STATUTUL MUNICIPIULUI ORADEA



MUNICIPIUL ORADEA

STATUTUL MUNICIPIULUI ORADEA

2011

CUPRINS:

ETIMOLOGIA TOPONIMULUI ORADEA pag. 3

CAPITOLUL 1 DATE GEOGRAFICE pag. 4-8

CAPITOLUL 2 ORADEA DE-A LUNGUL TIMPULUI. pag.8-17

ISTORIE ŞI SOCIETATE

CAPITOLUL 3 POPULAŢIA MUNICIPIULUI pag. 18-24

CAPITOLUL 4 AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE pag. 24-26

CAPITOLUL 5 ÎNSEMNELE MUNICIPIULUI ORADEA pag. 26

CAPITOLUL 6 CĂI DE COMUNICAŢIE pag. 27

CAPITOLUL 7 SERVICII DE UTILITĂŢI PUBLICE pag. 29-39

CAPITOLUL 8 ZONE DE PROMENADA pag. 40

CAPITOLUL 9 PATRIMONIUL MUNICIPIULUI ORADEA pag. 41-44

CAPITOLUL 10 BUGETUL MUNICIPIULUI ORADEA pag. 45

CAPITOLUL 11 ECONOMIA pag. 46-49

CAPITOLUL 12 COOPERARE INTERNA ŞI INTERNAŢIONALA pag. 49

CAPITOLUL 13 ÎNVĂŢĂMÂNTUL pag. 50-51

CAPITOLUL 14 OCROTIREA SĂNĂTĂŢII ŞI PROTECŢIE SOCIALĂ pag. 52

CAPITOLUL 15 CULTURA ŞI ARTA pag. 54-61

CAPITOLUL 16 ARHITECTURA ŞI TURISM pag. 62-69

CAPITOLUL 17 ACTIVITATEA SPORTIVĂ ÎN ORADEA pag. 69-72

CAPITOLUL 18 TITLURI ONORIFICE pag. 72-73

CAPITOLUL 19 CONSULTAREA CETĂŢENILOR pag. 73

CAPITOLUL 20 MASS MEDIA pag. 73-77

CAPITOLUL 21 ORGANIZAŢII NEGUVERNAMENTALE, SINDICATE pag. 77-78

ETIMOLOGIA TOPONIMULUI ORADEA

Etimologia toponimului Oradea nu este cunoscută cu exactitate. În 1658 a fost pentru prima dată consemnată forma denumirii româneşti Oradea, de către cărturarul Miron Costin în Letopiseţul Ţării Moldovei şi redescoperită de Nicolae Iorga. Se presupune că aceasta denumire provine din combinarea cuvintelor turceşti 'oreada/oraya'(în acel loc) cu denumirea maghiară a oraşului, Várad. "Orad" seamănă foarte mult cu "Várad", denumirea ungurească veche. După expediţia turco-tataro-moldo-valahă din 1658, soldaţii turci i-au auzit pe localnici ca rostesc "Várad" şi au preluat sunetul ca familiarul "orad", prin ceea ce se numeste "etimologie populară". Numele unguresc Várad împreună cu "orad", "orada" şi "oraya" a dat forma "Oradia", pătrunsă apoi şi în limba română ca urmare a cooperării româno-turce din acea perioadă, trupele auxiliare moldo-valahe însoţindu-i pe turci cel puţin în expediţia din 1658.

Denumirea originală "Oradia" s-a pierdut apoi în negura timpului, stăpânirea turcilor asupra Oradiei durând doar trei decenii. Turcii au fost alungaţi de către austrieci - care numeau oraşul Wardein - după ce au distrus tot oraşul. În secolul al XIX-lea, de exemplu, denumirea "Oradia" nu mai exista. Prima carte tipărită la Oradea în limba română - cert atestată - figurează ca fiind tipărită în 'Urbea Mare'. E vorba de volumul "Biografiile celor vestiţi români şi române" de preotul Ioan Munteanu, din 1859. Cea mai veche hartă în care oraşele transilvane au nume româneşti consemnează Varadia Mare, nu Oradea Mare, Varadia fiind un nume de localitate mai comun, existent şi în alte regiuni. Atât Urbea Mare cât şi Varadia Mare sunt etimologii populare după Nagy-Várad, adică după denumirea maghiară, pe atunci dominantă.

Cel mai probabil, marele istoric Nicolae Iorga redescoperă vechea formă "Oradia" în opera lui Costin şi aşa se face ca, după Primul Război Mondial, în 1919, când Regatul României preia oraşul - majoritar de limba maghiară pe atunci - forma Oradia Mare redevine denumire oficială românească. Aşa apare şi pe primele cărţi poştale din 1921. În câţiva ani devine Oradea Mare şi apoi doar Oradea.

CAPITOLUL 1

DATE GEOGRAFICE

Aşezarea geografică

Municipiul Oradea este aşezat la intersecţia paralelei de 47°03’ latitudine nordică, cu meridianul de 21°55’ longitudine estică, aflându-se, ca poziţie matematică, în emisfera nordică, în fusul orar al Europei Centrale Oradea a fost fondată şi dezvoltată ca oraş pe terasele din stânga Crişului Repede, răsărind pe linia de contact dintre Câmpia de Vest şi piemonturile ce sprijină Munţii Apuseni. La altitudinea medie de 126 m deasupra nivelului mării, Oradea se găseşte la deschiderea Văii Crişului Repede spre câmpie, intr-o zonă de contact între prelungirile Munţilor Apuseni şi Câmpia Banato-Crişana, arie de trecere de la relieful deluros (Dealurile Vestice, Dealurile Oradiei, Dealurile Gepişului) către cel de câmpie. Cea mai mare parte a municipiului Oradea se plasează între altitudinile de 110 m şi 146 m. La partea de nord şi nord-est se află într-o zonă colinară cu altitudine cuprinsă între 140 şi 283 m. Situat la numai 13 km de graniţa de vest a României, municipiul Oradea, reşedinţa administrativă a judeţului Bihor, ocupă o poziţie central-europeană privilegiată, constituind un important nod de comunicaţii. Municipiul Oradea se află la următoarea distanţă de capitalele regiunii: Bucureşti (581km), Belgrad (335km), Budapesta (261km), Bratislava (458km), Viena (501km), Zagreb (599km), Praga (786km).

[pic]

[pic]

Suprafaţa şi configuraţia terenului

Suprafaţa totală, împreună cu zona limitrofă, este de aproximativ 11. 556 ha, iar împreună cu Zona Metropolitană, de aproximativ 791,91 km², ceea ce îl plasează între primele 10 oraşe ale Romaniei, din punctul de vedere al întinderii.

Configuraţia preponderentă a terenului este plană (şes), cu predominante forme relevante de dealuri joase la nord, acoperite cu pomi fructiferi.

De-a lungul râului Crişul Repede se disting zone compacte împădurite cu pomi. În zona Metropolitană există şi porţiuni mai mari de terenuri împădurite. Suprafeţele cultivate sunt în număr redus comparativ cu cele cu construcţii, însă suficiente pentru gospodăriile private, particulare.

[pic]

APE

Prin municipiul Oradea trec râul Crişul Repede, pârâul termal Peţa, precum şi pârâurile Paris, Sălbatic, Adona, toţi afluenţi ai Crişului Repede. Râul Crişul Repede străbate oraşul chiar prin centru, creând o luncă în centrul istoric al oraşului.

În anii 1980, în dreptul satului Tileagd s-a construit primul hidrobaraj pe Crişul Repede.

FLORA şi FAUNA

În numeroase zone ale oraşului cresc arbori de magnolii, iar în apropiere de Oradea există o pădure relativ întinsă de foioase. Râul Crişul Repede a creat în mai multe zone o luncă, unde vegetaţia este tipică acestui relief. Animalele sălbatice lipsesc aproape în totalitate, existând totuşi grupuri de rozătoare şi mamifere mici,( precum şi căprioare, în pădurea Felix de lângă oraş), dar sunt şi unele reptile cum ar fi şopârla şi şarpele de apă care se află îndeosebi pe malurile Crişului Repede. Dintre mamifere putem aminti şi vidra. În Crişul Repede trăiesc deasemenea mai multe specii de peşti , cum ar fi : Avat, Biban, Caras, Crap, Lin, Păstrăv, Roşioara, Somn, Salau, Ştiuca, Clean ş.a.

CLIMA şi PRECIPITATII

Clima oraşului este determinată de Vânturile de Vest, fiind aşadar o climă temperat continentală, cu o temperatură medie anuală de 10,3°C, pentru luna iulie media nedepăşind 21°C, în timp ce în ianuarie se înregistrează o medie de -1,7 °C. Precipitaţiile înregistrează o medie anuală de 585,4 mm, destul de ridicată pentru o zonă de câmpie similară.

Temperatură medie anuală

|Temperatură medie a aerului (media lunară şi anuală)* |

|Perioada |Ian |Feb |Mar |Apr |

|1 |Oradea |1.490 (1,8 %) |35.419 (42,2 %) |46.957 (56,0 %) |

[pic]

Structura populaţiei pe sectoare economice în

municipiul Oradea (2002)

După cum se poate observa, profilul economic al populaţiei municipiului Oradea este dominat de activităţi legate de sectorul terţiar (servicii), urmat de sectorul secundar, în timp de activii din sectorul primar deţin doar 1,8 % din totalul populaţiei ocupate.

3.3. Structura etnică a populaţiei

După cum se poate observa, populaţia dominantă în municipiul Oradea este de etnie română, deci românii sunt majoritari înregistrând o pondere de peste 70 %. Fără îndoială însă, alături de românii majoritari trăiesc şi alte minorităţi naţionale, care contribuie astfel la formarea unei individualităţi specifice în municipiul Oradea. Între aceste minorităţi cei mai însemnaţi ca proporţie sunt maghiarii (27,6 %), urmaţi de ţigani, germani, slovaci, evrei şi alte etnii.

Structura etnică a populaţiei municipiului Oradea (2002)

|Pop|Români |Maghiari |Ţigani |

|. | | | |

|tot| | | |

|ală| | | |

|  |Partidul Naţional Liberal |10 |  |  |

|Stema din perioada 1712-1918 |Stema din perioada 1918-1940 |Stema din perioada 1947-1989 |Stema |Drapelul oficial al oraşului |

| | | |după 1989 |Oradea |

| | | | |după 1989 |

CAPITOLUL 6

CĂI DE COMUNICAŢIE

CĂI AERIENE

Oradea dispune de Aeroportul Internaţional Oradea, ce deserveste companii aeriene interne şi externe, fiind principala poartă de intrare în ţară din zona nord-vestică. În prezent de pe Aeroportul Internaţional Oradea compania Tarom efectuează zboruri interne zilnic, iar companiile Carpatair şi Club Air efectuează curse regulate spre diferite destinaţii din Germania, Italia, Franţa, Grecia (Milano, Torino, München, Düsseldorf, Paris, Atena, etc.). De asemenea compania Ţiriac Travel efectuează ocazional zboruri particulare.

CĂI FEROVIARE

Oradea reprezintă cel mai important nod feroviar din nord-vestul ţării. Este tranzitat de Magistrala Principală 300 Bucureşti-Oradea.

Încă de la sfârşitul veacului al XIX-lea, Oradea a avut alte două gări în afară de cea centrală, anume Gara Velenţa, care a servit tot mai mult ca triaj pentru traficul de marfă, şi Gara Ioşia. Oradea a avut un sistem feroviar marfar urban de peste 41 km, care din considerente politico-sociale au fost desfiinţate.

Astăzi municipiul dispune de 4 gări:

• Oradea - Gara Centrală (trafic intern şi Internaţional de călători)

• Oradea Est - Velenţa (staţie de triaj şi transport călători-navetişti)

• Oradea Vest - Ioşia (staţie de triaj şi transport călători-navetişti)

• Episcopia Bihor - (punct de trecere a frontierei şi transport călători-navetişti)

Legături zilnice cu Intercity se fac către destinaţiile:

|Timişoara Nord |Satu Mare |Ploieşti Vest |

|Cluj-Napoca |Baia Mare |Sfântu Gheorghe |

|Bucureşti Nord |Suceava |Miercurea Ciuc |

|Braşov |Iaşi |Constanţa |

|Arad | | |

Legături zilnice internaţionale se fac către destinaţiile:

• Acc. Int : Corona - Braşov - Budapesta Est (şi retur)

• IC : Ady Endre - Cluj-Napoca - Budapesta Est (şi retur)

CĂI RUTIERE

Drumurile naţionale şi europene care trec prin Oradea sunt: DN1, DN76, DN79, E60, E79, şi E671

|Distanţa în km faţă de câteva oraşe |

|în judeţ |în ţara |în Uniunea Europeană |în restul lumii |

|Băile Felix – 8 km |Alba Iulia — 278 km |Atena — 1236 km |Istanbul — 1126 km |

|Băile 1 Mai — 4 km |Bucureşti — 574 km |Viena — 483 km |Moscova — 1780 km |

|Salonta — 37 km |Constanţa — 792km |Paris — 1657 km |Chişinău — 705 km |

|Beiuş — 87 km |Cluj-Napoca — 147 km |Roma — 1247 km |New York City — 7205 km |

|Marghita — 56 km |Iaşi — 538 km |Madrid — 2618 km |Tokio — 8733 km |

[pic]

CAPITOLUL 7

SERVICII DE UTILITĂŢI PUBLICE

Serviciile utilităţi publice sunt definite ca fiind totalitatea acţiunilor şi activităţilor reglementate prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate şi interes public general ale colectivităţilor locale cu privire la:

a) alimentarea cu apă;

b) canalizarea şi epurarea apelor uzate;

c) colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale;

d) producţia, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în sistem centralizat;

e) salubrizarea localităţilor;

f) iluminatul public;

g) administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi altele asemenea;

h) transportul public local.

Autorităţile administraţiei publice locale au competenţă exclusivă, în condiţiile legii, în tot ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi publice, precum şi în ceea ce priveşte crearea, dezvoltarea, modernizarea, administrarea şi exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice.

Gestiunea serviciilor de utilităţi publice reprezintă modalitatea de organizare, funcţionare şi administrare a serviciilor de utilităţi publice în scopul furnizării/prestării acestora în condiţiile stabilite de autorităţile administraţiei publice locale.

Gestiunea serviciilor de utilităţi publice se organizează şi se realizează în următoarele modalităţi:

a) gestiune directă;

b) gestiune delegată.

ALIMENTARE CU APĂ

Serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare face parte din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice şi cuprinde totalitatea acţiunilor şi activităţilor prin care se asigură satisfacerea nevoilor colectivităţilor locale.

Compania de Apă Oradea SA

Forma actuală de organizare şi obiectul de activitate al companiei - alimentare cu apă potabilă, preluare şi epurare ape uzate - este rezultatul unor etape îndelungate de transformări impuse Odată cu dezvoltarea municipiului Oradea, având următoarele repere în timp:

Istoria “ Uzinei de apă” a oraşului.

În anul 1817 magistratura oraşului s-a exprimat despre importanţa apei bună de consum. Până in anul 1888 a avut loc crearea planurilor cu privire la executarea unei reţele de apă potabilă. Primele proiecte au luat ca punct de pornire fântânele Bóné , datorita faptului ca Crişul din secolul XIX era prea poluat. Din motive de debit si distanţa mare fata de centrul urbei a fântânelor a suspendat punerea in opera a proiectului. Astfel prima conductă de apă din Oradea a fost executată de MÁV ( Căile Ferate Maghiare) in anul 1874. Punând in funcţiune staţia de pompare din imediata vecinătate a ştrandului de azi, şi transportul apei prin conducte de fontă până la depoul de locomotive. În anul 1884 prin decizia consilierilor oraşului a luat fiinţă comisia de “ execuţie a conductelor de apă “ În anul 1893 s-a început investiţia. În anul 1894 Oradea avea o reţea de conductă din fontă, avea o lungime de 52 km.

Prin punerea în exploatarea si “ Uzina noua de apă “ pe malul drept a Crişului in 1910 debitul apei a ajuns pana la 250 l/s deschizând astfel calea pentru dezvoltarea industriei. Din anul 1920 consumatorii Oradiei sunt contorizaţi.

În anul 1913 se inaugurează prima reţea de canalizare care este legata de o staţia de epurare moderna. Paralel cu conductele de canalizare se pune în folosinţă şi reţeaua de apă pluviala

Acest sistem dublu este unul dintre cele mai moderne din Europa a anilor 1910.

• 1894 - se pune în funcţiune prima sursă de alimentare centralizată cu apă potabilă, amplasată pe locul actualei Staţii de Pompare nr. 3, un rezervor de stocare al apei cu un volum de 2.000 mc. şi reţelele de distribuţie aferente

• .2003 - prin hotărârea Consiliului Local nr. 311 din 24.04.2003 se înfiinţează Regia Apă-Canal Oradea ca urmare a predării distribuţiei energiei termice de la R.A. Apaterm Oradea la S.C. Electrocentrale Oradea.

• 2006 – prin hotărârea Consiliului Local nr. 2 din 11.01.2006 se înfiinţează S.C. Compania de Apă Oradea S.A.

La începutul anului 2010, S.C. Compania de Apă Oradea S.A. avea în exploatare următoarele capacitati:

- 2.100 l/s captare-tratare-pompare apă potabilă  : (uzina 1 – 600 l/s, uzina 2 – 250 l/s, uzina 3 – 150 l/s, uzina 4 – 500 l/s, uzina 5 – 600 l/s)

- 613 km reţele de transport şi distribuţie apă

- 80 Staţii de hidrofor

- 412 km reţele canal menajer

- 331 km reţele canal pluvial

- o staţie de epurare având o capacitate de epurare mecano-biologica a apelor uzate de 2.200 l/s, deservind cca. 230.000 locuitori

- 10 Staţii de pompare ape uzate şi 5 Staţii de pompare ape pluviale

Populaţie deservită pe raza municipiului Oradea până la data de 01 Ianuarie 2010:

- 190.025 locuitori branşaţi la Reţeaua de apă potabilă;

- 181.802 locuitori racordaţi la Reţeaua de canalizare.

Date de referinţă

S.C. Compania de Apă Oradea SA, cu sediul în Oradea str. Duiliu Zamfirescu nr. 3, cu un capital social de 12.000.800 lei îşi desfăşoară activitatea în baza Legii  31/1990 republicată  privind societăţile comerciale, a Legii 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, a Legii 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare şi OUG 13/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/2006 şi a Legii 241/2006.

Începând cu data de 01.07.2009 Compania este operator regional, 8 comune din Zona Metropolitană devenind acţionari.

Capacităţi de exploatare

Compania de Apă Oradea, cu o experienţă de peste 110 ani în domeniul alimentării cu apă, exploatează în prezent următoarele capacităţi:

Staţii de captare - tratare – pompare apă potabilă : 7 staţii, din care în Oradea – 5 staţii cu o capacitate totală de 2.100 l/s captare-tratare-pompare apă potabilă;

Reţele de transport şi distribuţie apă 882 km, din care

705 Km - în mediul urban (642 Km – Oradea)

177 Km - în mediul rural

Staţii de repompare apă potabilă: 97 , din care în Oradea 80 de staţii de hidrofor pentru apă potabilă;

Reţele canal menajer 502 km, din care:

473 Km în mediul urban (439 Km – Oradea)

29 Km în mediul rural

Reţele canal pluvial 339 km – Oradea

Staţii de pompare în sistemul de canalizare al mun. Oradea: 10 staţii de pompare ape uzate şi 5 staţii de pompare ape pluviale

Staţii de epurare - 3, din care staţia de epurare din Oradea cu o capacitate de epurare mecano-biologică a apelor uzate de 2.200 l/s.

Populaţie deservită

În întreaga arie de operare: Alimentare cu apă: 217.038 locuitori

Canalizare: 196.055 locuitori

În mun. Oradea: Alimentare cu apă: 193.116locuitori

Canalizare: 185.675 locuitori

Gradul de acoperire a serviciului la nivel de Arie de operare este:

Alimentare cu apă: 91,5%

Canalizare: 83%

Consumul mediu al populatiei: 123 litri/om/zi

ILUMINATUL PUBLIC

Serviciul de iluminat public face parte din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice şi cuprinde totalitatea acţiunilor şi activităţilor de utilitate publică şi de interes economic şi social general desfăşurate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale sub conducerea, coordonarea şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale, în scopul asigurării iluminatului public.

În municipiul Oradea, serviciul de iluminat public şi modernizarea acestuia a fost concesionat, în baza unui contract , între Primăria municipiului Oradea şi SC Luxten Lighting Co SA în anul 2001.

Componenţa sistemului de iluminat public în municipiul Oradea:

-stâlpi pentru iluminat - 10 906 buc.

-corpuri de iluminat - 11 570 buc.

-lungime străzi şi alei iluminate - 296,68 km

-puterea instalată - 2 700 Kw.

Puterea instalată pentru iluminatul public al municipiului Oradea era de 2700 KW, ceea ce reprezintă un consum de aproximativ 233,44 W pentru un punct luminos.

Reabilitarea şi modernizarea sistemului de iluminat existent al municipiului Oradea a început în anul 2002 şi continuă permanent, în funcţie de dezvoltarea socio-economică a municipiului şi de resursele financiare disponibile.

Prima etapa s-a derulat între anii 2002-2004, iar a doua etapă a început în 2010 şi continuă pâna în 2012.

Unul din obiectivele importante a fost optimizarea consumului energetic al sistemului de iluminat public. Astfel, folosind echipamente moderne de iluminat, cu fiabilitate mărita, s-a ajuns ca, în 2010, consumul mediu pe corp de iluminat să scadă de la 233,44 W – în 2001, la 130 W – în 2010, deci o scădere a puterii consumate de un corp de iluminat cu cca. 45%.

În 2011, lungimea reţelei de iluminat a ajuns la 330 km, cu perspective de extindere la 450 km, în 2012.

Puterea instalată în 2011 este de 2900 Kw, cu perspective de 3000 Kw în 2012.

Numărul stâlpilor de iluminat este de 13900 bucăţi în 2011, urmărindu-se creşterea numărului acestora la 2650 bucăţi în 2012.

Numărul corpurilor de iluminat este de 15800 buc în 2011, cu perspectivă de 20800 bucăţi în 2012.

Consumul energetic anual al iluminatului public este de cca. 10 mil Kw, cu perspectivă de creştere pâna în 2012 cu cca.15%.

Pe lânga iluminatul stradal, în municipiul Oradea se mai asigură şi iluminatul arhitectural pentru punerea în valoare a monumentelor istorice: Primăria, Teatrul de Stat, Palatul Baroc, Biserica cu Lună şi alte biserici importante.

De asemenea, anual este asigurat iluminatul ornamental cu ocazia sărbătorilor de iarnă, care este diversificat, având diverse forme, cum ar fi: ghirlande, medalioane, figurine pe stâlp, panouri luminoase, plase luminoase, şiruri luminoase, fântâni, conuri de brad, galaxii, însumând o lungime de cca.13 -14km.

TRANSPORTUL PUBLIC LOCAL

Serviciile de transport public local includ serviciile de transport public de persoane, serviciile de transport public de mărfuri, precum şi alte servicii de transport public.

S.C. ORADEA TRANSPORT LOCAL S.A. [pic]

SC Oradea Transport Local SA a fost înfiinţată prin reorganizarea Regiei Autonome Oradea Transport Local (OTL RA) cu rol de operator pentru serviciile locale de transport public şi are sediul în România, municipiul Oradea, str. Atelierelor nr.12. Societatea are în administrare şi exploatare bunuri aflate în patrimoniul propriu, bunuri aflate în proprietate publică sau privată exclusivă a Municipiului Oradea. Acţionarul unic al societăţii este unitatea administrativ-teritorială Municipiul Oradea, reprezentată prin Consiliul Local în calitate de Adunare Generală a Acţionarilor.

Oradea la începutul secolului XX şi-a trăit anii de glorie, cu o dezvoltare industrială foarte bună. S-a pus problema înfiinţării unui transport în comun cu tracţiune electrică prin electrificarea oraşului. Compania Orădeană de Cale Ferată cu Locomotive cu Aburi s-a transformat în Compania de Cale Ferată Oradea. Depoul s-a construit pe strada Şanţului Cetăţii (Vársánc), cu o staţie de alimentare în tensiune continuă de 550V.

Încă de la înfiinţare pentru transportul de persoane pe cele 3 direcţii, lungimea traseelor ajunge la 19,3 km, iar totalul reţelei de cale de rulare, împreună cu cele marfare ajunge la cifra impresionantă de 41,2 km. Totuşi, anii ’50 s-au dovedit a fi anii de glorie ai tramvaielor orădene, atunci s-a revenit la notaţia prin cifre ale celor 10 linii.

Parcul de tramvaie este format din 79 de tramvaie de următoarele tipuri:

- TATRA tip KT4D şi T4D, din care se află în circulaţie un număr de: 61

- SIEMENS ULF din care se află în circulaţie un număr de 10.

Sistemul actual de transport public este prezentat în figura următoare:

Fig. - Linii de transport în comun

Principalele repere în transport comun, staţiile sunt înfiinţate în locaţii atractive, importante din punct de vedere administrativ, economic, educaţional, turistic.

Autobuze

Sistemul actual de transport în comun cu autobuze completează reţeaua de transport fixă de tramvaie, prin dispunerea teritorială a traseelor, asigurându-se transportul cetăţenilor din zonele mărginaşe spre zona centrală deservită de reţeaua liniilor de tramvai, care acoperă inelul zonei centrale, cu o densitate mai mare a populaţiei.

Parcul de autobuze se compune din:

|Nr. crt. |Tip autobuz |Număr |

|1. |Mercedes |20 |

|2. |Liaz 5256 |11 |

|3. |Rocar 412 |5 |

|4. |Rocar 207 |7 |

|5. |Ikarus 260 |9 |

|6. |Renault VI |3 |

|7. |Volvo |12 |

|T O T A L |67 |

Parc autobuze la 30.06.2010.

|Anul |Călători transp. cu |Călători |Total călători |Procentajul |

| |tramvaiul |transp. cu autobuze |transportaţi |călătorilor transportaţi |

| | | | |cu tramvaiele |

|2005 |37.760.046 |23.078.045 |60.838.091 |62,07% |

|2006 |40.544.106 |25.182.783 |65.726.889 |61,69% |

|2007 |41.768.135 |25.155.735 |66.883.870 |62,45% |

|2008 |49.125.917 |18.644.993 |67.770.910 |72,49% |

|2009 |42.988.239 |15.993.595 |58.981.834 |72,88% |

– Statistici călători în perioada 2005 – 2009

Serviciile de transport public local in regim de taxi

În municipiul Oradea sunt emise un număr de 887 autorizaţii taxi pentru transport persoane şi 2 autorizaţii taxi pentru transport bunuri sau mărfuri.

Consiliul local al municipiului Oradea, prin H.C.L. nr. 589 din 31.07.2008, a aprobat un număr maxim de 821 autorizaţii taxi persoane care pot fi atribuite în municipiul Oradea, număr stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr.38/2003, modificată şi completată.

Activitatea de dispecerat taxi, pe raza municipiului Oradea, este asigurată prin dispeceratele: S.C. „City Trans” S.R.L., S.C. „Hello Taxi” S.R.L., S.C. „Savicom Fulger 2000” S.R.L. şi S.C. „Start Taxi 2002 ” S.A., persoane juridice autorizate de Autoritatea de Autorizare.

SALUBRITATE

Salubrizarea Municipiului Oradea este asigurată de către SC RER Ecologic Service SRL, iar dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea de către SC Deraton SA.

In municipiul Oradea operatorul licentiat SC RER Ecologic Service SA presteaza activitatea de salubrizare in baza contractului de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare prin concesiune pe o perioada de 8 ani(2008-2016)

Serviciul public de salubrizare a municpiului Oradea cuprinde:

-salubrizarea menajera

-salubrizarea stradala

-deratizarea, dezinsectia, dezinfectia si tratamente fito-sanitare

Salubrizarea menajeră

Municipiul Oradea are c.c.a 204.000 locuitori înregistraţi în medie pe an, inclusiv flotanţii, din care 29% la case şi 71% în asociaţii de locatari/proprietari.

SC RER Ecologic Service SA a încheiat contracte de salubrizare pentru ridicarea deşeurilor menajere, astfel:

- 3051 cu agenţii economici;

- 790 cu asociaţiile de proprietari, care deservesc un număr de 119.121 persoane fizice;

- 32.264 cu persoanele fizice care domiciliază la case.

   

Cantitatea estimată de deşeuri municipale:

   - deşeuri municipale: 0,9 kg/locuitor/zi, echivalentul a 185,4 tone/zi, 5562 tone/lună, 66764 tone/an, din care: 1613 tone/lună de la case individuale şi 3949 tone/lună de la asociaţii de proprietari/locatari;

   - deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere, provenite de la agenţii economici: 1500 tone/lună.

Greutatea medie specifică a deşeurilor este de 330 kg/m3.

Natura deşeurilor ce sunt colectate:

- deşeuri menajere provenite din sectorul casnic;

- deşeuri asimilabile celor menajere, provenite de la agenţi economici.

Compoziţia medie a deşeurilor municipale este următoarea:

a) hârtie, carton: 9 –11 %

b) sticlă 1 - 3%

c) metale 3 - 6%

d) plastice 8 – 17%

e) textile 6%

f) materiale organice: 32 – 50%

g) altele: 13 – 36%

În cursul anului 2010 a fost preluată întreaga activitate a salubrizării menajere pe raza municipiului Oradea.

Salubrizare stradală

În prezent se salubrizează în municipiul Oradea un număr de 502 străzi, din care:

- 108 străzi se salubrizează mecanizat

- 19 străzi se spală mecanic pe perioada de vară

- 17 străzi se spală alternativ 2 zile/saptămână

- parcările

- 58 străzi se stropesc pe perioada de vară, când temperatura depăşeşte 30 grade Celsius.

În cadrul salubrizării stradale se efectuează măturat staţiile de autobuz, tramvaie, parcări municipiu, artere de intrare/ieşire în/din municipiu, precum şi salubrizarea malurilor râului Crişul Repede, pârâurilor: Peţa, Adona, Crişul Mic, Paris, Pârâul Sălbatic.

În cursul anului 2010, în municipiul Oradea au fost executate şi decontate lucrări de salubritate stradală în valoare de aproximativ 12.000.000 lei.

Cantitatea de deşeuri stradale transportate la depozitul ecologic de catre operator în 2010 este de 13.676.21 tone.

Deratizarea, dezinsecţia, dezinfecţia şi tratamentele fito-sanitare

Realizarea lucrărilor de deratizare, dezinsecţie şi combaterea larvei miniere la arborii de castan de pe raza municipiului Oradea:

- deratizare în parcuri, spaţii verzi întreţinute, cimitire, maluri de ape – în suprafaţă de 130,03 ha;

- dezinsecţie în parcuri, scuaruri, cimitire, maluri de ape – în suprafaţă de 60,94 ha;

- dezinsectie in aliniamente stradale in suprafata de 73,98 ha;

- larvicidare pe luciu de ape: Crişul Repede, pârâul Paris, Peţa, Adona, Sălbatec) - în suprafaţă de 8,7 ha;

- combaterea larvei miniere la arborii de castan din parcuri, scuaruri, aliniamente stradale – în suprafaţă de 33,04 ha.

Valoarea totală a lucrărilor, pentru perioda 2009-2011, a fost de aproximativ 750.000 lei pentru realizarea lucrărilor de deratizare, dezinsecţie şi combaterea larvei miniere la arborii de castan de pe raza municipiului Oradea.

Spaţii verzi din municipiul Oradea

Suprafaţa totală a spaţiului verde din municipiul Oradea este de 663 ha, defalcată astfel:

- suprafaţa spaţiului verde amenajat: 510 ha

- suprafaţa terenurilor degradate ce pot fi amenajate ca spaţii verzi: 66 ha

- cimitire: 87 ha

Informaţii privind tipul de acoperire a zonelor verzi cu diferite formaţii de vegetaţie:

|Semnificaţie |Procent |

|Gazon neamenajat |52 |

|Gard viu – tuns – foioase |15 |

|Gazon parc |15 |

|Coronament grup de arbuşti – foioase |5 |

|Grup de arbori unitar – foioase |3 |

|Teren gol |2 |

|Gard viu – crescut liber – foioase |2 |

|Grup de foioase cu iarba |2 |

|Grup de arbori unitar - conifere |2 |

|Grupuri deschise de arbuşti – foioase |1 |

|Rabate de flori perene |1 |

Parcurile din municipiu Oradea :

|Denumire parc |Suprafaţa |

| |( mp) |

|Parcul 1 Decembrie |81156 |

|Parcul 22 Decembrie |22601 |

|Parcul Petofi |25505 |

|Parcul Traian |6612 |

|Parcul Libertăţii |22898 |

|Parcul Magnoliei |10421 |

|Parcul Teiului |6988 |

|Parcul I.C. Brătianu |65274 |

|Parcul Onisifor Ghibu |7900 |

|Parcul Sala Sporturilor |9000 |

|Parcul Ştrand Ioşia |4000 |

|Parcul Lacul Roşu |7100 |

|Parcul Ghioceilor |13900 |

PRODUCTIE, TRANSPORT, DISTRIBUŢIE ŞI FURNIZARE DE ENERGIE TERMICĂ ÎN SISTEM CENTRALIZAT

Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 139/28.03.2002 are loc înfiinţarea S.C. Electrocentrale Oradea S.A., ca societate comercială pe acţiuni de interes local, persoană juridică cu capital integral al municipiului Oradea. În luna aprilie 2003 a fost preluată de către S.C. Electrocentrale Oradea S.A., de la R.A. Apaterm Oradea, activitatea de distribuţie şi furnizare a energiei termice împreună cu activele aferente (puncte termice şi reţele de distribuţie).

Sistemul centralizat al municipiului Oradea cuprinde în momentul de faţă :

- o sursă de cogenerare cu două Instalaţii Mari de Ardere (IMA) cu funcţionare pe gaze naturale (IMA1) şi lignit (IMA2);

- reţele de transport în lungime de 77 km traseu;

- 146 Puncte termice;

- reţele de distribuţie în lungime de 426 km conducte;

- sistemul alimentează cu energie termică, prin racord direct din reţeaua de transport, 473 minipuncte termice pentru consumatori individuali din apartamente bloc la nivel scară, case individuale,instituţii şi agenţi ecomomici.

Sursa de producere – CET 1 – este o centrală de producere în cogenerare, are o capacitate instalată de 523 MWt (450 Gcal/h) capacitate termică şi 195 MW capacitate electrică totală. Capacităţile au fost exploatate corespunzător de-a lungul timpului, dar nivelul lor tehnologic este din perioada 1960-70 şi nu au beneficiat de lucrări majore de modernizare, din cauza lipsei de fonduri

Necesarul de energie termică a municipiului s-a modificat în timp de la producţii orare de vârf pe perioada de iarnă de pâna la 350 Gcal/h în iarna anului 1987 până la valori de vârf pe timp de iarnă de aprox 260 Gcal / h în prezent , valorile medii de producţie pe timp de vară fiind în prezent de aprox 30- 35 Gcal /h.

Reţeaua de transport a energiei termice este un sistem complex de conducte care asigură transportul agentului termic primar – apa fierbinte – de la sursa la punctele termice pe conducta de tur şi de la punctele termice înapoi la sursă pe conducta de retur, după ce o parte a energiei termice a fost preluată de punctele termice. Reţeaua are o lungime totală de traseu de aprox. 77 km fiind alcatuită din 6 magistrale. Magistralele 1,2 şi 3 au fost puse în funcţie în perioada de punere în funcţie a primelor grupuri ale CET 1 în anii 1966-1968 şi alimentau un număr mare de consumatori începând din zona de vest până în cartierul D. Cantemir. Magistralele 4,5 şi 6 au fost puse în funcţie odată cu punerea în funcţie a CET2.

Caracteristicile tehnice ale acestor magistrale sunt cuprinse în tabelul de mai jos :

|Denumirea |Diametru la plecare |PT alimentate |Lungime traseu |Anul PIF |

| |[mm] | |tur+retur | |

| | | |km. | |

|Magistrala Oraş |900 |11 |4 |1966 |

|Magistrala 1 |700 |57 |15,5 |1966 |

|Magistrala Sere |800 |4 |8 |1968 |

|Magistrala 2 Cămin Nr4 –Oraş Sud |800 |92 |16,6 |1970 |

|Magistrala 3 Zona Industrială – Oraş Nord |500 |17 |4,4 |1972 |

|Magistrala 4 CET2 –Oraş Muzeu |800 |3 |13,4 |1988 |

|Magistrala 5 CET2 Oraş Cantemir |800 |28 |6,6 |1988 |

|Magistrala 6 CET2 – Sânmartin-Felix |400 |6 |11,4 |1988 |

Sistemul centralizat de alimentare cu energie termică din municipiul Oradea are o pondere importantă, alimentând cu energie termică peste 141.000 de locuitori din municipiu, respectiv cca 70% din populaţia acestui oraş. Principalul achizitor de energie termică în Oradea este populaţia (peste 75% din total energie vândută).

Structura consumatorilor racodaţi la sistemul de termoficare la nivelul anului 2008 au fost :

- apartamente în blocuri de locuinţe - 57132

- case particulare - 3603

- Instituţii publice - 319

- agenţi economici - 2371

Situatia preţului local de referinţă al energiei termice în municipiul Oradea faţă de alte localităţi, conform unor rapoarte ANRSC se prezintă în graficul de mai jos, acest preţ este favorabil din punct de vedere al populaţiei din Oradea dar nefavorabil din punctul de vedere al producătorului .

[pic]

DISTRIGAZ

Înfiinţată în anul 2001, S.C. DISTRIGAZ VEST S.A. a luat naştere din dorinţa de a ameliora condiţiile de viaţă ale locuitorilor orădeni, devenind în prezent unicul distribuitor de gaze naturale în municipiul Oradea.

Municipiul Oradea este acţionar la SC Distrigaz Vest SA, societatea care deţine licenţa ANRE de distribuţie gaze naturale pe raza teritorială a acestuia. Înfiinţată în 2001, structura iniţială a acţionariatului era următoarea:

|Nr crt. |Acţionar |Nr.acţiuni deţinute |Valoare |Procent |

|1 |Distrigaz Nord SA |8870 |798.300 |88,70% |

|2 |Consiliul Local Oradea |1000 |90.000 |10,00% |

|3 |Consiliul Local Sanmartin |100 |9.000 |1,00% |

|4 |Consiliul Local Oşorhei |10 |900 |0,10% |

|5 |Consiliul Local Cetariu |10 |900 |0,10% |

|6 |Consiliul Local Nojorid |10 |900 |0,10% |

|TOTAL |10.000 |900.000 |100% |

În perioada 2002-2004, Municipiul Oradea şi-a exercitat de 2 ori dreptul de preemţiune şi a cumpărat acţiuni de la Distrigaz Nord SA, astfel că procentele deţinute s-au modificat, structura acţionariatului societăţii in prezent fiind următoarea:

|Nr crt. |Acţionar |Nr acţiuni deţinute |Valoare |Procent |

|1 |SC RMG Romania SA Ploieşti |6018 |541.620 |60,18% |

|2 |SC EON Distribuţie SA Targu Mures |1000 |90.000 |10% |

|3 |SC Amarad SA Arad |885 |79.650 |8,85% |

|4 |Consiliul Local Oradea |1947 |175.230 |19,47% |

|5 |Consiliul Local Sanmartin |118 |10.620 |1,18% |

|6 |Consiliul Local Oşorhei |10 |900 |0,1% |

|7 |Consiliul Local Cetariu |10 |900 |0,1% |

|8 |Consiliul Local Nojorid |12 |1080 |0,12% |

|TOTAL |10.000 |900.000 |100% |

GEOTERM

În anul 2003 Municipiul Oradea a încheiat cu SC Transgex SA contractul de asociere în participaţiune nr. 87487/08.07.2003, obiectul asocierii fiind producerea, transportul şi distribuţia energiei geotermice şi a apei calde menajere pentru populaţie şi agenţi economici. Asocierea îşi desfăşoară activitatea sub denumirea „Geoterm”, nu are personalitate juridică şi funcţionează sub coordonarea Adunării Generale a Acţionarilor SC Transgex SA şi sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului Oradea. Durata contractului: 20 ani, începând din august 2003.

În anul 2010, „Geoterm” şi-a desfăşurat activitatea pe baza contractului de asociere nr. 48/08.07.2003, dintre Consiliul Local al municipiului Oradea şi SC Transgex SA (contractul a fost înregistrat la Consiliul Local al Municipiului Oradea, sub nr. 87487/08.07.2003 şi la SC Transgex SA Oradea, sub nr. 1307/30.06.2003), încheiat pentru furnizarea de energie termică.

CAPITOLUL 8

ZONE DE PROMENADĂ

Primele parcuri din municipiul Oradea s-au înfiinţat pe vastele spatii lipsite de clădiri din jurul Cetăţii, terenuri care în Evul Mediu au fost folosite în strategia de aparare. Astfel a apărut Piaţa 1 Decembrie sau Piaţa Mare, unde odată pe saptamana se tinea targul de vite şi care, prin anii ’50, a fost transformata într-un vast parc, sub denumirea de Parcul 23 August.

În secolul XIX, cu destinaţia specială de spatiu verde şi de recreere, s-au construit numai doua parcuri, Grădina Rhedei şi actualul Parc Petofi, care a făcut parte dîntr-un vast spatiu verde din jurul Complexului Baroc.

La începutul secolului XX, pe terenul mlastinos de pe malul drept al Crişului Repede până sub Dealuri Oradiei, s-a construit Parcul Orăşenesc, cel care mai tarziu s-a numit Parcul Muncitoresc, iar în prezent Parcul Ion C. Bratianu. Este cel mai mare parc al oraşului, sub care exista câteva izvoare de apă termală ce alimenteaza Ştrandul Municipal din apropiere. Pe acelaşi mal, pe lângă strada Libertatii din centrul istoric s-a amenajat un parc, ce a purtat în perioada interbelică numele lui Mihai Eminescu.

După cel de-al doilea Război mondial, s-au creat numeroase alte parcuri precum: Parcul "Nicolae Balcescu", Parcul Dendrologic din santurile Cetăţii, Parcul Ţăranilor, precum şi alte parcuri mai mici în noile cartiere ale oraşului.

Pe lângă micile şi marile spatii verzi din cartierele rezidentiale ale oraşului, exista şi câteva zone de promenada în cartierele vechi şi centrale, printre care:

• Parcul Libertatii, lângă zona de lunca a Crişului Repede

• Parcul Rhedai - Astăzi, acest parc se suprapune cu Grădina Zoologica.

• Parcul Traian - în jurul parcului se găsesc Tribunalul, Penitenciarul, Sediul Politiei, Baroul Bihor, Banca Naţională a României.

• Parcul 22 Decembrie

• Parcul Ţăranilor

• Parcul Petofi

• Parcul Baroc

• Parcul Dendrologic Cetate

• Parcul Universitatii, un parc dendrologic din campusul universitar

• Parcul Olosig

• Parcul Seleuş

• Parcul Calvaria (Dealul Ciuperca)

Orăşelul Copiilor reprezintă cea mai mare investiţie pe care municipalitatea orădeană a realizat-o în domeniul educaţiei prin divertisment, fiind inaugurat la 1 Iunie 2007.

Întins pe o suprafaţă de 14.600 mp, beneficiind de echipamente de joacă de ultimă generaţie şi de o clădire multifuncţională pe două niveluri, Orăşelul Copiilor din Oradea se numără printre cele mai mari amenajări de acest gen din ţară şi este, cu siguranţă, cel mai modern.

 

CAPITOLUL 9

PATRIMONIUL MUNICIPIULUI ORADEA

Patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale este alcatuit din bunurile mobile şi imobile aflate în proprietatea publică şi în proprietatea privată ale acesteia, precum şi drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial.

Domeniul public al Municipiului Oradea cuprinde:

- strazi, poduri, podete, pasaje, piete publice, targuri şi oboare publice, stadion şi zone de agrement;

- sisteme de alimentare cu energie termică, de alimentare cu apă şi de canalizare;

- sistemul de transport public local;

- cimitirele orăşeneşti, statuile şi monumentele (dacă nu sunt declarate de interes naţional);

- locuintele sociale;

- terenuri şi clădiri în care asi desfăşoara activitatea instituţiile publice de interes local;

- adăposturi de protecţie civila;

Domeniul privat al Municipiului Oradea este alcatuit din bunuri aflate în proprietatea municipiului şi care nu fac parte din domeniul public.

A. DOMENIUL PUBLIC AL MUNICIPIULUI ORADEA

Domeniul public al municipiului Oradea este alcatuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din cele stabilite în anexa Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobandite prin modurile prevăzute de lege :

a) pe cale naturala;

b) prin achizitii publice efectuate în condiţiile legii;

c) prin expropriere pentru cauza de utilitate publică;

d) prin acte de donatie sau legate acceptate de consiliul local, dacă bunul în cauza intra în domeniul public;

e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale în domeniul public al acesteia, pentru cauza de utilitate publică;

f) prin alte moduri prevăzute de lege.

Domeniul public al municipiului Oradea cuprinde mijloace fixe împărţităe pe următoarele locuri de folosinţă :

Mijloace fixe din patrimoniul municipiului date în concesiune/administrare

Administraţia Imobiliară Oradea – domeniu public dat în administrare, constând în terenuri, clădiri şi alte mijloace fixe ale unităţilor de invatamint, ale unităţilor sanitare, ale bazelor sportive, clădiri monumente istorice, locuinţe sociale, parcări.

RA OTL – domeniu public concesionat pentru prestarea serviciului de transport public local şi cuprinde linii de tramvai, staţii de aşteptare tramvai şi autobuz, clădiri, echipamente tehnologice.

Administraţia Domeniului Public S.A. – domeniu public concesionat constând în pieţe, ştranduri, Grădina zoologică, cimitir, pepinieră.

SC Electrocentrale Oradea SA – domeniu public concesionat pentru prestarea serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat: activităţile de producţie, transport, distribuţie şi furnizare energie termică, şi cuprinde centrale termice, puncte termice, reţele de transport, reţele de distribuţie, construcţii şi instalaţii auxiliare, sisteme de măsură control şi automatizare.

SC Transgex SA – domeniu public adus aport în asocierea cu SC Transgex SA pentru producerea, transportul şi distribuţia energiei geotermice şi a apei calde menajere pentru populaţie şi agenţi economici şi constă în puncte termice, reţele secundare aferente punctelor termice, instalaţii de măsură şi control.

SC Luxten Lighting Co. SA – domeniu public concesionat pentru prestarea serviciului de iluminat public care cuprinde iluminatul stradal-rutier, iluminatul stradal-pietonal, iluminatul arhitectural, iluminatul ornamental şi iluminatul ornamental-festiv al municipiului.

SC Compania de Apă Oradea SA – domeniu public concesionat pentru prestarea serviciului public de alimentare cu apă, canalizare şi de epurare a apelor uzate, şi cuprinde clădiri staţie pompare, branşamente apă, staţii hidrofor, aparate şi instalaţii de lucru.

Casa de Cultură – domeniu public constând în clădiri Casa de Cultură Oradea şi Podgoria, Complexul Cultural Băile Felix date în administrare.

SC Eurobusiness SRL – domeniu public constând în teren dat în administrare acesteia având destinaţia de parc industrial.

Mijloace fixe din patrimoniul municipiului administrate de către acesta

Gospodăria Comunală – bunuri din domeniul public: parcuri, aparate de joacă, străzi, poduri, fântâni, scuare, statui, monumente, semne de circulaţie, sisteme de semaforizare,

Phare – bunuri din domeniul public obţinute din fonduri nerambursabile Phare primite de la Uniunea Europeană

Primăria Municipiului Oradea – bunuri din domeniul public: clădirea primăriei, fosta cantină socială, etc.

Apărare Civilă – bunuri din domeniul public necesare pentru protecţia valorilor umane şi materiale: adăposturi ALA, sirene electrice.

B. DOMENIUL PRIVAT AL MUNICIPIULUI ORADEA

Domeniul privat al municipiului Oradea este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea municipiului şi care nu fac parte din domeniul public conform Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

Domeniul privat al municipiului Oradea cuprinde mijloace fixe împărţităe pe următoarele locuri de folosinţă :

Mijloace fixe din patrimoniul municipiului date în concesiune/administrare

Administraţia Imobiliară Oradea – bunuri din domeniul privat dat în administrare: spaţii comerciale, locuinte fond de stat şi municipal, mobilier, utilaje de lucru, aparate de măsurare.

SMURD şi Poliţia Oradea – domeniu privat dat în folosinţă gratuită constând în mijloace de transport.

SC Drumuri Orăşeneşti SA – domeniu privat adus aport în asocierea cu SC Drumuri Orăşeneşti SA constând în utilaje, folosite pentru realizarea de lucrări în domeniul construcţiilor, întreţinerii şi reparaţiilor de drumuri precum şi prestări de servicii în domeniul marcajelor rutiere, semafoare şi indicatoare rutiere.

SC Eurobusiness SRL – bunuri din domeniul privat date în administrare acesteia necesare pentru îndeplinirea obiectului de activitate: parc industrial.

Mijloace fixe din patrimoniul municipiului administrat de către acesta

Gospodăria Comunală – bunuri din domeniul privat: aparate de joacă, proiecte, documentaţii tehnice.

Phare – bunuri din domeniul privat obţinute din fonduri nerambursabile Phare primite de la Uniunea Europeană.

Primăria Municipiului Oradea – bunuri din domeniul privat: clădiri, calculatoare, licenţe, programe calculator, mobilier, aparatură birotică.

Apărare Civilă – bunuri din domeniul privat necesare pentru protecţia valorilor umane şi materiale: sirene electrice, detectoare de gaze, aparate de respiraţie.

Asociaţii de proprietari – bunuri din domeniul privat constând în calculatoare date în folosinţă gratuită asociaţiilor de proprietari.

Preluat cantină socială – bunuri din domeniul privat preluate cu ocazia desfiinţării cantinei sociale: mobilier, calculatoare, aparate şi instalaţii pentru gătit.

Administrarea domeniului public şi privat

În municipiul Oradea administrarea bunurilor aparţinând domeniului public şi privat este asigurată de către Administraţia Imobiliara Oradea şi de către Administraţia Domeniului Public S.A. Oradea.

Administraţia Imobiliara Oradea

Este o institutie publică înfiinţata şi organizata prin Hotărâri ale autorităţilor deliberative, denumită în continuare institutie publică de interes local.

Instituţia publică de interes local „Administraţia Imobiliara Oradea” este persoana juridică Română de drept public. Se organizează şi funcţionează în subordinea Consiliului Local al Municipiului Oradea (denumit, în continuare – CLMO) la nivel de institutie de interes public local, cu personalitate juridică.

Scopul institutiei publice de interes local “Administraţia Imobiliara Oradea” il constituie administrarea, gestionarea, inchirierea, întreţinerea şi vanzarea fondului imobiliar aflat în administrarea Consiliului Local al municipiului Oradea; achizitionarea şi / sau construirea de locuinte şi spatii comerciale; construirea de clădiri destinate desfăşurarii activităţii de învăţământ preşcolar şi preuniversitar; reabilitarea fondului imobiliar existent; prestări de servicii imobiliare.

Patrimoniul imobiliar gestionat de Administraţia Imobiliara Oradea este format din:

- bunuri imobile (construcţii şi terenuri) care potrivit legii fac parte din domeniul public al municipiului Oradea sau al Statului Român şi sunt în administrarea institutiei;

- bunuri imobile (construcţii şi terenuri) care potrivit legii fac parte din domeniul privat al municipiului Oradea sau al Statului Român, după cum urmează:

- locuinte cu statut de:

- locuinte fond de stat

- locuinte de serviciu

- locuinte de intervenţie

- locuinte de necesitate

- locuinte fond municipal

- alte locuinte

- azile de noapte

- spatii cu alta destinaţie decât aceea de locuinţă;

- clădiri patrimoniu, clădiri monumente istorice;

- clădirile unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat;

- clădirile unităţilor sanitare;

- Cetatea Oradea;

- Stadionul Municipal;

- Bazinul Olimpic;

- Bazinul acoperit;

- Sala Sporturilor;

- Oraşelul Copiilor;

- alte bunuri realizate prin investiţii de interes public local aprobate conform legii;

- alte bunuri imobiliare transmise în administrare prin Hotărâri ale Consiliului Local al municipiului Oradea.

S.C. ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC S.A. este o societate înfiinţată în anul 2011.

Societatea dezvoltă relaţii de colaborare cu instituţii din sectorul de stat precum şi cu agenţi economici din sectorul privat, iar prin serviciile prestate doreşte satisfacerea cetăţeanului.

În perioada antedecembristă, societatea a funcţionat sub denumirea de Întreprinderea Judeţeană de Gospodărie Comunală aparţinând Consiliului Popular Oradea. După 1990, se tranformă prin divizare de activităţi în Regia Autonomă de Pieţe şi Agrement Oradea şi Regia Autonomă de Gospodărie Comunală. În anul 1995, pe baza HCL 28/30.03.1995, prin fuziunea celor două, s-a transformat în Regia Autonomă de Pieţe Agrement şi Salubritate şi a funcţionat pe două sectoare principale de activitate:

- pieţe şi agrement

- salubritate, spaţii verzi şi sere, cimitire, pompe funebre, parcări şi WC-uri publice.

În iunie 2011, regia se transformă în societate pe acţiuni, acţionar unic fiind Municipiul Oradea, reprezentat de Consiliul local al municipiului.

În prezent societatea administrează următoarele domenii;

• Ştrandul Municipal

• Ştrandul Ioşia

• Grădina Zoologică

• Pieţele Agroalimentare :”Cetate”, „Rogerius”,” Velenţa”,” Nufărul”,” Ioşia Nord”, „Decebal”

• Piaţa „Obor”

• Cimitirul Municipal Rulikowski

• Magazinul de Pompe Funebre

• W.C.-urile publice

CAPITOLUL 10

BUGETUL MUNICIPIULUI ORADEA

La nivelul municipiului Oradea, documentaţiile de aprobare a bugetului de venituri şi cheltuieli prezentate Consiliului local, au cuprins forma consolidată a bugetelor componente.

Structural, bugetul consolidat al municipiului Oradea cuprinde:

- bugetul local al municipiului Oradea;

- bugetul instituţiilor publice finanţate din venituri proprii sau subvenţii de la bugetul local;

- bugetul instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;

- bugetul împrumuturilor externe şi interne;

La data elaborării prezentului statut, instituţiile publice care gestionează bugetul public al municipiului Oradea, ai căror conducători au calitatea de ordonatori terţiari ai bugetului local sunt următorii:

- Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat

- Administraţia Social Comunitară Oradea

- Administraţia Imobiliară Oradea

- Poliţia Locală

- Centrul de Zi

- Clubul Sportiv Municipal Oradea

- Casa de Cultură a Sindicatelor

Politicile bugetare utilizate în fundamentarea bugetului de venituri şi cheltuieli al Municipiului Oradea sunt:

- În domeniul gestionări veniturilor publice locale

- În domeniul gestionării cheltuielilor operaţionale locale ale municipiului Oradea

- În domeniul politicii de gestionare a datoriei publice locale

- În domeniul politicii de gestionare a investiţiilor publice locale:

Evoluţia veniturilor bugetului public al municipiului Oradea pe perioada 2007 - 2011 este prezentată în graficul următor:

[pic]

Veniturile bugetului municipal pentru anul 2011 sunt de 762.180.830 lei.

CAPITOLUL 11

ECONOMIA

Oradea a fost dintotdeauna unul din cele mai prospere oraşe ale României şi unul dintre cele mai semnificative centre economice, în mare parte datorită proximitatii faţă de frontieră cu Ungaria, devenind astfel o poartă inspre Occident. PIB-ul per cap de locuitor este cu aproximativ 150% din media din România. După 1989, datorită numarului mare de consumatori, Oradea a cunoscut o revigorare economică, nu atat în sectorul industrial cât în cel de servicii

Rata somajului din Oradea este de 6.0 %, ceva mai mica decât media pe ţara, dar mult mai mare decât media pe judeţul Bihor, de aprox 2%. Municipiul Oradea are o economie a carei structura cuprinde majoritatea domeniilor şi realizează 63% din producţia industriala a judeţului: construcţii de masini, prelucrarea lemnului şi mobilier, pielarie, blanarie şi incaltaminte, confectii, tricotaje şi lohn, chimie, industrie alimentară, materiale de construcţii, confectii metalice şi plastice, piese de schimb, electronica, etc.

Municipiul Oradea dispune de o retea de instituţii şi servicii de interes public general: transport, proiectare, construcţii, instalaţii, turism, activitate hoteliera, import-export. Toate activităţile economice sunt sprijinite de asistenta indispensabila a peste 26 de banci cu filiale în oraş şi judeţ.

Piaţa imobiliara oradeana a cunoscut în ultimii ani o creştere accelerata ajungand la cote relativ identice cu pietele imobiliare din Bucureşti, Braşov şi Timişoara. Trendul ascendent s-a accelerat Odată cu invitatia primita de România de a adera la structurile euro-atlantice.

|Societati comerciale active, inregistrate pe forme juridice la 31.07.2011 |

|  |Numar |Valoarea capital social(lei) |

|  |Bihor |Oradea |Bihor |Oradea |

|AF |1 |1 |0 |0 |

|CA |7 |2 |55600 |10500 |

|GIE |2 |1 |0 |0 |

|IF |473 |143 |0 |0 |

|II |2362 |879 |0 |0 |

|OCC |1 |  |0 |0 |

|OCM |1 |1 |51700 |51700 |

|OCR |6 |4 |117470 |117470 |

|PFA |7545 |3484 |0 |0 |

|RA |11 |3 |0 |0 |

|SA |330 |230 |1149048160 |619102103 |

|SC |55 |17 |1414870 |852250 |

|SCS |5 |1 |69 |15 |

|SNC |11 |9 |7126 |2926 |

|SRL |21644 |13097 |1071055101 |479599049 |

|TOTAL |32454 |16846 |2221750096 |1099736012 |

|SOCIETATI MIXTE PE DOMENII |  |  |

|DOMENIUL |BIHOR |ORADEA |

|  |32 |23 |

|Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport |151 |119 |

|Activităţi de spectacole, culturale şi recreative |48 |32 |

|Activităţi de închiriere şi leasing |8 |5 |

|Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice |297 |247 |

|Agricultură, silvicultură şi pescuit |196 |86 |

|Alte activităţi de servicii |25 |17 |

|Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor |1452 |978 |

|Construcţii |366 |216 |

|Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare |21 |13 |

|Hoteluri şi restaurante |142 |82 |

|Industria extractivă |10 |8 |

|Industria prelucrătoare |583 |297 |

|Informaţii şi comunicaţii |89 |68 |

|Intermedieri financiare şi asigurări |60 |34 |

|Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat |22 |14 |

|Sănătate şi asistenţă socială |21 |17 |

|Transport şi depozitare |239 |154 |

|Tranzacţii imobiliare |349 |247 |

|Învăţământ |11 |9 |

|  |4122 |2666 |

|SOCIETATI COMERCIALE MIXTE DUPA NUMAR |

|  |  |  |  |

|NR CRT |TARA |BIHOR |ORADEA |

|1 |ungară |1639 |1068 |

|2 |italiană |1101 |676 |

|3 |austriacă |247 |175 |

|4 |germană |199 |132 |

|5 |franceză |88 |65 |

|6 |olandeză |84 |63 |

|7 |americană |83 |48 |

|8 |spaniolă |71 |48 |

|9 |belgiană |59 |35 |

|10 |slovacă |46 |26 |

| | | | |

| | | | |

|SOCIETATI COMERCIALE IN FUNCTIUNE DUPA DOMENIUL DE ACTIVITATE |  |  |  |  |

|  |  |  |  |  |

|domeniul |BIHOR |VALOARE CAPITAL |ORADEA |VALOARE CAPITAL |

| | |BIHOR | |ORADEA |

|  |  |  |  |  |

|Activitati ale gospodariilor private în calitate de angajator de |116 |0 |91 |0 |

|personal casnic; activitati ale gospodariilor private de producere de| | | | |

|bunuri siservicii destinate consumului propriu | | | | |

|Activitati de servicii administrative siactivitati de servicii suport|1061 |4435931 |723 |3629439 |

|Activitati de spectacole, culturale sirecreative |431 |1112252 |275 |860701 |

|Activitati de închiriere sileasing |24 |58359730 |17 |235330 |

|Activitati profesionale, stiintifice sitehnice |2470 |60596023 |1949 |59708751 |

|Agricultura, silvicultura sipescuit |2394 |64929964 |356 |28148322 |

|Alte activitati de servicii |1692 |3008640 |1122 |1502918 |

|Comert cu ridicata sicu amanuntul; repararea autovehiculelor |10550 |178378349 |4781 |130276352 |

|simotocicletelor | | | | |

|Constructii |3347 |43516997 |1542 |33081135 |

|Distributia apei; salubritate, gestionarea de?eurilor, activitati de |117 |28384991 |45 |23809593 |

|decontaminare | | | | |

|Hoteluri sirestaurante |1751 |229388402 |786 |69889183 |

|Industria extractiva |72 |20180558 |39 |14019510 |

|Industria prelucratoare |3056 |1113617503 |1437 |359847201 |

|Informatii si comunicatii |800 |25534576 |612 |25332154 |

|Intermedieri financiare siasigurari |441 |22290593 |335 |22224783 |

|Productia sifurnizarea de energie electrica sitermica, gaze, apa |75 |48177289 |62 |43429340 |

|calda si aer conditionat | | | | |

|Sanatate siasistenat sociala |395 |5651505 |318 |4698677 |

|Transport sidepozitare |2713 |47744454 |1636 |29081462 |

|Tranzactii imobiliare |725 |266095847 |557 |249619767 |

|Învatamânt |224 |346495 |163 |341395 |

|TOTAL |32454 |2221750096 |16846 |1099736012 |

| | | | | |

AGRICULTURA

Terenurile în proprietate pe raza municipiului Oradea:

- teren arabil : 3935 ha

- grădini familiale: 220 ha

- păşuni : 224 ha

- fâneţe : 259 ha

- vii, pepiniere viticole : 12 ha

- livezi de pomi, pepiniere, arbuşti fructiferi : 990 ha

- fond forestier şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră : 174 ha

- curţi şi clădiri : 4863 ha

- alte terenuri : 354 ha

- drumuri : 525 ha

Suprafaţa totală :11556 ha

Numărul exploataţiilor agricole care deţin/utilizează terenuri şi/sau animale pe raza municipiului Oradea :

-exploataţii agricole fără personalitate juridică cu domiciliul în localitate, care deţin/utilizează terenuri şi/sau animale pe raza localitatii - 7259

-persoane fizice, cu domiciliul în alte localităţi, care deţin/utilizează terenuri şi/sau animale, pe raza localităţii - 1164

-unităţi cu personalitate juridică, cu sediul în localitate, care deţin/utilizează terenuri şi/sau animale, pe raza localitaţii – 323

-unităţi cu personalitate juridică, cu sediul în altă localitate, care deţin/utilizează terenuri şi/sau animale, pe raza localităţii – 40

CAPITOLUL 12

COOPERARE INTERNĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ

Oraşe înfrăţite

Situat de-a lungul istoriei la contactul dintre doua lumi, într-un punct important de trecere dinspre Occident spre Orient, oraşul Oradea a mentinut relatii de diverse facturi cu statele ambelor lumi. În contemporaneitate Oradea şi-a asumat aceste Legături privilegiate prin semnarea următoarelor documente:[54]

- Acorduri de Infratire:

• [pic]Debrecen, Ungaria, 1992

• [pic]Linköping, Suedia, 1996

• [pic]Coslada, Spania, 2005

• [pic]Givatayim, Israel, 2005

• [pic]Mantova, Italia, 2005

• [pic]Ceyrat, Franţa, 2008

- un "Memorandum de Prietenie" în anul 2003 cu:

• [pic]Ivano-Frankivsk, Ucraina

- un "Pact de Prietenie" în anul 2003 cu:

• [pic]Reims, Franţa,

- un "Pact de Colaborare" în anul 2006 cu:

• [pic]Montbéliard, Franţa

În viitorul apropiat urmează a fi incheiate acorduri similare cu oraşele:

• [pic]Waregem, Belgia

• [pic]Trento, Italia

De asemenea, Oradea întretine contacte pe diverse paliere de interes cu următoarele muncipalitati sau forme de guvernamant local:

• [pic]Provincia Perugia, Italia

• [pic]Kosice, Slovacia

• [pic]Hiroshima, Japonia

CAPITOLUL 13

ÎNVĂŢĂMÂNTUL

Oradea este unul din principalele centre educaţionale din România cu peste o sută de unităţi şcolare şi patru universităţi, în care învaţă zeci de mii de copii, elevi şi studenţi, conferind oraşului pe bună dreptate numele de urbe a şcolilor. Rezultatele, succesele din învăţământ sunt cunoscute atât în ţară, cât şi peste hotare, datorită celor aproape o mie de legături existente între instituţiile de învăţământ Orădene şi cele din străinătate.

Tradiţiile învăţământului superior orădean înseamnă 230 de ani de la înfiinţarea învăţământului academic orădean şi 47 de ani de învăţământ universitare continuu la Oradea. Prima cifră ne trimite în atmosfera iluministă la sfârşitul secolului XVIII-lea, când la Oradea (în 1780) ia fiinţă „o instituţie superioară pentru învăţământul filozofic”, transformată în 1788 în Facultate de Drept, cea mai veche facultate nu numai de pe cuprinsul României actuale, ci dintr-o vastă regiune a răsăritului European.

În Oradea anului 2010 se află Universitatea Oradea (dezvoltată şi modernizată din anii 90), Universitatea Privată „Agora” (fondată în anul 2000), Universitatea „Emanuel” (Instituţie superioară baptistă fondată în 2002) şi Universitatea Creştină „Partium” (una dintre cele mai vechi universităţi private din România fondată în 1990, totodată singura instituţie educaţională superioară cu predare în limba maghiară din Oradea).

Reţeaua şcolară cuprinde unităţi şcolare de învăţământ, după cum urmează:

|Preşcolar | 48 |

|Primar şi gimnazial | 19 |

|Profesional | 8 |

|Liceal | 22 |

|Postliceal | 5 |

Pentru activităţile extraşcolare, copiii pot frecventa Palatul copiilor.

PALATUL COPIILOR ŞI ELEVILOR ORADEA

1. Activităţi complexe cu valoare instructiv educativă

2. Activităţi educative desfăşurate cu copii cu cerinţe speciale

3. Parteneriat educaţional în cadrul programelor de reformă

4. Creşterea prestigiului unităţii de învăţământ

În cadrul Palatului Copiilor si Elevilor Oradea functionează un număr de 26 de cadre didactice (2 fiind in cadrul ccs) având înscrisi un numar de peste 6000 de elevi, scolari și preșcolari cu vârste cuprinse între 4 și 19 ani, din care frecventează în mod curent 2781 de elevi.

UNIVERSITĂŢI ÎN ORADEA:

Universitatea din Oradea :

- Facultatea de Arhitectură şi Construcţii;

- Facultatea de Arte Vizuale;

- Facultatea de geografie, Turism şi Sport;

- Facultatea de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei;

- Facultatea de Inginerie Energetică şi Management Industrial;

- Facultatea de Inginerie Managerială şi Tehnologică;

- Facultatea de Litere;

- Facultatea de Medicină şi Farmacie;

- Facultatea de Muzică;

- Facultatea de Protecţie a Mediului;

- Facultatea de Ştiinţe;

- Facultatea de Ştiinţe Economice;

- Facultatea de Ştiinţe Juridice;

- Facultatea de Ştiinţe Socio- Umane;

- Facultatea de Teologie Ortodoxă „ Episcop Dr. Vasile Coman”.

Universitatea Creştină Partium:

- Facultatea de Ştiinţe Socio- Umane;

- Facultatea de Ştiinţe Economice.

Universitatea Agora:

cu specializările:

- Drept;

- Management;

- Contabilitate Informatică de Gestiune;

- Informatică Economică.

Universitatea Emanuel:

- Facultatea de Management;

- Facultatea de Teologie.

Mişcări artistice cu o activitate remarcabilă

• Corul "Camerata Felix"

• Corala "Francisc Hubic" a Bisericii Greco-catolice

• Corul "Angeli" al Facultatii de Teologie Ortodoxă

• Corul "Iosif Vulcan" al Liceului Pedagogic

Formaţii populare

• Ansamblul folcloric "Crisana", orchestra şi dansuri (Filarmonica de Stat)

• Ansamblul "Bihorul" (CASA DE CULTURĂ a Municipiului)

• Ansamblul "Nuntasii Bihorului" (CASA DE CULTURĂ a Sindicatelor)

• Ansamblul folcloric "Vergelul" (Clubul Constructorul)

• Ansamblul folcloric de copii şi tineret "Florile Bihorului" (Palatul copiilor)

• Orchestra populară "Folclorica" (Universitatea)

• Grupul vocal folcloric al Şcolii de Arte Oradea

CAPITOLUL 14

OCROTIREA SĂNĂTĂŢII ŞI PROTECŢIA SOCIALĂ

Conform OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), sănătatea este definită ca o stare de bine fizică, psihică, socială şi nu numai absenţa bolii sau a infirmităţii.

Conceptul de sănătate este echilibrul şi armonia tuturor posibilităţilor persoanelor umane: biologice, psihologice şi sociale. Acest echilibru constă pe de o parte în satisfacerea nevoilor fundamentale ale omului (nevoi afective, nutriţionale, sanitare, educative şi sociale), iar pe de altă parte, într-o adaptare care să nu pună probleme între om şi mediu. Sănătatea implică o deplină dezvoltare a potenţialului uman în condiţiile unei economii adecvate şi prospere, a unui mediu viabil şi într-o comunitate amabilă.

Apare astfel conceptul de sănătate comunitară ca model al relaţiei dintre comunitate şi sănătatea indivizilor.

Se poate vorbi astfel de o sănătate comunitară când membrii unei colectivităţi geografice şi sociale, conştienţi de apartenenţa lor la acelaşi grup sau colectivitate, reflectează în comun asupra stării lor de sănătate, exprimând nevoile prioritare de sănătate şi participând activ la satisfacerea lor.

Infrastructura furnizorilor de servicii medicale din municipiul Oradea este complexa,asistenta medicala fiind asigurata in toate domeniile de asistenta :

|DOMENII DE ASISTENTA MEDICALA NR.FURNIZORI DE SERVICII |

| |

|MEDICINA DE FAMILIE 117 |

|MEDICINA DENTARA 290 |

|AMBULATORII DE SPECIALITATE 53 |

|LABORATOARE DE ANALIZE MEDICALE 10 |

|LABORATOARE DE RADIOLOGIE SI IMAGISTICA 5 |

|ASISTENTA SPITALICEASCA 5 |

|SERVICII MEDICALE PRESPITALICESTI 2 |

|INGRIJIRI MEDICALE LA DOMICILIU 7 |

|CENTRU DE TRANSFUZIE SANGUINA 1 |

|FURNIZORI ÎNGRIJIRI MEDICALE LA DOMICILIU 9 |

|FURNIZORI DE SERVICII MEDICALE 12 |

|FURNIZORI DE SERVICII MEDICALE PARACLINICE 6 |

În baza OUG nr. 162 din 12 noiembrie 2008 privind transferul ansamblului de atribuţii si competenţe exercitate de Ministerul Sănătătii Publice către autorităţile administraţiei publice locale, în cursul anului 2009 au fost preluate in subordinea Consiliului Local Oradea prin Administratia Social Comunitara Oradea cabinetele medicale scolare .

În cursul anului 2010 au trecut in subordinea Consiliului Local toate cele cinci unitati sanitare publice cu paturi din Municipiul Oradea.

În prezent, în reteaua proprie a Municipiului Oradea functioneaza două unităţi sanitare publice cu paturi: Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea şi Spitalul Clinic Municipal “Dr. Gavril Curteanu” Oradea.

- Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea - 1007 paturi

- Spitalul Clinic Municipal “Dr. Gavril Curteanu” Oradea - 952 paturi

PROTECŢIE SOCIALĂ

ADMINISTRAŢIA SOCIALĂ COMUNITARĂ ORADEA

SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENTA SOCIALA AL MUNICIPIULUI ORADEA , instituţie publică de interes local, îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului Oradea şi este acreditat ca furnizor de servicii sociale de catre Comisia de Acreditare a Furnizorilor de Servicii Sociale Bihor.

ADMINISTRAŢIA SOCIALĂ COMUNITARĂ ORADEA, asigură:

PRESTATII SI SERVICII SOCIALE ACORDATE COPIILOR.

Centrul de Ingrijire de Zi

- Beneficiari: copiii si parintii aflati in situatii de risc de separare/abandon, capacitate: 65 locuri

- Intervenţii adresate copiilor prescolari si scolari.

Centrul de Ingrijire si Educatie Timpurie cu o capacitate de 337 de locuri, în 10 creşe.

Beneficiarii serviciilor acordate de Centrul de Ingrijire si educatie Timpurie sunt copiii cetatenilor cu domiciliul sau resedinta in municipiul Oradea, cu varste intre 3 luni si 4 ani

Cabinetele Medicale Scolare si Stomatologice

În cadrul acestui compartiment îşi desfăşoară activitatea 17 medici de medicina generală, 8 medici stomatologi şi 49 de asistente medicale, care asigură asistenta medicală în 38 de şcoli şi licee, 47 de grădiniţe şi Universitatea din Oradea.

PRESTATII SI SERVICII ACORDATE PERSOANELOR CU DIZABILITATI

PROGRAMUL ACCES-OR: - str. Primăriei nr. 42 si str. Simon Barnutiu, nr.38, bl. C8

SERVICII SI PRESTATII ACORDATE PERSOANELOR VARSTNICE

Centrele Sociale Multifunctionale pentru Persoane Vârstnice

- Centrul Social Multifunctional pentru Persoane Varstnice „Rogerius” Centrul Social

- Multifunctional pentru Persoane Varstnice„ Nufarul” Centrul Social

- Multifunctional pentru Persoane Varstnice „Iosia”  Centrul Social

- Multifunctional pentru Persoane Varstnice „Rogerius 2”

- Căminul Multifuncţional “Bocskai Istvan”

SERVICII SI PRESTATII PENTRU PERSOANE FARA ADAPOST

Centrul Social- Adapost de Noapte, str. Guttenberg nr.8- cu o capacitate de 34 locuri

Centrul Unic de Voluntariat Comunitar Oradea (CUVCO)

PRESTATII SI SERVICII ACORDATE PERSOANELOR AFLATE IN SITUATII DE RISC SOCIAL

CAPITOLUL 15

CULTURA ŞI ARTA

Oradea este un important centru istoric-cultural, primul centru al umanismului din Transilvania. Zidurile vechii cetăţi sunt dovada istoriei îndelungate, viaţa culturală a oraşului în prezent fiind reprezentată de spectacole, concerte, expozitii şi targuri.

Alaturi de clădiri reprezentative, oraşul traieste şi prin evenimentele de cultura şi de divertisment pe care spatiile dintre acestea le adăpostesc de-a lungul anului, începând din primavara, cand în luna mai se desfăşoara "Festum Varadinum", continuand în toiul verii cu Targul Mesterilor Populari şi Serbările Cetăţii, în luna iulie, şi incheind cu toamna, cand au loc "Festivalul Toamna Oradeana" şi "Saptamana Teatrului Scurt", în lunile septembrie-octombrie.

INSTITUŢII TEATRALE ŞI DE MUZICA

Teatrul de Stat Regina Maria

Având o tradiţie de aproape un secol în peisajul cultural orădean, Teatrul de stat Regina Maria are drept scop prezentarea unor producţii originale şi valoroase, combinând tradiţia cu spiritul novator.

În 9 şi 10 octombrie 1927 se inaugurează prima stagiune românească pe scena orădeană cu reprezentaţiile Teatrului Naţional din Cluj, al cărui director era poetul şi dramaturgul Victor Eftimiu. În 29 ianuarie 1928 se constituie Asociaţia „Vestul Românesc” cu scopul predilect de a întemeia un teatru stabil şi un cotidian românesc. Sub direcţia Comitetului Central al Asociaţiei pe 18 septembrie 1928 ia fiinţă Teatrul Asociaţiei Vestul Românesc, primul teatru românesc stabil din Oradea iar, după Diktatul de la Viena din 30 august 1940, în urma căruia nordul Transilvaniei este cedat Ungariei horthyste, pe scena teatrului orădean nu s-a mai reprezentat nimic în limba română. Abia după eliberare, în 1944, un grup muncitoresc înfiinţează asociaţia Prietenii teatrului cu intenţia de a recrea teatrul românesc orădean sub vechea denumire Teatrul de Vest.

Deşi pe data de 1 aprilie 1946, teatrul din Oradea este etatizat, alături de teatrele din Timişoara, Braşov şi Galaţi, el va funcţiona în continuare ca un teatru privat, fiind într-adevăr privat de fondurile guvernamentale pe care le merita potrivit noului statut. Din lipsa subvenţiilor şi a unui public interesat, Teatrul de Vest va activa doar două stagiuni, după care se va muta la Arad (1948). Timp de şapte ani, Oradea rămâne din nou fără teatru profesionist în limba română.

În vara anului 1955 ia fiinţă Teatrul de Stat Oradea, în prezent sub denumirea Teatrul de stat Regina Maria, care funcţionează de atunci cu două secţii, română (Trupa Iosif Vulcan) şi maghiară (Szigligeti Tarsulat).

Prima piesă jucată pe 26 noiembrie 1955 sub auspiciile noului teatru a fost O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale. Ea s-a dovedit şi din punctul de vedere al alegerii şi din cel al montării o reuşită. Publicul a salutat cu o deosebită încântare premiera care inaugura o nouă etapă, de data aceasta mai fermă, a teatrului românesc orădean.

În perioada 23-29 noiembrie 1976 are loc prima ediţie. Intitulat Săptămâna teatrului scurt, festivalul îşi propunea chiar din ediţia inaugurală să definească şi să delimiteze acest gen teatral, reuşind totodată să adune spectacole remarcabile şi regizori consacraţi din întreaga ţară. Începând cu ediţia a VI-a din 1984 festivalul îşi sporeşte amploarea transformându-se într-o competiţie internaţională. Cu fiecare an festivalul creşte în valoare, devenind pe parcursul ediţiilor bienale o marcă de prestigiu în peisajul teatral naţional.

În 1978, pe scena teatrului orădean, are loc o premieră inedită atât din punct de vedere cultural cât şi istoric. Sub regia lui Ion Olteanu este montată pentru prima dată piesa Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, primul text dramatic scris în româneşte, datând din 1778 şi descoperit în Biblioteca Episcopiei din Oradea.

Teatrul de Stat pentru Copii şi Tineret Arcadia, (fostul Teatru de Papuşi) a luat fiinţa în anul 1950 la iniţiativa unui grup format din entuziasti iubitori ai genului. În prezent îşi desfăşoară activitatea sub tutela Teatrului de stat Regina Maria şi are în componenţă două trupe: Trupa „ Liliput „ – secţia maghiară şi Trupa „ Arcadia” – secţia română.

Clădirea în care funcţionează teatrul datează din anul 1760, cand aici era inaugurat cu mare pompa hanul „Arborele verde” în proprietatea Capitului Româno-catolic. În secolul XVIII hanul nu a avut decât doua camere, o cafenea şi o carciuma. În aceasta clădire au locuit funcţionarii Capitului, dar a funcţionat şi o temnita. În timpul marelui incendiu din 1836 s-a distrus şi acest han, după care a fost reconstruit paştrand zidurile existente.

Instituţia cu noua denumire din 1999 este continuatoarea activităţii fostului Teatru de Stat de Păpuşi înfiinţat ca unitate independentă în anul 1955, cu secţii în limba romănă şi maghiară. De precizat că din 1950, pe lângă Teatrul Maghiar din Oradea există o secţie de păpuşi care prezenta spectacole în cele două limbi.

Despre clădire

Clădirea Teatrului de Stat este una dintre cele mai însemnate edificii de patrimoniu din Oradea. Proiectul a fost întocmit de renumita firmă de arhitecţi Fellner şi Helmer din Viena, iar realizarea lui, care a durat doar 15 luni, din 10 iulie 1899 până în 15 octombrie 1900.

Aspectul exterior îmbină armonios stilul neoclasic, dominant în ansamblul faţadei, cu elemente neorenascentiste şi neobaroce, în timp ce finisajele şi ornamentaţiile interioare se impuneau printr-un accentuat ton rococo.

Edificiul a fost structurat pe trei niveluri: sală, loji, balcon. În proiectarea sălii de spectacole s-a avut în vedere realizarea unei acustici perfecte. În plus a fost dotată cu o fosă pentru orchestră. Aceste caracteristici, neschimbate, transformă locaţia într-un spaţiu ideal pentru montarea spectacolelor de teatru, a celor de operă şi a concertelor. Sala are în prezent o capacitate totală de 670 de locuri. 

La peste o jumătate de secol de existenţă în forma actuală, Teatrul din Oradea - alcătuit în prezent din trupa de teatru profesionistă pentru adulţi, trupa de teatru profesionistă pentru copii şi tineret, şi o secţie muzicală – se află într-un proces de construire a unei identităţi culturale şi artistice noi.

Începând cu anul 2007, clădirea Teatrului orădean a fost supusă unei restaurări complete, timp în care artiştii şi-au desfăşurat activitatea în alte sedii mai puţin primitoare. Inaugurarea noii stagiuni printr-un spectacol de teatru eveniment, prevăzut pentru 25 septembrie 2011, va coincide cu redeschiderea clădirii ce şi-a regăsit întreaga splendoare de altădată, precum şi cu cea de-a şaptesprezecea ediţie a Festivalului de Teatru Scurt.

Propunerea Conducerii Teatrului este ca din motive de continuitate istorică şi culturală, deschiderea festivă să aibă loc sub auspiciile unei noi denumiri pentru instituţia orădeană: TEATRUL REGINA MARIA. Menţionăm că Teatrul din Oradea a funcţionat sub această denumire în perioada interbelică; de asemenea, propunerea a fost aprobată de către Intenţia de redenumire a instituţiei culturale se încadrează în strategia locală de redescoperire şi omagiere a valorilor autentice româneşti. În acest sens, Primăria Oradea, în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din România – Filiala Bihor şi cu Muzeul Ţării Crişurilor au lansat în cursul lunii iunie 2011 un concurs de proiecte pentru o statuie a Reginei Maria care va fi amplasată în actuala Piaţă Ferdinand din centrul municipiului (Piaţă în care se găseşte şi clădirea Teatrului). Dezvelirea statuii Reginei Maria va avea loc în data de 23 mai 2012, la împlinirea a 93 de ani de la vizita Familiei Regale la Oradea în 1919, evocată şi în memoriile suveranei.

FESTIVALUL DE TEATRU SCURT

Festivalul de Teatru Scurt, singurul festival dedicat piesei într-un act din România, este o manifestare culturală cu o longevitate egalată de puţine festivaluri din ţară - prima ediţie a avut loc în anul 1976 şi ultima ediţie, a XV-a, jubiliară, în 2005. Din 1984, de la cea de-a VI-a ediţie, Festivalul de Teatru Scurt devine internaţional. Orădenii au vizionat spectacole din Ungaria, Italia, Franţa, Croaţia, Cehia, Republica Moldova dar şi din îndepărtata Japonie. De-a lungul celor cincisprezece ediţii de festival, oaspeţi importanţi - actori, regizori, dansatori, scenografi, critici de teatru, directori de festivaluri, dar şi personalităţi marcante ale vieţii culturale din România au participat la evenimentul cultural orădean.

Festivalul a reuşit să impună un curent în rândul regizorilor valoroşi, încurajându-i tot mai mult să monteze piese scurte, contribuind semnificativ la consacrarea acestui gen teatral înedit -spectacolul de teatru scurt. Astăzi nu există teatru din al cărui repertoriu să lipsească piesa de teatru scurt. Mai mult, prin economia sa de timp, spaţiu şi energie, acest gen pare să fie cea mai contemporană opţiune teatrală, cu atât mai mult cu cât această formă artistică este tot mai cunoscută şi mai apreciată de public.

Filarmonica de Stat Oradea – Sala de concerte Enescu- Bartok

Viaţa muzicala oradeana a devenit intens începând cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, cand un tanar muzician, Johann Michael Haydn (1737-1806), fratele mai mic al lui Joseph Haydn, a fost numit organist şi dirijor în curtea episcopului Patachich Ádám între anii 1760-1762. El a fost urmat între 1764-1969 de Karl Ditters von Dittersdorf (1739-1799). Cei doi muzicieni sunt considerati ca fondatori ai vieţii muzicale orădene. Trebuie însă remarcat Încă un important muzician de rang european, Wenzel Pichl (1741-1805), care de asemenea a activat şi compus în acest oraş, fiind pentru o perioada concertmaistrul orchestrei episcopale. În timpul lui Dittersdorf orchestra era formata din 34 de instrumentisti, veniti din Viena şi Praga, orchestra de la Oradea fiind în perioada respectivă una din cele mai însemnate din Europa.

La 5 ianuarie 1888 are loc primul „concert filarmonic” din Oradea.

În 1949 Societatea Filarmonica devine institutie de stat, desfăşurand o bagata activitate muzicala în ţara şi peste hotare.

În anul 1890, se constituie Asociaţia Prietenilor Muzicii din Oradea, având ca scop educaţia în domeniul muzicii culte, organizarea de concerte şi spectacole şi înfiinţarea unei şcoli de muzică. Sub patronatul acesteia, pe lângă teatru, se va inaugura o secţie de operă.

În prima jumătate a secolului XX, numărul concertelor simfonice şi corale creşte în mod considerabil, fenomenul datorându-se şi apariţiei în peisajul muzical orădean a corului „Hilaria”. În această peroadă concertează la Oradea şi marii compozitori George Enescu şi Bartok Bela.

Filarmonica de Stat, cu o orchestră simfonică cu stagiune permanentă, a luat fiinţă în anul 1949.

În anul 1997, Consiliul Judeţean Bihor aprobă înfiinţarea Corului Filarmonicii de Stat Oradea, sub conducerea regretatului prof.univ. Avram Geoldeş, cor dirijat în prezent de Laszloffy Zsolt. S-a împlinit astfel un vis mai vechi al iniţiatorilor de muzică deschizând drumul către concertele vocal-simfonice de operă şi operetă.

Din anul 1954, sub egida Filarmonicii de stat, si-a desfăşurat activitatea de concerte Orchestra populară „Crişana”. Din anul 1998, Orchestrei „Crişana” i s-a alăturat un corp de dansatori, devenind Ansamblul Artistic Profesionist „Crişana”. Patru ani mai târziu, în 2002, în cadrul Filarmonicii îşi inaugurează activitatea Ansamblul Artistic Profesionist „Nagyvarad”. Atât ansamblul românesc cu o activitate îndelungată şi evident mai bogată cât şi ansamblul maghiar susţin spectacole şi concerte la sediu şi în turnee din ţară şi străinătate. Primul s-a aflat în ultimii zece ani în Ucraina, Serbia, Grecia, Tunisia, Turcia, Italia, Germania, Grecia şi Egipt, iar al doilea Ungaria, Polonia şi Belgia, iar ambele, în 2010, la Expoziţia Mondială din China.

MUZEE ŞI CASE MEMORIALE

Complexul „Muzeul Ţării Crişurilor” Oradea

Complexul „Muzeul Ţării Crişurilor” Oradea, instituţie subordonată Consiliului Judeţean Bihor, este un obiectiv cultural important al României, format din Muzeul Ţării Crişurilor, care are în componenţă şapte secţii (Secţia de arheologie, Secţia de istorie, Secţia de ştiinţele naturii, Secţia de etnografie, Secţia de artă, Secţia muzee memoriale, grupuri sociale, istorie a minorităţilor şi Secţia de relaţii publice şi expoziţii), Muzeul Memorial “Iosif Vulcan”, Muzeul Memorial „Aurel Lazăr”, Muzeul Memorial “Ady Endre”, Peştera Vadu Crişului. La acestea se adaugă două arii protejate (situri de importanţă comunitară din cadrul reţelei ecologice europene NATURA 2000: Betfia şi Lacul Peţea), aflate în custodia instituţiei muzeale.

*

De-a lungul existenţei instituţiei muzeale, aceasta a reuşit în toate epocile istorice în care a dăinuit să tezaurizeze mărturii ale civilizaţiei materiale specifice celor ce au vieţuit aici din timpurile străvechi pînă la sfîrşitul mileniului I (autohtoni, alogeni), dar şi de-a lungul mileniului II (români, maghiari, germani, slovaci etc.).

Inaugurarea primului sediu al muzeului orădean a avut loc în iunie 1896, într-o clădire eclectică, special construită în acest scop, finalizată în 1895 de către arhitectul Rimanoczy Kálman senior. În cele nouă încăperi destinate expoziţiei de bază, s-au etalat obiecte de arheologie, istorie, artă şi etnografie. Menţionăm că pînă în 1918 era expusă şi colecţia de artă a Episcopului romano-catolic de Oradea Ipolyi Arnold, colecţie donată oraşului Oradea.

După restaurarea Palatului baroc (1968-70) de către statul român, palat construit între 1762-1776 de arhitectul austriac Franz Anton Hillebrandt, pentru a fi reşedinţă a Episcopiei Romano-Catolice de Oradea, s-a inaugurat la Oradea cel de-al doilea sediu al Muzeul Ţării Crişurilor, în ziua de 17 ianuarie 1971.

În răstimpul dintre 1971 şi 2011 complexul muzeal orădean s-a impus ca un centru cultural-ştiinţific de referinţă pentru comunitatea de aici şi nu numai, ca o instituţie cu deschidere europeană, care a promovat relaţii cu muzee din ţară şi străinătate, dar şi cu universităţi, instituţii de cercetare din Ungaria, Slovacia, Polonia, Elveţia, Iugoslavia, Franţa, Italia etc. Muzeografii ce au lucrat şi lucrează aici s-au dovedit a fi, în marea majoritate, specialişti de excepţie, riguroşi investigatori ai patrimoniului tezaurizat şi, în egală măsură, devotaţi ideii de valorificare expoziţională şi ştiinţifică a colecţiilor deţinute, dar şi studiului realităţilor din teren, protejării monumentelor istorice din acest areal geografic.

Datorită retrocedării Palatului baroc s-a decis ca al treilea sediu al Muzeului Ţării Crişurilor să fie o clădire eclectică, construită între 1897 şi 1898 în Oradea, proiectată de arhitectul Alpár Ignác şi care a fost sediu pentru Şcoala Regală de Cadeţi. Clădirea este inclusă pe Lista monumentelor istorice şi a fost trecută în administraţia Consiliului Judeţean şi apoi în folosinţa gratuită a Muzeului Ţării Crişurilor începînd cu toamna anului 2005 (Hotărîrea nr.84 din 30 august 2005). Este în curs de restaurare, urmînd să fie amenajată şi din punct de vedere expoziţional, după ce se va face transferul întregului patrimoniu al Muzeului Ţării Crişurilor în clădirea mai sus menţionată.

Generaţiilor de muzeografi ce au lucrat în instituţia muzeală orădeană după 1971 li se datorează şi cele trei anuare, Crisia, de arheologie şi istorie, Biharea, de etnografie şi artă, Nymphaea, de ştiinţele naturii, acestea ajunse la un număr de peste 100; cărţi de autor şi volume colective, şi ele într-un număr de peste 70; participarea la contracte de cercetare ştiinţifică, naţionale şi internaţionale, pe probleme de arheologie, etnografie, artă şi ştiinţele naturii.

Muzeul Ţării Crişurilor

Din structura acestuia fac parte: Secţia de arheologie, Secţia de istorie, Secţia de ştiinţele naturii, Secţia de etnografie, Secţia de artă, Secţia de relaţii publice şi expoziţii şi Secţia muzee memoriale, grupuri sociale, istorie a minorităţilor.

Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”

Muzeul Memorial “Iosif Vulcan” funcţionează în clădirea care a găzduit, în perioada 1896-1906, locuinţa lui Iosif Vulcan şi redacţia revistei “Familia”. Expoziţia de bază a muzeului, reorganizată în 2001, însumează cinci săli: prima cuprinde documente ce ilustrează viaţa şi activitatea lui Iosif Vulcan, precum şi numărul din „Familia” unde a debutat, sub numele de Eminescu (1866), cel mai mare poet al românilor; următoarele trei săli reconstituie, cu mobilier original şi obiecte de epocă, o parte a locuinţei familiei Vulcan; ultima sală a muzeului este organizată în principal ca sală de documentare, dar oferă şi elemente expoziţionale: imagini din vechile tipografii orădene şi documente referitoare la cele trei serii interbelice ale revistei “Familia”, precum şi la actuala serie a revistei - cea de-a treia.

Muzeul Memorial „Aurel Lazăr”

Muzeul memorial dedicat marelui om politic român Aurel Lazăr a fost inaugurat la 1 decembrie 2008 în casa de la nr.13 al străzii care îi poartă numele. Casa, care a aparţinut familiei avocatului dr. Aurel Lazăr, se constituie într-un veritabil monument de istorie românească prin faptul că aici, la 12 octombrie 1918, a fost redactat textul Declaraţiei de independenţă naţională a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, document de o importanţă deosebită devenit, încă de la lansarea sa, manifestul-program al mişcării politice de eliberare naţională a românilor din Transilvania, mişcare ce a culminat cu dobîndirea de către aceştia, la 1 decembrie 1918, a deplinei neatîrnări.

Expoziţia de bază reconstituie ambientul în care a locuit familia lui Aurel Lazăr în prima jumătate a secolului al XX-lea.

Muzeul Memorial „Ady Endre”

Inaugurarea Muzeului Memorial „Ady Endre” a avut loc la 26 mai 1955. În organizarea acestuia, un rol important l-a avut scriitorul orădean Tabéry Géza, unul din foştii prieteni ai lui Ady.

Muzeul este găzduit de clădirea fostei cafenele „Müller”, deosebit de populară la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Construcţia iniţială, finalizată în 1869 în piaţa din faţa sediului Prefecturii Bihor, şi-a căpătat forma actuală în cursul reconstrucţiei din 1895. Acest cochet local, cu terasă, a fost un loc preferat, pe atunci, de tînărul poet maghiar Ady, nu numai pentru a petrece ci, conform uzanţelor vremii, pentru a şi lucra. Potrivit tradiţiei, în sezonul estival, în colţul din dreapta al terasei se afla masa lui, pe care a redactat multe dintre reportajele şi articolele sale.

În actuala expoziţie, inaugurată în 2003, accentul cade pe prezentarea vieţii şi activităţii orădene a lui Ady, reconstituind, în cele două încăperi laterale, atmosfera redacţiilor şi cafenelelor acelor vremuri.

UNIUNEA ARTIŞTILOR PLASTICI DIN ROMÂNIA, FILIALA ORADEA

Filiala Oradea a Uniunii Artiştilor Plastici din România a fost înfiinţată în anul 1956. Este asociaţie profesională, neguvernamentală şi nonprofit, cu personalitate juridică de utilitate publică şi de interes local şi naţional.

REVISTA DE CULTURĂ „FAMILIA” ORADEA

Revista Familia este o instituţie culturală înfiinţată de Iosif Vulcan, la Budapesta, în 1865, având drept program răspândirea culturii române în Transilvania şi cultivarea limbii şi a conştiinţei naţionale. Ea a fost, în urma dispariţiei Foii pentru minte, inimă şi literatură a lui George Bariţiu, cea mai însemnată revistă românească din Ungaria în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, devenind în scurt timp, o tribună a întregii literaturi româneşti, o emblemă a identităţii culturale naţionale.

Fondatorul ei, Iosif Vulcan (31 martie 1841, Holod, Bihor – 8 septembrie 1907, Oradea), publicist şi scriitor român, animator cultural, membru al academiei române, şi-a dedicat întreaga viaţă editării revistei – uneori chiar cu sacrificii materiale.

Înfiinţată în 1865, la Budapesta, revista purta pe frotispiciu subtitlul „foaie enciclopedică şi beletristică cu ilustraţiuni”, programul ei nefiind pur literar, ci şi social, adresându-se fiecărei familii româneşti în parte, dar şi familiei mai mari a naţiunii. Numărul de probă a apărut la 1/13 mai, iar numărul 1 la 5/17 iunie. În 1880, redacţia revistei Familia se mută la Oradea, locul în care va continua să apară – cu unele întreruperi- până în zilele noastre.

Prima serie a revistei Familia, cea de sub conducerea lui Iosif Vulcan, este un caz unic în analele publicisticii româneşti, prin logevitatea ei de patru decenii. La renumele său a contribuit în mod esenţial şi faptul că, în numărul 6 al revistei, apărut la 25 februarie/9 martie, a debutat Mihai Eminescu cu poezia De-aş avea....

În februarie 1866, Iosif Vulcan a primit de la Cernăuţi o scrisoare însoţită de mai multe poezii, semnate de Mihail Eminovici. Redactorul Familiei a ales dintre ele poezia „De-aş avea” pe care a publicat-o însoţită de o notă redacţională: „Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre acestui june de numai 16 ani, care cu primele sale încercări poetice trimise nouă, ne-a surprins plăcut.” Vulcan este şi naşul literar al celui mai important poet român, schibându-i numele din Eminovici în Eminescu. Familia va publica multe alte poeme ale lui Eminescu ( O călătorie în zori, La Heliade, Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie, Junii Corupţi), dedicându-i poetului la moartea acestuia un întreg număr - cel din 7 iulie 1889.

Mai puţin cunoscut este faptul că tot în revista Familia a debutat şi George Coşbuc, în 1884, sub pseudonimul „Bocşu”, cu poezia Aş vrea să fiu..., o traducere a unui poem al poetului maghiar Petofi Sandor.

Alături de Eminescu şi Coşbuc, revista a contribuit şi la impunerea altor scriitori importanţi, ca Octavian Goga şi Emil Isac. Printre colaboratorii de prestigiu ai revistei

s-au numărat Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Timotei Cipariu, Aton şi Nicolae Densuşianu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Duliu Zamfirescu, Ştefan O.Iosif şi alţii.

Revista culturală Várad

Revista culturală Várad fondată în 2002 care se consideră moştenitorul spiritual al publicaţiei Kelet-Nyugat apărută la începutul anilor 90, este revista literară-culturală de limbă maghiară cea mai longevivă în istoria oraşului.

Asumându-şi rolul de editură literară precum şi cel de organizator de programe literare de înalt rang, Várad asigură spaţiu de publicare atât autorilor contemporani de limbă maghiară locali şi din alte teritorii cât şi autorilor locali de limbă română prin traducerea operelor acestora în limba maghiară. Atelierul revistei consideră de importanţă deosebită popularizarea tinerelor talente, păstrarea tradiţiilor culturale orădene precum şi promovarea aspiraţiilor contemporane de artă plastică.

ŞCOALA DE ARTE „ FRANCISC HUBIC” ORADEA

Este cea mai veche instituţie de învăţământ artistic din Oradea. Istoria sa începe în anul şcolar 1925/1926, cu o primă denumire, Conservatorul de muzică, sub conducerea profesorului, compozitorului şi dirijorului Francisc Hubic, după modelele deja existente la Bucureşti, Cluj şi Timişoara. Extinzându-şi aria de activitate în anul 1945 devine Conservatorul de muzică şi Artă Dramatică. În acelaşi an, din iniţiativa unor artişti plastici din Oradea, în frunte cu profesorul şi pictorul Roman Mottl-senior, ia fiinţă Şcoala de arte Frumoase.

În anul 1954, cele două instituţii vor fi unificate, funcţionând sub denumirea Şcoala Populară de Artă până în 1990, când în noua şi actuala titulatură este inclus numele ctitorului ei, ilustrul muzician orădean, Francisc Hubic, cel care s-a aflat la cârma şcoliiîntre 1925-1947. L-a urmat, în perioada 1947-1952, dirijorul Iosif Romulus Botto, căruia i s-a încredinţat organizarea orchestrei simfonice a Filarmonicii de Stat înfiinţată în 1949.

În prezent, Şcoala de Arte „Francisc Hubic” fucţionează cu trei secţii: muzică (canto clasic, canto popular, canto muzică uşoară, pian, vioara, chitară, percuţie şi instrumente de suflat); arte plastice (pictură, sculptură, design vestimentar, grafică şi artă decorativă) şi secţia actorie-coregrafie.

CLUBUL FOTOGRAFIC „NUFĂRUL”

Clubul fotografic „Nufărul”, unul dintre cele mai puternice din ţară, dispune de un spaţiu expoziţional, Galeria „Foto-Art”, situat în Piaţa 1 Decembrie nr.12.

Activitatea clubului este impresionantă. Pe lângă cursurile de artă fotografică pe care le organizează în fiecare an, a găzduit peste 300 de expoziţii personale şi de grup din aproape 50 de ţări ale lumii, iar membrii acestuia au fost prezenţi cu lucrări la numeroase expoziţii şi saloane din ţară şi străinătate, nu puţine încununate cu premii naţionale şi internaţionale.

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ „GHEORGHE ŞINCAI” BIHOR ORADEA

Ideea bibliotecilor populare a apărut în primăvara lui 1871, când ministrul cultelor a dat o dispoziţie care-i obliga pe întreţinătorii de şcoli să strângă de la fiecare copil înscris până la 2 fi. pe an pentru înfiinţarea şi apoi dezvoltarea bibliotecilor şcolare, urmând ca ele, cu timpul, să devină publice, în patrimoniul şcolii.

Senatul şcolar al Oradiei, întrunit la 21 august 1873, a apreciat că acest lucru este practic imposibil de realizat deoarece copiii nici aşa nu plătesc taxa de înscriere. S-a votat, totuşi, ca 12% din aceste taxe să fie utilizate în folosul construirii de biblioteci. Că în posesia senatului şcolar exista o bibliotecă se poate dovedi cu menţiunea pe care o face custodele senatului, Ioan Stancovici (Jánosházi) cu privire la 6 cărţi împrumutate. Biblioteca avea 582 volume în evidenţă.

Consiliul municipal a discutat chestiunea în şedinţa sa din 14 decembrie 1882 şi a transmis Asociaţiei generale a învăţătorilor din Bihor misiunea de a se ocupa de aspectele concrete ale întemeierii unei biblioteci publice.

Biblioteca a continuat să se îmbogăţească, iar în 1898-1899 . Biblioteca dispune acum de un fond de 5.722 de volume, destinate cadrelor didactice – nu se poate vorbi încă despre o bibliotecă publică.

Primăria, până în 1906, a sprijinit cu 300 coroane bibliotecile populare, în anii următori ulterior mărit la 800 coroane pe an. In 1907 statul ajuta aceste biblioteci cu 500 coroane şi se promitea creşterea sumei odată cu înfiinţarea celei de-a patra unităţi. S-a hotărât ca ajutorul de 800 coroane primit din partea oraşului să fie folosit pentru retribuirea bibliotecarilor, legarea cărţilor, plătirea oamenilor de serviciu şi pentru alte cheltuieli curente, deoarece ajutorul de stat nu putea fi folosit decât pentru achiziţii de carte.

La 20 aprilie 1912 s-a constituit comisia de coordonare a activităţii bibliotecii. Primul local al bibliotecii se afla pe strada principală, undeva lângă teatru, şi se compunea din 4 săli închiriate pe 6 ani, cu suma de 1.800 coroane.

Devenită biblioteca regională Crişana, aceasta putea fi frecventată, între septembrie 1949 şi noiembrie 1951, în Piaţa Republicii nr. 4 şi, începând cu 1951, în Piaţa Victoriei nr. 3 (sediul Episcopiei Greco-Catolice).

În data de luni, 9 august 2002, Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai" îşi găseşte un nou lăcaş în clădirea din Piaţa 1 Decembrie nr. 12.  

Biblioteca deţinea, la sfârşitul anului 2010, un număr de 642558 unităţi de bibliotecă, cărţi periodice, publicaţii etc.

Cartea cu valoare de patrimoniu este reprezentată de patru incunabule (Defensarium curatorum, Lutetie, 1461; Fasciculus temporum, Vereties, 1479; Robertus Carracciolus, Opera varia, Venetius, 1485 şi A.Schedel, Liber cronicarum, Nurberg, 1493), Cazarnia lui Varlaam şi altele.

Biblioteca judeţeană continuă programul de digitalizare a întregii colecţii, în acest moment peste jumătate putând fi consultată prin intermediul softului de bibliotecă Tinlib.

De asemenea, instituţia face parte din programul naţional Biblionet ce are ca scop îmbunătăţirea posibilităţilor de informare prin intermediul bibliotecilor publice. Programul prevede dotarea cu tehnică de calcul a bibliotecilor din mediul rural care nu au beneficiat de aceste facilităţi, precum şi instruirea bibliotecarilor.

EDITURI ŞI TIPOGRAFII

|Editura Aquila '93 |Casa de Editura şi Presă Euro Media SA |

|Casa Cărţii SRL |Materal Group SRL |

|Metropolis SRL |Alpa Newmedia SRL |

|Policontact SRL |MTR Press SRL |

|Europrint SRL |V. Capris Comerţ SRL |

|Societatea Misionară Română SRL |YGREC Publicaţii SRL |

|Life Publishers International SRL |Editura Riport SRL |

|Făclia Prodcom SRL |Ravision SRL |

|Editura Lampadarul de Aur SRL |Afaceri Oradene SRL |

|Editura Casa SRL |Info Editura SRL |

|Euroset Ghiduri de Afaceri SRL |Makvirag SRL |

|Rosil Chim SRL |Bazar Media Bihor SRL |

|Anotimp Casa de Presă şi Editura SA |Arond Media SRL |

|Editura Arca, etc. |Brevis SRL |

| |Stupstudio SRL |

| | |

CAPITOLUL 16

ARHITECTURA ŞI TURISM

CETATEA – NUCLEUL VIITORULUI ORAŞ

Bogăţia şi diversitatea patrimoniului arhitectural orădean, complexitatea fenomenului precum şi implicaţiile sale sociale, politice, culturale, etc. s-au transmis din generaţie în generaţie, devenind astfel martori tăcuţi ai devenirii noastre prezente.

Primele dovezi ale locuirii pe aceste teritorii sunt aduse de mărturiile arheologice. Multiple dovezi ale unor forme de organizare socială au fost descoperite în zone ale oraşului care astăzi sunt înscrise în Lista monumentelor şi siturilor arheologice. Dintre acestea: Salca, Sere, 1 Mai şi arealul cetăţii Oradea sunt cele mai importante.

Dovezile arheologice scoase la lumină în diversele situri confirmă prezenţa continuă în acest areal geografic a comunităţilor umane şi implicit, existenţa unor forme de locuire specifice perioadelor respective.

Aşezările de la Oradea-Salca, Oradea-Sere dar în mod special Oradea–Dealul Viilor dovedesc prezenţa în aceste locuri ale unor forme de locuire continuă şi sedentară, urmele unor fortificaţii dacice fiind descoperite şi relevate de cercetători.

În diploma de la 1111, printre cosemnatari s-a numărat Syxtus Bichariensis, iar doi ani mai târziu, într-o confirmare a primei diplome, acelaşi personaj semnează Syxtus Vvaradiensis. Anul 1113 marchează astfel prima menţiune documentară a toponimicului varad, de probabilă filieră slavă sau germană dar care în limba maghiară însemna cetăţuie.

Ceea ce probabil a decis irevocabil soarta cetăţii de la Biharea a fost însă atacul din anul 1091, atunci când Ladislau I stabileşte la Oradea reşedinţa unei mănăstiri. Dincolo de nararea romantică a descoperirii locului de pe Criş, în urma unei vânători, în fapt una din expediţiile militare ale regelui, amplasamentul ales pentru întemeierea mănăstirii a fost unul strategic. Vechea istoriografie maghiară, a susţinut că tocmai în urma acestui atac regele a luat hotărârea de a muta episcopia de la Biharea la Oradea, unde exista deja amintita mănăstire cu hramul Sf. Fecioare Maria, ridicată după anul 1077 pe un loc pustiu. Documentele şi cronicile confirmă însă întemeierea făcută de regele maghiar. Astfel, Cronica Pictată de la Viena şi Cronica müncheneză relevă rolul lui Ladislau I, ultima afirmând că însuşi regele a denumit locul Warad.

Cel mai important eveniment politic din prima jumătate a secolului al XIII-lea a fost, fără îndoială, marele atac tătaro-mongol din anul 1241. În acest an un important corp de oaste condus de căpeteniile Kadan, Büri şi Bucek a intrat în Transilvania şi regiunile extracarpatice cucerind inclusiv cetatea Oradiei. Sursa cea mai autorizată în descrierea acestui eveniment a fost, fără îndoială, lucrarea Carmen miserabile (Epistola magistrului Rogerius sub forma unui cântec de jale cu privire la distrugerile de către tătari a regatului Ungariei – titlul complet) întocmită de prelatul italian Ruggero din Puglia, faimos sub numele latinizat de Rogerius. Acesta, analizând starea precară a cetăţii, a relevat participarea locuitorilor regiunii la efortul disperat de consolidare al cetăţii. El descrie sumar cetatea orădeană, denumind-o castrum, şi o menţionează ca având „ziduri şi turnuri”, care protejau catedrala cu hramul Sf. Fecioare Maria şi un palat episcopal. Piesele de arhitectură romanică descoperite în timpul săpăturilor arheologice de la sfârşitul secolului al XIX-lea au confirmat existenţa acestui ansamblu. De asemenea, cercetările arheologice întreprinse în ultimii ani au dovedit existenţa fortificaţiei, având val de pământ cu palisadă, ziduri din piatră doar pe anumite porţiuni şi probabil turnuri din lemn care flancau poarta şi eventualele unghiuri existente la colţurile incintei.

În anul 1342, au început lucrările de extindere a catedralei şantierul fiind terminat sub îndelungata păstorire a episcopului Demetrius (1345-1372). Catedrala, a cărei lungime era undeva în jurul valorii de 72 de metri, avea trei nave şi o faţadă cu două turnuri, corul avea deambulatoriu, iar altarul acesteia era octogonal. În Cronica Pictată, unde în două miniaturi apare şi catedrala orădeană, atât în construcţie, cât şi cu defunctul rege Ladislau I alături, se observă încă două turnuri care flancau altarul. Pe acelaşi miniaturi de disting şi doi contraforţi masivi, precum şi două ferestre „oarbe”, dar care sugerează stilul gotic. Stilul gotic în care au fost clădite catedrala şi palatul episcopal a fost confirmat de cele 100 de ancadramente, lucrate în maniera amintită, datate toate după anul 1330, descoperite în timpul vechilor săpături arheologice din cetate.

Marele şantier orădean, în urma căruia vechea cetate medievală a fost demolată şi înlocuită cu o nouă fortificaţie cu cinci bastioane, a debutat spre sfârşitul domniei principelui Ioan Sigismund. Tipul de cetate construit la Oradea, în stil „italian nou” s-a încadrat în curentul general european de construcţie al fortificaţiilor. Cauza principală a imensului efort financiar a fost tentativa de contracarare a artileriei de asediu, care a făcut progrese remarcabile în secolul al XVI-lea. Relatările despre noua cetate i-au subliniat îndeosebi capacitatea defensivă sporită.

Sub domnia principelui Gabriel Bethlen au început lucrările la noul palat interior, după ce, tot prin grija sa, în vara anului 1625 au fost realizate amenajări pentru aducţiunea apei în şanţul de protecţie. Palatul interior, având forma pentagonală a cetăţii exterioare, a fost terminat de principele Gheorghe Rakoczy I.

Perioada de relativă linişte de după anul 1606, întinsă pe un interval de mai bine de o jumătate de secol, a fost brusc tulburată de conflictul din anii 1658-1660. Oştile turceşti aflate sub comanda serdarului Köse Ali paşa, au început pe 13 iulie asediul asupra cetăţii. Descrierea asediului şi a cetăţii de către călătorul turc Evlia Celebi constituie preţioase surse de informaţie.

A doua jumătate a secolului al XVII-lea este marcată de luptele prin care armatele austriece recâştigă teritoriile din jurul oraşului Oradea. În aceste conjuncturi, primele conflicte din jurul cetăţii Oradiei au avut loc la Olosig în toamna anului 1691. În final, lipsită de sprijin, garnizoana turcească a capitulat la 28 mai 1692, Abdulatiff paşa devenind astfel ultimul guvernator al Oradiei. Intrarea armatelor austriece în vara anului 1692 în cetatea orădeană marchează, în fapt, un nou început pentru fortificaţia orădeană şi împrejurimile ei. Amplele lucrări de refacere a pagubelor pricinuite de luptele din anii 1691-1692 au readus în scurt timp cetatea la standardele strategice ale timpului.

Primele gesturi urbanistice – primele imobile reprezentative

Cosmopolit din toate punctele de vedere, oraşul Oradea şi-a afirmat identitatea urbană de-abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, atunci când realităţile vremii au consfinţit unitatea administrativă, politică, culturală, socială şi economică a comunităţilor din jurul fortificaţiei pentagonale.

Odată cu instaurarea dominaţiei habsburgice în Oradea, secolul al XVIII-lea reprezintă un important reper în evoluţia arhitecturală dar mai ales urbanistică a oraşului. Acest lucru se datorează în primul rând măsurilor reformiste întreprinse de statul austriac. Pătrunse de un profund caracter iluminist aceste măsuri promovează în mod deosebit atragerea etniilor defavorizate de până atunci, şi răsplătirea lor cu diverse facilităţi sociale şi economice. Aşa se explică de ce Biserica Romano-Catolică, beneficiind şi de influenţele artistice şi moral – sociale ale habsburgilor, beneficiază în decursul secolului al XVIII-lea de un puternic sprijin social, politic şi administrativ.

În oraşul de pe Criş, doi au fost factorii decisivi care au determinat dezvoltarea urbanistică şi şi arhitecturală. Este vorba în primul rând de interdicţia de construire pe o rază de 500 de metri în jurul fortificaţiilor impusă de curtea de la Viena, fapt ce determină în cazul Oradiei mutarea înspre vest a centrului de interes politic şi administrativ, în zona Cartierului Nou (azi Parcul 1 Decembrie şi Piaţa Unirii ).

În cele din urmă filiera artistică a casei de Habsburg a facilitat pătrunderea stilului baroc şi în spaţiul geografic al Oradiei. Coroborat cu caracteristicile stilului amintit, contribuţia Bisericii Romano–Catolice la conturarea urbanistică a oraşului este cu atât mai uşor de apreciat.

Consecinţa directă a acestor realităţi este aceea că în oraşul de pe Criş barocul îşi arată cele mai puternice expresii artistice şi semantice în domeniul arhitecturii eclesiastice.

Biserica Sf. Ladislau, Biserica din Cetate, Capela Mizericordienilor, Basilica romano-catolică, sau Biserica cu Lună (Adormirea Maicii Domnului) sunt doar câteva dintre numeroasele exemple semnificative. Alături de acestea, o serie de alte biserici, precum Sf. Brigitta, fostul edificiu al bisericii franciscanilor (azi Biserica Pogorârea Sfântului Duh) sau Biserica Maica Îndurerată a ordinului premonstrantens dau adevărata amploare a barocului orădean.

Nu mai puţin grăitor, patrimoniul laic baroc îşi găseşte totuşi repere în cele câteva imobile încă rămase în picioare în Oradea. Palatul Episcopiei Romano–Catolice, Şirul Canonicilor, fosta casă a Comitatului (Prefectura judeţului ), fosta Cazarmă a husarilor, şi nu în cele din urmă fostul palat Rhedey (azi sediul CIAC) sunt cele câteva mărturii ale prezenţei barocului în arhitectura laică orădeană.

Fără a intra foarte mult în probleme de stilistică arhitecturală trebuiesc totuşi făcute referiri la evoluţia şi formele de exprimare ale barocului orădean. Deşi lipsită de valenţe artistice deosebite, biserica Sf. Brigitta (azi Sf. Treime) are meritul de a fi cel mai vechi edificiu construit în Oradea după alungarea dominaţiei otomane. Izvoarele documentare atestă fără echivoc anul 1693 ca fiind anul construcţiei bisericii din lemn Sf. Brigitta, pentru ca în 1722 aceasta să fie refăcută din zidărie de cărămidă. Lipsit de elemente artistice specifice şi semnificative baroce, lăcaşul suferă o serie de transformări ulterioare, cea mai vizibilă schimbare fiind cea a timpanului din faţada nordică, transformat în cele din urmă într-un timpan cu autentică expresie barocă.

Mai puţin cunoscută publicului, dar excepţională şi unică prin rezolvarea spaţial – volumetrică în zona Transilvaniei, Capela ordinului Mizericordienilor reia prin analogie modelul bisericii San Carlo ale Quattro Fontane din Roma. Chiar dacă tratarea generală este una specifică barocului austriac, mult mai auster şi sobru, soluţia cupolei eliptice face referire directă la remarcabilul exemplu amintit anterior. Comparabile ca dimensiuni, biserica orădeană se remarcă prin abilitatea rezolvării intersecţiei dintre spaţiul elipsoidal al naosului şi rectangularitatea altarului ce îl succedă.

Aşa cum arătam în paragrafele anterioare, biserica Sf. Brigitta a fost primul edificiu dintr-o serie de imobile reprezentative baroce orădene. Concomitent însă cu lucrările de edificare ale acesteia, în Cetate au început imediat lucrările de refacere a fortificaţiei şi a unora dintre imobilele din incintă.

Analizând cronologic evoluţia stilului baroc pe teritoriul oraşului Oradea trebuie sa notăm în primul rând debutul lucrărilor la biserica Sf. Ladislau (1717 - 1733), lucrări ce vor fi însă complet finalizate de abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Construcţia bisericii paulinilor (azi biserica Premonstrantensă – str. R. Ciorogariu) debutează la 1741 şi se încheie în 1772. Anterior acesteia, în anul 1731, ordinul franciscanilor porneşte şantierul viitoarei mănăstiri şi a bisericii ordinului – azi spitalul militar şi Biserica Pogorârea Sfântului Duh.

Jumătatea secolului al XVIII-lea consemnează de asemenea debutul lucrărilor de execuţie la complexul monastic al ordinului mizericordienilor. Capela, cu particularităţile sale descrise anterior, spitalul şi farmacia sunt toate construite într-un interval de 16 ani începând cu 1754. În afara acestui complex, cel mai reprezentativ complex baroc din arealul orădean debutează cu doar doi ani mai devreme. Este vorba despre complexul basilicii şi a palatului romano–catolic.

Deşi parte a aceluiaşi complex, cele două şantiere au început cu un decalaj de circa 10 ani. Prima construcţie începută a fost cea a basilicii.

Putem concluziona deci că barocul în Oradea se manifestă aproape în exclusivitate în formele lui germanice, austere şi sobre. Puţinele influenţe italiene se regăsesc doar la nivelul planimetriilor sau ale unor rezolvări spaţiale particulare şi/sau izolate. Din acest motiv, în Oradea, graniţa dintre baroc şi cele câteva exemple clasiciste este mult mai subtilă, fiind de multe ori aproape imperceptibilă.

Există totuşi câteva exemple care se detaşează în peisajul cultural orădean nu atât prin calităţile arhitecturale pe care le-ar avea, cât prin subtilitatea cu care fac trecerea de la monumentalitatea şi sobrietatea barocului către exuberanţa şi dinamismul stilurilor ce aveau să domine sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea.

Biserica Seminarului Greco–Catolic (Parcul Traian colţ cu Bulevardul Magheru) construită în forma actuală în 1858, casa Kovats (Piaţa Unirii, nr. 5) care primeşte actuala înfăţişare în anul 1836, Institutul Sf. Iosif (azi Inspectoratul Şcolar Judeţean – str. M. Eminescu nr. 11) ridicat din 1866 până în 1868 ori Institutul Sf. Vincenţiu (azi Liceul Partenie Cosma) construit în acelaşi an 1868, dar care a suferit câteva modificări esenţiale la sfârşitul secolului.

Oradea – reper Art Nouveau pe harta culturală a Europei

Primele manifestări concrete ale noului curent se vor produce ca urmare a influenţelor tot mai puternice a comunităţilor religioase în general, a celei evreieşti în mod particular. Pe fondul eliberării de prejudecăţi şi restricţii impuse comunităţii evreieşti, aceasta devine din ce în ce mai activă şi implicit mai puternică din punct de vedere financiar, social şi în cele din urmă politic. Astfel Sinagoga Neologă din strada Independenţei este un prim manifest al forţei şi tendinţelor adoptate de comunitatea evreilor orădeni. Alături de aceasta, cele două sinagogi din strada Clujului (pe amplasamentul noii aripi a Spitalului de Obstretică şi Ginecologie) exprimau deja forţa şi puterea economică a comunităţii iudaice orădene. Ulterior, pe măsură ce evreii orădeni devin o prezenţă tot mai activă în viaţa socială, economică, politică şi culturală a oraşului, aceştia îşi vor ridica noi şi noi spaţii de închinare. Fie că vorbim despre sinagogi sau case de rugăciune, numărul lor este impresionant: 3 sinagogi şi nu mai puţin de 15 case de rugăciune. Dintre acestea, la ora actuală au rămas doar şase lăcaşe de cult (Str. Independenţei nr.22 – Sinagoga neologă, Str. Primăriei nr.25 – Sinagoga Hinech Neorim, Str. Mihai Viteazul nr.4 – Sinagoga mare ortodoxă, Sinagoga mică ortodoxă/Hevra Sas, str. T. Vladimirescu nr.18 – Sinagoga Poalei Tzedek, str. Crinului nr.2 – Sinagoga Wisnitzer Sil). Construite într-o perioadă scurtă de timp, aceste lăcaşe de cult nu sunt doar expresia potenţei financiare a comunităţii ci şi dovada afinităţilor artistice ale membrilor ei. Picturi de inspiraţie maură, elemente decorative de mare rafinament, planimetrii şi organizări funcţionale interioare remarcabile, sunt argumente convingătoare în sprijinul ideii enunţate.

Enumerăm doar Palatul Sonnenfeld, Casa Markovits-Matheser, sau imobilul din strada Roman Ciorogariu nr. 28. Având o formă de exprimare artistică bine conturată, Spiegel Frigyes reuşeşte să se facă remarcat prin proiectele sale funcţionaliste valorificând foarte bine posibilităţile de iluminare naturală a spaţiilor. Pentru aceasta, amintirea imobilelor Konrad, cel din strada R. Ciorogariu, şi a palatului Sonnenfeld este suficientă pentru a susţine cele afirmate anterior.

Analizând paleta de programe de arhitectură explorate în această perioadă în Oradea, unul în mod special atrage atenţia. Este vorba despre locuirea colectivă, aşa numitele imobile de raport. Reiterând contextul economic deosebit de favorabil al perioadei 1900 în Oradea, reuşim să explicăm de ce un program de arhitectură care până la acea dată nu a existat în cultura comunităţii orădene, capătă acum valenţe nebănuite şi forme dintre cele mai variate. Aproape că nu a existat arhitect în Oradea care în această perioadă să nu fi avut măcar o aplicaţie de această factură. Aminteam numele arhitecţilor Komor Marcell şi Jacob Dezso cu al lor palat Stern, fraţii Vago cu Palatul Markovits–Matheser, dar alături de aceştia au avut încercări similare şi alte nume celebre din domeniul proiectării de arhitectură. Dintre cei mai renumiţi sunt fără îndoială Rimanoczy Kalman jr. cu palatele Moskovits I, Apollo, Darvasy, Poynar, Sztarill, imobile din str. V. Alecsandri, casa Roth (str. V. Alecsandri nr. 3) şi casa Ertler din strada Episcop Mihai Pavel nr. 8.

Alături de aceste clădiri având ca funcţiune principală cea de locuire, Oradea cunoaşte o dezvoltare fără precedent şi în sfera altor programe de arhitectură. Instituţii de cultură, şi loisir, şcoli, sedii ale unor instituţii publice administrative, sedii de bănci îşi găsesc locul în peisajul urban din ce în ce mai bine conturat al Oradiei începutului de secol XX. Este suficient să amintim clădirea Teatrului de Stat.

Palatul Casei Centrale de Economii (azi sediul BRD din Piaţa Ferdinand,), clădirea Casei de Păstrare şi Economii (str. Primăriei nr. 2), clădirea Băncii de Credit Comercial, Industrial şi Agricol (str. Primăriei nr. 3 – fosta cantină socială a Primăriei), sediul Băncii Austro-Ungare (azi BNR), Palatul Finanţelor Publice (azi Policlinica nr. 1 – str. Republicii nr. 35), sunt toate imobile importante care îşi etalează cu dezinvoltură funcţiunea de bază.

Suita de clădiri reprezentative ale oraşului (Primăria Municipiului, Teatrul de Stat 1908 – Fellner şi Helmer, Muzeul oraşului 1896, Şcoala de Jandarmi, Palatul Stern 1908-1909, Palat Moskovits I 1905, Palat Fuchsl – 1904, Palatul Ulman – 1913) este completată de o serie de alte clădiri care, chiar dacă lipsite de măiestria, monumentalitatea şi emfaza acestora, întregesc imaginea edilitară a oraşului. Este vorba despre o pleiadă întreagă de locuinţe personale, vile, spaţii comerciale care împânzesc oraşul, conferindu-i astfel o imagine unitară şi nu de puţine ori exuberantă.

Perioada interbelică – între tradiţie şi inovaţie

Primele aplicaţii în Oradea Mare ale fundamentelor teoretice elaborate de Le Corbusier se vor lovi de opoziţia tradiţiei şi mai ales de produsele şcolii de arhitectură locale (Austro-Ungaria) ce până nu demult avusese rezultate atât de remarcabile.

De aceea, exemple ca Şcoala Normală Greco-Catolică (str. Iuliu Maniu, nr. 5), Seminarul Greco-Catolic (Parcul Traian, nr. 20), Biserica ortodoxă Bunavestire (piaţa Rahovei, nr. 2), Casa Şuhaida (str. Braşovului, nr. 39), Casa Găldău (str. Braşovului, nr. 37), Casa Popa (str. Braşovului, nr .18) toate realizări ale arhitectului Anton Sallerbeck trebuiesc privite mai degrabă ca expresii ale stilului neoromânesc decât ca exemple ale stilului Internaţional ce se manifesta în Europa anilor 1920 – 1930.

Şi din punct de vedere urbanistic are loc o acţiune programatică notabilă. Al doilea deceniu a secolului al XX-lea debutează din punct de vedere urbanistic cu dorinţa autorităţilor locale de a reinterpreta spaţiul public central al oraşului, cunoscut nouă ca Piaţa Unirii, valorificând amplasamentul ales pentru statuia regelui Ferdinand (în prezent statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul). Reuşita proiectului este certificată chiar de regina Maria, soţia regelui Ferdinand. Venită la dezvelirea statuii, aceasta apreciază noua imagine a pieţei drept cea mai reuşită dintre toate cele existente la ora respectivă în ţară.

Încet încet însă, pe măsură ce momentul izbucnirii celui de-al doilea război mondial se apropia, clădirile moderniste încep să apară şi în Oradea. Una dintre acestea este şi Şcoala de Ucenici Industriali (azi Facultatea de Protecţia Mediului, str. Gen. Magheru, nr. 26), ea remarcându-se prin masivitatea şi neutralitatea tratării faţadelor.

De o eleganţă desăvârşită, şi aparţinând aceleiaşi tendinţe internaţionale este şi clădirea Romtelecom din strada Aurel Lazăr nr.15. Aceasta se remarcă printr-o exprimare curată şi simetrică a faţadei dominate de nervurile verticale ce conferă verticalitate şi eleganţă tabloului.

Anii postbelici – arhitectură pentru mase

După cea de-a doua conflagraţie mondială comenzile de proiectare ca şi metodica de lucru încep să îşi arate noile faţete. Se lucrează în colective organizate instituţional, comenzile vizează solicitări sociale dictate de conducerea centrală şi locală a statului. Şi toate acestea în timp ce beneficiarul major al acestor comenzi este tot statul român. În acest nou cadru încep să apară blocuri de locuinţe precum cele din Piaţa Bucureşti, B-dul Decebal, Parcul 1 Decembrie, Piaţa Ferdinand, complexul locativ din centrul civic reuşit volumetric şi spaţial dar nefericit amplasat în vecinătatea Cetăţii (arhitecţi Mate Laszlo, Szabo Arnold, Zisu Valentin), blocul de pe strada Republicii nr. 23-27, blocurile de pe Calea Aradului (arhitect Vladimir Ionescu), Bulevardul Decebal , etc.

Schimbările politice produse în Decembrie 1989, impun o serie de modificări în abordarea activităţii de proiectare din România. Din acest punct de vedere Oradea nu face excepţie. Pornite mai degrabă ca tatonări stângace, o serie de birouri individuale de arhitectură ale celor care până nu demult aparţineau aceluiaşi colectiv, devin peste noapte forţe independente, actori principali ai unei pieţe libere complet neconturate şi neexplorate.

După o perioadă de tranziţie în care păturile sociale ale comunităţii se separă tot mai clar, arhitecţii din Oradea încep să redescopere comenzile individuale şi în totalitate private ale noului tip de beneficiar. Au apărut aşadar comenzi dedicate funcţiunii de locuire individuale, izolate, urmărindu-se atingerea unui standard de viaţă necunoscut până atunci multora dintre proaspeţii beneficiari şi uneori chiar proiectanţilor.

TURISM

Orasul Oradea, poarta vestica de intare in Romania, a reprezentat mereu o punte de legatura intre europa centrala si de vest cu sud-estul continentului.

Prin pozitia geografica, infatisarea arhitectonica cu tenta rafinat occidentala, imbinarea noului cu vechiul, precum si multele posibilitati de iesire in natura sau chiar tratamente cu ape geotermale pe care le ofera Baile Felix, Baile 1 Mai, aflate in imediata apropiere, prin oferirea posibilitatii unor trasee turistice in m-tii Apuseni (din care as aminti doar cateva: Stana de Vale, Cetatile Ponorului, pesterile de la Chiscau, Scarisoara, Vadu Crisului), Oradea, orasul de pe malurile Crisului Repede, dispune de un potential turistic deosebit.

Primul ar fi Cetatea Oradiei. Cetatile, de obicei situate pe coline, cum sunt in Romania cetatea Devei, a Sighisoarei, le vezi de cum te apropii de oras. Spre deosebire de acestea, cetatea Oradiei este construita in spatiu de ses, fiind aparata nu de relief in primul rand ci de santurile care o inconjurau odinioara, alimentate cu apa provenita din Crisul Repede. Astfel, aceasta are o prezenta aparent discreta si poate scapa atentiei turistului neavizat.

Incepand din luna ianuarie in cadrul proiectului de restaurare a Cetatii Oradea, Corpul A din cadrul vestigiului istoric este supus unor lucrari de arta, realizate de mestesugari. Un grup de pietrari executa aici lucrari de restaurare, cioplind manual de la stadiu de bucata informa de piatra, ancadramentele istorice la o parte din ferestrele si usile Corpului A, pentru a-i reda Cetatii frumusetea legendara de odinioara.

Ceea ce nu scapa observatiei insa este arhitectura orasului, Oradea fiind “unul din orasele reprezentative din tara pentru arhitectura 1900, Art Nouveau”.*

Cladirile din Oradea, de la inceputul secolului al XX-lea, poarta amprenta curentelor artistice specifice spatiului Europei centrale, influenta lui Lechner dar si a secesionului vienez.

Si asa ajungem la un alt punct de atractie al orasului. Acesta ar fi Palatul Vulturul Negru, cea mai cunoscuta cladire a secesionului transilvanean.

Palatul ar trebui sa ocupe un loc aparte pe hartile turistice: are de oferit ceva deosebit fiecarui vizitator. Romanticilor sa se plimbe sau sa se aseze la una din numeroasele cafenele, istoricilor le arata cum isi petreaceau timpul liber locuitorii orasului in secolul trecut iar estetilor le dezvaluie, la fiecare pas, cate un amanunt arhitectonic surprinzator.

Pentru Oradea de la inceputul secolului al XX-lea, Palatul Vulturul Negru a fost un complex multifunctional, cladirea cea mai moderna si mai mare de acest gen din oras, un nucleu care concentra viata sociala si culturala.

In partea de sud a Pietei Unirii in zorii secolului 20, in directia Bisericii cu Luna, pe colt era casa Nikolits cu parter, langa ea era casa Diamandi cu etaj. Cu timpul amandoua au fost cumparate de familia Moskovits. Potrivit unui articol aparut in primavara anului 1910: “ Pe coltul Pietei Sz. Laszlo si Zoldfa au inceput deja lucrarile pentru constructia Palatului Moskovits Adolf si fii cu trei etaje, care va fi una dintre cele mai marete si atragatoare cladiri din Oradea.”

Casa Darvas la Roche din strada Rimanoczy (azi Iosif Vulcan), nr.11, este amplasata pe un teren asimetric ingust cu iesire si spre malul Crisului. In 1910-1911 s-a construit pe teren casa Darvas-La Roche. Acest imobil este clasat in randul monumentelor istorice.

Cladirile Adorjan in acelasi stil secesion. Cladirea noua a fost terminata in noiembrie 1903. Amandoua cladirile Adorjan sunt construite in stil secession de orientare lechneriana. Sunt importante din punct de vedere estetic, dar cu toate acestea a fost clasificata pe Lista monumentelor istorice numai la categoia B.

Teatrul de Stat este una dintre cele mai valoroase constructii in stil eclectic, care contine elemente neorenascentiste, dar cea mai ornate portiune este cea a intrarii-porticul-cu coloanele sale si cu frontonul triunghiular. In interiorul teatrului domina stilul baroc. Pentru valoarea sa estetica pe buna dreptate a fost incris pe lista monumentelor, ca monument istoric de categoria A.

Lucrarile la cladirea Casa Poynar, aflata in Piata Ferdinand, au inceput in aprilie 1907 iar in noiembrie era deja gata pentru a primi locatari. Aici ies in evidenta mai multe elementele de ornament in stil secession. Ferestrele de la etajul unu sunt dreptunghiulare, cele de la etajul al doilea sunt cu terminatie semicircular. Fiecare fereastra este ornata cu butoni pe margine. Partea centrala a fatadei este legata de un camp incadrat la peretelui care se leaga in partea superioara astfel incat formeaza niste frontoane sinusoidale.

STRUCTURI DE CAZARE IN MUNICIPIUL ORADEA:

|Nr. |Denumire hotel |Cat |Amplasare |Numar camere |Numar persoane |

|1 |Hotel Transit |3* |Str. Ogorului, nr. 62 |24 |48 |

|2 |Hotel Gala |3* |Str.Bogdan Petriceicu Hasdeu, nr.20 |20 |40 |

|3 |Hotel Impero |3* |Str.Bulevardul Decebal, nr.69 |40 |76 |

|4 |Hotel Atlantic |4* |Str.Iosif Vulcan, nr.9 |4 |8 |

|5 |Hotel Eden |3* |Str. Cantacuzino, nr.4 |18 |36 |

|6 |Hotel Continental |4* |Str. Aleea Strandului, nr.1 |168 |336 |

|7 |Hotel Elite |4* |Str. I. C. Bratianu, nr. 26-28 |30 |53 |

|8 |Hotel Atrium |3* |Str. Republicii, nr.38 |22 |41 |

|9 |Hotel Corola |3* |Str. Mestesugarilor, nr.110 |22 |44 |

|10 |Hotel Nevis |3* |Str. Lapusului, nr. 32 |24 |48 |

|11 |Hotel Scorilo |3* |Str. Parcul Petofi, nr.16 |17 |18 |

|12 |Hotel Terra |2* |Str. Facliei, nr.29 |21 |47 |

|13 |Hotel Iris |3* |Str.Borsului, nr.400 |73 |146 |

|14 |Hotel Vila Opera |3* |Str. Roman Ciorogariu, nr.50 |12 |28 |

|15 |Hotel Vulturul Negru |4* |Str. Independentei, nr.1 |47 |80 |

|16 |Hotel Astoria |2* |Str. Piata Ferdinand colt cu Teatrului |27 |54 |

|17 |Hotel Silver |4* |Str. Louis Pasteur, nr.102 |31 |62 |

|  |  |  |  |  |  |

|  |  |  |  |  |  |

|  |  |  |PENSIUNI IN ORADEA |  |  |

|  |  |  |  |  |  |

|1 |Pensiunea Mignion |3* |Str. William Shakespear, nr.1 |9 |18 |

|2 |Pensiunea Magic |3* |Str. Grigore Ureche, nr.11 |16 |31 |

|3 |Pensiunea Bim |3* |Str. Eroului Necunoscut, nr.37 |6 |11 |

|4 |Pensiunea Casa Mov |1* |Str. Flamarion, nr.9 |12 |24 |

|5 |Pensiunea Lan |2* |Str. Aluminei, nr.4 |40 |84 |

|6 |Hostel Scorpion |2* |Str. Borsului, nr.12 |28 |56 |

|7 |Pensiunea Recidency |3* |Str. I.L. Caragiale, nr.15 |9 |20 |

|  |  |  |  |  |  |

|  |  |  |MOTELURI IN ORADEA |  |  |

|1 |Motelul Epy |3* |Episcopia Bihor |10 |20 |

Nefiind mai prejos decat multe alte orase europene, „Micul Paris”, asa cum era numita Oradea la inceputul secolului trecut, va asteapta si azi sa retraiti farmecul dat de arhitectura in stil secession, eclectic, neoromanesc, neoclasic, baroc.

CAPITOLUL 17

ACTIVITATEA SPORTIVĂ ÎN ORADEA

Perioada 1830 -1914

Oradea are o veche tradiţie sportivă, care documentar este atestată încă din prima jumătate a secolului XIX. Asociaţia Civică de Tir, înfiinţată în anul 1835, nu era accesibilă decât protipendadei oraşului, insa ea a avut un rol însemnat în promovarea acestei discipline sportive, la educarea locuitorilor oraşului, a tineretului în mod deosebit, în spirit sportiv. De asemenea, asociaţia a contribuit la educarea patriotică a tinerei generaţii, cu atât mai mult că membrii săi au jucat un rol important în rândul forţelor progresiste în timpul Revoluţiei de la 1848.

Prima asociaţie sportivă în sensul modern, Asociaţia de Gimnastică din Oradea Mare, a luat fiinţă în anul 1872.

Incepând cu 1876, scrima a devenit populară şi a obţinut rezultate deosebite.

Un rol important în promovarea sporturilor de iarnă, în organizarea concursurilor de patinaj în mod deosebitl-a avut Asociaţia Patinatorilor din Oradea Mare, care a luat fiinţă în 1874.

1881 este anul în care s-a constituit Asociaţia Turistică Carpatina, care a vut un rol de seamă în turismul bihorean.

În anul 1888, a luat fiinţă Cercul de Gimnastică din Oradea. Activitatea cercului a fost sistată în anul 1904, pentru ca în 1907 să se realizeze fuziunea cu Asociaţia Sportivă din Oradea.

In anul 1896 ia fiinţa Asociaţia Tenismenilor din Oradea Mare, grupare sportivă care, într-un timp scurt, dobandeste un număr mare de membri si care organizează numeroase concursuri, la jucătorii orădeni au obtinut rezultate remarcabile.

În perioada sfârşitului de secol, ciclismul cunoaşte o popularitate deosebită, în oraş fiind peste o sută de posesori de biciclete, ceea ce a dus, în 1897, la înfiinţarea asociaţiei pentru ciclism. Din această perioadă datează primele concursuri de şosea.

Avântul pe care îl ia şahul în rândul locuitorilor din Oradea face ca în anul 1899 să se constituie Cercul de şah, organizaţie care a avut un rol major în promovarea şi dezvoltarea şahului.

Un moment important în istoria sportului orădean l-a reprezentat înfiinţarea, în anul 1906, a Asociaţiei Sportivă din Oradea, prima structură sportivă care era organizată şi funcţiona pe principii moderne. Este demn de remarcat faptul că în cadrul acesteia a funcţionat prima secţie de fotbal din oraşul Oradea.

Asociația Sportivă Oradea (ASO), înființată în 1906, cuprindea secții de atletism, tenis, scrimă.

Perioada interbelică (1920 - 1940)

În jurul anilor 1920 se înfințează în cadrul ASO secție de înot. Secții de înot mai aveau și cluburile CAO, Stăruința și mai târziu Crișana.

Deși Federatia Româna de Natație a fost constituita la 21 decembrie 1930 încă din 1928 presa vremii vorbea despre un prim joc oficial, care a opus selectionatele oraselor Oradea si Cluj si s-a încheiat nedecis: 3-3.

În 1930 s-a constituit la Oradea Federația Română de Lupte.

Cele două mari echipe de fotbal din Oradea: CAO (Clubul Atletic Oradea)/NAC (Nagyvarodi Atletikai Club) înființată în 1910 și Crișana înființată în 1929. Ele și-au disputat jocurile pe actualul stadion Municipal “Iuliu Bodola” numit atunci Arena Carol II. Ambele echipe au fost o prezență activă în primul eșalon divizionar. Astfel la prima ediție a campionatului în sistem divizionar, 1932/1933 Crișana a fost repartizată în seria I (locul 3) iar CAO în seria a II-a (locul 2).

În ediția 1934/1935 când în premieră prima divizie națională a avut o unică serie Oradea, prin cele două echipe, a făcut parte, ca și Cluj, Timișoara și Arad, dintre cele patru orașe din provincie care alături de București au avut reprezentante în divizia A. Cele 12 echipe erau din București (4), Cluj (2), Timișoara (2), Arad (2) și Oradea (Crișana și CAO).

Perioada comunistă (1947 - 1989)

După război, vechiul CAO se va regăsi, în 1945, în formația Libertatea care, după reluarea activității divizionare, a activat în divizia A. Ulterior echipa s-a numit ICO (Intreprinderea Comunală Oradea) și sub acest nume va câștiga titlul de campioană națională în ediția 1948/1949. După doi ani echipa va retrograda iar numele se schimbă din nou: Progresul devine C. S. Oradea.

Pe de altă parte, Crișana va fuziona după război cu CFR și sub această denumire, Crișana C.F.R., va activa în divizia B.

Actualul F. C. Bihor a fost la început Crișul, înființat în 1958. Din 1972 echipa se va numi F. C. Bihor și va reuși promovarea la sfârșitul anului competițional 194/1975.

Baze sportive

Bazinul Olimpic

Bazinul acoperit Crișul

Stadionul municipal “Iuliu Bodola”

Baza sportivă LPS-CSS Bihorul

Baza sportivă a Universității din Oradea

Sala sporturilor Antonio Alexe

Baza sportivă Voința, str. Gh. Barițiu nr. 16, unde funcționează Academia de tenis a Clubului sportiv Voința Oradea.

Cluburi sportive

Clubul sportiv municipal (CSM) cu secții de polo în superliga națională, baschet divizia A, judo în campionatul național, handbal în liga națională, atletism și scrimă.

Echipa de baschet masculin activează în divizia A iar cea feminină, CSM U Oradea, în campionatul feminin A2

Echipa de judo, CSM JC Liberty este multiplă campioană națională. În 2011 CSM JC Liberty este campioană națională la băieți și locul 3 în întrecerea feminină.

Echipa de polo CSM Oradea a avut constant rezultate bune fiind campioană a României, 2007, 2008, 2009, 2010 și 2011.

În anii 1990 - 2000 Crișul Oradea participă frecvent la Cupa LEN (Liga Europeană de Natație) iar după anul 2004 CSM Oradea va continua tradiția participărilor echipelor de polo orădene la competițiile europene.

F.C. Bihor în colaborare cu Liberty, fotbal liga a II –a.

CSU Oradea, secția de tir, cu multiple titluri de campioni la Campionatele Naționale.

LPS – CSU Oradea, CSM Oradea dar și Colegiul Național Mihai Eminescu, la atletism, s-au remarcat an de an cu rezultate bune mai ales la nivel de juniori.

Clubul sportiv Voința Oradea- tenis de camp.

Shogunul Oradea- echipă a Palatului copiilor, participantă în Campionatul Naţional de Karate-Do.

Rezultate de prestigiu

Liberty Oradea, 1999, Cupa Campionilor Europeni la judo, cel mai important trofeu cucerit de o echipă de club din România de la Steaua, din 1986.

Crişul Oradea, 2007, vicecampioană europeană la spadă.

Clubul sportiv „Crisul” Oradea

C.S.Crisul are in structura 16 (saisprezece) sectii pe ramura de sport prin care se realizeaza selectia, pregatirea si participarea la competitii: atletism, box, baschet, fotbal- tenis, handbal handbal, haltere, inot, judo, karate modern, modelism, polo pe apa, radioamatorism , scrima, sah, volei, rugby, in care activeaza un numar de 24 antrenori.

|NR CRT | SECTII SPORTIVE | NUMAR SPORTIVI |

|1. |AEROMODELISM |17 SPORTIVI |

|2. |ATLETISM |25 SPORTIVI |

|3. |BASCHET |26 SPORTIVI |

|4. |BOX |13 SPORTIVI |

|5. |HALTERE |16 SPORTIVI |

|6. |HANDBAL |29 SPORTIVI |

|7. |FOTBAL TENIS |21 SPORTIVI |

|8. |INOT |63 SPORTIVI |

|9. |JUDO |28 SPORTIVI |

|10. |KARATE |29 SPORTIVI |

|11. |POLO PE APA |85 SPORTIVI |

|12. |RADIOAMATORISM |52 SPORTIVI |

|13. |SAH |22 SPORTIVI |

|14. |SCRIMA |34 SPORTIVI |

|15. |RUGBY |15 SPORTIVI |

|16. |VOLEI |15 SPORTIVI |

In planul competitiilor internationale, sportvii CS Crisul au participat la competitii majore ale sportului international cum ar fi : Campionate Mondiale, Campionate Europene, Etape de Cupa Mondiala, Jocuri Balcanice, intalniri bilaterale cu echipe din Spania, Italia, Germania, Ungaria.

Bazinul Olimpic al municipiului Oradea a fost finalizat şi dat în folosinta în luna aprilie 2007. Dimensiunile acestuia sunt de 50m /25 m având o capacitate de 2500 m3 de apă şi 1035 de locuri prevăzute cu staţie de filtrare (filtru cu nisip cuartos) şi tratare a apei.

Stadionul Municipal „Iuliu Bodola”

Echipele FC Bihor şi FC Bihor II îşi dispută jocurile oficiale pe Stadionul Municipal din Oradea, aflat în administrarea Consiliului Local. Stadionul a fost construit în anul 1924, iar de-a lungul anilor a suportat mai multe lucrări de modernizare. Momentan, stadionul are o capacitate de aproximativ 11.000 de locuri pe scaune, 80 la tribuna oficială, 756 la tribuna zero, 3027 la tribuna I, 2904 la peluza I, 2900 la peluza II şi 1400 în cele două colţuri.

Stadionul Municipal a avut intotdeauna un farmec aparte, fiind un stadion de tip britanic - doar pentru fotbal, fără pista de atletism. Tribunele ajung foarte aproape de gazon, lucru care creeaza o presiune foarte mare asupra adversarilor, suporterii oradeni fiind cunoscuti pentru ardoarea cu care îşi incurajaza echipa în meciurile tensionate.

Sala Sporturilor a fost dată în folosinţă în anul 1979 şi dispune de o capacitate maximă – 2000 de locuri.

CAPITOLUL 18

TITLURI ONORIFICE

Titlul de „Cetatean de onoare al municipiului Oradea” reprezintă cea mai inalta distinctie acordata de către Consiliul Local al Municipiului Oradea.

Titlul se acordă, după caz, din Iniţiativa:

a) Primarului;

b) Consilierilor locali;

c) Persoanelor juridice care desfăşoara activitate în domeniu/domeniile în care s-a afirmat cel propus

d) unui număr de 1000 cetateni cu drepturi electorale pe baza unui tabel semnat de aceştia promovate de un consilier local sau de un grup de consilieri locali

Categorii de personalitati indreptatite la primirea Titlului

Sunt indreptatite să fie propuse pentru acordarea Titlului, categoriile de personalitati care se găsesc în una din situatiile următoare:

a) personalitati cu recunoastere naţională sau universala care şi-au pus amprenta asupra dezvoltării municipiului Oradea şi a imaginii acestuia;

b) personalitati care, prin realizările lor deosebite, au făcut cunoscut numele municipiului Oradea, în ţara şi strainatate;

c) persoane care, prin acţiunile lor, au preintampinat producerea de evenimente deosebit de grave, sau prin sacrificiul suprem au salvat vieţile concetăţenilor lor, în municipiul Oradea;

d) persoane care, prin acţiunile lor dezinteresate (donatii, acţiuni umanitare, etc.), au produs o îmbunătăţire simtitoare a condiţiilor de viaţa a locuitorilor municipiului Oradea.

Până în anul 2011, Consiliul Local al municipiului Oradea a acordat titlul de „cetăţean de onoare” unui număr de 63 de persoane.

CAPITOLUL 19

CONSULTAREA CETĂŢENILOR

Cetăţenii Municipiului au dreptul de a participa la viaţa politica, economică

socială şi cultural-sportiva. Drepturile cetăţenilor de a participa la viaţa municipiului sunt exercitate în mod democratic prin următoarele instrumente:

• referendum local

• adunare populară

• petitii

• iniţiative

• audiente

• consultări

Atribuirea sau schimbarea de denumiri pentru municipiu se face prin Hotărâri ale Consiliului Local. Consiliul Local asigura menţinerea evidenţei denumirii instituţiilor şi obiectivelor existente pe raza unităţilor administrativ-teritoriale în care funcţionează.

CAPITOLUL 20

MASS MEDIA

PRESA SCRISĂ

La 15 septembrie 1862, a apărut prima gazetă politică a Oradiei, sub numele Bihar (în limba maghiară), care a durat până în iunie 1884. La 2 mai 1868, a apărut Nagyváradi Lapok (Gazeta de Oradea-Mare), „Organ politic, social şi economic”, care a rezistat până în decembrie 1870. Din 3 iulie 1879 până în iunie 1943 a apărut ziarul Nagyvárad, considerat cel mai vechi cotidian din Ardeal. În concurenţă cu acesta a fost tipărit Szabadság (Libertatea), între 1 iunie 1875 şi 23 august 1940, cu unele întreruperi.

Din 25 decembrie 1894 până în 22 martie 1919 a apărut Tiszántul (Câmpia Tisei), cotidian de orientare catolică. Între 6 ianuarie 1989 şi 6 ianuarie 1936 a apărut Nagyváradi Napló (Jurnalul de Oradea-Mare). Alte două cotidiane au fost Nagyváradi Friss Újság (Ziarul proaspăt de Oradea-Mare) – 1900-1931 şi Uj Nagyvárad (Noua Gazetă de Oradea-Mare) – 5 mai 192 – 31 august 1919.

În zona socialistă sau social-democrată au fost editate: A Jövő (Viitorul) ianuarie-decembrie 1906, Munkás (Muncitorul) 1908; Nagyváradi Munkás Újság (Gazeta Muncitorului din Oradea-Mare) 1905-1920; Elöre (Înainte) septembrie 1906-februarie 1907.

În timpul Republicii Ungare a Sfaturilor au apărut: Munkás Újság (Ziarul muncitorului) 10 februarie – 10 aprilie 1919; Nagyváradi Vörös Újság (Ziarul Roşu de Oradea-Mare) februarie – martie 1919. În cursul lunii martie 1919, respectiv 1-22, a apărut Foaia ţăranului, publicaţie a grupării bolşevice româneşti.

Peisajul revuistic a fost îmbogăţit cu gazete umoristice: Darász (Viespea) 15 februarie 1891-27 martie 1892, săptămânal; Bagoly (Cucuveaua) 5 aprilie 1891-26 martie 1893, săptămânal.

Prima publicaţie orădeană în limba română a fost Amvonul (subtitlu: Foaia bisericească pentru elaborate din sfera elocinţei sacre), apărută între 15 ianuarie 1868 şi 30 aprilie 1881, cu o întrerupere în ianuarie-februarie 1871.

Familia lui Iosif Vulcan, după mutarea redacţiei la Oradea, a apărut cu primul ei număr la 27 aprilie/ 9 mai 1880; sediul revistei era pe str. Kozep, apoi pe strada Principală, după care s-a mutat în actuala clădire a Muzeului memorial „Iosif Vulcan”, unde şi-a avut şi locuinţa. Au colaborat, printre mulţi alţii, Mihai Eminescu (aici a şi debutat când publicaţia apărea la Pesta), Vasile Alecsandri, G. Coşbuc, Al. Macedonski, Titu Maiorescu, Sextil Puşcariu. Tot în perioada orădeană a activităţii sale, a mai tipărit Şezătoarea, între 1875 şi 1880.

Între 13 ianuarie 1892 şi 1 septembrie 1905 a apărut revista satirică Vulturul. O apariţie meteorică a reprezentat-o Foaia literară (6/ 18 aprilie – 28 octombrie/ 9 noiembrie 1897), redactată de scriitoarea Lucreţia Suciu-Rudow (între colaboratori: G. Coşbuc, Ilarie Chendi, Ion Pop Reteganul).

În contextul schimbărilor politice produse la sfârşitul anului 1918, a apărut Tribuna Bihorului, organ al Consiliului Naţional Român din Oradea şi Bihor, în perioada 25 decembrie 1918-8 martie 1919.

Primul cotidian românesc (ulterior devenit săptămânal) a fost Tribuna (1919-1932). Între 1923 şi 1925, a apărut Vestul românesc,. În 1931, a apărut Timpul (zece numere), ziar cu caracter politic, social, cultural şi literar.

Cotidianul de limbă română care s-a menţinut pe o perioadă mai lungă (deşi cu întreruperi, când a apărut săptămânal, în a doua jumătate a anului 1932) a fost Gazeta de Vest (1919-1936), devenită Noua Gazetă de Vest (până în 1940). A fost un ziar politic independent, cu texte de atitudine politică şi civică, dar şi cu pagini de cultură şi de magazin.

Perioada interbelică a fost marcată de tipărirea unor publicaţii prestigioase – de cultură şi literatură – atât în limba română, cât şi în limba maghiară. A apărut a doua serie a revistei lui Iosif Vulcan, Familia, între anii 1926 şi 1929; din 1934 şi până în 1940, a apărut seria a III-a, care reprezintă perioada ei de glorie. Concomitent, a apărut Cele Trei Crişuri, din 1920 până în 1940; a redactat şi suplimentul Cele Trei Crişuri pentru popor. Au mai existat publicaţii de scurtă durată: Muguri noi (1932), Flori de crâng, denumită ulterior Suflet Românesc (1933-1934).

În perioada interbelică au apărut opt cotidiane de limbă maghiară. După-amiază apărea Nagyváradi Estilap (Foaia de seară orădeană). Din 1932 şi până în 1940 au apărut două cotidiane, dintre care Erdélyi Lapok (Pagini ardelene), devenit din 1936 Magyar Lapok (Pagini maghiare) şi Erdélyi Magyarság (Maghiarimea Ardeleană); tot din 1932, dar cu o existenţă mai scurtă au fost Erdélyi Magyar Szó (Cuvântul Maghiar Ardelean) şi Erdélyi Néplap (Foaia Populară Ardeleană).

În Bihor, primul ziar care s-a încadrat în servirea noi orientări politice din România, de după 23 august 1944, a fost Viaţa nouă, apărut la 16 ianuarie 1945; pentru cititorii de limbă maghiară apărea Új Élet.

În 1946, ziarul de limba română şi-a schimbat denumirea în Crişana, acest nume avându-l şi în 1989. După o scurtă perioadă, determinată de mutaţiile produse în societatea de după Revoluţie, când s-a numit Crişana liberă, a revenit la titulatura anterioară.

Din decembrie 1945 şi până în 1948, a fost tipărit săptămânalul „Voinţa poporului”, organ al Partidului Social-Democrat. Frontul Plugarilor, organizaţie-anexă a Partidului Comunist Român, a avut ca organe publicistic Plugarul (1945), reluat de la 7 august 1947 cu titlul Plugarul. Organ de presă al Frontului plugarilor din Crişana-Maramureş. Începând cu 1947, au apărut Fáklya şi Lupta poporului.

Perioada postdecembristă

După Decembrie 1989, Crişana liberă, cum s-a intitulat pentru o scurtă perioadă de timp, a revenit la numele anterior. Ulterior, şi-a adăugat două publicaţii: săptămânalul Crişana Plus de Duminică (cu începere de la 18 mai 1992) şi revista de cultură Al cincilea anotimp.

Fáklya şi-a schimbat numele în Bihari Napló.

Anul 1990 a fost un an prolific din punctul de vedere al apariţiilor periodicelor, fapt explicabil prin ieşirea din uniformitatea şi dirijismul comunist. Au apărut în acest an:

Săptămânalul Phoenix (12 ianuarie 1990-iunie 1992)

Bisăptămânalul Gazeta de Vest – 19 ianuarie 1990; devenit, în 1992, Noua Gazetă de Vest, cu apariţie săptămânală; a durat până în august 1995.

Apropo – publicaţie a Tineretului Liber-Democrat – 5 numere, din februarie până în aprilie 1990.

Magazin bihorean – de la 19 ianuarie 1990 până la mijlocul acelui an.

La 22 februarie 1990 a apărut Direct, supliment în limba română al Editurii „Bihari Napló”.

Ardealul din aprilie 1990, ca publicaţie a P. N. Ţ. C. D. - Bihor

Tot în 1990, au apărut două publicaţii ale organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Liberal Bihor: Opinia (din 22 martie 1990) şi Ultimatum.

Au mai fost Bihorul (săptămânal de informare şi opinie al Prefecturii judeţului Bihor, din 13 septembrie 1990), Kelet Nyugat, Ţara Crişurilor.

Între 1991 şi 1993 a apărut „Erdélyi Napló”, ziar strict politic. Ulterior, s-au adăugat Jurnalul de dimineaţă (al doilea cotidian de limbă română din Oradea, din 1992), săptămânalul Vest din 16 noiembrie 1992; Jurnalul bihorean (din septembrie 1993; la începutul lunii iunie 1994, a apărut suplimentul Orădeanul, pentru o perioadă de timp, după care a fost încorporat publicaţiei); Vest Magazin (din 2 septembrie 1993, provenit din Vest expres).

În ultimii ani au apărut săptămânalele Bihoreanul (săptămânal editat de mediapro, apare împreună cu protv magazin; ştiri locale din Oradea şi din judeţul Bihor, anchete, investigaţii, reportaje), Informaţia de Vest şi Impact (aceasta din urmă ca publicaţie a Universităţii din Oradea). Adevărul de seară se distribuie gratuit.

În categoria publicaţiilor cu caracter satiric, consemnăm Ghimpele de Bihor, din cadrul reţelei de publicaţii Ghimpele; parte componentă a Trustului de Presă Intact. Din 2010, în locul ei, apare Spinul bihorean.

Al doilea cotidian orădean de limbă maghiară este Reggeli Újság.

PUBLICAŢII ŞI SITE-uri ON-LINE DE ŞTIRI

oradea.ro – Primăria Oradea – Site-ul oficial al Municipiului Oradea

Cuprinde: ştiri, licitaţii, contracte, plăţi online, program cu publicul, stadiu cereri depuse, galerie foto, petiţii.

OradeaPress

Categorized: actualitate, social. Mijloc de informare alternativă, în concordanţă cu pluralismul de opinii şi de puncte de vedere.

Oradea-Online.Ro

Structură: Bun venit/ Despre Oradea/ Informaţii utile/ Comerţ. Afaceri. Finanţe/ Media. Comunicare/ Educaţie. Artă. Cultură/ Sănătate/ Geografie. Turism/ Sport. Agrement/ Evenimente locale/ Regăseşte-ţi prietenii/ Chat

BIHOR ONLINE

Structură: Actualitate/ Monden/ Lifestyle/ Economie/ Politică/ Sport/ Vedete/ Auto/ Extern/ IT C/ Bazar

info.multicast.ro – Informaţii, ştiri, articole

Structură: Info/ Asigurări/ Auto/ Bănci/ Credite/ Economie/ Executări/ Imobiliare/ Monden/ Muncă/ Sănătate/ Sport

Informatia de Vest – săptămânal on-line de ştiri şi investigaţii Bihor.

Realitatea bihoreana – cotidian de informaţie on-line din judeţul Bihor.

VinSiEu.ro

Ştiri şi informaţii despre evenimente din zona culturală, sportivă, evenimente mondene, târguri

TELEVIZIUNEA

• Televiziunea prin cablu (TVS)

• Transilvania TV - staţia locală din Oradea a fost înfiinţată ca prima dintr-o viitoare reţea Transilvania. A fost a doua televiziune locală din Oradea, după TVS; îngemănată cu Naţional TV şi N 24. Cuprindea: ştiri, talk-show-uri; avea şi emisiuni în limba maghiară.

• PRO TV Oradea

• Antena 1 Oradea

RADIO

În Oradea, au fost înfiinţate următoarele posturi locale de radio:

• Radio Sonvest – primul post de radio privat din Oradea; a funcţionat de la 29 iulie 1993 până în 2002, când s-a transformat în Naţional FM.

• Radio Transilvania este prima reţea teritorială privată din România.

• Radio Maria este singurul post de radio catolic din ţară, care emite în limbile română şi maghiară, în regim non-stop; face parte din familia mondială Radio Maria.

• Radio Vocea Evangheliei este un post de radio creştin, care emite în Oradea şi în împrejurimi timp de 24 de ore pe zi.

CAPITOLUL 21

ORGANIZAŢII NEGUVERNAMENTALE, SINDICATE

Fără organizaţii civile active şi sensibile la problemele publice, nu putem vorbi despre o comunitate puternica sau despre o democratie veritabila. Organizaţiile civile din Oradea desfăşoara o activitate utila multipla contribuind la intarirea comunităţii locale, la accentuarea acivitatii creatoare a cetăţenilor municipiului.

În decursul ultimelor doua decenii sectorul civil s-a dezvoltat mult, fiind foarte variat şi diferentiat. Tipurile de organizaţii din Oradea sunt:

-asociaţii şi societăţi etc.

- fundaţii

- federatii

Ele activeaza în domeniul: social, cultural, ecologic, de aparare a drepturilor, de reprezentare a intereselor diferitelor categorii sociale etc.

În Oradea activeaza circa 45 de ONG-uri.

I. Organizaţiile neguvernamentale cu care Primăria Municipiului Oradea

colaborează pe domenii de activitate sunt următoarele:

o Asociatia Caritas Catolica

o Asociatia Deficientilor Locomotori Bihor

o Asociatia Down

o Asociatia Handicapatilor Psihic

o Asociatia Nationala a Surzilor din Romania

o Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Oradea

o Fundatia Casa Minunata

o Fundatia Ruhama

o Fundatia Theranova

o Fundatia de Scleroza Multipla

o Societatea de Scleroza Multipla din Romania

o Societatea Umbrela a Persoanelor cu Handicap Asociate Regional

o Uniunea Judeteana a Pensionarilor Bihor

o Uniunea Femeilor Bihor

II. Alte organizaţii civile mai importante sunt:

o Asociatia Actiunea Felix

o Asociatia Asistentilor Sociali Crisana

o Asociatia Caritas Eparhial Oradea

o Asociatia pentru Interventie Timpurie Thysia

o Asociatia Ramiluck

o Asociatia SOS Autism Bihor

o Asociatia Smiles

o Fundatia Caritas Centru Social Sf. Stefan

o Fundatia Casa

o Fundatia Casa Copilului si Tineretului

o Fundatia Crestina ELIM Marghita

o Fundatia Csillagvaros

o Fundatia Dorcas – Centrul Crestin Betania

o Fundatia Ecclesia Mater

o Funatia El Sadai

o Fundatia Egykori Iskalament Alapitvany’

o Fundatia Emanuel Speranta Romaniei

o Fundatia People to People

o Fundatia Poarta Bucuriei

o Fundatia Pro Deo

o Fundatia Romana pentru Copii, Comunitate si Familie

o Fundatia Viata Noua pentru Copii

PRIMAR,

Ilie Bolojan

COORDONATOR:

Ionel Vila- Secretar al Municipiului Oradea

Au colaborat:

- prof. dr. Aurel Chiriac- director Muzeul Ţării Crişurilor

- prof. dr. Janos Fleisz – consilier local

- prof. Ligia Mirişan- director Biblioteca Judeţeană „Ghe. Şincai

- prof. Crăciun Parasca

- prof. dr.Gheorghe Dumitrescu- Universitatea Oradea

- prof.dr. Lizeta Roşu- Inspectoratul Şcolar

- prof. dr. Gabriella Pasztor- Universitatea Partium

- dl. Peter I. Zoltan

- arh. Cristian Puşcaş

- prof. dr. Gabriel Moisa

- dr. Marta Doru

- - - prof. dr. Crăciun Corneliu

................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download