? cules.O constant? a acestor texte lirice o reprezint? opozi?ia trup-suflet ?n raport cu ceea ce G. Durand numea fe?ele timpului. Timpul, ,,marele du?man este ?nvestit cu titulatura de Atotputernic: ca timp sub zodia eternit??ii, se reduce la clip?, ca eternitatea ?ns??i, ?l nimice?te pe om ?i ?ntreaga lume, iar ca abolire a eternit??ii face parte dintre atributele dumnezeirii”[Antofi Simona-Eugenia, 2005:34]. Iat? c? spa?iul manifest?rilor suflete?ti este rec??tigat prin construc?ia universurilor imaginare ca spa?ii ale alterit??ii. Transcederea ?ntr-un astfel de spa?iu este posibil? prin intermediul visului ?i al fic?iunii, ie?irea salvatoare fiind ?n spa?iul scriiturii, acolo unde principiile care guverneaz? noua lume sunt dictate de personalitatea incon?tient? a autorului. Prin imaginar, ca proces de ,,reprezentare simbolic?” [Milea Doini?a, 2009:60] se produce acea iluminare a autorului prin cobor?rea ?n ad?ncimile psihismului omenesc. Aceast? cobor?re ?nseamn? redescoperirea sufletului, calea spre atingerea absolutului, cele trei atribute care redefinesc atitudinea autorului fa?? de moarte ?i fa?? de timp fiind eros-cronos-thanatos. Re?elele de asocia?ii identificate ?n aceste texte ascund obsesia autorului pentru ideea de c?l?torie ca semn al ?ntoarcerii ?n Timp, la origini, la spa?iul ocrotitor al casei, denumit? metaforic fie casa-altar de sf?nt?, ?n care predomina o pace ad?nc?, fie schit-rug?ciune, sfioas?-n suflet, cucernic?, fie cuib pa?nic. Ele conduc la ideea trecerii timpului ?i a retragerii ?n sufletul-cas?. ?ncercarea poetului de a ie?i din lumea realit??ii concrete este ecoul incon?tientului s?u. Pe baza acestor re?ele de asocia?ii poate fi identificat? drama individului, care devine un invariant constant, care are o istorie proprie ?i care va constitui mitul personal. ?nc?rc?tura afectiv? a fantasmei care ?nso?e?te aceste imagini evolueaz? de la sup?rare la frustrare, iar ?n ultimele texte la ?ngrijorare ?i triste?e. Este normal ca aceast? fantasm? s? evolueze, textele supuse analizei psihocritice fiind scrise pe parcursul a dou?zeci ?i trei de ani. Raportate la evenimentele din biografia autorului, aceste poezii apar ?n perioade cu puternice ecouri istorice, sociale, politice. Soarta omului V. Voiculescu s-a desf??urat ?ntre cuvinte, ?ntre ?ngrijirea r?ni?ilor din timpul Primului R?zboi Mondial, ?ntre emisiunile la radio, colaborarea la revista G?ndirea.A?a cum avea s? m?rturiseasc? autorul, ?n Confesiunile unui scriitor ?i medic, imaginea copilului singur a?tept?nd un semn din zarea cosmic?, ?ntov?r??it de florile de pe marginea g?rlei ?l va marca toat? via?a. V?rsta copil?riei este rememorat? ?i retr?it? cu emo?ia de alt? dat?. Prin intermediul visului, omul va reu?i s? zideasc? imaginea alterit??ii fiin?ei devenit? ,,artistul-erou” din spa?iul scriiturii. Preferin?a reconstruc?iei ?ntr-un spa?iu utopic este explicat? ?n coresponden?a purtat? cu poeta Nadejda ?tirbei din care am selectat urm?toarele pasaje: ,,cei ce cred numai ?n realitatea brut? ?i material? se ?n?al?…?i aceea este tot o iluzie grosolan?…Singura realitate sigur? ?i temeinic? este numai cea interioar?” [Florentin Popescu,2008:103].BibliografieAntofi, Simona-Eugenia, Spa?ii culturale ?i modele literare. Ipostaze ale discursului poetic ?i ipoteze critice, Editura Didactic? ?i Pedagogic?, R.A., Bucure?ti 2005;Apetroie Ion, Vasile Voiculescu, studiu monografic, Editura Minerva, 1975;Charles, Mauron, De la metaforele obsedante la mitul personal, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001;Milea, Doini?a, De la cultivarea unui model canonic la asumarea programatic? a intertextualit??ii multiplicatoare de perspectiv? identitar?, ?n Diacronia, Editura Alfa, 2009;Popescu, Florentin, Via?a ?i opera lui V. Voiculescu, Edi?ia a II-a, rev?zut? ?i ad?ugit?, Editura Vestala, Bucure?ti, 2008,apud George Pa?urc?, Cu g?ndul la V. Voiculescu, Biblioteca jude?ean? ,,V. Voiculescu”, Buz?u, 2001;V?ntu Anatol, Particularit??ile metodologice ale psihocriticii, ?n Metaliteratur?, anul VIII, nr. 5-6 (19), 2008 ;Voiculescu, V., Confesiunea unui scriitor ?i medic, ?n G?nduri albe, Bucure?ti, Editura Cartea Rom?neasc?, 1986;Voiculescu, Vasile, Integrala operei poetice, Editura Anastasia, edi?ie ?ngrijit? ?i prefa?? de Roxana Sorescu, Bucure?ti, 1999.Webografie:, site accesat ?n data de 26 mai 2019.Construc?ia identit??ii textuale?n scriitura Hertei Müller, Leag?nul respira?ieiDrd. Gilda-Daniela IANI (CHIRILU??)Universitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?iAbstract: The issue of the Romanian literary exile has been and still remains far from being completely lightened from all points of view, as constantly there are events, information or new writings occurring, which, although happened a long time ago, must receive their well-deserved place in the "still enormous encyclopedia" of the identity landmarks of the Romanian exile. For the case study section, it will be reviewed one of the works of a Nobel laureate, Herta Müller, The cradle of breath, which will offer an overview of the persecutions that the author had to endure, and which, ultimately, led to a hardly bearable ending, the exile in Germany. The idea of exile gradually turns into a broad and open concept to new meanings. Herta Müller's compensatory-rehabilitative function proposes in the Cradle of Breath a special way of constructing the textual identity of a fundamental fictional character, but in whose interstices a new, symbolic-identity construction restores biographical data of whose relevance is artistically sublimed. Our approach will identify the instrument of literary fiction and its effects of transfiguration of those biographical / autobiographical sequences that may be the basis of the novel.Key words: literary fiction, textile identity, biography, autobiography, exile.Conceptul de identitateIdentitatea este un concept analitic, ambiguu, cu multe sensuri contradictorii. Ea este fluid?, constant renegociat?. Studiul identit??ii se reg?se?te ?ntr-o varietate de modele teoretice, dar, semnificative pentru tema discutat? aici, sunt esen?ialismul ?i constructivismul. Prima perspectiv? trimite la teoriile care sus?in ideea despre o identitate static?, reg?sit? ?n acela?i grad la to?i membrii unui grup. Exist? o omogenitate a grupului, conferit? de identitatea acestuia. Identitatea colectiv? este un dat esen?ial pentru to?i indivizii.Perspectiva constructivist? argumenteaz? identitatea edificat? contextual. Aceasta poate fi procesual? sau inventat?. Accentul cade nu pe esen?e, ci pe actorul social. Ne oprim la dou? viziuni sociologice, cea lui Manuel Castells ?i cea lui Peter Dahlgren, relevante ?n studiul identit??ii. Manuel Castells scrie c? modul ?n care grupurile sociale definesc propria lor identitate modeleaz? institu?iile societ??ii: ?fiecare tip de proces de construire a identit??ii conduce la un rezultat specific ?n constituirea societ??ii”. Volumul al doilea al masivei sale lucr?ri The Information Age: Economy, Society and Culture poart? titlul The Power of Identity. Sociologul spaniol analizeaz? importan?a identit??ilor culturale, religioase ?i na?ionale, ca surs? de ?n?elegere pentru oameni, ?i implica?iile acestor identit??i ?n mi?c?rile sociale. Manuel Castells consider? c? identitatea este procesul construirii unui sens, pornind de la un atribut cultural sau de la un ansamblu coerent de atribute culturale. Acela?i individ sau acela?i actor colectiv poate s? aib? mai multe identit??i. Care sunt rela?iile identit??ii cu rolurile sociale? Identitatea nu poate fi confundat? cu rolurile sau sistemele de roluri. Identit??ile sunt surse de sens pentru actorii sociali, mai puternice dec?t rolurile. Sociologic, toate identit??ile sunt construite. Cercet?rile asupra identit??ii se refer? predominant la realit??i din lumea occidental?, caracteristice modernit??ii t?rzii, bazat? pe un proiect reflexiv. ?n acest context, decurge procesul ne?ntrerupt de modelare ?i remodelare continu? a identit??ii, ca r?spuns la for?ele sociale pluraliste, la curentele culturale ?i contextele personale. Identitatea are sensuri multiple, fiindc? ?n lumea de ast?zi noi oper?m ?ntr-o pluralitate de lumi sau realit??i diferite, scrie Peter Dahlgren.Identitatea este studiat? ca indice al nivelului de democratizare a unei societ??i, ?n care indivizii sunt pozi?iona?i ?n diverse circumstan?e, ea serve?te la crearea de seturi diferite de cunoa?tere, asump?ii, reguli, roluri ?i moduri de discurs. Pentru indivizi, ?n condi?ia lor de cet??eni, identit??ile devin elemente cruciale ale vie?ii democratice.Peter Dahlgren vorbe?te de identit??i civice duale. Delimitarea lui Chantal Mouffe, ?ntre loialitate ?i aderare, ?i sugereaz? sociologului suedez discu?ia despre identitatea civic? generalizat? ?i identitatea civic? specializat?. Prima se refer? la angajarea ?n respectarea normelor ?i idealurilor democratice. A doua exprim? afirmarea unui conflict rezultat din interesele individuale sau de grup. ?ntre ele exist? o tensiune, ?ntruc?t identitatea civic? specializat? are ?ntotdeauna tendin?a s? devin? at?t de puternic?, ?nc?t s? diminueze din influen?a exercitat? de identitatea civic? generalizat?. ?n acest fel, preocuparea pentru interesele particulare ?i determin? pe indivizi s? nu respecte normele. O profund? ?i func?ional? cultur? civic? este posibil?, numai ?n m?sura ?n care cet??enii se identific? mai intens cu sistemul democratic dec?t cu interesele lor specifice.Conceptul de memorieAl doilea concept ce trebuie prezentat este ?memoria”, pe care Emilia Ciorda?, ?n Literatura de azi, o descrie ca pe ?un termen ce provine din fran?uzescul mémoire ?i presupune consemnarea retrospectiv? a unor ?mprejur?ri ?i evenimente c?rora autorul le-a fost martor ?n cursul vie?ii.” Pe de alt? parte memoria ?nseamn? ?reactualizarea ?n con?tiin?? a ceea ce am tr?it la un moment dat ?n trecut, prin declan?area spontan? a unui proces de asocia?ii senzoriale.”Paul Ricoeur contureaz? memoria, ?n cartea sa Memoria, istoria, uitarea, astfel: ?Memoria este caracterizat? de la ?nceput drept efect (pathos), ceea ce o deosebe?te de rapel” ?i ?Memoria are ca obiect, trecutul, contrastul cu un viitor presupus al a?tept?rii dar ?i cu prezentul”. Ricoeur mai observ? c? ?fenomenele memoriei, at?t de apropiate de ceea ce suntem noi, opun o rezisten?? ?nc?p???nat? hybris-ului reflec?iei totale.”Eugen Simion surprinde ?n mod eficient care este datoria memorialistic? a scriitorului ?n genere: ?memoriali?tii apar de obicei dup? marile catastrofe ale istoriei.” Rolul de memorialist presupune sacrificiu, mai observ? acesta ?c?nd a ie?it la lumin? acesta din urm? ?i-a pus memoria ?i fantezia la lucru ?i a notat ceea ce a v?zut ?i a p??it.”O alt? component? a traseului de exilat este ?identitatea” pe care Rodica Marian, ?n Identitate ?i alteritate, o catalogheaz? ca pe ?o categorie ?nscris? ?n subiectivitatea eului de ?o eviden?? frapant? a actualit??ii, indisolubil ?i anatomic legat? de alteritate.” Tot ea critic? lipsa de strategie ?n abordarea temei identitare: ?din str?fundurile istoriei europene ?i p?n? la noi statutul identit??ii a fost protejat cu fervoare ?i risip? de inteligen??.”Aceast? tem? este abordat? ?i de Ion Lefter ?n Despre identitate, unde se ?ntreab? retoric?: ?Cine nu discut? ?n zilele noastre despre identitate?” El consider? c? interesul special pe care ?l treze?te aceast? tem? ?se datoreaz? evolu?iilor de tip globalist ?i integra?ionist” ?i c? ?nevoia de a ?n?elege ce ni se ?nt?mpl? ne-a ?mpins pe to?i cu mic, cu mare, c?tre dezbaterea identitar?.” Iar ?n str?ns? leg?tur? cu identitatea i se pare a fi ?multiculturalismul”, ?care vrem-nu vrem vine peste noi ?i ne va obliga s? tr?im ?n diversitate.”Febra exilului a cuprins dup? 1945 ?ntreg spa?iul literar rom?nesc, exodul fiind semnificativ, la fel ca nevoia de exprimare. Astfel au ap?rut mai multe tipuri de scriitur? memorialistic? pentru c? ?n exil, scriitorul ??i creeaz? o nou? identitate, suprapus? peste cea veche, iar prin memorie activeaz? trecutul.Scrierile memorialisticeCu toate c? scrierea memorialistic? are un caracter autobiografic, ea este de fapt un gen de frontier?, fiind, a?a cum remarc? Eugen Simon, o carte de memorii care ?tinde s? transforme o via?? ?ntr‐un destin prin intermediul unei povestiri care nu respect? legile fic?iunii. O fic?iune totu?i exist? ?n orice nara?iune memorialistic?: aceea care respinge fic?iunea literaturii. Ea nu inventeaz? ?n sens strict personaje, dar transform?, dac? este suficient de puternic?, personajele reale ale unei epoci ?n personaje care au relevan??, personaje memorabile, proprii literaturii. Identitatea lor se pierde ?n nara?iune, r?m?ne doar semnifica?ia lor ?n ordine moral? ?i psihologic?”. Acest tip de scriere ?i ofer? cititorului posibilitatea de a privi ?n intimitatea vie?ii autorului, lucru diferit fa?? de o oper? complet fic?ional?. Cititorul ajunge s? caute pe parcursul lecturii diferen?ele dintre ceea ce este fic?iune, dar face trimitere spre biografic ?i ceea ce este ?n biografie ?ns? difer? de cuno?tin?ele pe care acesta le are despre via?a autorului ?n cauz?.Philippe Lejeune mut? discu?ia ?n termenii pactului autobiografic, care clarific? drumul pe care lectura trebuie, sau urmeaz? s? se desf??oare. Acest tip de pact este similar cu pactul dintre cititor ?i basm, ?n care formulele-tip clarific? faptul c? ceea ce urmeaz? a fi citit este ceva fic?ional, ceva f?r? de o reprezentare clar? ?n lumea real?.Din teoria lui Gerard Genette putem deduce c?, dincolo de factual ?i fic?ional, folosirea analepselor ?i prolepselor creeaz? o ambiguizare a textului, iar folosirea persoanei I ?ntr-un roman poate produce confuzie cititorului ?n leg?tur? cu tipul, genul de text ?n timpul lecturii.A?a cum a spus c?ndva Tudor Vianu, memoriile, confesiunile, jurnalele intime ?i autobiografiile literare nu doar c? apar?in aceleia?i sfere de ?literatur? subiectiv?”, ci au ?i foarte multe caracteristici comune. Cu toate acestea, exist? ?i diferen?e notabile ?ntre aceste genuri de scriitur?, determinate ?n special de con?inutul lor, ceea ce le face ca din punct de vedere structural s? se bazeze pe modalit??i diferite de realizare. De asemenea, ?ntre genurile mai sus amintite mai exist? ?i diferen?e determinat? de natura aparte a viziunii pe care o arunc? asupra faptelor ?i ?nt?mpl?rilor de via?? evocate.Exila?ii literari ai Rom?nieiExilul literar care a avut loc ?n Rom?nia poate fi rezumat astfel:Primul val, cel din anii 40-50, este format ?n mare parte din scriitori care au activat ?n timpul lui Carol al II-lea ?i-sau regimului lui Ion Antonescu ?n serviciile diplomatice ?i au fost simpatizan?i ai dreptei. O bun? perioad?, imediat dup? instaurarea ?i consolidarea regimului, foarte mul?i dintre ei nici nu ?i-ai mai pus problema re?ntoarcerii, astfel au ajuns s? r?m?n? ?n afara grani?elor Rom?niei personalit??i precum: Pamfil ?eicaru, Vintil? Horia, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Virgil Gheorghiu ?.a.O alt? grupare care se ?ncadreaz? ?n acest val al exila?ilor literari din perioada mai sus amintit? este cea a scriitorilor care, cu toate c? nu erau mari simpatizan?i ai dreptei, sperau cu ardoare ?ntr-o reorientare a Rom?niei c?tre ceea ce ?nseamn? spiritul democra?iei autentice. ?n momentul ?n care ?i ultimele speran?e le-au fost n?ruite, ace?tia au ales calea exilului drept singur? posibilitate de exprimare liber? ?i ?i-au ?ndreptat toate eforturile c?tre a face cunoscut adev?rul ?i dincolo de cortina de fier. Printre cei care au ?ncercat s? stea ?n slujba adev?rului s-au num?rat Monica Lovinescu, Stefan Baciu, Virgil Ierunca, Alexandru ?i George Cior?nescu.Cel de-al doilea val, anii 60-70, este constituit din scriitori care au supravie?uit prigonirii politice. Odat? cu instaurarea cultului personalit??ii, Ceau?escu proclam? ?i o mic? revolu?ie cultural?, moment ?n care reapar constr?ngeri ?i presiuni ?n toate domeniile. Consecin?a acestei mici revolu?ii este emigrarea ?i mai multor oameni de cultur?, printre ace?tia se num?r?: Dumitru ?epeneag, Paul Goma, Pentru Popescu, Matei C?linescu, Virgil Nemoianu, Virgil T?nase, Ioan Petru Culianu ?.a.Cel de-al treilea ?i ultimul val, din anii ‘80, marcheaz? ?i ultimul deceniu de dictatur? ceau?ist?. Acest ultim val difer? fa?? de celelalte dou? din punctul de vedere al ?n?spririi cenzurii, a constr?ngerilor, al promov?rii cultului personalit??ii ?i mistific?rii. Aceste modific?ri ale societ??ii au dus la plecarea altor intelectuali: Matei Vi?niec, Norman Manea,Virgil Duda, Alexandru Papilian, Mircea Iorgulescu, Nicolae Balot?, Bujor Nedelcovici ?.a.?Cei mai mul?i dintre noii veni?i nu au reu?it o acomodare cu spa?iul cultural al exilului, ei trebuind s? g?seasc? noi modalit??i de exprimare prin care s? se fac? ?n?ele?i de c?tre cititorii ??rii de adop?ie, prin abandonarea vechilor coduri ale scrisului camuflat. Ei trebuiau s? caute efecte estetice ?i stilistice, conforme cu noua perspectiv? a scrierii ?i care s? se suprapun? peste rolul de mediator pe care cei mai mul?i ?i-l asumaser?, acela de a explica unui cititor neavizat, dar liber de orice constr?ngere, realitatea de acas?, prin prisma propriilor tr?iri. Poate ?i de aceea, produc?ia literar? a acestei perioade a fost puternic politizat?, iar litera?i ca Paul Goma, Dorin Tudoran, Ion Negoi?escu ?i al?ii au r?mas consecven?i discursului politic stilizat, scrierii ?n limba matern? ?i cititorului din ?ar?.”Cu toate c? a fost ?i continu? s? fie privit de mul?i intelectuali drept o pedeaps?, exilul este catalogat de Mircea Eliade drept drumul ini?iatic pe care Ulise, transpus de aceast? dat? ?n fiecare exilat, ?l face pentru a ajunge la Itaca. Astfel, exilatul trebuie s? ?p?trund? sensul ascuns al r?t?cirilor sale ?i s? le conceap? ca pe o lung? serie de ?ncerc?ri (voite de zei) ?i ca pe tot at?tea obstacole ?n drumul care-l readuce spre acas?”.?Dintre toate domeniile, cel al literelor pare cel mai interesat, p?n? acum de recuperarea ?i integrarea ?n circuitul na?ional a crea?iilor din exil. Acest lucru se ?nt?mpl? deoarece mul?i dintre cei care au fost nevoi?i s? aleag? calea exilului fac parte din r?ndul scriitorilor, crea?ia, ?n cazul de fa?? cea literar? suport?nd cel mai greu constr?ngerile unui sistem totalitar. Efortul recuperator, ?n primul r?nd, s-a concretizat, ?n anii ce au urmat evenimentelor din 1989, at?t prin publicarea operelor scrise ?n exil, c?t ?i prin interviuri, recenzii, articole, studii, enciclopedii, ap?rute toate ?n vederea unei c?t mai bune cunoa?teri a activit??ii scriitorilor din exil. Odat? cu apari?ia lucr?rilor de istorie ?i critic? literar? referitoare la exil, s-a manifestat ?i tendin?a (re)a?ez?rii cadrului conceptual, ?n vederea unei cercet?ri sistematice a fenomenului. Delimit?rile conceptuale au fost, de cele mai multe ori, ?nso?ite de delimit?ri diacronice a structurii comunit??ii rom?ne?ti din exil.”F?r? explica?ii de prisos, Eugen Ionesco a reu?it s? sintetizeze drama unui popor ?i lupta pe care o na?iune ?ntreaga o duce pentru p?strarea identit??ii na?ionale: ?Deci, cultura rom?neasc?, literatur? rom?neasc? nu se fac doar ?n interiorul ??rii invadate, desfigurate, cu botni?a la gur?. ?n timp ce cultura rom?n? din Rom?nia a fost smuls? din r?d?cinile ei spirituale, adev?ratele r?d?cini au putut fi transplantate dincolo de frontiere ?i se pot ?ntinde ?n ?ntreaga lume. De la Br?ncu?i la Eliade, de la Cioran la Tudoran, nu voi cita at?tea alte nume ale altor reprezentan?i activi ai culturii noastre: poe?i, prozatori, pictori, sculptori de prestigiu, care nu contenesc s? se manifeste ca purt?tori de cuv?nt ai unei tragedii f?r? nume, ai unui popor ce nu poate fi ?n?bu?it, ?n ciuda tuturor ?ncerc?rilor”.Un exilat aparte - Herta MüllerLaureat? a prestigiosului premiu Nobel pentru literatur? ?n anul 2009, Herta Müller este considerat? drept unul dintre cei mai importan?i autori ai literaturii care trateaz? universul totalitar. Herta Müller s-a n?scut ?n Rom?nia, ?ns? din cauza numeroaselor persecu?ii ale Securit??ii regimului, nu doar asupra ei, ci ?i a familiei ?n urma implic?rii sale ?n mi?carea contestatar? Aktionsgruppe Banat, a emigrat ?n Germania de Vest ?n 1987. Astfel, toate pove?tile pe care aceasta ulterior le va relata pe larg ?n c?r?ile ei se vor desprinde nu doar din perioada dictaturii staliniste pe care Rom?nia a cunoscut-o sub Gheorghe Gheorghiu Dej, ci ?i din perioada ?n care exista o Rom?nie na?ional-comunist? condus? de Nicolae Ceau?escu.Asem?n?tor lui Norman Manea, un alt literat supus exilului, ?i Herta Müller ??i are copil?ria marcat? de ambele tipuri de totalitarism ale Rom?niei secolului XX. ?Fiic? a unui fost soldat Waffen SS, nostalgic incurabil al epocii de glorie a nazismului, ?i a unei mame traumatizate iremediabil de experien?a concentra?ionar? (fusese deportat? ?n 1945 – pentru 5 ani – ?ntr‐un lag?r de munc? for?at? din U.R.S.S., ?n virtutea dublei ?culpe” de a apar?ine unei etnii demonizate dup? a?a‐zisa ?eliberare” din august 1944 ?i, deopotriv?, unei clase de fo?ti ?exploatatori”), Herta Müller cunoa?te de timpuriu drama ?supusului totalitar”, interiorizat? ?i acutizat? sub presiunea urmelor memoriale care apas? asupra destinului familiei.”De la copilul care a avut ocazia s? se confrunte, ?nc? din s?nul familiei, cu dou? tipuri de a?a zise ?ideologii” – pe de-o parte era statul care stigmatiza comunitatea german? pentru un presupus, dar nedovedit trecut colabora?ionist, iar pe cealalt? parte era ideologia ?b?n??eano-?v?beasc?” care se axa doar pe superioritatea germanilor ?n raport cu poporul rom?n – ?i p?n? la drama tinerei urm?rit?, h?r?uit? ?i amenin?at? de Securitate, parcursul Hertei Müller este unul care trece prin diferite momente ale istoriei specifice condi?iei intelectualului care a fost condamnat la un exil interior ?nainte de a experimenta exilul propriu-zis la care a supus-o propria-i ?ar?. ?Am tr?it peste treizeci de ani ?ntr‐o dictatur?, ?n Rom?nia. Unde fiecare individ forma o insul? ?n sine, iar ?ara ?ntreag?, ?i ea, un spa?iu etan? ?n afar?, supravegheat ?n interior. […] A?ezate una peste alta prin constr?ngere, dou? realit??i suprapuse for?at. De?i oricare dintre ele te‐ar fi putut zdrobi ea singur?.”?nstr?inarea, individual? ?i familial?, combinat? cu trauma intelectualului care este nevoit s? se confrunte ne?ncetat cu teroarea sistemului ?i marginalizarea creeaz? un adev?rat sentiment de criz? identitar?, aceasta devenind ?n operele scriitorii exila?i o supratem? cu ajutorul c?reia se ?ncearc? aducerea ?n fa?a cititorilor a numeroase momente memorialistice ?i autobiografice.Prezent? ?n majoritatea scrierilor sale despre exil, ?tehnica colajului” este folosit? pentru a prezenta nu doar ?fragmentarea identitar? generat? de contextul politic ipostaziat”, ci ?i ?un efort de a rezista oric?rei totaliz?ri amintind de ideologia legitimatoare a regimului opresiv”. Ceea ce rezult? din folosirea acestei tehnici, este un tip de scriitur? ?(auto)reflexiv liric?, ?n interiorul c?reia lumea narat?, construit? ?n baza recursului la memorie, devine oglinda lumii r?sturnate reale [...] legitim?nd critica ideologiei totalitare, care ajunge s? oculteze ideologia [auto]biografic?”. Astfel, vocea narativ? folosit? de Herta Müller ?n eseuri cap?t? noi valori ?i nu mai este doar cea a unui om care arunc? o privire asupra propriei vie?i, ci se transform? ?ntr-un ?hermeneut al ideologiilor totalitare” care ?ncearc? s? demonteze anumite mecanisme ale ?lumii pe dos” instaurate ?n urma dictaturii comuniste. ?Atunci c?nd scriu, aceasta ?mi este o ?ndatorire moral? poate naiv?, distribuit? ?n hapuri mititele. A fost ?i este opusul oric?rei priviri ?de sus”, a oric?rui gen de ideologie, ?i, din aceast? cauz?, ?i cel mai bun remediu ?mpotriv?. Ideologia are ?n vedere ?ntregul. […] O ?ndatorire moral? l?untric?, venind din motive foarte personale, ?i irit? ?i ?i deconcerteaz? pe amatorii de ideologie. C?ci o asemenea ?ndatorire nu cunoa?te obliga?ii fa?? de ?ntreg, ?i mai mult de‐at?t: ea ?tie c? orice text se fere?te de ce‐i previzibil, fuge de terenul pe care i‐l pune la dispozi?ie ideologia.”Cu ajutorul unui exerci?iu reconstructiv ?i deconstructiv deopotriv?, aceast? t?n?r?, fost? victim? a abuzurilor unui sistem dictatorial, ?ncearc? s? ??i ia revan?a pentru tot ce a trebuit s? ?ndure folosind orice mijloace pentru a putea g?si r?spunsuri la ?ntreb?ri care dep??esc cu mult contextul dictaturii care, ?n opinia Hertei Müller, continu? s? caracterizeze lumea rom?neasc? post-totalitar?. ?De Rom?nia m‐am desprins demult, dar nu ?i de pervertirea dirijat? a omului ?ntr‐o dictatur?, nu ?i de mo?tenirile ei de tot felul, care ?n orice clip? scot capul la iveal?. […] Scriind trebuie s? m? p?strez acolo unde l?untric am fost mai tare r?nit? – altfel, la ce bun s? mai scriu?”O continu? interogare a sinelui ?i a lumii din care acesta a fost dezr?d?cinat este omniprezent? ?n volumul Mereu aceea?i nea ?i mereu acela?i neic?, Herta Müller reu?ind astfel s? creeze o identitate narativ? care ?ncearc? s? se focalizeze mai mult asupra remodel?rii mentale ?i comportamentale a intelectualului ?ndoctrinat ?i supus regimului.Receptarea opereiTrecerea Hertei Müller de la stadiul de autor na?ional la cea de autor interna?ional, datorit? c??tig?rii prestigiosului premiu Nobel ?n anul 2009, a pus ?n mare dilem? ?ntreaga lume cultural? care se zbate s? explice ?cum un scriitor reprezentant al minorit??ii, necunoscut ?n lumea literar? mondial? ?i a c?rui oper? e dificil de accesat din punct de vedere literar ?i metaforic, poate func?iona ca o interfa?? global? pentru literatur? ?i achizi?iile ei”. Herta Müller este o scriitoare reprezentativ? a literaturii minorit??ii germane din Rom?nia. P?n? la emigrare, ea a fost apropiat? Grupului de Ac?iune Banat (Aktionsgruppe Banat), iar dup? ce s-a stabilit ?n Germania a ?ncercat prin intermediul tematicii obsedante s? descrie destinul tragic ?al unei comunit??i etnice ?n condi?iile totalitarismului comunist”. ?mpreun? cu fondatori ai Grupului de Ac?iune Banat, printre care ?i amintim pe Richard Wagner, Johann Lippet, ?i scriitori precum Eginald Schlattner, Oskar Pastior, Joachim Wittstock, Herta Müller s-a reu?it s? se impun? drept o autoritate suprem? ceea ce prive?te literatura minorit??ii germane din Rom?nia, dar ?i a literaturii germane ?n contextul universal.?n perioada comunismului Herta Müller a fost asociat? at?t din punct de vedere cultural, c?t ?i politic cu cercul literar al Grupului de Ac?iune Banat, ?o minoritate ?n cadrul unei minorit??i, care a criticat ?i a opus rezisten?? modelelor de identitate cultural? preconcepute, ?n special celor de asimilare ?n cultura dominant? rom?neasc?, sau a celor de conformitate ?n identitatea cultural? ?vab-b?n??ean? a c?rei germanit??i s-a bazat pe etnocentrism, negare a trecutului nazist ?i intoleran?a diferen?ei. Opun?nd rezisten?? ambelor modele identitare culturale, Müller a construit, ?n schimb, identit??i culturale individualizate, care se reflect? ?n scrierile ei. Opun?ndu-se patosului literaturii s?te?ti ?i natale ?vab-b?n??ene ?i prescrip?iilor realismului socialist care a?tepta de la scriitori ?i arti?ti s? glorifice obiectivele ?i realiz?rile ideologiei comuniste, Müller a practicat un scris care a subliniat observarea exact? a realit??ii de zi cu zi, ?n care perspectiva colectiv? a fost ?nlocuit? cu cea a individului.”?n perioada ei de scriitoare a unei minorit??i germane din Rom?nia, ea a elaborat numeroase scrieri, ?ns? nu a reu?it s? publice dec?t dou? volume de proz? scurt? ?i c?teva poezii. Romanele sale valoroase ?i care au primit numeroase premii interna?ionale, cu toate c? reflect? experien?a dintr-un sat ?v?besc din Banat, au fost publicate ?n Germania. ?n ?ara de adop?ie acesta debuteaz? cu volumul ?inuturi joase (Niederungen) ?n 1982, publicat la editura Kriterion ?i continu? cu Tangoul opresiv, publicat ?n 1984, ?i Februarie descul?, publicat ?n 1987.Abia dup? revolu?ia din decembrie ’89 ajung ?i ?n Rom?nia o parte din c?r?ile ei: ?nc? de pe atunci vulpea era v?n?torul (roman, Univers, 1997), Este sau nu este Ion (poeme cu t?ieturi din ziare, Polirom, 2005), Regele se-nchin? ?i ucide (eseuri, Polirom, 2005), Animalul inimii (roman, Polirom, 2006) ?i ?n coc locuie?te o dam? (versuri, Vinea, 2006). Prime?te numeroase premii interna?ionale printre care amintim: Premiului interna?ional IMPAC Dublin Literary Award (1998), Premiul european Aristeion (1995), Premiile germane: Ricardo Huch (1987), Kleist (1994), Joseph Breitbach (2003).Poate faima pe care a dob?ndit-o ?n urma premiilor primite ?i recunoa?terea interna?ional? de care s-a bucurat ulterior, i-a f?cut pe mul?i s? o blameze ?i s? pun? la zid, spun?nd despre ea cum c? nu ar fi rom?nc?, ?ns? poeta Doina Uricariu a ?inut s? precizeze: ?Oriunde a scris ?i va scrie Herta Müller, r?d?cinile acestea rom?ne?ti nu vor putea fi t?iate pentru c? ele sunt laptele am?r?ciunii, nedrept??ilor ?i minciunii, pe care scriitoarea l-a supt ?n Banatul ?i Romania pe care oric?t le-ar condamna o urm?resc ?i-i dau toata vlaga ?i v?na de scriitor ?i de om. Aceast? jupuire pe viu a omului de condi?ia lui uman? este tema obsedant? a Hertei Müller”Momentul ?n care ?n 2009 i se ofer? premiul Nobel pentru literatur? devine unul foarte important ?n via?a Hertei Müller, deoarece acesta ?i ?mparte existen?a ca scriitor ?n dou?, ?nainte ?i dup?. Dac? ?nainte de a-i fi recunoscut? opera interna?ional nu multe persoane o ?tiau, dup? primirea acestui prestigios premiu mul?i au fost cei care au ie?it la ramp? ?i au ?nceput s? o critice: ?Scriu despre Herta Müller f?r? s? ?tiu mare lucru. Fiind posesoarea Premiului Nobel pentru Literatur? (2009) ?i av?nd tangen?e evidente cu Rom?nia, sunt obligat s? remarc surprinderea care a poposit ca o cea?? ?n trafic peste lumea literar? din ?ara noastr?. Libr?riile nu aveau ?n stoc nimic din opera laureatei, iar pre?io?ii ?i preten?io?ii critici rom?ni de toate nuan?ele, curentele ?i genera?iile aproape c? n-o citiser?. ?i nu m? refer doar la criticii mici, ci direct la cei de categoria ?marelui? Nicolae Manolescu. S? fii considerat fanionul criticii rom?ne?ti actuale ?i tu s? nu ai flerul ca ?n Istoria critic? a literaturii rom?ne m?car s? pomene?ti numele Hertei Müller, denot? superficialitate. Un critic adev?rat trebuie s? fie ?i un vizionar nu numai un constatator. Astfel c? Nicolae Manolescu, omi??nd nume de tipul Hertei Müller, nu are cum s? fie iertat nici m?car b?nuit de rea inten?ie, ci de trecerea anticipativului pe ultimul loc ?n demersul s?u critic, fapt inadmisibil la ?cineva” cu un astfel de statut”C??tigarea premiului Nobel pentru literatur? ?n 2009 a fost de asemenea momentul ?n care literatura interna?ional? s-a aflat ?n fa?a unei situa?ii tragi-comice: un num?r insignifiant al operelor Hertei Müller fuseser? traduse ?n englez?. Notorietatea dob?ndit? peste noapte a fost poate ceea ce a declan?at interesul anumitor culturi pentru abordarea subiectelor povestite ?n romanele scriitoarei, astfel c? ?ntr-un timp relativ scurt ?ntreaga oper? a fost tradus? ?n englez?, limb? de circula?ie interna?ional?, ?i ulterior ?n peste alte dou?zeci de limbi. ?Premiul ob?inut de Herta Müller a adus literatura de expresie german? din Rom?nia pentru prima oar? cu adev?rat ?n aten?ia publicului rom?n (?n vreme ce, ?n Occident, aceast? literatur? era de mult timp bine situat?). Literatura de expresie german? din Rom?nia a reu?it, astfel, s? dep??easc?, din punctul de vedere al recept?rii, statutul de fenomen marginal. Prin urmare, Herta Müller devine un autor World Literature ?i datorit? acestei circula?ii interna?ionale a c?r?ilor sale. ?n anul 2013, Herta Müller prime?te premiul Best Translated Book Award, un premiu literar american oferit pentru cea mai bun? traducere original? ?n limba englez? pentru volumul The Hunger Angel.”Disident?, emigrant? ?i exilat?, Herta Müller este scriitoarea care ?i-a luat cu sine experien?a trist? a ??rii ?n care s-a n?scut, dar ?i limba german?, o limb? minoritar? ?n Rom?nia. Cu toate c? este singura scriitoare originar? din Rom?nia care a primit cea mai ?nalt? distinc?ie literar?, ea a spus ?n nenum?rate r?nduri c? nu a scris niciodat? din pl?cere sau pentru premii, ci ?necesitatea de a se l?muri pe sine ?i pe al?ii”.Leag?nul respira?iei?(?n german?,?Atemschaukel) a fost publicat la Carl Hanser Verlag ?n 2009, ?n acela?i an ?n care autoarei i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatur?. La noi a ap?rut, cu titlul de mai sus, la Editura Humanitas. Cartea spune povestea unui t?n?r care ajunge la 17 ani ?n lag?r ?i petrece acolo cinci ani din via??. Inedit este modul de abordare a subiectului: f?r? afectare sau patetism ?i curajul de a analiza ?i reintegrarea lui ?n societate atunci c?nd se ?ntoarce acas?. Leo Auberg, un t?n?r din Transilvania, prive?te ini?ial cu deta?are deportarea lui ?ntr-un lag?r din Uniunea Sovietic?. Aproape c? simte c-ar fi o ?ans? de a sc?pa din cotidian. Sentimentul de lejeritate este comun tuturor celor care ?mpart cu el vagoanele de vite cu care sunt transporta?i. ?ns? realit??ile binecunoscute ale lag?rului izbesc din plin. Frigul, munca epuizant?, mizeria ?i teribila foame duc la o dezumanizare treptat?. Partea cu adev?rat captivant? din roman nu este descrierea ororilor petrecute ?n lag?r, ci modul ?n care ele reu?esc s? devin? cotidian, felul ?n care de?inu?ii ajungeau practic s? aib? o via?? complet? acolo.Leag?nul respira?iei?a fost scris? ?n urma convorbirilor autoarei cu poetul Oskar Pastior, care i-a povestit acesteia experien?a sa ca deportat. Poate tocmai de aceea cartea are un mod propriu, u?or liric de a exprima suferin?ele la care erau supu?i de?inu?ii. Tirania exercitat? asupra lor devine una a obiectelor, nu a oamenilor. Abia ?n momentul ?n care ?i se ofer? mai degrab? condi?ii ca s? mori dec?t ca s? tr?ie?ti realizezi c?t de important este un piept?n sau s? de?ii un obiect oarecare pe care ?l po?i schimba pe m?ncare. Cel mai de temut du?man este ?ngerul Foamei, care te p?nde?te s?-?i ia via?a ?n orice moment. Tot efortul t?u intelectual se concentraz? pe modalit??i de a face rost de m?ncare. Fizic e?ti extenuat, dar mintea ta este fixat? asupra unui singur lucru: foamea continu?, obsedant?, nest?vilit?.Condamnat? la alienare prin exil, Herta Müller ??i scrie proza av?nd ?n spatele s?u terorile regimului. Devine obsedat? ?n scrierile sale de figurile autodistrugerii ?i deposed?rilor, a?a c? ?ncearc? prin scris s? vindece traumele trecutului ?i s? combat? efectele unei ideologii care se teme de memoria ?ns??i. ??n eseurile Hertei Müller, scrisul este, declarat, o modalitate de a ?nvinge t?cerea ?i, totodat?, locul unui exil asumat, spa?iul ?n care prinde via?? ?animalul inimii” – ?foamea de via??” identificat? cu ?foamea de cuvinte” –, acea ?irealitate” guvernat? de o ?logic? vr?jit?”, singura capabil? s? recupereze experien?a tr?it? ?i indicibil?, ?n care se ?nscrie, firesc, tema dictaturii.”BibliografieCorpusDic?ionare ?i istorii literareFiran, Florea; Popa, Constantin M., Literatura diasporei, Editura Poesis, Craiova, 1994.Manolescu, Florin, Enciclopedia exilului literar rom?nesc 1945-1989, Compania, Bucure?ti, 2003.Müller, Herta, Leag?nul respira?iei, Humanitas Fiction, Bucure?ti, 2010Nandri?, Grigore, O radiografie a exilului rom?nesc, Vestala, Bucure?ti, 2000.Zaciu, Mircea (coord.); Papahagi, Marian; Sasu, Aurel. Dic?ionarul esen?ial al scriitorilor rom?ni, Editura Albatros, Bucure?ti, 2000.Volume criticeB?ile?teanu, F?nu?, Personalit??i culturale rom?ne?ti din str?in?tate – studii literare, Rom?nia Press, 1998.Behring, Eva, Scriitori rom?ni din exil 1945 – 1989. O perspectiv? istorico-literar?, traducere din limba german? de Tatiana Petrache ?i Lucia Nicolau, rev?zut? de Eva Behring ?i Roxana Sorescu, Bucure?ti, Editura Funda?iei Culturale Rom?ne, 2001.Binder, Katharina Inge, Exilul ca experien?? cultural?. Asocia?ii ?i institu?ii rom?ne?ti ?n apus 1945-1989, Munster, 1993.Constantinescu, Silvia, Exil. Oameni si idei, Editura Curierul Rom?nesc, 1995.Cosma, Anton, Romanul rom?nesc contemporan 1945 – 1985, Presa Universitar? Clujean?, 1998.Crihan?, Alina, Scriitorul postbelic ?i ?teroarea istoriei”. Dileme ?i (re)construc?ii identitare ?n pove?tile vie?ii, editura Academiei Rom?ne, Bucure?ti, 2013.Culianu, Ion Petru , Euforisme, ?n P?catul ?mpotriva spiritului, Nemira, Bucure?ti, 1999.Dumitrescu, Vasile C., O istorie a exilului rom?nesc (1944-1989) ?n eseuri, articole, scrisori, imagini etc., selec?ia textelor, ?ngrijirea edi?iei, indice de nume, cuv?nt introductiv de Victor Frunz?, Bucure?ti, Editura Victor Frunz?, 1997.Eanu, Ion, Politic? ?i exil. Din istoria exilului rom?nesc, 1946-1950, Bucure?ti, 2000.Filliti, Georgeta, Vocile exilului, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 1998.Florescu, Nicolae, ?ntoarcerea proscri?ilor. Reevalu?ri critice ale literaturii exilului, Editura ?Jurnalul literar”, Bucure?ti, 1998.Florescu, Nicolae, Noi, cei din p?dure! – reevalu?ri critice ale literaturii exilului, Bucure?ti, Editura ?Jurnalul literar”, 2000. Galopen?ia, Sanda, De ce scriu emigran?ii, ?n volumul Mitul pagubei, Hiatus, Providence, 1986.Genette, Gérard, Introducere ?n arhitext. Fic?iune ?i dic?iune, traducere ?i prefa?? de Ion Pop, Univers, Bucure?ti, 1994.Goma, Paul, Jurnal unui jurnal, editura Dacia, Cluj, 1998.Micu, Dumitru, Istoria literaturii rom?ne. De la crea?ia popular? la postmodernism, Bucure?ti, Editura Saeculum I.O., 2000.Mihaela, Cristea, Experien?a ini?iatic? a exilului, Ed. Roza V?nturilor, 1994.Nandri?, Grigore, O radiografie a exilului rom?nesc Editura Dacia, 2001.Ple?u, Andrei c?tre Virgil Ierunca, Chipuri ?i m??ti ale tranzi?iei, Humanitas, Bucure?ti, 1996.Said, Edward W., Reflections on Exile and Other Essays, Harvard University Press, 2002.Simion, Eugen, Genurile biograficului, Bucure?ti, Univers Enciclopedic, 2002St?nescu, Gabriel, ?ara ?i exilul. C?r?i, oameni, fapte, ?nt?mpl?ri, Criterion Publishing, 1999.Ulici, Lauren?iu, Scriitori rom?ni din afara grani?elor ??rii, Bucure?ti, 1996.Ungureanu, Cornel, La Vest de Eden. O introducere ?n literatura exilului, vol. I-II, Editura Amarcord, Timi?oara, 1995-2000.Periodice?Destin. Revist? de cultur? rom?neasc?”, Madrid, 1951-1972. ?Secolul 20”, revist? de sintez?, Bucure?ti, nr. 10-11-12/1997, 1-2-3/1998, Exilul.Erotism ?i idealizare - configurarea virilit??ii ?n scrierile lui Gib Mih?escuDrd. BUZEA (BULANCEA) Eugenia TatianaUniversitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?iAbstract: Oscillating between eroticism and idealization of the female character, the metamorphoses of the male character translate a tragic mask, a hybrid state of the being dominated by contradictory desires. On the coordinates of libido there is the interference of viril satisfaction, a manifest act of knowing and recognizing the limits resulting from the man's inability to evade fatidic scenarios projected into the space of reality, while the ideal evades materialization or self-destructs by moving from abstract to concrete.Conqueror's attitude is, in fact, a possession of the female character under its various circumstances: a trophy, a victim of conjunctions or a reflection of its own image deployed from the male self in an attempt to gain independence, violation of the social protocol, experiment necessity.Infidelity is the preferred tram in the work of this accused author that he lived through his texts what life has refused because of the ruthless disease of which he has been kidnapped in the flower of age. His literary couples appear circumscribed to a false dialectic, with a moral detachment from the religious component, they are subject to the imperative of chance to occur, hence the alteration of consciousness, claustralization, anxiety and the displacement of one's own failure in the other, under the false impression of lucidity.Key words: metamorphosis, anxiety, obsessions, ambiguity, proteism, consciencePerioada interbelic? impune un suflu nou ?n literatura rom?n?, at?t prin efortul de sincronizare a crea?iilor noastre cu cele ale Occidentului, c?t ?i prin condi?iile istorice precum alipirea unor teritorii la patria-mam?, ori prin reconfigurarea bazelor economice ?n stat ce reflect? existen?a unor vectori importan?i ?n statutul Rom?niei de ?ar? eminamente agrar?, precum modernizarea ?i dezvoltarea spa?iului citadin pe baza industrializ?rii, a migra?iei popula?iei din spa?iul rural spre cel urban etc.Din acest punct de vedere, Gib I. Mih?escu se desprinde de viziunea tradi?ionalist? ca manier? de a scrie ?i abordeaz? teme precum inserarea t?n?rului de la ?ar? ?n tumultul ora?ului, analiza psihologic? ?i eul fragmentat ?ntre dorin?ele intime ?i datoria securiz?rii noilor grani?e (?n spe?? a celei de la Nistru, cu Rusia bol?evic?), luptele politice ?i jocurile de culise din care nu lipsesc ipocrizia, demagogia sau parvenitismul. Dac? ?n scrierile de ?nceput eroul mih?escian este prezent pe c?mpul de lupt?, marcat de tragismul mor?ii sub tirul inamic, obsedat de dorul de cas?, cople?it de oboseal? ?i fric?, autorul ?nsu?i fiind combatant ?n Primul R?zboi Mondial ca elev-ofi?er; tot din aceast? perioad? (1919-1921) dateaz? schi?e ?i povestiri despre amorul m?runt ce se comsum? ?n mediul ora?ului, sub o not? v?dit ironic? a naratorului. Publicarea primului volum de nuvele, La Grandifora (1928), apoi a celui de-al doilea, Vedenia (1929), ca ?i alte scrieri cuprinse ?n diferite periodice ale vremii, dezv?luie cu predilec?ie un protagonist aflat ?n criz?, pe de o parte, erotic?, sub suspiciunea tr?d?rii sau torturat de nevoia confirm?rii sale ?n ochii iubitei, ?i, pe de alt? parte, constat?m o criz? a recunoa?terii publice pentru eroul re?ntors acas? de pe c?mpul de lupt?, ale c?rui ?nsemne militare nu trezesc recuno?tin?a, ci doar compasiunea celor din jur.Tesiunea senzual? inserat? ?n nuvele sale traduce un dezechilibru permanent ?n rela?ia el – ea, conflict la baza c?ruia consist? neputin?a b?rbatului de a-?i satisface aspira?ia c?tre un ideal de femeie, dar ?i incompatibilitatea cu femeia modern? conectat? la evolu?ia societ??ii, pentru care libertatea de exprimare ?i manifestare este mai important? dec?t statutul tradi?ional de mam? ?i so?ie. De-a lungul timpului, critica literar? ?nregistreaz? dramatismul situa?iilor ?n interiorul c?rora se compun personajele lui Gib Mih?escu, un spectru care cuprinde imaginea eroului prad? instinctelor ?i viziunilor halucinante, p?n? la convingerea c? substan?a din care sunt alc?tuite personajele este de factur? psihologic?, un prilej de sondare ?n zona inco?tientului, acolo unde exist? depozitate dorin?ele refulate, obsesiile ce paralizeaz? fiin?a, ori, dimpotriv?, preiau controlul ?i determin? ac?iunea dispropor?ionat? ?n raport cu datele realit??ii.Nichifor Crainic, un apropiat ?i un important colaborator al lui Gib Mih?escu, ?n spiritul comemor?rii acestui autor, scria la un an de la moartea lui c? nu seam?n? cu niciun ?nainta? ?i cu niciun contemporan, originalitate legat? de sondajul ?n incon?tientul dinamic, din oceanul c?ruia se ridic? la suprafa?a vie?ii mon?trii pasiunilor. Portretul eroilor se contureaz? ca un exemplu de cum nu trebuie s? fie omul nou, cronicarul av?nd ?n vedere manifestul g?ndirist al vremii ce promova ata?amentul ?i valorificarea valorilor spiritualit??ii rom?ne?ti, tradi?ionale, evocarea trecutului istoric ?i importan?a ortodoxismului ?mpotriva influen?ei occidentale. F?r? s? fie un cititor pasionat al operei mih?esciene, Nichifor Crainic remarca arta lui de o infinit? bun?tate produs al umanit??ii profunde, al discre?iei ?i generozit??ii sale. ?n opera lui Gib Mih?escu, o component? definitorie a personajului masculin este virilitatea manifest?, expresie fundamental? pe care se construie?te caracterul acestuia ?n dinamica evenimentelor. Dac? ?n proza de mici dimensiuni observ?m monomania personajului masculin devorat de iubirea-patim?, dezvoltat? ?n climatul suspiciunii de a fi ?n?elat, sub o permanent? nevoie de verificare ?i impunere a voin?ei proprii, a?a cum numea Ovid S. Crohm?lniceanu, fi?e clinice ale sentimentelor obsesive; ?n romanele acestui autor se afirm? iubirea-pasiune, circumscris? cu preponderen?? ?ntre doi termeni definitorii caracteristici protagoni?tilor, virilitate ?i bovarism, conform analizei critice ?ntreprinse de George C?linescu.Cele dou? volume de nuvele amintite sunt rezultatul selec?iei f?cute de autorul lor, extrem de atent la recomand?rile celor prezen?i ?n cercurile literare la care participa, lecturi ce dovedeau un real sim? dramatic desprins din tonul teatral al autorului, f?r? teama de a reveni asupra formul?rilor sale, ori de a completa textele ?n cadrul acestor ?nt?lniri. Un astfel de text este nuvela La Grandiflora, articulat? ?n interiorul unui t?rg de provincie, asem?n?tor celui al Dr?g??anilor, locul na?terii lui Gib Mih?escu, dar ?i al revenirii ?n s?nul familiei dup? moartea tat?lui s?u. Re?inem am?nunte din textul nuvelei care descriu cu generozitate podgoriile ?ntinse pe dealuri, petrecerile ?i existen?a f?r? griji a locuitorilor interesa?i de soarta lor m?runt?, precum ?i de ?nt?mpl?rile de alcov ale urbei. Manaru, protagonistul nuvelei, admirat ?i detestat de c?tre tovar??ii s?i de petreceri pe care ?i domin? prin caracterul s?u d?rz, se dezv?luie cititorului ?n analiza ascu?it?, lucid?, clinic?, a unui caz de gelozie morbid?, ?ntreprins? de un narator obiectiv. B?nuiala, comparat? cu un cu?it lung .... ce i se ?mpl?ntase ?n suflet, preia controlul g?ndurilor sale, ?i distruge buna dispozi?ie caracteristic? ?i pretinde imperios a fi l?murit dac? Frosica, so?ia sa, se face vinovat? de adulter. Cel presupus c? se bucur? de disponibilitatea femeii ar fi chiar cel mai bun prieten al familiei, Ramur?, pentru demascarea c?ruia Manaru pl?nuie?te o abordare direct?, ca ?i cum ar cunoa?te cu siguran?? detaliile aventurii din m?rturisirea so?iei sale. Drama protagonistului se ad?nce?te prin recunoa?terea smuls? din singurul cuv?nt articulat de Ramur? sub presiunea propunerii de a primi definitiv femeia, ca urmare a rela?iei lor. Fie.... este confirmarea a?teptat? de Manaru, ?ns? tensiunea momentului escaladeaz? atunci c?nd descoper? c? discu?ia cu prietenul s?u nu fusese confiden?ial? ?ntruc?t tovar??ii de pahar se pref?cuser? c? pleac? din gr?dina de var? ?i auziser? totul din spatele unui gard care s-a pr?bu?it sub greutatea lor. Incidentul condimentat cu r?setele comesenilor confer? un aspect grotesc momentului plin de zbucium instalat ?n con?tiin?a lui Manaru. Acesta va porni o adev?rat? v?n?toare demonstrativ? printre nevestele tuturor cu scopul de a explica infidelitatea Frosic?i prin natura corupt? a femeii, denumit? peiorativ c?rn???reas?, dup? ocupa?ia celei asupra c?reia ??i descarc? furia de moment.Tocmai c?nd teoria p?rea demonstrat?, doamna Moraru infirm? natura adulterin? prin lupta ?mpotriva lui Manaru hot?r?t s? o supun? cu orice pre?. Siluit?, aceasta se sinucide, moment ce marcheaz? ?nceputul c?derii personajului masculin care se vede deposedat de scopul etic, a?a consider? Stelian Cinc? felul original cum ?n?elege scriitorul s?-?i determine personajul s? ac?ioneze.?n concluzie, convins c? ?i Frosica ar fi putut s? reziste, Manaru porne?te atacul furibund, ?l sugrum? ?n plin? strad? pe Ramur? ?i sper? s?-?i pedepseasc? ?n acela?i mod ?i so?ia. Doar arestarea st?vile?te planul r?zbun?rii personajului ajuns ?n pragul nebuniei, victim? a propriilor halucina?ii, ?mplinind un destin tragic anun?at de capul t?iat ?i fioros ce plutea ca un astru al iadului. O alt? opinie este aceea c? autorul pedepse?te excesele personajelor, Manaru fiind un Don Juan de provinciece sf?r?e?te ?n mintea sa r?t?cit? s? proiecteze realitatea asupra picturii biserice?ti unde femeia, ?ntruchipare a Frosic?i, este pedepsit? prin fl?c?rile infernului.Drama triunghiului conjugal apare ?i ?n nuvela Frigul, pe aceea?i tem? a erosului, ?ns? pl?cerea este dublat? de emo?ia pericolului de a fi descoperit? aventura celor doi. Femeia adulterin? sfideaz? firea tiranic? a so?ului obsedat de o gelozie patologic?. Claustrat? ?ntr-un conac p?zit de dul?i fioro?i antrena?i special s? ucid?, femeia ?n?elege c? salvatorul de alt? dat?, Mircea, boierul bogat care o luase de so?ie ocrotind-o de frig ?i s?r?cie, se transformase ?n temnicerul ei. Nesatisf?cut? de via?a conjugal?, ea caut? compensa?ii ?n afar?, accept?nd iubirea lui Dinu, prietenul familiei. Acesta creeaz? o diversiune ?i atrage cei 40 de dul?i ?n cealalt? parte a cur?ii, apoi p?trunde nestingherit ?n camera femeii consum?nd voluptatea ?nt?lnirii, cu un amestec de senzualitate ?i groaz?. Aventura este observat? de vechilul casei care pretinde favoruri din partea femeii ?n schimbul t?cerii sale. Sc?rbit?, eroina prefer? s? cedeze obsesiei frigului ce o urm?re?te din copil?rie, ?i se va abandona ?n bra?ele acestuia, metaforic, transformat ?n iubitul etern. Sf?r?itul sugereaz? moartea ?i aspira?ia c?tre iubirea ideal?, ca o sfidare a destinului.Constat?m la personajele lui Gib Mih?escu c? nu doar ??i folosesc imagina?ia ca loc de refugiu pentru realitatea indezirabil?, dar, mai ales, c? ele reu?esc s? fac? un transfer de semnifica?ii care mut? centrul de greutate al existen?ei lor ?n zona ?nchipuirii ?i, de aici, ele instrumenteaz? datele concrete ale realului determinat. Acesta se va supune imaginarului, va intra ?ntr-un tipar al g?ndirii fataliste ca un efect al bulg?relui de z?pad?. Dependen?a de obsesia tr?d?rii va confirma tr?darea, obsesia scenariului dramatic va induce elementele necesare producerii lui, iar deznod?m?ntul halucinant satisface ?i desfiin?eaz? deopotriv? eroul incapabil de a se sustrage ?irului de evenimente distructive. Nuvela ?nt?mplarea urmeaz? acest scenariu fatidic al primejdiei care trebuie s? se produc?, respectiv atacul unei bande de ho?i asupra tr?surii ce transport? familia Glogovan, prin p?dure, spre ora?, de la mo?ia unde locuiau. Nara?iunea nu-i dec?t procesul de inten?ie pe care so?ul gelos ?l face so?iei, condamn?nd-o anticipat, consider? Dumitru Micu. Nu at?t atacul ?n sine ?l sperie, c?t dezv?luirea c? so?iei sale s-ar putea s? nu-i displac? aventura ?nt?lnirii cu ho?ii. ?n astfel de momente, postuleaz? Glogovan, se dezv?luie adev?rata natur? a omului ?i o provoac? pe Fanto?a s? dovedeasc? dac? ?i-ar da via?a spre a-?i ap?ra onoarea, sau nu. Evenimentul fatal se produce, iar r?nile femeii dau m?rturie despre lupta ei cu t?lharii, ?ns? eviden?a nu se bucur? din partea b?rbatului de prea mult? considera?ie. Fantasma imagina?iei se impune ?n fa?a realit??ii. Criticul literar traduce g?ndul lui Glogovan prin asimilarea Fanto?ei cu Eva, implicit condamnarea femeii nu pentru un p?cat real, c?ci nu l-a s?v?r?it, ci pentru p?catul originar. Infidelitatea so?iei apare ca act prestabilit, ?nt?mplarea exist? pentru el ?nainte de a se produce. Judec?tor nedrept, personajul este ?n acela?i timp un condamnat f?r? vin?, o victim? a st?rii de nebunie.Degradarea treptat? a psihicului uman ?i p?trunderea ?n cercul vicios al determin?rilor fataliste constituie substan?a ce alc?tuie?te ?i nuvela Vedenia. Articulat? pe principiul farsa tragic?, nuvela descrie via?a de la periferia unui ora? provincial prin aceea?i dram? a so?ului ?ncornorat. Dozarea cu m?sur? a detaliilor ce aduc mereu ceva semnificativ, se concentreaz? asupra rezonan?ei peisajului cu vibra?ia momentului l?untric. Astfel, c?pitanul Naicu deslu?e?te ?n multitudinea de stele un c?mp de lupt? cu solda?i alinia?i la comand?, cu asem?n?ri din istoria marilor conflagra?ii ale lumii, adev?rate incursiuni psihologice care tr?deaz? n?zuin?i.Drama ?n?elatului, nu ca un subiect observat din afar?, c?t o putere prin excelen?? obsesiv?, o dat? psihologic? ini?ial?, pus? ?n ac?iune dup? legile proprii de desf??urare ale obsesiilor, a?a cum observa ?erban Cioculescu opereaz? o simplificare moral? care st? la baza ac?iunii personajelor, apeten?a pentru ?nchipuiri boln?vicioase, idei fixe, obsesii mistuitoare, halucina?ii, toate din domeniul psihopatologiei, ?ntruc?t omul la Gib Mih?escu este st?p?nit de instinctul primordial, o viziune romantic? ?i o influen?? a literaturii ruse. Aflate sub imperiul fatalit??ii, subiectele scrierilor sale se impun cititorului prin gradarea dramatic? a efectelor, ... o logic? interioar? ineluctabil?, unde ac?iunile personajelor devin necesare ?n derularea evenimentului. Scriitorul nu surprinde prin disecarea sentimentului, ci printr-un constructivism psihologic, astfel obsesiile se desf??oar? dramatic, dup? logica lor proprie. Tumultul pasional al c?pitanului Naicu fa?? de mult mai t?n?ra sa so?ie, Aurelia, r?mas? acas? ?n grija unei ordonan?e, apare ordonat de ideea fix? ce joac? rolul antic al destinului. C?pitanul Naicu, chiar ?n momentul demobiliz?rii, sub semn?tura unui camarad, telegrafiaz? so?iei (mare amatoare de spiritism) c? a murit. ?ocul ve?tii, dar ?i spectrul defunctului pe care crede c? ?l vede la fereastr?, o determin? pe femeie s? caute sprijinul singurei persoane din apropiere, ordonan?a Anton. Acesta ?n?elege prin structura sa rudimentar? ?i violent? s?-?i descarce pornirile libidinale, ?i o posed? animalic ?i senin pe biata femeie cu min?ile r?t?cite. Nuvela descrie violul comis de ordonan?? asupra so?iei c?pitanului cu o not? de exagerare ?i artificiu care tulbur? efectul estetic total?i coaguleaz? ?n mod caricatural figura c?pitanului Naicu, individ fricos ?i amator de glume proaste care ??i ?nsceneaz? moartea ?i, astfel, ??i transform? ?n victim? so?ia convins? c? duhul r?posatului apare la fereastra casei. Analiza criticului Dumitru Micu p?trunde ?n centrul plasmatic al nuvelisticii mih?esciene, cu inten?ia de a descoperi ceea ce-l singularizeaz? ?n contextul prozei de analiz?, concluzia fiind c? nu aplecarea asupra naturilor obsesive ?i asigur? originalitatea, ci obstina?ia de a construi istorisiri ?n care eroii ??i devin agen?ii propriei nimiciri, supu?i derul?rii fatale de evenimente. Drama eroilor nu apar?ine crizei cunoa?terii, nici lucidit??ii fiin?ei devorate de o idee unic?, asemenea eroilor lui Camil Petrescu, ea se datoreaz? tocmai neputin?ei de ridicare la idee, de av?ntare dincolo de empiria vie?ii imediate. Firi mai cur?nd elementare, pasiunile lor nu sunt dec?t patimi c?rora, c?ut?ndu-le sursa, d?m de instinctele brutei. Aceast? radiografiere a patimii din interior alc?tuie?te ineditul scrierilor lui Gib Mih?escu, unde autorul utilizeaz? ?n analiz? tehnica ”crea?iei”, opereaz? introspec?ii cu mijloace comportamentiste. Observ?m un pattern ?n operele sale construite pe baza unui mecanism al reac?iilor ?n lan? declan?ate de gestul sau g?ndul provocator de nenorocire ca deznod?m?nt anticipat ?n imagina?ie de fiecare dat?.?n volumul Vedenia este cuprins? ?i nuvela ?ntre por?elanuri care exploreaz? universul conjugal marcat de infidelitate, compus ca o demascare a infidelit??ii ?n cuplu, f?r? inten?ie etic? ?i moralizatoare. Decorul exclude orice ar putea face conexiunea cu naturalul, totul pare fabricat: mobila, paharele, tac?murile sub pojghi?a luminii artificiale, ?ntunericul ?i frica instinctiv? domin? ?i fascineaz? pe Artemie prin contrastul cu pilea alb? a femeii ?i atitudinea ei de exagerat? voluptate. Dialogul speculeaz? aceea?i arie a superficialului, a falsit??ii. B?rbatul face apologia prieteniei care ?l leag? de Mina, so?ul Elenei, ?n fond o armur? slab? ?mpotriva tulbur?rilor tr?ite ?n proximitatea femeii. El simte pericolul tr?d?rii, g?ndul plutind mi?el ?n camera otr?vit?, ??i fabric? scenarii repetate ?n care pleac?, ?ns? r?m?ne ?intuit ?n fa?a femeii al c?rei singur cuv?nt rostit imperativ, vino!, distruge remu?c?rile, ra?iunea ?i bunele inten?ii de onestitate fa?? de prietenul s?u.Asist?m la un caz patologic de narcisism al eroinei obsedate s?-?i exercite puterea de seduc?ie, cu at?t mai grav cu c?t victima este so?ul epileptic. Totul se reduce la jocul volupt??ii ?n care obsesii erotice se termin? ?n dezl?n?uiri psihopatologice, cum remarca Mihai Diaconescu. Nara?iunea concentrat? pe seducerea lui Artemie ?i nebunia de pe buzele Elenei, atinge climaxul ?n momentul descoperirii actului infidel de c?tre Mina, so?ul ?n?elat, ?i producerea unei crize de epilepsie. Femeia pare s?-?i fi atins scopul ?i revine, resemnat?, la rolul de so?ie. Nuvela Tabloul reia tema patimii ?n spa?iul conjugal unde se infiltreaz? un prieten, Marius, fascinat de frumuse?ea Arianei, so?ia lui Orghidan. Picioarele lungi ?i sub?iri ale femeii, pielea ei alb? comparat? cu trandafirul ce ro?e?te sub adierea v?ntului, str?lucirile ochilor ?i t?cerea femeii alc?tuiesc ?n mintea b?rbatului sentimentul c? se afl? ?ntr-o biseric? uria?? ?i sonor?, ?n ?ntuneric, din care caut? ?nsp?im?ntat ie?irea. Torturat sub flac?ra patimii sale, eroul p?trunde ?n casa prietenului s?u ?ntr-o sear? de carnaval, deghizat ?i f?r? un plan, condus de un destin implacabil, dar prietenos. ?l g?se?te pe Orghidan singur ?i ?l ucide cu un cu?it, apoi fuge ?nregistr?nd fotografic scara, casa, strada. Acela?i destin bun a f?cut din Ariana so?ia lui, a transformat camera din scen? a crimei ?n cea a iubirii, o dezl?n?uire a patimei f?r? margini ce se rev?rsa din inima alcoolizat?, sub privirile unicului obiect p?strat din vechiul decor, tabloul celui defunct. Nicolae Balot? remarca, referitor la tabloul care devine chipul destinului r?zbun?tor, c? niciuna dintre nara?iunile lui Gib Mih?escu nu ?nf??i?eaz? toate avatarurile chipului ?i ?nchipuirii ca aceasta. Considerat un capriciu feminin, Marius tolereaz? ochii sfredelitori ai tabloului precum un strig?t al con?tiin?ei sale, el ini?iaz? dialogul ?ntre chipuri – chipul uciga?ului, r?v??it care se r?sfr?nge ?n oglind?, ?n timp ce mortul ?n tablou pare s? se schimbe la fa??, apoi descoper? dorin?a femeii de r?zbunare pe cel care credea ea c? i-a ucis so?ul, Baldovin, un prieten din tinere?e. Discu?ia aprins? asupra crimei provoac? dest?inuirea b?rbatului, prin asocierea t?riei ?nf?ptuirii unui act groaznic, uciga?, cu t?ria iubirii c?utate cu orice pre?, cu orice sacrificiu. Brusc, adev?rul devine o ingerin?? a iubirii, at?t a celei date, c?t ?i a celei primite, iar st?rile schimb?toare ale protagoni?tilor ?i evenimentele succedate cu repeziciune sunt expresia tensiunii interioare ce parcurge drumul de la obsesia iubirii, p?n? la obsesia m?rturisirii crimei.Cu excep?ia Femeii de cicolat? al c?rei protagonist r?t?ce?te ?n acela?i spa?iu al halucina?iilor demonstrative sau vindicative, ?ncerc?nd s? atrag? aten?ia Eleonorei, pe m?sur? ce pierde tot mai mult teren ?n favoarea lui Modreanu, rivalul s?u, celelalte romane se ?nscriu tematic mai mult ?n zona iubirii ca pasiune ce determin? eroul s?-?i dep??easc? o condi?ie inferioar? ca preg?tire, ori ca aspira?ie.Romanul Bra?ul Andromedei speculeaz? iubirea tributar? unui model de femeie ideal?, doamna Cornoiu, extrem de frumoas? ?i, aparent, inaccesibil?. Protagonistul este Andrei Laz?r, profesor de matematic? rupt de jocurile politice, parvenitismul ?i desfr?narea celor care frecventau casa domnului Cornoiu, un pol al existen?ei ?n urbea m?cinat? de intrigi m?runte. Dorin?a de afirmare viril? are, pe de o parte, de ?nvins timiditatea firii sale ?i lipsa de pragmatism, iar, pe de alt? parte, obsesia devoratoare de timp ?i energie a cre?rii unui perpetuum mobile. Zina Cornoiu se dovede?te a fi departe de fiin?a pur?, ideal?, ea se afl? ?n c?utare de aventur? ?i se arat? interesat? de eroul nostru prin activarea unor instincte materne, intuind sensibilitatea ?i vulnerabilitatea acestuia. E?ecul demonstra?iei ma?in?riei perpetue ?i dezv?luie o masc? neb?nuit? a profesorului, de ne?n?eles pentru firea sa lipsit? de aspira?ii ideale, ?n concluzie, femeia va fi atras? de Inelescu, cel mai dec?zut dintre eroii romanului, adept al satisfacerii cantitative erotice, st?p?n pe arta romantic? de cuceritor. Romanul se ?ncheie cu sinuciderea lui Andrei Laz?r, afectat profund ?n existen?a lui de frivolitatea femeii iubite. Florea Ghi??, critic al operei mih?esciane, sesiza ?n acest roman nu numai un ?nceput, ci ?i o modalitate nou? de proz?, ?n care analiza ?i viziunile imaginare se ?mpletesc cu observa?ia ?i descrierea minu?ioas? a mediului, cu referire la spa?iul citadin interbelic. Rusoaica valorific? experien?a r?zboiului, dar ?i povestirea aflat? de la un ofi?er de gr?niceri, conform interviului acordat de autor lui Matei Alexandrescu. Un al contemporan, Pan Vizirescu, analiz?nd lucrarea, vedea ?n locotenetul Ragaiac ajuns la Nistru ?ntr-o garnizoan? de paz?, cum nara?iunea na?te ?nchipuirea unei f?pturi extraordinare care ar trebui s? vin? din stepele Rusiei, o existen?? ideal?: frumuse?e, educa?ie ?i sensibilitate; dincolo de acest ideal, eroul tr?ind o via?? plin? de peripe?ii ?i frustr?ri care duc tot mai departe ?i fac tot mai inaccesibil eternul feminin. Articolul apreciaz? c? nu asist?m la un demers demonstrativ ?i respinge categoric asem?n?rile cu scrisul pornografic ce surprinde manifest?rile cele mai josnice. ?ntr-adev?r personajele descoper? vie?i c?zute ?n mocirl?, prad? viciului ?i desfr?ului, dar, dincolo de traseul tumultos st?p?nit de pofte ?i ambi?ii, personajele tr?iesc via?a de biruin?? a sufletului.... pe ?n?l?imi de puritate ?i vis, o trezire a con?tiin?ei. Urmeaz? isp??irea prin setea de ideal ?i dorin?a arz?toare de a rena?te, se petrece o purificare, direc?ie care a fost speculat? ?n asem?narea ei cu eroii lui Dostoievski, ?nsu?i autorul nostru m?rturisind o apropiere de suflet. ?i George C?linescu remarca o c?utare a idealului, de la soldat p?n? la ofi?er. ... Gib Mih?escu scrie un roman pe care l-am numi al situa?iilor fundamentale, sintetizeaz? criticul p?rerea sa despre Rusoaica. Emblematic pentru orice b?rbat, personajul principal ?ntrupeaz? aspira?ii obi?nuite, asemenea solda?ilor din subordinea lui. Simbolizarea acestor aspira?ii este explicitat? prin ?ncordarea sexual?, ... un fel de Madame Bovary a virilit??ii, doar c? substan?a epic? a romanului este ?mbog??it? cu primejdie ?i mister ?n aceast? desf??urare de for?e spre cucerirea idealului.?n capitolul Soldatul fanfaron, Nicolae Manolescu urm?re?te o radiografiere a locotenetului Ragaiac, plec?nd de la obligatoria disociere a naratorului de autor. Persoana ?nt?i reflect? existen?a unui personaj care se comunic? sub amestecul de emfaz? ?i ironie, un portret mistificat ?i u?or de a fi demascat pe baza neconcordan?ei ?ntre lecturile sale ?i preferin?a pentru voluptatea aventurii. Ragaiac face m?rturisiri suspecte despre ?ncerc?ri anterioare de renun?are la jocul de c?r?i, la traiul frivol, vrea s? scape de setea de via??. Izolarea lui pe linia frontului ?i teancul de c?r?i din diverse domenii nu potolesc tensiunea viril?, dimpotriv?, sf?r?esc prin a-i exacerba pofta de via?? ce se voia reprimat?. Eroul nu e un platonic stupid, devotat visului s?u, ci un b?rbat normal ?i s?n?tos ce ??i consum? dorin?a sexual? cu femeile autohtone ?nt?lnite. Se recunosc ?n el materialitatea ?i sim?ul practic enun?ate de Alexandru Protopopescu, ?i cum miracolul ivirii femeii ideale ?nt?rzie, autorul ?i ofer? compensa?ii p?m?nte?ti, ?i decripteaz? identitatea real? de a fi un ins funciar incapabil s?-?i reprezinte idealitatea ?i s? i se consacre. Forma de roman poli?ist, cu tot felul de coinciden?e ?i supersti?ii, r?sturn?rile de situa?ii sau presiunea evenimentelor au aspect de joc ce altereaz? aventura ... ?i salveaz? de la e?ec drama psihologic?.At?t Zilele ?i nop?ile unui student ?nt?rziat, c?t ?i Donna Alba sunt tributare imaginii t?n?rului ?ntors din r?zboi la studiile universitare. Protagoni?tii celor dou? romane, Mihnea B?iatu ?i Mihai Aspru, se ?ndr?gostesc de o femeie frumoas?, superioar? prin educa?ie ?i cultur? (Arina), sau prin descenden?a nobil? (Alba Ypsilant). Ambii eroi nu se sfiesc s?-?i satisfac? erotismul cu alte personaje feminine, ?n timp ce ??i urm?resc cu fidelitate scopul de a cuceri femeia iubit?. Traseul eroilor ?i finalul romanelor sunt diferite, dup? cum observ?m ?n analiza urm?toare.?n anul 1934, Revista Funda?iilor Regale publica articolul lui Sergiu Dan, la apari?ia romanului Zilele ?i nop?ile unui student ?nt?rziat. Observa?ia c? nu este un roman al vie?ii studen?e?ti deschide o analiz? succint? a personajului Mihnea B?iatu, un student oarecare, ... ferit de aviditatea cunoa?terii, ...cu temperament f?r? ad?ncime, dar ?i o privire nostalgic? asupra capitalei Bucure?ti, dup? ?ncheierea Primului R?zboi Mondial, cu anii de bel?ug senin ?i de nep?sare bine organizat?. Superficialitatea protagonistului pornit s? se strecoare prin lume f?r? prea mare osteneal?, a?a cum trece prin od?ile mobilate f?r? s? pl?teasc?, are un portret specific rom?nesc, departe de modelul german, englez sau american supus unor tradi?ii studen?e?ti ori tributar romantismului, ne propune un personaj netravestit ?i nefalsificat, capabil de sacrificiul dezgust?tor, dar eroic de a seduce ?i ?mbr??i?a un trup femeiesc p?truns de miresmele buc?t?riei, numai pentru a fi scutit de plata chiriei. Oportunist, lipsit de scrupule ?i capabil s?-?i seduc? victimele cu dezinvoltura tinere?ii ?i a manierelor elegante, Mihnea B?iatu va c??tiga simpatia cititorilor abia la sf?r?itul romanului prin schimbarea lui profund? de atitudine. Galeria personajelor epice, de la studen?ii cu o identitate lesne de recunoscut, p?n? la toat? lumea de mahala plin? de respect fa?? de ”?nv???tura” eroului nostru, se alc?tuie?te cu mijloace puternice, afirm? autorul articolului, dovedind publicului c? autorul st?p?ne?te ?nsu?irile romanului naturalist. Obi?nuit s?-?i falsifice imaginea, studentul ?nt?rziat profit? ?i de naivitatea p?rin?ilor care ?i trimit bani pentru studii, preg?tit s? fac? orice compromis pentru a salva imaginea sa, inclusiv a-?i substitui identitatea cu cea a unui coleg al c?rui nume este asem?n?tor, B?iatu Mihail. Finalul romanului prezint? un erou desprins de lumea cuceririlor facile, o schimbare esen?ial? ?n structura con?tiin?ei sale. Moartea fiin?ei iubite nu invalideaz? traseul ascendent ?n dorin?a de a-?i dep??i condi?ia, dimpotriv?, schimbarea atitudinii sale e asem?nat? cu atragerea pe orbita astrului feminin ?i ?nseamn? alterarea personalit??ii simpliste, imput?ndu-i-se lui Gib Mih?escu o coloratur? idealist?. Romanul Donna Alba urm?re?te, conform modelului de roman poli?ist, materializarea dorin?ei t?n?rului Mihai Aspru de a ajunge ?n proximitatea frumoasei Alba, so?ia lui George Radu ?erban, un celebru avocat ?i descendent din neam domnesc. Protagonistul are abilitatea necesar? de a se infiltra ?n casa avocatului ?i, motivat de iubire sa, reu?e?te prin munc? ?i ambi?ie s? se fac? nu doar remarcat, dar apreciat. Asem?nat cu Julien Sorel din romanul stendhalian, prin hot?r?rea de neclintit de a p?trunde ?n clasa aristocrat? pentru a primi r?spuns la iubirea sa, b?rbatul este totodat? con?tient de pierderea statului privilegiat al acesteia pe scara social? ?i de ascensiunea social? ?i politic? a celor ?mbog??i?i din diferite afaceri sau meserii profitabile. Criticul Vladimir Streinu asimileaz? povestea autohton? celei a t?n?rului protagonist din romanul Ro?u ?i negru scris de Stendhal, astfel, Aspru ?i Alba alc?tuiesc un fel de pereche na?ional?, de simetrizare exterioar? ?n care eroul de condi?ie umil? este hot?r?t s? doboare barierele sociale, s?-?i ?mplineasc? iubirea lui hibrid?, amestecat? cu starea de furie. Impresia de asem?nare trebuie s? r?m?n? exterioar?, ?ntruc?t Mihai Aspru posed? un voluntarism elementar ?i o inteligen?? detectiv?, fapt ce dezvolt? ?n roman formula de poli?ism psihologic apropiat? modelului literaturii ruse.Tema central?, recurent? ?n romanele lui Gib Mih?escu, consist? ?n femeia inaccesibil?, de aici pleac? urm?rirea cu mijloace detectivistice a avocatului Mihai Aspru pentru a-i descoperi taina ?n romanul Donna Alba. La ?nceput, b?rbatul este animat de dorin?a restituirii mo?tenirii pierdute, demers ce nu se va materializa, apoi de restituirea unor scrisori compromi??toare, de amor, ale femeii implicate ?ntr-o rela?ie extraconjugal? cu Tudor Buzescu, ucis ?n duel de so?ul ?n?elat. Aceste scrisori erau obiectul unui ?antaj ordinar al fratelui celui ucis, Preda Buzescu, ?ndr?gostit ?i el de Alba, ?ns? f?r? succes. Criticul George C?linescu eticheteaz? drept bovarism masculin energia ?i tenacitatea eroului, ele apar drept superficiale ?i puerile etal?ri ale orgoliului viril, eroul nu reprezint? b?rbatul cum este, ci cum ar voi s? fie. Opinia se argumenteaz? prin faptul c? autorul, bolnav fiind, dore?te s? fac? o incursiune demonstrativ? cu scopul de a impune personajul masculin prin virtu?ile sale de cuceritor, pl?smuire a neputin?ei ca om p?ndit de moarte ?i f?r? putin?a de a tr?i realmente, dornic s? demonstreze virtu?ile sale. O alt? opinie o formuleaz? Nicolae Balot? consider?nd c?, prin Mihai Aspru, romanul Donna Alba ??i poart? eroul prin subteranele pe care curiozitatea ?ndr?gostitului le descoper?. Femeia iubit? nu este imaginar?, dar distan?a dintre cei doi apare insurmontabil?. Barierele sociale trebuie rupte prin ambi?ie ?i lips? de scrupule, cu toate avantajele arivistului, mai ales cu inteligen??, iar c?nd capitularea himerei se produce, asist?m la demitizarea idealului feminin.?n alc?tuirea eroului mih?escian tenta?ia iubirii coexist? cu spaima pierderii ei, aflat la grani?a dintre iubirea – patim? ?i iubirea – pasiune, el posed? elanul viril pe care ?l poten?eaz?, ??i izoleaz? dorin?a erotic? ?n cercurile concentrice ale ac?iunii lucide f?r? con?tiin?a obsesiei sale, astfel el este mereu p?ndit de pericolul c?derii ?n zona halucina?iei, a izol?rii ?i anxiet??ii, a degrad?rii fiin?ei din cauza supralicit?rii eului. Bibliografie critic?Andronescu, ?erban, Analogii estetice – Teoria spa?iului-timp ?n arte ?i literatur?, Editura Funda?ia Rom?nia de M?ine, Bucure?ti, 1998Balot?, Nicolae, De la Ion la Ioanide, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1974Balot?, Nicolae, Gib I. Mih?escu. Omul ?i opera, Nuvele, Bucure?ti, Editura Tineretului, 1969Balot?, Nicolae, Labirint, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1970Br?tescu, Gheorghe, Freud ?i psihanaliza ?n Rom?nia, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1984Carpov, Maria, Introducere la semiologia literaturii, Bucure?ti, Editura Univers, 1978 C?linescu, George, Istoria literaturii rom?ne de la origini p?n? ?n prezent, Bucure?ti, Funda?ia pentru literatur? ?i art?, 1941, rev?zut? ?i ad?ugit?, Edi?ie ?i prefa?? de Al. Piru, Bucure?ti, Ed. Minerva, 1982C?linescu, George, Principii de estetic?, Bucure?ti, E.P.L., 1968Cinc?, Stelian, Psihanaliz? ?i crea?ie ?n opera lui Gib Mih?escu, Craiova, Ed. Scrisul Rom?nesc, 1995Constantinescu, Pompiliu, Romanul rom?nesc interbelic, Bucure?ti, Editura Minerva, 1977 Cosma, Anton, Romanul rom?nesc ?i problematica omului contemporan, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977Crohm?lniceanu, Ov. S., Literatura rom?n? ?ntre cele dou? r?zboaie mondiale, Editura pentru Literatur?, 1967De Gaultier, Jules, Bovarismul, Ia?i, Institutul European, 1993Diaconescu, Mihail, Gib I. Mih?escu, colec?ia ?Universitas”, Bucure?ti, Editura Minerva, 1973Dic?ionar de Psihologie, Bucure?ti, Editura Humanitas, 2006Dic?ionar de ?tiin?e ale Limbii, Bucure?ti, Editura Nemira, 2005Dr?goi, Dumitru ?erban, Gib I. Mih?escu, Bucure?ti, Editura Granada, 2001Duda, Gabriela, Introducere ?n teoria literaturii, Bucure?ti, Editura ALL Educa?ional, 1998Eagleton, Terry, Teoria literar?. O introducere, Bucure?ti, Polirom, 2008Eco, Umberto, Opera deschis?. Form? ?i indeterminare ?n poeticile contemporane, Bucure?ti, EPLU, 1969Eco, Umberto, ?ase plimb?ri prin p?durea narativ?, Constan?a, Editura Pontica, 1997Florea, Ghi??, Gib I. Mih?escu (Monografie), Bucure?ti, Editura Minerva, 1984Freud, Sigmund, Eseuri de psihanaliz? aplicat?, Bucure?ti, Editura Trei, 1994Freud, Sigmund, Scriitorul ?i activitatea fantasmatic? ?n Scrieri despre art?, Bucure?ti, Editura Univers, 1980Ghi??, Florea, Gib I. Mih?escu (Monografie), Bucure?ti, Editura Minerva, 1984Glodeanu, Gheorghe, Poetica romanului rom?nesc interbelic – o posibil? tipologie a romanului, Bucure?ti, Editura Libra, 1998Ifrim, Nicoleta, History and Identity in Post-Totalitarian Memoir Writing in Romanian, CLCWeb: Comparative Literature and Culture (ISSN 1481-4374) , nr. 16.1 / March 2014, Purdue University Press, , Accession Number? WOS:000333326200011.Irimia, Mihaela, The Stimulating difference. (Avatars of a Concept), Editura Univ. Bucure?ti, 1995 Iser, Wolfgang, Actul lecturii. O teorie a efectului estetic, Bucure?ti, Editura Paralela 45, 2006L?z?rescu, Gheorghe, Romanul de analiz? psihologic? ?n literatura rom?n?, Bucure?ti, Editura Minerva, 1985Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii rom?ne contemporane, 1900-1937, Bucure?ti, Editura Minerva, 1989Manca?, Mihaela, Limbajul artistic rom?nesc ?n secolul al XX-lea, Bucure?ti, Editura ?tiin?ific?, 1991Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul rom?nesc, Bucure?ti, Editura Gramar 100+1Manolescu, Nicolae, Istoria critic? a literaturii rom?ne. 5 secole de literatur?, Bucure?ti, Ed. Paralela 45, 2008Marino, Adrian, Dic?ionar de idei literare, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1973Marino, Adrian, Introducere ?n critica literar?, Bucure?ti, Editura Tineretului, Humanitas, 2007Marino, Adrian, Modern, modernism, modernitate, Bucure?ti, EPU, 1969Mauron, Charles, De la metaforele obsedante la mitul personal, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001M?rgineanu, Nicolae, Psihologie ?i literatur?, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002Micu, Dumitru, G?ndirea ?i g?ndirismul. Momente ?i sinteze, Bucure?ti, Editura Minerva, 1975Mircea L?z?rescu, Ovidiu Bumbea, Patologie obsesiv?, Ed. Academiei Rom?ne, Buc., 2008Mitrofan, Iolanda, Psihologia vie?ii de cuplu – ?ntre realitate ?i iluzie, Bucure?ti, Editura Sper, 2002Norbert, Groeben, Psihologia literaturii. ?tiin?a literaturii ?ntre hermeneutic? ?i empirizare, Ed. Univers, 1978 Pamfil, Alina, Spa?ialitate ?i temporalitate. Eseuri despre romanul rom?nesc interbelic, Cluj, Ed. Dacopress, 1993Papadima, Ovidiu, Gib I. Mih?escu sau arta ca form? a energiei, G?ndirea, Anul XIV, nr.10, 1935Petrescu, Liviu, Realitate ?i romanesc, Cluj, Editura Tineretului, 1969Poulet, Georges, Con?tiin?a critic?, Bucure?ti, Editura Univers, 1979Protopopescu, Alexandru, Romanul psihologic rom?nesc, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1978R?peanu, Valeriu, Scriitori dintre cele dou? r?zboaie mondiale, Bucure?ti, Editura Cartea Rom?neasc?, 1986Simion, Eugen, ?ntoarcerea autorului. Eseuri despre rela?ia creator-oper?, Bucure?ti, Editura Minerva, 1993Simu?, Ion, Diferen?a specific?, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1982?ulu?iu, Octav, Pe margini de c?r?i, Editura Miron Neagu, Sighi?oara, 1938?ulu?iu, Octav, Scriitori ?i c?r?i, Bucure?ti, Editura Minerva, 1974.Un jurnal evreiesc. Aspecte analiticeDrd. DEACONU (TIC?R?U) Iulia-Maria Universitatea ?Lucian Blaga” din SibiuAbstract: In the Preface of Mihail Sebastian’s Journal, Leon Volovici brings into discussion the multiple levels found in it, so we can identify an intimate journal, a creative journal, a political journal. Among these, our research analyzes the Jewish journal, discussing issues such as: Jews seen as a plague bythe Romanian community, the status of the Jewish writers in the Era of Romanization and the anti-Semitic measuresduring the Second World War.Keywords: Journal, Jew, Jewish writers?n Prefa?a Jurnalului, Leon Volovici aduce ?n discu?ie multiplele niveluri care se reg?sesc ?n acesta, prin urmare putem identifica un jurnal intim, un jurnal de crea?ie, un jurnal politic. Dintre acestea, cercetarea noastr? analizeaz? jurnalul ?evreiesc” care se afl? ?n interiorul altui nivel: ??n zona jurnalului intim, se afl?, la ?nceput, ?i cel ?evreiesc”, evolu?nd ?ns?, datorit? schimb?rii statutului evreilor, spre o m?rturie nu numai a propriilor tr?iri ?i dileme, ci ?i a dramei evreie?ti care se desf??oar? ?n ace?ti ani.” Ulterior, odat? cu schimb?rile dramatice, care ?ncep ?n 1939, c?nd Polonia este invadat? de trupele germane, Sebastian se concentreaz? asupra consemn?rii evenimentelor care au ?n central lor politicul, f?r? a l?sa de o parte situa?ia ?i condi?ia evreului. Modul ?n care Sebastian scrie, ?ncep?nd cu fatidicul an ’39, se transform? radical, moartea fiind chintesen?a tr?irilor experimentate, iar, totodat?, ?n aceast? perioad? este portretizat? o ?ntreag? genera?ie evreiasc? care tr?ie?te apogeul antisemitismului secolului al XX-lea.Reprezentant al evreimii intelectuale interbelice, Mihail Sebastian are rolul unui martor valoros prin intermediul c?ruia este reconstruit? imaginea genera?iei evreie?ti, o imagine fals?, creat? pe stereotipuri prin intermediul c?rora vina ?i inimici?ia devin caracteristicile principale ale definirii evreit??ii. Relatate ca evenimente cotidiene, ?nt?mpl?rile care au ca tem? evreitatea nu creeaz?, ?n acest context, a?a cum afirma Camelia Cr?ciun, ?o puncte de comunicare ?ntre culturi ?i societ??i combin?nd critica social? cu reprezentarea identit??ii evreie?ti”. Mai degrab?, evenimentele relatate la care Sebastian a participat ?n mod direct, fiind evenimente reale, aduc explica?ii concrete despre modul ?n care societatea rom?neasc? ?i percepea pe evrei, despre intelectualitatea evreiasc? care este exclus? din via?a cultural?, f?r? a avea niciun motiv ce ?ine de valoarea estetic? a operelor, despre politicul care intensific? percep?ia negativ? asupra evreilor ?i care culmineaz? cu Holocaustul.Mihail Sebastian aduce ?n discu?ie evreitatea v?zut? ca o plag? de comunitatea rom?neasc?, persoane formate doar din ?carne-cu?er” care merit? toate ororile la care sunt supu?i: ?E o demen?? antisemit?, pe care nimic nu o poate opri. Nu e nic?ieri nici o fr?n?, nici o ra?iune. Dac? ar exista un program antisemit – ?nc? ar fi bine. Ai ?ti p?n? la ce limite se poate merge. Dar nu e dec?t o pur? bestialitate, f?r? control, f?r? ru?ine, f?r? con?tiin??, f?r? scop, f?r? ?int?. Orice, orice, absolut orice e posibil. V?d pe fe?ele evreie?ti paloarea spaimei.” Frica, asociat? imaginarului evreiesc, devine real?, iar acel jidan fricos are, la acel moment, toate motivele de a o percepe, societatea rom?neasc? prin m?surile luate f?r? niciun preaviz, f?r? nicio motiva?ie real?, creeaz? panic?, nesiguran?? ?i prevede doar evenimente tot mai restrictive ?i mai ?mpov?r?toare pentru evrei.?n ceea ce prive?te modul ?n care imaginea evreului este perceput? de ceilal?i, aceasta oscileaz? de la falsa toleran?? la o acceptare dezinteresat?: ,, -Cum, domnule, se poate afirma despre o ?ntreag? categorie de cet??eni rom?ni c? se ocup? cu traficul de carne vie?... Cum, domnule, e posibil s? obligi la sinucidere ?i la declasare un milion de oameni, f?r? a pune ?n primejdie ?nse?i bazele statului rom?n?”, afirma Nae Ionescu, revoltat de m?surile antisemite luate de guvern. ?n realitate Nae Ionescu este el ?nsu?i un antisemit, care condamna, ?n acest context, doar excesele m?surii. Totu?i, exist? ?i oameni care ?i ?ndr?gesc pe evrei, precum principesa Bibescu, c?reia nu ?i este ru?ine s? recunosc? acest lucu ,,Eu ?i iubesc pe evrei. ?i iubesc cu pasiune. Nu fiindc? sunt neferici?i. Nu. ?i iubesc, fiindc? ei l?rgesc orizontul.” ?n acest context avem de-a face cu o alt? imagine a evreului, principesa Bibescu fiind un spirit european, cu o atitudine democratic??i diferit?, dar f?r? vreun ecou ?n acea perioad?. ?Reflexul antisemit ?n Europa difer? de alt? form? de rasism sau etnocentrism prin faptul c? implic? un sentiment de du?m?nie: o invidie respins? sau o admira?ie sunt ?n centrul urii ?ndreptat? ?mpotriva evreilor.”Aceast? dubl? receptare a evreilor este perpetuat? deoarece evreilor le este recunoscut? inteligen?a ?i capacitatea de adaptare, iar aceste dou? caracteristici ?i fac pe neevrei s? aib? ?n confrontul lor aceste sentimente contradictorii, care coexist?. Mihail Sebastian enumer?, ?n opera sa memorialistic?, c?teva caracteristici psihologice ale evreilor ,, un jidan poate s? a?tepte. ...suntem lepro?i” sau ,, evreii uit? a?a de repede, cu at?ta incon?tien??, cu at?ta copil?rie, ?nc?t trebuie s? le aduc? cineva aminte din c?nd ?n c?nd care este destinul lor”, aceast? afirma?ie fiind reluat? ?i aprofundat? ?n fraza ,, ?n fond , suntem, noi, evreii, de un optimism copil?ros, absurd, uneori incon?tient. ( Este poate singurul lucru care ne ajut? s? tr?im.) ?n plin? catastrof?, ?nc? sper?m.” A?teptarea, uitarea, optimismul, speran?a sunt ?nsu?iri ale evreilor care ?i umanizeaz? ?i ?i scot din imaginea stereotip de om r?u, care ??i folose?te inteligen?a doar s? ?n?ele, s? comploteze pentru a ajunge conduc?torii supremi ai lumii. Indirect, se reconstruie?te o nou? imagine a evreului, creat? de aceast? dat? de un insider, de un membru al taberei etichetate ?i h?ituite care-?i expune propriul punct de vedere, nu pentru a se disculpa sau pentru a da o replic? acuzelor nefondate aduse ?mpotriva lor, ci pentru a-?i reminti ?i a le reaminti cona?ionalilor s?i fatalitatea destinului ?i imposibilitatea de a schimba percep?ia celorlal?i.Evreitatea tr?it? de cel care este evreu ?i cea perceput? de un outsider sunt reliefate ?n paginile Jurnalului, f?r? ?ns? ca Sebastian s? pun? emfaz? pe vreuna dintre ele : ?Toat? ziua am fost trist. Mi-e inima grea – ?i nu pentru faptul ?n sine c? va trebui s? pl?tesc o chirie peste puterile mele, c? va trebui poate s? renun? la garsonier?, c? va trebui s? umbl?m cine ?tie c?t p?n? a g?si o cas? ?n care s? ne mut?m, ci pentru toat? aceast? stupid?, inutil? cruzime, al c?rei singur scop este de a face r?u ?i de a batjocori, pentru pl?cerea de a face r?u, pentru pl?cerea de a batjocori...”. O profund? deziluzie str?bate aceste r?nduri, o grea am?r?ciune care reiese nu din condi?iile grele, din punct de vedere financiar, pe care va trebui s? le ?ndure, ceea ce ?l destabilizeaz? este gratuitatea r?uta?ii celor din jur care par a g?si o pl?cere macabr? ?n a-i vedea pe evrei suferind.Memorabil? pentru evreitatea perceput? de ceilal?i este compararea evreilor cu ?o specie inferioar? de c?ini, pe care oricine ?i poate ?mpu?ca f?r? pedeaps?”. Dac? de-a lungul Jurnalului, Sebastian nu-?i exteriorizeaz? niciun sentiment negativ fa?? de societatea rom?neasc? ?i fa?? de modul ?n care evreii sunt percepu?i ?i persecuta?i, o urm? a satura?iei produs? de intolerabilitatea continu? este oglindit? ?n urm?torul pasaj: ?Ordonan?a de ieri a ap?rut ?n toate ziarele. Circula?ia la ora 9 seara ?nceteaz?. Aparatele de radio trebuie depuse. Nu e un semn prea limpede de libertate – ?i lumea va pricepe greu. Dar dac? poate fi o lec?ie pentru rom?ni, care s-au exersat 4 ani cu pr?darea evreilor, nu stric?.” ?nv??a?i ceva din asta, pare a fi mesajul transmis indirect al acestor r?nduri, dar, ?i pentru aceast? situa?ie, percep?ia majorit??ii - ?evreii sunt de vin?”- va ie?i victorioas?.Scriitorul evreu, ?n anii premerg?tori celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, precum ?i pe parcursul desf??ur?rii acestuia, este exclus din via?a literar? rom?neasc?, Sebastian fiind un exponent concludent al acestei realit??i, iar acest impediment este datorat unor aspecte exterioare ce au ?n vedere politicul ce face ca negativitatea ?i intoleran?a ?mpotriva evreilor s? ating? limite alarmante, neav?nd nicio importan?? valoarea literar? a operelor acestora. Odat? cu instaurarea guvernului Goga ?ncepe o lung? opresiune ?mpotriva evreilor ?i se iau m?suri antisemite, evreii nemaiav?nd voie s? profeseze, de exemplu, ca ziari?ti: ??n 1937...se generalizeaz? procesul de excludere a intelectualilor evrei din asocia?iile profesionale, urmat de m?suri pentru ?mpiedicarea titra?ilor evrei de la exercitarea profesiunilor ?liberale”. Resemnat, la replica lui Camil Petrescu ?n ceea ce prive?te aceast? hot?r?re ?recunoa?te ?i d-ta c? prea s-a abuzat”, Sebastian nu face altceva dec?t s?-?i manifeste neputin?a, sim?ind c? ?i este interzis dreptul la opinie de c?tre o societate al c?rui unic ?el era de a se debarasa de etnicii evrei: ?Recunosc – se poate s? nu recunosc? Recunosc orice”M?surile luate ?mpotriva scriitorilor evrei sunt de-a dreptul uluitoare, acestora fiindu-le interzis? apari?ia ?n istoriile literare: ?prima m?sur? luat? de Cacaprostea la Funda?ie: scoaterea capitolelor privitoare la scriitorii evrei din Istoria lui C?linescu, care se afla sub tipar”. Tot ?n acest climat dominat de antisemitism scriitorii evrei sunt sco?i din lista Societ??ii Scriitorilor datorit? motivului c? ar ?putea compromite mi?carea” .C?r?ile lor sunt retrase din libr?rii ?i biblioteci, scriitorii evrei fiind enumera?i pe o list? pentru a putea fi identifica?i. Sunt detaliate, pe l?ng? numele acestora, date biografice ?i titlurile operelor scrise: ?Un ordin al Ministerului Propagandei dispune scoaterea c?r?ilor de autori evrei din libr?rii ?i biblioteci. Am v?zut azi la ?Hachette” dou? imense tablouri tip?rite cu litere mari: Scriitori evrei. Sunt, desigur, ?i eu acolo, afi?at ca un delicvent, ca un criminal: numele p?rin?ilor, data ?i anul na?terii, lista c?r?ilor. Lipseau doar semnalmentele.” Ordinul are menirea de a-i face pe scriitorii evrei s?-?i redefineasc? orizontul de a?teptare, s? con?tientizeze imposibilitatea recunoa?terii literare, chiar mai mult, a fi scriitor evreu, atunci, echivala cu insolen?a de a pretinde c? po?i fi ?i scriitor ?i evreu simultam.Aversiunea fa?? de literatura care are ca tem? evreitatea este sus?inut? prin manifestarea ororii care vine chiar din partea grupului de intelectuali, obtuzi ?n ceea ce prive?te aceast? realitate literar? ?i social? a Rom?niei anilor ’40. Liviu Rebreanu, ?ntrebat de Camil Petrescu dac? punerea ?n scen? a piesei Shylock nu este inapropriat?, date fiind circumstan?ele, r?spunde negativ, ad?ug?nd c? pasajului ?revoltei lui Shylock ?mpotriva urii antisemite( nu suntem ?i noi oameni? Dac? ne t?ia?i, nu curge s?nge?)” i se va da o interpretare antisemit?. Sebastian noteaz? ?nt?mplarea povestit? de Camil Petrescu ca un simplu eveniment petrecut, f?r? a-?i expune opinia. Aceast? discu?ie frapeaz? prin tabuizarea, ?n epoc?, a tot ce ?ine de literatura care fie este scris? de un scriitor de origine evreiasc?, fie are ca tem? evreitatea sau este inspirat? din aceasta. Dup? ce epoca rom?niz?rii apune, ?n septembrie, 1944, Mihail Sebastian prime?te o scrisoare prin care este rugat s?-?i reia atribu?iile ca scriitor ?i redactor al Revistei Funda?iilor Regale, se rediscut? ?i se dore?te reprimirea scriitorilor evrei ?n Societatea Scriitorilor. ?n momentul ?n care prime?te aceast? ?n?tiin?are, Sebastian noteaz? ?n Jurnal : ?n-am r?spuns ?nc? - nu cred c? voi primi... E oare posibil s? am ?n privin?a aceasta cea mai mic? ezitare? Dezgustul nu e destul de tare ?n mine, pentru ca s? acopere orice rest de ?ndoial??”. Ezitarea ?i dezgustul sunt o reminiscen?? a ac?inii desf??urate ?n 1940, an ?n care Sebastian fusese concediat de la aceea?i revist? f?r? niciun motiv real, culpa de a fi fost evreu fiind suficient?.Leon Volovici, prin afirma?ia: ?Dintre intelectualii rom?ni dintre cele dou? r?zboaie mondiale, antisemi?i extremi?ti au fost pu?ini, dar ata?amentul la o anumit? idee de con?tiin?? na?ional? – ?n care exist?, uneori latent, o percepere a evreului ca str?in ?i, ?n anumite ?mprejur?ri, ca d?un?tor sau periculos – este o caracteristic? a majorit??ii.” , sintetizeaz? o realitate a intoleran?ei, a na?ionalismului exarcebat, a suprema?iei popula?iei ?i culturii majoritare, care nu voia integrarea unei popula?ii ?i culturi minoritare, consider?nd-o nu doar inferioar?, ci inacceptabil?. Mihail Sebastian este constr?ns din partea apropia?ilor intelectuali la un proces continuu de negare a propriei identit??i ?i este ?p?r?sit de mai to?i prietenii apropia?i, ?ntre care Mircea Eliade, Camil Petrescu, Constantin Noica ?.a.De-a lungul vie?ii sale, Mihail Sebastian a jinduit s? fac? parte din cultura majoritar?, s? fie integrat, dar aceast? dorin?? a r?mas doar la stadiul imaginar, neconcretizat?: ?Urm?nd, se pare, traiectul literar al lui Felix Aderca, el se deosebe?te totu?i de acesta prin dorin?a dramatic? de a se integra cu orice pre? ?ntr-o comunitate r?mas?, din p?cate, p?n? la cap?tul scurtei sale vie?i, ostil?, astfel ?nc?t ?n ?ntreaga lui crea?ie a ?ncercat s? r?spund? a?tept?rilor publicului ?i s? nu le contrazic?”. Putem afirma c? Mihail Sebastian face parte din categoria intelectualilor evrei acultura?i, avizi de a se integra ?ntr-o cultur? care-i consider? marginali ?i nu le recunoa?te adev?rata valoare. Totu?i, receptarea critic? a lui Sebastian se va schimba post-mortem, atunci c?nd opera acestuia va fi reevaluat? ?i reinterpretat? la valoarea sa adev?rat?.Antisemitismul intelectual r?m?ne doar o component? a unui fenomen care are ca ?ntindere toat? popula?ia evreiasc?, indiferent de pozi?ia social? ?i profesia exercitat?. Pentru contemporaneitate, aceast? categorie este una de o extrem? importan??, deoarece pe baza literaturii care trateaz? problema evreiasc?, a publicisticii, a ?nsemn?rilor scriitorilor evrei putem reconstrui scheletul evreit??ii interbelice care ne ofer? o imagine de ansamblu a societ??ii rom?ne?ti scindat? de mi?c?rile politice ale vremii, dar care are o p?rere unanim? ?n ceea ce prive?te etnicii evrei –ace?tia trebuie exclu?i, elimina?i. Plec?nd de la afirma?ia lui Jean-Paul Sartre ,,nu caracterul evreului creeaz? antisemitismul, ci, mai degrab?, antisemitismul creeaz? caracterul evreului”, societatea rom?neasc? aplic? ?mpotriva evreilor o serie de m?suri, luate de indivizi care se disociaz? de acest fenomen pe care, de?i sus?in c? nu ?l sprijin?, ?l consimt fie prin pasivitate, fie prin participare direct?: ?Nenorocirea e c? nimeni nu are niciun amestec. Toat? lumea dezaprob?, toat? lumea e indignat? – dar nu mai pu?in fiecare e o roti?? ?n aceast? imens? uzin? antisemit? care e statul rom?n, cu birourile, autorit??ile, presa, institu?iile, legile ?i procedeele lui.” Imaginea evreului nu se bazeaz? pe caracteristicile na?ionale ale acestei etnii, ci se sprijin? pe percep?ia societat??ii rom?ne?ti, influen?at? de stereotipuri ?i de politicul vremii, care a f?cut ca ?s?ngele evreiesc, batjocura evreiasc?” s? fie ?divertismente publice prin excelen??”.Izbucnirea r?zboiului face ca evreitatea s? capete noi conota?ii negative, materializate prin cerin?ele absurde impuse ?i prin discrepan?a tot mai accentuat? dintre comunitatea evreiasc? ?i cea rom?neasc?. Astfel c? evreii sunt aresta?i f?r? vreun motiv real : ,, se fac pe strad? arest?ri de evrei care, se zice, - vor fi trimi?i ?n lag?re. Nu ?tiu dup? ce criteriu.”, sau le sunt interzise anumite drepturi pe care p?n? atunci le aveau ,, o ordonan?? a prim?riei Buz?u specific? faptul c? evreii nu pot circula de 8 seara la 7 diminea?a, nu au dreptul s? intre ?n cafenele sau cofet?rii, le e intrezis s? se viziteze unii pe al?ii, fie rude sau prieteni, ?i ?n sf?r?it nu pot chema doctorul dec?t anun??nd sergentul de strad?.” De asemenea li se interzice dreptul la proprietate ,, Radio Bucure?ti a anun?at c? propriet??ile imobiliare evreie?ti vor fi exproprite”. Pe l?ng? aceste restric?ii, popula?iei evreie?ti i se pretinde lucruri de-a dreptul absurde: ,,chemarea la munc? ?i ,, la regiment, c?nd era nevoie de ceva ( rechizite de birou, vesel?, lipsuri la magazie, etc.)”, iar la toate aceste necesit??i, ”solu?ia era simpl?: s? dea evreii!” Cererile sunt halucinante, imposibil de realizat din punct de vedere financiar, iar aceast? situa?ie este semnalat? ?i de Sebastian care enun?? r?spicat, pentru a semnala absurdul preten?iilor, ,,dac? fiecare evreu ar da to?i banii pe care ?i c??tig?, ?nc? n-ar reu?i s? cumpere lucrurile care i se cer.”Materialismul antisemitismului, ?n acei ani, ?nlocuie?te antisemitismul verbalizat, iar aceast? evolu?ie are ca finalitate asupra popula?iei evreie?ti ad?ncirea tot mai profund? ?n nesiguran?a care, acum, are ca mobil pogromul. Evreii tr?iesc cu aceast? team? ?i nimic nu pare a schimba acest mecanism al urii, care este alimentat de societatea rom?neasc?, indiferent de categoria social? sau cultural? c?reia ?i apar?in. Astfel, Jurnalul lui Sebastian este un document istoric, politic ?i social valid, ?n paginile fiind reg?site evenimente importante care au modificat ?ntreaga societate rom?neasc?. M?surile ?mpotriva popula?iei evreie?ti sunt luate politic ?i puse ?n aplicare ?ntr-un ritm alert, singurul criteriu fiind cel etnic: ?simpla relatare a faptelor ce se povestesc despre evreii uci?i la Ia?i sau despre cei transporta?i cu trenul de acolo la C?l?ra?i – este dincolo de orice cuv?nt, sentiment sau atitudine. Negru, sumbru, nebun co?mar”. Evreii nu sunt deposeda?i numai de bunurile materiale pe care le de?in, ace?tia au de ?nfruntat o situa?ie ?i mai primejdioas? fiindc? sunt amenin?ati, la tot pasul, cu pierderea propriei vie?i: ?armata are ordin s? ?mpu?te pe to?i evreii g?si?i ?n Bucovina ?i Basarabia”, iar orice ac?iune de sabotaj, chiar dac? era s?v?r?it? de rom?nii care apar?ineau unei mi?c?ri politice precum comunismul, va avea drept consecin?? ?mpu?carea a ? 20 comuni?ti evrei ?i 5 comuni?ti neevrei”. Pe l?ng? partea financiar? solicitat? evreilor, o nou? impunere li se atribuie - ace?tia sunt convoca?i pentru a fi trimi?i la munc?, aceast? convocare fiind anun?at?, apoi am?nat? ?i p?n? la urm? pus? ?n practic?. Incertitudinea caracterizeaz? situa?ia evreilor care se supun ?i duc la ?ndeplinire ordinele ? resemna?i, tri?ti, f?r? revolt?, aproape f?r? mirare.” ?n fa?a acestei apatii care caracterizeaz? evreimea rom?neasc?, aceast? tacit? acceptare, Sebastian se arat? consternat, sim?indu-se incapabil s? se comporte ?n acela?i mod: ?Trebuie mai mult? r?bdare dec?t am eu, o mai ?nc?p???nat? voin?? de a suporta orice. Mie ?mi vine s? las totul ?i s? spun: trage?i, omor??i-ne, termina?i. Dar desigur nu cu asemenea disper?ri ?i ?n orice caz nu prin asemenea renun??ri s-au men?inut evreii de-a lungul timpului.” \Analiz?nd modul ?n care evreii se comport?, ceea ce se vede din exterior de societatea rom?neasc? care ?i vede ca pe ni?te marionete ce pot fi manipulate ?i setate s? fac? doar ce na?iunea ?superioar?” comand? ?i modul ?n care evreii tr?iesc acest proces prin care ??i pierd identitatea, scoatem ?n eviden?? faptul c? imaginea evreului este compus? dintr-o generalizare care ?i face pe evrei s? fie privi?i doar ca o colectivitate, nu ca singulari???i, iar generalizarea este f?cut? la nivelul psihic, referindu-ne la faptul c? se pleac? de la ideea similitudinii g?ndirii ?i a ac?iunilor, iar acest fapt nu face altceva dec?t s? ad?nceasc? ?i mai mult societatea rom?neasc? ?n capcana antisemit? care a marcat Europa la ?nceputul secolului trecut.Este adev?rat c? Jurnalul este un document pre?ios al socialului ?i politicului vremii, care ofer? o viziune de ansamblu asupra comunit??ii evreie?ti, prezentat? ?ntr-un moment istoric negru, o imagine construit? ?n jurul evreului imaginar de la care au pornit toate opresiunile, iar analiza noastr? are ca scop tocmai eviden?ierea imaginii evreit??ii dominat? de stereotipurile care au ?nlocuit imaginea real? a unei ?ntregi etnii, deoarece Jurnalul lui Sebastian a fost citit ? mereu dincolo de calitatea lui de oper? literar?, ca document politic ?i moral, ca prob? pentru antisemitismul r?sp?ndit ?n mediile scriitorice?ti din anii ’30 ai secolului XX.”BibliografieBeller, Manfred, Leerssen, Joep, Imagology. The Cultural Construction and Literary Representation of National Characters, Amsterdam- New York, Rodopi, 2007.Cr?ciun, Camelia, Apari?ia unei ?literaturi evreie?ti de limb? rom?n?”. O abordare socio-cultural?, Ia?i, Editura Universit??ii ?Alexandru Ioan Cuza”.Manolescu, Nicolae, Istoria critic? a literaturii rom?ne, Pite?ti, Editura Paralela 45, 2008.Morar, Ovidiu, Scriitori evrei din Rom?nia, Bucure?ti, Editura Ideea European?, 2006Sebastian, Mihail, Jurnal 1935-1944, Bucure?ti, Editura Humanitas, 2016.Volovici, Leon, Ideologia na?ionalist? ?i ”problema evreiasc?”, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1995.Eginald Norbert Schlattner-un scriitor de expresie german? din TransilvaniaDrd. COLDEA Elena Teodora Mihaela Universitatea ?1 Decembrie 1918” din Alba IuliaAbstract: The success story of this Romanian series can be summarized in a single sentence: what was initially conceived as a 30-page novel and presented to the German publisher Fischer, was developed step by step, a broad and valuable literary scenario , over 2000 pages, successfully published by Zsolnay Publishing House: 1998?The beheaded rooster? (translated into Romanian in 2007), 2000 Red gloves (translated into Romanian in 2011), 2005 Piano in the fog (translated into Romanian) in 2014), by Schiller Publishing House in 2012 Odem and Mein Nachbar, der K?nig (not translated yet in Romanian), by Pop Publishing House 2018 Wasserzeichen (not yet translated in Romanian), which enters the history of literature. The spatial framework of these works focuses on Transylvania, even though the Banat and the Old Kingdom are used as a basis for comparison. The time period covers the period from 1942 to 1960, and the first-person narrator's family history is intertwined with historical events. However, the novels are not published chronologically for the actual events: The red gloves, which the book market offers as the second novel, are in fact the end of the series.Key words: Red gloves, Piano in the fog,?The beheaded rooster.Povestea de succes a acestei serii romane poate fi rezumat? ?ntr-o singur? fraz?: ceea ce a fost ini?ial conceput ca nuvel? de 30 de pagini ?i care a fost prezentat editurii germane Fischer, a fost dezvoltat pas cu pas, un scenariu amplu ?i valoros literar, de peste 2000 de pagini, publicat cu succes de c?tre Editura Zsolnay: 1998 Coco?ul decapitat (tradus ?n limba rom?n? ?n anul 2007), 2000 M?nu?ile ro?ii (tradus ?n limba rom?n? ?n anul 2011), 2005 Pianul ?n cea?? (tradus ?n limba rom?n? ?n anul 2014), de c?tre Editura Schiller ?n 2012 Odem ?i Mein Nachbar, der K?nig (netraduse ?nc? ?n limba rom?n?), de c?tre Editura Pop 2018 Wasserzeichen (netradus ?nc? ?n limba rom?n?), care intr? ?n istoria literaturii. Cadrul spa?ial al acestor lucr?ri se concentreaz? asupra Transilvaniei, chiar dac? Banatul ?i Vechiul Regat sunt folosite ca baz? pentru compara?ie. Perioada de timp acoper? perioada cuprins? ?ntre 1942 ?i 1960, iar istoria familiei naratorului la prima persoan? este ?mpletit? cu evenimente istorice. Cu toate acestea, romanele nu sunt publicate cronologic desf??ur?rii evenimentelor din realitate: M?nu?ile ro?ii, pe care pia?a de carte ?l ofer? ca al doilea roman, reprezint? de fapt sf?r?itul seriei.Opera epic? a lui Eginald Schlattner se concentreaz? pe evenimente adev?rate, din propria sa biografie sau din via?a oamenilor pe care ?i cunoa?te, astfel ?nc?t ?n ??opera sa trebuie s? se pun? accent pe ?problema adev?rului ?i nu a realit??ii”.Transilvania, cu multietnicitatea sa plin? de culoare, se pune ca obstacol ?mpotriva uit?rii, deoarece consider? c? istoria sa?ilor ardeleni se apropie ?ncetul cu ?ncetul de sf?r?it, dup? mai bine 850 de ani de locuit pe aceste t?r?muri. ?n parohia Rothberg (Ro?ia) se vorbe?te despre ?cursa pentru acela?i ultim sicriu”, care este ?nc? disponibil gratuit ?n biserica protestant? din localitate, a?a cum o spune Eginald Norbert Schlattner. Ultimii sa?i de aici sunt ?nso?i?i ?n drumul spre eternitate, de rom?ni ?i ?igani. Aceast? imagine este exemplar? ?i pentru alte comunit??i din sat, chiar ?i pentru soarta ?ntregii comunit??i rom?no-germane. Din acest motiv, romanele sunt ?n?elese ca ?i cronici ale unei lumi scufundate, ca ?i cronici ale unei istorii contemporane ??n jurul celor patru c?r?i ale sale, el a dezvoltat saga transilv?nean?, o dedica?ie plin? de dragoste pentru echilibrul fragil al convie?uirii rom?nilor, maghiarilor ?i ?iganilor, germanilor, evreilor ?i ucrainenilor, sensibil?, critic?, deschis?”. Seria romanelor lui Eginald Norbert Schlattner poate fi v?zut? ?i ?ntr-un context mai larg. ?Schlattner a ad?ugat un nou capitol surprinz?tor din sud-estul Europei la Marea Literatur?, privind originea ?i declinul unui popor".Realit??ile care ?nc? mai f?ceau parte din via?a de zi cu zi din Rom?nia, ?n anii 1990, pot fi citite acum ?n aceste c?r?i, aspect care este asociat cu o pic?tur? de melancolie a tuturor celor care au tr?it ?n acea perioad? ?i care au fost implica?i ?n comunit??ile s?se?ti din Transilvania. Decizia sa?ilor ardeleni de a-?i p?r?si ?ara, l-a determinat pe Schlattner s? ??i trezeasc? amintirile sale despre originile proprii, astfel c? acum ??i va aminti ?i ?i va servi pe ceilal?i interesa?i, de lumea pierdut? a sa?ilor transilvaneni.??Trilogia lui Eginald Schlattner, este o arhiv? care p?streaz? modul de via?? al unei lumi, amestecul s?u dintre frumos ?i teribil este uneori uluitor. Poetica autorului poate fi redus? la o singur? propozi?ie: istoria se separ?, dar pove?tile sunt cele care creeaz? apropierea".?Transilvania ac?ioneaz? ca model al unei lumi multietnice ?i multiconfesionale ?n operele lui Schlattner, ca o regiune care a trecut printr-o carier? independent?, care a format at?t popula?ia majoritar?, c?t ?i minoritatea. Dezvoltarea exemplului sasului transilv?nean, ca membru de baz? al poporului rom?n, trebuie s? fie ?n?eles ?n interac?iune reciproc?. Prin urmare, o considera?ie izolat? este imposibil?, deoarece imaginea de sine a unui grup este determinat? de imaginea celuilalt.Acest design intercultural ?i sentimentul de apartenen?? pot fi v?zute ca modele, cu rol important ?ntr-o Europ? a prejudec??ilor. Reprezentan?ii ambelor popoare au devenit, ceea ce sunt ast?zi, deoarece, tr?ind ?mpreun? ?n acela?i spa?iu ?i-au l?sat amprenta asupra con?tiin?ei colective. Identitatea de grup, deja indicat?, este rezultatul etniei, culturii, valorilor ?i normelor, limbii ?i denumirii. Interac?iunea dintre ?noi” ?i ?ei” se bazeaz? at?t pe diferen?e, c?t ?i pe asem?n?ri. Este important s? putem percepe ?i trata aceste diferen?e ?i asem?n?ri, deoarece fiecare locuitor al Transilvaniei este afectat de realitatea apropierii imediate. Aceast? apropiere poate fi acceptat? ?i prezentat? ca o provocare, dar poate fi, de asemenea, respins? ?i, prin urmare, poate fi d?un?toare. Al?i doi termeni pot fi ad?uga?i aici, ?i anume identitatea ?i alteritatea. Ace?tia sunt termeni dialectici, se completeaz?, dar se exclud reciproc. Un concept nu poate fi definit f?r? cel?lalt, deoarece unul are nevoie de caracteristici ale altor categorii pentru auto-definire. Numai prin experien?a alterit??ii poate omul s?-?i recunoasc? propriul sine, adic? propria identitate. Acest proces se bazeaz? pe incluziune ?i excludere, cel propriu devine al s?u prin cel?lalt. ??n provincia sa din Transilvania, ca ?ntr-un tablou panoramic, Eginald Schlattner dezv?luie o provincie a Europei, care a fost ?ntotdeauna acolo, vital?, deteriorat?, marginalizat? de centrele europene. Ceea ce a fost separat ?n alt? parte cu mult timp ?n urm?, se afl? aici aproape unul de altul. Europa Transilvaniei este poliglot?, multiconfesional?, bogat? ?n culturi complementare. Schlattner este ?n aceast? poveste ?i avocatul ei corect, f?r? folclor ".F?r? lumea transilv?nean?, literatura de expresie german? ar fi num?rat cu patru romane mai pu?in. Scriitorul Eginald Norbert Schlattner pare a fi o f?nt?n? ad?nc? ?i inepuizabil?. Exist? destule pove?ti din ?i despre Transilvania, astfel ?nc?t aici, aceast? diversitate poate fi sim?it? ca un dar divin, care tr?ie?te mai presus de toate pentru c? este vizualizat? ?n opere literare. ?Principiul de baz? a pastorului ?i scriitorului Schlattner este nu numai bogata sa experien??, care prin curriculum vitae arat? c? a suferit r?ni ?i priva?iuni, ci ?i lumea multietnic? transilv?nean? a germanilor, rom?nilor, maghiarilor, ?iganilor – principiul lui primordial este mai presus de toate, o art? uimitoare a vizualiz?rii, o prezen?? a memoriei, la care autorul se refer? nu numai ca salvare, ci ?i ca amenin?are". Seria romanelor lui Eginald Schlattner poate fi considerat? un epilog c?tre Transilvania, deoarece istoria lumii cere pre?ul s?u. Acestea sunt decizii la fel de politice ca ?i evenimentele istorice, decizii individuale ?i colective, care fac ca un popor precum sa?ii transilv?neni s? dispar? ?ntr-un timp scurt. Succesul celor patru romane se bazeaz? pe prezentarea realist? a faptelor. Acesta treze?te amintiri ?i emo?ii ?n cititor, av?nd ca dovad? numeroasele recenzii publicate ?n ??rile vorbitoare de limb? german?. Cu toate acestea, ideea c? acest cititor ajunge ?ntr-o lume pierdut? este de o real? importan??. Printre cele mai cunoscute publica?ii care analizeaz? lucr?rile lui Schlattner se num?r? Frankfurter Allgemeine Zeitung, Frankfurter Rundschau, Neue Zürcher Zeitung, Süddeutsche Zeitung, Spiegel, dar ?i jurnalul de specialitate Literaturen. ?Marele epilog al lui Schlattner ?n Transilvania ?i exodul poporului s?u este la fel de colorat ca un vitraliu, o panoram? larg? a oamenilor ?i evenimentelor, plin? de senzualitate, cu melancolie, dar ?i cu dorin?? de temperament pentru limbaj ?i spirit". Odat? cu apari?ia romanelor, M?nu?ile ro?ii, Coco?ul decapitat, Pianul ?n cea?? ?i Wasserzeichen, Transilvania st? temporal, ?n centrul aten?iei ?i ??i poate dezlipi existen?a de identitatea comun? european?.Bibliografie:Hans Christian Kloser, Bunt wie ein Kirchenfenster. Eginald Schlattner wird siebzig. 13. September 2003 ?n ?Neue Züricher Zeitung”, . Interviu cu Eginald Schlattner publicat ?n ?Siebenbürgische Zeitung” ?n 15 septembrie 2004. Jan Koneffte, Liebe in Zeiten von Tito und Stalin. Eginald Schlattners neuer Roman ?Das Klavier im Nebel”(Traducerea noastr?: Dragostea ?n vremurile lui Tito ?i Stalin. Noul roman al lui Eginald Schlattner ?Pianul ?n cea??”), din 21 noiembrie 2005. Langer, Entdeckungen des Bleibenden. Eginald Schlattner feiert morgen 75. Geburstag (Traducerea noastr?: Descoperirile celor r?ma?i. Eginald Schlattner s?rb?tore?te maine 75 de ani) ?n ?Allgemeine Deutsche Zeitung in Rum?nien” din 12 septembrie 2008.Jens Lager, Das Gel?chter der Deklarissierten (Traducerea noastr?: Comicul declara?iilor) ?n publica?ia ?Kulturland” din 6 august 2009. Wolfgan Schneider, Nirgendwo ist Gnadenflor. Ein Panorama aus Miniaturen: Eginald Schlattner bewart Siebenbürgen (Traducerea noastr?: Nic?ieri nu este Gnadenflor. O panoram? a miniaturilor: Eginald Schlattner sprijin? Transilvania) , ?n Frankfurter Allgemeine Zeitung din 19 octombrie 2005. intertextuale ?n discursul paraliterar contemporan: Haiganu de Marian Coman Drd. ISAIA (POPA) Viorica Universitatea ?Dun?rea de Jos” din Gala?iAbstract: This study is trying to highlight the way in which the mythological elements and those of the local fairytale, Povestea lui Harap Alb are metabolized in Marian Coman' s series, Haiganu, a fantasy type of text, published in 2015.To begin with, we are going to analyse the matter of the general confusion regarding fantasy as a narrative form and its adjacent genres. Then, following the primary world-portal-secondary world axis, the study is focused on exploring the way in which the dominant significance layers provided by the relationship between characters and the norms that impose the general order of the two fictional worlds are overlapped.To conclude, we will reveal the way in which such secondary worlds are turning back to reality in order to enrich it with new meanings, Creang?'s characters being merely suggestions for Marian Coman, who exploits their defining features in a register, totally opposed to the one practiced by the moldovan storyteller. Key-words: fantasy, Marian Coman, intertext, hypertext, secondary world.Literatura fantasy constituie, ?n zilele noastre, unul dintre cele mai populare ?i prolifice tipare narative ale sferei imaginarului. ?n apari?ia ?i proliferarea genului, se disting dou? perioade esen?iale: anii 1960-1970, perioad? a constituirii modelului narativ, ca o categorie distinct? ?i debutul anilor 2000 c?nd, prin adaptarea cinematografic?, de c?tre Peter Jackson a seriei St?p?nul inelelor de J.R.R. Tolkein ?i dup? succesul ciclului Harry Potter de J. K. Rowling, cartea ?i filmul, a fost pus ?n lumina reflectoarelor. Cele mai cunoscute produc?ii fantasy, ?n Rom?nia, sunt seriile de romane Harry Poter de J.K Rowling, The Lord of the Rings de J.R.R. Tolkein, A Song of Ice and Fire de George R. R. Martin.Toate aceste titluri au fost traduse ?n limba rom?n?. Toate sunt ecranizate ?i au rulat la cinematografe sau la diferite posturi de televiziune rom?ne?ti. Acestea sunt doar c?teva exemple de fantasy american ?i englezesc, care au atras aten?ia a milioanelor de cititori ?i spectatori. ?n jurul lor, s-a dezvoltat o adev?rat? industrie, de la volumul propriu-zis la o multitudine de obiecte ?i ?mbr?c?minte inspirate din c?r?ile/filmele respective, form?nd c?te un fandom (fanii unui gen specific) pentru fiecare autor ?n parte. Succesul genului ar putea p?rea surprinz?tor, av?nd ?n vedere c? literatura fantasy ??i trage seva din valorificarea miturilor, iar cronotopul se ?ntemeiaz? pe repere apar?in?nd universului arhaic, de inspira?ie medieval?, populat de personaje implicate ?n c?ut?ri fabuloase, toate acestea opun?ndu-se, parc?, tendin?ei inovatoare ?n literatur?. De altfel, ?ncerc?nd o statuare a complexit??ii literaturii genului, André- Fran?ois Ruaud, romancier ?i director editorial al revistei ,,Les Moutons électiques? pledeaz? pentru imixtiunea, ?n nara?iunea fantasy, a dimensiunii mitice ?i a elementului surprinz?tor, nu neap?rat ?nfrico??tor, dublate de utilizarea magiei. ?ncerc?rile de legitimare ale literaturii genului apropie aceast? literatur? a imaginarului pur de povestirile construite pe baza unui discurs simbolic, valorific?nd figuri ?i motive mitice ?mprumutate, ?n special din mitologia celtic? ?i din cea a popoarelor nordice, a c?ror relevan?? ?n evolu?ia umanit??ii nu mai trebuie demonstrat?. De aici ?i binecunoscuta c?l?torie ini?iatic? ce sus?ine intriga. Acesta ar putea p?rea un aspect, mai cur?nd dep??it al genului, astfel ?nc?t nu poate s? nu ne intrige impactul asupra lectorului contemporan al unei literaturi ce brodeaz? pe acelea?i motive ?i reitereaz? constant aventura c?ut?rii, asociat? ?n imagina?ia noastr? cu romanele cavaleresti arthuriene.?n literatur? pot fi deosebite lumi fic?ionale mimetice, realiste ?i lumi fic?ionale fantastice, paralele cu lumea noastr?. ?n esen??, ?n epoca actual?, genurile literare cele mai productive ?n a genera cronotopuri autonome sunt utopia, science-fictionul ?i literatura fantasy. Unii istorici literari (printre care Richard Mathews) stabilesc r?d?cinile literaturii fantasy ?n Antichitate, chiar ?i Epopeea lui Ghilgame? ?i Odiseea lui Homer fiind incluse ?n aceast? literatur? ampl?. O asemenea metod? generalizant?, bazat? pe similarit??i minime de imaginar, se poate dovedi neproductiv?, ?ntruc?t nu opereaz? cu criterii precise de selec?ie a operelor. Literatura fantasy, chiar dac? prelucreaz? mituri din imaginarul antic, ia na?tere, totu?i, ca ecou al convusiilor culturale care ?ncep ?n Rena?tere ?i continu?, sub alt chip, ?n Romantism.Este adev?rat c? recunoa?terea literaturii fantasy ?n spa?iul universitar sau ?n media este de dat? relativ recent?, ?i pe teren rom?nesc, ca ?i ?n mediul anglo-saxon, matricea fenomenului, ?n ciuda opiniilor critice asupra operelor lui Tolkien, ap?rute ?nc? din anii '50.Productivitatea unui text, ?ns?, se valideaz? prin ceea ce J. Kristeva asocia no?iunii de ideologem, iar decodarea unui text se realizeaz? prin conexiunea dintre o serie de semnifica?ii care conduc spre un spa?iu intertextual v?zut ca ,, un subansamblu al unui ansamblu mai mare, care este spa?iul textelor aplicate.??ncep?nd cu anii '70, termenul de intertextualitate se institu?ionalizeaz?, gra?ie studiilor lui Roland Bhartes care face din intertextualitate, p?n? atunci o no?iune pur teoretic?, un instrument de analiz? poetic?. Astfel, cercetarea intertextual? se orienteaz? ?i spre studiile literare. Din perspectiva lui, orice text este un intertext, pentru c? ?n ele sunt prezente alte texte, la niveluri diferite, ?n forme mai mult sau mai pu?in recunoscute: textele culturii anterioare ?i cele ale culturii sociale. Astfel, intertextul este perceput ca un c?mp general de formule anonime ?n care originea este foarte rar reperabil?. Pentru Roland Barthes, intertextualitatea nu ?nseamn? nici imita?ie voluntar?, nici filia?ie reperabil?, ci diseminare, adic? ?hifologie”, concept prin care se ?n?elege ?fragmentarea vechiului text al culturii, al ?tiin?ei, al literaturii ?i diseminarea tr?s?turilor sale dup? formule de nerecunoscut”, ?n a?a fel ?nc?t s? rezulte ceea ce Ph. Sollers numea ?traversarea scriiturii”, adic? o imagine sugestiv? a intertextualit??ii v?zut? ca ?text care traverseaz? ?i este traversat.” Din perspectiva lui Roland Barthes subiectivitatea cititorul se poate manifesta printr-o total? libertate ?n receptarea semnifica?iei unui text, pentru c? ?n a?a fel poate extinde lectura plural? la c?mpul infinit al intertextualit??ii. ?n aceea?i direc?ie orienteaz? studiul intertextualit??ii ?i M. Riffaterre pentru care ?textul literar este o re?ea unde se ?ntrep?trund textele anterioare”, de aceea intertextualitatea este ?n?eleas? ca mecanism propriu de producere a lecturii plurale, identific?ndu-se astfel cu ?ns??i literaritatea.?n spa?iul literaturii, dialogismul ia forma discursului ?pe care personajul ?l construie?te despre sine ?i se realizeaz? din discursurile altor personaje, de aici o suprapunere de voci contradictorii, de judec??i ?i de puncte de vedere diverse.”Vom urm?ri, pentru exemplificarea teoriilor enun?ate anterior, dialogul ce se stabile?te, ?ntr-un discurs dialogic atemporal, ?ntre basmul Povestea lui Harap Alb de Ion Creang? ?i basmul modernHaiganu-Fluviul ?oaptelor, primul volum dintr-o preconizat? trilogie, de Marian Coman, scriitor al noului val, distins cu o serie de premii pentru literatura genului ?i devenit membru al Science Fiction & Fantasy Writers of America (SFWA), cea mai important? organiza?ie a scriitorilor de SF&F la nivel mondial. Pentru prima dat?, ?n modelul semiotic al tipurilor fundamentale, ?ncerc?m izotopii, conexiuni ale imaginarului, ?ntre opere literare rom?ne?ti ?i ?ntre autori rom?ni care niciodat? nu au fost privi?i ?mpreun? ca p?r?i ale unui tot. ?mpotriva fragmentarismului dat de critica tradi?ional?, fortificat de limbajul care catalogheaz? ?i d? sentin?e, prezenta cercetare se concentreaz? asupra reperelor transtextualit??ii, altfel spus, transcenden?a textual? a textului”, sau ,,tot ceea ce ?l pune ?n rela?ie, manifest? sau secret?, cu alte texte” ?i care constituie ?i obiectul declarat al Palimpsestelor. Unul din cele cinci tipuri de transtextualitate identificate de poeticianul francez este hipertextualitatea, prin care poeticianul francez desemneaz? ,,orice rela?ie unind un text B (hipertext) cu un text anterior A (hipotext) pe care se grefeaz? ?ntr-un mod care nu e acela al comentariului.” . Aceast? defini?ie provizorie are la baz? no?iunea mai larg? a unui text ,,de gradul al doilea” sau a unui ,,text derivat dintr-un alt text preexistent”.Prima asociere a celor dou? texte ?ine de eviden???: basmul lui Ion Creang? ofer? punctul de plecare, pretextul narativ, pentru reiterarea, la peste un secol distan??, a temei c?ut?rii care impune impune ?aventura mistic? ?n care eroul porne?te ?n c?utarea sensului ascuns al vie?ii; impresia unui destin pecetluit, a unei g?siri, a unei enigme mistice, a c?rei semnifica?ie ?i revela?ie trebuie descoperit? sau, mai degrab?, cucerit?”. Este hipotextul, prin raportare la care, romanul lui Marian Coman se valideaz? ca hipertext.Cel care parcurge aventura c?l?toriei ?n romanul lui Coman este Ochil?, nimeni altul dec?t ,,Zeul c?zut?, scriitorul reu?ind s? readuc? ?n actualitate, printr-o sintez? personal?, elementele de mitologie rom?neasc? ?i cele din heroic fantasy-ul anglo-saxon. Construirea unui univers fantasy de extrac?ie autohton? se dovede?te a fi o provocare dificil de pus ?n practic?, dar asumat? de Marian Coman, amintind de lipsa unor modele autohtone pe care s? le valorifice c?nd ??i construie?te lumea fic?ional?, ca ?n cazul altor literaturi, pentru c?e mai u?or s? scrii literatur? fantasy inspirat? de folclorul asiatic sau de cel din Orientul Mijlociu dec?t de cel rom?nesc, fiindc? acolo exist? o seam? de texte p?strate de milenii. Sunt lumi, zei, fire epice ?i arhetipuri bine conturate, ?n condi?iile ?n care aici, p?n? la celebra scrisoarea a lui Neac?u, nu avem nici m?car un r?nd scris. Pove?ti, aventuri de propor?ii epice, structuri arhetipale? De unde? Neris, Heros, Bendis, Gebeleizis (tat?l lui Haiganu), Pleistoros, Derzelas, Kotys, Zibelthiurdos (?i cuvintele lor de toate culorile) se amestec? sau nu cu muritorii de r?nd, cosmologia ?i teologia rezultate fiind memorabile: ?Dup? ce Neris a f?cut lumea asta ?i a pl?m?dit ?i primii oameni, ne-a adunat pe to?i, apoi a luat din s?ngele nostru pentru a alege dintre ei pe unii anume (…) Neris g?ndea c? oamenii ace?tia vor conduce lumea av?nd puterea s? aduc? ?n ea c?te ceva din lumina zeilor. Visa la o lume perfect? care s? supravie?uiasc?… s? existe chiar ?i atunci c?nd zeii n-or mai fi. (…) Neris ne-a spus c? poate face o lume ?n care s? ne ad?postim cu to?ii. O lume care nu va ajunge la cap?t… (…) Lumea asta… ?i a f?cut fiin?e care se nasc, tr?iesc o vreme, apoi se sting pentru ca altele s? le ia locul. Spiritele lor s? plece apoi la Heros ca s?-i dea putere ?i s? creasc? apele lui Neris cu care lumea s? rodeasc? din nou. ?i tot a?a, la nesf?r?it. ?i-am dat din s?ngele nostru pentru un soi de oameni care s? r?spund? dorin?elor noastre. Creaturi care s? conduc? lumea… Voi ?i numi?i vr?jitori… S?ngele nostru curge prin vinele lor.”Unul dintre personajele basmului?Povestea Harap Alb?al lui Ion Creang?, Ochil?, devine, ca ?i ?n banda desenat?, care continu? povestea ini?ial?, un zeu c?zut al unei mitologii sui generis, apar?in?nd unui spa?iu ce poate fi (?i este) cartografiat ?i, prin acest act, generat ca lume (albumele?HAC!?NU se apropie de sf?r?it, ap?r?nd la fiecare dou? luni). Ca element paratextual, ,,generarea lumii prin desen (hart? ce urmeaz? benzii desenate) ?i prin text (scenariu) i-a dat ?ansa lui Marian Coman s? ?nceap? o poveste a lumii, prin intermediul unui foileton ap?rut ?ntre acelea?i coperte cu banda desenat? ?i care a devenit autonom (roman)?. Pentru romanele din seria Haiganu, a c?ror ac?iune se petrece cu c?teva secole ?nainte de povestea din benzile desenate ?i fa?? de povestea lui Creang?, pe l?ng? Ochil? (Haiganu), ?i putem identifica ?i pe ?mp?ratul Ro?u (Ziraxes), Sp?nul (Moroianu) ?i Sf?nta Duminic? (Nedelia). Cititorii l-au putut recunoa?te ?i pe cerbul din basmul original. ?n benzile desenate, personajele lui Creang? sunt mai numeroase, iar ele se ?nt?lnesc cu personaje fantastice din folclor: pricolici, iele, Samca.Pentru a sublinia leg?tura dintre povestea noastr? cu r?d?cini rom?ne?ti ?i literatura fantasy a lumii, autorul se folose?te de unul dintre cele mai cunoscute animale fantastice din mitologia greac?: grifonul. Asta pentru c? grifonul a traversat spa?iul, timpul, fondurile culturale ?i a ajuns din Grecia antic? ?n literatura fantasy occidental?. O s?-l reg?si?i, spre exemplu, ?n ,,Harry Potter and the Prisoner of Azkaban”, dar ?i ?n alte zeci ?i zeci de romane fantasy moderne. Grifonul devine, ?n universul din Haiganu, un depozitar al amintirilor. El trece de la un personaj la altul prelu?nd amintirile fiec?ruia ?i duc?ndu-le mai departe, p?str?ndu-le, mix?ndu-le. ?ns?, ?ntr-o cheie personal? de lectur? a autorului, subiectiv? ?i de nedeslu?it, grifonul (Ghilmax) este un simbol al leg?turii ?i sincroniz?rii literare, al conexiunii dintre imaginarul nostru ?i cel al altor timpuri ?i al altor spa?ii. El a ajuns ?n povestea venind dintr-un alt spa?iu cultural cu amintirile acelui spa?iu, cu imaginarul acelui spa?iu, leg?ndu-l, de fapt, ca pe o barc? r?t?cit? de un ??rm sigur. Tr?s?turile grotescului, ?n primul r?nd prin acel sur?s amestecat cu oroare, care domin? lumea ?nchipuit? de autor, se reg?sesc ?ntre personajele lui Coman, bun?oar?, prin imaginea Sp?nului din?Povestea lui Harap Alb,?o figur? conflictual? cu suficiente ?i pregnante tr?s?turi negative pentru a dinamiza orice povestire fantastic?, dar c?ruia scriitorul br?ilean ?i adaug? un plus de specific autohton, f?c?nd din el un ?moroi” (este ?i numit Moroianu) ?i l?s?ndu-l s? domine o ?ntreag? armat? a Orfanilor, copii ?ntor?i din moarte, numai buni de manipulat precum ni?te robo?i malefici. ,,Pe de alt? parte, la nivelul scriiturii, tot de la Creang? pare s? migreze tehnica prin care c?pc?unii de felul lui Dekibalos sau Priscus M?n? Scurt? ??i umplu conturul esen?ialmente caricatural cu detalii omene?ti capabile s? le asigure consisten?a; ?n linii grote?ti, fire?te, dar de un grotesc plin de via?? ?i de mi?care, potrivit rolurilor negative pe care le joac? ?n scenariu?.Un rol important ?n economia textual? ?l reprezint? analizarea tr?s?turilor specifice c?l?toriei alegorice. ?n timp ce c?l?toria lui Harap Alb se ?ntemeiaz? pe schema bildungsromanului, c?l?toria lui Haiganu pare a urm?ri un proces de ,,decompensare a unui incon?tient ?nc?rcat?. Neris, ca personaj raisonneur, configureaz? problematica existen?ialist? a volumului: ?Via?a oamenilor nu are nici un sens. E ca ?i c?nd cineva a construit din plictiseal? ori din cine ?tie ce motive greu de ?n?eles un zid ?ntr-o p?dure. Apoi a plecat. Mu?chii s-au c???rat pe zid, iarba a crescut ?n jurul lui, copacii ?i-au l?sat frunzele s? cad? peste el, g?ng?niile…”? Este evident? calchierea schemei ini?iatice ?i este interesant de urm?rit modul ?n care evolueaz? protagonistul. C?l?toriile i-ar putea oferi protagonistului, ?i nu numai, ocazia de a-?i identifica limitele, adapt?ndu-se mediului. Astfel, aventurile eroilor se dezv?luie ca un traseu figural urmat de aceasta ?n c?utarea unor ?n?elesuri profunde, precum ?i a rezolv?rii unor conflicte interioare, Haiganu, zeul os?ndit figur?nd ca o efigie a viziunii lui Coman asupra copilului ?i a adultului cu suflet de copil, deopotriv?, fiin?? care ?mbin? simplitatea ?i complexitatea, dotat? cu o ?n?elegere deosebit? a universului. De asemenea, tr?s?turi ale alegoriei sunt identificabile ?i ?n ceea ce prive?te vestimenta?ia personajelor, majoritatea animalelor antropomorfe purt?nd ?mbr?c?minte ?i/ sau accesorii ce recompun atmosfera unor timpuri imemoriale, ale ?nceputurilor. Este ca ?i cum autorul ar fi materializat pentru eroii s?i un univers compensatoriu. Acesta este unul dintre motivele pentru care literatura fantasy a fost asimilat?, adesea, literaturii pentru copii sau sferei young adult. Romanul lui Marian Coman se adreseaz?, ?ntr-adev?r tinerilor, nu doar celor biologici, ci tuturor celor refula?i ?n cititori adul?i.Referin?e bibliografice:Albérés R. M., Istoria romanului modern, traducere de Leonid Dimov, Prefa?? de Nicoale Balot?, Editura pentru Literatur? Universal?, Bucure?ti,1968.Biedermann, Hans, Dic?ionar de simboluri, I-II, Editura Saeculum I.O., Bucure?ti, 2002.Chevalier, Jean ?i Gheerbrant Alain, Dic?ionar de simboluri, 3 vol., ed. Artemis, Bucure?ti, vol.I. 1994, vol II, III 1995.Evseev, Ivan, Enciclopedia semnelor ?i simbolurilor culturale, Timi?oara, Amarcord, 1999.Barthes, Roland, Pl?cerea textului, Echinox, Cluj, 1994.Bergue, Viviane, La Fantasy, Mythopoétique de la quête, Great Britain, Amazon- CreateSpace, 2015.Bernea, Ernst, Spa?iu, timp ?i cauzalitate la poporul roman, Humanitas, Bucure?ti, 2005.Borbely, ?tefan, Mitologie general?, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004.Braga, Corin, Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare, Editura Institutul European, Ia?i, 1998.Braga, Corin, Psihobiografii, Polirom, Ia?i, 2011.Cern?u?i-Gorode?chi, Mihaela, Poetica basmului modern, Ia?i, an, Marian, Haiganu. Fluviul ?oaptelor, Bucure?ti, Hac!BD!, 2015.Genette, Gérard, Palimpsestes. La littérature au second degré, Paris, Seuil, 1982.Milea, Doini?a, Elemente de poetic? a povestirii, Alma, Gala?i, 2002.Adriana Bittel: ipostaze citadine ale personajului femininDrd. CR?ST?NU? (TRIF) Flavia-Domnica Universitatea ?Lucian Blaga” din SibiuAbstract: The present work brings to the forefront the typology and manner of character construction in the spectrum of the 80`s epic. In the context of a monographic study, we rely on mapping the character's hypostases - female in most cases - that populate and outline the prosaic universe proposed by the writer Adriana Bittel by directly referring the short prose volumes and the novel signed by the same writer. A major point of interest consist especially in highlighting the modes and the procedures by which the character participates in the construction of the fictional world: metaleptic incursions, discursive marks and language games, meta and intertextual accents. We also insist on highlighting the relationships of Adrian Bittel's prose character with the narrative instances, with the other characters, with the thematic field all in a more or less obvious interdependence with the textuallist context of the 80`s literature.Keywords/: character hypostases, prose, feminin, 80`s generation, Adriana BittelNumeroasele dialoguri, dezbateri, comentarii critice sau scrieri teoretice ?n contextul recept?rii prozasticii optzeciste rom?ne?ti induc ?i mai t?rziu confirm? ideea unui statut marginal, periferic al prozei feminine. ?ntr-un ?desant” alc?tuit din ?textuali?tii” Mircea Nedelciu, Gheorghe Cr?ciun, Mircea C?rt?rescu, Sorin Preda, Bedros Horasangian, Nicolae Iliescu, Ioan L?cust?, Cristian Teodorescu, Ioan Gro?an, Alexandru Vlad, Daniel Vighi ?i al?ii, prezen?ele feminine se dovedesc mult mai discrete, a?a cum este ?i cazul Adrianei Bittel. De?i critica de ?nt?mpinare a seniorilor este ?ncurajatoare, chiar apreciativ?, numele scriitoarei r?m?ne totu?i pe raftul secund al bibliotecii [Smaranda Cosmin: 1985] ?n arhipelagul literar al vremii, o vreme ?n care experimentalismul se ?nscrie drept principalul criteriu valoric. Nicolae Manolescu explic? statutul marginal al prozei tocmai prin ?ndep?rtarea de la acest criteriu prin acel ?aer de prospe?ime ?i de autenticitate ca ?i cum ar fi mai interesate de adev?rul unor situa?ii de via?? dec?t de un limbaj sofisticat ?i original cu tot dinadinsul. Efectul de autenticitate – pentru care, de fapt, militeaz? ?ntregul palier optzecist - se reflect? ?n spectrul direct al scriiturii prin redarea minu?ioas? a unei realit??i constr?nse de un sistem opresiv, comunist, astfel ?nc?t, ?nc? de la debutul ?n volum (Lucruri ?ntr-un pod albastru) urmat de Somnul dup? na?tere (1984), Iulia ?n Iulie (1986), romanul Fototeca (1989), la apari?iile postdecembriste prin ?nt?lnire la Paris(2001), Cum ?nc?run?e?te o blond? (2006) p?n? la publica?iile ?n antologii ?i compendii de literatur? autohton? ?i str?in?, universul fic?ional al Adrianei Bittel transpune textual realitatea (i)mediat? cu precizia unei camere de luat vederi ?i cu acurate?ea unui ochi fotografic. Acuitatea privirii, a?a cum Monica Lovinescu apreciaz?, r?m?ne un procedeu primar ?n demersul textualiza(n)t al banalit??ii cotidiene. Pornind de la aceste premise, printr-o incursiune ?n dialectica celor mai m?runte forme ale realit??ii cotidiene, descoperim c?, de cele mai multe ori, universul prozastic al Adrianei Bittel – predilect citadin, care valorific? mitul ?Marelui Ora?” printr-un periplu continuu p?n? ?n cele mai mici forme ale realit??ii bucure?tene - se contureaz? ?n jurul unui personaj feminin. De aici ?i tendin?a femeii-autor de a se (re)descoperi, prin modul autentic ?n care ?investe?te scrierea ?i scriitura cu dimensiunile unui act existen?ial major, (...) definindu-se, din perspectiva sa, ca o fiin?? care inscrip?ioneaz? ?i se inscrip?ioneaz?”, drept pentru care, vom vedea, nu este singular cazul ?n care, autoarea apare cu numele ?n text. ?n aceast? direc?ie prinde contur traiectul lucr?rii de fa??, care ??i propune cartografierea ipostazelor personajului feminin care completeaz? profilul epicii Adrianei Bittel.L?s?nd locul unei discu?ii mai ample cu privire la abordarea feminist? a prozei feminine care a dat na?tere ?n anii '80 unor polemici sau unor schimburi de replici precum cazul bine cunoscut dintre Peggy Kamuf ?i Nancy Miller cu privire la statutul femeii-autor prin care Kamuf sublinia c?: ?interesul pentru femeile scriitoare a fost pur ?i simplu o versiune feminist? a unui umanism tradi?ional, liberal, pe care Facault l-a demontat demult.Miller, ?n schimb, a crezut c?, indiferent de ceea ce ar putea Kamuf considera teoretic corect, feministele ?nc? mai au nevoie s? militeze ?n numele femeilor scriitoare, altfel aceste femei ar fi cur?nd uitate, pierdute ?n istorie. A ignora femeia scriitoare ?nsemna s? joci direct ?n m?inile tradi?iei sexiste,”Viz?m cu prec?dere reliefarea modalit??ii de construc?ie a personajului din proza Adrianei Bittel ?i ipostazele ?n care acesta se concentreaz?. Interesant ?n acest context ?i consemnarea unei simptomatologii a traumei, atent ?i riguros analizat? de c?tre Briena Vaido?, pentru care cadrul oprimant generator de situa?ii dezumanizante favorizeaz? instalarea acestei traume tradus? prin oscil?ri identitate, ?i instabilit??i emo?ionale, astfel ?nc?t ?personajul feminin al Adrianei Bittel este, fie robit de munca ?n jurul familiei ?i a copiilor, cu o sexualitate tratat? ca marginal?, sau este singur?, marginalizat? ?i nedorit? din pricina lipsei unor tr?s?turi feminine obligatorii pentru a fi acceptat?, ca ur?ta Coca din Fototeca.”Proza Adrianei Bittel relev? multiple fe?e ale feminit??ii tratate din unghiuri diferite: de la femeia sufocat? de treburile casnice ?i de ?ngrijirea copiilor, la femeia-corector sau scriitoare, la femeia misterioas? sau sofisticat?, p?n? la imaginea adolescentin?, chiar de copil marcate de un spirit rebel, r?zvr?tit ?ntr-o societate care oprim? dreptul libert??ii de exprimare. Toate aceste ipostaze apar ?n procesul transpunerii banalit??ii cotidiene ?n text, ?n factur? neomodernist? ?i cu accente stilistice ale Noului Roman Francez. De apreciat este modul ?n care prozatoarea reu?e?te, ?n chip recuperator, s? plaseze ?n centrul interesului activit??i ?i ac?iuni simple, ignorate sau neluate ?n seam? ale femeii, – drumul spre serviciu, activit??i casnice, de aprovizionare cu cele necesare – toate relatate pe un ton normal, firesc ?i s? le transforme ?n evenimente fic?ional. Eugen Simion, ?n cele c?teva pagini ?n care contureaz? profilul scriitoarei, apreciaz? tocmai naturale?ea confesiunii epice, pe ?un ton normal de relatare ?ntr-o proz? care nu face abuz de introspec?ie, nu folose?te c?tu?i de pu?in parabola, nu umfl? textul cu considera?ii de ordin intelectual ?i nici nu ordoneaz? faptele ?ntr-o fic?iune larg? ?i simbolic?”. De asemenea, Eugen Simion descrie ?n c?teva linii tiparul personajului feminin, caracterizat ?n mare parte de prezen?a unei femei culte ?ndr?gostite, care nu are curajul s?-?i duc? la cap?t aventura ?i se refugiaz? ?n spa?iile securiza(n)te ale livrescului, autoarea relu?nd, ?n opinia criticului, ?din unghi modern, ?n planul crea?iei, psihologia feminit??ii vis?toare ?i p?guboase. Prozele cele mai bune din carte descriu aceste tragedii ?n?bu?ite ale sufletului hr?nit de lectur?”. Pornind de la aceste considera?ii, ne propunem detalierea ipostazelor ?n care feminitatea r?zbate din text, corelate cu exemple concrete din volumele de proz? scurte, dar ?i specifice universului romanesc din Fototeca.O prim? imagine a femeii descrise de Adriana Bittel ?i a c?rei prezen?? guverneaz? narativ ?n numeroase povestiri este cea a so?iei ?i mamei implicat? p?n? la epuizare ?n treburile casnice, familiale. ?n aceast? ipostaz? o reg?sim pe Lia din Vara, vara cu tutun (vol. Somnul dup? na?tere) care, de?i ?nc? t?n?r?, e cople?it? de treburi ?i responsabilit??i, de infidelitatea so?ului, de ?nghesuiala apartamentului ?n care locuie?te al?turi de p?rin?i, so? ?i copil, a?a cum, de altfel, realitatea regimului totalitar o impunea: ?cel mai greu ?i era femeii ?nc? tinere care-i iubea ?i-i ?ngrijea pe to?i, c?nd, ?ntoars? de la serviciu ?nc?rcat? de saco?e, auzea de pe sc?ri zvonul de ceart? din apartament, ?ipetele copilului ?i vocea ?ng?lat? de b?utur? a so?ului, bodog?neala mamei ?i ordinele tat?lui.” (p. 102)Tonul relat?rii este ?i aici unul normal, lipsit de iluzii ?i f?r? disperare, iar modul ?n care autoarea ??i construie?te personajul ofer? acestuia o cale de salvare: Lia evadeaz? din realitatea ap?s?toare, profit?nd de plecarea familiei ?n vacan??, iar odihna devine acum un vis ?mplinit, un vis consumat ?n feeria ?Ora?ului de la Mare” prin care se perind? ?n mod imaginar. De fapt, majoritatea personajelor Adrianei Bittel aflate ?n aceast? ipostaz? g?sesc o cale eliberatoare ?i, de cele mai multe ori, este cea a lecturii sau a scrisului, cum se ?nt?mpl? ?i ?n cazul personajului-narator din Examenul radiologic, din acela?i volum. Femeia prezentat? aici, ?n aceea?i ipostaz? a mamei ?i so?iei dep??it? de ?ndatoriri, condi?ie care o ?mpiedic? ?i ?i suprim? dorin?a scrierii unei povestiri despre o cer?etoare. Aceasta ?ncheag? mental firul epic zi de zi, dar este mereu ?ntrerupt? de solicit?rile vie?ii de zi cu zi, ajunge p?n? ?n punctul delirant ?n care cuvintele ?i elementele nara?iunii imaginate se amestec? ?n discursul personajului: ?Diminea?a - du?ul, P?ine - Lapte - Aprozar, b?tr?na cer?etoare se a?eza ?n col? la Drept, nu, nu era bine, studen?ii nu dau poman?, m? ?ntorceam acas?, trezeam copilul, oala sp?lat ?mbr?cat, masa de diminea??, medicamentele tatii.” (p. 116)Spre final, afl?m c? personajul poart? acela?i nume ca autoarea ?i c? vede ?n actul scrierii o isp??ire existen?ial?, o salvare a sufletului, un suflet hr?nit de lecturi infinite:?Iubirea, scheletul ?i nervii ?i s?ngele meu sunt hr?nite cu scrisul lor, Paul Georgescu, Gogol, Hesse..., James..., Mann..., L. Raicu..., Rilke... ?i se v?d clar alveolele avide s? soarb? alte c?r?i, s? se imprime de pecetea altor nume, aceast? sete e boala mea, ?i recuno?tin?a pentru Ei, ?i dorin?a de isp??ire prin scris.” (p.121).Identific?m ?n aceast? confesiune conturat profilul de scriitor al autoarei Adriana Bittel, textualizat, transpus autentic ?n scriitur? drept un spirit impregnat de lectur?, fapt confirmat de aparatul critic. O atare descenden?? livresc?, dup? cum bine observ? Alex. ?tef?nescu, ??n afar? c? asigur? t?ietura impecabil? a nara?iunii, este, de multe ori, ?nsu?i subiectul prozei. ?n centrul a numeroase povestiri se afl? un personaj feminin care cunoa?te mai bine realitatea livresc? dec?t realitatea. C?nd iese din lumea c?r?ilor, acest personaj e st?ngaci ?i ineficient ?n confruntarea cu via?a.” Cartografierea ipostazelor feminine ale prozei Adrianei Bittel dezv?luie un destin livresc conturat ?n jurul majorit??ii personajelor. Fie c? ?ntruchipeaz? un scriitor sau o copil? care scrie compuneri (?n Tibia ?i peroneul), fie c? profeseaz? drept corector (Ana Munteanu) ori responsabila Fototecii (Coca), sau pur ?i simplu o adolescent? cu un traiect scriitoricesc ratat (Lupt?tori la pensie), o t?n?r? iubitoare de biblioteci (Numele, G?rla ?i Iordanul), sau o femeie matur? (Eugenia Petrovici din Mutarea accentului pe frunze), fiecare este ?nconjurat? de c?r?i, se refugiaz? ?n lectur? ca principala poart? transgresiv? eliberatoare. Iar de cele mai multe ori livrescul este pur ?i simplu o component? a existen?ei feminine, ?ntr-un mod c?t se poate de firesc, care nu are inten?ia s? contrasteze ipostaza femeii casnice, spre exemplu.Eugen Simion remarc? interesul Adrianei Bittel de a relua ?n spirit modernist ?psihologia feminit??ii vis?toare ?i p?guboase. Piesele cele mai bune din carte transcriu tocmai aceste tragedii ?n?bu?ite ale sufletului hr?nit cu lecturi.” Dincolo de aceast? dimensiune, universul prozastic al scriitoarei ?n discu?ie aduce ?n prim plan imagini ale femeii familiste ?i gospodin? – t?n?r? sau mai ?n v?rst? - , ale femeii simple, anonime, a c?rei existen?? se deruleaz? pe fundalul mohor?t al comunismului ?i adesea cuprins? de un sentiment al dezn?dejdii, umilin?ei. Chiar ?i a?a, aceast? femeie nu face pa?i ?napoi ?n via??, nu se resemneaz?, ba chiar r?vne?te dup? ea, a?a cum face ?i personajul din Cum ?nc?run?e?te o blond?: ??i, st?nd aici pe culoar, ?i se face dor de oboseala de la unsprezece noaptea, c?nd pui vasele la loc ?n dulapul din buc?t?rie ?i ?nvele?ti b?ie?ii, de zorul de diminea??, de certurile pitore?ti din autobuz, de satisfac?ia unor lucruri ob?inute cu efort ?i c?rora nu le-ai da drumul din cioc orice ?i s-ar spune.”(p. 15)La un alt pol fic?ional se creioneaz? profilul femeii r?zvr?tite, de multe ori surprins la v?rsta copil?riei ( Ana Munteanu din Supliciu prin speran??, Alice din Alice ?n Bariera Vergului), dar mai ales ?n ipostaza adolescentei a?a cum este cazul Ilariei din Destul nu-i destul. Nevoit? s?-?i petreac? timpul c?teva s?pt?m?ni ?n casa unei familii burgheze plecate ?n vacan??, Ilaria, personajul central, se refugiaz? ?ntr-un balcon situat deasupra unei guri de aerisire, acesta fiindu-i singurul loc ?n care nu se simte sufocat? de opulen?a decorului interior. Acustica tunelului de aerisire face ca voci ale etajelor inferioare s? fie auzite de Ilaria, ?n mod neinten?ionat, dar care ajung s? constituie unica leg?tur? cu lumea exterioar? a tinerei. A?a cum observ? Adrian O?oiu ?ntr-o detaliat? analiz? a povestirii sub acest aspect, vocile sunt percepute ca acte de vorbire f?r? corporalitate, dat fiind faptul c? Ilaria nu cunoa?te nimic despre vecinii pe care ?i aude. Ace?tia sunt contura?i ?n imagina?ia fetei doar prin intermediul vocii, stabilindu-se ?ntr-un raport al non-identit??ii permanent, fapt care declan?eaz? revolta tinerei:? (...) nu, n-o s? mi se bage pe g?t a?a ceva, eu o s? fac focul mare, s? clocoteasc?, s? sar? capacul, pentru mine destul nu-i destul, trebuie s? existe ceva care s? salveze tot restul, s? ?tii pentru ce supor?i. Ceva care nu poate fi descoperit a?a, de unul singur. Acum ?i vine Ilariei ?n minte c? nu-i cunoa?te, c? nu i-a v?zut pe niciunul din posesorii vocilor din tunel. ?i nici pe Dan. Alc?tui?i din zgomote ?i vorbe iute pieritoare, din litere. ?i dac? ea m?car ?i-i poate ?nchipui, ei n-au niciunul habar de existen?a unei tinere numit? Ilari (p. 32.)Un caz ?i mai interesant este cel al tinerei prezentate ?n povestirea Numele a c?rei revolt? ?i r?zvr?tire se adreseaz? instan?ei narative printr-un proces metaleptic ascendent. ?n drum spre cas?, ?n compartimentul trenului, t?n?ra Sara reflecteaz? la statutul s?u de personaj care i-a fost atribuit ?n fic?iune. De?i este personajul-narator al fabulei, aceasta ??i descrie rolul ca fiind unul episodic, care s? gr?beasc? oarecum deznod?m?ntul ?i s? ?dezambiguizeze” aspectele diegetice. Refuzul vehement al acesteia de a l?muri ambiguit??ile fic?iunii ?i, implicit, fa?? de ?ndeplinirea sarcinii care i-a fost atribuit? ?n povestire, tr?deaz? o r?zvr?tire fa?? de instan?a narativ?, fapt ce demasc? un act metaleptic de natur? ascendent?, conform taxonomiei prezentate anterior:??n compartimentul de clasa a II-a, cu t?mpla rezemat? de mu?amaua lipicioas?, m? g?ndesc la Ilie ?i Ernst, la Inge Pfeil ?i so?ul ei, ca la personajele unei drame schematice ?n care mi s-a distribuit un rol episodic, sub posibilit??ile mele. Apar ?n scen? doar la ?nceput ?i la sf?r?it, ?n restul timpului a?tept?nd ?n cabin?. S? dormitez, s? cos, s? repet alte roluri, mai interesante, ?ntre iarna lui '41 ?i vara lui '82, c?nd trebuie s? intru iar ?n scen? ca s? precipit finalul ?i s? limpezesc ambiguit??ile. Ei, uite c? nu vreau s? limpezesc nimic. Eu vreau acas?” (p.54).Demersul transgresiv este dus la extrem ?n finalul povestirii c?nd, tot ?n spectrul unei metalepse ascendente, personajul central ironizeaz? cu fine?e statutul instan?ei narative ca autoritate superioar? ce de?ine controlul total al fic?iunii ?i care ??i manevreaz? cu talent de p?pu?ar personajele-i aflate ?n palm?, inten?ion?nd s?-i g?seasc? un ?nume simpatic”: ?M? clatin ame?it?, simt conul de sticl? cum coboar?, ?nc? pu?in ?i voi fi acolo ?mpreun? cu ai mei. Vom avea timp destul de dormit, de r?spuns, de fumat, de r?st?lm?cit ?i poate p?n? la urm? vom inventa ?i un nume simpatic pentru cel ce ne ?ine ?n palm?, posesorul punctului de vedere cuprinz?tor”(p.55).Femeia-copil din proza Adrianei Bittel prinde contur ?n planul amintirii a?a cum se ?nt?mpl? ?n Vili ?n lucruri, cea mai recent? povestire a scriitoarei care surprinde farmecul ?i impactul emo?ional al unui nume impregnat ?n lucruri – ?vaza Delavili” -, dar mai ales rela?ia de tov?r??ie cu femeia Ida, proprietara casei ?n care personajul narator a copil?rit ?i fa?? de care se ?ndep?rteaz? din liceu, reg?sind-o la maturitate, dup? mul?i ani de la moartea ei, ?n lucrurile Delavili pe care i le las? mo?tenire.O alt? ipostaz?, dincolo de femeia ?ndr?gostit? ?n van ( personajul din Cehov, am cerut obosit? sau Gela din Eideic ?i parfumat), ?nt?lnim imaginea femeii misterioase, chiar fatale: Iulia (Iulia ?n iulie). Prezen?a acesteia ?n sediul unit??ii bancare declan?eaz? reverii ?i fantezii personajelor care o percep drept o fiin?? metafizic?, superioar?, dintr-un alt univers. Traiul zilnic ?i rela?iile colegiale al celor patru func?ionari de banc? - Norbert Micl?u?, Filip Cornea, Alecu Stere ?i Domnul Tudose – sunt date peste cap ?n ?ncercarea zadarnic? de a descifra mistica existen?ial? a Iuliei. Romanul Fototeca surprinde feminitatea ?n multiple ipostaze. Cea mai complex? este cea a Coc?i, personajul principal, o prezen?? deloc feminin?, al c?rei chip se ascunde ?n spatele ochelarilor de mioap?, marginalizat? prin ur??enia cu care o percep ceilal?i, ?ns? fa?? de care aceasta nu ?ncearc? s? se ajusteze pentru a se ?ncadra modelului stereotipic, a?a cum face Lucre?ia, preocupat? continuu a corespunde idealului socialist al vremii, dar f?r? succesul a?teptat. Limbajul acesteia, plin de lozinci ale con?tiin?ei comuniste, reprezint? o fin? ironie la adresa sistemului:?Dragi p?rin?i, ?in s? v? exprim ?n fa?a tuturor ?ntreaga gratitudine pentru efortul pecuniar f?cut ?n beneficiul meu ?i v? asigur c? voi depune toat? str?duin?a pentru a fi la ?n?l?imea ?ncrederii ce mi-o acorda?i.” Se ciocneau paharele. P?rin?ii l?crimau. Se aplauda. ?Prosperitate ?i succes!” mai ad?uga vorbitoarea la ?ncheiere, tr?g?ndu-?i cu modestie scaunul sub fund ?i ?n?f?c?nd copanul rumen, stropit cu mujdei.” (p.66)Coca echivaleaz? cu imaginea femeii ne?mplinite, mereu ?n umbra propriei vie?i, dar care pare c? nu se las? cople?it?, z?mbe?te de suprafa?? ci g?se?te mereu o cale de a surmonta propria-i condi?ie, ar?t?ndu-se mul?umit? chiar de traiul ei, f?r? a se preocupa at?t de mult de aparen?e ?i de opinia celorlal?i ?n opozi?ie total? cu imaginea Irinei, fata boem?, mereu ?n centrul aten?iei ?nc? din adolescen??, a c?rei febrilitate contrasteaz? calmul Coc?i, ?ns? la maturitate, acest raport se r?stoarn?:?(...) curiera, ajuns? ?ntre timp la fototec?, era mul?umit? de via?a ei, se scosese singur? din competi?ie, pe c?nd cealalt?, ?n plin? curs?, se sim?ea ?ncet-?ncet ?nseriat?, modelat?, ?n r?ndul lumii, m?r??luind cu directorul, profesoarele la menopauz?, inspectorii ?colari, ?ntr-o caden?? ?uierat? din afar?. Coca n-avea nici o preocupare de aspectul ei exterior, ??i uitase ?i ziua de na?tere (...). Avea un loc al ei, nejinduit de nimeni.” (p.61-62)A?adar, reg?sim ?n proza Adrianei Bittel diverse fe?e ale feminit??ii prin care se ?ncearc? alc?tuirea identitar? a femeii ?i care trateaz? dintr-o perspectiv? multilateral? a condi?iei acesteia pe fondul auster al istoriei, m?cinat? de o ?traum? psihologic? greu vindecabil?, o emancipare for?at? ?i de fa?ad? a femeii, o constr?ngere a literaturii ?n tiparele str?mte, de lemn, ale ideologiei staliniste din 48 pana in 65 al?turi de iluzii de libertate sf?r?mate si o libertate ?nl?n?uit? de ideologia comunist?.” Toate ipostazele ?n care eul feminin este surprins, de la crize identitare, la incomunicare ?i situa?ii tragice atenuate ?n spirit ironic, subscriu direc?iei neomoderniste la al c?rei ?ntemeiere canonic? proza feminin? particip? activ, implicat, dar mai ales parodic asumat. ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download