Mullumesc, Un Mi pilirie

1.

Mullumesc, doamntr

Trecatori-i nu ma baga in seama. Nu vad ca sunt un lup

raacit pe strtrzile oragului. Un lup cenugiu, mascul sau

femela, fara nume, fara versg. in indiferenta multimii, nu am nici un reper. Ma tem de oamenii, cu nlrile fremAtAnd de dezgust, mA fercsc tematoarc, din calea lor. Urasc pielea $i mirosul lor de hoit.

CAnd am fugit in lume, nu eran decat o fetiti. Mi se

spunea Misbke, eram evrica $i avam Sapte ani. tntr-o zi rn-au prins 9i m-au trimis la gcoal4 apoi, la biserica, la slujba, cu o

pilirie caraghioasa peste parul rebel. Sunt obligata sa port haine urate gi incomode, hcaltari prca stramte pentru ghearele mele arcuit, obi$nuite cu ptunantul din pAduri.

Oamenii nu-mi vad decet uatenia doblndia prin suferinJiSunt plina de rani Si de cruste, gi am picioarele deformate de indelungata mea hoinarcab prin lumea cuprinsa de razboi.

Am vazut moartea pretutindeni, am cunoscut frigul Si

foamea, mai cumplite decet si le pot inchipui tofi cei carc ma

10

Misha Defonseca

privesc. Am Fait printre lupi, p6na cand am devenit eu insami

lup, trup Si suflet. Iati de ce ei nu-mi pot intelege violent4 nevoia ne$apanita de a mu$ca drept raspuns la un atac,

foamea pe care nu rcuwsc sa mi-o potolesc, precum $i libertatea din salbaticie pe care o caut pe toate drumurile, fara s-o

pot gasi.

Ma allu in ora$, pe urmel fostei mele haite. Exista unde-

v4 1n Bruxelles, o strada, o locuinF trist " plina de praf pi aproape goala, in care, c6ndva, ma ascundeam sub pat. Pe vremea acee4 eran o fetila blonda cu ochii verzi. lmi

amintesc vag de locul prin care trec acum, linia stralucitoarc

de tramvai care trece prin strada Gallait, linia 56, a unui cartier saxac. Iata o scoala. Sa fie oarc cea pe care am cunoscut-o ln

h ziua in care o femeie in negru a venit sa ma ia de mana,

timp ce-mi atteptam tatal? StAtearn pe una dintre cele trei trepte din piaEa cenusie. Nu le vad. Au diparut oare? Iar arcada asta nu-mi aminte$te de nimic. Trebuie sA gasesc o urma, undeva. Plec mai departe. Urmind linia de namvai, ar trebui sa regasesc sEada parintilor mei. Dar rni se deschid inainte trei $razi:primele doua drepte, in panta, si a trei4 de-a

curmezisul.

k strabat pe toate, adulmecand casele, in cautarea unei

amintiri. Renuntr repede la prima, pentru ca este cotiti. Nu-mi

aduc deloc aminte sa fi fost asa. Mai rlman celelalte doua.

Aceleagi locuinle, acelea$i balcoane, falade identice, una larga alta. Undev4 la mijlocul drumului, voi alege un4 la intamphre. Aga trin minte: o casa la jumitatea unei strazi; dar nu mai gtiu unde anume. Eram prca mica. Au trecut de

atunci zece ani si este posibil ca locuinla sa fi fost mai sus

sau mai jos, pe aceasta strada.. . Mai urc o data, fara grabe, gi cobor, fara sa-mi apara in milte vreun amanunt cunoscut.

PRINTRE LUPL..

11

Cata pierdere de timp! Celor care m-au adoprat le_am spus o minciuna: ca ma duc la ,coala. Dar cum era s-o fac in acea$a dupA-amiuza chd nu sunt cursuri?l De la o vreme, ma bucur de pu;ina libeftate, aceea de a merge singua la

Scoala. Dar sunt obligatA sa vin acasa la ora fixa. N_am voie

sa intarzii nici un minut. A$adar, este pentru prima data cend rancsc, singura, in caukrea trecutului. Nu incape lndoiali ca se aflA aici, 1n acest cartier, undeva in spatele

uneia dinfre fagade sau, poate, pe cealalta stada. Dar nu mai

am timp sa bijbii, Cei car traiesc aici au aflat, desigur, , tupA razboi, tot ce s-a In6mplat. Ma opresc chiar la

mijlocul strazii, in fata intrarii unui inobil. Daca n-am

nimerit unde trebuie, cineva ma va indruma, cum ar fli sa incerc la locuinla de vizavi sau la cea de alaturi, puFn mai jos. Tocmai eu, cea carc am strabatut mii de kilometri, singura, prin Europa cuprinsa de razboi, ma vad acum pierduta pe o bucafca de pamant, incapabila se deosebesc un balcon de altul. Daca m-as afla inh-o ptdue din Germania,

din Polonia sau din Ucraina, a, gti sa descopar vizuina lupi_ lor, copacul scorburos sau piaaa de la cotul unui rAu. Dar

aici, e mai complicat. Stau pe ginduri ln fata unor u$i

inchise.

in mod ciudat, rni se pare ca am din nou sapte ani si ma tem ca voi fi izgoniu, ca mi se va ftanti usa in nas, cu disprcr.

Nu mai sunt un lup. Sunt doar o adolescenta de$fuata $i nepri_

cepuE, al carei aratator ros de cicatsice ezitA in fara a trei

butoane ale soneriei. Dupa cdte funi amintesc, nu era ccl de jos. Apas pe cel din mijloc.

Cineva apare in baleonul care sper sa fi fost al meu, de$i

nu sunt prea sigura- Un glas de femeie ma inFeaba:

- Ce doresti?

12

Mish. Defonseca

- Va rcg, doamna, a5 vrca sa va htrreb ceva! Ma tem ca am speriat-o. Chipul meu n-are nimic

- atragAtor pAr scurt, pielea ingroiaa de cruste pe carc le

scarpin neincetat, uneori pana h sange... Mersul rneu grcoi, cu ni5te hcalpri ce nu mi se vor potrivi niciodati... Mi dau

putin inapoi $i, semeali" ridic capul, Sata s-o iau la fu8a, in

cazul unui refuz. Dar femeia raspunde:

- Cobor imediat. Ori de cAte ori am ln fata o fiinF omeneasca, lni este

grcu sa-i vorbesc, neincrezatoare, cAci, tn toli acesti ani de singuratate, m-am obiinuit sA nu-mi vorbesc decat mie

insami, ln gand. Asadar, ma pregatesc: irni construiesc

fraza in minte si o rost$c deodata, fara sa respir, ca sa no

gretesc:

- Doamna, in timpul razboiului, parintii mei locuiau aici.

Au fost arcstali lmpreunA cu rnulli alli oaneni care locuiau pe

aceasta strada- Presupun ca n-am gr$it adresa- A$ \'rea sa $tiu

daca a1i auzit ceva desprc ei.

- Da, $tiu ce au fost oameni arestati pe strada ast4 dar $i

pe cealaltl Cum se numeau pArinlii?

- Nu gtiu.

- Dar care va este numele de farnilie? Nu 5ti1i cum vA

chama?

- Nu gtiu. Mama mea se numefte Gerus4 iar tata,

Reuven.

Femeia ma priveste mirata. N-as vrea sa-mi puna si alte

ifiEbari. Detest numele pe carc-l port in prczent, nume carc

nrrni apatine. De aldel, prea pulin lni pasa de numele de fuilic. Cine a mai vazut lup cu nume de familie? Sau vreun

cal. vrcrm caine? Acest ,Monique Valle", aceasa etiche6

cae mi s-a pus, n-are nici o legatua cu mine. Eu sunt

PRINTRE LUPI,..

13

Mishke, si gata- Vazand ca tac, femeia vorbeste pe

nerasuflate, vrand, poate, sa brmine mai repede.

- Cand ne-arn muht aici, n-arn gasit nimic, in afara de o

cutie 9i de ni$te fotografii tunpra$tiate pe jos. Nu m-a lasat

inima sa le arunc. Soful meu le-a pus bine, undeva.

ASreptafi-ma o c[pa.

Nu-mi da drumul in casa, dar e, totusi, draguF, ca_mi

spune despre fotognfii. Agtept, cu ernolie, sa le vad. Stau in fala inhtuii, cu inima batandu-mi pufin mai repede.

Ma infieb daca ma aflu unde nebuie, daci_mi voi . tecunoa5te mama si tatal in fotografii. Nici macar nu gtiu

daca, printe lucrurile lor, existau Si fotognfii. Aveau atit de puline objecte in casa! Aproape nici o mobila, cu exceplia unui pat in care dormeam tod trei, o masa cu scanne, un fotoliu... Hainele erau aEmate pe pereli; aveam gi un dulap, in carc, ascunsa dupa matud, se afla o puica. Am vazut_o,

sunt sigura. $i apoi, Jules, calul meu de lemn. Un cap laiet $i ros, fixat pe o coada de metura, o jucarie veche, de dinainte

de rAzboi. Iar eu ma pierdeam inr-o lume imaginara,

galopand, in Saua acestui armasar aprig. Era prietenul meu.

Daca ar mai exist4 l-ag rccunoagte gi acum, dupi moliciunea uechilor roase. Attept, privind su?da.

La coltul sEazii, statea un bAcan. O caruta trasa de un cal fecea zilnic prin fala casei noastrc Si se oprea la bAcanie. CaruF$ul striga: ,,Prrr! Jules....., pentru a-l opri, 9i ,,Dii,

Jules...", pentru a-l face sa plece din nou. Iata de ce ii

spuneam tot Jules calului meu.

Dar pe aici nu vad nici o bacanie. $i totusi, sunt sigura ca ma aflu in cartierul meu. Odata, am auzit spunandu_se ca tre_ buie sa ne ferim de bacan, pentru ca obi$nuie$te sa_i denunle

pe oameni. Poate ca, dupa razboi, pravalia a disparut.

14

Misha Defonseca

- Astea sunt toate. Uitati-va la ele. Daca gasili ceva, daca

recunoasteli pe cinev4 le puteu pastra. Femeia imi intinde o cutie de carton, fara capac, plina

cu fotografii azvarlite in dezordine, unele mici, altele mari. Scotocesc, timide, jenata ca o fac sa a$tepte aici, in pragul

casei. Femeia e rabdatoare, dar simt, totusi, ca abia aiteapta

sa scape de mine. li spun: ,,Nu, nu sunt parintii mei, scu-

zad-ma..." A$ vrea, totusi, sa aleg o fotografie si sa plec, multumindu-i. Dar sunt prea multe. Femeia ma prive$te, ingaduitoare. Iau cdte un teanc de fotografii gi aleg cu sBngacie; nu mai gtiu ce atitudine sa adopt in fata acestor

chipuri 9i siluete imprimate pe hArtie innegriH sau ingalbenita de vreme. Sunt mul;i copii, dar 9i adulli, pozind cu totii in linute diverse. Grupuri de oameni; unele cligee par sa fie de dinaintea Primului Razboi Mondial. Dintre cele mai mari, ma simt ahasa de doua portrete: de cel al unui

barbat, ri asta pentru ca e blond ti pentru ca are ochi de culoare deschisi, precum cei ai taglui meu - i-ar putea fi

frate; Si de cel al unei femei care nu seamana deloc cu mama mea. Este frumoasa, dar mai pulin frumoasa decat

mama. Z6mbe$te. I se ved dintii albi, ochii mari si tristi,

parul scurt; mama mea avea un par minunat, negru gi ondulat. Mama mea era atit de frumoasa! Nu, aceftia nu sunt parinfii mei. $i totugi, voi lua cu mine cele doua fotografii. Doar pentru ca reprezinta un barbat blond 9i o femeie cu parul negru ca taciunele. Nu-rni apa4in, dar le-am ales, de

parca nitte fantome ar fi iesit din umbra spre lumina. Erau niste simboluri. Nici macar n-am intrebat cui apa4inusera,

iar pe spatele lor nu scrie nimic. De buna seama, sunt $i ei ni$te parinti uitati, goniti de acasa. ca si ai mei, si care au

PRINTRE LUPI...

15

avut, probabil, aceeasi soarta. Le voi pasfa ca pe ni$te amindri pretioase.

Le voi ascunde, pentru a fi scutiE de tot felul de intrebari,

pentru a nu-rni fi luate, pentru a nu fi acuzata de fufi sau, mai

rau, pentru ca nimeni sa nu rada de incapafanarca cu carc ma

consider evreicA gi cu care spun ca ma numesc Mishke. int_ o zi, cand voi fi, in sfar$it, libera, le voi imama gi le voi pune

pe perete. $i le voi privi in fiecare zi, ca gi cAnd acegti oameni

ar reprezerita tribul meu necunoscut. Le voi inconjura cu flori

9i voi aprinde lum6nari, asa cum facea mam4 in serile

darbatorilor evreie$ti.

- Le iau pe astea,

- Foa4e bine, ma b[cur.

Nici macar nu-mi pune inftbari; dar nici eu nu-i dau

explicalii. La urma urmelor, in ciuda amabilitafii pe carr mi_o

arata, pulin ii pasa cine sunt acegti oameni sau cine sunt eu.

O deranjez. Razboiul a luat sfarsir.

- Dar a$ fi vrut sa stiu ce s-a intAmplat, doamna.

- Oh, noi nu gtim nimic; nu eram aici: se povesksrc ca se

faceau arcstari si ca oamenii erau izgonili. Dar ar trebui sa mergeli mai sus, 9i chiar in cealalta pane a cafiierului, pentru ca acolo au fost mai multe razii...

Degi privirea sa nu are nimic ameninjator, nu ma simt in largul meu; simt nevoia sa fug.

Oricum, trebuie sa ma reintorc degraba acasa; este 6rziu Si voi incasa, fara indoiala, o chelfaneala. Sunt atat de trista si de deceptionata de aceasta tentadva nereu$ita, incat nu am curaj sa merg mai departe. $i apoi, incotro sa ma indrcpt? Sa

sun Ia toate ugile din cartier? Sau sa numar cladirile cu doua

etaje $i cu balcon? Sa cer$esc un efort de memorie. ca un copil sarac infometat de amintiri?

16

Misha Defonseca

De$i singura pe lume, nu mi-am cer$t niciodata hranaAm fi.mt-o. N-am cergit nici dragoste. Doar lupii mi-au dat totul, ca si c&ld faceam parte dintre ei. Fara sa sdu, eram un pui de lup pe carc l-au adoptat gi l-au rasfatat cu vanatul si cu

caldura lor. Au fost singurii carc m-au ocrotit si grSesc cauEndu-mi amintfuile copilariei prin[e oameni. Nu ma voi intoarce din druq e mai bine sa uit totul, pentru totdeauna.

N-arn nume $i putrin imi pasa- N-am nici familie $i-mi pasa si mai putin.

Am supravieluit printe lupi gi aga cum m-au fiescut ei voi ramene bata viata. Abia acurn invaf sa EAiesc prinE oameni, 9i o fac fara sa-i iubesc, cet si stau pe picioarele mele fan sa phng. Stiu sa-i imit sa le imit schimonoselile, itiu sa vorbesc, am invaFt sA scriu $i sA citesc, se-mi pun o masca" a5a cum fac ei. $i, amintindu-ni de viala unica pe care am dus-o gi pe care ei n-o vor cunoa$te niciodata, simt cum ma cuprinde m6ndria. Nirneni n-a dormit, ca mine, intr-o

vizuina, ghemuita in blana unei lupoaice, roz6nd oase, ca ea, lu6nd pozitria culcat in fata qefului de haita-

Ia$ de c cizmarul n-a puh.[ face nimic pentru picioarcle mele pline de bafinui, pentru degetele mele incovoiate, prccum ghearele pasadlor de prada. Picioarele mele de fedp au alergat pe potecile padurilor, infi.sunte in tot ce am putut gasi pentru a le proteja: papuci vechi, cizme de soldat, carpe, galo5i. Pielea rni s-a ingroiat. O pot rade cu cutritul, pot smulge cu dinfii tot ce ma dernjeazA- Cind crapam de foame, mestecam bucali de piele tabacib sau imi rodeam unghiile, pentru a

avea iluzia c4 mananc.

Habar n-ai tu, doamnA ,parc nu erai aici in vremea razii.lor contra evrcilot'', de felul in care am facut eu razboiul. Voi onora aceste doua portsete pe care 1i le-am luat de sub

PRINTRE LUPI...

17

nas, penau ca acei oameni au avut acea.si soarta cu cea a mamei 9i a tatalui rneu. $i vor avea pane de mai multa onoare sub salteaua mea de orfana decit undev4 pe firndul unei cutii, inft-un colt al locuinlei tale.

- La revederc, doamna, multumesc.

Ma gabesc sa ajung la cele doua gazde care se ocupa de

educalia mea- Sybil pi tfontine, fete batrine, mirese ale Domnului. Vor striga precum gegtele, acuzendu_mi ca am fugit de a6asa, ca am mindt, ca nu sunt decat o prapadita $i

mai gtiu eu ce. Sunt o salbadca, o fata de nirnic, carc face pipi ln gradina, in loc sa foloseasca toalet4 a;a cum ar tebui se faca o biatA orfana rccunoscatoare. Un mic monstru care nu accepta pA,lariile caraghioase. O fata re4 care nu supofta nici chilotrii de bumbac qi nici cambile de noapte din fine! inchise cu nasnri pdna-n g6t. O rebeli in fatra acestui Durrulezeu care mi-a fost impus 9i care nu este al meu.

De-ar sti ele ce am ascuns sub saltea! Ultimul meu cutit gasit in padure, busola care m-a condus in tofi ace$ti ani cAtre soarc rasarc, stelele sovietice smulse de pe cascheta unui soldat mort. Ultimele comori ale vielii mele de fugara

printre lupi. Le schimb mereu ascunzatoareai sunt mai

vicleana decdt ma cred ele. Sar pe fereastra, mA cafar pe acoperi$, infirlec toata mancarea ce mi se pune in faF, ca $i cdnd ar trebui sa fug din nou pentm cateva zile, in care ar urma sa am buna goala.

Este $i fircsc sa nu-mi cunoasca viaF, din moment ce n_au

lrut sa afle nimic desprc mine. - Nu nu e$ti evreici... Nu, nu te nume$ti Misbke... Taca_

gi gur4 Monique! Trebuie sa-fi inveli rugaciune4 sa gtii la prferlie Ave Maria, sa mergi la spovedanie $i sa stai in

genunchi in biseric4 tn timpul slujbei. Ai paisprezece ani,

 ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download