Latimp site romania gratuit



000000F?NU? NEAGUDINCOLO DE NISIPURIPOVESTIRICUPRINSA. Ningea ?n B?r?gan (Olelie) 7Tutunul 27Coco?ul ro?u 31Li?ca 51Dincolo de nisipuri 57P?pu?a 63Strig?tul 66?n v?paia lunii 70F?nt?na 79Puntea 86O sut? de nop?i 91Var? buimac? 118Luna ca o limb? de c?ine 121Acas? 140Zgomotul 153Iarb? v?n?t? 164Doi saci de po?t? 182B. Zeul ploii 199Be?ia trandafirului 207Pe ceair 227Fantezie de prim?var? 255Ploaie de var? cu pe?ti?ori ro?ii 269Albastru de ger 282Maria Custura 312Vr?bii-fluture 321?n septembrie 327Arbori de pelin 335Rou? pentru s?nii 344Al?turi se joac? biliard 350T?rziu, c?nd z?pezile sunt albastre 358Descoperind r?ul 361Caii albi din ora?ul Bucure?ti ?nainte de b?t?lie ?n zori, pe ploaie ?n ajun de Anul Nou B?iatul ?i coco?ul de lut Covorul violet Din partea autoruluiA. NINGEA ?N B?R?GAN(Olelie)?n anul 1949, ?n ziua de L?sata-secului, Chivu C?p?l?u s-a sculat t?rziu. Dormise somn greu, de plumb, din pricin? c? seara se ?mb?tase cu dasc?lul satului p?n? la nesim?ire. Dasc?lul se ab?tuse pe la el s?-i spun? c? popa R?g?lie se a?ine s?-i fac? v?nt din consiliul parohial, fiindc? i-a ajuns la ureche c? Onic?, b?iatul cel mic al lui C?p?l?u, tr?ie?te cu Vica, nevasta lui Babalete. Mai r?u ca p?g?nii, Doamne fere?te!De?tept?ndu-se, C?p?l?u a dat iar pe g?t o mo?oioac? de vin -cui pe cui se scoate – ?i a strigat dup? feciori s?-i judece ca pe ho?ii de cai, dar nu era niciunul pe-aproape. Se g?ndea, ?n vreme ce-?i tr?gea cizmele ?n picioare, c? vorbele ce se v?nturau prin lume nu erau lipsite cu totul de adev?r. Babalete, slab la minte de la na?tere, nu g?sise femeie dec?t ?ntr-un sat la patruzeci de kilometri de Suligatu. Vica nu-l pl?cuse, dup? cum nu-l pl?cuse nicio fat? de prin ?mprejurimi, dar avea un copil din flori – o batjocorise, pe c?nd se afla la plug, singur?, prim?vara, unu Ciungu lui Pavelete, om cu trei copii, acum mucezea la ?nchisoare – ?i taic?-su o sili, pis?nd-o ?n b?t?i, s? se duc? dup? b?iatul cel mare al lui C?p?l?u. Alde C?p?l?u au adus-o cu sania, ?ntr-o noapte, dup? Boboteaz?. La o s?pt?m?n? dup? ce-a venit la ei, i-a murit copilul ?i n-a vrut s?-l mai primeasc? pe Babalete ?n pat, ?l punea s? doarm? pe jos, l?ng? sob?. Nu era cununat? cu Babalete, C?p?l?u vroia s-o ?in? o lun?, de prob?, s-o vad? cum se poart? ?i c?t ?i poate capul ?i pe urm? s? fac? formele la Comitetul provizoriu.?E cu ochi ?i cu spr?ncene de ce s-a ?ndr?cit a?a muierea”, ??i zise C?p?l?u, ?n ziua de L?sata-secului, ?i ie?i ?n prag, unde v?zu c? viscolul, pornit ?nainte de miezul nop?ii, se ?nte?ise. Gardul de m?r?cinide la livad? fusese aruncat peste cote?ul c?inelui din coasta porumbarului. Magazia, grajdul ?i perdeaua oilor aproape c? nu se mai vedeau; v?ntul le ?nf??a ?n scutece albe.Cu fa?a ascuns? ?n gulerul cojocului, C?p?l?u intr? ?n troianul din fa?a u?ii, afund?ndu-se ?n el ca ?ntr-o gr?mad? de pleav? ?i trecu la buc?t?rie, unde Nadoleanca, ?ntr-o rochie de barhet p?tat? de sosuri ?i unsori, f?cea preg?tiri pentru petrecerea de la noapte cu finii ?i cumetrii.C?p?l?u cununase ?i botezase ?n fiecare an, deoarece pentru un na? o cununie sau un botez e o nimica toat?, ce cheltuie?te ?n zilele nun?ii scoate mai t?rziu cu v?rf ?i ?ndesat, fiindc? ?n Suligatu e obiceiul din b?tr?ni ca, de s?rb?torile mai ?nsemnate de peste an, finii s? vie cu plocoane la na? – zece perechi de g?ini ?i trei de curci ?n tot anul, plus carpetele ?i ti?laiferele ce se dau pe colac de L?sata-secului, de Pa?ti ?i de Cr?ciun.?i-apoi C?p?l?u era om cu stare ?i nu refuza pe nimeni.—?Bine c? te-ai sculat, ?i zise femeia, c?nd ?l v?zu ?n pragul buc?t?riei. S-aduc s?-mi tai curcanul. Am fiert ap? s?-l jumulesc, dar m-am g?sit pe nimeni s? mi-l taie.Vorbind, Nadoleanca se aplec? ?i azv?rli un lemn ?n foc. Era b?tr?n?, m?run?ic?, groas?, cu fa?a tuciurie. Pe v?rful nasului ?i at?rna un neg c?t bobul de fasole.—?Da alde fii-tu unde sunt? ?ntreb? C?p?l?u. Au plecat s? v?nture satul ?i vin desear? la petrecere?!… Sigur, urm? el, pufnind pe n?ri, la treab? ne ?ndemn?m mai greu, dar la b?utur? ne a?ez?m ?n capul mesei ?i nu ne mai scoal? omul nici cu parul.Era limpede ca lumina zilei c? pe C?p?l?u ?l r?ma la inim? s? fac? scandal. ?A?a-i el dup? b?utur?, ?l r?c?ie grea?a la linguric?”, se g?ndi Nadoleanca ?i, dup? cum f?cuse toat? via?a ei c?nd b?rbat-s?u se g?sea ?n toane rele, a?tepta resemnat?, cu umerii c?zu?i, ploaia de ?njur?turi ?i bruftuiala ce trebuia s? urmeze.—?N-auzi ce zic, se r?sti C?p?l?u, unde-s b?ie?ii?—?Onic?, r?spunse Nadoleanca, e plecat la g?rl? s? sparg? dou? copci de ghea?? ?i s? bage minciogul. Poate-i pic? vreun baboia?. Iar cel?lalt e afar?, bu?e?te ?ntr-o buturug?.—?Dac? e afar?, de ce nu l-ai chemat pe el s?-?i taie curcanul?—?Nu vrea. Zice c?-i e mil?.—?Mil?? Bine, dau eu ochii cu el. ?i ar?t eu ce e aia mil?! Te pomene?ti c? tot din mil? ?l las? pe Onic? s? se ?ie dup? Vica.Nadoleanca p?li. ?n?elese de unde vine sup?rarea lui C?p?l?u ?i se g?ndi cu groaz? la clipa c?nd Onic?, pe care-l iubea mai mult dec?t orice pe lume, va da ochii cu taic?-su. F?r? s? scoat? o vorb?, se ?nfofoli ?n grab? cu e?arfa de l?n?, ie?i ?n viscol ?i se ?ntoarse ?in?nd ?n bra?e curcanul pe care-l ?ndopau de dou? s?pt?m?ni cu gr?un?e ?i m?m?lig? cald?.C?p?l?u lu? pas?rea, o ?ntinse cu g?tul de prag ?i repezi topori?ca cu sete. S?ngele ???ni stropind pervazul u?ii ?i peretele.—?Cheam-o pe Vica s? r?zuie s?ngele, zise omul, ?i vede?i, nu risipi?i fulgii, c? v? trebuie s? umple?i perne.C?nd se aplecase, ?l cuprinsese dintr-o dat? un val de ame?eal?. Buza de jos, r?sfr?nt?, scrijetal? de brici, ?i tremura b?tr?ne?te.Nici Vica nu era acas?. Plecase cu Onic? la r?u s?-l ajute. C?p?l?u ??i ciupi musta?a nervos, cu dou? degete. Era ?nalt, ciol?nos, cu obrajii surpa?i ?i cu ochii verzi, ?nfunda?i.—?Zi a?a, s-a dus s?-l ajute pe Onic?, f?cu el str?mb?ndu-se. Da de ce nu-l ajut? pe Babalete, a?! Tu, c?p???n? seaca ce e?ti, nu vezi c? putoarea numai dup? Onic? se ?ine! Am adunat-o dup? drumuri ?i acum ne face de r?sul lumii. Ce zici dac-o fac pachet ?i-o trimit la tat-su, plocon de L?sata-secului?Nadoleanca t?cea. C?p?l?u, se vedea bine, o provocase ?n n?dejdea c? ea o s? scape o vorb? ?n ap?rarea lui Onic? sau a Vic?i, ca s?-?i verse apoi tot n?duful ?n spinarea ei. B?nuia c? Nadoleanca o ?ndr?gise pe Vica, fiidc? o ?ndr?gise ?i Onic?. Dar v?z?nd-o c? nu deschide gura, C?p?l?u c?ut? o lingur? ?i se apuc? s? leorp?ie lacom ciorba r?mas? de ieri.?n clipa aia intr? Babalete, aduc?nd lemne pentru foc. Urechile-i mari, c?t foaia de lipan, nu-i ?nc?peau ?n c?ciul?. De mult ce ?ezuse ?n viscol degerase ?i scutura mereu din cap ca un cal neh??uit care se munce?te s? lepede c?pi?eaua. Era lung, mult mai lung dec?t taic?-su, lat ?n spate, v?rtos ?i avea gura larg?, iar m?inile musculoase ?i at?rnau p?n? la genunchi.—?M?, ?l ?ntreab? C?p?l?u, ?tii unde ?i-e muierea? ?tii, sau nu ?tii?Babalete nu-i r?spunse. Se a?ez? pe un scaun ?i apuc? ?n palme talpa unei cizme pe care o crestase cu toporul.—?S-a rupt, sc?nci el cu voce groas?, sucindu-?i ?ntruna laba. Am sc?pat toporul ?n ea ?i s-a rupt.—?Of, c? prost te-a mai f?cut m?-ta! ?i zise C?p?l?u. Nu e?ti bun de nimic. C?rp?, asta e?ti! Du-te, m?, la g?rl?, acolo-i muierea ta, ?nfinge-i bine m?na ?n ceafa ?i bag-o cu capul ?n copc?. S?-i dai drumul c?nd se face ?ifoaie de ap?.Crez?nd c? a?a o s?-l domoleasc? pe C?p?l?u, Nadoleanca ?l lu? pe Babalete de m?n? ?i-l ?mpinse bini?or pe u?? afar?.—?Ispr?ve?te buturuga, dragul mamei! ?mi trebuie lemne…—?Sigur, s?ri C?p?l?u, trimite-l ?n viscol, d?-l afar? c?-i prost. Las?-l s? degere, Babaletele!?l chema Ni??, dar ?i ziceau ?i-n cas? Babalete, fiindc? a?a-l poreclise satul.Peste pu?in, s?tul ?i u?urat de damful be?iei, C?p?l?u trecu ?i el ?n curte s? ?ngrijeasc? de vite. D?du gr?un?e oilor ?ntr-un uluc de lemn, le pip?i pe p?ntece pe cele ce a?teptau s? fete, socotind c?te zile o s? mai treac? p?n? le-o sosi sorocul, ?i aduse de pe rampa magaziei o furc? de salc?m, lung? de un st?njen ?i jum?tate, cu care ?ncerc? s? ridice gardul livezii d?r?mat de v?nt. Dar orice f?cea era cu g?ndul numai la Onic? ?i la Vica, ?i furi?a priviri spre vrani??, spre poarta cea mare care se deschide pe o roat? de fier, s?-i vad? c?nd se ?ntorc de la r?u.Lui C?p?l?u ?i pl?cea s? cread? c? lumea din sat ?l respect? pentru virtute. Nu se ?ndoia c? ?sta era darul cu care-l ?nvrednicise Dumnezeu de la na?tere ?i a-l ar?ta satului despuiat de virtute, ca pe-un ?tiulete de porumb trecut prin machin? cum voia s? fac? popa R?g?lie, era ca ?i cum i-ar fi dat br?nci de pe malul g?rlii… ?i de ce? Fiindc? Onic? s-a ?ncurcat cu Vica, femeia pe care el i-o h?r?zise lui Babalete, ?i pe care-o alesese anume cu copil din flori, s? fie mereu sub porunca lui ?i s? nu cr?cneasc? la munc?. ?Ei nu, ??i zise C?p?l?u, ast?zi or s? vad? c? ?i-au f?cut de dragoste cu buruieni de ur?t”. Trecuse multe cu vederea muierii ?steia tinere: o l?sase s? mearg? s? c?nte la c?minul cultural, ca s? nu zic? lumea c? se ?mpotrive?te noii or?nduiri, o l?sa ?i duminica s? ca?te gura cu vecinele la conferin?ele pe care le ?ineau ?nv???torii sau vreun inginer venit de la ora?, dar acum, gata, sosise timpul s? pun? r?nduial? ?n casa lui.Tocmai c?nd cugeta astfel, Vica, albit? de viscol, intr? fuga ?n curte, cu minciogul ?ntr-o m?n? ?i cu t?rn?copul ?n cealalt?, ocoli f?nt?na cu colacul ?ngro?at de ghea?? ?i pieri ?n buc?t?rie. C?p?l?u nu p?r?si lucrul numaidec?t, ?nt?rzie clipa r?fuielii, p?n? ce Vica avea s? se dezmor?easc?.Intr?nd ?n buc?t?rie, Vica ?mbr??i?a soba ?i-o rug? pe Nadoleanca s?-i descheie cureaua cu care se ?ncinsese peste cojoc.—?Aoleo, zise ea d?rd?ind, e un spulber devale la g?rl?, c? te d? peste cap. Dac? nu era Onic?, s? m-ajute, n-a? fi urcat vadul niciodat?, ?n?epeneam acolo.—?Unde-i el acum? ?ntreb? Nadoleanca speriat?.—?Cine? Onic?? S-a dus pe maidamul din dosul morii, s? dea c?inii ?n juj?u… N-am f?cut nimic, s? ?tii, n-am prins nicio coad? de pe?te.—?Slav? Domnului, r?sufl? Nadoleanca, bine c? n-a venit. Tat-su umbl? s?-l fr?ng? ?n b?t?i…Vorbind, b?tr?na r?c?ia cu unghia pe geam s? se uite ?n curte.—??i tu, urm? ea, fere?te-te s? dai ochii cu Chivu. E foc ?i par?. Du-te ?n odaia voastr? ?i ?ncuie-te acolo, c? e jurat s? nu te lase teafar?. Du-te repede, p?n? nu prinde de veste c? te-ai ?ntors.—?Bine, m? duc, r?spunse Vica.?i mai ?nainte ca Nadoleanca s? se poat? ?mpotrivi, ?i prinse capul ?n palme privind-o o clip? ?n ochi, luminos, cu dragoste ?i recuno?tin??, apoi o s?rut? pe obraz, ?oc?it ?i se repezi la u??.Era ?ns? prea t?rziu. C?p?l?u se ?i afla ?n prag ?i, c?nd Vica ?ncerca s? se furi?eze pe l?ng? el, ?i puse m?na ?n piept ?i-o arunc? ?n pat.—?Ce ai, bre, strig? femeia, ai ?nebunit? ?i s?ri ?n picioare, tremur?nd de ?ncordare.Ochii ei alba?tri, ?nv?p?ia?i de clocotul s?ngelui, sc?p?rau, sc?nteind du?m?nos. Avea obrajii ?mbujora?i de ger ?i de sub broboada de l?n?, adus? pe dup? umeri ?i legat? la spate, ?i sc?pase o ?uvi?? din p?rul blond, care i se lipise de frunte. Nu se temea de C?p?l?u. ?ndurase prea multe b?t?i de la taic?-su ca s?-i mai fie fric? de unul care-i ar?t? pumnul. ?i-apoi n-avusese niciodat? respect fa?? de C?p?l?u. ??i d?duse seama din prima zi c? at?t c?t va sta ?n gospod?ria C?p?l?ilor nu va fi dec?t o vit? de povar?.—?Nebun, zici? f?cu C?p?l?u. Tu-?i luna ?i ?n?l?area m?-ti! Sunt eu nebun c? te ?ntinzi tu cu Onic? ?i pe Babalete ?l culci noapte de noapte pe jos, l?ng? sob??! Ei, s? ?tii, am s? te judec ast?zi ca pe Isus Cristos!—?Chivule, ?ndr?zni Nadoleanca, cu glas rug?tor, mai ?ncet, c? te-aud vecinii, omule. Of, Doamne-Dumnezeule, ?n casa asta nu e chip s? treac? o zi f?r? scandal!—?M-aud vecinii? ?i ?ntoarse C?p?l?u vorba. Nu z?u, ?i-e ru?ine de vecini?! ei, bine, ie?i afar? ?i ia-l la goan? dac? e vreunul s? stea sub gard… ?i-i d?du br?nci pe u?? cu at?ta putere ?nc?t b?tr?na c?zu mototol dincolo de prag.Vica sim?ea c? se ?nn?bu??. F?cu un pas ?nainte ?i-i strig? lui C?p?l?u ?n nas:—?Judec?-m?, hai, judec?-m?, c? bun? tov?r??ie am mai f?cut eu cu Babalete al dumitale. Alta mai proast? nu g?seai. Eu am b?gat boii ?i plugul, iar el…—?Ia te uit?, neru?inata, ce vorbe-i ies din gur?! f?cu C?p?l?u l?rgind bra?ele ?i rotind capul s? ia de martori pere?ii, tavanul ?nnegrit de fum ?i, dincolo de el, cerul.?n aceea?i clip?, pe nea?teptate, Vica ?l ?mpinse cu cotul ?n coaste ?i-?i f?cu lor s-o ?tearg? afar?, fugind s? se ?nchid? ?n odaie. At?ta ?ndr?zneal? ?i s?nge rece ?l uluir? pe C?p?l?u, ?nc?t o vreme ?n?epeni cu bra?ele pe jum?tate ridicate ?n aer, ochii holba?i ?i gura c?scat?. A?a ceva nu se mai pomenise ?n casa lui.—?O omor, strig? el ?i se repezi furios pe urmele femeii, dar la u?? se ?mpiedic? de Nadoleanca, ghemuit? l?ng? prag, ca o pas?re neagr? dobor?t? de v?nt.Uit? de Vica ?i se n?pusti asupra nevesti-si. O ?nf??c? de umeri ?i o izbi de perete s?-i sar? din?ii din gur?, strig?nd ca scos din min?i:—?Adun?-i boarfele ?i arunc-o ?n drum cu ele! S? plece din casa mea! S? n-o mai v?d aici!B?tr?na, n?ucit?, da ?ntruna din cap c? a?a va face. Limba nu ?i-o putea mi?ca. O sim?ea ?n gur? ca pe o bucat? de lemn. De spaim? se f?cuse ?i mai mic? dec?t era.?n cele din urm?, C?p?l?u ?i d?du drumul, se ?ntoarse ?n buc?t?rie, lu? o mo?oaic? ?i cobor? ?n pivni?? s? scoat? vin. Ca s? se lini?teasc? avea nevoie s? bea. Cobor?nd, d?du peste Babalete, lungit pe jos, ?i sug?nd la canea. C?p?l?u ?ncalec? pe pieptul lui ?i-l b?tu p?n? obosi:Onic? era pe maidanul din dosul morii ?i habar n-avea despre cele ce se petreceau acas?.De L?sata-secului, ?n Suligatu, ca ?n multe sate din B?r?gan, e obiceiul s? se dea c?inii ?n juj?u iar noaptea s? se aprind? focuri pe movile ?i fl?c?ii s? strige olelie, s? strige adic? numele fetelor r?mase nem?ritate ?i s? spun? lumii ce bete?uguri au. Pe alocuri nu sunt iertate nici femeile cu b?rbat, b?nuite c? ar c?lca str?mb.?n anul ?la, pre?edintele Comitetului provizoriu, care ?n tinere?e slujise la st?na unui boier unde ?ndr?gise c?inii, afi?ase ?nc? din primele zile ale lunii februarie un anun? ?n r?sp?ntia satului:?A se da c?inii ?n juj?u este un obicei barbar care nu mai ?ncadreaz?. Cine ?l ?ine mai departe se amendeaz? cu lei 25 (dou?zeci ?i cinci). Banii se vars? pentru construirea c?minului cultural cel nouOnic? ?i D?nil? Bi?, prietenul lui cel mai bun, nelipsi?i ?n fiecare an de L?sata-secului de pe maidanul din dosul morii, citind anun?ul cu pricina, au f?cut rost de bani ?i au pl?tit, asta ca s? nu le pun? nimeni be?e ?n roate mai t?rziu. Onic? mai n-ar fi pl?tit, dar a facut-o silit de Bi?.—?M?, i-a zis Bi?, suntem fl?c?i sau ce mama dracului?! Fur? ceva, fa rost de bani ?i pl?te?te!Iar ?n s?pt?m?na urm?toare, momir? am?ndoi, cu m?m?lig? cald?, ?apte javre, pe care le-au ?nchis ?ntr-un ?opron ruinat din partea locului de unde aveau s? fie scoase ?i chinuite, spre desf?tarea adun?turii de gur?-casc?.?nainte de pr?nz, c?nd Onic? ajunse la col?ul gardului ce desparte curtea morii de livada de cai?i a dasc?lului, ?n jurul salc?mului pletos din mijlocul maidanului ?op?iau r?z?nd vreo zece fl?c?i. O spuz? de copii ?nvine?i?i de frig se roteau pe l?ng? ei, aten?i s? nu le scape nicio mi?care. Cu toate c? v?ntul se juca vesel cu z?pada – o spulbera, o ridica ?n v?rtejuri ?i iar o pres?ra darnic peste lume – erau de fa?? ?i vreo opt femei, ?ngr?m?dite la ad?post, sub gard. Al?turi de ele, st?nd pe vine, un mo?neag p?c?ia din lulea ?i vorbea cu o feti?? de doisprezece ani, care t?r?se dup? ea, de zgard?, un cotei cu botul negru. Vroia s?-l dea ?n juj?u, fiindc?-i stricase toate juc?riile cump?rate de taic?-su de la Br?ila.Dezbr?c?ndu-se de cojoace, Onic? ?i Bi? ochir? ?n salc?mul b?tr?n o crac? groas?, la o ?n?l?ime de cinci metri ?i aruncar? odgonul pe dup? ea. Apoi f?cur? semn unui fl?c?u din ceat? s? dea fuga s? scoat? un c?ine din ?opronul din apropiere. Bi?, pun?nd m?na pe c?ine, ?l leg? de dou? ori peste mijloc ?i-i ?ntinse lui Onic? un cap?t al fr?nghiei pe care acesta trebuia s?-l ?in? bine ?i s?-l trag? numai atunci c?nd i se spune.Lumea f?cuse roat? ?n jurul lor. Bi? chiui o dat? prelung ?i Onic? smuci odgonul, mulg?ndu-l ?n palme, p?n? c?nd c?inele, url?nd ca niciodat? ?n via?a lui, ajunse s? se b?l?b?neasc? deasupra oamenilor, ?ncovrig?ndu-se de durere. ?l leg?nar? a?a ?n sus ?i ?n jos de c?teva ori, apoi ?l l?sar? s? cad? ?n z?pad?. Bi? ?tia s?-i suie repede sau ?ncet, s?-i fac? s? se ?nv?rteasc? sau s?-?i ?nconvoaie trupul chinuit. Erau c?ini care atunci c?nd ajungeau la craca pe care aluneca odgonul se repezeau ?nnebuni?i s-o mu?te. Pe ??tia, cei doi fl?c?i ?i coborau numaidec?t ?i-i slobozeau, ?tiind c? de-acum n-or mai c?lca oameni str?ini prin curtea cui ?i hr?ne?te. Dar celor care nu f?ceau altceva dec?t s? scheaune, printr-o smucitur? dibace, Onic? ?i Bi? le smulgeau leg?tura de la mijloc ?i-i l?sau s? cad? de sus, ?nc?t ?i lua sughi?ul c?nd se izbeau de p?m?nt.Bi? avea ?i el dou? pot?i pe care le tr?ntea ?n fiecare an c?t putea mai tare, dar tot n-ajungea s? le fac? s? latre la om.—?Ce vre?i, zicea el, ??tia sunt jura?i s? moar? ?n juj?u.?n cur?nd, viscolul se iu?i ?i mai mult. V?ntul, pr?v?lindu-se din ?n?l?imi peste pridvorul de lemn al morii ?i peste clopotni?a bisericii, aflat? ?n apropiere de moar?, se repezea n?uc ?n c?mpie, ?ntinz?nd flamura alb? p?n? ?n hotarul cel?lalt al B?r?ganului. C?nd ajungea la ?irul de plopi de pe malul r?ului, ale c?ror ramuri se ?mpleteau ?ntre ele ca ochiurile unui n?vod, se umfla ?i se ridica ?n ceruri fierb?nd.Mo?ul cu luleaua, copiii ?i femeile plecaser? de mult c?nd Bi? ?i pofti pe fl?c?i s? mearg? cu el la unul Gicu lui Covache, care-i datora o vadr? de vin. Onic? ?nt?rzie pu?in s? str?ng? odgonul, apoi se ?nf??ur? bine cu fularul ?i-o lu? la fug? dup? ei, dar la col?ul gardului, frate-su Babalete ?i t?ie calea ?i i se at?rn? de bra?.—?Ce-i cu tine? ?ntreb? Onic?. Unde dracu ?i-ai pocit mutra ?n halul ?sta? Ai c?zut?—?M-a prins tata la butoiul cu vin.—?Ei, las?, unde d? tata, cre?te. Hai s? mergem.Babalete ?ns? nu-?i descle?ta degetele de pe bra?ul lui. Str?ngea de parc? voia s?-i rup? m?na din umeri. Onic? se ?nfipse bine pe picioare ?i smuci, dar cel?lalt era mai tare.—?Vica, zise Babalete. ?i repet?: Vica.Onic? se sperie. ?i veni ?n minte c? Babalete ?l urm?rea de mult cum se ?ine dup? Vica ?i-l cuprinse frica. Fa?? de Babatele era mai mic cu un cap. Trupul lui firav, osos, musta?a abia mijit?, ochii c?prui, obrazul sp?natec ??i ar?tau limpede c? nu trecuse de mult pragul a dou?zeci de ani. Vru s? strige dup? Bi?, dar ?sta era acum departe, ?n viscolul care ?neca lumea.Babalete ?ns? nu venise cu g?nduri rele. Tr?gea de Onic? s?-l duc? acas?, fiindc? a?a-i poruncise Vica. Babalete f?cea numai ceea ce-l ?ndemnau al?ii, rareori ?mplinea vreun g?nd iscat ?n capul lui. Dup? ce-l prinsese cu gura la canea ?i se s?turase b?t?ndu-l, C?p?l?u ?l trimisese ?n curte s? se frece bine cu z?pad? pe fa?? ?i dup? aia s? revin? ?n pivni??. I se f?cuse mil? de el. ?L-am b?tut degeaba, se g?ndea, ce-i el de vin? dac?-i prost? S?-l omor dac?-i prost? Pe ?l?lalt trebuie s? pun parul”. ?i din ce bea, din aia se ?nduio?a ?i-l mustra pe Babalete c? n-are inim? de b?rbat, c? nu se vede, nu se cunoa?te c-a supt ???? la m?-sa p?n? la ?apte ani. De ce se las? jucat pe de?te de muiere? C? e prost? ?n privin?a prostiei nu mai ?ncape nicio ?ndoial?, e prost, dar ia s? pun? m?na pe nevast?, s-o lungeasc? cu burta la p?m?nt ?i s-o bat? cu h??urile unde-i carnea mai moale, s? vedem atunci mai calc? ea pe-al?turi ?i mai zice c? e prost? He-he, toate se cumin?esc c?nd le faci s? doarm? o lun? numai pe burt?… C?t despre Onic?, nicio team?, asta-i treaba lui, a b?tr?nului. O s?-l adune la casa lui cu fat? de om gospodar. ?O s?-?i fac ?i ?ie cununie cu acte-n regul? ?i-o s?-i leg ?i lui bolovanul de g?t”. Dup? a treia mo?oaic? b?ut?, C?p?l?u a vrut s? ?tie de c?nd nu ?i-a mai m?ng?iat Babalete nevasta.—?De mult. De c?nd a venit la noi, c? n-am acte.Auzind a?a ceva, C?p?l?u l-a luat pe Babalete de la spate ?i l-a dus la Vica. Dar ea nu se ?nvoi s? le deschid?.—?Nu pot, a zis, m? primenesc, sunt goal?.—?O s?-?i ajute Babalete s?-?i tragi c?ma?a, c? e?ti a lui. Pentru el te-am adus.—?Nu suntem lua?i cu cununie.—?He-he, r?se C?p?l?u ?napoia u?ii, f?c?nd cu ochiul lui Babalete, e?ti pe ?ncercate, ?tiu. ?nt?i s? vedem ce ?i cum, ?i pe urm? actul. ?i acuma, hai, jos z?vorul ?i ia-?i b?rbatul ?n culcu?, la c?lduric?.—?Ba du-l la paie pe Babalete ?i bag?-l ?n culcu?ul c??elei. Acolo s? stea.C?p?l?u, b?ut cum era, se f?cu v?n?t-albastru de m?nie ?i ?ncepu a bu?i cu picioarele ?n t?blia u?ii.—?Te-nv?? eu cum s? vorbe?ti, paceauro! Te-nv?? eu, pucioaso, cum s? te por?i. ?i-ar?t eu cine-i st?p?n ?n casa asta.—?Po?i s? bu?e?ti p?n? m?ine, ?i strig? Vica ?nd?rjit?. Po?i s? dai ?i cu toporul, tot nu-?i deschid.C?p?l?u turba. Vroi chiar s? se repead? s? ia toporul, dar ?n clipa urm?toare se r?zg?ndi: u?a era nou?, cu t?blii duble, ?l costase o groaz? de parale, cum s-o f?r?me?!—?Ei, las?, zise el, potolindu-se, c? tot ie?i o dat? afar?. Nu-mi scapi tu, nicio grij?. ?l lu? pe Babalete ?i-l puse de straj? ?n prag: stai aici p?n-o s? ias?; c?nd d? s? ias?, pune m?na pe ea ?i far?m?-i oasele, pilaf s-o faci, mama ei!?i el, fierb?nd de furie, plec? ?n viscol s? se r?coreasc?; nervii ?ntin?i s? plesneasc? jinduiau dup? ni?ic? limpezime.Vica ?tia c? are putere asupra lui Babalete, c? o privire de-a ei face s?-i ?nghe?e s?ngele ?n vine, a?a c?, dup? ce se dep?rta C?p?l?u, cr?p? u?a, f?r? team?, ?i-i spuse, duc?nd un de?t la buze:—?Du-te de-l cheam? pe Onic?. E devale, la moar?. Spune-i s? vin? aici. Hai, du-te, ?i-l ?mpinse afar? pe u?a din fa??, ca s? nu-l observe b?tr?nul…Ajung?nd acas?, Onic? ?l puse pe Babalete s? intre pe poarta cea mare, ?n timp ce el se furi?? ?n sal? prin gr?dini??, ?i de acolo ?n tind?.?n gospod?ria lor, viscolul dezl?n?uit f?cuse pr?p?d. Dup? ce d?r?mase gardul de m?r?cini de la livad?, luase ?ntr-o opintire ?i v?rful unei c?pi?e de p?r?ng?. Din jum?tatea r?mas? ?n picioare zburau mereu pale prin curte, ca ?omoioagele de sc?ntei dintr-un acoperi? ?n fl?c?ri. C?p?l?u clocotea ?i c?nd ?l v?zu pe Babalete ?ip? la el s? aduc? t?v?lugul de piatr? cu care se treier? orzul, ca s?-l arunce ?n mijlocul c?pi?ei pe care mai fixase ?i o buturug?. Babalete, care nu uitase p?ruiala din pivni??, d?du fiiga ?n ?opron ?i ?nha?? ?n bra?ele puternice t?v?lugul ce c?nt?rea c?t o piatr? de moar?.Onic? socoti c? nu e bine s? se arate acum ?n fa?a b?tr?nului. ?n toanele ?n care se g?sea C?p?l?u, n-ar fi fost de mirare ca acesta s? ia furca de fier s-o repead? ?n el. Doar de at?tea ori azv?rlise dup? el cu ce-i c?zuse sub m?n?.Chivu C?p?l?u ??i oropsea din greu feciorii. La Babalete nu se uita nici cu spatele, iar pe Onic? ?l muncea ca pe-o slug?. Cultivarea p?m?ntului c?dea ?n grija lui Onic?, el ?l ara, ?l sem?na, ?l secera ?i-l culegea. C?p?l?u rar ie?ea la c?mp. C?nd nu era plecat dup? ale negustoriei, se preumbla prin sat, mirosind ?n toate p?r?ile, ca un vulpoi, ?i sufl?nd tare pe n?ri, din pricina polipilor.—?Iar se plimb? C?p?l?u. A m?nat feciorii pe c?mp ?i el num?r? paiele pe uli??!Onic? socoti c? ceva totu?i trebuia s? fac?, s? aib? acoperire mai t?rziu, a?a c? potrivi scara la gura podului ?i se urc? cu lopata s-arunce z?pada pe care o b?gase v?ntul prin deschiz?turile acoperi?ului. De Vica uitase.Dar ea ?l auzi urc?nd. ?i se ?nfurie. ?Frica, g?ndi, ?i e fric? de tat-su ca de moarte. Tuturor din casa asta ne ?nghea?? s?ngele ?n vine de frica tic?losului b?tr?n”. ?l chemase pe Onic? s?-i citeasc? o scrisoare pe care-o purta ?n s?n de c?teva zile. Scrisoarea era de la o veri?oar? de-a ei, care muncea pe un ?antier din Br?ila.?Draga mea veri?oar? am?r?t? ?i nec?jit?, doresc ca r?ndurile mele s? te g?seasc? s?n?toas?. Ieri a venit mama pe la mine ?i mi-a spus c? alde unchiu te-a dat dup? unul care nu-?i era drag, c-ai plecat din sat ?i c? ?i-a murit copilul. Vai, vai, c?t ?i-a fost dat s? ?nduri, veri?oar? drag?! Da eu judec c? numai tu e?ti de vin?, c? puteai s? vii aici ?i eu te ajutam s?-?i faci un rost. Eu sunt aici osp?t?ri??, servesc pe cei ce m?n?nc? la cantin?, ?i asta ?nseamn? c? sunt cum era ?nainte un chelner, dar nu mai e ca pe vremuri, c?nd te striga unul de la o mas?, bei, chelner, ?i tu te duci s? rabzi tot ce-?i zice ?i s? nu te superi dac? te ciupe?te. La cantin?, aici, suntem patru fete curat ?mbr?cate, ne purt?m grijuliu cu toat? lumea, ?i nimeni nu ne zice o vorb? de ocar?. Leafa e bun? ?i dac? muncim cumsecade lu?m ?i prim?. De-aia zic, veri?oar? drag?, c? dac? o duci greu, s? vii aici ?i eu am s? te ajut. I-am ?i povestit de tine unui b?iat cu care sunt ?n vorb? ?i el a zis c? dac-o s? vii, ??i d? ?i el o m?n? de ajutor.?nchei ?i te s?rut cu drag, a ta veri?oar?.?Trebuie s? m? duc eu la Onic?”, ??i zise Vica, deschiz?nd u?a ?i arunc?nd o privire ?n tind?. Nu era nimeni pe-aproape ?i, lu?ndu-?i inima ?n din?i, urc? scara proptit? de gura podului.—?Ce cau?i aici? f?cu Onic? speriat. Dac? vine b?tr?nul ?i ne prinde? Hai, se rug?, du-te ?napoi ?n odaie. Spunea Babalete c? tata e pus r?u pe scandal.Femeia cl?tin? din cap ?i se a?ez? ?ntr-o margine, pe un sac de fasole. ?n pod era cald. P?nze de p?ianjen se leg?nau ?n aerul ?mb?csit de praf ?i p?truns de un miros dulceag de mucigai. ?l urm?rea pe Onic? printre gene, cum azv?rle z?pada pe gura podului ?i ?n acela?i timp aduna boabe de struguri stafidite, r?mase din ciorchinii pu?i de cu toamn? la p?strare, ?i le m?nca. Termin?ndu-le, lu? dintr-un s?cule? s?m?n?? de c?nep?, amar? la gust ?i ?ncepu s-o ron??ie. Se mi?ca ?n umbr?, f?r? zgomot, cu ochii-n p?m?nt, furi??nd c?nd ?i c?nd o privire spre b?iat.Onic? se opri o dat? s? se odihneasc? ?i auzi v?ntul care vuia ca o jordie rotit? deasupra capului. Se uit? spre Vica, ea sta cu spatele spre el, ?i-l duru c? era a?a nep?s?toare. L?s? lopata ?i se apropie de ea, pe neauzite. O cuprinse ?n bra?e, ?i-i d?du capul pe spate, ap?s?nd gura pe buzele ei groase. Dar se opri deodat? speriat. Jos, Nadoleanca se certa cu C?p?l?u c? nu i-a adus paie s? ard? soba ?i aluatul pentru p?ine s-a dospit, d? afar? din covat?. Onic? vru s? se dep?rteze de gura podului, dar Vica ?l ?inu str?ns de cojoc, l?ng? ea.—?Mi-a spus maic?-ta c? vor s? te ?nsoare. Dup? ce l-am trimis pe Babalete s? te cheme, a venit la mine ?i mi-a spus c? b?tr?nul e decis s-o fac?. Adic? eu s? r?m?n cu Babalete ?i tu cu cine ?i-o fi soarta.—?Prostii, ?nt?mpin? el, cum po?i s?-i crezi? Vor s? m? sperie. Dar tremura ?i vocea ?i tr?da tremurul.—?Nu-s prostii, Onic?. Dac? b?tr?nul a hot?r?t, nu mai e sc?pare… ?i eu cu Babalete nu stau. Toate c?te le-am r?bdat la voi, numai pentru tine le-am r?bdat. Acum o s? plec.—?De ce? f?cu Onic?. Doar tot aicea sunt ?i eu.—?Nu, zise Vica, a?a nu se mai poate. O s? plec, Onic?.—?Vezi, ?i tu vorbe?ti prostii, o mustr? Onic?.—?Cu Babalete nu mai stau, r?spunse Vica. ?i-apoi, am slug?rit destul aici. C-aici to?i sunt slugile lui tat-tu.Onic? ?i m?ng?ia fruntea lat?, fierbinte, ?i trecea u?or degetele peste ochii alba?tri, cu gene moi, lungi ?i se g?ndea, c?uta s?-?i ?nchipuie ce are s? fac? mai t?rziu. Era adev?rat ce spusese Vica. ?n casa lor singurul care poruncea era C?p?l?u, ceilal?i puneau capul ?n p?m?nt ?i ?ndeplineau totul orbe?te. El, cel pu?in, niciodat? nu fusese ?n stare s? se ?mpotriveasc? b?tr?nului. Totdeauna i-a lipsit ?ndr?zneala, curajul. ?i nu ?n?elegea nici el cum se ?nt?mpl? asta.—??tiu, zice Vica, de parc? i-ar fi citit g?ndurile, c?nd e vorba s? ai de-a face cu taic?-tu, te faci mic c?t un g?ndac.Asta a?a era. ?i Onic? nu se sup?r?. Se apropie de ea, ?i r?sturn? capul pe spate ?i o s?rut? din nou. Sim?ea ?n palme, pe buze, ?n tot trupul, ?mpotrivirea, lupta care se d?dea ?n femeie, ?i auzea b?t?ile inimii, r?sp?ndindu-se ?n s?nge ca un ?ip?t, ca o chemare pentru care el n-avea un r?spuns, nici m?car o ?oapt? de alinare. ??i zicea c? e mult mai bine s? tac?, s? nu se mai g?ndeasc? la nimic.C?nd cobor? ?i ie?i ?n curte, se ?nt?lni cu Babalete care-l a?tepta, cu un r?njet prostesc, s?-i spun? dac? Vica o s?-l mai culce noaptea pe jos, dac?…—?Du-te dracului! ?l repezi Onic?, a?ez?ndu-se cu fa?a ?n b?taia v?ntului, s? se r?coreasc?.De la buc?t?rie, C?p?l?u ?i v?zu pe geam ?i ie?i ?n prag.—?Unde ai fost, m?? ?l ?ntreb?. Ai jupuit c?inii?Era numai cu flaneaua pe el ?i vorbea lini?tit, rar, l??ind cuvintele. Lini?tea asta era ceea ce ?l speria pe Onic? mai r?u. Dac? l-ar fi primit cu ?njur?turi ?i pumnii ridica?i ar fi sperat s? scape numai c-o chelfaneal?. A?a nu mai ?nc?pea nicio ?ndoial?, soarta lui fusese hot?r?t?. ?Vrei, nu vrei, g?ndi el, f?c?nd haz de necaz, bea, Onic?, aghiazm?”.—?Am fost ?n pod, r?spunse, am dat jos z?pada pe care a b?gat-o v?ntul.—?Da? Bine… S? ?tii c? disear? trimit pe?itori la fata lui Lache Trufa?u. M?ine mergem la vedere ?i poate c-o ?i aducem aici.Onic? strivea ?ntre degete o floare. Pesemne c? fusese prins? ?n p?rul Vic?i. C?nd b?g? de seam? ce face, arunc? ?n v?nt petalele zdrobite ?i plec? s? se culce ?n podul cu f?n. Nu-i trebuia s? vad? nimic, s? aud? pe nimeni. ?i era de ajuns vorba care i se rotea ?n minte, repede, ca b?t?ile ?ntr-o toac?: pe?itori, pe?itori, pe?itori.Odat? cu cobor?rea nop?ii, viscolul se potoli ?i ?n c?mpie se ?nlesni gerul. ?n cerul aburit, f?r? urme de nori, lic?reau stele mici, mai mult verzi dec?t galbene.C?p?l?u, neclintit ?n hot?r?rea de a-l ?nsura pe Onic?, plecase peste drum, cu o sticl? de rachiu ?n buzunarul hainei, la vecinul Neculai Giuga. Acesta era finul lui Lache Trufa?u ?i, dup? obicei, petreceau noaptea de L?sata-secului ?mpreun?. C?p?l?u voia s?-l roage s? lege vorba el despre ?ncuscrire, urm?nd ca a doua zi, pe trezie, s? se ?nt?lneasc? to?i, alde C?p?l?u ?i alde Trufa?u, ?i s? fac? ?mp?c?ciunea. Se ?ntoarse acas? pu?in afumat, izbind cu putere ?n p?m?nt bastonul cu ?int? ?n v?nt, ca s? nu alunece. Ar?ta de departe c?-i tare mul?umit de treaba ce o pusese la cale. Vecinul Neculai Giuga primise cu drag? inim? s-o pe?easc? pe fata lui Lache Trufa?u, g?sind c? ?mperechere mai potrivit? ca asta nu se f?cuse de mult ?n sat. B?iatul, cine nu-l ?tie, e fecior de oameni gospodari, ascult?tor ?i bun de munc?, iar fata nu-i deloc ur?t?, are zestre buni?oar? ?i, judec?nd-o dup? m?-sa, nu-i din neamulor celor care s?-?i toarne la copii cu nemiluita. Unul, doi cel mult, ?i gata, s-a oprit. Altele – anul ?i g?vanul.C?t timp lipsise taic?-s?u, Onic? d?duse jos din pod cimpoiul ?i cavalul ?i ?ezuse mai mult pe afar?, ca s? n-o ?nt?lneasc? pe Vica. Nu putea s?-i ?ndure privirea grea a?intit? pe el. ?De ce taci, spuneau ochii ei, ?i-e fric? de b?taie? Scuip?-l ?n fa??! Iud?, asta e tat-tu!” Dar Onic? se f?cea c? nu vede ?i nu ?n?elege.?ntorc?ndu-se, C?p?l?u ?i lu? la zor pe Vica ?i pe Babalete s? plece l-alde na?u-su cu colac.—?Sta?i un ceas, maxim dou? ?i v? ?ntoarce?i, c? aici e t?mb?l?ul mare.Vica ?i Babalete s-au dus dincolo, ?n casa mare, s? se ?mbrace, iar C?p?l?u l-a chemat pe Onic? la buc?t?ria de var?, s?-i arate cavalul, care avea o cr?p?tur? la vran?.—?M?i b?iatule, ?i zise, dac? auzi pe cineva c? taie un vi?el s?-mi spui s? m? duc s? iau un ma? ?n care s?-l ?nvelesc. Dup? ce se usuc? ma?ul pe el, cavalul e ca ?i nou, ba ?i mai bun… Hei, o f?cu el atent? pe Nadoleanca, vezi ?i d? motanul afar?, c? d? cu botul prin farfuriile cu piftie… Auzi, m?, cum ??i spuneam, dac? afli c? s-a t?iat un vi?el…—?Aud, c? n-oi fi surd, r?spunse b?iatul cu ochii ?n p?m?nt.—?Vezi, ?l amenin?? b?tr?nul, n-o lua razna, c? iar stric?m c?ru?a. ?i de-abia am dres-o.Din drum se auzi un ?uierat lung ?i Onic? ie?i afar?. Vica, ?nso?it? de Babalete, ?mbr?cat ?n haine negre de postav dat la piu?, c-o floare de mu?cat? ?n buzunarul de sus al hainei pe care-o b?tea mereu cu dou? degete, r?z?nd proste?te, veni la buc?t?rie s? ia co?ule?ul de surcele ?n care se g?sea un colac rumen c?t o roat? de c?ru?? ?i ti?laiferul, s? le d?ruiasc? lui Dumitru Caraman, care se legase s?-i cunune. Femeia purta o rochie vi?inie de stofa, str?mt? ?n talie, cu m?neci bufante. Fiind ger, luase ?i cojocul ?i pe deasupra se ?nfa?urase cu ?alul de l?nic?.—?Ia te uit? ce ?mpo?cat? e! se mir? Nadoleanca. Ai pus pe tine tot ce ai.—?E frig, r?spunse Vica.—?Gata, le zise C?p?l?u, petrecere frumoas? ?i nu uita?i ce v-am spus. Iar tu – ?i-l cioc?ni pe Babalete ?n t?mpl? – s? nu care cumva s? le s?ru?i m?na l-alde fina c?nd te ?ntorci, c?-?i sucesc gura la ceafa; finii sunt obliga?i s? s?rute m?na na?ilor de s?rb?tori, t?mpitule.La poart? cei doi d?dur? peste Onic? ?i peste D?nil? Bi?.—?Bun? seara, alde Babalete, le ur? Bi?. A?i plecat cu colac la Caraman? Bravo vou?, m?, s?-l be?i zdrav?n, ?i se trase al?turi de gard, s? le fac? loc.Onic? o prinse pe Vica de m?n?, str?ng?nd-o tare, s?-i f?r?me degetele, ?i o privi cu pl?cere cum se str?mb? de durere.—?Petrecere frumoas?, Onic?, spuse Vica, ?i cu bine.—?Cu bine.—?Frumoas? muiere Vica asta, ?i spuse Bi? ?n urm? lui Onic?. Z?u a?a, o minune! Babalete, s?racul, dac? ar avea pu?in? minte ?n devl?, ?i-ar rupe ciolanele. ?ip? carnea pe ea dup? scul? de b?rbat.—??ine-?i gura, m?, se sup?r? Onic?, sau n-ai ce face?—?P?i n-am, fiindc? m? ?ii aici s?-nghe?, c?nd ar fi trebuit s? fiu la marginea satului. ?n noaptea asta, fr??ioare, o s?-i strig o olelie s? se duc? duhu ca de pop? tuns.—?Porta-voce ai?—?Omul meu s-a instalat cu ea pe movil? ?i ne-a?teapt?.—?P?i, atunci s? mergem.Cu m?inile ?nfundate ?n buzunare, Bi? se ?ntoarse spre Onic?, mic ?i ?ndesat, ?i-?i sticli ?n ?ntuneric ochii de pisic?.—?M?i Onic?, tu nu dai un vin?—?Dau, zise Onic?, vino pe sal?, s? nu te vad? tata.?l b?g? pe Bi? ?n balconul acoperit cu geamal?c ?n care, pe vremea iernii, ?ngr?m?diser? napi, cartofi, ceap?, tufe de ardei smulse din gr?din? dup? ce-a dat bruma, r?zboiul de ?esut, ?i multe alte lucruri, iar el trecu la buc?t?rie ?i lu? o mo?oaic? s-o umple cu vin.Nadoleanca veni dup? el ?n pivni??. Era lini?tit?.—?Of, dragul mamei, se v?ic?rea ea, s? nu fac* vreo prostie, c? m? bagi ?n morm?nt. M-am chinuit de c?nd sunt pe p?m?nt ?i-mi ziceam c? m?car acum la b?tr?ne?e s? am ?i eu parte de un trai mai lini?tit, de un strop de bucurie…Dup? ce b?ur? vinul, Onic? ?i Bi? o t?iar? prin linia cu vii a satului ?i ajunser? repede pe movila de pe care obi?nuiau s? strige olelie. Cinci fl?c?i ?i a?teptau ?n jurul unui foc hr?nit cu usc?turi de salc?m. Ceata fusese mai mare, dar se desp?r?ise ?n dou?: o parte din ei trebuia s? tabere pe gorganul din apropierea gr?dinilor de zarzavat ?i s? r?spund? la strig?tele celor de aici. Trecerea prin sat a cetei de a doua dura cam de o jum?tate de ceas ?i se f?cea cu mult? zarv?.Nu departe de movil? se z?reau dou? umbre omene?ti.—?M?, ?ntreb? Bi?, cine-s ?ia de colo, i-a?i v?zut?—?Da, e Marin C??u cu frate-su.—?Aha, sacul ?i peticul, r?se Bi?.?n fiecare an, de L?sata-secului, Marin C??u, care avea trei fete nem?ritate, ?mpreun? cu frate-su, se ?inea scai pe urmele fl?c?ilor ca s? le apere pe-alde fii-sa de ocar?. Nu izbutea ?ns? altceva dec?t s?-i ?nt?r?te ?i mai r?u pe fl?c?i.Peste pu?in timp, ?n gorganul din cealalt? parte a satului r?s?ri o flac?r? ro?ie: semnalul c? ceata a doua ajunsese la locul fixat.D?nil? Bi?, ne?ntrecut ?n ispr?vi de felul celei de acum, trase o du?c? de vin din sticla de-o purta ?n buzunar ?i lu?nd porta-vocea, ?n form? de bucium, pe care i-o ?ntinse unul din fl?c?i, ??i ?ncerc? puterile strig?nd ?n ea:Olelie lie, fete f?r? cununie…Jos ?n sat, oamenii aduna?i la petreceri l?sau m?ncarea ?i b?utura pe mas? ?i ie?eau afar? s? asculte. B?rba?ii, ?nc?lzi?i de b?utur? ?i ?mbr?ca?i mai gros, se av?ntau p?n? ?n uli?e, schimbau o vorb? cu vecinii, cereau sau d?deau o ?igar? ?i r?deau ?n hohote de n?scocirile fl?c?ilor. Le p?rea bine c? tinerii prinseser? vreme frumoas?. Dup? ce se potolise viscolul, ?n aerul ?nghe?at, vibr?nd de limpezime, strig?tele celor de pe gorgane r?sunau p?n? departe peste sat.Femeile, b?tr?ne ?i tinere, se ?nghesuiau ?n balcoane chicotind. Nu g?seai una care s? fi r?mas ?n cas?, fiindc? strigarea de olelie nu se pomene?te dec?t o dat? pe an. C?te una din cele care nu se ?tiau cu sufletul curat, a?a cum le-ar fi pl?cut s?-l aib? ?n clipele alea, sim?ea cum arde c?ma?a pe ea, n?du?ea ?i sub limb? ?i se ruga lui Dumnezeu s-o ajute s? treac? cu bine ?i hopul ?sta.Pe movil?, Bi? ??i urma treaba cu gravitate, ?n?ir?nd cu glas sonor numele de pe lista ?ntocmit? cu ceata lui de fl?c?i diminea?a, ?n casa lui Gicu Covache, ?n jurul unui ceainic cu ?uic? fiart?. Olelie lie, Lumea vrea s? ?tie Ce-are fata lui Ghisas?De pe gorganul din coasta gr?dinilor de zarzavat, un alt fl?c?u r?spunse numaidec?t, strig?nd ?ntr-o p?lnie de tinichea: Are muci, da n-are nas.Acas?, Oana lui Ghisas ??i ?nfunda ?n perne nasul mic c?t un nasture ?i v?rsa lacrimi amare.Strig?turile cu olelie nu ?ineau niciodat? mai mult de un ceas, fiindc? ?n tot anul se g?seau unii care luau foc de m?nie ?i se repezeau cu b?tele s?-i pun? pe goan? pe fl?c?i.?n timp ce Bi? striga, Onic? se t?v?lise pe jos, l?ng? foc, f?r? s? simt? frigul, privind ?n jurul lui cu ochi mari, neajutora?i. Se g?ndea la Vica. Chipul ei trist, a?a cum nu-l mai z?rise niciodat?, ca dup? ?ntoarcerea lui C?p?l?u de la vecinul Neculai Giuga, ?l chinuia, nu-i ie?esa din minte. Trist?, femeia i se p?rea ?i mai frumoas?. Trupul ei zvelt lua forma vie a fl?c?rilor. ??i mut? scurt privirile de la foc ?n c?mpia albit? de lun? ?i ?nv?luit? jos de v?na albastr?, ?esut? de ger, dar ?i acolo tot pe Vica o vedea. Se f?cea c? femeia p??e?te ?ncet, duc?ndu-se c?tre linia de vii, ?i-l ?intea fix cu ochii tri?ti, imen?i, ale c?ror col?uri p?reau ascunse ?n umbre viorii.—?De ce taci, ?i strigau ochii, ?i-e fric?? M?nzule bleg…Ca s? scape, se suci cu fa?a ?n sus ?i se uit? la o stea mic?, galben?, c?t o m?ciulie de mac. Pe nesim?ite, steaua ?mprumut? chipul femeii ?i-i arunc? din ?n?l?imi acelea?i vorbe:—?De ce taci?… ?i-e fric?, m?nzule bleg? Onic? s?ri ?n picioare ?i-l prinse pe Bi? de bra?.—?D?-mi drumul, m?, zise Bi?, c? vreau acum s?-i strig una gestionarului de la cooperativ? s? m? ?in? minte c?te zile o avea. Ne fur? de ne zv?nt?, nemernicul.—?Strig-o pe fata lui Lache Trufa?u.—?E?ti nebun?! se smuci Bi?. Ce, vrei s? m? joace Lache Trufa?u ?n picioare? Aia-i fat? mare, m?!—?Atunci, las?-m? s-o strig eu.—?M? Onic?, se r?sti Bi?, ?i-ai pierdut min?ile? E o fat? cuminte.—?Strig-o, dac?-?i spun.—?Nu, se ?nc?p???na Bi?. Am s-o strig pe alta. ?i duse p?lnia la gur?.Olelie lie,Cine pe Vica n-o ?tie??i iarba de pe c?mpie?i floarea de p?p?die?i c?rarea din l?star,C-a?a muiere mai rar…C? se ?ine cu cumnatu?tie subsemnatuDa n-o ?tie ?i b?rbatu,Olelie liefDumnezeu s?-l ?ie. C?p?l?u, cu Nadodeanca ?i to?i finii lor ie?iser? pe balcon ?nc? din clipa c?nd z?riser? focurile pe cele dou? movile ?i se pr?p?deau de r?s ori de c?te ori Bi? ??i v?rsa oc?rile. R?dea sufletu-n ei la dezv?luirile despre bete?ugurile ?i tainele altora. Dar c?nd strigarea din urm? le p?trunse ?n urechi, se uitar? unii la al?ii ?nsp?im?nta?i ?i parc? nu le venea s? cread? c? tr?iesc aievea. Nadoleanca izbucni ?n hohote de pl?ns ?i finele se repezir? numaidec?t s-o duc? ?n cas?, spurc?nd cum le venea la gur? pe cel de cutezase s? se ating? de-o cas? cinstit?. Hohotele ei, ca o pal? de v?nt cu ghea??, i-au trezit pe to?i. Buim?cela din prima clip? f?cu loc furiei. C?p?l?u se repezi, smulse un par din gard ?i-i strig? unuia dintre fini s? ?nha?e furca de fier, dup? care o porni ?n goan? spre marginea satului. Troienii se ?ineau lan?, ca dunele ?ntr-un ?inut nisipos. C?p?l?u, ferm ?ncredin?at c? ?i Onic? e amestecat ?n treaba asta murdar?, ?i de aceea striga mereu: ??l omor, eu l-am f?cut, eu ?l ?ngrop”.Dar c?nd ajunser? ei la movil?, Onic? ?i Bi? nu mai erau acolo; fugiser? ?n sat, t?ind-o prin livezi.Ajun?i ?ntr-o ulicioar? dosnic?, Bi? vorbi:—?Am strigat-o, m?, fiindc? e?ti moale ca o c?rp?. Mi-ai spus de o sut? de ori c? ?i-e drag?, c? mori dup? ea. Gata, e a ta. Acuma, trebuie s-o iei ?i s? pleci, altfel ??i pune C?p?l?u capul pe butuc.—?Unde s? plec?—??n lumea larg?. Unde vezi cu ochii. ?nt?i, du-te la Br?ila, ora? mare, te ascunde mul?imea.Lu?nd-o pe ulicioare tainice ?i av?nd grij? s? nu st?rneasc? ?n drumul lor c?inii, b?ie?ii nu se oprir? p?n? la casa lui Dumitru Caraman, luminat? ca de nunt?. ?n sal?, sub umbrar, Babalete, ?n capul gol, striga ?i da din m?ini, ?n vreme ce alde Caraman se ?nv?rtea ?n jurul lui, c?ut?nd cu vorb? bl?nd? s?-l lini?teasc? ?i s?-l bage ?n cas?.Dintre salc?mii pleto?i, o?eli?i de ger, Onic? ?i Bi? cercetau cu aten?ie casa, f?r? ca ei s? poat? fi z?ri?i din?untru. C?nd b?tr?nul Caraman, friguros, trecu ?n odaie s? se ?nc?lzeasc?, Bi? se apropie repede de gard ?i-o strig? pe nevasta lui Caraman.—?Ce s-a ?nt?mplat, dad?, aici? De ce face ?la t?r?boi? Ce-a p??it?—?I-a fugit nevasta, vai de capul lui! A pierdut-o pe Vica ?i parc? nu mai are dec?t nebunie-n suflet ?i-n oase. B?iguie ?ntruna c? l-a adus curva p?n?-n poart? ?i-aici i-a spus: ?Uite, ia colacul ?i du-l lui Caraman s?-l m?n?nce nemestecat. Eu, cic?, plec, mi-e de-ajuns, m-am s?turat p?n?-n g?t de voi”. De C?p?l?i adic?. ?i el, t?nt?l?ul, a l?sat-o, ?n loc s-o tr?nteasc? la p?m?nt ?i s-o joace-n c?lc?ie. Pe vremea mea lumea avea obraz, ru?ine, cinste…—?Ce s?-i faci, dad?, zise Bi?, azi se mai ?nt?mpl? ?i d-astea ne?nt?mplate, ?i se ?ntoarse peste drum ca s?-i spun? vestea lui Onic?.Dar Onic? auzise deslu?it, dintre salc?mi, fiecare vorb? a b?tr?nei ?i pornise de unul singur, prin mijlocul uli?ii, pe drumul g?rii.—?Prost mai e, Doamne! ??i spuse Bi?, privind ?n urma lui. Trebuie s? dau fuga s?-nham caii la sanie, altfel nu mai prinde el trenul ?la c?t e lumea.Deocamdat? mai ?nt?rzie un pic ca s-o strige la gard pe nevasta lui Dumitru Caraman:—?Dad?, ?i zise el, nu ?tiu cum era pe vremea matale, ?ns? acum s-a ?ntors p?m?ntul cu fundu-n sus. De pild?, vaca noastr?, a b?gat botu-n copc?, la r?u, a ?nfulecat o ?tiuc? de dou? kilograme ?i s-a b?legat patru kilograme de icre de chefal s?rate.—?C?ine! se indign? b?tr?na. Scuip pe toate g?ndurile tale.Bi? tremura de ?nc?ntare: furia ce-o cuprinsese pe b?tr?n? era vecin? cu m?re?ia. ?Frumoas? noapte! declar? el, mul?umit. Mi-ar place s?-i v?d turb?nd pe to?i din sat ?i dup? aia s?-nceap? viscolulTUTUNUL?n prima zi de martie, Lu? se scul? st?p?nit de-o bucurie proasp?t?, r?coroas?, rev?rsat? ?n toate sim?urile. Fa?a lui rotund?, cu pielea de-un ro?u-trandafiriu, fraged? dup? somn, ?mprumuta ceva din r?v??eala pa?nic? a lucrurilor din odaie.?njur? vesel greierul care c?nta tihnit dup? sob?, se ?mbr?c? ?i ie?i ?n cerdac. V?ntul se oprise, aerul pocnea de ger ?i sta s? ning?. ?n cerul at?rn?nd la dou? palme deasupra salc?milor cronc?neau nev?zute c?rduri de st?ncu?e.Pe balustrada care ?nconjura cerdacul, Lu? z?ri un ciur cu nuci, uitat acolo de maic?-sa, de Caterina, sau de Ilinca, sora lui geam?n?. Se g?ndi s?-l r?stoarne peste c?su?a c?inelui, a?ezat? sub scar?, ca s?-l vad? pe Hublou – botezat astfel de Vasile Popescu, care f?cuse armata la marin? – cum sare ?ngrozit ?i d? s? rup? lan?ul. Se opri. Bunica Didina, c?reia to?i din cas? ?i spuneau Turcoaia, din pricin? c? bea cafele, obicei deprins de la boieroaica V?r?scu, pe care o slujise treizeci de ani, sp?la sc?rile, r?zuind ?nt?i ghea?a de pe ele cu un sat?r vechi.?Mai bine ?ncerc cu ea”, ??i spuse b?iatul ?i, c?lc?nd ?n v?rful pa?ilor, alese patru nuci cu coaja groas?, pe care le ?n?ir? pe prag. Turcoaia nu b?nuia nimic, lovea ?ndesat cu muchia sat?rului, ?mpr??tiind cioburi de ghea??.C?nd b?tr?na se opri s? r?sufle, Lu? trase u?a spre el, cu putere. R?sunar? patru pocnituri ?n ?ir, ca ni?te focuri de arm?. ?nsp?im?ntat?, Turcoaia se lipi de balustrad?. Atins? cu genunchiul, c?ldarea cu fund de lemn, ?n care ?nmuia ?omoiogul de c?l?i ?i-l storcea, se rostogoli ?n curte, s?lt?nd peste cu?ca lui Hublou.—?Ai, gu?tere, strig? Turcoaia, furioas?. Stai c?-?i dau eu ?ie, ??i scot eu g?rg?unii din cap… ?i se repezi spre b?iat, trop?ind zgomotos cu bocancii largi.Lu? se ap?r? r?z?nd de loviturile ei slabe ?i d?du s? se retrag? ?n tind?. Din nefericire, tocmai atunci, pe sc?rile care duc din cerdac ?n pod, ap?ru taic?-su, purt?nd ?n spate un balot de tu1 un, ?i-l ?mbr?nci cu genunchiul p?n? sub fereastr?.—?Ce e, m?, vorbi Vasile Popescu, ai dormit cu fa?a la p?rete? Spune, s? ?tiu ?i eu.Printre ?ur?urii de ghea?? at?rn?nd de la cosoroab? ca ni?te fuse cu v?rfurile ?n jos, Lu? ?i v?zu fa?a lat?, umerii ?ngro?a?i de greutatea care ap?sa peste ei, ochii mari, cu firi?oare galbene, ?i se lipi de perete. ?Dac? m? c?rpe?te, se g?ndi, s? vezi c? m? c?rpe?te cu botul bocancului la ?urloaie”.—?Tat?, se rug? el, s? nu-mi dai ?n fluierul piciorului. S?mb?t? sear? avem bal. Pune-o pe Turcoaia s?-mi care dup? ceafa c?t ai tu poft? ?i stai aci s? vezi c? nu m? feresc.—?Nu, se ?mpotrivi Turcoaia, las’ s?-?i dea tat-tu, s? sim?i greu la os. Satur?-l, Vasile, c? azi-noapte, toat? noaptea a umblat haimana prin sat, d?rl?ul. D? jos tutunul ?i deznoad?-i ?alele.—?Plesne?te-l dumneata, mam?, c?-i vai de capul lui s? intre-n m?na mea.—?N-am putere, Vasilic?, se pl?nse Turcoaia. ?ine-l aci s?-mi aduc c?rja, s-o joc de dou? ori pe spinarea lui.—???i trece p?n? vii, zise Lu?, arde-m? acum c?t e?ti ?nfierb?ntat?.—?Sigur, ??i d? m?na s? te bat eu, ai oasele tari ?i tot pe mine m? doare c?nd dau.—??nha??-l de urechi ?i at?rn?-te de el, o-ndemn? Vasile Popescu. Turcoaia apuc? urechea b?iatului ?ntre degetele slabe, iar VasilePopescu o porni ?n jos pe sc?ri.Sc?pat de taic?-s?u, Lu? prinse curaj. Strig? din urm?:—?Trebuia s-o pui s? m? mu?te de nas. Turcoaia de mult nu mai avea niciun dinte.Vasile Popescu se opri ?i privi lung spre Lu?. ?n ochii lui mari sc?nteia o dung? de am?r?ciune ?i dispre?, care despic? bucuria b?iatului. T?cerea m?hnit? a lui Vasile Popescu, r?zb?t?nd ?n priviri sub?ire ?i sticloas? ca un fir de ap? ?n cr?p?tura unui ulcior, ?l f?cu pe Lu? s? se ?nfioare. Sim?ea z?c?nd ?n taic?-s?u o durere ad?nc?.—?Tat?, strig? el cu glasul g?tuit de mil?, hai, vino ?i m? bate tu.—?Vorbe?ti pr?p?stii, ?i r?spunse Vasile Popescu, ce-am eu cu tine?!—?Ai, c? te-am min?it. ?tii, oasele-alea de cal, pe care voia Turcoaia s? le ard? ca s?-?i fiarb? cafeaua ?n cenu?? de oase, le-am v?ndut eu pe cinci lei lui Titi Torofleac?, s?-?i fac? patine din ele.—?Stai cuminte, c? chiar m?n?nci chelfaneal?. Turcoaia cl?tina capul sup?rat?.—?Ai sc?pat, p?c?tosule! Treci sub geam ?i scutur?-te de pureci.—?Pureci?! se mir? Lu?. De unde pot s? am?!—?Maic?, f?cu Turcoaia, ?mping?ndu-l la perete, tu nu e?ti cruce-ntreag?, z?u! Azi e-nt?i martie, zevzecule, ?i ca s? nu te m?n?nce purecii la var? trebuie s? stai sub geam ?i s? strigi de trei ori martie-n cas?, purecii afar?l—?Soru-mea Ilinca a strigat? Dac-a strigat ea, strig ?i eu. Cheam-o aici s? spun?.—?M?, zise Turcoaia, agit?nd ciurul cu nuci, le vezi? Toate astea ?i le sparg ?n cap dac? nu strigi.Ca s? scape, Lu? se propti bine pe picioare ?i strig? de trei ori:—?Martie-n cas?, purecii afar?!—?A?a, se domili Torcoaia, ascult? de ?i b?tr?ni, c? n-au v?nturat p?m?ntul de poman?. Iar acum pune m?na pe ciomagu’ cu care te-ai ?nv?rtit azi-noapte prin sat ?i du-te s? spargi ghea?a de pe orzul din fundul gr?dinii. C?nd ispr?ve?ti, ??i face Turcoaia o cafelu?? dulce, s? te lingi pe de?te, cum bea coana V?rasca, Dumnezeu s-o odihneasc?-n pace bl?nd?!—?Nu e cazul s? te rogi pentru ciolanele ei, c? te-a b?gat la cheltuial? pe via??.—?Eu beau cafeaua numai din n?ut. Singur? mi-l pun prim?vara, singur?-l pr?jesc. Du?manule!Lu? primi cu ?ng?duin?? vesel? oc?rile Turcoaiei ?i cobor? ?n curte. Norii cenu?ii se umflau, b?tu?i de-un v?nt din ?n?l?imi. Peste hornul buc?t?riei se ?ncol?ceau d?re de fum albastre. Hublou, f?c?nd s?-i zorn?ie lan?ul legat de g?t, lingea lacom pic?turile de s?nge prelinse l?ng? prisp? din piciorul de oaie sp?nzurat ?ntr-un cui din perete. Al?turi, pe un pode? de sc?ndur?, se ?n?l?au, bine presa?i, balo?ii de tutun c?ra?i cu spinarea de Vasile Popescu.Lu? trecu pragul marchizei ?i ?ntinse m?na ?n col?, s? dea de ciomagul lui cu m?ciulie. Sim?indu-l, soru-sa Ilinca aflat? ?n odaia de-al?turi, unde cernea fain?, scosese capul ?n deschiz?tura u?ii ?i-i spuse, c-o umbr? de invidie:—?Pleci la R?mnic, ?mpieli?atule.—?Min?i, r?spunse el privindu-i fa?a alungit? ?i albit? de fain?. E?ti proast? ?i min?i!… ?i v?j?i cu ciomagul prin aer, de parc-ar fi retezat p?m?tufuri de scaie?i.O repezise, dar a?tepta ner?bd?tor ca ea s?-i mai spun? ?nc? o dat? c? pleac?. Ghicindu-i jocul, Ilinca ??i retrase capul ?i sita se auzi zb?t?ndu-se mai repede ?n palmele ei. Lip?itul acela era un c?ntec batjocoritor, care-l f?cu pe Lu? s?-?i mu?te buzele de ciud?.La ?aptesprezece ani, c?t avea fiecare, cei doi, frate ?i sor?, ??i preg?teau, zilnic, unul altuia, cu migal?, o mul?ime de necazuri. Dovedea cel mai adesea Ilinca, pentru c? g?sea ocrotire ?i sprijin la maic?-sa, c?reia-i mo?tenise tr?s?turile ?i firea pu?in r?sf??at? ?i vis?toare. Ilinca era icoana Caterinei de alt?dat?. Uneori, diminea?a, c?nd se scula ?i o privea, Caterina avea sentimentul c? tr?ie?te de dou? ori: era ?n acela?i timp ?i femeia de patruzeci de ani, u?or ?mb?tr?nit?, nec?jit? c? timpul trecuse necru??tor peste ea, ?i era ?i fata cu ochi negri, sub?ire, cu gura v?n?t?, precis conturat?, ame?it? de tinere?e ?i tr?indu-?i zilele ne?tiutoare ca v?ntul.Dup? p?rerea lui Vasile Popescu, Lu? ?i Ilinca tr?iau ?ntr-o permanent? ?ncordare din pricina Caterinei. Pe c?nd erau copii, Lu? se r?zbuna pe soru-sa, speriind-o noaptea, se scula ?i p?trundea ?n odaia ei, mascat. ??i ?nfigea be?e de chibrit ?ntre din?ii la?i, se ?nvelea cu un cear?af ?i, ?in?nd ?n m?ini o farfurie cu ?uic? tare arz?nd cu flac?r? verde, trecea pragul ?i r?sturna cu piciorul un scaun. Trezit?, Ilinca se ?ngr?m?dea ?n fundul patului, ?ip?nd: g?m?liile de fosfor sc?p?r?nd deasupra aburului verde i se p?reau gheare de foc ?i pucioas?, prelungindu-se spre ea s-o mistuie. Atunci Lu? fugea ?n camera lui, arunca cear?aful ?i se ?ntorcea din nou, numai ?n c?ma??, mir?ndu-se de ea c? viseaz? prostii ?i strig? prin somn.A???at de c?ntecul pe care-l ?ng?na sita purtat? ?n palmele Ilinchii, Lu? se g?ndi acum s? se duc? la soru-sa s?-i ?nfig? m?inile ?n plete ?i s? n-o sl?beasc? p?n? c?nd nu afl? sigur ce e cu plecarea aia la R?mnic. Dar c?nd privi ?n jur, spre a se asigura c? maic?-sa nu e prin apropiere, o v?zu ?n curtea lui Iordache Nelersa pe Maria ?i uit? de soru-sa. Din gura podului, Vasile Popescu, r?sucind ?n m?ini chinga cu care se ajuta la c?rat balo?ii de tutun, ?l z?ri, uimit, cum sare peste Hublou ?i apoi se duce spre ?urile de paie, cu ciomagul lipit de picior, de parc? s-ar fi preg?tit s? loveasc?. ?Pesemne c-a v?zut vreun dihor care-a scos capul din pleav?. M?, prostule, vru s?-i strige, arunc? ciomagul de la distan??”, dar renun?? ?i intr? ?n pod, rup?nd cu palma o p?nz? de p?ianjen.Gardul care desp?r?ea curtea lui Vasile Popescu de al lui Iordache Nelersa era mic, ?i, ca s? nu-l ?njure Nelersa c?-?i holbeaz? ochii ?n b?t?tura lui, Lu? se strecur? ?n copca de unde scoteau pleav? pentru vite. ?ndoit de spate, tr?g?nd ?n n?ri mirosul am?rui de paie vechi ?i de ?oareci, o privea, sur?z?nd, pe Maria, cum alearg?, cu c?ciulit? de l?n? ro?ie ?ndesat? peste urechi, s? verse cenu?a adunat? din sobe ?i s? scoat? ap? de la f?nt?n?. (La c??iva pa?i de el, pe o blan? de sc?ndur?, sta la p?nd? o pisic? gras?, cu ochii sticlo?i. De dou? ori, Lu? chi?c?i ca ?oarecii, ca s-o vad? cum ??i zburle?te p?rul ?i-?i ?ncordeaz? l?bu?ele). Maria c?lca lini?tit, f?r? s? ?tie c? e privit?, ?i lui Lu? ?i venea s? r?d? la g?ndul c? desear? o s?-i arate cum scutur? ea f?ra?ul ?i-l bate cu gura de p?m?nt, sup?rata c? nu se dezlipesc de pe el ni?te coji de cartofi. Fata lui Nelersa lipsise de acas? trei zile la r?nd. Ros de dorul ei ?i mai ales de ideea c? e dus? la o veri?oar? din Lacovi?te, care o chema din c?nd ?n c?nd s?-i prezinte vreun fl?c?u, Lu? tr?ise aceste trei zile nelini?tit, chinuit de ?ndoial?. Azi-noapte -era ora unsprezece ?i jum?tate ?i tic?losul ?la de greier ??r?ia pitit la c?ldur? – un g?nd ascuns i-a dat de ?tire c? Maria s-a ?napoiat, e acas?, ?n camera ei. S-a sculat ?i a fluierat-o u?or sub fereastr?. Ea a ie?it, furi??ndu-se ca o n?luc?, s? n-o simt? taic?-su. Tremura, c?ci nu-?i pusese pe umeri dec?t o flanel? sub?ire. N-a vrut s?-i spun? pe unde umblase. El a ?mbr??i?at-o ?i i-a mu?cat buzele, smulg?ndu-i un ?ip?t scurt. P?rul, carnea, r?suflarea ei, toate miroseau a lemn de agud – ?i-n clipa aceea Lu? ?i-a zis c? ea n-a fost nic?ieri, c? a stat ascuns? ?n scorbura agudului din gr?din?, ca s?-l vad? pe el ce face, o caut? sau se duce la altele?—??tiu unde-ai fost, M?rie.—?Unde?—??n agud. ?n scorbura lui. M-ai pus la ?ncercare.Maria a r?s, l-a s?rutat repede pe gur?, s-a ?ntors ?i a fugit ?n cas?. Sus, ?n camera lui, Iordache Nelersa aprinsese lumina: poate auzise ceva din ?oaptele lor, poate se scula s? fumeze o ?igar?.Deodat?, Lu? sim?i clar pa?ii cuiva care se apropia furi? de ascunz?toarea lui. ?nha?? un co? de nuiele ?i ?ncepu s? ?ndese pleav? ?n el, tr?g?nd cu am?ndou? bra?ele. Valul de praf galben, scormonit cu ?nd?rjire, ?i p?trunse ?n g?tlej, provoc?ndu-i tu?ea.—?Mestec?-ncet, auzi el glasul lui taic?-su, nu-nghi?i ca un c?pc?un.Dezlipindu-?i burta de pe co?ul plin, Lu? se r?suci spre Vasile Popescu. F?lcile c?rnoase i se mi?cau f?r? voie, de parc? ?ntr-adev?r ar fi mestecat ceva. ?n realitate, se sileau numai s? scuipe praful.—?Zi a?a, te-nfrup?i de unul singur! spuse iar Vasile Popescu.—?Cu ce? f?cu Lu?, tr?snit.Vasile Popescu nu-i r?spunse. Ridic? piciorul peste blana unde ?ezuse la p?nd? pisica ?i p?trunse, pe l?ng? Lu?, ?n scobitura aia ?n form? de copc?. ?nalt – atingea cu capul strea?in? – ??i ?ndoi genunchii, s? nu-i intre paiele ?n ochi ?i ?nfund? bra?ul drept ?n peretele ?urii. Venise ?ncoace m?nat de g?ndul c? Lu? d?duse peste gutuile puse de el ?n pleav?, la p?strare, toamna trecut?. (S?ritura aceea peste Hublou indica sigur c? b?iatul descoperise o tain?).Lu?, care se tr?sese mai la o parte, a?tepta curios. (?n curtea lui Nelersa, Maria g?sise o f??ie de ghea?? trainic? ?i, lu?ndu-?i av?nt, zbura vesel? de-a lungul ei, cu m?inile desf?cute larg ?i cu fusta lipit? de picioare, deasupra genunchilor ?nro?i?i de frig).Gutuile erau neatinse ?n culcu?ul de l?ng? st?lpul pe care fusese cl?dit? ?ura. Vasile Popescu f?cu un ?an? ?n pleava af?nat? ?i cald? ca rumegu?ul abia ie?it de sub fer?str?u ?i le trase afar?. Mari,. Aurii, str?lucitoare, ?l f?cur? pe Lu? s? sur?d? pofticios. Aroma lor pl?cut?, amestec?ndu-se cu aia a boabelor de gr?u pierdute ?n pleav?, se r?sp?ndi dintr-odat? ?n aerul str?ns de ger, ?mb?t?ndu-l pe b?iat.—?Adun?-le-n co?, ?i spuse Vasile Popescu. ?i ia ?i m?n?nc?. Doar pentru voi le-am p?strat.—?Tat?, rosti Lu? fericit, tu e?ti ?l mai bun tat? de copii. Z?u! Purt?nd co?ul ?n bra?e, pomi spre buc?t?rie. ?Dac? Ilinca ?mi spune c? e adev?rat c? plec la R?mnic, ?i dau ei ?i partea mea”, se g?ndi el. Pe taic?-su nu-ndr?znise s?-l ?ntrebe. Obi?nuit, Vasile Popescu vorbea pu?in ?i nu-i pl?cea veselia ?mpins? prea departe, iar Lu?, afl?nd c? pleac?, nu s-ar fi putut opri s? sar? ?ntr-un picior, chiuind, lucru care, poate, l-ar fi f?cut pe Vasile Popescu s?-?i anuleze hot?r?rea dint?i.?inea s? mearg? la R?mnic, fiindc? auzise de la Titi Torofleac?, prietenul soru-si, c-au ie?it ni?te brichete care, c?nd le aprinzi, c?nt? patru c?ntece la r?nd. Stric? o sut? de lei ?i cump?r? trei buc??i. Seara, c?nd se va-nt?lni cu Maria, va scap?r? pe ascuns ?i Maria va ?ncremeni de mirare, v?z?nd c? buzunarele lui c?nt?.Dar Ilinca nu vru s?-l primeasc? ?n vorb?. Ispr?vise de cernut faina ?i pl?m?dea p?ine, st?nd ?n genunchi pe un cap?t de cuvertur? veche. ?n buc?t?rie, care avea un singur ochi de geam, lumina dimine?ii era mai tulbure dec?t afar?.—?Mi-ai zis c?-s proast?, de ce te ?ii de coada pro?tilor?! De altfel, prostul-pro?tilor e ?la care cunoa?te la pro?ti. Du-te ?i las?-m?-n pace. Dac? nu pleci, o strig pe mama!—?Stai lini?tit?, spuse Lu? cu voce sc?zut?. ?i s? ?tii, dac? aflu c? m-ai min?it ?n chestia cu R?mnicul, ?i-l cotonogesc pe Titi Torofleac?. S?mb?t?, la bal, o s? stai s? rezemi col?urile, iar Titi o s? zac? ?n a?ternuturi la dispensar.—?C? nu mai pot eu de Titi!—?Bii-nee! O s-o rogi pe Turcoaia s?-i desc?nte de sperietur?. Se ridic? ?i f?cu doi pa?i spre ea, continu?nd amenin??tor:—??i-o s-o rogi s?-?i desc?nte ?i ?ie.Ilinca n-avu timp s? se mai fereasc?, Lu? ?i ?nfipse m?inile-n plete ?i-o scutur? ca pe un sac. Ilinca ?ip?. Atras? de strig?tele ei, ?n odaie intr? Caterina. Fusese ?n sat, dup? o spat? pentru r?zboiul de ?esut. Nu ?ntreb? cine-i vinovatul, apuc? b?t?torul de la putinei ?i-l croi pe Lu? peste ?ale.—?Fir-ai tu afurisit, derbedeule! Tat-tu se chinuie, s?racul, s? care tutunul din pod, s? pleca?i la R?mnic ?i tu umbli dup? g?lceava. Na! ?i ?l mai plesni o dat?.Ilinca r?dea printre lacrimi, Lu? str?mb?ndu-se de durere, cu o m?n? ?ncerca s? apuce b??ul cu cealalt? b?jb?ia s? prind? clan?a u?ii.—?Ia cazmaua ?i mergi de scoate butoia?ul cu vin ?ngropat l?ng? porumbar.—?S?-l dezgroape cui i s-a f?cut de b?utur?, spuse Lu?, izbutind s? se strecoare ?n tind?.—?Ce e acolo, Lu?? ?ntreb? din cerdac Vasile Popescu.—?Mama. Cic? s? dezgrop butoia?ul cu vin.Caterina ie?i ?n prag, Lu? se trase repede, vreo cinci pa?i, c?tre gr?din?.—?S?-l dezgroape, spuse Caterina, s?-i duce?i ?i lui Dan, la ora?, o damigeana. Mi?c?-te c?nd ??i spun, se ?ntoarse ea c?tre Lu?.—?Dup? voi ar trebui s? m? ?mpart ?n ?ase, r?spunse Lu? cu ?mpotrivire moale, ?ndrept?ndu-se spre magazie. Turcoaia m-a trimis s? sparg ghea?a de pe orz, tu zici s? dezgrop butoia?ul.—?Vai, vai, vai! ?l c?ina fals Caterina, a dat ?n greu odorul mamei! ?Am dat, n-am dat, bine c? plec ?n R?mnic”, se g?ndi Lu? ?nveselit, urc?ndu-se pe o putin? ?n magazie, ca s? trag? cazmaua v?r?t? pe dup? coama acoperi?ului. V?zu trei bl?ni de iepure at?rnate ?n perete. Le smulse cozile, smucind puternic de ele, ?i le a?ez? buchet pe lada cu m?lai, zugr?vit? cu doi porumbei cioc ?n cioc. Bl?nile erau pentru Ilinca, s?-?i c?ptu?easc? un cojocel.?ntre timp ?ncepuse s? ning?. Fulgi sub?iri ?i rari. Cu m?inile petrecute de dup? capetele cazmelei a?ezat? pe umeri, Lu? se opri l?ng? gr?mada de tutun, r?sp?ndind un miros ?n?ep?tor, ?i se uit? la Turcoaia, care r?zuia ceaunul s? pun? de m?m?lig?. ?n afar? de Hublou, a?ezat cu f?lcile pe pragul cu?tii, nu mai era nimeni prin apropiere.—?Turcoaie, rosti b?iatul, ?nc?nt?ndu-se de propriile-i vorbe, vreau s?-mi r?spunzi sincer la o ?ntrebare: cine-a muncit tutunul ?sta, cine l-a r?s?dit, l-a cules, l-a ?n?irat pe sfori s?-l usuce soarele, l-a ?mp?pu?at ?i l-a f?cut balo?i?—?Se ?tie cine.—?Punem cazul c? nu s-ar ?ti.—?Tu, r?spunse Turcoaia. Dar nici ?ilal?i n-au stat cu m?inile ?n s?n. Ei la gospod?rie, tu pe lotul individual.—?Afl?, Turcoaie, relu? b?iatul, c? ast?zi ?ncasez primii bani munci?i de mine ?i o s?-?i cump?r un ?al.—?S?-?i dea Dumnezeu s?n?tate, maic?! ?l pun ?n lada de moarte, s? m?-ngropa?i cu el. O s?-l ar?t la to?i pe lumea ailalt?, lui mo?-tu Petrache, Rari?ei, ?i lui neh-tu Zamfir: Uite, e de la nepotul Lu?! Tare nu mai pot, Lu? maic?, ?i-mi rog ceasul de pe urm?, ?ncepu s? se vaiete Turcoaia ?i b?iatul se ?nfiora de glasul ei.Pentru prima oar? o vedea c?t e de b?tr?n? ?i istovit?. ?n iama asta, care acum se mai ?inea ?ntr-un dinte, Turcoaia se topise, sc?zuse, ai fi zis c? se ?nghesuie ?n ea ca s? alunge frigul ce-o p?trundea tot mai ad?nc.—?Nu mai am pic de vlag?-n mine, continu? b?tr?na, ?i bine-ar face Maica Precista s? m-ast?mpere de pe lume.Resemnarea ei f?cu s? a?ipeasc? bucuria b?iatului.—?S? nu-?i rogi moartea, Turcoaie, ?i zise el. Vreau s? joci la nunta mea.—?Dac? m-o ?ine ?l-de-sus, ??i joc ?i b?ie?ii pe genunchi.—?Neap?rat, ?nt?ri Lu? cu convingere ferm?, de parc? ?i via?a ?i moartea ar fi at?rnat de porunca lui.—?Lu?! strig? aspru Caterina, cioc?nind ?n geamul od?ii.—?Acum sunt gata, r?spunse el. Lua?i ?i sp?la?i damigeana pentru Dan. Sp?la?i-o bine cu ap? cald?.Pornind s? dezgroape butoia?ul, dezbr?c? haina, s? nu-l ?ncurce la lucru, o azv?rli pe ulucul r?sturnat pe pode?ul porumbarului ?i ?nfipse cazmaua ?n p?m?ntul ?ncle?tat de v?nturile iernii. Ningea, dar fiind frig, fulgii de z?pad?, mici ?i ?nseta?i, cum sunt col?ii babei, c?deau prin aer f?r? s? pluteasc? – un fel de sare fr?m?ntat? undeva sus ?i ?mpr??tiat? la ?nt?mplare. Lovind cu fierul – totdeauna la munc?, Lu? ap?sa cu din?ii pe buza de jos ?i semnul se p?stra ?n carne zile ?ntregi, sub forma unei linii s?ngerii – b?iatul ??i ?nchipuia c? d? s?-?i distrug? du?manii din Lacovi?te, fl?c?ii pe care Maria ?i cuno?tea la veri?oara ei. ?Uite cum ??i dau eu ?ie la cap, dac? nu-?i vezi de treab?”. Dac? i-ar fi avut acolo, lungi?i ?n groapa pe care-o s?pa, cel mult le-ar fi croit vreo dou? pe spinare. ?Mai vrei? ?ntreba ridic?nd cazmaua. Mai ?ine una. Nu te joci tu cu mine, domnule, c? te fac mii de buc??i ?i-?i dau sare!”Butoiul – fusese de bere, capacitatea cincizeci de litri, doagele groase din stejar, cercuri solide de ?in? – era plin cu must. Lu? arunc? p?m?ntul din jurul lui, arunc? desfac?ndu-le sc?rbit, paiele muceg?ite ?i putrede ?n care-l ?nveliser? ast?-toamn?, pe urm?, ?nghenunghind, ?l ?mpinse pe arie.??i trosni oasele spatelui ?i d?du s? ia cazmaua ca s? astupe la loc groapa din care urca o spum? de abur, c?nd v?zu, uimit, c? butoiul se rostogole?te, ne?mpins de nimeni, prin curte, c?tre peretele buc?t?riei. Butoiul trecu, s?lt?nd anevoie, peste ni?te bulg?ri de c?r?mid?, turti o baleg? ?nghe?at? ?i izbindu-se de buturuga pentru despicat lemne ?i t?iat p?s?ri, o porni ?nd?r?t. Se opri ?n gardul de nuiele al gr?dinii, se r?suci ?ncet, ?n ochi, ?i lunec? iar??i de-a dura, c?tre poarta cea mare pe care tocmai intra camionul gospod?riei, venit s? ?ncarce tutunul. ?oferul, ne?nteleg?nd nimic – ?l chema George, avea dou?zeci de ani ?i purta o salopet? neagr?, ca de tanchist, cu o mul?ime de buzun?ri aplicate – puse fr?na ?i claxona. Butoiul se lovi de bara din fa?? a camionului ?i se rostogoli ?napoi. P?rea c? ?n?untrul lui e ascuns un copil care-l m?n? prin curte, b?t?nd repede cu picioarele ?n doage.—?Tata… Turcoaie… Ie?i?i, m?, s? vede?i minune! strig? Lu?. Chema?i-o ?i pe mama ?i pe Ilinca. Tu-i c?delni?a m?-si, ?njur? el bucuros, uit?nd c? sunt de fa?? p?rin?ii, parc?-i plin de spiridu?i.—?Cum fuge singur! se mir? George.—?Singur, r?spunse Lu?. ?i e plin cu vin, auzi?!Turcoaia ?i Caterina ??i f?cur? cruce. ?ntr-o rochie sub?ire, cu picioarele goale ?i m?inile ?nc? pline de aluat, Ilinca privea r?z?nd. Nu mai pomenise asemenea ?nt?mplare. A???at?, lu? un pumn de nuci ?i le arunc? ?n calea butoiului. Nucile pocnir? ca sub c?lc?i. Lu? adun? miejii ?n pumn ?i-i strig? fetei s? arunce altele. Lung, sub?ire, cu capul gol – ?n p?rul lui negru, tuns scurt, fulgii de z?pad? se topeau repede -se rotea n?uc ?n jurul butoiului. ?l s?ri din mers, de dou? ori, ca pe Hublou, apoi v?ntur?nd bra?ele strig?, de parc-ar fi avut de-a face cu un om beat, care-a prins chef s? danseze:—?U?urel, nu te-nmuia, sus pingeaua!—?Opre?te-l, nene, ?i spuse George lui Vasile Popescu, c? dac-ajunge s? ias? ?n uli??, drept la bodeg? se opre?te ?i se vars? singur ?n sticle.—?Da, trebuie s?-l opresc, ca s? ?nc?rc?m.Spre m?hnirea lui Lu?, Vasile Popescu a?ez? butoiul l?ng? perete, ?l ?ncalec? ?i-i scoase dopul de lemn, tr?g?nd de el cu burghiul. Prin vran? n?v?li g?lg?ind o und? tulbure, care se prelinse pe doagele murdare ?i p?t? z?pada.—?C?ldarea, strig? Lu?, speriat. Repede, c? d? tot afar?.—?L?sa?i, le opri Vasile Popescu pe femei, a curs c?t trebuia.I-am dat aer ?i aerul ?i taie puterea. Butoiul, ca s? ?ti?i ?i voi c? nu-i nicio minune, fugea de colo-colo pentru c? mustul din el n-avea aer, bolborosea ?i se izbea pe ?nfundate ?n pere?i.Caterina aduse furtunul ?i umplu damigeana pentru Dan, b?iatul cel mic, elev de liceu la R?mnic, iar cei din jur se repezir? to?i cu c?nile ?ntinse – vinul trebuia s? fie al naibii de dulce – ?n afar? de Vasile Popescu, care se apuc? s? ?ncarce balo?ii de tutun ?n camion. Omul se mi?ca ?ncet ?i t?cut – o t?cere grea, prevestitoare de r?u – ?i Lu?, de fric? s? nu-l supere tocmai acum, n-avea pereche c?nd era vorba s? strice ceea ce cl?dea cu trud? o zi ?ntreag?, b?u vinul pe ner?suflate, v?rs?nd c?teva pic?turi pe piep?ii flanelei, ?i urc? pe platform? ca s? primeasc? balo?ii din bra?ele lui taic?-su.?ntre timp, pe pragul buc?t?riei, rezemat de uscior, George ??i trecea v?rful limbii printre buzele cr?pate de ger, p?ndind o clip? prielnic? s? ?nchine cu cana c?tre Maria lui Iordache Nelersa, ie?it? s? at?rne ni?te rufe pe culme – s?rma ?ntins? de la o grind? a casei p?n? la cosoroaba ?opronului. ?Dac? ?ndr?zne?te, ??i spuse Lu? – ?i blestema ?n g?nd lan?ul scurt al lui Hublou – sunt pierdut, sar ?n g?tul lui ?i-aleluia drum la R?mnic!”Dar nenorocirea se ab?tu din alt? parte. Duc?ndu-se ?n magazie dup? un ciur de m?lai, Ilinca g?si cele trei cozi de iepure smulse din trupul bl?ni?elor fumurii, ?i veni cu ele la Vasile Popescu.—?Uite, strig? ea printre lacrimi, cum mi-a ciuntit bl?ni?ele, din care ziceai s?-mi fac c?ptu?eal? ?i guler la cojocel! Numai de capul meu se ?ine p?rlitul-p?rl ??i lor! E-n stare s?-mi adune lucrurile gr?mad? ?i s? le dea foc. Zi ?i tu dac? nu-i du?man pe mine!—?Ba tu e?ti du?manc? pe sufletul meu! s?ri Lu? cu gura. Cozile alea, poate le-or fi ros ?oarecii. De unde p?n? unde se repede ea la mine, tat?, c? le-am rupt eu?!—?Tu… tu, strig? Ilinca, numai tu ai intrat ?n magazie ast?zi. O s?-ajung s?-mi iau lumea ?n cap din pricina ta.—?Taci ?i tu odat?, spuse Vasile Popescu, trei cozi de iepure nu-s trei cozi de oaie.—?Chiar a?a, f?cu Lu?. ?ntr-o zi iau pu?ca ta ?i-i aduc zece iepuri, s? jupoaie la ei p?n? i s-or beli de?tele. Mare scofal? o coad? de iepure! se str?mb? el plin de dispre?.M?nioas?, fata ?i arunc? ?n ochi cozile f?cute ?omoiog ?i fugi ?n cas?.—?Eu, ?n locul ei, d?deam c-o piatr?, spuse Vasile Popescu, ?i, apuc?nd de marginea oblonului din spate, ?l ridic? ?n leg?turile lui de fier.Lu? t?cea cu capul ?n piept.—?O s?-?i fie frig a?a, zise Vasile Popescu, strig? s?-?i aduc? ?uba cea mare.—?Nu-mi trebuie, r?spunse Lu?, sunt ?mbr?cat gros. Prefera s? degere dec?t s? se ?nf??oare ?n ?uba care mirosea a pi??l?u ?i a sudoare de cal.—?Treaba ta, tu o s? d?rd?i de frig… Hai, George, urc?-te, s?-i d?m drumu!L?trat? de Hublou, ma?ina ie?i din curte, cotind pe l?ng? f?nt?n?. De sub coviltirul prelatei, Lu? privea prin ninsoare casa lor, care r?m?nea mereu ?n urm?. A?ezat? ?n marginea satului, deasupra unei rupturi de mal, c?priorii ei sporov?iau cu toate v?nturile. Peretele dinspre c?mpie ?i acoperi?ul de tabl?, ?nclinat, se ?mbucau, ajung?nd s? formeze un dreptunghi negru pe care se distingea clar, ?i din dep?rtare, jocul ?nc?lcit al fulgilor de z?pad?. Globul din pl?ci de oglind?, a?ezat ?n creast? – Vasile Popescu ?l adusese ?n rani??, la ?ntoarcerea din r?zboi – sem?na acum cu coco?elul de lut, dat cu smal?, pe care Lu?, ?n copil?rie, ?l umplea cu ap? ?i sufla ?n el, fac?ndu-l s? c?nte. ?Sub el, o s? pun eu la var? o colivie cu scatii”, se g?ndi Lu?. Frate-su Dan, venit acas? ?n s?rb?torile de iarn?, ?i spusese c? la R?mnic, ?n spatele pie?ei, de trei ori pe s?pt?m?n? se ?ine t?rgul special de p?s?ri – porumbei, scatii, papagali, progorii – ?i Lu? ??i f?cea socoteala c?, dup? ce vor ?ncasa banii pe tutun, se va duce cu Dan s? cumpere o pereche de scatii. ??i dau Ilinchii – asta pentru c? Titi Torofleac?, prietenul soru-si, se pricepea s? ?mpleteasc? din nuiele de salcie colivii ?i co?uri – dar s-o fereasc? Dumnezeu s? nu le pun? de m?ncare ce trebuie!”.Deodat? b?g? de seam? c? ma?ina ie?ise din ?oseaua na?ional? ?i gonea pe drumul ce duce la balt?. ?Ce dracu i-a g?sit?” se ?ntreb? el, privind c?mpia care se ?neca ?n ninsoare. Orizontul se t?ra tulbure, la vreo sut? de metri ?n urm?. ??tiu ei ce fac, poate c-a?a scurt?m drumul”, ?ncerc? b?iatul s? se lini?teasc? ?i se lipi cu spatele de gr?mada de tutun. V?ntul intr?nd prin sp?rturile prelatei ?i aruncase o suflare de ghea??. ?Iarn? ?ig?neasc?, ?njur? el, ?ine de vreo cinci luni, mama ei, ?i nu se mai termin?!”. Ad?postit ?ntre balo?i, smulse o foaie de tutun, galben? ca berea, o frec? ?n palme ?i turn? firele ?n buzunar. Nu fuma, dar Maria-i spusese c? firele de tutun r?t?cite prin c?ptu?eal? fac s? miroase hainele a b?rbat.Fr?nele scr??nir? ascu?it – ?dobitocul ?la de George n-ar face dou? parale nici pe linia grajdurilor, dar?mite la volan” – Lu? se pomeni aruncat ?napoi, un balot se rostogoli peste picioarele lui ?i, p?n? s?-l ?mping? ?n l?turi, Vasile Popescu, desfac?nd oblonul, sui pe platform?, puse um?rul ?n spatele gr?mezii de tutun ?i-i f?cu v?nt ?ntr-o r?p? din marginea drumului, m?rginit? de tufi?uri de pomu?oar?.Lu? privea la el n?uc.—?ScoaP ?i pune m?na de m-ajut?, zise Vasile Popescu, d?m jos totul, tutunul de la noi e bolnav, are mozaicul tutunului, trebuie s?-l ardem! Haide, continu? el, v?z?nd c? Lu? ?l prive?te aiurit, nu puteam s?-?i spun acas?, femeile ?ncep repede s? boceasc?… Tu ?n?elegi, e?ti om mare de-acum, statul o s? ne desp?gubeasc? cu ceva… Se-nt?mpl?, nu e nimeni vinovat, mai ?ncolo o s?-i spun eu ?i maic?-ti ?i Turcoaiei ?i Ilinchii…Vorbind, arunca restul balo?ilor, unul c?te unul, iar jos, George, ?n salopeta neagr?, ca de tanchist, r?sturna ?n r?p?, cu botul bocancului, p?pu?ile sc?pate de sub sfori. Lu? ?ncerc? s? ia un balot, dar bra?ele nu-l ascultau, ?i at?rnau moarte pe l?ng? trup. Mi?c?ndu-?i chinuitor f?lcile mari, cobor? sau mai mult alunec? de pe platforma camionului, f?cu vreo zece pa?i ?i se opri de partea cealalt? a r?pei. Ninsoarea c?dea peste el, deas?, bogat? ?i lui i se p?ru deodat? c? aerul de deasupra c?mpiei e colindat de ?oricei mici, albi – ?i se scutur?. Undeva, pe balt?, cineva b?tea cu maiul ?n ghea?? ?i ecoul loviturilor i se sp?rgea ?n urechi, ?nfior?ndu-l.Jos, ?n r?p?, Vasile Popescu aprinse un chibrit ?i-l v?r? sub foile de tutun. Un val de fum greu, nec?cios, s?lt? ?i se despleti peste tufi?urile de pomu?oar?. Fl?c?ri mici jucau pe gr?mada de tutun, s?reau, se stingeau ?i iar??i se-aprindeau. P?reau limbile unor pui de vulpe, care se-ntind din groap? s? ling? aerul.—?Cu banii ?ia… zise Lu?.—?Vroiai s? petreci disear? la bal? r?se George, str?mb.—?Nu, r?spunse Lu?, banii ?ia, o s? zicem acas? c?-i primim mai t?rziu…Se mir? singur de vorbele lui, c?ci vroise s? spun? altceva. Vroise s? spun? c? cu banii ?ia ??i f?cuse multe planuri, dar se pomenise, pe nea?teptate, rostind cu totul altceva.Vasile Popescu ?l aprob?, ?nclin?nd capul ?i Lu? ??i ?ntoarse ochii de la foc, dep?rt?ndu-se de marginea r?pei. Turcoaia ?i spusese odinioar? c? faptele copiilor r?m?n ?nscrise ?n ochii lor – pe vremea aia, lui ?i pl?cea s? ling? sm?nt?n? de pe oale ?i, c?nd se furi?a ?n beci, ?inea pleoapele str?ns lipite, ?i, dac? descoperea apoi c-au fost prin apropiere c?inele Hublou sau pisica, ?i ?nchidea pentru o zi ?ntr-un ?opron p?r?sit – ?i se temu o clip? c? la ?ntoarcerea acas?, Caterina, Turcoaia ?i Ilinca vor afla, privindu-l, tot ce s-a ?nt?mplat. Dup? c??iva pa?i despic? aerul cu palma, furios, ca ?i cum ar fi alungat toate credin?ele copil?riei ?i se suci spre vatra ?n care ardea tutunul.P?m?ntul, ca o vietate, sugea lacom fumul acru ?i-l azv?rlea ?n ?uvi?e murdare ?n ad?ncul ninsorii, peste balt? ?i peste c?mpie, ?ntr-acolo unde se n??tea, ca s? moar? cur?nd, cel din urm? viscol al anului.Lu?, privind fl?c?rile ro?cate, u?or ?ndoite de v?nt, ?n?elegea c? tr?ie?te cea dint?i suferin?? adev?rat?.COCO?UL RO?U?Coco?ul ro?u” – mi-a spus ?tefan Dr?gan, instructor al Sfatului popular raional Br?ila, ?ntr-o sear? de februarie, c?nd ne-a ?nfundat viscolul pe am?ndoi ?ntr-un sat de c?mpie – ?Coco?ul ro?u” este povestea tinere?ii lui Ion Chiriac, prietenul meu de care m-am legat ?n vremuri de furtun?.Pe Chiriac l-am ?nt?lnit ?n timpul secetei celei mari, ?n 1947, c?nd ne-am b?gat am?ndoi arga?i la unul Gheorghe Jinga din Pl?t?r??ti, sat a?ezat pe malul Dun?rii. Jinga avea ?n b?l?i treizeci de pogoane de p?m?nt bun, ?n care cre?tea de minune porumbul ?i orezul, o herghelie de vreo dou?zeci de cai ?i ?inea dou? n?voade cu luntri. ?n curte, l?ng? casa de piatr?, lung?, ?ntr-o odaie de lut, joas?, Jinga avea ?i un cazan de fabricat ?uic?, ?n preajma c?ruia, toamna, st?ruia un miros care-?i tulburai min?ile. Am v?zut acolo curci care, ciugulind bobite din bo?tina fiart?, se ?mb?tau ?ntr-at?t ?nc?t nu mai puteau s? mearg?.Chiriac a ajuns la Pl?t?r??ti, pe de-o parte m?nat de foame, pe de alt? parte mistuit de o patim? care-l chema s?-?i risipeasc? anii h?l?duind prin lume. Omul ?sta a stat mai mult pe drumuri: a dormit cu ?iganii sub stele ?i cu hamalii prin g?ri, a ?nv??at de la mo?i cum s? ciopleasc? lemnul, de la pescarii de pe mare s? lege prietenie cu cineva numai dup? ce trec ?mpreun? prin dou? furtuni, a muncit prin c?tune, dup? cum a muncit prin ora?e, ?ns? nic?ieri n-a prins r?d?cini. P?rin?ii nu ?i-i ?tie, sus?ine c? nici n-a avut, c? s-a trezit singur ?ntr-o zi, dorind s-o apuce dintr-odat? ?ncotro o vedea cu ochii. N-a fost cine s?-i spun?: ?Ia-o pe aici”, ?i a pornit de capul lui, mai ?nt?i spre dealuri, apoi spre mun?i ?i iar??i ?n c?mpie, ca o pas?re f?r? cuib. Jinga l-a g?sit ?ntr-o noapte de prim?var? lungit sub nucul din fa?a casei ?i a chemat dul?ii s?-l sf??ie.—?Mar? de-aici, a r?njit Chiriac, c? n-ave?i ce ?n?elege din mine! Nu vede?i c?-mi sun? oasele ca nucile ?ntr-un sac?!?ntr-adev?r, era a?a de lung ?i uscat, ?nc?t puteai s? juri c?-i ?n?irat pe-o funie.Jinga l-a primit argat numai pe m?ncare ?i pe ?mbr?c?minte. I-a aruncat din magazie – a?a cum mi-aruncase ?i mie cu o lun? ?n urm? -ni?te haine pe care le lep?dase vreun alt argat pus pe goan?. Pantalonii ?i fluturau pe pulpe, iar haina, cu buzunarele desprinse ?i nasturii smul?i, ?i at?rna pe umeri flutur?nd, de parc-ar fi fost prins? ?n v?rful unei pr?jini.Jinga se purta cu noi f?r? mofturi. Legea lui era una: cine are p?inea porunce?te, ceilal?i, dac? nu vor s? piar?, se supun.—?A?a nu mai merge, a r?bufnit odat? Chiriac. Ne scoli ?n crucea nop?ii ?i nu ne sl?be?ti toat? ziua. Prea ne-ai b?gat ?njug.Auzindu-l, Jinga f?cu ochii mari ?i r?nji:—?Da ce-ai vrea tu, s? dormi p?n? la amiaz?? Pofta-n cui! ?n curtea mea nu-i loc pentru lene?i. Nu-?i place, ia-o la s?n?toasa.Chiriac f?cu c??iva pa?i spre el ?i-l ?ntreb?, parc? f?r? nicio leg?tur?:—??tii c? eu am tr?it ?i printre bihoreni? Ai auzit?—?Du-te dracului, ce-mi pas? mie pe unde te-ai v?nturat!—?Uite ce-i, f?cu Chiriac lini?tit, bihorenii, c?nd le cade cineva du?man, p?ndesc o noapte ?ntunecoas?, ?i dau foc la avere, apoi se urc? pe o culme ?i strig? de trei ori: ?Coco?ul ro?u”. Asta-i, a?a, ca o poveste…Jinga ?nghi?i ?n sec ?i t?cu. Dar, dup? ?nt?mplarea asta ?ncepu, rar ce-i drept, s? ias? ?i s? pun? um?rul la treab? ?n r?nd cu noi. ?n schimb, nevast?-sa ?edea ca ?i ?nainte numai ?n cas? ?i trebuia s?-i ducem totul sub nas. Ti?a, singura lor fat?, la fel. Ti?a ?ns?, spre deosebire de taic?-s?u, p?rea c? pune ceva pre? pe noi. Ea ne socotea ?i buni ?i r?i. Buni, fiindc? nu-i refuzam nimic – r?i, fiindc? n-aveam un rost anume ?n lume. Ti?a era fat? frumoas? – ?mplinise ?aisprezece ani ?i fugise de dou? ori de la liceu, ultima dat? hot?r?t? s? nu se mai ?ntoarc? niciodat? – avea ochii mari migdala?i, obraz rotund ?i buze sub?iri, palide, ai fi zis c? ?i le mu?c? mereu, iar p?rul lung, castaniu, ?i b?tea p?n? mai jos de coate bra?ele p?rguite de soare.Chiriac nu se temea s?-l ?nfrunte pe Jinga, dar c?nd se nimerea s? fie de fa?? ?i Ti?a devenea dintr-o dat? supus ?i chiar umil. Tot ce era p?n? atunci ?n el curaj ?i ?ndr?zneal? se topea, pierea ca nimica. La ?nceput, am crezut c? se sf?e?te de ea, fiindc? o ?tia umblat? c?t de c?t prin ?coli, dar mai t?rziu, c?nd am v?zut c? un z?mbet de-al ei ?i ?terge din suflet batjocura ?ndurat? ?ntr-o s?pt?m?n?, m-am speriat ?i-am ?n?eles nebunia ?n care intrase: o iubea.—?Ia seama, i-am spus, Jinga o s? te m?ture f?r? s? stea pe g?nduri. Las? prostiile!Dar el, din zi ?n zi se aprindea tot mai mult ?i nu mai vroia s? ?tie de nimeni ?i nimic. Ti?a, ca orice fat? de v?rsta ei, a sim?it repede c? prietenul meu o iube?te. ?i nu s-a sup?rat. Dimpotriv?, s-a prins ?n joc. ?i de unde mai ?nainte n-ai fi scos-o din cas? nici cu arcanul, acuma se rotea toat? vremea prin jurul nostru, uneori d?ndu-ne chiar o m?n? de ajutor. Asta o f?cea mai ales c?nd scoteam din grajduri m?njii adu?i din herghelie ca s?-i ?nv???m la ham. Treaba cu ei era un adev?rat chin; se repezeau, s?lbatici, ca s? mu?te, izbeau cu copitele, sau mai r?u, se tr?nteau peste hulube ?i le f?ceau praf. Ti?a lua biciul, intra ?ntre ei ?i-i ?nt?r?ta ?i mai mult. F?cea asta fiindc? ?i pl?cea s? guste primejdia, dar mai ales s? st?rneasc? admira?ia prietenului meu. ?i ?ntr-adev?r, Chiriac o privea cu m?ndrie, lacom, f?r? s? se mai sature.Jinga, c?nd se brodi ?ntr-o zi s-o vad? ?nt?r?t?nd m?njii, ?i strig? disperat s? se ?ntoarc? ?n cas?, s? nu se ?nt?mple vreo nenorocire. Chiriac, ?n schimb, ?ncerc? s-o ?nt?r?te.—??i-e fric?, r?se el, ?i-e fric?? Bucovinencele, tu-i mama lor, ar ?ti ele ce s? fac?. Alea-s odat? femei, nu se tem nici de dracu!?i?ei nu-i era fric?. ?i-a ar?tat-o cur?nd, ?ntr-o sear?, la un bal, c?nd l-a l?sat pe Luca, feciorul p?rintelui Oancea, s? reazeme pere?ii ?i a dansat numai cu Chiriac. Jinga turba. Spre ziu? n-a mai putut r?bda ocara, a smuls-o din bra?ele lui Chiriac ?i a dus-o acas?, unde a zdrobit-o cu pumnii ca un nebun. Dup? ce ?i-a v?rsat focul ne-a chemat ?i ne-a spus:—?Lua?i-v? bulendrele ?i pleca?i numaidec?t la orez?rie.Orez?ria era pe malul ?l?lalt al Dun?rii, ?n balt?. Acolo poruncea unul Berechet, cumnat cu Jinga. Era mecanic la pompa care ?mpingea apa prin vaduri, aproape o g?rl?. Apa ?inea verde lanul de orez, pe care fl?c?rile soarelui d?deau s?-l mistuiasc?. Era ?n iunie ?i v?zduhul tot p?rea o uria?? c?r?mid? ?ncins? care ne fierbea creierii, ?n vreme ce fugeam cu sapa ?n m?ini de-a lungul vadului, ca s? astup?m sp?rturile f?cute de ?uvoaie. La pr?nz m?neam ni?te p?sat de mei sub?ire, iar seara ne ?nghesuiam ?ntr-o colib? la un loc cu rudarii – vreo paisprezece in?i cu femei cu tot – pl?ti?i s? pliveasc? buruienile. Ca s? ?nc?pem cu to?ii, trebuia s? dormim cu genunchii la gur?, ?ntr-o duhoare de n?mol ?i de pe?te – rudarii puneau c?rlige ?i undeau la un cot al fluviului – mai p?c?toas? dec?t damful de bo?tin? fiart? care st?ruia ?n preajma cazanului de fabricat rachiu. Afar?, unde roiau ??n?arii ca un v?nt al pustiului, nu se putea dormi cu niciun chip.Chiriac t?njea de dorul ?i?ei, pe care nu putea s-o mai vad? dec?t duminica diminea?a, c?nd mergeam s? ne primenim. ?i ca s?-i treac? dorul, seara, punea ?ig?ncile s?-i c?nte ?i s?-i ghiceasc? norocul ?n c?r?i.Duminica, Ti?a ?l a?tepta ?n vad ?i ?ncepeau am?ndoi o zi de petrecere, pe care nu le-o tulbura aproape nimeni. Jinga ?i nevast?-sa erau du?i la biseric?, la slujb?, iar dup? ce ie?eau se tr?geau ?n fundul casei ?i beau rachiu. Jinga bea p?n? c?nd musta?a ro?covan?, r?sucit? ?n sus, ungure?te, ?i c?dea ca o potcoav? peste col?urile gurii. C?nd se cherchelea de-a binelea, ?ncepea s? c?nte t?lh?re?te: Hai, hai,Cu Terente nu mai e de trai.I-a scris carte lui Br?tianuC?-i confisc?-aeroplanuC?nd l-o prinde prin regatul lui… Chiriac ?i Ti?a se pierdeau prin livad? ?i eu r?m?neam s? m? pr?jesc la soare pe rampa magaziei. Dup? ce se saturau de umblat se ?ntorceau ?i ?ncepeau s? se joace cu porumbeii. Ti?a trecea sub cu?ti ?i fluiera ?i g?ngurea p?n? ce multe perechi de porumbei veneau s? i se a?eze pe umeri ?i pe bra?ele ?ntinse. Oamenii care treceau pe drum se opreau ?n loc s-o admire, ?i ea, ca s?-i re?in? c?t mai mult, scornea ?i f?cea tot felul de pozne. Chiriac o urm?rea cu ?ncordare. ?n clipele alea ?mi p?rea c? el ?i comand? mi?c?rile ?i ea i le ?ndepline?te f?r? gre?eal? ?i f?r? s? lase s? se ?ntrevad? c? ar fi ?nr?urit? de cineva din afar?.Drept s? spun, ?ns?, niciodat? nu mi-am dat seama c?t adev?r cuprinde p?rerea mea, pentru c? jocul cu porumbeii se sf?r?ea mai totdeauna ?n acela?i fel: maic?-sa ap?rea la fereastr?, buh?it? de be?ie ?i-i striga r?gu?it:—?Las? arga?ii s? plece la treburi! Tu e?ti fat? cu carte.Iar ea fugea bucuroas? ?n cas?, ca ?i cum s-ar fi c?it de vremea pierdut? cu noi.?n clipele alea, Chiriac sim?ea ca o zdruncin?tur? ?n inim? ?i-o apuca ?ncet spre malul fluviului.?ntr-o duminic? diminea?a, dup? ce mecanicul opri pompa, rudarii ne-au cerut s?-i trimitem cu barca ?n sat, ca s?-?i primeasc? plata pentru ceea ce munciser?.—?Nu-i duce?i, ne-a sf?tuit Berechet. Jinga le-a pl?tit ieri pescarilor ?i n-o s? mai verse ?i azi alte parale. L?sa?i-i aici p?n? vine el s? vad? ce-au lucrat.—?Vezi-?i de treab?! i-a retezat-o Chiriac. Oamenii au muncit, nu cer nimic de poman?. Hai cu noi de spune ce-au muncit.Mecanicul n-a vrut s? mearg?, dar lui Chiriac pu?in i-a p?sat.Jinga, luat pe nea?teptate, a trebuit s? le pl?teasc? rudarilor, ba a fost nevoit s? le mai dea pe deasupra ?i dou? sticle de rachiu. Dar c?nd a sf?r?it plata, s-a ?ndreptat c?tre noi ?i a r?cnit, fix?ndu-ne cu ochii lui reci, cenu?ii, ca dou? buc??elele de schij?:—?V? bate?i joc de mine?! Las?, c? v? pun eu cu botul pe labe. Nicio grij?, v? bag eu min?ile ?n cap.?i ce crezi c? a fost ?n stare s? fac?? A doua zi, ?n zori, a mers cu noi p?n? la orez?rie ?i ne-a luat barca. At?t ?i a fost de-ajuns ca s? ne lege de m?ini ?i de picioare. Chiriac, dup? asta, a c?zut ?ntr-o mu?enie din care nu-l mai scoteau nici c?ntecele ?iganilor, nici oc?rile mecanicului. Se ?nchisese ?n el ?i se coc?rjise, ca ?i cum i-ar fi at?rnat cineva un bolovan de g?t. M?ncarea o ?nghi?ea ?n sil? ?i somnul nu-i mai pria. Ochii lui alba?tri, du?i ?n fundul capului, erau mereu ap?ra?i de-o triste?e grea. ?ntr-o noapte, nemaiput?nd r?bda, s-a furi?at tiptil p?n? la col?ul unde ?mi privisem culcu?ul ?i m? chem? ?n ?oapt?.—?Vino cu mine. Mi?c?-te c?nd ??i spun.M-am sculat ?i l-am urmat supus p?n? la malul fluviului, ale c?rui ape ?ncremeniser?, r?sfr?ng?nd luciri de bronz. Luna r?s?rise ?i arunca poteci de foc ?ntre maluri. Departe, spre st?nga noastr?, plutea un vapor care se f?cea din ce ?n ce mai mic, parc? s-ar fi scufundat prin gura unei copci nev?zute. L?ng? fluviu era r?coare, verdele s?lciilor b?tea ?n negru.Chiriac c?ut? ?ntr-o scorbur? ?i scoase dou? plase de r?chit?.—?O s? le potrivesc la intrarea ?n cu?ti, m? l?muri el. Am auzit c? noaptea, ni?te pisici str?ine dau buzna ?i se ?nfrupt? cu porumbei.Apoi schimb? tonul:—??tii s? ?no?i?—?Da.—?Dac? ?tii, dezbrac?-te. ??i legi hainele deasupra capului ?i trecem dincolo.—?Du-te dracului, m-am ?nfuriat eu, e?ti ?icnit de-a binelea. Cum o s? trec?!—?Treaba ta, f?cu Chiriac ?i cobor? malul.Curentul ?l aprinse numaidec?t ?n bra?ele lui moi, dar ?n?el?toare.—?Ioane, ce faci? Ioane! strigam eu ?ngrozit ?i m? sim?ii dintr-o dat? c? m? pr?bu?esc ?ntr-un v?rtej de spaime.C?nd m-am dezmeticit, nu-i mai vedeam dec?t capul; acoperit? cu haine, c?p???na-i sem?na cu o buturug? pe care valurile o izbeau ?ncet, dar st?ruitor, m?n?nd-o spre mare. M-am repezit ?n josul fluviului c?t m? ?ineau picioarele, ?ip?nd ?i chem?ndu-l. Dar apele se dovedeau mai iu?i, cu c?t goneam mai mult, cu at?t ?l azv?rleau mai departe. P?n? c?nd n-am mai ajuns s? deslu?esc nimic ?ntre cutele valurilor ?i-am c?zut la p?m?nt, dobor?t de presim?iri sumbre.M? sim?eam mic ?i neputincios, dar, cu toate astea, nu conteneam s? m? jur c? dac? se va ?nt?mpla vreo nenorocire, o s? m? r?zbun ?nsutit. Ti?a ?i insuflase nebunia prietenului meu. Ti?a trebuia s? pl?teasc?. Ti?a, care purta porumbei pe umeri, c?nd se sc?rbea de be?ia lui taic?-s?u.Mul?umesc lui Dumnezeu, lucrurile s-au sf?r?it cu bine, Chiriac s-a ?ntors teaf?r ?n zorii zilei ?i, c?nd am dat s?-l ?mbr??i?ez, s-a ferit ?n l?turi, r?z?nd: adic? ce-mi tr?snise! Iat? pentru cine m? zbuciumasem at?ta!Ti?a ?ezuse cu el toat? noaptea ?n gr?din?, ?i era at?t de vesel ?i voios, c? nimeni ?i nimic n-ar fi fost ?n stare s?-i suceasc? ?nchipuirea.Mi-a ?n?irat o sumedenie de fleacuri, care ?n ochii ?ndr?gosti?ilor au aceea?i importan?? ca ?i soarele de pe cer. ?i totu?i, ?n ad?ncul sufletului, ?l rodea b?nuiala c? cineva ?l p?ndise tot timpul. B?nuiala asta, ne?ntemeiat?, n-ajungea deocamdat? s?-i tulbure fericirea ?i-am ?ncercat s? i-o spulber cu totul.—?Jinga n-a putut s? fie, te-ar fi zdrobit pe loc. Nevast?-sa, la fel, te-ar fi luat ?n unghii. ?i s-a p?rut, asta-i! Frica p?ze?te pepenii.Dar inima ?mi spunea c? prietenul meu este ?n primejdie ?i inima nu minte. Trebuie de-acum ?nainte s?-l opresc s?-?i mai fac? de cap.Dragostea ?ns?, ca ?i via?a, cere totul. Dragostea este d?ruire deplin?. Cine iube?te cu adev?rat duce ?n el ceva din frumuse?ea ?i nebunia m?rilor. ?i prietenul meu iubea. ?n seara urm?toare, dup? ce rudarii au adormit, l-am v?zut iar??i furi??ndu-se spre malul fluviului.I-am luat urma, hot?r?t cu orice chip s? m? a?ez de-a curmezi?ul planurilor pe care ?i le ?nchegase. L-am ajuns mai jos de orez?rie, ?ntr-un foi?or de plopi. Tocmai se preg?tea s? intre ?ntr-o sp?rtur? a malului, unde era priponit un cal murg, pe care, mi-a spus mai apoi, ?l scosese dintr-o herghelie str?in?. L-am prins de bra?.—?Unde te duci iar?—?Ce vrei, s-a smucit el, de ce te bagi? Sunt nebun, fere?te-te.—?R?m?i pe loc, m-am ?nver?unat eu, n-ai s? pleci nic?ieri. S? ?tii c?-l chem pe Berechet.Asta l-a ?mbl?nzit pe dat? ?i a ?nceput s?-mi explice cu glas rug?tor:—?Trebuie s? trec. Ti?a m? a?teapt?. Cu calul nu-i deloc greu, z?u c? da! Po?i s? te arunci ?i ?mbr?cat ?n ap?, numai s? te ?ii zdrav?n de coama lui. Nu-i greu deloc. Trebuie s? ai grij? doar s? nu-i ape?i capul ?i s? nu te ?ndese curentul sub picioarele lui. Nu-i greu. A?a am trecut ?i diminea??. Haide, las?-m?!Tot vorbind, ?mpinse calul pe poteca b?tur? de rudari p?n? ce ajunser? la muchea malului. Acolo se ?nt?mpl? ceva ce ne f?cu pe am?ndoi s? ?ncremenim: dinspre Pl?t?r??ti se ?ndrepta spre noi o barc? al c?rei bot negru ?i ascu?it t?ia valurile cu iu?eal?. P?rea purtat? de un om dibaci, care ?tie s? m?nuiasc? v?slele, f?r? s? oboseasc?.—?Vine Ti?a, izbucni Chiriac, Ti?a! ?i s?ri beat de bucurie pe f??ia de nisip care sclipea sub mal.Eu m? tr?sei ?n umbra plopilor.?ntre timp, barca se apropia tot mai mult, dar b?tea ?n sus, spre pompa orez?riei, ca ?i cum ar fi vrut s? ias? ?n alt vad.—?Ti?a, strig? Chiriac. Ti?a!… Sunt aici!Barca se smuci u?or, s?lt?nd peste ochiurile care se r?suceau ca ni?te colaci de fr?nghii azv?rli?i ?n ad?ncuri. Dar ?n barc? nu era Ti?a, ci taic?-s?u. Chiriac amu?i ?i se repezi ?napoi. Era prea t?rziu, ?i malul ?n fa?a lui c?dea drept. Jinga se l?s? pe vine ?n barc? ?i numaidec?t bufni o detun?tur? care se rostogoli ?ngro?at? pe fluviu. La a doua detun?tur? b?l?ile clocotir? ?i dinspre coliba noastr? se n?pustir? rudarii url?nd. Jinga l?s? arma, puse m?na pe v?sle ?i ?ntoarse barca spre malul ?l?lalt. Fugea ?ncredin?at c? nu-l v?zuse nimeni.Chiriac se t?r? p?n? sus. Fusese atins de alice ?n pulpa dreapt?, mai jos de ?old. Rana nu era ad?nc? ?i putea merge singur, f?r? sprijin.—?S? nu spui cine-a fost, auzi? S? nu spui! ?mi ceru el cu glas sub?ire, care parc? nu mai era a lui.?i l-am ascultat, f?r? s? ?tiu de ce-o f?ceam.?ig?ncile i-au oblojit rana, bocind ?i oc?r?nd. Rudarii ?njurau de ?i se ?ncr?ncena carnea. Singur mecanicul nu zise nimic: se uit? la v?nzoleala din colib? ?i plec? fluier?nd spre coliba lui, s?pat? l?ng? pomp?.T?rziu, c?tre miezul nop?ii, rudarii au adormit. Chiriac se foia ?n culcu?ul lui ?i gemea.Diminea?a, c?nd m-am sculat, nu l-am mai g?sit ?n colib?. Rudarii mi-au spus c?-?i luase leg?tura ?n spinare ?i se pierduse pe un drum din c?mpia p?rjolit? de ar?i??.Ne legasem prieteni prin suferin?? ?i plecase f?r? s?-mi spun? o vorb?!La vremea pr?nzului, Jinga sosi la orez?rie. Era b?ut ?i ochii ?i luceau vicleni. Venind, se dovedise mai pu?in puternic dec?t ?l credeam – putea s? omoare cu inim? rece, ca un lup, dar dup? aia nu era ?n stare s? reziste fricii care te g?tuie ?i-?i d? br?nci s? mai treci ?nc? o dat? prin locurile unde ai s?v?r?it fapta, s? vezi dac? n-ai l?sat urme, s? le ?tergi dac? sunt.Rudarii l-au ?nt?mpinat cu plec?ciuni ?i v?ic?reli, mecanicul, cu bra?ele ?ncruci?ate, p?r?nd c? i-ar spune: ?Eu ?tiu multe, mie n-ai ce s?-mi faci”.Jinga se urc? g?f?ind pe un fel de movil?, la ?ntret?ierea a dou? vaduri, se uit? lung peste lanul de orez ?i, deodat?, ?ntorc?ndu-se c?tre mine, spuse:—?Cheam?-l ?ncoace pe Chiriac!—?Chiriac nu mai este aici, se amestec? mecanicul. L-a ?mpu?cat cineva ?n picior ?i ?i-a luat t?lp??i?a ?ont?c-?ont?c.Jinga r?sufl? scurt ?i se n?pusti asupra mea, r?cnind, cu toate c? nu scosesem o vorb?:—?Mar? la treab?! Am cheltuit o avere cu voi, nu v-am l?sat s? cr?pa?i de foame ?i drept mul?umire m? pr?da?i ca ?n codru.?i ?ntorsei spatele.—?Stai a?a, strig? el, dup? ce f?cui c??iva pa?i. Arunc? sapa ?i hai cu mine ?n sat.Dracu s?-l ia, ori ??i pierduse cump?tul cu totul, ori era mai de?tept dec?t ?mi ?nchipuiam!?n sat am tr?it dou? zile ca ?ntr-o ?nfrigurare. Presim?iri ur?te ?mi str?ngeau inima. Aveam credin?a c? ?n cur?nd o s? se produc? o r?sturnare undeva aproape, sau chiar ?n mine, ?i c? nimeni n-ar fi putut s? o pre?nt?mpine. Pe Ti?a o ?ineau sub cheie, ca pe o hain? de moarte, ?i n-o vedeam dec?t seara, pentru o jum?tate de ceas, c?nd ie?ea ?n balcon ?nso?it? de maic?-sa.?i ?ntr-o noapte presim?irile mele s-au adeverit. Jinga, care de cu sear? ?mi poruncise s? preg?tesc c?ru?a ?i s? pun ?n co? doi saci de gr?u ?i o budan? de miere, a luat-o pe Ti?a ?i-au plecat la ni?te neamuri pe care le avea la Br?ila.—?Bag? de seam?, mi-a zis el c?nd s? ias? pe poart?. De aia te-am adus aici, ca s? veghezi p?n? m?-ntorc eu. Poim?ine sunt ?napoi. Dac? vin rudarii s? cear? ceva, ?i iei cu biciul din urm?, ?i a ?ndemnat caii.?n aceea?i noapte, aproape de zori, a dat buzna ?n odaia mea Chiriac. L-am primit cu fric?. ?n c?teva zile se schimbase uimitor de mult, devenise ar??gos, p?r?nd mereu c? st? gata s? mu?te. Tr?s?turile fe?ei i se ad?nciser? peste m?sur?, tr?d?nd o suferin?? care pe din?ntru trebuia s? fie groaznic?. Ochii lui ?mpov?ra?i de triste?e ??i pierduser? culoarea.—?Ce cau?i aici? l-am ?ntrebat. Nu-?i ajunge c?t ai ?ndurat?—?Am venit s-o iau pe Ti?a.Glasul ?i suna spart, repezit, ?nv?luit ?ntr-o umbr? r?coroas? care ?l f?cea s? semene a scr??net.—?Ai venit prea t?rziu, au dus-o de-acas?.—?Nu se poate, gemu el. ?tiu c?-i aici. O ?in ?n odaia din austru. De ce m? min?i?Vorbea ?i tremura tot, sc?ldat ?ntr-o sudoare rece.—?Au dus-o, repetai eu. ?i m? ?nfuriai: D?-o dracului de c??ea. Chiriac se uit? lung la mine, apoi se repezi la u?? ?i ie?i ?n noapte mai ?nainte de a putea s?-i tai calea. Am luat-o la fug? dup? el, st?rnind b?taia c?inilor din vecini. La col?ul gardului m-am oprit. Chiriac intrase ?n gr?din? ?i se c???ra pe br?ul de la mijloc al casei. Tocmai se s?lta pe pervazul ferestrei, c?nd u?a din dos se deschise ?i ?n prag ap?ru st?p?na, numai ?n c?ma??, cu pletele r?v??ite.—?Hei, b?iete, ce s-a ?nt?mplat? De ce latr? c?inii?—?M?njii, i-am r?spuns, se bat m?njii.St?p?na porni spre grajd s?-i vad?. M? repezii ?naintea ei cu sufletul la gur?.—?Acum s-au ast?mp?tat… I-am lini?tit… Doi sunt mai n?r?va?i… O s?-i scot la conov??…—?Mut?-i ?n ?opron, m? sf?tui ea, dar leag?-i scurt ?i trainic, s? nu rup?.Dup? asta c?sc? lung, ??i trosni oasele ?i plec? s? se culce. De abia f?cu c??iva pa?i, c? slobozi un ?ip?t sec ?i se lipi ?nsp?im?ntat? de perete. Afn l?sat m?njii ?i m-am dus s-o ajut. Ie?ind din grajd, am v?zut ?n?l??ndu-se peste creasta casei o p?l?laie care suia ?n v?rtejuri, risipind noaptea ?i, pentru prima oar?, am auzit strig?ndu-se ?n b?l?i:—?Coco?ul ro?u… Coco?ul ro?u… Coco?ul ro?u…De atunci au trecut ani ?i ani. De Chiriac nu mai ?tiu nimic.LI?CALa ?nceputul r?zboiului, r?m?n?nd f?r? b?rbat, Li?ca a b?tut sc?nduri de-a curmezi?ul peste u?ile ?i ferestrele casei ?i s-a mutat la taic?-s?u, care locuia, cu patru feciori ?ntr-o colib? pe malul r?ului, la c?r?midarii, chiar sub livada noastr?. Li?ca avea atunci nou?sprezece ani, era ?nalt?, sub?ire, cu ochii mari, ?nfrigura?i de patima tinere?ii, cu p?rul lung, ?ntunecat, cu s?nii mici tres?lt?nd a????tor ?n mers ?i cu gura ro?ie ca o t?ietur? de cu?it pe chipul m?sliniu, umbrit de ni?te spr?ncene groase ca un spic negru la r?d?cina nasului.Eram prieten de joac? cu cel mai mic dintre fra?ii ei, care mi-a spus c? taic?-su, ?tiind-o c? se urne?te tare greu la munc? ?i c?-i place s? umble teleleu, a primit-o f?r? bucurie ?i c? nu a?tepta de la ea altceva dec?t s? le fac? m?ncare, s? le spele ?i s? le c?rpeasc? rufele.La c?r?mid?rie to?i se sculau din zori, m?ncau o coaj? de m?m?lig? fript? pe plit? ?i se duceau cu sapele s? scoat? lutul din gropi, s?-l amestece cu nisip ?i ap? ?i s?-l fr?m?nte cu picioarele p?n? ce se f?cea bun de pus ?n tipare. Lucrau pe de?elate ziua ?ntreag?, cu un ceas de odihn? la ora pr?nzului, lucrau ?i noaptea la lumina lunii ?i a focului din fa?a colibei, ne?in?nd seama c? din pricina ploilor de la munte apa era c?teodat? rece de te t?ia la os ?i c? nisipul se ?nchega atunci tare anevoie.?n primele zile, Li?ca, dorind s?-l ?mbuneze pe b?tr?n, a lep?dat rochia de m?tase vi?inie, a ?mbr?cat alta, rupt?, o zdrean?? bun? de aruncat la gunoi, ?i a trudit din greu cot la cot cu alde frate-su, r?sufl?nd ?n voie doar c?nd o trimiteau s? ?ntoarc? m?g?ru?ul c?ruia ?i f?cea cu ochiul paji?tea de trifoi din armanul boieresc. Dar asta n-a durat mult. Intr-o bun? diminea??, Li?ca, pref?c?ndu-se ostenit? de moarte, n-a mai ie?it din colib?, a r?mas ?n a?ternutul c?lduros, toropit? de lene, p?n? c?tre ora pr?nzului. Dup? mas?, cu toate c? era s?tul? de somn, s-a tras din nou la umbr? s? se culce, mereu cu urechea la p?nd? s? asculte ce zice taic?-su, dac? nu vine s?-i ?nfig? m?na ?n plete, s-o t?rasc? afar?. B?tr?nul, nimic, a l?sat-o ?n pace, s? vad? ce-i poate capul. ?i-apoi ?tia el bine c? muierea puturoas? ?i pus? pe ceart? e mai rea dec?t dracul.Li?ca s-a sculat cu pu?in ?nainte de asfin?itul soarelui, dar ?i atunci, ?n loc s? mearg? s? dea o m?n? de ajutor la a?ezatul c?r?mizilor ?n cuptor, a luat minciogul la spinare ?i-a plecat agale c?tre un ochi al r?ului, ?n marginea p?durii, s? prind? pe?te.Era limpede pentru oricine, chiar ?i pentru mine, care ?n vara aia ?ncepusem s? deprind me?te?ugul unditului, c? se duce s? se scalde, fiindc? rar de tot picase cuiva un cr?pcean ?n locul ales de ea, unde se b?l?ceau c?t e ziua de mare fetele din sat.Uimi?i de at?ta neobr?zare, fra?ii s?rir? cu gura pe b?tr?n s-o ?ntoarc? din drum, c? de nu, p?n? seara, o pun pe goan? de la colib?. Tat?l a l?sat jos targa de c?rase c?r?mizi cu ea ?i a plecat pe urmele fiic?-si. Li?ca, de pe o ridic?tur? a malului, l-a z?rit venind ?i s-a oprit. B?tr?nul s-a apropiat de femeie dojenind-o p?rinte?te, c? de ce-a venit la c?r?mid?rie dac?-i place s? stea cu m?inile ?n s?n, de ce n-a r?mas la casa ei, s? fi dormit c?t avea poft? ?i s? i se lungeasc? urechile de foame. ?i tot a?a, cu mustr?ri bl?nde, p?n? c?nd a fost l?ng? ea pe ?uguiul malului. Atunci, f?r? veste, a ridicat m?na ?i-a pocnit-o peste obraz cu sete, de-a facut-o s? ?ipe ?i s? se ?ndoaie de durere. Nu i-a dat r?gaz s? se dezmeticeasc?, a lovit-o ?i a doua oar?, mai ?nd?rjit, pentru ca era lene?? ?i proast?. Dac? nu voia s? calce lutul ?i nici s? a?eze c?r?mizile ?n cuptor, apoi s? se fi dus ?n sat, s? le dea muierilor ?n c?r?i, s? aduc? o bucat? de carne la mas?, s? aduc? rachiu ?i bani de tutun.Dup? b?taia aia, Li?ca a ?nceput s? colinde uli?ele cu ghiocul ?i cu c?r?ile ei soioase, ame?ind cu vorba de o potriv? femei ?i b?rba?i, c? era viclean? ?iganca ?i c?nd se uita la tine pe sub gene, gale?, i-ai fi dat cu drag? inim? ?i casa ?i c?ru?a cu cai. Femeile o pl?teau cu ce aveau: cu o g?g?lice de pui, cu dou?-trei ou? sau cu banii p?stra?i ?ntr-un nod al basmalei.?i ea le t?lm?cea din c?r?i povestea craiului de ghind?, de tob?, de verde sau de ro?u, vorbind mereu de bucurii ce nu se ar?tau, de drumuri lungi la miez de noapte, drumuri de multe ori f?r? ?ntoarcere, de ve?ti ce nu soseau ?i de o stea a norocului pe care nimeni n-o vedea arz?nd. B?tr?ne ?i tinere o ascultau ?ncremenite ?i multe credeau ce le spune, fiindc?, plec?nd de la ea, se sim?eau mai pu?in ap?sate de triste?e ?i n?dejdi noi le ?ncercau inima.Cu datul ?n c?r?i, Li?ca a ajuns t?mpl? de icoan? pentru cei de la c?r?mid?rie. Tat?l ?i fra?ii n?r?vi?i dintr-odat? la b?utur? erau mereu cu grij? s? n-o supere, s? n-o ?nt?r?te. Nici vorb? s-o mai cheme cu ei la treburi. F?cea Li?ca ce vroia ?i ce-i tr?snea prin cap, socoteal? nu-i cerea nimeni de nimic. ?i fiindc? nu mai tr?geau de ea s-o pun? la munc?, diminea?a se scula acum cea dint?i. Soarele ?nv?luit ?n pulberea viorie a r?s?ritului o g?sea sp?l?ndu-se la r?u, ori umbl?nd prin gr?dina de zarzavat de pe malul ?l?lalt, de unde c?ra cu poala ardei ?i ro?ii. Alteori pleca ?n p?dure. Eu ?i frate-su mai mic – am?ndoi devenisem umbra ei – d?deam fuga s-o ajungem, gata c?nd ne-o cere, s? cotrob?im prin toate cuiburile de pas?re sau s? adun?m ciuperci.De obicei ?n p?dure culegeam flori ?i m?turic? ?i c?utam fragi pe care-i str?ngeam gr?mad? pe o foaie de lipan, c?ci de m?ncat mergeam s?-i m?nc?m undeva sub o ruptur? a malului deasupra c?ruia se roteau ?n zbor prigorii. Li?ca ne ?nv??a s? m?nc?m fragii strivindu-i cu limba ?n cerul gurii, fiindc? a?a mustul lor r?coros, dulce ca mierea, e mai gustos – dar cine ?edea s-o asculte??n sat, Li?ca se ducea tot la dou?-trei zile, ?i da numai pe la casele unde ?tia c? e a?teptat?. Rar de tot se ?nt?mpla s? bat? ?i pe la alte por?i. Restul timpului ?i-l petrecea sc?ld?ndu-se ?i st?nd goal? la soare pe o f??ie de nisip, ?ntre dou? perdele de s?lcii.De multe ori b?tr?nul ?i feciorii se apucau s? c?nte, ?i Li?ca, prinz?nd firul versului, se lua s? c?nte ?n r?nd cu ei, cu at?ta patim? ?nc?t femeile care coborau cu cobili?a la r?u se opreau uimite s-o asculte. Focul din fa?a colibei o ?nv?luia ca ?ntr-o bur? de aur ?i cei de-o vedeau atunci ?nv?rtindu-se pe l?ng? vatr? s? pun? masa ?i s? a?tearn? pentru dormit o credeau gr?bit? s? ispr?veasc? ?i s? plece, c?ci vocea ei ?n?l?at? ?n c?ntecul acela ?ig?nesc, tulbur?tor de trist, li se p?rea o chemare de dragoste aruncat? vreunui fl?c?u ce sta s-o a?tepte ?n ?ntunericul p?durii.Faima Li?c?i de ghicitoare ?n c?r?i fu d?r?mat? pe nea?teptate, ?ntr-o s?mb?t?, de o ?nt?mplare nenorocit?. Era dup?-amiaza. Li?ca plecase la pr?v?lie s? cumpere stamb? pentru o rochie. Negustorul ?i m?surase trei metri ?i se ciond?neau pentru pre?, c?nd ?n pr?v?lie intr? o femeie de cincizeci de ani, scof?lcit? toat?, pl?ns?, sf?r?it? de at?ta suferin?? c?t? i se citea ?n ochi. Era slujnic? la curtea boiereasc? ?i venise s? ia lum?n?ri s? le aprind? la c?p?t?iul copilului ei, care se ?necase diminea?a ?n r?u ?i-l scoseser? apele la un prund ?n cotul p?durii. V?z?nd-o pe Li?ca, s?rmana femeie ??i aduse aminte c? doar cu c?teva zile ?n urm? ?iganca ?i ghicise ?n c?r?i, spun?ndu-i c-o s? aib? ?n cur?nd o bucurie mare, ?i acum, fr?nt? de durere cum era, se repezi la ea umpl?nd-o cu oc?ri, c? ?n?al? lumea cu scorneli ?i minciuni, o numi hoa?? ?i c??ea par?iv? ?i n-o sl?bi nici atunci c?nd oamenii, aduna?i peste drum, ?n curtea morii, t?b?r?r? ?n pr?v?lie, atra?i de ?ipetele ?i bocetele ei. Li?ca fu de-a dreptul n?ucit? ?i nu putu s? scoat? o vorb?. P?n? la urm? s-a strecurat prin mul?ime ?i s-a f?cut nev?zut?.Duminic? diminea?a, duc?ndu-se iar ?n sat cu c?r?ile ?i ghiocul, n-a mai fost primit? nic?ieri. S-a ?ntors la colib? cu m?na goal?, ceea ce l-a f?cut pe taic?-su, care-?i a?tepta por?ia de rachiu ?i pacul de tutun, s?-?i str?mbe mutra cu o sil? de ne?nvins. Fra?ii, la fel, se uitar? la ea cu ochi de lup.—?Nu mai e s? v? dau, le-a strigat Li?ca, ?nt?r?tat?, cu m?inile ?nfipte ?n ?olduri, gata parc? s?-i ia ?n unghii, ?nc?t b?tr?nul, f?r? voia lui, ?i-a l?rgit gura cu buze vinete ?i cr?pate ?ntr-un r?s chinuit, iar fra?ii au pus cornul ?n p?m?nt.Fierbea ?n ea ceva du?m?nos ?i str?in, o putere din calea c?reia trebuie s? te fere?ti, ?i ?iganii, ?n zilele urm?toare, avur? at?ta minte s-o lase ?n pace, s? n-o cheme cu ei la treburi. Ea ?edea ?n colib?, ?n mirosul le?ios de ?oale vechi. Sp?la, c?rpea, f?cea m?ncare, toca dracil? pentru ra?e, ?ntr-o t?cere de nep?truns. Uitase dintr-odat? drumul la p?dure ?i nici la sc?ldat nu se mai ducea.Eu ?i fratele ei mai mic ne jucam tot pe aproape de ea, cu g?ndul c? ne-o lua de m?n? s? mergem iar ?n p?dure s? c?ut?m fragi ?i ou? de pas?re, dar ei nu-i mai era mintea la noi. C?nd ispr?vea treburile, se a?eza pe un bolovan ?n fa?a colibei ?i privea dus? r?ul ?nsorit, p?lcurile de s?lcii ?i cosa?ii ce se mi?cau ?n caden?? pe hotare.Dup? o s?pt?m?n? de la ?nt?mplarea cu femeia c?reia i se ?necase copilul, Li?ca urc? ?n livada noastr? ?i-mi ceru s?-i dau foarfecele bunicii. Am alergat ?ntr-un suflet ?n cas? ?i le-am adus. Ea le-a v?r?t ?n s?n, ?n leg?tura ?n care ?inea ?i ghiocul, ?i a plecat spun?ndu-mi c? atunci c?nd s-o ?ntoarce mama de la c?mp, s-o trimit la ea la c?r?mid?rie. A?a am f?cut.—?Dad?, i-a zis Li?ca, mamei, ?tiu s?-?i spun dac? b?rbatul dumitale e s?n?tos sau s-a pr?p?dit…?i f?r? s? a?tepte s? fie rugat?, s-a dus la lada de m?lai, a luat ciurul, a f?cut cruce deasupra lui, bolborosind un desc?ntec ne?n?eles, apoi l-a pus cu ve?ca, adic? cu marginea de lemn, pe v?rful foarfecelui pe care ?l ?inea ?ntre dou? degete, ?i ciurul a ?nceput s? se ?nv?rt?, ?ncet-?ncet, ca ?mpins de o m?n? nev?zut?. ?sta, zicea ea, era semnul c? tata se afl? ?n via?? pe front. Mama, uimit?, ?i ne?ncrez?toare de ceea ce se petrecuse ?naintea ochilor ei, i-a cerut ?ig?ncii s? mai ?ncerce o dat?. Ciurul s-a rotit ?i a doua oar?.Dup? plecarea mamei, p?n? ?ntr-un ceas, la c?r?mid?rie s-au adunat o mul?ime de femei. La vestea c? Li?ca ?tie farmece, l?saser? copiii nel?u?i ?i veniser? s? afle dac? b?rba?ii lor sunt teferi acolo pe unde i-a t?r?t r?zboiul. Ciurul se ?nv?rtea de fiecare dat?, ?i ele puneau bucuroase l?ng? ?iganca a?ezat? pe p?m?nt, ?n fa?a colibei, lucruri de-ale gurii sau bani pe care b?tr?nul lacom ?i v?ra ?n buzunare, socotind cu glas gros, f?r? ru?ine de lume, c??tigul ce se str?ngea.Li?ca, ajuns? din nou la mare cinste, lep?dase ca pe o masc? ?nf??i?area trist?, rece ?i du?m?noas? cu care-i speriase pe taic?-su ?i pe fra?i ?n ultimele zile. Ochii ei mari, sur?z?nd, cu dou? lumini?e ciudate ?n pupile, gena?i ?i spr?ncena?i, ardeau veseli, p?trun?i de o bucurie tainic?. Unul dintre fra?ii ei adusese o sticl? de rachiu, p?h?relul trecea din m?n? ?n m?n?, ?nt?rziind mai cu seam? pe la b?rba?i, ?i, c?nd i se ?ntindea ?i ei, ?l bea dintr-o ?nghi?itur? ?i nu-i da drumul mai departe p?n? nu i-l mai umplea o dat?. D?duse jos flanela verde de l?nic?, r?mase cu c?ma?a, prin care s?nii rotunzi ?i mici se desenau clar. Pe bra?e, ca toate ?ig?ncile tinere, purta br???ri de alam?, care se ciocneau ?ntre ele c?nd ?ntindea m?na s? apuce p?h?relul.—?Li?co, fa, ?i strig? o dat? b?tr?nul, las? rachiul, c? te turte?ti.Ea l-a ascultat ?i a azv?rlit c?t colo sticla, apoi a s?rit ?n picioare, f?c?nd s?-i fluture fusta veche de catifea ?i i-a strigat celui mic dintre fra?i:—?Ursare, pune m?na pe toba ta de capr? ?i bate-o c?t po?i, c? vreau s? joc. Duc?-se dracului r?zboiul, ?n seara asta vreau s?-i trag una de-a noastr?, ?ig?neasc?.Femeile, ?ngr?m?dite l?ng? vatr?, uitaser? de necazuri ?i z?mbeau la toat? zburd?lnicia ei nevinovat?. ?E t?n?r?, s?raca, se g?ndeau, acum ar fi trebuit ?i ea s? petreac?”, ?i nu-i luau ?n r?u nimic din ceea ce f?cea, fiindc?-?i aduceau aminte c? alt?dat? ?i ele se d?deau ?n v?nt dup? botezuri ?i nun?i.Tovar??ul meu dejoac? a b?tut toba ?i Li?ca a jucat. A jucat a?a cum niciodat? p?n? atunci nu-mi mai fusese dat s? v?d. Cu capul r?sturnat pe umeri, cu bra?ele date ?n l?turi, pocnind din degete ?i ml?diindu-se din mijloc, p?rea c? trece ?n zbor peste p?m?ntul b?t?torit din fa?a colibei, fiindc? t?lpile ei de-abia-l atingeau, ca ?i c?nd dedesubt ar fi fost o tabl? cu j?ratic. C?lca fr?ng?ndu-?i genunchii ?i lungind g?tul, cu ochii u?or ?ntredeschi?i, d?nd mereu s? se ?ntoarc?, a?a cum m?nzul care se adap? ?n r?u se trage ?napoi c?nd ??i moaie n?rile ?n und?, speriat de chipul lui r?sfr?nt ?n ad?nc. Pornea repede ?n v?rful picioarelor, fug?rit? parc? de r?p?itul ca de ploaie al degetelor lovind ?n tob?, se r?sucea brusc f?c?nd s? zorn?ie br???ri le, de data asta ?ndrept?ndu-se pu?in cu fa?a ridicat? ?n v?nt c?tre u?a colibei, ca atunci c?nd te a?teptai s? dispar? prin ea, s? se opreasc? ?i s? ?nceap? s? toace iar??i p?m?ntul cu c?lc?iele. C?nd sf?r?i, se l?s? s? cad? pe iarb? cu bra?ul ?n l?turi.Se ?nserase ?i femeile se preg?teau s? plece, c?nd una din ele, o b?tr?nic?, ?i zise ?ig?ncii:—?Li?c?, da de b?rbat-tu ce spune ciurul? Ia desc?nt?-l, s? vedem ?i noi ce zice?Li?ca se uit? la ea ca la o ar?tare din alt? lume. B?rbat-su? Ce-i p?sa b?tr?nii de b?rbat-su? Se f?cuse dintr-odat? galben? la fa??, de parc?-i t?iase graiul.Pentru o clip? femeile uitar? c? au treburi acas? ?i se adunar? iar??i ?n jurul ei, ?i ea trebuie s? spun? desc?ntecul ?i s? pun? ciurul cu marginea pe v?rful foarfecelor luate de mine din lada cu albituri a bunicii. Dar fie c? ostenise la joc, fie c? g?ndurile la b?rbat-su ?i d?deau ca un tremur ?n tot trupul, ciurul ?i sc?p? din m?n? ?i c?zu. ?ncerc? ?i a doua oar?, mu?c?ndu-?i limba ca s? se lini?teasc?, dar nici de data asta nu izbuti s?-l fac? s? se ?nv?rteasc?, a?a cum izbui?ise p?n? atunci.Femeile o privir? ?ngrozite, ?ntr-o t?cere de moarte. T?cea ?i Li?ca, cu toate c? pe fa?a ei se vedea bine c? ar vrea s? le strige c? nu-i adev?rat, c? b?rbat-su tr?ie?te, trebuie s? tr?iasc?, ciurul nu ?tie nimic, n-are de unde s? ?tie, c? tot ce f?cuse ast?zi fusese o ?n?el?torie. Rezemat? de colib?, cu fruntea ?n palme, privea ?n jos, trist? ?i ?ndurerat?, ?in?nd o m?n? la gur? ca s?-?i opreasc? strig?tul ce-i umplea pieptul ?i alta pe frunte s? ast?mpere durerea ce i se cuib?rea ?n creier.Femeile ?ncercar? s-o m?ng?ie, dar ea se zmuci ?i ele plecar?. Li?ca se l?s? atunci cu fa?a la p?m?nt ?i izbucni ?ntr-un pl?ns cu hohote, f?r? s? se mai poat? st?p?ni.Eu ?i tovar??ul meu de joac? stam l?ng? ea ?i nu scoteam o vorb?. T?rziu se ?ntoarse c?tre noi ?i, lu?ndu-ne de m?n?, rosti cu glas ?necat de lacrimi:—?Doamne, cum m? priveau, parc?-mi t?iau inima!Apoi, fulgerat? de un g?nd, ??i d?du p?rul pe spate, se strecur? ?n colib?, lu? punga cu bani din buzunarul b?tr?nului care dormea ?i ne-o d?du s? mergem cu ea la curtea boiereasc?, s-o d?m femeii al c?rei copil se ?necase ?n r?u.Noaptea, c?nd ne-am ?ntors, Li?ca nu mai era la c?r?mid?rie. Plecase lu?nd cu ea ?i vioara r?mas? de la b?rbat?-su.—??iganc?, zicea lumea, i s-a f?cut de duc? ?i s-a dus…Dup? patru luni, Li?ca s-a ?ntors acas?, escortat? de jandarmi. Fusese prins? ?ntre liniile frontului ?i nimeni nu voise s-o cread? c?-?i c?uta b?rbatul.Dar nu mai era Li?ca pe care o ?tiam noi, ci o umbr? a ei.DINCOLO DE NISIPURI—?Tat?lui meu care a?tepta g?rla-Era ?n 1947, an de secet? cumplit?. ?u?teru nu mai v?zuse pic de tutun de patru zile. Ca s? fumeze, ?ntr-o zi rupse un smoc de frunze de ieder? din rugul care ?mbrac? fa?a casei, le f?r?m? ?ntre degete ?i-?i umplu luleaua. Avea ochii c?rpi?i de somn, fiindc?, de?i era trecut de amiaz?, abia se sculase din pat. ?Al dracului, se g?ndi, pierzi o noapte la priveghi ?i nu-?i mai vii ?n fire pe urm? dou? zile”. Nevasta, soacra, copiii lipseau de acas?. ?Sunt dup? m?ncare, ??i zise, s-au ?mpr??tiat prin sat ca faina orbilor”.?i ie?i din drum, mic ?i slab, cu c?ma?a at?rn?ndu-i peste pantaloni. Avea poft? s? m?n?nce o leg?tur? de l?ptuci; dormind visase c-a plouat ?i c? i-a ?nverzit gr?dina de zarzavat ca ?n anii buni. De dou? veri, de c?nd ?inea seceta, nu se de?tepta o dat? f?r? s? pofteasc? de m?ncare un lucru de care nu putea s? fac? rost. ?Se vede treaba, ??i zicea, c? visele se nasc ?n stomac ?i urc? s? moar? ?n gur?. Bine-ar fi, z?u, s? nu le aib? omul deloc”.—??u?tere, d?, m?, ?i mie s? trag un fum.II strigase dasc?lul satului. Despre dasc?l toat? lumea zicea c? ?i-a pierdut min?ile din pricina foamei. Ziua ?ntreag? sta la marginea ?an?ului cu picioarele adunate sub el, mesteca m?cri? dac? avea, ?i ?ng?na ?ntruna, uit?ndu-se la cerul gol de nori, un r?nd dintr-o carte de rug?ciuni: ?Dumnezeule care dormi ?n p?durea de dafin”.—?Nu-i tutun, m?, ?i r?spunse ?u?teru, e o buruian?, pute ?i te ustur? pe g?t.Privi uli?a ?n lung. ?n dreptul prim?riei, o femeie aduna balig? ?ntr-o roab? ca s? lipeasc? prispa casei. Sub salc?mul de l?ng? podi?ca dat? cu var, un c?ine se scutura de purici. La fier?rie potcoveau un cal. Mirosea a copit? ars?.?u?teru coti ?ncet dup? col?ul gardului ?i cobor? la r?u. Se opri la ?an?urile prin care alt?dat? venea ap? ?n gradina lui de zarzavat. Erau goale. M?lul de pe fundul lor se uscase, cr?pase. Albia r?ului se ?ntindea ?n sus ca o omid? cenu?ie. Nisipul ?i petele galbene de lut pietrificat luceau pustii ?n soare. R?d?cini putrede at?rnau ?n peretele malului dinspre sat. Dincolo, pe izlaz, aliorul se ?ncol?cea de c?ldur?. Pe un mu?uroi de ??r?n?, al?turi de o tufa neagr? de m?r?cini, ?istuia un h?rciog. Departe, pe v?rful unei movile, se z?rea un c?l?re?.?u?teru zg?rie cu v?rful piciorului o cruce ?n nisip ?i r?se. C?nd era copil ?i f?cea o cruce pe p?m?nt, zicea c? dedesubt g?lg?ie un izvor. Prost mai era ?n tinere?e. ?n fiecare an, ?n prima s?pt?m?n? de prim?var?, se ducea la izlaz cu un ??ru? s? scoat? br?ndu?e. Le vedea albe, ?n dou? foi, ca stropii de lapte c?zu?i din ?i?tar – ?i se repezea s? le culeag? pe toate. Maic?-sa ?i zicea la plecare:—?C?te br?ndu?e ai s? aduci acas?, at??ia pui au s? scoat? clo?tile noastre.?i el credea.C?l?re?ul z?rit ?nainte pe movil? se apropia ?n goan? mare de sat.—?E nebun, zise ?u?teru, v?ntur?nd m?inile, omoar? calul dac-o ?ine tot a?a p?n? la pod.Observ?ndu-l, c?l?re?ul c?rmi spre el ?i strig?, ar?t?nd cu bra?ul ?nd?r?t, c? vine g?rla. A plouat la munte ?i vine g?rla. Vine Buz?ul.?u?terul nu ?n?elese pe dat? ce i se spune, parc? ?i luase min?ile, ?i c?nd se dezmetici, cel?lalt era departe, se pierdea sub arcadele podului vopsit ?n ro?u, disp?rea ca o n?luc?, ?n fulger?rile apei mor?ilor. ?ezu o clip?, c?ut?nd cu privirile ?nfrigurate ?n susul albiei, pe linia malului, ?i i se p?ru c?-l love?te ?n fa?? r?coarea apelor pornite de la munte. Atunci s?ri ?an?ul ?i urc? podul ?n fug?, mai mult de-a bu?ilea, sufl?nd greu pe gur?. O m?nec? a c?m??ii, ?mb?csit? de sudoare, ?i at?rna de ?ncheietura m?inii ca un pansament desf?cut. O smulse ?i o arunc?.Dasc?lul ie?i ?nainte, ap?r?ndu-se de mu?te cu o creang? de salc?m.—?Dasc?le, strig? ?u?teru, vine g?rla, m?! Trebuie s? dau luntrea la ap? ?i s? cur?? ?an?urile. Peste o s?pt?m?n? m?nc?m l?ptuci.?ntr-o jum?tate de ceas, ?u?teru a scos luntrea din ?opron ?i a t?r?t-o prin praful uli?ei p?n? dincolo de r?u.?n vremea asta s-au prins s? bat? clopotele bisericii. Bang-bang -clopotul mare; ding-ding – clopotul mic. Toaca nu suna. Toaca se bate numai la soboruri biserice?ti.C?nd au b?tut clopotele, satul s-a mutat pe malul g?rlei. B?rba?ii au t?b?r?t cu sapele ?i cu t?rn?coapele s? sparg? movilele de p?m?nt care astupau intrarea ?n ?an?uri. Femeile n-au cobor?t, se ?ngr?m?diser? sub un o?etar ?i ?ineau copii l?ng? ele, fiindc? valurile puteau s?-i trag? ?n v?ltoarea lor, din care nu mai e sc?pare. Nu se ?tie de ce aveau credin?a c? g?rla, pornind de la munte, se las? la vale ?nso?it? de un v?nt r?u, aspru, ca de ?nghe?, ?i se ?nfiorau dinainte, ca jivinele pl?p?nde c?nd simt c? se apropie iarna grea. Dou? dintre ele rostogolir? cu m?inile p?n?-n gura vadului un pietroi mare c?t o buturug?, ca s? fie acolo pentru sp?lat rufe. Jos, ?ntr-o groap?, un b?tr?n ?ntindea c?rlige de undit, legate de o sfoar? prins? de un ??ru? ?nfipt ?n buza malului. ?n fiecare c?rlig at?rna c?te o jum?tate de r?m? ca momeal?. O fat? se piept?na, r?sfir?ndu-?i p?ru! castaniu ?n lumina soarelui, ?i zicea un c?ntec trist ce aducea a bocet. ?n toiul lucrului, b?rba?ii se opreau o clip? ?i-?i suflecau pantalonii p?n? mai sus de genunchi, ca s? nu li se ude mai t?rziu ?mbr?c?mintea. At?ta mai aveau, ce era pe ei, restul boarfelor le schimbaser? pe m?lai la bog?tanii ?i morarii din satele de sus.Ispr?vind de cur??at ?an?urile, ?u?teru trecu la vecini s? cear? tutun. C?p?t? c?t s?-?i umple luleaua de dou? ori. Dasc?lul se ?inea ?n urma lui la un pas. ?u?teru ?i ?ntinse s? trag? un fum. Pe urm? plec? mai departe, c?lc?nd ?ncet pe marginea albiei, smucind mereu c?ma?a s?-?i acopere bra?ul gol, ?nro?it de soare. C?nd d?du peste mo?ul ce ?ntindea c?rlige, se f?cu foc de sup?rare ?i ?ncepu s? ?ipe la el s? le ia de acolo, s? nu sperie pe?tele din prima zi.—?Ei, gata, am ?n?eles, zise b?tr?nul, lini?tit, le iau. Da urli degeaba. Tu nu ?tii c? pe?tele merge numai ?n susul apei? ?nt?i s? ajung? Buz?ul la ?iret ?i pe urm? vine pe?tele aici.—?Asta a?a e, recunoscu ?u?teru, uitasem. Po?i s? le la?i.—?Le las, r?spunse b?tr?nul, c? cine ?tie, poate tot pic? vreun baboia?. ?n groapa asta am prins odat? un somn c?t un porc.—?Pune m?na ?i scoate-le, r?cni ?u?teru, ?nfierb?nt?ndu-se din nou. S? n-avem vorbe.Se ?nsera. Soarele luneca sub orizont. Lumea, tot pe mal, nu se mi?ca, dar ?ncepuse s?-?i piard? r?bdarea. ?n c?teva locuri femeile aprinser? focuri. C?dea noaptea. B?rba?ii pornir? spre ?u?teru s?-l ?ntrebe ce e cu g?rla, c? nu vine, nu se vede.—?Dac? nu se vede, r?spunse ?u?teru, a?ezat pe marginea luntrii, s-aude. Pune urechea la p?m?nt ?i ascult?.Cinci in?i se tr?ntir? numaidec?t ?n nisip, pe burt?. ?u?teru strig? la femeile de pe mal s? nu mai fac? zarv? ?i trecu ?n r?nd cu cei cinci. Nimic. P?m?ntul, uscat p?n? la un st?njen ?n ad?ncime, era t?cut.Bolovanii n-au glas. Cei r?ma?i ?n picioare a?teptau ?ncorda?i. Le sticleau ochii ?n cap. B?rbile, vinete ca magiunul de prune, ?i f?ceau fioro?i. ?u?teru se ridic? anevoie.—?Adineauri s-auzea, vorbi el. Venea a?a ca un bubuit de departe. II fulger? o idee: Sta?i! S? ?ti?i c? morarii din satele de sus ne-au t?iat apa. Ho?ii de morari au pus m?na de-au s?pat ?an?uri mari, ?i acum apa curge ?n iazurile lor. N-o s? vie la noi nici ?ntr-o s?pt?m?n?, dac? nu mergem s?-i lu?m de p?r.Oamenii se uitar? unul la altul ?n t?cere. ?u?teru se p?rea s? aib? dreptate. ??i aduceau aminte c? morarii le-au f?cut greut??i cu apa ?n to?i anii.—?Ne-au luat boarfele pe nimica toat?, ne-au l?sat goi pu?c?, zise ?u?teru, ?i-acum ne taie ?i apa.L?sar? sculele ce le aveau ?i se repezir? ?n sat s? ?ncalece caii. Trebuiau s? aduc? g?rla, astfel pierdeau.?ntr-un sfert de ceas se form? o ceat? de vreo dou?zeci de c?l?re?i. Cei de pe mal le strigar? s? ia cu ei topoare ?i cazmale. ??i ?nchipuiau c-o s? ias? cu b?taie.?u?teru d?du pinteni ?i ceata porni, r?zle?it? la ?nceput, apoi str?ng?ndu-se ca o unitate de cavalerie ?n a?teptarea semnalului de atac. Drumul era greu. Copitele se ?nfundau ?n nisip. Un cal se poticni ?i nechez?. St?p?nul ?i d?du ?n cap cu pumnul. ?n fa?? r?s?rise luna. Era galben? ?i v?lurit? ca obrazul unei b?tr?ne. Nisipul sc?nteia. Dunga lui albicioas?, ca de sidef se ispr?vea ?n lun?. Sau poate de-acolo curgea ?n albia r?ului. ?u?teru c?l?rea ?n frunte. Satele din sus erau departe. P?n? la cel mai apropiat dintre ele, pe drum drept, pierdeai un ceas. Ceata, ?in?nd pe l?ng? mal, f?cea multe ocoluri. Nu str?b?tuser? calea jum?tate, c?nd doi cai, stin?i de oboseal?, sl?bi?i din pricina foamei, c?zur? ?i d?dur? ochii peste cap. Oamenii se oprir?, ?i ridicar? ?i-i duser? pe mal.—?Beli?i-i aici, le zise ?u?teru st?p?nilor, ?i nu l?sa?i s? alunece st?rvurile de vale, c? ne spurc? apa.Ceata, f?r?mi?at?, porni mai departe, la pas, pe sub cerul albastru, ?nalt, av?nd ?n fa??, culcat pe muchia unui deal gola?, obrazul lunii. ?n dreapta ?i ?n st?nga, nicio lumin?. Dup? dogoarea zilei, c?mpul r?sufla fierbinte ?i caii n?du?iser?, adunai spuma de pe ?oldurile lor cu palma. Oamenii ?i ?ndemnau st?ruitor – uneori cu bl?nde?e, b?t?ndu-i ?ncet pe bot, alteori cu vorbe aspre, din g?t, croindu-i cu coada cazmalelor.Ajunser? la prima moar?, a?ezat? pe un grind ple?uv. Iazul din fa?a ei era gol. M?nar? ?nainte. Ziceau c? apa a fost t?iat? mai ?n sus. O parte din ei – vreo ?apte la num?r – cobor?r? ?i-o luar? pe l?ng? cai. Cei din fa?? sim?ir? c? i-au pierdut ?i gr?bir? ?n trap p?n? la un col? al malului, de unde ?ncepea o p?dure de plopi pe o limb? de p?m?nt ?ngust?. Acolo, ?u?teru suci ?n loc calul lui m?runt, flocos ?i f?cu num?r?toarea. Mai era cu el jum?tate din ceat?, ?i p?n? la satul urm?tor, dup? judecata lui, mai aveau de mers un ceas, dac? nu ?i mai bine.Cu pu?in ?nainte de miezul nop?ii, ceata ajunse la moara a doua. O v?zur? de departe. Era ascuns? ?ntre s?lcii b?tr?ne, cu acoperi?ul ?uguiat, ?nvelit cu tabl?. Al?turi, pe un d?mb, o cas? cu geamurile oarbe. Un c?rd de ra?e trecu pe deasupra lor g?f?ind ?i se pierdu ?n c?mpie.—?Vin de pe iaz, zise ?u?teru, s-au sc?ldat p?n? acum. Oamenii puser? caii ureche la ureche. Topoarele le ?ineau la piept. Albia r?ului cotea dintr-odat? la dreapta, ca, mai ?ncolo, la vreo sut? de pa?i, r?zg?ndindu-se, s-o apuce mult la st?nga, t?ind prin izlaz. Se n?spustir? ?n galop printre malurile abrupte p?n? la st?vilar, unde desc?lecar?. Iazul, ca ?i cel dinainte, era gol, iar jgheaburile – pline p?n? la jum?tate cu ??r?n?. Niciun fir de ap? nic?ieri.Oamenilor nu le venea s? cread?. Cl?tin?ndu-se, trecur? podul ce ducea ?n moar?. Un vi?el culcat pe c?rare mugi prin somn. ?n?untru latr? un c?ine.Auzir? ?i-o tuse ?nfundat?, h?r?it? ?i un zgomot de z?voare. St?p?nul se speriase, ?i credea ho?i. Se ?ntoarser? la cai f?r? a scoate o vorb?. ?u?teru rupse cel dint?i t?cerea.—?N-au ?inut apa aici, zise. Mai ?n sus, la morile celelalte, acolo s? mergem.Patru in?i se desprinseser? din ceat? ?i o cotir? ?n jos. Topoarele le at?rnau ?nfipte la br?u. Ceilal?i ?l ?nso?ir? pe ?u?teru p?n? la locul unde albia r?ului se vedea ?ntinz?ndu-se drept ?nainte – o d?r? de cret? ce nu se mai ispr?vea nic?ieri. Atunci ?l p?r?sir? ?i ei.?u?teru nu-i chem?. Privi luna ce se ofilea pe muchia aceluia?i deal, ridic? bra?ul f?r? m?nec? ?i lovi calul pe g?t, cu d?rlogii. Sim?ea mereu ?n fa?? r?coarea valurilor.P?PU?AEne Lelea se ?ntorcea ?n sat de la o consf?tuire cu agronomii, unde ?ezuse trei zile. M?na caii repede, cu capul ?nfundat ?n gulerul moale al ?ubei, ?i sania luneca, cl?tin?ndu-se pe p?rtia din marginea b?l?ii. P?n? la c?derea serii mai era un ceas, totu?i peisajul se desf??ura v?n?t, pentru c? dup? pr?nz vremea se ?nvr?jbise ca o c??ea f?tat?. Z?rile c?zute fumegau, gerul, care arsese ?n draci o s?pt?m?n?, se sub?iase, ?i, ?n c?mpia ?ncremenit? sub un strat de z?pad? gros de dou? palme, se de?tept? v?ntul de februarie, scheun?nd. Prin sc?r??itul ca pe sac?z al t?lpicelor, Ene Lelea auzea trosnetul sec al buruienilor r?mase ?nc? ?n picioare pe r?zoarele din linia cu vii ?i fo?netul stufului, aspru, ?nc?lcit. ?nainte, c?tre sat, cerul deschidea un ochi mic ?i inexpresiv, ca de pe?te fiert, sub care se mi?ca, ?nscriind cearc?n de funingine, un c?rd de ciori.?Vine viscolul, se g?ndi Ene Lelea, la noapte o s? degere ?i inima p?m?ntului”, ?i scurt? h??urile. Tropotul copitelor se ?nv?lm??i. Ascult?ndu-l, lui Ene Lelea ?i r?s?ri ?n minte c? e f?r? noim? s? omoare caii cu goana, c?nd Gia nu mai e acas? s?-l a?tepte. G?ndul ?i r?scoli dureros sim?urile, ?i fa?a lat?, cu nasul pu?in c?rnos, i se str?mb? nervos, parc-ar fi crestat-o cu briciul. La numai dou? luni de la nunt?, nevasta ?l p?r?sise. ?ntr-o sear?, dup? ce-au stat la mas?, el a cobor?t ?n beci s? scoat? o can? de vin, ?i c?nd s-a ?napoiat n-a mai g?sit-o pe Gia. ??i luase lucrurile ?i fugise la Ilie Bigu, gestionarul de la bodeg?. I-au r?mas de la ea o ciuperc? de lemn de ?esut ciorapi, o p?pu?? ?mbr?cat? ?n ve?minte de mireas?, pe care a sp?nzurat-o ?n pridvor, deasupra u?ii, ?i o scrisoare:?S? nu m? blestemi, Ene eu m? duc la cine mi-a fost drag pe lumea asta mare c? eu m-am m?ritat cu tine fiindc? m-a b?tut tata cu pumnii, ca du?manu, s? te iau. Degeaba am zis eu nu ?i nu ?i am bocit ?i m-am rugat de ceasul mor?ii, c? mama ?i toate neamurile noastre, cum d?dea ziua gean?, venea s? m? oropseasc? cu vorba ca s? facem cununia am?ndoi. Acum tu, Ene, s? zici a?a, c? Gia nici n-a fost, vai de chinu ei ?la amaru, ?i s?-?i cau?i alt? fat?, care s? te ?ngrijeasc? ?i s?-?i fac? copii frumo?i, ca perele clopo?el, c? e?ti om bun ?i pre?edinte de gospod?rie…”?Ehe, f?cu Ene Lelea cu am?r?ciune, mi-a dat cu piciorul ?i-i cu gura plin? de c?ntec ca un pop?”.?mprejur, z?pada ?ncepuse s? se destrame ?n v?nt: se pornea viscolul. Ene Lelea str?nse umerii, instinctiv, ?i-?i frec? cu dosul palmei buzele spuzite de v?nt. Usturimea ?i str?punse toat? gura. ?S? fie al dracului, se sup?r?, am stat trei zile la Raion ?i nu mi-a dat prin cap s? cump?r ni?ic? piatr?-acr?, s?-mi vindec gura”. Era aproape de coliba paznicului, ridicat? la un cot al drumului, ?i ?n?l?? capul s? priveasc? pe balt?. Dincolo de perdeaua de stuf, scuturat? de v?nt, pescarii din brigada condus? de Dumitru Carabineanu sp?rgeau copci, s? bage n?vodul. Izbiturile topoarelor r?sunau puternic, parca-ar fi sf?r?mat oase de vit? o armat? de m?celari.Ene Lelea uit? de Gia. ?Noi, dulgherii, ??i zise el cu m?ndrie, nu facem niciodat? at?ta h?rm?laie. Cu noi e altceva”…P?n? s? fie ales pre?edinte, lucrase ?n echipa de dulgheri, ?i de aceea, o clip? avu senza?ia c? acolo ?n vale se prind ?n scoabe grinzile unei case. ?nchiz?nd ochii, descoperi chiar ?i ?uierul fer?str?ului, ?i mirosul lemnului cioplit; iarna, ?n m?inile dulgherului, lemnul miroase mai frumos dec?t ?n p?dure.Deodat?, unul dintre pescari, rotind minciogul ?ntr-o copc? dup? pe?te, ?ncepu s? c?nte, ?i Ene Lelea recunoscu vocea lui Bigu, groas?, asprit? de ger, ?i ame?eala ?i ?nv?lui t?mplele. C?ntecul, punctat de b?taia topoarelor, ?i da un sentiment straniu de umilin?? ?i pr?bu?ire. Era ca ?i c?nd s-ar fi aflat ?nsetat dinaintea unei f?nt?ni secate. Un val fierbinte i se zb?tea ?n trup, ?ntocmai ca-n ziua c?nd i se f?cuse o injec?ie cu calciu gluconic, iar buzele i se mi?cau f?r? voie, ?ncheg?nd, proste?te, acelea?i cuvinte:—?Ilie Bigu mi-a furat nevasta ?i c?nt?.Apoi, brusc, se trezi ?n el ?i se ?nt?ri credin?a c? lui Bigu i se f?cuse de pe?te ca la pisici ?i venise s?-l momeasc? cu rachiu pe Carabineanu. ?S-au ?nn?dit la dulce, se g?ndi, a! ce-am s?-i mai ?ntind eu! P?n?-n p?nzele albe am s?-i ?ntind!” Dar ?nt?iul semn al m?niei, clipa ei de n?uceal? o trecu sorbind lacom din ?igar?, ?i acum plutea ?ntr-o bucurie ciudat?. Toate c?te fuseser? gata s? r?bufneasc? ?n el -sil?, durere, revolt? – se r?nduiau, se a?ezau la dospit, ca s? izbucneasc? mai t?rziu nimicitoare.Era ?n dreptul colibei de la cotul drumului. Trase de h??urile ?nghe?ate ?i-l strig? pe paznic.—?C?t rachiu a adus Bigu?Paznicul, un cloncan de om, se apropie de sanie, amin-amin, t?r?nd dup? el prin z?pada ce s?s?ia ?n v?nt cap?tul unei moletiere desf?cute.—?D?-i drumu, n-auzi, strig? Ene Lelea, sau te g?nde?ti s?-mi torni minciuni?! Dac? te prind, gaia te ia, s? ?tii!—?N-a adus niciun strop, r?spunse paznicul. Alalt?ieri l-au dat afar? de la bodeg?, ?i Carabineanu l-a luat s? lucreze la noi. Asta e. A fugit nevast?-ta la el, iar pre?edintele cooperativei s-a sculat c? nu mai e bun de gestionar, altul ?n loc. ?i Gia, zice, e gravid?. Pofte?te de dou? zile numai pepena?i mura?i ?i al?m?ie.Ene Lelea nu mai ascult?, ?nv?rti biciul, ?i caii ?l ?necar? ?n viscol. Din ?n?l?imi tab?ra peste el ?ntunericul, ?i fulgii mici, reci ?i ?n?epau fa?a ?i-i prefirau ?n oase, ca o spaim?, frigul. Dep?rt?rile tulburi pieriser?, curgeau amestecate ?n tr?mbele f?lf?ind de-a curmezi?ul drumului, iar cerul era o zbatere de cenu?? ?i de sare. Ene Lelea fuma. Jarul ?ig?rii ?i poleia must?cioara sp?l?cit? ?i b?rbia groas?, ?nfundat? ca un obl?nc de ?a. P?n? ast?zi n?d?jduise c? Gia se va ?ntoarce la el. Acum, afl?nd c? a?teapt? un copil de la Bigu, ?ngropa ?i ultimul lic?r al n?dejdii.G?ndul la Gia ?i aduse ?n minte pe nea?teptate aroma aspr? a p?rului ei, proasp?t? ca ?n prima noapte petrecut? ?mpreun?. N?z?rire! Se scutur?, dar nu izbuti s-o alunge. Ar fi dorit-o pe Gia ?n sanie, adunat? l?ng? um?rul lui, ?nfrico?at? de viscol ?i de zdruncin?turi.—?Ene, dac? se rupe o falcie? A?a le zicea Gia t?lpicilor: f?lcii.—?Nu te teme de asta, sunt din salc?m, lemn trainic.—?Pentru copil m? tem. C?nd o fi mare, Ene, c?nd, va avea ?apte ani ?i l-oi scula diminea?a, s? se duc? la ?coal?, o s? at?rne la somn ca ?i mine ?i o s? ?ndruge la prostii! Mam?, cic?, am visat c? scr?nciobul din abecedarul ?la al meu se rotea legat de agudul din curte. Era de-adev?ratelea. Pe urm?, s? ?tii, au venit la mine, ?n odaie, porumbeii din cu?ca lui nea Dumitru Carabineanu: ?Uite am venit singuri plocon, ca s? nu ne mai pui la?uri, ia-ne”.Ene Lelea se dezmetici ?i sufl? furtunos pe n?ri. Ce treab? era asta, s? ?eas? pove?ti pentru copilul altuia?!?ntre timp, caii, ?nte?ind trapul, intraser? ?n sat. A?ipite sub viscol, casele v?rsau pale de fum pe hornuri, iar v?ntul purta ?n r?sucirile-i nea?teptate pe uli?? miros de spuz?. Lumini g?lbui sc?nteiau st?njenit ?n ferestrele ?ngro?ate de ger.?n dreptul casei lui, Ene Lelea cobor?, deschise poarta, ?mping?nd-o cu um?rul, ?i b?g? caii la ad?post, sub ?opron. G?leata de la f?nt?n? se b?l?b?nea peste ghizdele. Marginile ei, ferecate cu tabl? de balot, luceau ?tirb ?n d?ra aurie a becului care ardea ?n pridvor, uitat aprins de trei zile. ?n st?nga, at?rnat? de uscior, ?ntr-un cui, tremura caraghios p?pu?a ?mbr?cat? ?n haine de mireas?. Ene Lelea urc? cele dou? trepte de piatr? ?i se opri un moment n?ucit. P?pu?a ?l privea cu ochii Giei – alba?tri, lunguie?i, batjocoritori, cu pleoap? grea.—?Ce-?i ?nchipui? ?ntreb? Ene Lelea, ?nfiorat. Ce-?i ?nchipui? strig? el ?nc? o dat? ?i, orbit de m?nie, ?ncepu s-o croiasc? cu biciul. N-am pus eu s?-l dea afar? pe Bigu!Obosit, zv?rli biciul ?i plec? la pre?edintele cooperativei. Pe obraji i se lipiser? fire de rumegu? din p?pu?a rupt?.STRIG?TULLui Gheorghe TomozeiEra ?n ajun de Anul Nou, seara, dup? ora opt. T?n?r, ?nalt, sub?ire, Ene Lelea colinda pe sub ferestrele casei, ?nfig?nd ramuri de br?di?or ?n cercevele ?i-n cr?p?turile obloanelor. D?re de lumin? portocalie, strecurate umil prin ?es?tura perdelelor, tremurau pe z?pada st?rnit? de v?nt. B?tea criv??ul. ?n aerul rece, sonor, uscat de ger vreme de-o s?pt?m?n? ?i mai bine, vuietul viscolului, urc?nd din viroagele ?i r?pele c?mpiei, n?v?lise pe nea?teptate, c?teva clipe mai ?nainte. Acum v?ntul se ?nte?ise, g?f?ia, horc?ia, prohodea. Prins ?n v?rtej, teiul cel mare din gr?din? se zbuciuma ?i trosnea, o foaie de tabl? se izbea pe-un acoperi?, ?i-n staul, berbecii ??i scuturau acioaiele, ?nsp?im?nta?i. Pe uli?e, troienii goneau despleti?i. Totu?i din malul r?ului ?i p?n? devale, la moar?, ?n ferestrele caselor sc?nteiau lumini, semn c?, ?i pe ?nnoptate, satul ?ntreg continua preg?tirile pentru s?rb?toare, febril ?i robust.?E-hei, ??i spuse Ene Lelea, cuprins de-o bucurie fr?m?ntat?, o s?-ncheiem anul c-o petrecere pe ruptele, cu veselie, cu plimb?ri cu sania”. Potrivi sub cerdac ultima r?muric? de br?di?or ?i s?ri sprinten ?n z?pad?, l?ng? prisp?. Peste drum, ?n r?scrucea de la Monumentul eroilor, o fat? umplea cofele cu ap?. I se vedeau pulpele groase, lucioase, sugrumate de jartiere.—?Zdrav?n? f?ptur?! rosti Ene Lelea mirat ?i se apropie s? pun? z?vorul pe poart?.V?ntul ?i dezleg? fularul ?i-i arunc? ?n ceafa o pal? de z?pad? uscat? ca m?z?richea. ?n acela?i timp ?i smulgea ?i-o m?nu?? lui Papa Leon, care se ivise la col?ul uli?ei.—?Stai, nu a?a, suflet de c?ine, r?cni b?tr?nul ?mpleticindu-se. Era b?ut, icnea, ?njura ?i repezea bra?ele roat?, ca o moar? de v?nt.—?Fugi, lighioan? n?p?rlit?? scuip? el cu dispre?. Vacs, asta e?ti. Vacs… ?i tu? strig? spre Ene Lelea, intr?nd pe podi?ca ce da ?n curtea lui. E?ti pre?edintele nostru, ridic? m?na ?i jur? c? Isus Christos, m?ntuitorul sufletului omenesc, n-a fost o fiar? reac?ionar?. Nu vrei? Iac?, eu stau smirna-n fa?a casei mele ?i strig: Jos cu dama de pic?, are inima neagr?, muierea dezm??at?, ?ine p?satu-n poal? ?i ??ncu-n oal?. S? vin?-nd?r?t la tine, de ce-?i frige inima? Feri?i purceii de lapte, m-am f?cut vampir, uite-a?a le g?uresc bereg??ile ?i le beau s?ngele.—?Naiba s?-l ia, e n?uc, de-a binelea, zise Ene Lelea boc?nind cu cizmele pe treptele de lemn.R?zbit de frigul de-afar?, b?u o can? de vin ?i se lungi ?mbr?cat pe pat, s? asculte muzic? la radio. O fierbin?eal? pl?cut? ?i rumeni obrajii. Mirosul crud ?i r?coros al br?di?orului, plutind ca un p?ienjeni?, ?l p?trunse p?n?-n fundul sufletului, tainic ?i sfios…Lini?te! Doar viscolul trage cu ghearele de obloane. Balamalele sc?ncesc. Ochiul magic al aparatului de radio proiecteaz? o s?geat? verde, ireal? pe peretele de la miaz?noapte, ?i o crizantem? ?nflore?te ?ntr-o carpet?. Tulpina ei sub?ire se ?ngroap? ?n gura sacului cu nuci tr?ntit l?ng? perete. C?ntecul se revars? domol ?i calm, ?i Ene Lelea intr? ?ntr-o livad?, se opre?te sub un cais ?i ?ncepe s? numere fructele coapte care cad la p?m?nt. Una… dou?… trei… Trei caise fac un strop de rachiu. Acordul se repeta, ?i g?ndul lui r?m?nea at?rnat de cifra 3. Trei bobite de m?ce? satur? o r?ndunic?. Trei perechi de palme i-a tras Papa Leon lui Ion Lalaia Gogodita ?i ?la l-a dat ?n judecat?…Deodat?, odaia vibra de un ?ip?t de spaim?, desperat, sf??ietor, ???nit dintr-un g?tlej neomenesc. Ene Lelea sim?i un tremur ?n b?rbie, pielea i se ?ncre?i pe frunte ?i f?cu un gest scurt s? se ridice. Dar c?ldura, pacea od?ii, cana cu vin b?ut? mai ?nainte, pisoiul care se cuib?rise lenevos l?ng? um?r ?l ?inur? pe loc. ?Viscolul, ??i spuse el ca s? se lini?teasc?. Se zbate ?i url? ?n gura hornului”. ?ngr?m?di perna sub ceafa, aprinse o ?igar? ?i privi ?int? punctul ro?u de foc, care crescu ?i se ?ngro?? ciudat, p?n? ajunsese s? semene cu un cantalup, apoi cu o lun?. ?Ia te uit?, se-nveseli el, luna st? tupilat?-n casa mea, ?i fetele umbl? ?n noaptea asta ca s-o prind? ?n oglinzi”. Puse luna ?ntr-un cui din perete. Nu-i pl?cu. O mut? pe mas? ?i-o ?nv?rti ?n gura unui pahar. De-acolo o trecu printre din?ii cuierului s?-i poleiasc?, o plimb? pe dinaintea coco?ului ?esut cu arnici pe-un ?tergar, o leg? de curelu?ele unei teci de sabie, ?i la urm? o fix? s? ard? ?ntre dou? m?nunchiuri de br?di?or.—?Eu n-o ur?sc pe Gia, lun? verde. A plecat de la mine, dar n-o ur?sc. Du-te de i te-arat?-n oglind? ?i du-mi chipul cu tine. Spune-i s? nu fie m?hnit?. Papa Leon e un caraghios, ?njura v?ntul, n-o-njura pe ea. Dac? vrea, ?l trimit din nou ?n petit, s? se ploconeasc? ?naintea ei cu daruri. Dar s? nu-l cinsteasc? dec?t c-un degetar de rachiu, c? se cherchele?te repede ?i-i sun? limba-n gur? ca s?m?n?a-n ro?cov?. De Cr?ciun c?nd tu dormeai ?n ce?uri, a b?ut cu Ion Lalaia Gogodita, s-au luat la har?? ?i l-a p?lmuit. Nu-l dovedea el pe Gogodita, c?ci ?sta are pu?c?, ?ns? dup? ce-au tras bini?or la m?sea, l-a momit s-o v?re sus, pe dou? grinzi, ?i c?nd omul a cobor?t de pe scaun, i-a c?utat r?c? ?i l-a plesnit. Gogodita e m?run?el, zadarnic a-ncercat s? pun? m?na pe arm?; cum s?rea, Papa Leon ?l bu?ea ?i-l da peste cap. Du-te, lun? verde, ?i desc?nt?-i br?di?orul.Luna pieri, ?i Ene Lelea, r?mas singur, s?ri ?n picioare, asudat, cu buzele tremur?nde, str?fulgerat t?rziu de strig?tul de groaz? pe care-l auzise ?i i se cuib?rise ?n carne, a?chie de foc. ??i sim?ea gura cleioas? ?i amar?, ca de fiere de pe?te. ?Ce-a fost cu mine? se ?ntreb? el. Mi-a tras dracul tichia pe ochi, asta e ?i-un val ?n?bu?itor, de c?ldur? clocotitoare, ?i str?nse inima ?i-i t?ie r?suflarea. Curgea prin el o und? de foc vie, mistuitoare: ?Gia, n-o s?-?i mai fure br?di?orul. L-ai ?n?irat pe pere?i ?i o s? se ofileasc? neatins de m?na ei". ?necat de m?nie, smuci u?a ?i trecu pragul ?n ?ntuneric, f?r? scurt?, numai ?n flanel? ?i ?n hain?. Viscolul ?l orbi. O ?uvi?? de nisip, prelins? de sub podina cerdacului h???nat de v?nt, i se strecur?, sc?rboas?, ?n n?ri ?i pe pielea g?tului. ?n curte fo?neau, albe, p?raiele z?pezii. Se afund? ?n ele, lumin?ndu-i calea cu lanterna. C?priorii casei, vechi ?i ?ubrezi, se izbeau cu pocnete seci ?n furcile ?nfipte cu proptele.?n uli?? auzi clopotul bisericii. Suna singur. Vaierul bronzului se rotea ca o f?lf?ire zgrun?uroas? ?n v?nt, amestec?ndu-se cu jeluirea salc?milor ?i cu plesnetele scurte ale panglicilor de h?rtie colorat? prinse ?n ramurile de br?di?or. Ene Lelea cerceta atent ?an?urile, tr?g?nd cu cizmele prin troienii spulbera?i de furtun?, d?du ocol maidanului, privi ?n cur?ile vecine, dar nu descoperi nimic. Strig?tul pr?bu?it ?n el, ca g?le?ile ?ntr-o f?nt?n?, i se zv?rcolea ?n piept, ascu?it, dureros. Cobor? la r?u, printr-o v?g?un? cu petice de stuf ?i p?l?mid?. V?ntul venea ?uier?nd din susul albiei, d?r?cea m?r?cinii ?i se arunca s?lbatic ?n c?mpia nem?rginit?. Dup? vreo cinci sute de pa?i, biciuit, ap?sat de vijelie, Ene Lelea urc? vadul ?n uli??. Nu ?nt?lnise nimic, totu?i lini?tea nu i se a?eza la loc ?n suflet, alb?, leg?n?toare, cum o avusese.Casele, cuburi pietroase, dorm somn ad?nc. ?Trag a greul p?m?ntului”, se g?nde?te Ene Lelea. Viscolul duduie. ?oapte nel?murite ?i neroade se ?mpletesc pe sub ferestre…Br?di?orul le adun? ?i le strecoar? pe furi? la urechea Giei, rezemat? cu fruntea de geamul ?n care lic?re?te o lumin? tulbure. ?Au pornit colind?torii”, tresare ea. C?ntecul copiilor suie din toate p?r?ile satului:Peste-un deal ?i peste o vale. Iaca, soarele r?sare. ?i nu-i soare r?s?rit, Ci-i br?di?or c?l?torit…Ene Lelea, trop?ind, trece pe uli?? h?r??ind gardul cu um?rul. Obrazul lui, tras, ?ntunecat, ochii du?i ?n fundul capului, aprig ?mp?ienjeni?i de viscol ?i arz?nd galbeni ca doi bulg?ri de pucioas?, ?i smulser? femeii un ?ip?t pe care ?i-l ?n?bu?i ?n pumni.Ene Lelea trecu f?r? s?-l aud?. Alt strig?t se zb?tea ?n el, cel auzit ?nainte de miezul nop?ii, disperat ?i izbucnit de dincolo de v?rste. Un strig?t bolnav de nea?teptare ?i de groaz?. Pe cine-l l?sase s? piar? f?r? s?-i ?ntind? o m?n? de ajutor?Strig?tul, c?zut ?n el ?i st?ruind ca o otrav? puternic? ?n toate fibrele trupului, ?l ?mb?tr?nea.?N V?PAIA LUNIIEra de-cu-sear?. Ene Lelea, ie?it ?n curtea gospod?riei, asculta vuietul Buz?ului sc?pat din ghe?uri. Sufla austrul. Luna sub?ire, scorojit? ca o lipie ars?, v?ruia fruntea casei cu cerdac ?i dou? turnule?e de tabl?. Un nor, ca o culme de negur?, z?bovea peste livad?. Trei stele, a?ezate ?n triunghi, sc?nteiau cu luciri caden?ate ?n dunga de z?pad? de l?ng? scara magaziei. Mirosea a mrani??, a coaj? de copac ?i a bo?tin? fiart?, ?ntr-un col? al gr?dinii, printre frunzele putrede, destr?mate mijea firul ierbii. Adulmec?ndu-i izul ?n?ep?tor ?i dulce, Ene Lelela z?mbi, fascinat de minunea prim?verii. Trecu ?n poarta gr?dinii ?i se sprijini cu bra?ele de gardul de nuiele. ?n fa?a lui, la vreo sut? de metri, pe buza malului, ap?ru dintre m?r?cini?uri o vulpe, cu coastele n?p?rlite ?i coada stufoas?, sclipind ro?cat. Se furi?? sprinten? printre dou? mu?uroaie f?cute de h?rciogi ?i se opri ?ntre doi pruni, cu botul ?ntins ?n v?nt. Ene Lelea abia acum o z?ri. Sta neclintit? pe labele dinapoi ?i asculta. V?ntul ?i umfl? p?rul de pe ceafa, v?n?t, ?i-i g?dil? n?rile.—??ncotro, cum?tr?? ?ntreb? Ene Lelea ?i fluier? dup? c?ini.Un dul?u latr? gros, hodorogit, ?ntre c?pi?ele de f?n, vulpea str?nut?, ?nveselit? parc? de r?gu?eala du?manului ei, se r?suci ?i disp?ru ?n josul malului.?Am sc?pat-o, se nec?ji Ene Lelea, dar m?ine sear? stau la p?nd?”. Auzi ?ip?tul prelung ?i straniu al unei p?s?ri poposite ?n v?rs?tura Buz?ului ?i se-nfior?. S?ngele-i goni spre inim?, ?ntr-o zv?rcolire dureroas? care se risipi ?n toate fibrele trupului, tulbur?toare. Pe urm? se sim?i u?or ?i dogor?nd ?i-i veni s? r?d?. Din?ii ?i lucir? sub musta?a blond?, albi ca ?i capacul tabacherii de os pe care-o ?nv?rtea uitat ?n m?ini. ?l p?trunsese brusc o veselie ne?n?eleas?, ca dup? o noapte de somn bun ?i porni s? dea ocol cur?ii t?v?lite ?n v?paia lunii, cu miile ei de lucruri care alt?dat? nu atr?geau luarea-aminte prin nimic, iar acum se impuneau ochiului, ?nv?luite ?ntr-un farmec aparte, duios, uimind sufletul ?i chem?ndu-te s? te apleci asupra lor, s? le m?ng?i. Str?b?tu aria de-a curmezi?ul, f?r? o ?int? precis? ?i auzind g?l?gie ?n ?opronul unde fierbea cazanul de ?uic?, se opri ?n dosul u?ii vechi, afumate ?i arunc? o privire ?n?untru printre dou? stinghii rupte. ?n vatra cazanului ardea un foc de buturugi. Un b?ie?andru a?ezat pe vine tr?gea cu v?traiul din spuz? ni?te cartofi cop?i, ferindu-?i capul de dogoare. V?l?tuci de abur clocoteau deasupra c?zii prin care trec ?evile alambicului.?n fundul ?opronului, pe patul acoperit cu o rogojin?, Papa Leon, sp?n, uscat, ?n pufoaic? ?i pantaloni v?tui?i, legat c-o basma de-a nevesti-si pe sub falei – suferea de m?sele – sorbea ?uic?, plesc?ind de pl?cere, dintr-o cea?c? de lut ?i le spunea celor vreo ?apte-opt fl?c?i ?ngr?m?di?i ?n jurul lui o poveste cu un ?igan, Tudor ?al?ul, mort demult ?i care avusese zece copii.—?Vas?zic?, spunea Papa Leon, ridic?nd ca la o solemnitate ar?t?torul desc?rnat, cu pielea rebegit?, cump?rase ?al?ul o vac?. La mas?, t?b?rau pe strachina cu lapte zece guri ?i, cu ?al?ul, un?pe. ?Ce e ast?zi la meniul” ?ntreba ?al?ul f?los. ?Lapte”, striga hoarda de c?pc?uni. ?Pe el, teteo!” asmu?ea ?al?ul – ?i-ncepea liorp?iala. Mam?-mam?, cum mai c?rau puradeii! Te l?sau milog, nu altceva. Cinci ?ndesau lingura, cinci o scoteau ?i din dou? h?p?ieli sleiau strachina. ?al?ul, scos din front, f?cea z?mbre, ?nghi?ea-n sec, se uscase ca o jumar?. Dac? vede c? n-are por?ie ?i n-are, ?ntr-o zi ia cu?itul ?i se-apuc? de ciople?te marginile lingurilor p?n? le face netede. A l?sat-o-ntreag? numai pe-a lui. La mas?, ?ia zece, r?i, la el: ?Ne-ai t?iat leafa, barosane? Vrei s? ne bagi ?n boal? c?ineasc?? Tai-o ?i pe-a ta”. ?al?ul c? h?r, c? m?r, dar ?ia s?-i pun? gheara-n g?t: ?Tai-o ?i pe-a ta, ho? b?tr?n!”. ?O tai”, zise ?al?ul dac? vede c? se-ngroa?? gluma. Dar ce-i d? dracu-n g?nd? Ia cu?itul ?i h?r?ti! d? jos jum?tate din coada lingurii. ?Gata, zice, acum suntem egali. La treab?, teteo!”.R?sunar? r?sete voioase ?i puternice ca ni?te nechezaturi. Papa Leon r?de ?i el fericit, cu sunete ascu?ite, numai din g?t, care sem?nau cu schel?l?itul unui c?ine cotonogit.Ene Lelea z?mbi ?i se dep?rta ?n noapte, neobservat, a?a cum ap?ruse. Frigurile prim?verii, aduse de austru, ?i schimbau mereu g?ndurile ?i-l umpleau de neast?mp?r. Trecu pe l?ng? hambare ?i b?tu cu palma ?n perete: ?E-hei, c?te provizii am str?ns noi aici!”. Cuv?ntul ?sta, provizii, ?i da un sentiment de plin?tate, de siguran?? ?i ?mp?care. ?Trebuie s? intru ni?el la Papa Leon, ??i spune apoi. C?nd ?ncepe ?sta cu gura, prinde iepuri, z?u”. O clip? i se p?ru c? g?ndurile ce-i trec prin cap nu sunt ale lui, ci ale altcuiva, str?in ?i totu?i prieten. ?P?n? s?mb?t?, Ene, trebuie s? sco?i tractoarele ?n c?mp ?i s? nu te sperii dac? d? iar o z?pad?, c?-i z?pada mieilor, nu mai are putere”.—?P?i nu m? sperii, ce crezi? spuse el cu voce tare ?i se opri.Umbra salc?mului de l?ng? f?nt?n? ?n care dormeau, pe pr?jini, c?teva perechi de curci ?i bibilici, c?dea peste el ca o plas? deas?. Dou? crengi noduroase ?nchipuiau pe p?m?nt figura unui c?l?re? cu cojoc ?i c?ciul?. Ene Lelea se aplec? ?i potrivi la ?oldul c?l?re?ului un vreasc, ?n form? de spad?. C?nd era copil, ?n nop?i ca astea, maic?-sa chema o b?tr?n? s?-i ?toarne cositorul”. Baba venea, topea cositor ?ntr-o lingur? ?i-l r?sturna, bolborosind, ?ntr-o g?leat? cu ap? desc?ntat?. Cositorul se ?nchega, lu?nd ?nf??i??ri ciudate, ?n care b?tr?na deslu?ea, dup? semne ale ei, norocul b?iatului. ??i aminti c? mereu era vorba de bani mul?i, o comoar?, de un drum lung prin B?r?ganul ascuns ?n cea?? ?i de o fat? frumoas?. ?Poate c? fata era Gia, se g?ndi Lelea. De unde, ??i reveni el, Gia m-a l?sat la dou? luni dup? nunt?. Nu era nicio fat?”.Dinspre ?ur? trecea spre grajduri un om purt?nd un co? ?n bra?e, ?n dreptul lui Ene Lelea, sl?bi pasul ?i-i spuse c? ?n gluga cu pleav? a f?tat o pisic?.—??ase motolani ??i ling boturile la lun?. ?i-s must?cio?i tovar??e pre?edinte!…—?Scoate-i de-acolo, ?i spuse Ene Lelea, ?i fa-le culcu? ?ntr-un loc ferit, s? nu dea c?inii ciobanului peste ei.Omul se dep?rta. ?Du co?ul, vru s?-i mai spun? Ene Lelea, ?i-ntoarce-te s? fum?m o ?igar?”, dar ?n clipa aceea se auzi strigat ?n ?oapt?, de cineva ascuns ?ntre stivele de lemne din prelungirea magaziei. Surprins, se ?ntoarse ?i d?du cu ochii de Sorica, o fat? de la cresc?toria de p?s?ri, ?nalt?, cu cojocel cu guler din blan? de iepure ?i broboad? neagr? de l?n?, ?nnodat? gros sub b?rbie.—?Bun? seara, rosti Ene Lelea. M?i, se mir? el, te-ai f?cut fat? de m?ritat!—?Vino p?n? la incubatoare, ?l chem? ea cu glas tainic.—?V-a?i certat!Fata scutur? din cap.—?Nu-i adev?rat, se ap?r? cu ?nd?rjire naiv?. Gia nu se ceart? niciodat? cu mine. Toat? ziua m? pune s?-i c?nt. Ieri seara am stins lumina ?i-am c?ntat am?ndou? pe ?ntuneric, a?a, s-auzim numai noi. C?ntecul l-a ales Gia, unul trist, trist de-?i sf??ia sufletul. Pe la jum?tate n-am mai putut ?i-am izbucnit ?n pl?ns. ?nt?i a ?nceput Gia. Mi se fr?ngea inima de mila ei, ?i-atunci m-am pornit ?i eu ?i-am pl?ns pe s?turate, p?n? mi s-au umflat ochii. ?i doar n-aveam nimic, jeleam degeaba. Gia, cine ?tie, s-o fi c?ind c? te-a l?sat ?i s-a dus la Bigu.—?Nu se c?ie?te. Se-mpac? bine cu Bigu. Zice lumea c-au s? aib? un copil.—?Da, aprob? Sorica ?nveselit?, i-a cusut o groaz? de scutece, tichii, boto?ei. Dar hai s? mergem, relu? ea serioas?. Ast?zi au scos capul din g?oace vreo cincizeci de pui?ori ?i doi din ei c?nt?. Hai s?-i vezi.Lucrul era de necrezut, dar Ene Lelela porni al?turi de fat?, pe c?rarea pres?rat? cu paie, cu credin?a ferm?, statornicit? ?n el, c? ?n noaptea asta, c?nd lumea e inundat? de-o lumin? nou?, plin? de voie bun?, totul e posibil. C?lca al?turi de Sorica, um?r la um?r, deopotriv? de ?nalt ?i-o iscodea cu coada ochiului. ?M?i fat?, ?i spuse el ?n g?nd, privind cu ?nc?ntare obrajii ei rumeni?i de v?nt, ia s? vedem noi!” Dar nu ?tia ce trebuie s? vad?, g?ndul ?i r?s?rise rupt ?i f?r? ?n?eles. Dinspre r?u, pe sub norul ca o culme de negur?, sufla v?ntul, ?mpr??tiind miros de lemn ?ezut ?n m?l. ?n jur, toate existau aievea, ?ns? f?r? contururi reale, o p?cl? albicioas? ?tergea ?i ?nc?lcea formele c?rora luna le d?dea moliciune ?i luciu.Deodat?, pas?rea ascuns? ?n v?rs?tura Buz?ului repet? ?ip?tul ei straniu ?i Sorica se opri, zbuciumat? de nelini?te, cu ochii arz?nd. Ame?it? de mirosul pelinului putred, adus de v?nt de prin v?ile c?mpiei, apuc? m?na lui Ene Lelea ?i-o fr?m?nt? ?ntr-ale ei. Omul o privi fix, cu fa?a sc?ldat? de-un z?mbet sincer ?i bl?nd.—?Mi-e fric?, rosti fata.—?Vine prim?vara, r?spunse Ene Lelea, ca ?i cum n-ar fi auzit vorbele ei.Uimit?, Sorica ??i desf?cu broboada, l?s?nd p?rul s?-i cad? despletit pe pieptul plin. La g?t purta m?rgele ?n?irate pe un ?nur negru, cu capse argintii. Cerceii, at?rn?ndu-i la urechi, p?reau dou? pic?turi de s?nge.—?Str?luce?ti ca o br?ni?oar?, r?se Ene Lelea.—?Nu ?tiu ce-i aia o br?ni?oar?.—?E un pe?te. Unul, a?a, mic ?i lucios.Fata r?se. R?z?nd ??i azv?rli pe spate capetele broboadei ?i fugi ?n ?ura din fundul cur?ii, pe acoperi?ul c?reia se ?nv?rtea ?ntr-un picior, ?chiop?t?nd, un pitic de tinichea. Ene Lelea se duse dup? ea ?i o g?si ?n odaia din fa??, ?ngenunchiat? pe podele ?i ?nconjurat? de-o mul?ime de pui de g?in?, mici, pl?p?nzi, cu puful auriu.—???tia c?nt?, ?i ar?t? ea doi pui av?nd c?te-o pat? neagr? pe gu??. ??i lipi obrajii de ei ?i-i leg?n? cu dragoste. Avea ochii negri, cu gene lungi ?i spr?ncene arcuite.—?Hai, ?ndemn? Sorica puii, cucurigu! F?li?i-v?, m?i! Dar puii ?ntinser? aripioarele gola?e ?i o izbir? cu pliscul.—?Ce-i cu voi? se mir? ea. A?i ostenit? Nu mai vor, ?i spuse lui Ene Lelea, ridic?nd din umeri, neputincioas?. Hai, da?i-i drumu, se ?ntoarse din nou la pui, c?nta?i, ce v? fandosi?i at?ta?! Ur?cio?ilor! le strig? sup?rat?, cu ochii ?n lacrimi. Fugi?i de la mine, s? nu v? mai v?d. Pieri?i din fa?a mea.Ene Lelea z?mbi. A?a cum sta ?n ghenunchi, revoltat?, m?nioas?, cu buza de jos tremur?nd, Sorica sem?na cu copilul unui vecin de-al lui pe care-l g?sise, vara trecut?, ?n curte, c-o strachin? de lapte dinainte, din care bea un ?arpe ie?it de sub pragul casei. ?M?, tu n-auzi? striga b?iatul. Pap? ?i dumica?i. Ia uite, bre nea Ene, la ?sta ce face. Zi-i s? ia ?i dumica?i, ce crede el?”.—?Las?-i, Soric?, vorbi Ene Lelea. Dac? nu vor, n-ai ce le face. Se rezem? de perete ?i continu?, f?r? s?-?i dea seama c-o jigne?te:—?Bunicul ?mi spunea ?i el de cuco?i ca ??tia care c?nt?. Dar asta se ?nt?mpl?, cic?, numai ?n noaptea Pa?telui. C?nt? spre slava lui Christos.—?Degeaba-?i ba?i joc, izbucni Sorica. Au c?ntat. Gia, strig? ea, spre odaia al?turat?, spune ?i tu, Gia, dac? n-au c?ntat puii adineauri.—?Au c?ntat, se auzi de dincolo vocea Giei, aspr?, ?nt?r?tat?. Ene Lelea tres?ri.—?A, zise el, era ?i Gia aici!??i scutur? palmele de parc? ar fi frecat ?n ele p?n? atunci spice de gr?u ?i plec?, f?r? s? scoat? o vorb?. Sorica privi dup? el ?ntristat?. O durere surd?, ne?n?eleas? ?i r?scoli sufletul: ?Doamne, suspin? ea, ce-i cu mine?”?Dac? te doare, pl?ngi ?i-?i trece durerea, ??i aminti de-o vorb? a maic?-si. Pl?nsu-l ?nt?re?te pe om, cum ?nt?re?te apa clocotit? lemnul”.??i ?terse ochii ?i se scul? ?n picioare. Privi ?ntr-un ciob de oglind? ?i r?se str?mb. ?Mam? bun?, asta-i noaptea z?naticilor”, ??i spuse, convins? c? nelini?tea ?i durerea ei veniser? cu noaptea ?i-aveau s? dispar? odat? cu ea.?n curte, dup? ce f?cu vreo zece pa?i, Ene Lelea auzi ca dintr-o dep?rtare ad?nc?, slab ?i pierdut, c?ntecul coco?ilor Soric?i. Uimit, se repezi ?napoi la geamuri. Dincolo, umbra Giei se lipi de perete. Omul n-avu timp s? se ?ntrebe pentru ce-l urm?rise Gia, fiindc? ?n clipa aceea u?a se izbi ?n l?turi ?i ?n prag ap?ru Sorica, agitat?.—?Ene, strig? ea, vino s?-i auzi cum c?nt?!—?I-am auzit, m?rturisi Ene Lelea ?i ?ntinse m?na s?-i m?ng?ie obrazul.Fata nu se feri. ??i d?du u?or capul pe spate ?i ?ezu, a?a, cu ochii ?nchi?i, ca-n cea dint?i ploaie a verii care vine cu vijelie de ape, curat? ?i odihnitoare.Ene Lelea ??i retrase m?na ?ncet, p?str?nd ?n degete moliciunea r?coroas? a pleoapelor fetei ?i disp?ru ?n noapte, cu pa?i mari. ?n odaie, vocea Giei ?i retezase sentimentul de bucurie care-l ?nsufle?ise toat? seara. Acum sim?ea din nou cum urc? ?n el, ca un miracol, st?p?nindu-l, dorul de-a r?t?ci prin b?taia austrului. ?i veni chiar un g?nd pozna?: s?-i scoale pe to?i tovar??ii dejoac?, ast?zi oameni ?nsura?i, ?i cu copii, ?i s? plece c?l?ri la Cele 7 gorgane, departe, ?n susul Buz?ului, s? dea cu ostiile ?n bulboan? dup? pe?te, iar pe urm? s? coboare ?n vale la biserica p?r?sit?, s? trag? clopotele ?i s? bat? toaca cu ciolane de cal p?n-or trezi toat? lumea.V?zu arz?nd lumina la cram? ?i intr?. ?n ?nc?perea lung?, pr?fuit?, cu damf de alcool ?i mucegai, luminat? slab de-un loc acoperit cu plas? de s?rm?, Dragomir Tarachiu, pivnicerul gospod?riei, om scund, p?ros, cu obrajii vine?i, plesnind de gr?sime, cu cizme de cauciuc r?sfr?nte deasupra genunchilor, tr?gea vinul – ?l muta dintr-un butoi ?n altul, ca s? se p?streze limpede. Se ajuta cu patru fl?c?i de la grajduri. Nevast?-sa, ?nfofolit? cu ?alul p?n? sub nas, din pricina guturaiului, r?sucea caneaua ?i ?inea socoteala vedrelor, tr?g?nd linii cu creta pe fundul butoiului.Ene Lelea se apropie de ciub?rul ?n care curgea vinul, ating?nd din mers, cu palma, smocurile de cimbru at?rnate de grinzi. Din beci suia prin r?sufl?tori miros de piele arg?sit?. Pe o lad?, ?ntre butoaie, v?zu ni?te turte de cear? de albine ?i o capcan? de ?oareci. Atinse cu v?rful degetului c?rligul pentru momeal? ?i arcul ?ncordat cl?n??ni sec.—?Ast?mp?r?-te, ?l spuse Tarachiu, c?-?i prinde m?na, ?i-i ?ntinse un pahar cu vin, s? guste.Ene Lelea ridic? paharul ?n lumin?, cercet?nd ?ndelung, cu ochii mic?ora?i, vinul roz ?n care sf?r?iau ?i se sp?rgeau bobite de aer.—??i schimb?m c?ma?a, zise Tarachiu, ajut?ndu-le fl?c?ilor s? salte ciub?rul plin. Sufl? austrul, ?nseamn? c?-n nop?ile astea ?nmugure?te via, scot corni?e mugurii ?ia pufo?i ?i cafenii ca ni?te c?pu?i, iar vinul simte ?i, dac? nu l-ai tras ?n alt butoi, se d? peste cap ?i se serbeze?te, zer se face. ?Prim?vara, vinu-i la fel de sim?itor ca ?i omul. Poate chiar mai sim?itor dec?t omul. Cum e afar?, se interes?, se dezmor?e?te p?m?ntul?—?Se dezmor?e?te, r?spunse Ene Lelea.?n cram? p?trunse un curent de aer rece ?i femeia se repezi, greoaie, s? pun? z?vorul pe u?a uitat? deschis? de Ene Lelea. B?rbatu-su o opri.—?Las’ s? intre aer proasp?t. Ehe, f?cu ?nfiorat, vine m?icu?a noastr?, prim?vara. Uite, o noapte ca asta poate s?-?i ia min?ile.A?ezat pe un sc?unel, Ene Lelela privea, z?mbind, prin fereastra de la spatele lui Dragomir Tachiu, o stea din cerul senin care-i f?cea cu ochiul, complice. ?De-asear? te ?ii de capul meu”, o amenin?? el ?n g?nd. ??tii tu de ce m? ?in”, clipi steaua ?n ?n?l?imi. ?Ho?omano!” o amenin?? din nou Ene Lelea, r?z?nd.—?R?zi de mine? ?ntreb? Dumitru Tarachiu. ?ntr-o noapte ca asta s-a scr?ntit Patraulea, s? ?tii. Luna ame?ea p?m?ntul ?i el c?nta ca-n clasa-nt?i: ?Neaua peste tot s-a pus”…—?A ?nnebunit de be?ie, zise Ene Lelea.—?De be?ie, sigur. Dar ?nt?i l-a z?p?cit prim?vara. ?tiu bine cum a fost, c? eram argat la el. ?n seara c?nd s-a scr?ntit, t?iam mlaj?-n v?rs?tura Buz?ului. Intrasem cu luntrea, la asfin?itul soarelui, f?cusem patru snopi ?i m? oprisem s? r?sucesc o ?igar?, c?nd aud glas dinspre sat:—?Ie?i la mal, Dragomire!M? striga b?iatul lui Patraulea. Iau v?slele, dau b?taie ?i vin ?n vad.—?Ce este, Zamfire?—?Tata, zice, te cheam? la parastas. Hai, c-a ?ntins masa pe b?t?tur?.—?Acum, noaptea, m??—?Du-te dracului, nu mai ?ntreba at?ta, vino c?nd ??i spun.—?Merg, zic, da voi nu sunte?i teferi la minte.?i vin colea-n b?t?tur?. Patraulea sta la mas? cu capul gol, cu pistolul la cing?toare ?i-mprejurul lui ardeau, ?n cunun?, lum?n?ri.Patruzeci de lum?n?ri, sau, poate, optzeci. Ca la ?nmorm?ntare. Nevast?-sa, pe pragul casei, bocea, ?i-?i smulgea p?rul. Dincolo de gard, jum?tate de sat. C?scau gura, c? ce face ?la? Pe mas?, o p?ine mare ?i o c?ldare cu ?uic?.—?Bun? seara, zic, neic? Patrauleo, ?i m? trece un fior din cre?tet p?n?-n t?lpi c?nd m-apropii de masa aia plin? de lum?n?ri.—?Stai jos, ?mi face semn Patraulea, ?i zi s-o ierte Dumnezeu pe mama. Nu i-am f?cut nicio poman?, dar azi ?i dau s? bea rachiu pe lumea ailalt? p?n? s-o ?neca. S? bea ?i s?-l cheme ?i pe-alde bunicu s? bea. Hai, zi! se r?ste?te. Zi: Dumnezeu s-o ierte.—?Dumnezeu s-o ierte, ?i iau bardaca cu ?uic?. Putea a gaz, n-am putut s? beau ?i-am pus-o jos.—?Ce-i, strig? Patraulea, nu-?i place? Nici ?ie nu-?i place, a? Dac? nu-?i place, ie?i de l?ng? mine. Ie?i!M? dau de-a-ndaratelea p?n? la perete. Luna, iac-a?a se b?l?b?nea pe cer ?i Patraulea, cu ochii la ea, desfigurat, bea ?uic? ?i gemea: -Ooo! Ooo!…—?Ce-a p??it, m? Zamfire? ?l ?ntreb pe fi-su.—?Moare, zice ?la. T?mpit? de mama a pus lampa cu gaz pe butoiul de ?uic?, doaga a tras mirosul ?i s-a stricat ?uica, n-o mai cump?r? nimeni. C?rciumarii, to?i trei, n-au vrut s? dea nicio ceap? degerat? pe ea. ?i dac? n-au vrut, o bea el.—?Maic?, strig? deodat? Patraulea, spurcat suflet ai avut. Ooh!Pe urm? bu?e?te cu pumnul ?n mas? ?i ?ncepe s? c?nte: ?Neaua peste tot s-a pus”. Era lun? ?i el zicea c? ninge. A b?ut p?n? la ziu?. ?n noaptea urm?toare a ?ntins din nou masa. Luna, ca ?i ieri, se b?l?cea ?n c?ldarea cu ?uic?, iar Patraulea, tot singur ?ntre lum?n?ri, bea ?i c?nta. Dup? o s?pt?m?n? a damblagit. Sta ?n patul din odaie cu b?rbia pe pervarzul ferestrei ?i, c?nd ie?ea luna, ?ncepea s? c?nte: ?Neauapeste tot s-a pus”. De be?ie a ?nnebunit, singur, dar de ce c?nta numai c?nd ie?ea luna? L-a z?p?cit ?i prim?vara, asta e. Ce naiba ai, m?, de r?zi ?ntruna? se sup?r? Tarachiu. Doar nu m-ai v?zut cu poalele-n cap.—?Mi-a dat laptele-n p?sat, r?spunse, vesel, Ene Lelea. Tarachiu dezarma.—?Atunci d?-mi ?i mie o ?igar?, ceru el.Ene Lelea ?i r?sturn? tabachera ?n pumn, silindu-l s? le ia pe toate ?i ie?i ?n curte gr?bit, c?ci v?zuse afar?, la geam, capul Soric?i. Ap?sa cu fruntea pe sticla rece, topind ?ncrest?turile ca de ferig? ale ghe?ii pe care austrul, firav ?nc?, n-avea putere destul? s? le ?tearg?. Din doi pa?i, Ene Lelea ajunse la col?ul camerei. Sorica disp?ruse. ?i v?zu umbra mi?c?ndu-se ?ntre st?lpii de la popic?rie, prin lumina alb? ca de var a lunii ?i ?n?elese c? fata l-a c?utat ?i-l a?tepta. ?l scutur? un fior de la inim?. Tremurul, ca un ?oc electric, se transmise ?n tot corpul. ?M?i, r?se el, cu ochii la lun?, te-ai ?icnit de tot!”. Luna dansa ?n bra?ele piticului de tinichea de pe creasta casei din fundul cur?ii. ??chiopule, ?i spuse ?i piticului, e?ti caraghios, s? ?tii”. Piticul d?du ?ntr-un genunchi ?i se opri. La popic?rie r?sun? zgomotul unei bile de lemn aruncat? pe podele. ?Vin”, zise Ene Lelea ?i porni ?ntr-acolo, cu m?inile ?nfundate ?n buzun?ri. Trec?nd pe l?ng? cazanul de ?uic?, auzi iar??i vocea lui Papa Leon.—?Mai pune un r?nd, cumetre, s?-mi fac plinul. A?a. ?i c?nd oi muri, pe mine s? m?-ngropa?i ?n curte la Sfatul Popular. S?-mi pune?i o cruce cum are prin?ul ?u?u ?i s? scrie?i pe ea: Aici odihne?te Papa Leon, care l-a t?r?t de n?dragi pe boierul Pisoschi la ?mpropriet?rire ?i-i l?sa gura ap? c?nd auzea de rachiu. Tra-la-la-la.Ene Lelea fur? c?ntecul b?tr?nului ?i intr? cu el sub umbrarul popic?riei.F?NT?NA??i mul?umesc, doctore, c-ai pus s? m? scoat? ?n chio?cul ?sta de vi??-de-vie. Aici pot s? mor lini?tit. Da, bradule, se duce Scarlet Cahul! Uit?-te atent la el, ?i ai s? ?n?elegi c-a ?i ?nceput s? moar?. Toat? via?a a s?pat f?nt?ni, ?i disear? n-ai s?-l mai vezi. Ei, o var? ?ntreag? ?i-ai oropsit sufletul ca s?-i ?nzdr?vene?ti ciolanele b?tr?ne, dar nu s-a putut, dintr-un g?tar de cal, oric?t l-ai ?ntinde, n-ajungi s? faci vatr? de cas?. E sf?nt…Acum te-ai sup?rat. Vezi, e?ti t?n?r, plin de inim?, dar prea iute la m?nie. Ia-o ?ncet, f?r? grab?, c?-n grind? at?rn? mai multe piei de miel dec?t de oaie b?tr?n?. A?a. ?i c?nd oi vedea c? m? chinuiesc s?-mi dau sufletul, s? pleci de l?ng? mine c? poate o s?-mi fie fric? ?i nimic nu miroase mai sc?rbos pe lume dec?t sudoarea fricosului. Bocancii ?ia mari ?i scor?o?i din valiz? s?-i ia b?tr?nul care ud? florile. Pe mine s? m? ?ngroape cu cizmele.Eh, salc?mii! Au frunza ?nc?rcat? cu brum? ?i-mi ustur? ochii. ?i eu pe spate nu vreau s? stau. Colo sus e prea mult? t?cere. Dintr-un cap?t ?n altul fumeg? neguri, ?i at?t. E lini?te, c?ci omul e zidit s? se ?ntoarc? la r?d?cin?, ?n p?m?nt.?nc? o dat?, mul?umesc c? ai pus s? m? scoat? afar?, sub vi??. Aici bate v?ntul. Coboar? de pe struguri ?i-mi m?ng?ie fa?a. Miroase a mure coapte v?ntul, e pojar de mure pe c?mp, nu-i a?a? Toamn? bogat?. Numai pepeni ?i iepuri n-au fost anul ?sta. Pepenii se fac mul?i c?nd e secet?…La doi oameni am mai ?inut eu ca la dumneata, doctore: la Iana ?i la L?l? ?iganul. Am?ndoi s-au pr?p?dit ?i le-am s?pat f?nt?ni s?-i pomeneasc? lumea. Pe dou? sute de f?nt?ni st? scris numele meu. E tot ce-am f?cut mai bun pe lume!Dar ia uit?-te, bradule, s-a limpezit zarea, ?i luna – tot pe cer. E c?t o jum?tate de potcoav? ?i a ?n?epenit deasupra salc?mului de pe hotar. ?i zarea asta ad?nc? ?i luminoas?! ?S-a uscat un Jir de l?m?i??’\ zice c?ntecul. V?d cum se torc pe sus fire de p?ianjen ?i-mi amintesc de c?ntecul ?sta care spune despre r?ndunelele ce se duc ?i se pierd ?n rotocoalele de negur? ca igli?a ?n ochiurile unui ciorap. Un c?ntec dulce ?i bl?nd, care-?i d? s?n?tate…Hei, frumoas?-i via?a, doctore! Vezi coarda de ieder? care at?rn? goal? de pe strea?in?? Pune m?na pe ea! E trainic? ?i moale ca o fr?nghie de Manila vl?guit? de scripete. Dac? m-ar mai ?ine puterile, doar at?t a? vrea s? mai fac: s? m? at?rn de ea ?i s? alunec u?or ?n jos, p?n? ajung pe fundul unei f?nt?ni. ?i s? am ?i cazmaua cu mine. Eu ?tiu mai bine dec?t oricine s? dau de un izvor proasp?t. ?sta a fost darul meu pe lume: s? g?sesc ap? ?i s?-i dau cep s? curg?, ca unui butoi cu vin. Opre?te omul c?ru?a, bea ?i zice bogdaproste. Beau ?i caii, ?i se r?coresc ?i ei. Iar ce r?m?ne, toarn? omul pe roat?, ca s? nu cad? ?ina.La noi, la Colcovanu, c?mpia e s?rac?. Ar?i?? mult?. R?pi sterpe, movile de cret?, p?m?nt tare ca o copit? de drac. Dar pe dedesubt curge o g?rl?. Eu ?i L?l? ?iganul am dat de ea. Curge la dou?zeci de metri ad?ncime. Trei s?pt?m?ni am s?pat ?n jurul ei ca orbe?ii, n-am g?sit nimic ?i-am astupat pu?urile. Pe urm? iar am luat cazmaua ?i-am s?pat. Era toamn?. L?l? sta la gura pu?ului ?i se spetea tr?g?nd g?leata cu lut. Eu, ?n groap?, ?nfundam cazmaua ?i p?ndeam un fo?net – sub p?m?nt, c?nd te apropii de ea, apa fo?ne?te ca l?starul de plop. Scosesem un munte de lut ?i n-auzeam nimic. L?l? ?njura.—?P?n? unde mergem, nea Scarlet?—?P?n? la fundul p?m?ntului.—?Atunci, s? ne facem ?i c?te-o undi??, cu canaf ro?u ?n c?rlig, c? poate d?m de o balt? cu broa?te, ?i canaful ro?u e cea mai bun? momeal? c?nd pleci dup? broa?te.Am t?cut ?i mi-am v?zut mai departe de lucru. ?n?untru era ?ntuneric ?i cald, parc? intrasem ?ntr-un sac cu fain? op?rit?. S?pam ?i sudoarea curgea ?iroaie de pe mine, ca de pe melcii f?r? cas? c?nd vin s? road? florile ?i nimeresc ?ntr-o d?r? de sare. T?rziu, c?nd aproape ?mi pierdusem ?i eu speran?a, am auzit apa bolborosind ?n matca ei. Un tremur de foc m-a scuturat de sus ?i p?n? jos. Mi-am f?cut cruce ?i-am izbit din nou cazmaua. De data asta am auzit-o vuind. M-am oprit. Vuietul aspru ?i gros, la r?stimpuri se sub?ia, se schimba ?n zuruit. ?Nisipul, m-am g?ndit, are nisip ?i-l v?ntur?, ?nseamn? c?-i o c?dere de ap?”. A r?sunat apoi un plesc?it puternic, urmat de-o cl?tinare. Bubuitura a urcat ?i s-a ?mpr??tiat ?n pere?i. Era ca ?i c?nd ?n ap? ar fi intrat o ceat? de ho?i c?l?ri, ?i apa da s? r?zbat?. ?n clipa aceea am ?n?eles c-am dat de-o g?rl? ?i i-am spus ?i lui L?l?. Dar ?iganul de colo:—?Te-ai scr?ntit la minte, nea Scarlat. (El ?mi zicea c?nd Scarlet, c?nd Scarlat). Mai degrab? cred c-ai ajuns pe lumea ailalt?. Dac? e?ti acolo, spune-i lui taica s? nu mai trag? n?dejde ca broasca de p?r, c? mama s-a m?ritat a doua oar? cu Rizea Coco?atul, care venea la noi cu g?ini de furat.Am t?cut ?i am ?nfipt cazmaua, r?sucind-o. Apa a ???nit prin despic?tur?, g?lg?ind, cum ???ne?te s?ngele c?nd ?mpl?n?i cu?itul ?n beregata porcului. Cu deosebire c? s?ngele e cald. M-am lipit cu spatele de perete ?i-am privit ca la o minune. Apa suia ?ntr-un singur ?uvoi, tremur?tor ca trestia, p?n? la ?n?l?imea capului meu. ?n gura f?nt?nii at?rna soarele turtit ?n ce?uri, ?i din pricina asta apa str?lucea ?n zeci de culori. M? uitam – ?uvoiul urca, ?nflorea o clip? l?ng? fruntea mea ?i c?dea. Era ca o prigorie legat? cu a?? de picior ?i care ?ncearc? mereu s? zboare. Mi-am ?mpreunat palmele, ?n chip de strea?in?, peste ?uvi?a rece ca ghea?a ?i am cobor?t cu ea ?n pumn, p?n? jos, de unde pornea, ?i mi-am sp?lat fa?a ?n unda ne?nceput? ?i-am b?ut cel dint?i din ea. O simt ?i-acum pe limb?: parc? a? fi b?ut must de iarb? dulce. Dup? ce am b?ut, i-am dat drumul s? ias? toat? la lumin?. Mi-am pus centura peste mijloc ?i L?l? m-a tras afar?. ?ntre timp, apa umpluse un sfert din f?nt?n?. L?l? o privi ?ncremenit, cu b?rbia rezemat? de sc?ndura ghizdelei.—?Doamne, ce de ap?, nea Scarlat! se mira el. Ca la izvorul t?m?duirii!Era de-a dreptul n?uc. Vedea ?i nu-i venea s? cread?. C?nd s-a dezmeticit un pic, a fugit ?n sat ?i s-a ?ntors cu un copil, pe care l-a pus, dup? obiceiul nostru, s?-?i priveasc? chipul ?n izvor.—?Ce vezi acolo jos?—?Un b?iat frumos.—?S? fie ?ntr-un ceas bun, ?i apa s? r?m?ie limpede ca ochii t?i. I-am dat b?iatului s? bea ?i s? se spele. I-am dat ?i bani. Iar L?l?, ame?it de bucurie, a ?nceput s? bat? c?mpii.—?Mai e acolo, dr?gu??, i-a zis b?iatului, ?i-un porumbel. ?ade ?n leag?n de m?tase ?i se d? hu?a de diminea?? p?n? seara. Are cuibul cu totul ?i cu totul de aur, c?ci e ?mp?ratul porumbeilor, iar la mas? ciugule?te numai stafide ?i turt? dulce. Gu?a lui, stropit? cu toate culorile de pe p?m?nt, ?i-o scald? numai ?n f?nt?nile s?pate de Scarlet Cahul ?i de L?l? ?iganul. II vezi?—??i v?d numai creasta.—?Creasta?! E?ti un n?t?r?u. Aia e coroni?? de pietre scumpe. Dac? nu cuno?ti, nu te b?ga.—?Da?! s-a minunat b?iatul.—?Da, a r?spuns L?l?.—?Dar ou?le, a vrut s? ?tie b?iatul, ou?le cum le are?—?Ou?le?! s-a mirat L?l?. Ca alea de Pa?ti. Vopsite. O s? fur unul ?i ?i-l dau ?ie, ca s? faci dou? b?rcu?e din coaja lui, s? te plimbi cu ele prin ?an?uri, c?nd plou?. E-hei, f?nt?nile mele ?i ale lui L?l?! L?ng? ele se leag? dragostele, c?ci eu ?i cu L?l? am g?sit inima-p?m?ntului, dup? care umbl? to?i fl?c?ii ?n nop?ile de neast?mp?r, c?nd le mije?te musta?a, ?i femeile tinere fac farmece ca s-o afle. C??eii-p?m?ntului, poci?i de blestem, stau de veghe l?ng? ea. O sut? de ani fac cu r?ndul, doi c?te doi, stau de veghe ?i latr? ca s? nu se apropie nimeni. Cum simt un pas de om, unul d? de veste ?i haitele adormite ?n m?runtaiele ??r?nei se trezesc ?i se reped ?n lume, ?nd?rjite, se ?ncaier? ?i se rostogolesc ?n c?mpie. Cine le vede ??i pierde min?ile, uit? de unde a plecat ?i ?ncotro ?inea s? ajung?, r?m?ne pribeag pentru totdeauna pe hotarul dintre via?? ?i moarte. Din veac ?n veac, c??eii de straj? adorm, ?ncremenesc, ?i se schimb? ?n bolovani, a?a cum i-am v?zut eu, fiindc? inima-p?m?ntului, ?mb?tr?nit?, se usuc? ?i piere ?n c?ma?a ei – una mai t?n?r? a ?ncol?it ?n alt? parte a lumii – ?i celui ce gust? din miezul ei moale, alb ?i amar ca a nucilor crude, ?i ?nflore?te dragostea pe toate c?r?rile. Noi doi, L?l? ?i cu mine, am g?sit-o ?ntr-un fel de f?nt?n? ?i ne-am ?mp?r?it norocul cu to?i oamenii: am far?mat-o ?n pumn ?i am pres?rat-o ?n ap?. De atunci, cine trece prin c?mpia noastr? ?i bea, c?nt? ?i iube?te p?n? la sf?r?itul zilelor.Mie ?ns? mi s-a potrivit s? c?nt de ur?t, c?ci dragostea, ploaie m?noas?, n-are darul s? ?nverzeasc? toate gr?dinile. Pe mine m-a ?ncercat cu bucurii, ?i pe urm? m-a ocolit, n-a ?inut seama c? g?sisem inima-p?m?ntului ?i mu?casem din ea. Zice c?ntecul:Dura-dura, dura-dura, vine g?rla ?i nu ?ade, paceaura…A?a a fost ?i cu dragostea mea. A venit t?rziu ?i s-a mistuit repede. Zic t?rziu, fiindc? trecusem de patruzeci de ani. Era tot ca acum, toamna. Mi se pl?tise mie ?i lui L?l? s? s?p?m o f?nt?n?, la dou?zeci de kilometri de Colcovanu, ?n drumul pe care treceau convoaiele armatei spre front, ?n primele luni ale r?zboiului. Dormeam sub un umbrar, l?ng? o vie. Intr-o sear? am intrat s? iau struguri. L?l? n-a venit; fr?nt de oboseal?, se lungise ?n iarb?, cu p?l?ria pe ochi. Am rupt ?i pentru el patru ciorchini. I-am pus ?n s?n ?i am ie?it ?n c?rare. Dintre porumbi a r?s?rit ?n fa?a mea Iana. Era c?lare. Sta dreapt? ?n ?eaua de lemn, cu sc?ri de fr?nghie. Avea buze vinete ?i pleoapele ?i tremurau de m?nie. ?i tremura ?i-o v?n? la t?mpl?, deasupra unei aluni?e c?t o ghind?, iar cap?tul unui fir de iarb?, ?ncurcat ?n basma, se zb?tea ating?ndu-i g?tul ars de soare. ?mi pl?ceau ochii ei umbro?i ?i mari ?i-am f?cut un pas ?nainte ca s?-i privesc mai de aproape.—?Opre?te! mi-a strigat, ?i calul, auzindu-i glasul, s-a smucit ?i a izbit p?m?ntul cu copitele.Era roib, costeliv, cu ?olduri ?nguste.—?Se sperie repede, i-am zis, asta ?nseamn? c? l-ai b?tut ?ntre urechi. D-aia-i e fric?.Ea n-a zis nimic. S-a l?sat pe spate ?i, f?r? veste, a desf?cut biciul ?i m-a lovit. O flac?r? mi s-a zb?tut pe piept ?i pe coaste. Strugurii ascun?i ?n s?n mi-au ?nnegrit c?ma?a.—?N-ai furat mul?i, ?mi zise Iana. Eu ?ns? ?i pentru asta a? putea s? te fr?ng ?n b?taie. Cu biciul sau cu coada de la topori?ca. Dar nu te bat, Scarlet Cahul, lumea spune c? tu ai g?sit inima-p?m?ntului, ?i cine a gustat din inima-p?m?ntului nu simte durerea. Nu te bat, te iau cu mine. Uite, apuc-o pe c?rarea asta ?i mergi ?nainte.Iana m-a dus acas? la ea. Locuia ?ntr-o c?su?? scund?, din b?rne, ?ntr-o v?lcea cu tufe de gherghine ?i m?ce?i. ?n b?t?tur? – un conov??, o cu?c? ?n care mo??ia un iepure, ?i f?nt?ni cu marginile pr?bu?ite.—?Tu le-ai s?pat, mi-a zis Iana.Apa, care le umplea p?n? sus, sc?nteia albastru. ?njur – poloage de pelin t?v?lite de pa?i. ?n cas?, tot a pelin mirosea. C?nd am trecut pragul, Iana a rupt o r?muric? ?i m-a plesnit cu ea, ?n joac?, peste obraz.Am r?s.—?Hai, m? ?ndemn? Iana, d? ?i tu. E-hei, Scarlet Cahul, ai ?mb?tr?nit, ai uitat c? b?ie?ii de la noi ??i bat iubitele cu crengu?e de pelin! Ca s? m? faci iubit?, trebuie s? m? ba?i cu pelin.?nd?rjit, am apucat o leg?tur? de frunze ca acelea de se pun ?n butoaiele cu vin, prim?vara, ?i-am lovit-o peste um?r. Frunzele, p?trunse de usc?ciune, s-au f?r?mi?at ?i-au acoperit-o ca o pulbere.—?Prostule! a strigat Iana. Fetele se bat numai cu pelin verde.Mi-a azv?rlit ?n fa?? r?murica pe care-o ?inea ?n m?ini ?i-a fugit afar?, ?ncuind u?a dup? ea. Puteam s? pun um?rul ?i s-o d?r?m, dar am trecut la fereastr? ?i mi-am lipit obrazul de geam. Iana se sc?lda ?n f?nt?n?. Apa-i trecea de umeri ?i i se vedea numai capul, cu p?rul despletit, plutind ?n copca albastr?. Soarele ruginea ?n asfin?it, dar apa ?n care se sc?lda Iana tot albastru sc?nteia. De vin? era pelinul. C?nd se sc?lda, Iana cobora ?n f?nt?n? doi snopi de pelin, juca cu picioarele pe ei, ?i zdrobea, ?i izvorul c?p?ta culoarea aia de vis, care mi-a r?mas ?n minte pentru totdeauna ?i nu sem?na nici cu sineala, nici cu obrazul cerului. Numai eu singur mi-o pot ?nchipui, c?ci eu am stat la Iana trei zile.Diminea?a ea se scula ?nt?i ?i, ca s? nu m? piard?, ?nainte de-a pleca ?n c?mpie, b?tea c?te patru sc?nduri, de-a curmezi?ul, pe u?? ?i pe fereastr?. Mai ?n?l?a ?n dreptul u?ii o gr?mad? de bostani. Uitasem de L?l? ?i de f?nt?na noastr?, tr?iam numai pentru Iana. C?t lipsea de l?ng? mine, m? a?ezam l?ng? cu?c? ?i-i spuneam iepurelui de dragostea mea.—?Te fac c??elul-p?m?ntului, ?i ziceam, ca s? mi-o p?ze?ti. Te blestem s? fii c??elul-p?m?ntului ?i s? ascul?i numai de mine. S? sco?i bursucii din vizuini ?i s?-i asmu?i pe cei care-i a?in calea. C?nd se scald? ea, lupoaicele f?tate s? stea la p?nd? ?n crucea c?r?rilor ?i s?-l sf??ie pe cine ?i-o roti ochii ?ncoace. Eu am gustat din inima-p?m?ntului ?i trebuie s? m-ascul?i.?ntr-un r?nd l-am auzit pe L?l? d?nd t?rcoale casei ?i strig?ndu-m?.—?Alung?-l, c??elul-p?m?ntului! i-am poruncit iepurelui ?i m-am lipit cu spatele de perete.L?l? a ?njurat ?i-a plecat. Eu am r?mas ?n ?ntuneric ?i-am a?teptat-o pe Iana. A venit la ceasul c?nd se de?teapt? ielele. Calul ei zbura prin neguri. Iepurele a ?nt?mpinat-o sc?ncind, Iana a lep?dat rochia ?i a cobor?t ?n f?nt?n?. Apa s-a rev?rsat peste margini ?i s-a tras ?nd?r?t, ?ntr-o zv?cnire de fulger. ?nsp?im?ntat, calul a nechezat ?i a lungit botul ?n lun?. Bostanii de l?ng? u?? s-au pr?bu?it singuri, c-un uruit prelung, ?i s-au rostogolit pe vale. U?a a s?rit din ????ni, fereastra a c?zut ?n ??nd?ri, ?i-n cu?ca lui a l?trat de moarte c??elul-p?m?ntului.Acuma, ?n f?nt?nile mele plute?te inima-p?m?ntului ?i c?ntecul Ianei. Oamenii vin, scot din ele ap? vie ?i r?coroas?, ?i nu ?tiu c? vinele de ap? moart?, c?te au fost, numai peste Scarlet Cahul au fost…Dar, uit?-te, doctore, a c?zut negura. S-a oprit ?i v?ntul, nu-?i mai scutur? zalele. Acum, la Colcovanu se scot la ad?pat caii – cei mai frumo?i din c?mpie. I-auzi-i cum se ?ndeas? la uluc. Trop?ie, se izbesc, sfor?ie. Arm?sarii beau lacomi, m?njii n-au sete. Alearg? ?i se mu?c? fl?c?ii strig?, fluier? ?i ?njur? ca s?-i potoleasc?. Au o vorb? dreapt? b?ie?ii ??tia: ?Cic? la casa unde au intrat pe?itorii po?i s? furi doi cai buni; la f?nt?nile lui Scarlet Cahul, ?ns? po?i s? furi doi cai pe alese”.Dar ce groaznic sc?r??ie cumpenele! Clo-clo-clo, ?nchin? cump?na f?nt?nii de pe izlaz. S-a rupt lan?ul ?i g?le?ile cad, izbindu-se de tuburile de piatr?. Hei, L?l? prietene, le-ai auzit ?i ai pornit, cu c?rligele de fier, s? le sco?i din ap?. Soarele s-a f?cut bostan ?i tu, L?l?, ?l ?mpingi la vale cu talpa piciorului.C?t de str?ini am trecut noi doi prin lume! Ap? vie, ap? moart?, nimeni nu ne-a cunoscut!…PUNTEA?nainte de miezul nop?ii, Achim vis? c? era ?n lan, cu secer?toarea, rupsese cu?itele, iar cele cinci greble, fixate ?n trunchiul catargului, se ?nv?rteau ?n gol, ca aripile unei mori de v?nt. Pe podul de tabl?, lucios, un iepure de c?mp, gras, cenu?iu, s?lta ?i se rostogolea peste curmezi?ul greblelor. Ochii lui c?t alicele, m?rgini?i de-o dung? ro?i, sc?nteiau umezi ?n aerul fraged. ???i ba?i joc, spuse Achim. Stai, c? te pun eu cu botul pe labe!”. Lu? sfoara pentru legat snopii, f?cu un la? ?i, c-o mi?care rapid?, nea?teptat?, iepurele se pomeni pe sus, cu g?tul str?ns ?ntr-un cerc de ghea??. ?Uite, c? te-ai dus pe copc?, ?i spuse Achim, r?zbun?tor. S? v?d acuma dac?-?i mai d? m?na s? o faci pe m?garul cu mine”… ?i-l ?ndes? ?n buzunarul pantalonilor. Iepurele ?l b?tu scurt, ?n coaste, cu l?bu?ele, Achim r?se, ap?s?ndu-l c-o zv?cnire a ?oldului, ?i-n clipa aia, cu?itele secer?torii ?ncepur? s? taie din nou, retez?nd, odat? cu paiele, lumina alb? care juca la suprafa?a lanului.Achim se de?tept?. Sub pleoape ?l frigea ?nc? lumina amiezii din vis. Se smulsese din somn cu presentimentul unei dureri intense ?i apropiate ?Mama lui de iepure, s? vezi tu c? se ?nt?mpl? ceva ?n noaptea asta!”. Tractori?tii sfor?iau sub p?turi. Sprijinindu-se de patul lui Mi?u Poz?, Achim cobor? ame?it cele dou? trepte ale vagonului-dormitor. Jos, ?n c?mpie mirosea a maghiran, luna ?mpingea gr?ul c?tre fundul nop?ii. Prin negura amor?it?, Achim auzi un tropot ?nfundat, puternic ?i, p?n? s? ias? el ?n drum, cu oasele ?nc? grele de somn, s? vad? ce e, ?n tab?ra brig?zii intr? un c?l?re?, rup?nd cu um?rul sforile ?ntinse ?ntre crengile a doi pruni ?i de care sp?nzurau, ?iruri-?iruri, pe?ti cu bur?ile despicate, s?-i usuce v?ntul.—?Ptrru! strig? c?l?re?ul ?i murgul lui se opri, r?sufl?nd zgomotos, cu g?tul ?ncordat.Omul se aplec? ?i-i trase z?bal? din gur?.—?Ce dracu face?i, m?, cu at?ta pe?te?! ?ntreb? el, plin de grea??. Momi?i pisici s?lbatice, s? le jupui?i? ?ine colea – ?i-i ?ntinse lui Achim o sticl? cu ?uic?, ?nvelit? ?ntr-o petic? de sac. De asear? ai un b?iat, s? ?tii. Scoal?-i pe to?i din vagon ?i be?i pentru Achim ?l mic.Achim ?ncremenise cu ochii holba?i. Uimirea lui se transform? brusc ?n veselie ?i ridic? bra?ele spre c?l?re? s?-l trag? spre el – cu bra?ele ridicate era imaginea, pe dos, a c?m??ii care at?rna cu m?necile ?n jos pe s?rma de l?ng? u?a vagonului. C?l?re?ul se feri, r?se, scutur?ndu-?i trupul sub?ire, str?ns ?ntr-o curea cu pafta galben?, lat? c?t palma, ?i disp?ru ?n galop, ?nghi?it repede de umbrele nop?ii.Lini?tea, risipit? timp de c?teva minute, se cl?di din nou peste c?mpie, dens?, b?tut? de lun?.?Achime, tu ai auzit, m?, ce-a spus ?la?!” se ?ntreb? Achim, z?p?cit, c?nd r?mase singur… ?i ?ncepu s? r?scoleasc? cu ?nfrigurare ?n buzunarele pantalonilor. Descoperi, mirat, c? umbla s? g?seasc? iepurele pe care-l prinsese ?n vis. Atunci apuc? sticla, o duse la gur? ?i b?u. Sta la marginea drumului, lung, cu obrazul v?n?t cum e fierul ?i v?ntul; urc?nd din ad?ncuri, ca o ?oapt? a p?m?ntului, ?l ?nv?luia cu miros fierbinte de pelin. Bucuros, porni s?-i scoale pe b?ie?i, dar pe nea?teptate ?l trecu g?ndul c? el nu ?tie cum se joac? un tat? cu copilul lui, ?i se opri. Ideea i se p?ru stranie, prosteasc? ?i rea; n?scut? ?n zona fericirii, existent? ?n fiecare om, suia ?n el rece, dureroas?, atotst?p?nitoare. P?m?ntul luminat de flac?ra lunii se schimb? ?n z?pad? ?i el se v?zu copil de cinci ani, zbur?nd ?mpins de viscol pe uli?a unde ie?ea s? se dea pe ghea??, cu patinele de lemn, ?i mai departe, prin c?mpie. Z?cuse toat? iarna ?n casa unor b?tr?ni – undeva, ?ntr-un sat departe – care-l scoseser? din r?pa din malul r?ului ?i c?nd se ridicase din nou pe picioare, avea fa?a slu?it?, ca ars? de var. Ne?tiind de unde-l luase v?ntul, a r?mas printre str?ini.—?Mam?-mare, a ?ntrebat-o pe b?tr?n?, o s? mai fiu vreodat? frumos?Copiii nu-l primeau ?n jocurile lor, iar b?tr?nul se ferea s?-l m?ng?ie, ?i f?cea r?u s?-?i apropie palma de fa?a lui jupuit?.—?O s? mai fii, puiule! C?nd ?i-o muri umbra, bat?-i Dumnezeu pe-?i de-au l?sat s? te fure urgia!El s-a g?ndit c? trebuie s?-?i omoare umbra. O lovi cu pietre ?i o strivi cu talpa piciorului. Seara, c?nd umbra omului se lunge?te, ie?ea ?n poart?, la drum, s? i-o calce c?ru?ele ?i s? i-o bat? cu vergele copiii din vecini. Umbra sc?pa din toate, nev?t?mat?. ?ntr-o zi, st?nd pe marginea ?oselei, v?zu apropiindu-se t?v?lugul care sf?r?ma piatra. I se f?cu mil? ?i se trase ?napoi, ferindu-?i umbra. De-atunci, a purtat-o mereu cu el, singuratec, ca un c?ntec de grea melancolie. Fetele l-au ocolit, s-a ?nsurat t?rziu, la treizeci de ani – ?i acum, iat?, are un b?iat.—?Achime, taic?, ?i spuse, ?n g?nd, copilului, vreau s?-mi zici pe nume. ?n niciun caz n-o s?-?i dau voie s?-mi zici: ?matale”.—?Fac cum zici tu, auzi glasul copilului, dar ?nva??-m? un joc. ?Saramura m?-si!” ?njur? Achim ?i se ?ndrept? spre vagonul- dormitor s?-l zg?l??ie pe Mi?u Poz?, ?eful brig?zii, care avea doi copii, ?i atinse um?rul ?i-l chem? ?n ?oapt?: -Mi?ule… Auzi, Mi?ule…—??ine u?a bine! strig? Mi?u, speriat, s?lt?ndu-se pe marginea patului, cu p?tura sub b?rbie.—?Care, m?? se sup?r? Achim. Aiurezi. Ia freac?-te la ochi.—?Tu e?ti, Achime? ?ntreb? Mi?u Poz?, l?s?ndu-se cu spatele pe pere?i. M?, ce visul dracului! Eram la sta?ie, pe coridor, ?i fugea contabilul dup? mine. Da era jum?tate om, jum?tate taur ?i-arunca ?n mine c-un fier de plug, s?-mi rup? c?lc?iele. C?t e ceasul?—?Mai e mult p?n’ la ziu?. Culc?-te ?i dormi l’ni?tit, spuse Achim ?i cobor? iar??i ?n c?mpie.?Nu-l mai ?ntreb nimic, se sucise Achim, ce poate s?-mi spun? despre copii un om care viseaz? ur?t?! C?nd ai copii, seara, la culcare, trebuie s? te g?nde?ti la lucruri frumoase, la frunze, la iarb? sau la altceva care s?-?i ?ng?ne visele. Uite, eu, c?nd o s? m? culc, dac-o s? m? culc ?n noaptea asta, o s? m? g?ndesc la dropii, da… ?Ie?ise din tab?ra brig?zii, str?b?tuse, ?n curmezi?, lanurile coapte ?i acum urca greoi spre v?rful unei movile. Urc?nd, preg?tea ?i-?i tr?ia dinainte visul, cel dint?i de c?nd devenise tat?. Visul era scurt. Se f?cea c? e ?n c?mpie cu Achim ?l mic ?i c? plou?. Apa curg?nd ?n p?nze dese b?tea m?runt ?i odihnitor ?n podul pe care-l f?cuser? cu aripile deasupra lor dou?zeci de dropii. Treceau prin ploaia cu pale de negur? ?i nu-i sim?eau r?coarea dec?t p?n? la oul picioarelor, fiindc? dropiile se mi?cau ?n pas cu ei, ?in?nd neclintit acoperi?ul ?la de pene. ?i merg?nd prindeau ?i ei aripi, ca dropiile, ?i zburau deasupra norilor, spre culmea cerului.Sus, ?n creasta gorganului, netezit? de v?nt, Achim se opri, ascult?nd glasul clopotelor – mici explozii de sunete cu suflu scurt -scuturate de oile care dormeau ?n st?na de l?ng? p?duricea de salc?mi, tr?g?nd ?n n?ri miros dospit de lapte ?i de b?ligar. Sunetele rare, vibr?nd prelung, de?teptar? ?n Achim un g?nd ciudat. Se aplec? ?i-i strig? pe ciobani:—?Pasalac!… Gogule!…—?H?u, r?sun? o voce t?n?r?. Ce vrei?—??ine-?i c?inii ?ia, c?-s cu m?inile goale.—?Nu-s aici. I-a luat Gogu cu el ?n sat, se are-n vorb? cu una a nu ?tiu cui. E a treia sear? de c?nd fuge-n sat cu c?inii.—?Bag?-l ?ntr-o fabric? de pumni ?i-ai s? vezi c? nu mai fuge.—?Z?u?! f?cu Pasalac, ap?r?nd, mic ?i ?ndesat, de dup? f?nt?na ?mbr?cat? ?n uluci. P?i ce, nea Achime, matale nu ?tii c? Gogu, c?nd rote?te odat? pumnul, face d?r? ?n oase? Ce zici de stelele astea? ridic? el fa?a spre cer. Parc?-s ni?te dumica?i de m?m?lig?, buni s?-i amesteci ?n lapte.Achim se a?ez? pe ghizdeaua f?nt?nii, cu picioarele sprijinite pe o putin?.—?Pasalac, spuse el, privindu-l fix pe cel?lalt, dac? facem o treab? noi am?ndoi ?i taci, dau de b?ut. Vin ro?u.—?Sunt lacom tare la b?utur?, nu te lega. Eu, sub patru sticle nu m?-ncurc.—?Dau patru sticle.—?La patru sticle, ?mi dai ?i-un kilogram de ?ngr???m?nt azotos.—?Pentru ce?—?Ca s? r?cesc vinul. Tr?ntesc doi pumni de azotat ?ntr-o c?ldare de ap? ?i-nghea?? apa tun. Chestia e s? nu pui azotat ?i-n aluat, cum a f?cut nevasta lui Foic? Brunu, c-atunci te umfli-n burt? c?t un butoi. Zi, despre ce-i vorba?—?Vreau s? sco?i mieii din ?arcul lor ?i s?-i dai ?n c?mpie. At?ta tot.—?R?zi de mine, f?cu Pasalac, moale, ne?ncrez?tor.—?Nu, de ce? se ap?r? Achim. Dau arvun?, dac? vrei. Sau pl?tesc ?nainte tot vinul.?ncredin??ndu-se c? Achim nu glume?te, Pasalac deschise porti?a din leaturi de salc?m ?i p?trunse ?n ?arc. ?n clipa urm?toare, biciul lui r?sun? puternic sub perdeaua de stuf. Mieii se ridicar?, cl?tin?ndu-se ca un val cenu?iu. Cei din margine se izbir? cu botul ?n corl??i, speria?i, parc-ar fi n?v?lit lupii. Pasalac ?i ?mpinse cu genunchiul ?ndoit, d?ndu-i peste cap ?i f?c?ndu-le v?nt spre porti?? unde a?tepta Achim. ?mpin?i din urm?, mieii se repezir? s? ias? ?n c?mp. Dar c?nd s? se strecoare afar?, Achim se culc? ?n drumul lor, astup?nd cu pieptul ?an?ul ?ngust, f?cut ?mpotriva ploilor. Cel din fruntea turmei, un berbec cu coarne c?t lama briceagului, avu o scurt? ezitare, dup? care ??i adun? puterile ?i s?ri prin deschiz?tura porti?ei. Achim ?i sim?i b?taia pe umeri ?i pe pulpe. Z?mbi ?i a?tept?, cu fa?a ascuns? ?n iarb?. Mieii ?ilal?i, asurzi?i de biciul lui Pasalac, suir? ?n ?ir pe spinarea lui, fr?m?nt?nd-o cu copitele mici, rotunde. Junghiuri ascu?ite ?l fulgerar? ?n coaste, c?ma?a ars? de soare ?i de v?nt plesni ?n zeci de locuri. Mieii treceau ?n ropot ?ndesat ?i ?nv?lm??it, acolo unde ?tiau c? e malul ?an?ului ??i luau av?nt ?i s?reau, c?z?nd pe p?m?nt ?i urm?ndu-?i fuga ?nc? vreo c??iva metri. Mi?carea asta repetat? crea ?n Achim sentimentul c? se joac? cu b?iatul lui.—?Achime, taic?, de ce nu te-ast?mperi tu? se pref?cu el m?nios. Eu sunt puternic, te iau de-un picior ?i te-azv?rl ?n lun?.?i ?ntinse m?na, pe furi?, s?-l ?nha?e. Dar ?n palme sim?i botul umed al unui miel. ?nveselit, ?ncorda umerii ?i-l arunc? ?nainte. B?t?ios, mielul se ?ntoarse ?i-l ?mpunse cu fruntea ciut?. R?z?nd, Achim ?l prinse ?n bra?e ?i-l g?dil? ?ntre urechi. Mielul avea cercei, iar lui Achim i se p?ru c? vede ?n ochii lui o sc?nteie de r?s, ?i-n clipa aia, frica din el se risipi ?i se topi.—?M?i b?iete, spuse, hai s? ne culc?m, c?-i t?rziu.O SUT? DE NOP?I?nv?luit? de razele soarelui ?n amurg, ?alupa vopsit? ?n verde ?i alb, pilotat? de un adolescent, luneca la vale pe fluviu, pe l?ng? malul drept, unde curentul apei e mai sub?ire. La spatele pilotului, pe banca croit? s? ?in? trei persoane, procurorul Radu Sterian, slab, osos, blond, cu ochii alba?tri, decolora?i, ??i cerceta atent unghiile de la m?ini, bombate, c?ut?nd urme de noi?e – petele alea albe, minuscule, despre care se spune c? sunt semne ale norocului. Cum t?cea mereu, pilotul era convins c? adormise. ?Sfor?itul elicei ?i trage la somn pe to?i guzganii ??tia de uscat”.Radu Sterian constat? cu am?r?ciune c? e un tip complet lipsit de noroc ?i-?i l?s? palmele pe genunchi.Pe deasupra trecu, cenu?ie, o cucuvea.—?Cobea dracului! ?njur? pilotul.—?Scoate-i ochii, zise r?z?nd Sterian.—?A?i spus ceva? se ?ntoarse pilotul.—?Nu intra ?n port. ?ine-o ?nainte p?n? la plaj?.—?S-apropie ora ?nchiderii, n-au s? ne mai primeasc?.—?M-a?teapt? doi prieteni s?-i trec ?n port.—?Bine, mergem s?-i lu?m dac? dori?i.Pilotul ??i trase capul la ad?postul parbrizului, ca s?-?i aprind? o ?igar?. Intraser? ?n raza docurilor. P?n? la plaj?, o f??ie de nisip sclipind ro?cat ?ntre lanurile de floarea-soarelui ?i o p?dure de plopi, mai aveau un kilometru. Pilotul mic?or? viteza. Motorul, solicitat vreme de patru ore, da semne de oboseal?. Siluete bronzate, cu umbrele alungite p?n?-n fluviu, se mi?cau departe de plaj?, ?n fa?a vestiarelor ?i a aparatelor de gimnastic?. ?Ce-o fi f?c?nd Maja ?n furnicarul ?sta? se ?ntreb? Radu Sterian. Ron??ie caramele desigur ?i cocheteaz? cu George Miroslav”.Din asfin?it cobora o cea?? alb?strie, transparent? ?i u?oar? ca fumul ce se ridic? din ierburi ?n dimine?ile de var?. La trei sute de metri spre st?nga ?n coasta ora?ului, sub ?ngr?m?direa de magazii, depozite ?i linii de cale ferat?, pe care a?teptau garnituri de tren nesf?r?ite, printre bra?e de macara ?ncremenite ?n aer ?i capete de pod cu balustrade arcuite, se leg?nau, ?nghesuite, ?lepuri de fier p?ntecoase, remorchere ca pesc?ru?ii ame?i?i de zbor, vase de comer?, unele turtite, cu co?uri scunde, afumate ?i catarge r?muroase, altele zvelte, lunguie?e, sem?n?nd cu ni?te cai ce-?i ?ntind g?tul a goan?. ?i peste tot, b?rci, colaci de salvare ca ni?te covrigi ?nf??ura?i ?n h?rtie poleit?, bacuri, pun?i de ?nc?rcare, pontoane, gheare de ancor?, fr?nghii ?nmuiate ?n catran. L?ng? silozul cu ziduri ?nalte, roase de umezeal?, care domina intrarea ?n port, fumega un vapor uria? c?t o cas? cu dou? etaje. La pror? flutura steagul regal al Suediei: o p?nz? azurie cu o cruce galben? culcat? de-a latul.—?Cu ce ?nc?rc?tur? au intrat suedezii? ?ntreb? Sterian pe pilot.—?Cu minereu de fier, cred. Alalt?ieri, secundul lor a cump?rat din ora? o hait? de buldogi. ?ase buc??i. Ce crede?i, la ei ?n peninsul? nu sunt buldogi? Doar c?inele-i s?m?n?a dracului, tr?ie?te oriunde, nu-i a?a?—?I-a urcat pe bord ca s?-i pun? s? se bat?. Luna trecut? am vizitat un vas englezesc ?i am asistat la o lupt? de cuco?i. E o porc?rie.—?Cic? la luptele astea se fac pariuri ca la cursele de cai, e adev?rat?—?Da, spunea ?i c?pitanul englez.—?Plaja! anun?? pilotul. Unde vre?i s? opresc? ?n dreapta vestiarului e un pr?gu?, nu se poate acosta. Opresc l?ng? tipul ?la care pescuie?te cu undi?a.Radu Sterian se ridic? ?n picioare. Bra?ele lungi, punctate de aluni?e cafenii, ?i sp?nzurau pe l?ng? trup.—?Opre?te unde vrei.—??ti?i ceva, spuse pilotul amuzat, risc s? m? amendeze, doi poli nu-i mare scofal?, am acas? o colec?ie de brichete str?ine, m?rit una, da-mi fac damblaua, intru direct ?n bazinul de ?not. Mam?, ce-au s? mai ?ipe f??ele alea de fete care se b?l?cesc acolo. Pe cinstea mea, e c?te una care ?ade ?n genunchi ?n ap? ?i-?i scoate sutienul ca s?-i ?nt?reasc? frigul sf?rcul ???elor.—?Fii cuminte.—?Am ?n?eles, v? a?teapt? aici o femeie.—?Da, m? a?teapt? ?i o femeie. Aceea ?n bluz? mov, care lucreaz? la paralele.—?Atunci, propuse pilotul, s? ne rotim cu ?alupa ?ntre plaj? ?i port p?n?-i scriem numele pe ap?. Dechid sirena ?i-o fac atent?. Cum o cheam??—?Maja. Maja Hermeziu.—??mi pare r?u c? nu sunt pilot de avia?ie. ?ia au la ?ndem?n? tot cerul pentru figurile lor. ?ncepem?—?D?-i drumul! aprob? Sterian, cucerit de ideea pilotului. Pilotul smuci c?rma ?i schimb? vitezele. Motorul se scutur?, pistoanele ??c?nir? ca o mitralier?, ?alupa zv?cni parc? ar fi vrut s? ias? din ap? ?i se av?nt? de-a curmezi?ul valurilor c?tre malul opus. Sirena deschis? urla ca o fiar?. Radu Sterian, cu m?inile ?ncle?tate pe banchet?, r?dea. ?Ia te uit? ce tr?snaie i-a trecut prin cap pilotului!”. P?rul blond ?i flutura pe frunte, s?ngele ?i v?j?ia ?n t?mple, curentul ?i p?trundea viguros, str?b?t?ndu-l ca o sc?nteie electric?, orbitele-i curgeau. ?Maja, draga mea, c?ntau g?ndurile lui, sunt ?ndr?gostit p?n? peste urechi, a? vrea s? beau, naiba s-o ia de treab?, am dou?zeci ?i ?ase de ani, nu ?tiu s? ?not, nebunia asta poate s? m? coste mult, pilotul e b?iat dulce, zbor ?i scriu numele t?u, nu-mi pas? c? e?ti m?ritat?, Hermeziu e b?tr?n, fugi de el! Maja, Maja, Maja!”La mijlocul fluviului, pilotul ?ntoarse, f?r? s? ?nchid? sirena ?i pornir? bolid spre plaj?, prin d?ra de foc v?rsat? de soare. Jocul ?nc?lca regulile de naviga?ie, marinarii afla?i ?nt?mpl?tor pe chei se scandalizar?, ?n turnul c?pit?niei cineva lovi puternic ?ntr-o toac?, s?-l aduc? la ordine pe pilot. Dar pilotul r?se dispre?uitor: ?V? e fric?, marinari de ap? dulce, broscoi degenera?i!?”Oamenii de pe plaj? priveau la cei din ?alup?, crucindu-se. ?S-au scr?ntit la minte, au s? se r?stoarne”. Pescarul cu undi?a v?ntura bra?ele ?i ?njura. Un b?tr?n din serviciul de paz?, cu chipiu f?r? cozoroc ?i tricou rupt prin care-i ie?eau smocuri de p?r sur, amenin?a caraghios cu vergeaua unei umbrele. De sus de la aparatele de gimnastic?, MajaHermeziu, care-l recunoscuse pe Radu Sterian, ar?ta cu bra?ul spre chei, unde un func?ionar al c?pit?niei striga r?gu?it ?ntr-o porta-voce de forma unui corn de taur:—??alupa 21-23, acosteaz?! ?alupa 21-23…—?Nu ne supunem! strig? Radu. Nu ne supunem! repet? el, cuprins de delir ?i g?ndurile i se ?nl?n?uir? iar??i ?ntr-un c?ntec pentru Maja. ?Te iubesc, Maja! Hermeziu ??i d? bani mul?i, b?tr?nii cump?r? tinere?ea, dar tu trebuie s? fii femeia mea…”Aproape de mal, pilotul ?ntoarse ?alupa, atr?g?nd ?n d?ra de spum?, care ???nea de sub bra?ele elicei, o minge de volei rostogolit? de pe plaj?.—?Pilotule, strig? Sterian aplec?ndu-se, o s?-?i r?scump?r toate brichetele.—?Nu-i nevoie.—?Mi-ai f?cut cea mai mare bucurie.—?Am vrut s? fac ceva de pomin?.—???i d?ruiesc pistolul meu cu aer comprimat.—?Nu-mi trebuie. Ajunge!—?Format Bereta 9 lung, pilotule…—?Drace! se-nfurie pilotul. Mi-ai t?iat tot cheful, ?nchise sirena ?i mic?or? viteza.—??alupa 21-23… ?l soma func?ionarul de pe chei.—?Mai tac?-?i gura! bomb?ni pilotul. Tare v? mai pricepe?i voi ??tia s? st?rni?i panic?!Pr?bu?it pe banchet?, Radu Sterian ?i privea ceafa groas?, trandafirie pe care se scurgea ?n ?iroaie sudoarea. ?Ce naiba i-am f?cut de s-a sup?rat?!”Pilotul manevr? c?rma cu mi?c?ri scurte, ?alupa ocoli vasul de pasageri, ancorat de debarcaderul principal, cu p?ntecele ro?u, atacat de rugin?, n?p?dit de alge ?i se opri l?ng? sc?rile de piatr? care duc ?n cl?direa serviciului vamal. Pilotul s?ri jos cu o ?ncetineal? ciudat?. Aplec? ?alupa, ap?s?nd cu laba piciorului, ?i Radu Sterian cobor?. Un val, de pete de p?cur? ?i ulei, ?i murd?ri pantofii.Func?ionarul c?pit?niei, cel cu porta-vocea, chel, burtos, veni spre ei, spumeg?nd de m?nie.—?Cum, v? permite?i, vreau s? ?tiu?!—?Dori?i cheile de contact? ?ntreb? pilotul, calm. Poftim.Omul c?pit?niei scutur? leg?tura de chei ca pe un clopo?el. Avea ochi mici, de mongol, oblici.—??tii ce urmeaz??—?C?ru?? de rele, zise pilotul sur?z?nd amar.—?Poftim la c?pit?nie s? predai carnetul.—?Dup? dumneavoastr?, se ?nclin? pilotul.?Teribil b?iatul ?sta! ??i spuse Radu Sterian, privind ?n urma lui. Dar de ce n-o fi vrut s? primeasc? pistolul meu cu aer comprimat?!” ??i scutur? pantofii, izbind cu t?lpile pe scar? ?i porni spre baraca unde se ?nchiriaz? b?rci pentru traversare, ca s?-i a?tepte pe Maja ?i pe George Miroslav. Lipsise din ora? dou? zile pentru o anchet?, era obosit ?i sim?ea nevoia s? bea ceva. ?Mi-ar fi pl?cut s? iau ceva cu piratul ?sta”, ??i spuse g?ndindu-se la pilot.Maja ?i George Miroslav, supranumit ?n cercul prietenilor ?Consulul”, pentru perfecta asem?nare cu unul din ale?ii s? ?mpart? dreptatea, pe timp de un an, ?n vechea Rom?, trecur? Dun?rea ?n port ?ntr-o luntre, ?nghesui?i laolalt? cu alte cinci persoane. Scund, sub?ire, George avea ochi negri, umbri?i de gene lungi care p?strau pe chipul lui smead o umbr? de r?coare ?i voio?ie, at?t de pl?cut? femeilor. Cum ie?i la mal, se repezi la Radu Sterian, cople?indu-l cu oc?ri, fiindc? se v?nturase cu ?alupa pe sub nasul lor ?i disp?ruse, l?s?ndu-i s? piard? de poman? trei sferturi de or?.Dar Radu ??i preg?tise ap?rarea. D?du vina pe pilot.—?Mucosul ?la a prins chef s?-?i agite coada pe Dun?re. Hotar?sem ?nc? de la Cotul-miresii s? oprim s? v? lu?m, dar au intrat dracii ?n el ?i, hai s? fac? exhibi?ii.—?Minte, se ?ntoarse George spre Maja, c?te vorbe spune, at?tea minciuni toarn?, ca s? ?tii cu cine ai de-a face.—?George! rosti Maja cu imputare.—?O face pe grozavul! spuse Radu, posac.?i tremura glasul. George ?n?elese c?-l umilise f?r? rost ?n fa?a Majei.—?Nu te sup?ra c?, de sup?rare, ?i se umple fa?a de pistrui. M-am infierb?ntat ?i eu. Hai la ?Porumbelul de aur”, s? bem un p?h?rel ?i s? ne ?mp?c?m.—?A?a da! strig? Maja, luminoas?… ?i intona cu voce pl?cut?, de altist?: ?S? mergem la Maxim…”Apoi, vesel?, se v?r? ?ntre ei, ?i apuc? de bra? ?i lans? comanda, ap?sat, ca un plutonier pe care-l v?zuse pornind solda?ii spre c?mpul de instruc?ie!—?Nainte… mar?!?i pornir? tustrei, b?t?nd pasul pe asfaltul pr?fuit.Un ?ofer, ?n maieu ?i ?n pantaloni scur?i, care freca de zor cu glaspapir o camer? de automobil spart?, ?ntoarse capul dup? ei, z?mbind. De n-ar fi fost nenorocita de pan?, s-ar fi al?turat pe loc grupului l?s?ndu-se mu?truluit, f?r? s? cr?cneasc?, de fata aceea frumoas?, zvelt?, cu oase prelungi, sub?iri, cu p?rul vioriu, ondulat natural, cu nasul u?or coroiat ?i cu ochii alba?tri ?ntuneca?i, amintind de culoarea stranie a z?pezilor peste care se a?ternuse amurgul.?n fa?a barului ?Porumbelul de aur”, a?ezat la intrarea ?n pia?a central? a ora?ului, de unde se vedea Dun?rea curg?nd albicioas?, ca ?i cum to?i crapii din ad?nc ar fi ie?it cu bur?ile la lumina zilei ce se stingea, George, Maja ?i Radu fur? ?nt?mpina?i zgomotos de Iova-falitul, v?csuitor de ghete, care se c?znea s? scoat? luciu, cu o f??ie de plu?, pantofarilor unui marinar. Lustragiul se cuno?tea mai bine cu George Miroslav, contabil la depozitele de sare, pe care, fiindc?-l v?zuse deseori ?n tov?r??ia unui reporter de la ziarul local, ?l considera poet, ?i lui i se adres? ?n primul r?nd:—?Omagiile mele, domnule Consul, strig? el, Iova-falitul se ?nchin? ?n fa?a poeziei, regina spiritului. Da, domnule Consul, c?ci o rim? pre?uie?te c?t un pahar de Murfatlar, sortul Pinot-Muscat-Riesling, z?mislit pe dealul cu dispozi?ie sudic? ?i nume turcesc din inima Dobrogei. Pentru capul c?zut al Br?ncoveanului, turcii ne-au miluit cu c?teva sute de cuvinte. Dintre ele, cel mai dulce sun? numele ?mprumutat de-un m?gar ?n ?alvari dealului spre care Iova va pleca ?ntr-o toamn? de-a bu?ilea, ca Popa Metru la Morm?ntul Domnului. Iubire pe veci poeziei!—?Bine, lingu?itorule Iova, r?spunse George, ??i vei primi paharul.—??n acest caz, domnule Consul, toat? lumea mul?umit? ?i cu lacrimi pe obraz. Suna?i daireaua, frumoase t?tarce.—?Amin! ?ncheie George ?i despic? cu bra?ul tuburile de sticl? care at?rnau peste intrarea ?n bar.?n?untru, la ?Porumbelul de aur”, era pustiu. Geamurile dinspre teras?, deschise larg, l?sau s? p?trund? ?n valuri adierea umed? ce urca de pe fluviu. Pere?ii ?nveli?i cu pl?ci de lemn, ringul de dans construit din vitralii ?mbucate ?n form? de rozet?, mirosul de cafea ?i alcool, ?inute osp?tarilor ?nve?m?nta?i ?n negru, str?n?i cu cordoane de satin, o ?nc?ntar? pe Maja. Afl? c? aici se servesc b?uturi de tot felul, mai cu seam? alcooluri amestecate dup? re?ete fistichii, necunoscute ?n regiunile din interior ale ??rii, ?i ?i p?ru r?u c? ?n cele patru luni de c?nd sosise ?n ora?, inginer la ?ntreprinderea de prelucrare a lemnului, nu c?lcase dec?t acum pragul localului.—?Totu?i e prea mult? lini?te, constat? mirat?. Ar trebui s? mi?une lumea ca-n gura oborului.—?Mai t?rziu, dup? ora zece se umple, r?spunse George.—?Atunci r?m?nem p?n? dup? ora zece. George ?i apuc? m?na ?i i-o s?rut? delicat.—?R?m?nem c?t vrei tu. R?m?nem p?n?-n zori, dac?-?i place.—?R?m?nem ?i bem Martini alb. Porunc?: toat? lumea beaMartini alb. Ce gust are Martini alb, George?—?De tarhon.—?Nu de tarhon, de camfor.—?V-a?i cherchelit ?nainte de-a bea…—?Da, aprob? Maja, suntem ame?i?i. Suntem be?i, George, st?m tol?ni?i pe covert? ?i corabia noastr? intr? sub Crucea Sudului.—?P?n? una-alta, st?m la o mas? cu dou? ghivece de flori.Maja se ?ntoarse de sub Crucea Sudului ?i privi masa. Era din stejar, rotund?, pe trei picioare, luminat? discret de un bec ?n?urubat ?n mijlocul t?bliei, ?ntr-o g?oace de cristal, ca o gur? de pe?te.—?E nostim?, zise Maja.—?Dimpotriv?, o contrazise Radu, iritat c? Maja se adresa numai lui George. E curat? prostie. ?n ora?ul ?sta, p?n? ?i cel mai prost electrician se crede chemat s? uimeasc? str?inii cu dou? fire de s?rm?.—?G?sesc c? ?n treaba asta n-am nicio vin?, r?spunse Maja.—?Iart?-l, ?l scuz? George, ?n glum?. E ?ndr?gostit ?i, prin urmare, deasupra legilor. Sau ?n afara lor. D?-i m?na ?i face?i pace, c? doar pe tine te iube?te.—?Bine, conveni Maja, ?i privi lung la George.Veni osp?tarul ?i le servi vermut. Maja ciocni ismenit ?nt?i cu George, apoi cu Radu ?i sorbi o ?nghi?itur?. Radu observ? c? Maja purta ast?zi verigheta pe m?na dreapt?. C?nd o cunoscuse, cu o s?pt?m?n? ?n urm?, o purta pe m?na st?ng?. ?Pe st?nga se poart? c?nd e?ti c?s?torit, pe dreapta c?nd e?ti logodit. ?n noaptea asta, trebuie s? aflu ce are de g?nd cu Hermeziu al ei”.—?B?ie?i, rosti Maja, ?in?nd paharul sus, sunt bucuroas? c? v? am prieteni. Sun? frumos s? spui: sunt prieten? cu George Miroslav, zis Consulul, ?i cu procurosul Radu Sterian. De azi ?nainte v? las libertatea deplin? de-a v? l?uda, dar discret, c? sunte?i ?n gra?iile inginerei Maja Hermeziu, care ron??ie mereu caramele cu lapte, ?ine caiet de ?nsemn?ri zilnice ?i iube?te rochiile de culoarea ro?u-pompeian.—?Nu, nu, r?sun? glasul lui Iova-falitul, care se apropia printre mese, nu ro?u-pompeian, ci mov-cardinal, culoarea constela?iei Horei, s? cad?-n falduri bogate pe trupul vostru ca o tulpin? de floare, domni??. Asta v-o spune Iova-falitul, om de lume, fost negustor de bidinele ?i curier la Editura Ancora, care-a tip?rit Decalogul dragostei… Hei, Glie-?iparul, pe care te ?ine statul ?n straie negre, ca pe-o musc?, paharul meu, pu?lama balcanic?. Nu v? str?mba?i, stimate tovar??e Sterian, voi r?m?ne cu domnul consul, ?ntre hotarele Parnasului, zece minute ?i dac? domni?a porunce?te, Iova-falitul ?i va lustrui pantofii, st?nd ?n genunchi pe podele.—?Nu trebuie, se ap?r? Maja, speriat?, te rog.—?Ba da, spune?i c? da, strig? v?csuitorul, c?ci tot ce trece prin m?inile lui Iova-falitul cap?t? str?lucire ca mutra unui pehlivan adormit sub luna Bosforului. La Bosfor, stimate tovar??e procuror, luna e galben?-galben?, ca z?pada urinat? de-un be?iv.—?Ascult?, se m?nie Radu, bea-?i paharul ?i ispr?ve?te cu t?mpeniile. Doamna e obosit?, o plictise?ti.—?Domni?? caucazian?, strig? Iova, v? plictisi?i?! Cel mai bun leac ?mpotriva plictiselii e o c?l?torie. Porunci?i ?i v? voi duce la Paris, ora?ul f?r? somn, cu cearc?nele ad?ncite de dou? mii de ani de nesomn ?i bolnav de ciroz?. La Paris, cetatea luminii ?i a veseliei f?r? moarte, s? petrecem o sear? la Follies Bergeres – folie ?nseamn? nebunie, domni?? – Follies Bergeres l-a ?nfiin?at un cap ?nfierb?ntat de ?ampanie, o sut? de femei ?op?ie despuiate pe scen? ?i Europa, pl?te?te. Veni?i cu mine la Musee Grevin, pani-prin?es?. Cear? ?i iar? cear?. Istoria Fran?ei turnat?-n cear?. T?rfa de Charlotte Corday ?njunghiindu-l pe Marat ?n baie, Regele soare – statul sunt eu! —, sec?tura de Thiers; dup? o draperie o doamn? duces? prinz?ndu-?i ciorapul – oh, pardon! dar e de cear?. Cear? ?i iar cear?. Mun?i de cear? s? ard?-n biserici toat? cre?tin?tatea: catolici, ortodoc?i ?i pravoslavnici. ?n plus ?i spectacolele de prestidigita?ie. Cei mai mari ?mecheri din lume ?i pe ici, pe colea, c?te-un borfa? sadea. Dar nu c?uta?i t?bli?a cu ?sus de ?apte, jos de ?apte, la mijloc nu iei de loc”, lipse?te, e jocul nostru, patent rom?nesc. La Paris, la Porte Maillot avem Luna-Parc. G?si?i Riviera ?n miniatur?, Riviera fermecat? cu canale ?i b?rci.—?Io-va! silabisi cu m?nie Radu Sterian.—?D?-ne voie, ?l domoli Maja, las?-l s? spuie. Spune mai departe, nene Iova.—?Paharul meu, Glie-?iparul! strig? Iova, cu curaj. ?i ?nchide geamurile, c? a ?nceput s? plou?… C?t str?bate Rom?nia, domni??, pute?i dormi, o cunoa?te?i. Numai aproape de F?g?ra? s? v? trezi?i o clip? ?i s? v? aminti?i c? trecem pe l?ng? Poiana Narciselor. Albe narcise, splendoarea prim?verii! Vom mai g?si narcise, domni??, ?n Elve?ia, la Vevey, pe lacul Geneva, ?nainte de Lausanne. Regret nespus c? prin Ungaria vom trece noaptea. Panonia-Express a fixat orarul, castelele con?ilor Eszterhazy, ?i ale prin?ului Eugeniu de Savoia r?m?ne s? le privim ?n fotografiile at?rnate pe pere?ii cu?etei noastre. Dar la Viena avem zece ore libere la dispozi?ie. Sau, poate, ne lu?m chiar o s?pt?m?n?. Merit?. Viena – patria valsului – ta, ta, ta, tam – ta, tam – … Muzica de Cafe-concert ?i Praterul. ??n Prater bitih yn wieder die B?ume. ?n Prater ?nfloresc din nou pomii”. Praterul e deschis ?n permanen??, mergem ?n Prater. Reisenrad, roata uria??, care te suie aproape de cer ?i vezi toat? Viena, e ghiftuit? de lume, dar noi suntem str?ini, str?inii pl?tesc bine, ni se g?sesc dou? locuri pe o banchet?, fa??-n fa?? cu dou? feti?e blonde, cu p?l?rioare cochete ?i rochii de culoare mov-cardinal. Reisenrad ne debarc?, dr?gu?ele vieneze dispar, noi trecem ?n trenul cu vagoane f?r? acoperi? ?i urc?m pe Montagnes-russes.—?Ispr?ve?te, Iova! strig? din nou Radu Sterian.Avea mutra c? ?ntr-o clip? ?l va lua de guler ?i-l va azv?rli mototol ?n mijlocul str?zii. Dar Iova, ?tiindu-se ap?rat de Maja, continu?, f?r? s?-l ia ?n seam?.—?Pe Montagnes-russes, mun?ii ruse?ti, cu pov?rni?uri abrupte, p?raie, viaducte, tuneluri ?i cotituri nea?teptate la tot pasul. Urc?m, cobor?m, ne-ntrecem ?i mereu d?m nas ?n nas, lunec?m, suntem sv?rli?i ?n pere?i claie peste gr?mad?, ame?im, d?m chiote de spaim?, r?dem. Sunt mun?ii ruse?ti, atrac?ia num?rul unu a Praterului. ?i mai e Grinzing, l?ng? Viena, cu vii ?i c?rciumioare. Acolo mergem seara s? m?nc?m ?i s? ne c?nte la ureche, ?n dialectul wienerisch, acompaniindu-se la ?itere, arti?ti de cinema, ca alt?dat? Paul ?i Atila Horbiger. Grinzingul e perla Vienei, cum e Sinaia perla Carpa?ilor ?i Buciumul perla Ia?ilor. Deci, doamn? ?i domnilor, Danubius-Orient-Express porne?te la drum: File?ti, B?rbo?i, Zagna-V?deni, Baldovine?ti…—?Vorbe?ti aiurea, ?l repezi procurorul, ce s? caute Danubius-Orient-Express la File?ti, B?rbo?i, Zanga-V?deni? Te-ai ?mb?tat.Iova ?l privi am?r?t, cu capul tras ?ntre umeri. Avea fa?a galben? ?i zb?rcit? ca o felie de lut l?sat? ?n soare.—??n acest caz, zise el, Iova-falitul v? salut?. S?n?tate ?i traiul ?l bun. Iar pe tine, Glie-?iparul, te-a?tept la judecata de apoi, ?n valea Ierusalimului, l?ng? Muntele M?slinilor. Semn de recunoa?tere – un belciug ?n n?ri.—??sta-i Iova! r?se George. Nu poate fi trist mai mult de-o clip?.—?Cine e? ?l ?ntreb? Maja, uimit?.—?Iova-falitul, a spus-o singur.—?Trebuie s? fi umblat mult.—?N-a fost nic?ieri.—?Imposibil.—???i spune toate sta?iile de cale ferat? p?n? la Roma ?i Paris, dar n-a fost nic?ieri.—?De Roma ?i Paris nu ?tiu, dar la Viena, a fost. Adineauri ne-am plimbat ?i noi prin Viena. Nu-i a?a c-am fost la Viena, George? se alint? ea, apuc?ndu-i palma. Vreau s?-mi spui c-am fost la Viena.—?Am fost, admise George, r?z?nd.Radu Sterian f?cu semn b?iatului de la bar pentru alt r?nd de pahare.—?Noroc, spuse el. Terzzo incomodo v? ureaz? noroc. George ??i trase palma dintr-a Majei ?i-l privi fix.—?E?ti prost, ?i spuse.Radu sorbi b?utura printre din?i, ca un cal adus la ad?post de la ieslea goal?. Degetul mic, dep?rtat de pahar, ?i tremura. Pe frunte, chiar pe linia unde ?ncepe p?rul, ?i r?s?riser? broboane de sudoare. M?rul lui Adam, proeminent, i se mi?ca ?n salturi largi sub pielea g?tului.—?Maja, rosti George, ?ncet, cu durere.Maja cl?tin? capul t?cut?. ?Nu vrea s-o iubesc, ?n?elese Radu, degeaba se d? George ?n l?turi”. C?nd o cunoscuse pe plaja de peste Dun?re, ?i-i turnase din pumni, ca dintr-o instala?ie de ceasornic primitiv, nisip fierbinte pe umeri, sim?ise c? ea dore?te s-o iubeasc?; acum ?ns? Maja ascundea totul. Ascundea umerii de care-?i lipise el obrazul, ascundea ochii alba?tri, ?nfrico??tor de ad?nci, ascundea zidul plin de afi?e ?i teiul sub care se s?rutaser?, ascundea str?zile ?nguste, cu copaci oso?i, pe care se ?nv?rtise z?p?cit, dup? ce o condusese p?n? aproape de cas? ?i nu mai ?tia s? ias? la linia de tramvai.—???i place de George, Maja, spuse el.—?Vreau s? r?m?nem prieteni, Radule, r?spunse Maja, ?i el ?n?elese c? Maja ?l iubea pe George. Spune s? mai aduc? de b?ut, George, ceru ea.—?Nu, se ?mpotrivi George, s? ie?im.—?O s? ies singur, hot?r? Radu. S?-mi beau paharul ?i plec. ?ncerc? el, dar nu mai putu s? bea. Brusc se de?teptase ?n el sentimentul c? e furat, c? i s-a smuls prin for?? ?i viclenie ceva care-i apar?inuse totdeauna. ?i nu mai putu s? bea. George ?n?epenise lipit de sp?tarul scaunului, cu ?igara fumeg?ndu-i ?ntre degete. ?M? crede idiot, se g?ndi Radu… Dar mi se pare c? m? port chiar ca un idiot”. Dac? era s? vorbeasc? cinstit, Maja fusese a lui ?n m?sura ?n care Dun?rea e ?i a v?n?torului de ur?i din Bucegi. Cu toate astea o durere surd?, amestecat? cu valuri de m?nie, care-i aprindea pete ro?ii ?n obraji, ?i ap?sa greu pe suflet. Se ridic?.—?Omagiile mele, se ?nclin?. Omagiile mele, domnule Consul…—?Ai dat ?n damblaua lui Iova, zise George.Radu Sterian ie?i. Tuburile de sticl?, ?iruri de vertebre pe chenarul u?ii, zorn?ir? scurt. Pic?turi mari de ploaie lunecau de-a lungul lor ca ni?te bule de aer ?ntr-un rastel plin cu cumpeni ale lemnarului. Erau verzi, ro?ii, galbene.?n urm?, Maja se lipi cu capul de um?rul lui George. Tremura, ?nduio?at, George ?i m?ng?ie t?mpla ?i p?rul vioriu. M?na ?i alunec? peste urechi ating?ndu-i cercelul c?t o moned?, ?i peste obrazul moale, fin, r?coros, George sim?i dorin?a copil?reasc? s? sufla asupra lui, ca peste o fereastr? p?truns? de ger, s?-l abureasc?, ?i s?-l lumineze. Dac? ar fi fost cu putin?? s?-i observe sufletul, ar di descoperit c? Maja, care lui ?i p?rea u?or ame?it? de b?utur? ?i de clopo?eii ploii, sun?nd ?n?bu?it dincolo de pere?ii barului, urm?re?te cu g?ndul fiecare pas al lui Radu ?i c? o und? de durere, sub?ire, p?trunde ?n?untrul ei, pentru c? toate desp?r?irile dor.—?Maja… Maja mea, rosti el, alint?nd-o ?i cert?nd-o totodat?. Maja ?l cuprinse ?ntr-o privire trist? ?i se dep?rta u?or de el.George o cercet? ?n t?cere. ??i d?du seama, mirat, c? Maja are ?n ea ceva halucinant, e ca o s?lb?ticiune de munte, r?nit?, alergi s-o prinzi ?i c?nd crezi c? ai ajuns-o, un salt ?i e pe alt col? de st?nc?, l?s?nd ?ntre tine ?i ea o pr?pastie. Era ceva ?n ea care te f?cea s? crezi c? gone?te mereu, ?ncotro, nici singur? nu ?tie, ?i c? ?n goana asta a ei e ceva disperat ?i dezn?d?jduit. ?A tr?it cam anapoda”, se g?ndi George amintindu-?i de ceea ce ?i povestise Maja despre c?s?toria ei cu Hermeziu. Vorbise deta?at, rece, asemenea unui om toropit de somn, care urm?re?te, cu o cut? a min?ii pe jum?tate treaz?, pe jum?tate buimac?, scufundarea treptat? ?n amor?ire a propriului trup ?i o comenteaz?.—?Eram patru fete ?n grup? ?i eu eram cea mai prost ?mbr?cat?. Aveam o singur? rochi??, iar pantofii mei, vai de lumea lui Dumnezeu! ?i m-a cerut Hermeziu de nevast?. Era decan, ?ef de catedr?, so?ia ?i murise de c?teva luni. ?Mut?-te la mine, Maja, dar te previn, s? nu te sperii, eu am inima ?n partea dreapt?, o ciud??enie a naturii…”—?De ce taci, Maja? o ?ntreb? George.—?Maja… Maja, izbucni ea sup?rat?. ?mi c?n?i numele ca ?ig?ncile de pe Lipscani care v?nd drojdie de bere ?n ajunul s?rb?torilor: maia, maia, pentru cozonaci!El o privi contrariat.—?Iart?-m?, ??i reveni Maja, sunt pu?in nervoas?. Spune-mi ceva vesel.George t?cu.—?Atunci s?-?i spun eu. Te iubesc.—?Dou?-trei zile, ca ?i pe Radu? ?ntreb? el r?ut?cios.—?Nu, cu tine e altceva. Simt c-o s? te iubesc mereu. Pe Radu mi-am ?nchipuit numai c?-l iubesc. Vreau un buchet de flori.—?Lalale?—?Bine ca n-ai spus scaie?i sau coada-m?garului, r?se Maja. Mie numai azaleele ?mi plac, s? ?ii minte.George chem? osp?tarul ?i-l trimise dup? flori. ?ntre timp, orchestra ??i ?ncepuse programul. Se c?nta un fox la mod?.—?Dansezi? ?ntreb? George.—?Cu o condi?ie.—?O accept dinainte.—?S?pt?m?na asta mergem cu cortul peste Dun?re, ?n excursie, ?i r?m?nem acolo s?mb?t? noaptea ?i duminic? toat? ziua. O s? m? rog s? plou?… ?tii, o ploaie cu bulbuci ?i cu negur?, s? facem foc ?n gura cortului, tu s? fumezi, ursuz, ca pescarii ?i eu s?-?i fierb cafeaua.Se lansar? ?n dans ?mbr??i?a?i ?i ?nveseli?i. Erau la v?rsta c?nd triste?ea e o umbr? trec?toare ?i bucuria are numai ?nceput…Plec?nd de la ?Porumbelul de aur”, Radu Sterian apuc? ?n susul str?zii mari, pustie din pricina ploii, care umplea noaptea vast?. Ud, cu pielea furnicat?, ca ?i cum s-ar fi t?v?lit gol pe un covor de ace de pin, nu izbutea s? se scuture de senza?ia c? fusese pr?dat ?i izgonit. El se ?ndr?gostise de Maja fulger?tor, de ce, nu ?ezuse s? analizeze, Maja intrase pe nea?teptate ?n puntea lui de echilibru, ?i pierz?nd-o, tot at?t de nea?teptat, tr?ia o stare de umilin?? ?i zbucium nervos, ca-n prima zi de ?coal?, pe vremea r?zboiului, c?nd agentul sanitar ?i g?sise p?duchi ?n gulerul c?m??ii.—?Elev Sterian Radu, ?i strigase ?nv???torul, ai o mam? puturoas?. Urc? la catedr? s? vad? toat? clasa!?i el, costeliv, sub?ire, cu ochii bulbuca?i de spaim?, suise cele dou? trepte sp?late cu motorin?, ar?t?nd colegilor pieptul m?njit de agude ?n care inima b?tea s? se sparg?. C?ma?a-i c?zuse din m?ini, ?nv???torul o adun? mototol cu v?rful bastonului ?i i-o arunc? ?n bra?e.—?P?duchiosul ?ip? o feti?? din primele b?nci ?i ?ip?tul ei ?l n?uci.—?P?-du-chio-su, reluar? ?n cor copiii, b?t?nd tactul cu pumnii ?n tobele ghiozdanului.Strigau, chiuiau, trop?iau – a???a?i ?i ?nfierb?nta?i de lacrimile care-i curgeau ?iroaie pe obraji. Privea la ei cu groaz?, ?ncol?it ?i deodat? ?l trecu g?ndul c? agentul sanitar le va trimite etuva acas?. Iar ?n clipa urm?toare o ?i v?zu, uria??, cenu?ie ca omizile, tras? ?n curtea lor de caii prim?riei, auzi oameni ?ntreb?nd: ?de ce-i op?resc pe-alde Sterian?” ?i pe al?ii r?spunz?nd: ?p?i dac? i-au g?sit b?iatului p?duchi la ?coal?”, v?zu odaia lor despuiat?, lucrurile fierb?nd ?nchise sub lac?t, sim?i mirosul de op?real?, acru, gre?os, auzi bocetul mamei, cu inflexiuni pr?bu?ite ?i vru s? strige: ?domnule ?nv???tor, nu-l l?sa?i, domnule ?nv???tor”. Dar nu putu descle?ta f?lcile, ?i ?n?epeniser? ca moarte.—?P?-du-chio-su, urlau copiii.Lovit de strig?tele lor, d?du buzna pe u?? afar? ?i fugi acas?, s?rind peste garduri. Mama lipsea, era dus? cu ziua la cules de porumb, el ?nha?? a?ternutul de pe pat, hainele, ?tergarele din perete, le c?r? ?n groapa din fundul cur?ii ?i trase p?m?nt peste ele. Auzise c? p?duchii nu rezist? sub p?m?nt; c?nd termin?, lu? bidonul de gaz ?i-i a?tept? s? ias? la un cap?t al cuverturii l?sat descoperit.?n prima zi de ?coal? d?duse ?n friguri ?i boala ?l zg?l??ise patru ani.P?trunz?nd ?n apartamentul pe care-l ocupa cu George Miroslav la etajul ?nt?i al unei vile cu fa?a spre Dun?re, g?si un bilet, strecurat pe sub u??. Procurorul-?ef al ora?ului ?l ?ns?rcina s? deschid? o anchet? la ?ntreprinderea de prelucrarea lemnului unde se ?nt?mplase un accident de munc?. ??n dou? zile trebuie s? ?nf??i??m Regiunii de partid concluzia noastr?. Adun? date, pe c?t e posibil, chiat ?n noaptea asta”.Biletul picase bine. Radu schimb? costumul, ?mbr?c? mantaua de ploaie ?i plec? la spitalul de urgen??. Medicul de gard? nu-i d?du voie ?n?untru, ?i spuse c? b?tr?nul Fogoro?, cel care suferise accidentul, are o fractur? la baza craniului, vizitele la el sunt interzise, peste zi a le?inat de trei ori, cea mai mic? sfor?are poate s?-i fie fatal?.—?Am ?n?eles, doctore, zise Radu. D?-mi, te rog, adresa familiei lui Fogoro?.—?Vadului 16, ?n cartierul docurilor.Strada Vadului, pavat? cu bolovani de r?u, coboar? ?n pant? spre Dun?re. Sub ploaie, casele cu ?nf??i?are s?r?c?cioas?, sprijinindu-se una pe alta, p?reau un c?rd de b?bu?e ce se ?in de m?ini s? n-alunece ?n fluviul circulat de dou? reflectoare ale gr?nicerilor. Aceea pe care-o c?uta Radu avea intrarea umbrit? de doi pruni. Intr?nd, g?si ?n?untru vreo zece persoane, vecini, rude, cunoscu?i, veni?i s? depl?ng? ?mpreun? soarta b?tr?nului. Se a?teptase la aceasta, din experien?? ?tia c? nenorocirea ?i adun? pe oameni. Dar v?zu, cu mirare, c? era acolo ?i Iova-falitul. V?csuitorul sta pe un sc?unel ?i dezghioca p?st?i de maz?re ?ntr-un ciub?r. Cojile le arunca pe podele. L?ng? el, pe stinghia patului, cu picioarele sp?nzur?nd, suspina nevasta lui Fogoro?, gras?, cu c?rnurile rev?rsate. M?inile groase, cu pete cafenii, r?suceau ?n ne?tire un cap?t al broboadei, ?n timp ce ochii priveau ?njur, ?ndurera?i, stin?i de suferin??. T?ceau cu to?ii, ca ?i cum s-ar fi adunat la un loc s? asculte ploaia cum r?p?ia ?nd?r?tnic? pe acoperi?ul de tabl?.La apari?ia lui Radu Sterian, Iova obi?nuit s?-?i strige-n gura mare am?r?ciunea, ??i d?du drumul limbii:—?Jalea de la Vintileanca, tovar??e Sterian. Poftim ?i umple-?i ochii cu ea.—?Iova! ?l mustr? nevasta lui Fogoro?.—?E procuror, r?spunse Iova. Fogoro? ?mi era ca un frate, tovar??e Sterian. S? faci s? pl?ng? ?i pietrele pentru bunul meu prieten.—?Da, zise Radu, sunt delegat de procuratur? s? m? ocup cu cercetarea cauzelor care-au dus la accidentarea so?ului dumneavoastr?.—?La ce bun? ?ntreb? femeia obosit?. Moare. A c?zut de pe rampa de desc?rcare, jos a dat cu capu-n ciment, ?i l-a bu?it s?ngele ?i pe gur? ?i pe nas. Moare.—?Poate c? n-o s? moar?, s?ri Iova, ar??gos. Tu o ?ii una ?i bun? c? moare, dar poate c? el mai are multe zile de tr?it…—?Tot a?a ziceai ?i atunci c?nd l-a prins dezghe?ul pe Dun?re, de a trecut un munte de sloiuri peste el – ?i n-a murit.—?Acum moare.—?I-a murit moartea o dat?, e bun? moartea, scap? ?i a doua oar?. V? jur eu c? scap?.—?Doctorul spune c? sunt speran?e, min?i Radu.—?A?a, ?l ?ndemn? Iova, fa-i curaj.—?De, zise femeia, cu un s?mbure de n?dejde ?n glas, dac? spui dumneata c? a?a zic doctorii, poate c? scap?.—?Da, are un organism rezident.—?Vezi? se ?nfl?c?ra Iova. Omul, care e om, trebuie s? ?in? sus steagul n?dejdii. Fogoro?, seam?n? cu taric?-su. B?tr?nul era rujar, ?nc?rca gr?u pe vapoare ?i se descurca cu str?inii ?n lingva italian?. Grozav ce-l iubeau str?inii. C?nd ?i auzeai: senor Fogoro? ?n sus, senor Fogoro? ?n jos, senor ?i numai senor. Odat? a c?zut ?i senor Fogoro?. Sleise un butoi de bere bavarez? la Olympic ?i s-a suit ?ntr-o birj? s? se plimbe. L?ng? abator a lunecat din birj?, un picior i-a r?mas ag??at ?n scar?, dobitocul caftan de pe capr? n-a b?gat de seam? ?i l-a t?r?t pe senor Fogoro? prin ??r?n? de i-a jupuit sc?f?rlia ?i l-a l?sat f?r? l?n?. C?nd s-a adunat de pe jos, b?tr?nul era treaz, nem?ncat ?i avea chef s-o ia de la cap?t, micu?e turcoaice din Ada-Kaleh! Altul, ?n locul lui, ar fi ?ngro?at buzunarele popilor, el n-a avut nimic, a mai tr?it zece ani.—?Dar omul meu o s? moar?, relu? femeia cu glas de dobitoace.—?Ia mai taci! se r?sti Iova. De ce s? moar??!—?Au r?mas cheaguri de s?nge pe ciment, moare.—?Taci ?i nu mai pomeni de moarte. S? ne g?ndim cu to?ii c? o s? scape, ?i el o s? scape. A?a. ?i d?-i tovar??ului procuror date s?-i ia la refec pe-?ia de la ?ntreprindere, c? de aia a venit omul. F?-i albie de porci, stimate tovar??e Sterian, c? n-au balustrade la ramp? ?i se ascund dup? deget. Arat? h?rtia! porunci femeii.Ea se ridic? ?i scoase din cutia ceasului de?tept?tor un plic. Desfac?ndu-l, d?du la iveal? o copie a procesului-verbal de cercetarea cauzelor ce-au provocat accidentul: dou?zeci de r?nduri dactilografiate ?n care se punea totul pe seama unei ?nt?mpl?ri nefericite. ?Balustradele nu sunt absolut necesare, desc?rc?torii ?n?i?i n-au cerut niciodat? conducerii ?ntreprinderii s? fie instalate, ne pronun??m cu p?rere de r?u c? tovar??ului Fogoro? ?i lipsea sim?ul prevederii, fapt atestat prin aceea c? susnumitul se slujea rareori la lucru de cangea de ag??at bu?tenii”.Urma ?n ?ncheiere o fraz? complicat? ?n care se exprima regretul ?i a?a mai departe, iar dedesubt isc?liturile celor din comisie. ?n spa?iul rezervat pre?edintelui sta scris: inginer Maja Hermeziu.Radu Sterian p?li ?i privi fix la Iova.—?Ei? ?ntreb? Iova.—?H?rtia o re?in pentru dosar, r?spunse Radu, st?p?nindu-?i anevoie tremurul vocii.—?Dosar! strig? Iova. Se face dosar. A?adar, ?n l?turi de la osp??ul cu s?ngele prietenului meu, domnilor. Se face dosar…Din curtea lui Fogoro?, Radu Sterian cobor? pe o scar? veche, de lemn, alunecoas?, umbrit? de o perdea de ieder? ?n care fo?nea ploaia, la localurile ?n?irate ?n lungul falezei, s? ia ceva s? se ?nc?lzeasc?. Presentimentul de oarb? fatalitate din glasul nevestei lui Fogoro? ?l tulburase, st?rnindu-i o team? nel?murit?. Era ca ?i cum un c?ine s-ar fi ?inut dup? el, l?tr?nd jalnic a pustiu.?n trei din cele cinci restaurante din apropierea Dun?rii se dansa. Bubuitul tobelor r?bufnea afar?, mai departe, un marinar str?in ?i oferi spre v?nzare un cupon de stofa. Radu ?i arunc? o privire chir???. ?ntr-un bar, cu vreo dou?zeci de mese, unde mirosea puternic a iepuri angora uda?i de ploaie, ?ntrebat, osp?tarul ?i r?spunse c? nu se ?n?ela, ?ntr-adev?r miroase a iepuri uzi, chiria?ul care ocup? apartamentul de deasupra cre?te iepuri de cas? ?i-i ?ine ?n ni?te cu?ti cu acoperi?ul plat, ?n form? de teras?, pe balcon. ?i mai spuse c? dac? mirosul i se pare gre?os, s? coboare ?n ?nc?perea de la subsol, sunt ?i acolo c?teva mese.—?Mul?umesc, n-am de g?nd s? stau, ?i-n timp ce osp?tarul plec? s?-i aduc? un coniac, Radu intr? ?n cabina telefonic? ?i ceru spitalul de urgen??.—?Fogoro?, zise, v? rog, s?-mi spune?i cum se simte Fogoro??—?Sunte?i din partea familiei?—?Nu, de la procuratur?.—?A murit, r?spunse cu voce sc?zut? omul de la cap?tul cel?lalt al firului.Radu at?rn? receptorul cu mi?c?ri obosite. Moartea, chiar c?nd secer? departe de inima noastr?, ne pr?vale ?n suflet triste?e, comp?timire ?i o umbr? de spaim?.Se ?ntoarse la mas? ?i d?du coniacul pe g?t dintr-o singur? ?nghi?itur?. Mirosul de iepuri disp?ru pentru o clip?. ?A murit”, repet? Radu ?n g?nd vorbele celui de la spital ?i-?i d?du seama c? ideea aceasta se statornicise ?n el c?nd se afla ?nc? ?n casa lui Fogoro?.—?Mai dori?i unul? se auzi vocea osp?tarului.—?Nu, zise Radu ?i se ?ntreb? cum o fi ar?tat Fogoro? pe c?nd tr?ia? ?Poate sem?na cu nevast?-sa, se spune c? doi oameni care stau timp ?ndelungat ?mpreun?, sf?r?esc prin a sem?na foarte mult unul cu altul”. Totu?i nu ?i-l putu ?nchipui, a?a cum nu ?i-l putea ?nchipui pe taic?-su, mort cu c?teva luni ?nainte de a se na?te ?i el, de la care p?strau ?n cas? o singur? fotografie ?nf??i??nd un copil ?ntr-o c?me?u?? p?n? la genunchi. Niciodat? nu putuse s? cread?, privind fotografia, c? el era copilul celuilalt copil cu c?me?u?? ?i cu p?rul zburlit.Alung? aceste g?nduri, moartea lui Fogoro? agrava importan?a anchetei pe care fusese numit s-o conduc?. ?i p?rea r?u c? procuratura ?l delegase pe el, se g?ndea ?ngrijorat c? Maja ?i George vor spune c? s-a v?r?t ?n povestea asta ca s?-?i r?sbune dragostea ne?mp?rt??it?. C?ci ??i d?duse seama din primul moment – ?i trei dintre b?rba?ii ?nt?lni?i ?n casa lui Fogoro?, lucr?tori ?i ei la ?ntreprinderea de prelucrare a lemnului, ?i confirmaser? p?rerea – comisia prezidat? de Maja, ca s? acopere proasta organizare a serviciului de asigurarea securit??ii muncii, aruncase toat? vina ?n c?rca lui Fogoro?: ?Moare? S?-i fie ??r?na u?oar?! ?ntreprinderea nu se socote?te angajat? cu nimic, trebuia Fogoro? ?la s? holbese ochii!”.M?cinat de g?nduri contradictorii – ??i zicea c? Maja, poate n-o fi luat parte cu bun? ?tiin?? la ?n?el?ciune, c? va fi f?cut totul din convingerea c? Fogoro? e cu adev?rat singurul vinovat de moartea lui – Radu se ?ntoarse acas? ?i intr? pe din dos, ca s? evite o discu?ie nepl?cut? cu George. Ajuns ?n odaia lui, v?zu c? precau?iunea fusese zadarnic?. U?a dinspre ?nc?perea al?turat? era deschis? ?i o d?r? de lumin? albicioas?, cret? ?i h?rtie de ?ipl? – nu te-ai fi mirat s-o auzi sc?r??ind la cea dint?i mi?care – s?lta peste prag, ating?nd marginea covorului. Radu se opri ?i a?tept? vorba lui George. Nimic. Dincolo, aplecat peste birou, George cerceta atent o bisericu?? de sare, ?nchis? ?ntre zidurile masive, tot de sare ?i ele, pe care o g?sise cantaragiul de la depozit ?n transportul de la T?rgu-Ocna ?i i-o d?ruise. Dalta o m?nuise un me?ter priceput ?i mig?los. Arcada de la intrare, de care sp?nzura un clopo?el rotund, cu limba c?t un ac de cravat?, se sprijinea de doi st?lpi ?ncrusta?i, cu vini?oare ?nchise de nisip. Pronaosul, lat de-o palm?, ar?ta ferestre ?nalte, cu glastre de flori pe prichici. ?n?untru, ?n strane, opt b?tr?ni ascultau cuv?ntul preotului suit ?n amvon. C?tre fund, dasc?lul, ?ngenunchiat l?ng? un butoi scotea vin din c?delni??. Tot acolo, deasupra altarului, Maica Domnului, t?n?r?, plin? de nuri, cu basma ?nnodat? sub b?rbie, ca fetele de la ?ar?, ?l sorbea din ochi pe b?iatul s?ltat ?n v?rful picioarelor ca s? aprind? lum?n?rile ?n sfe?nic. ?tiindu-se privit, acesta z?mbea ?n col?ul buzelor, parc-ar fi spus: E-hei, ce poam?-mi e?ti, leicu?? M?rie ?i sf?nt? fecioar?! ?n fiecare muc de lum?nare p?lp?iau, reflectate ?n milioane de cristale ale pere?ilor, bobite de cuar?. Detaliile umore?ti fiind cele mai pronun?ate, l?sau impresia c? cel ce lucrase bisericu?a ??i b?tuse joc de cele sfinte.—?To?i ??tia sunt be?i, spuse George, ridic?nd ochii spre u??. Date mai aproape ?i prive?te-i.Radu trecu pragul. Fa?a lui ascu?it?, osoas? era ?ntunecat? de oboseal?.—?Sunt be?i turt?, relu? George. Popa parc? s-a?ine s? joace ??ig?neasca”, iar sfintei Maria numai la fum de t?m?ie nu-i umbl? mintea. Cred c? era beat ?i ocna?ul care a lucrat-o ?i a azv?rlit-o, ca un capsoman, la un loc cu alte mii de bolovani.—?De ce… ocna?ul? ?ntreb? Radu. Ocnarul.—?Care-i deosebirea?—?Sarea o taie ocnarii, care-s mineri ca to?i minerii.—?Eu g?ndeam c? numai ?ia cu ghiuleaua la picior. George ??i aprinse o ?igar?.—??mi pare r?u de ceea ce s-a ?nt?mplat cu noi doi, spuse el. Dac?-?i face bine, po?i s? m? ?njuri.—?N-am avut timp s? m? g?ndesc la noi doi, zise Radu, am fost ?ntr-o anchet?. Un prieten de-al lui Iova, Fogoro?, a suferit un accident.—?Fogoro?? ?l cunosc bine. A fost scafandru cincisprezece ani, a lucrat ?mpreun? cu tata. Acum e pensionar ?i mai c??tig? ceva cu desc?rcatul bu?tenilor, mi se pare. Am aranjat cu el s?-mi v?nd? o lantern? magic?, s? fac proiec?ii.—?N-o s?-?i mai v?nd? nimic. Azi-diminea?? a c?zut de pe rampa de desc?rcare, ?i-a fracturat baza craniului, iar acum o or? a murit.George ?l privi ?nfiorat. ?Nu face s?-i spun de Maja”, hot?r? Radu, impresionat de durerea ?ntip?rit? pe fa?a lui George – ?i nu-i spuse nimic.A doua zi diminea?a, Radu merse la ?ntreprinderea de prelucrarea lemnului ?i constat?, cercet?nd locul accidentului, c? doi metri de balustrad? solid? de-o parte ?i de alta a rampei de desc?rcare ar fi f?cut imposibil? c?derea lui Fogoro?. Dar membrii comisiei de anchet? -Maja, lipsi, plecase ?n ora?, ?n ciuda dispozi?iei dat? de el prin telefon ca niciun om din comisie s? nu p?r?seasc? ?ntreprinderea – ?i inginerul Dranov, ?eful serviciului de asigurarea protec?iei muncii, un tip m?run?el, ?ndesat, cu pielea lucioas?, sem?n?nd cu un bu?tean dat la rindea ?i apoi lustruit, sus?inur?, ca ?n procesul-verbal ?ncheiat cu o zi ?nainte, c? Fogoro? era victima neaten?iei sale.Cu o or? ?nainte de amiaz? porni spre procuratur?, convins ca moartea lui Fogoro? se datora neglijen?ei lui Dranov. Un singur lucru r?m?nea de clarificat, ?n toat? povestea: dac? Maja ?l acoperise pe Dranov cu bun? ?tiin?? ?i de ce??n drum se ab?tu spre strada Vadului, la familia lui Fogoro?. Mai bine zis, se pomeni acolo, purtat de dorin?a ciudat?, ascuns? ?n el ca a doua fiin??, de a ?ti cum ar?ta, chiar mort, acest Fogoro? c?ruia trebuia s?-i fac? dreptate. G?si la poart? o f??ie de p?nz? neagr? ?i casa cufundat? ?ntr-o lini?te m?hnit?. Plasele de s?rm? ce ?mprejmuiau gr?dini?a fuseser? scoase, s? nu ?ncurce locul, ?n curte un t?mplar cioplea cu tesla lemnul de cruce. Cinci copii sui?i pe scara magaziei urm?reau cu vie curiozitate u?a od?ii prin care disp?reau femeile venite s? aprind? lum?n?ri la c?p?t?iul mortului. Fuseser? alunga?i de l?ng? prag ?i acum iscodeau de la distan?? forfota b?bu?elor evlavioase ?i truda lui Iova-falitul pus s? piseze gr?u pentru coliv?, ?ntr-o piu?.Radu p?trunse ?n cas?, ?nso?it de Iova, care mirosea a gr?u ca un ??ran ?ntors de la coas?. ?n t?cerea od?ii, ?ntrerupt? de c?te un suspin, de un t?r?it de pa?i sau un fo?net de rochie, mirosul de gr?u, r?sp?ndit de Iova, i se p?ru lui Radu nefiresc, dintr-o alt? lume, cum dintr-o alt? lume p?rea ?i cerul ?mprosp?tat de ploaie care cobora ca o lespede albastr? ?n pragul u?ii.Fl?c?rile lum?n?rilor ?nchipuiau fantasme pe pere?i ?i Radu clipi repede, de c?teva ori, ca s?-?i obi?nuiasc? ochii cu p?lp?irea lor. Apoi ??i ?ndrept? privirile spre masa lung? din mijlocul ?nc?perii, dar nu-l v?zu pe Fogoro?: sicriul avea capacul ?intuit. ?Pesemne c? se desfigurase complet”, se g?ndi ?i-i p?ru r?u c? Fogoro? r?m?nea pentru el un simplu nume: Ion Fogoro? num?rul de dosar X. Numele poart? imprimat? pecetea omului – rostit, treze?te amintirea celui ce a fost odat? – numele lui Fogoro? era sortit s? trezeasc? ?n imagina?ia lui doar un dosar de c?teva file ?i at?ta tot.Fumul lum?n?rilor, f?c?nd aerul ?n?bu?itor, Iova se strecur? afar?. Radu d?du s?-l urmeze, dar, rotindu-?i ochii prin odaie, descoperi, de partea cealalt? a sicriului, l?ng? o femeie m?tah?loas? care leg?na pe genunchi o feti?? adormit?, pe George ?i pe Maja ?i ?ncremeni locului. De George nu se mir? c?-l vedea aici, Fogoro? fusese prieten cu taic?-su, dar ce c?uta Maja? ?i salut?, ?nclin?nd u?or capul. Speriat? Maja se adun? ?n um?rul lui George. Radu avu impresia c? toat? fiin?a ei se concentrase ?n ochii mari, alba?tri, de o ad?ncime stranie. P?rul vioriu, piept?nat s?-i acopere urechile, lucea ?ntunecat. ?n atmosfera aceea, dominat? de t?cere ?i triste?e, frumuse?ea Majei ?l tulbur? pe Radu, ?ntocmai ca mirosul gr?ului r?sp?ndit de Iova. Mirosul de gr?u st?rnise ?n el amintirea c?mpiei, prezen?a Majei, str?ns? ?n um?rul lui George, ?l descump?ni, uit? unde se afl? ?i fa?a osoas? i de destinse ?ntr-un z?mbet cald. ?n clipa aceea, Maja avu credin?a c? Radu va striga: ?Maja, dragostea mea!” ?i se lipi ?nfrico?at? cu spatele de perete.Dar un hohot de pl?ns umplu deodat? odaia ?i Radu se dezmetici. Pl?ngea nevasta lui Fogoro?, cu obrazul aplecat pe sicriu ?i cu m?inile pline de pete cafenii, ?ncle?tate pe col?ul mesei. Radu plec? fruntea, n?ucit, ?i v?zu c? femeia se pr?v?lise ?n genunchi pe podea ?i-?i spunea jalea cu vorbe ne?n?elese, iar pl?nsul ei nu mai sem?na a pl?ns, era ca un c?ntec al durerii, cople?itor ?i larg. P?rul sur, despletit, p?r rar de femeie b?tr?n?, ?i c?dea pe fa?? ?i pe bra?ele at?rnate de co?ciugul ?intuit. Radu ??i aminti c? ?n seara trecut?, nevasta luiFogoro? ?i spusese c? ?n tinere?e a fost slujnic? ?n casa unui profesor unde era pus? s?-?i dea pe cap, ?n fiecare zi, cu un strat de coc?, s? nu-i cad? vreun fir de p?r ?n oalele cu m?ncare – ?i se cutremur?. Iar c?nd ridic? din nou privirile spre Maja, ea nu mai deslu?i ?n ochii lui acea pornire nebuneasc? ce o ?nfrico?ase.Sf?r?it? de suferin??, femeia lui Fogoro? se pr?bu?i pe podele ?i George se repezi s-o ridice ?i s-o scoat? ?n curte, s? se lini?teasc?. ?n ?nv?lm??eala ce se isc?, Maja se apropie de Radu. Se privir? ?n t?cere, apoi Maja ?l chem? ?ncet.—?Radule…—?Pentru ce ai venit aici? o ?ntreb? el.—?George m-a adus. Nu trebuie s?-i spui nimic despre procesul-verbal pe care l-ai re?inut pentru dosar.—?N-o s?-i spun niciodat?, dac? vrei.—?Mul?umesc. ?i s? nu fii sup?rat c? nu te-am a?teptat la fabric?.—?I-am spus lui Dranov s? nu plece nimeni, credeam c-a uitatDranov s?-?i spun?.—?Dranov ne-a anun?at pe to?i, dar eu n-am vrut s? discut?m acolo. Vino disear? la noi acas?. Te a?tept disear? la noi.—?Bine, disear? voi fi la tine, cu George. Cred c? pot s? vin ?i cu George.—?Vino ?i cu George. O s? mai chem pe cineva care s? se ocupe de el, s? putem discuta ?n lini?te numai noi doi.—?Dranov ?la al vostru, zise Radu, g?nde?te c? fiecare procuror poart? ?n buzunare o pereche de c?tu?e.—??i e fric?.—??i ?ie ?i-e fric?, zise Radu, privind-o drept ?n ochi. Frica te-a adus aici, la Fogoro?.Ea nu r?spunse.—??i-e fric? ?i de mine, zise Radu. Ast?zi ?i-e fric? de toat? lumea, ?ncheie el ?i p?r?si casa.Maja ocupa parterul unei vile situate ?n nordul ora?ului, ?n cel mai lini?tit cartier. Trei cai?i, un v:9in ?i un p?r de crengile c?ruia at?rna, prins ?n inele de alam?, un hamac, formau o mic? livad? care da locului un aer de rusticitate. ?n strad?, ?ntrec?nd cu mult nivelul frontonului, cre?tea un castan. Coroana lui bogat? ?inea ?n umbr? pl?cut? salonul cu tapete tutunii unde Maja, ?mbr?cat? ?ntr-o rochie de m?tase decoltat?, ce-i punea ?n valoare umerii p?rgui?i de soare, claviculele fine, ?oldurile unduioase ?i s?nii mici, pudici, ??i conduse vesel? musafirii ?i le f?cu cuno?tin?? cu o prieten? stenodactilografa care fuma, r?sturnat? ?ntr-un fotoliu, picior peste picior. O chema Virginia, avea p?rul auriu ca nisipul, l?sat pe spate, g?t lung, sub?ire, alb, ca o tulpin? de ciuperc? ?i un z?mbet continuu ?n ochii c?prii, rimela?i.—?Domnul Consul? ?ntreb? ea pe Maja, c?nd acesta i-l prezent? pe George Miroslav. Mi s-a vorbit de tine, ?i spuse lui George, re?in?ndu-i m?na ?ntr-ale ei mai mult dec?t se cuvenea. Ia loc l?ng? mine, vreau s? te privesc mai de aproape. Mutr? de copil, ochi de bebelu?, de unde ai f?cut rost de ei, mic? p?g?n?tate?—?Sunt de ?mprumut, r?spunse George amuzat, ?i-l ?ntreb? pe Radu din ochi ?ce p?rere ai de ea?”.Radu s?lt? din umeri. ?Naiba s-o ia, ?njur? el ?n g?nd, e ca un havuz din care ???nesc vorbe ?n loc de ap?”.—?Ce-i asta, p?g?n?tate? se revolt? Virginia, b?t?nd din picior. V? face?i semne peste capul meu?—??i ceream o ?igar?, zise Radu.—?Min?i, p?g?n?tate, dar te iert, ai buze sub?iri, tr?s?tura standard a b?ie?ilor care vor s? fie cineva.?Ai ghicit, g?ndi Radu, vreau s? fiu unul dintre cei care te v?d t?c?nd”.—?Ce be?i? ?ntreb? Maja.—?Eu prefer coniac ?ndoit cu ap?. ?i un pi?cot, r?spunse Virginia.—?Voi? se ?ntoarse Maja spre b?ie?i.—?Coniac.Maja disp?ru al?turi ?n bibliotec?, l?s?nd u?a deschis?. Radu, instalat ?ntr-un fotoliu de piele dintr-o garnitur? de ?ase buc??i, dispuse asimetric ?n jum?tate de salon, o v?zu pe Maja cum deschide u?ile unui mic bar portativ, ?n form? de romb cu capete retezate, c?ptu?it cu oglinzi. ?nainte de a scoate sticla, Maja se privi fugar ?n oglind? ?i-?i aranja un c?rlion? la t?mpl?. Radu se g?ndi c? ?n seara aceea, Maja pentru el se g?tise, ?i avu un sentiment de am?r?ciune ?i bucurie totodat?. Se l?s? apoi pe sp?tarul fotoliului, cuprinz?nd ?ntr-o singur? privire rafturile de c?r?i, volume elegant legate, cu cotoare aurite – un col? de birou masiv, r?d?cin? de nuc, luminat de trei veioze cu picior ?nalt, ca ni?te arbu?ti incendia?i, plafonul cu scene de iad, ?arjate, ?i ?emineul cu gr?tar ?i frig?rui false – ?i i se p?ru c? ?n confortul acesta lasciv, Maja nu mai sem?na cu Maja de pe plaj?. ?Maja!” vru s-o strige, dar Maja ie?i din c?mpul lui vizual, l?na covorului ap?sat? de pa?ii ei se ridica u?or, ca ierburile prin care a trecut o vulpe.—?Pag?n?tate, o auzi pe Virginia, d?-te mai aproape s-ascul?i una nostim? de tot. Uite, cum m? prive?te, ?l lu? de martor pe George, parc? m-ar fi prins la furat. Voi ?l ?ti?i pe Hermeziu? reveni la povestire. Specialist str?lucit, om cu influen??, ?n fine un tip mare ?n meseria lui, c??tig? mult ?i e-n stare s-o poleiasc? pe Maja cu aur, dar tr?nte?te c?te una de r?m?i bu?be. Asear? credeam c? plesnesc de r?s. Pe la un?pe jum?tate sun? telefonul. Hermeziu sta aici unde stau ?i ei. Eu ?i pileam unghiile Majei – patru ore am a?teptat-o s? vin?, mic? pag?n?tate! ?l amenin?? pe George – c?nd sun? telefonul. Hermeziu, apuc? aparatul ?i i-l trece Majei: ?Vorbe?te, feti?o, a?a-i spune el: feti?o. Hallo… hallo… Mov-cardinal? Mi-ai g?sit o stofa mov-cardinal? George, dragul meu, e?ti cel mai dulce b?iat”. ?i firul, s? vede?i c? de-aici ?ncepe chestia cu dr?gu??, trece peste pieptul lui Hermeziu. Vorbea cu tine, ?i firul peste pieptul lui Hermeziu, era o nebunie s? vezi ce mutr? f?cuse Hermeziu. Z?p?cita de Maja, fericit? c-o s? aib? o rochie mov-cardinal, s?rea ?ntr-un picior: mov-cardinal… mov-cardinal, o s?-mi fac o rochie mov-cardinal. Apoi: pa ?i pusi, ?i se termin? povestea. S-o crede?i voi c? se termin?. Mai e ?i Hermeziu. Hermeziu se uit? lung la Maja, se uit? la firul de pe piept ?i: ?Mov-cardinal, feti?o, ?mi aminte?te de epidemia de pojar din copil?rie”. Am crezut c? le?in de r?s.Efectul scontat de Virginia fu contrar a?tept?rilor ei. Istorisirea ?l f?cu pe George s? ro?easc? p?n? ?n albul ochilor. Scoase s?-?i aprind? o ?igar? ?i scutur? evident, cu gesturi repezite, bricheta care se ?nc?p???na s? nu ia foc. Radu, cuib?rit ?n fotoliu, t?cea, st?njenit. Privirile lui se plimbar? de la telefonul ascuns ?ntr-o ni?? din perete, c?ptu?it? cu scoar?e de copac spre a sugera imaginea unei scorburi, la chipul lui George, r?v??it de indignare, ?i la al Virginiei, care exprima mirare groteasc?.Ap?ru Maja cu o tav? ?n m?ini ?i to?i trei r?suflar? u?ura?i. Coniacul, vechi, tare, luneca ?n stomac ca o d?r? de foc. George refuz? s? bea al doilea p?h?rel.—?Nu-?i prie?te alcoolul, p?g?n?tate? ?ntreb? Virginia. ?i eu sunt la fel, dou? pic?turi de rachiu m? dau gata.—?M? simt r?u ?n seara asta, se explic? George c?tre Maja. Hai s? ie?im s? ne plimb?m pu?in.Ie?ir?. La prima r?scruce de str?zi ?nt?lnir? dou? birje. George urc? ?n prima ?i-i ?ntinse m?na Majei s-o aduc? l?ng? el, dar Maja i-o trecu pe Virginia ?i ea se sui cu Radu ?n birja a doua.Str?b?tur? ?n trapul cailor strada pr?foas? din apropierea caz?rmilor unui regiment de artilerie – gorni?tii sunau stingerea, la por?i se schimbau sentinelele – ?i ie?ir? ?n ?oseaua ce duce la abator. ?Gonim pe drumul b?tr?nului rujar Fogoro?”, se g?ndi Radu ?i se ?ntoarse spre Maja ca s?-i spun? de rujarul Fogoro?. ?n b?taia lunii cu luciri de bronz, ochii Majei sc?nteiau ?nv?p?ia?i ?i el uit? ce voise s?-i spun?. Nu mai ?tiu ?n clipa aceea dec?t c? Maja e al?turi de el, sub cupeaua de catifea, roas? de prea mult periat, cu el ?i nu cu George – ?i se sim?i cuprins de un sentiment de bucurie a????toare. Iar salc?mii ?i casele, uruitul ro?ilor, v?ntul dinspre Dun?re, cu miros de n?mol ?i luna suind printre nori ?nfiripar?, laolalt? cu g?ndurile lui, un c?ntec de iubire pentru Maja. ?n fa?? drumul e f?r? sf?r?it, din var? vor intra ?n iarn?, vor scoate caii de la tr?sur?, ?i vor ?nh?ma la sanie ?i vor zbura prin ninsoare peste Dun?rea ?nghe?at?, peste c?mpii ?i mai departe, dincolo de zare, spre nem?rginire.—?Maja! rosti el tulburat, ?i vru s-o ?mbr??i?eze.Dar Maja se feri ?i fa?a lui Radu se schimb? ?ntr-o schim? de durere.—?Nu te iubesc, Radule, zise Maja.?n clipa aceea tr?sura se opri brusc ?i Radu alunec? ?n fa??; erau la poarta veche a ora?ului ?i drumul se ?nfunda.—?M?n?! strig? Radu, s?rind ?n picioare, zg?l??indu-l pe birjar.—??nainte nu mai e voie, r?spunse omul. E un ?antier, au pus barier?. Dac? vre?i o fac la dreapta, pe hipodromul de ?ncercate… ?i, t?ind-o prin ?an?, b?g? tr?sura pe hipodrom unde d?du drumul cailor s? alerge din toate puterile.—?Nu te iubesc, repet? Maja. Tu poate te-ai a?teptat la altceva ?n seara aceasta, dar eu te-am chemat s?-?i spun de Dranov.—?Dranov e vinovat de moartea lui Fogoro?.—?Este, recunoscu Maja, ?i eu am min?it, ca el s? scape, dar acum ?tiu c? n-o s?-l mai scape nimeni. Noi doi am fost colegi ?i eram cei mai s?raci din grup?. Am min?it, fiindc? era cel mai s?rac din grup?.—?Ai min?it ?i adineauri, Maja. Spune-mi c? ai min?it ?i c? m? iube?ti.Se postase ?n picioare, cu spatele la birjar ?i se ?inea str?ns de m?nerele de care at?rnau felinarele sclipind s?ngeriu.—?Spune! ceru el ?nc? o dat?.Dar Maja t?cu, ?i-n clipa urm?toare, de pe ?osea, George ?i Virginia v?zur? cu groaz? c? tr?sura care gonea ?n cerc pe pista de zgur? se cl?tin?, gata s? se r?stoarne. Caii galopau din ce ?n ce mai ?nte?it, ro?ile st?rneau ?n pietri? un ?uier aspru ca o ploaie deas? de m?z?riche. Felinarele nu mai ardeau, se sp?rseser?.—?Or s?-?i fr?ng? g?tul, spuse George ?nfrico?at, dar birjarul care-l purtase pe el ?i pe Virginia ?i alung? teama, anun??ndu-i c? tovar??ul s?u fusese jocheu ?n forma?iunea lui Cerkasov – diavolul ro?u.—?Are m?ini de aur, s-au jucat parale grele pe m?na lui. Tr?sura cu Radu ?i Maja trecu ca o n?luc? pe l?ng? ei, l?s?nd ?n urm? miros de ulei de la felinarele sparte. Radu, tot ?n picioare, avea fa?a ca de cear? ?n lumina lunii. La cap?tul a dou? ture se plec? spre Maja, cu vocea tremur?nd.—?Spune-mi c-ai min?it, Maja.Maja, cople?it? de spaim?, r?spunse cu aceea?i scuturare a capului, ?i Radu sim?i o durere acut? ?n tot corpul. Era ca ?i cum ar fi alunecat din tr?sur?, r?m?n?nd cu piciorul ag??at ?n scar? ?i tr?sura ?l t?ra prin bolovani, cum se petrecuse odinioar?, ?n aceste locuri, cu b?tr?nul rujar Fogoro?.Noaptea t?rziu, Radu Sterian ?ncheie dosarul privitor la moartea lui Fogoro?. ?Cerem Tribunalului popular din ora?ul G. Punerea sub acuzare a inginerului Dranov pentru neglijen?? ?n serviciu care a dus la accidentarea ?i moartea desc?rc?torului Fogoro?. Procesul-verbal ?ntocmit de comisia de anchet? numit? de ?ntreprindere, cuprinz?nd m?rturii eronate, nu poate fi admis ca prob? ?n ap?rarea acuzatului”.Duminic?, la ora ?apte seara, peste trei zile de la aceste ?nt?mpl?ri, Radu bea vermut pe terasa ?Porumbelul de aur”, cu George, cu Maja ?i cu Iova-falitul. Sear? de august, uscat?, ?n jur zumz?iau roiuri cenu?ii de ??n?ari. Dup? amiaz?, Iova fusese la meciul de fotbal ?i repeta, cu voce r?gu?it?, ?ncuraj?rile pe care le strigase juc?torilor echipei din localitate.—?Andiamo, tripleta! striga Iova. Ap?rarea – fii jandarm! Andiamo, furia latina… Penalty… pe-nal-ty, kick. Arbitrul ne-a acordat un penalty, lovitur? pe care nici Richardo Zamora, cel mai vestit goal-keeper din lume, nu se credea capabil s-o apere, dar ai no?tri au tras pe l?ng? poart?. N-avem fotbal, stimate Radu Sterian… E-hei, pani-prin?es?, se ?ntoarse spre Maja, ?i s-a jucat odat? fotbal ?i pe la noi. La turneele pascale, dormeam cu coteii sub tribun?. C?pitanii alegeau terenul, ciocnind ou? ro?ii: Christos a ?nviat – ?i pe urm?, pofti?i ?i privi?i-ne, doamnelor ?i domnilor. Rom?nia, la fel ca Italia, era ?furia latina”, de frica ei tremurau ?i campionii lumii. Merge?i acum la stadion, domni?? caucazian?, ?il calcio” se joac? cu picioarele legate, v-o spune Iova, nume bogat, Io-va, Glie-?iparul care n-ai ochi s? m? vezi, a?a cum se cheam? ?i cel mai m?nos dintre cele patruzeci ?i opt de state ale Americii de Nord, se scrie Iowa, dar se cite?te A-io-ua. Paharul meu – ?i un p?m?tuf pentru domni?a caucazian? s? se apere de ??n?ari. Iubi?i, pani-prin?es?, citesc ?n ochii domnului Consul c? ve?i pleca am?ndoi cur?nd ?n c?l?torie de nunt?. Nu alege?i Nordul, z?pezile ?ntunec? dragostea. Nordul! Ce s? g?si?i ?n Nord? ?ase luni din an, iarna se c??ele?te cu prim?vara ?i nu ajung s? se dovedeasc? una pe alta. E drept, sunt c?rciumioare cu ?igani care c?nt? de inim? albastr? ?i de cu?it – ?of, odorule amar” – ?ns? dragostea se cere ?ncercat? o sut? de nop?i sub z?ri calde. Spune?i – ?i v? voi duce la leag?nul iubirii, sub soarele de miaz?zi, unde se c?l?toresc at?t de multe p?s?ri ?nc?t st?rnesc furtuni de par? cu b?taia aripilor. Privi?i cum se apleac? stuful urm?nd ocolirile zborului lor. E furtun?, dar nu v? teme?i de ea: au st?rnit-o p?s?rilor de la miaz?zi. Dac? ve?i avea un copil, domni?? caucazian?, ?nv??a?i-l s? iubeasc? pas?rea bate-v?nt. E pas?rea care nu coboar? pe p?m?nt niciodat?. De la na?tere ?i p?n? la moarte tr?ie?te ?n v?zduh. Doarme zbur?nd ?i coboar? numai c?nd o fulger? moartea. R?mele nu pot s-o sufere ?i se zv?rcolesc de bucurie, spurc?ciunile, c?nd ea se pr?bu?e?te cu aripile ?nghe?ate. S? v? fie dragostea ca pas?rea bate-v?nt, domnule Consul, ?i atunci pe unde ve?i p??i, vor ???ni izvoarele. O sut? de nop?i e un fleac sau o ve?nicie.—?Du-ne, Iova, spuse Maja, ?i privi, ?nc?ntat?, spre George.—?A-io-ua! rectific? Iova-falitul ?i disp?ru.Dezbaterile ?n procesul Dranov dezv?luir? ?i vinov??ia Majei. Sesizat, procurorul-?ef propuse mutarea disciplinar? a lui Radu Sterian ?ntr-un raion de munte.VAR? BUIMAC?—?Ce buim?ceal?, Doamne! spuse baba Anica, dar George, ?mping?nd strachina din care m?ncase tocan?, se ?mpotrivi:—?Nu, nu a?a. Altfel m-ai ?nv??at s? zic: ?O, ce var? buimac?, ?n vara asta mi-a zburat coco?ul ?n lun?!”.—?Atunci z?ceai de g?lci, era altceva. Acum dac-am zis, am zis de furtuna asta cu c?ldur?.Scund?, scobit? de v?rsat, baba Anica avea optzeci de ani ?i era slab? ca h?rtia, c?ra ap? mor?ilor de slab? ce era.—?Vrei s? m? ?n?eli, bab? Anico, spuse George, ?i ?n aceea?i clip? c?mpia f?r? margini disp?ru, drumul cu plopi se topi ?n ierburi, lini?tea ?i lumina albastr? se str?nser? ?ntre hotare ?i veni o noapte ad?nc?, cu ploaie.Dar nu ploua ?n c?mpie, ploua ?n mun?i, iar vuietul ploii, str?in ?i parc? de pierzanie a unor lumi ascunse ?i nedeslu?ite, scurgerea aceea ?mperecheat?, de v?nt ?i de ape, ap?sa ?n s?ngele oricui ?i sim?eai cum ?n g?nduri ??i pl?nge cineva ?i se vait?.—?Plou? la munte s? creasc? pietrele ?i pe noi iar nu ne atinge, iar ne ocole?te, zise baba Anica. Totdeauna plou? mai departe de noi.Fulgere se izbir? ?n fereastra c?rpit? cu ardezie, se zb?tur? halucinant ?i murir? izbite de-un tunet care se pr?bu?i ?n groapa nop?ii.—?De ce mi-ai pus din nou pelin sub pern?? se pl?nse b?iatul. M? ame?e?te.—?Pelinul gone?te puricii, r?spunse baba Anica, ?i ?ndrept? ?mpletitura de spice de orz din col?ul icoanelor.Boneta de noapte cu ciucure de l?n? ?i c?zuse pe leg?tura de c?nep? de l?ng? pat, vru s-o ridice, un junghi ?i retez? r?suflarea ?n co?ul pieptului ?i se lungi, sau mai bine zis c?zu al?turi de George. P?rul ei alb ?i rar atinse um?rul gol al b?iatului, ?i acesta se trase c?tre perete. ?Ur?t? e b?tr?ne?ea! ??i zise baba Anica. Am p?r aspru, p?r de iele, numai moartea ??i mai trece de?tele prin el”.Respir?nd greu, ?i spuse lui George:—?E?ti gras, George. Ai din?i s?n?to?i, rupi cu ei lacom cum rupe c?inele ?i te-ai ?ngr??at ca un cuc dup? S?npetru.—?Dup? S?npetru, cucii nu mai c?nt? ?i de-aia se-ngra??. Mama zice…—?M?-ta e o putoare…—?Bab? Anic?! r?sun? din tind? vocea lui Mihai Droc. De ce umbli s? i-l faci du?man Aureliei pe b?iat? E fii-ta ?i a?a ai crescut-o. Nu s-a apropiat niciodat? de mine fierbinte, rece ca bruma a intrat sub plapuma mea totdeauna. M-a?i min?it, ne-am de cutre ce sunte?i!—?Aude copilul, Mihai, zise cu imputare baba Anica.O lic?rire de lumin? searb?d?, ?nso?it? de un sc?r??it de fier ruginit care-?i roade nervii. Din prag se rostogoli, g?f?it?, vocea lui Mihai Droc:—?Ce-ai auzit, George? Spune, s? ?tiu ?i eu ce-ai auzit!—?Baba Anica e bolnav? ?i vorbe?te g?j?it, r?spunse b?iatul.—?Pl?te?te pentru optzeci de ani. Fiecare ne d?m birul c?nd ne vine r?ndul—?Eu o s? tr?iesc mai mult dec?t voi to?i, pentru c? am ?n palm? dou? fulgere. Mi-am plimbat m?inile pe dou? piersici desc?ntate de baba Anica ?i pot s?-l fulger pe cine vreau eu.—?Da, alte prostii! zise Mihai Droc, ?i se a?ez? pe prag. Luna sc?pat? printre nori ??i rupea coarnele ?n fereastr?.Mihai Droc se adunase l?ng? tocul u?ii ca o gr?mad? compact? de umbre. Deasupra lui, spre tavan, ?i dincolo de geamuri, spre c?mpie, ?ntunericul se lichefia, transform?ndu-se ?ntr-o coc? l?ptoas?, cu spum? verde, c?nd sforile de foc, juc?nd peste mun?i, r?deau cu v?rfuri de ghear? ?i c?mpia.T?ceau. George, nesim?it de nimeni, scotea smocul de pelin de sub pern?, ca s?-l arunce pe podele. Mihai Droc, sufl?nd ?uier?tor pe o singur? nar? – ?n cealalt? ?ndesase un fir de sp?nz ?nvelit ?n dou? foi de leu?tean, ca s?-i r?coreasc? creierul ?nfierb?ntat – r?sucea cap?tul curelei ?ntre buricele de?telor – ?n spinare sim?ea r?coarea a opt capace de la sticlele de bere, pe care George le b?tuse ?n cuie pe sc?ndur? – iar baba Anica ?mpietrise cu genunchii pu?in ?ndoi?i, pozi?ie ce-i u?ura c?t de c?t usturimea pornind de la linguric? ?i p?trunz?nd, rea, ?ntre coaste.?n odaie mirosea a tinctur? de iod, a coaj? de m?m?lig? ars? ?i a miri?te. Orzul de la icoan? fusese secerat laolalt? cu multe fire de mohor. Cerul se ?nseninase, pentru c? ?n curbura de sus a ferestrei, pe dinafar?, se vedea at?rn?nd, rotund, un cuib de r?ndunic?. La dou? ?chioape de el, sp?nzura un fier?str?u de m?n?.Baba Anica vorbi cea dint?i.—?Totdeauna, zise ea, m-am g?ndit c? o s? mor de dropie. Dar nu e niciodat? cum te a?tep?i.—?De dropie mor numai ?ia care au b?ut mult la via?a lor. Li se umfl? ficatul ?i le cre?te ap? ?n burt?. Tu n-ai b?ut.—?N-am b?ut, dar am m?ncat de firupt. ?i la noi plou? rar. Trebuia s? ?in toate posturile. C?nd mori de dropie, lumea nu te uit? repede, te c?ineaz?.Pe masa din col? sun? ceasul de?tept?tor. Era ascuns sub un ?tergar de tort ?i suna ?n?bu?it. Parc? se b?teau ni?te l?custe pe o lam? de sticl?.—?E ora zece, bab? Anico ?i tot n-a venit. A?tept de c?nd a asfin?it soarele ?i pun ceasul s? sune din or? ?n or?. Tu ai ?tiut ce face.—??i tu ai ?tiut, Mihai Droc, r?spunse b?tr?na. Nu se poate s? nu fi ?n?eles nimica. Ar trebui s? fii prost, ?i tu nu e?ti deloc prost. Ai v?zut-o c?nd a luat cofele ?i c?nd ?i-a ?nnodat basmaua sub coc, spoitore?te. De altfel, te-ai dus prin gr?din?, tiptil, s? asculta?i, st?nd ascuns ?n r?p?, ce-?i spun ei doi. Dar n-ai avut putere s? r?m?i, ?i-a fost fric? sau ?i-a fost ru?ine.—?Trebuia s? crapi ?nainte de a veni ?la. Era pitfel acum.—?Aurelia seam?n? cu mine, tot s-ar fi dus.—?Dup? ce-am tr?it cu ea ?ase ani?!—??ase ani a stat ?i Danacu la pu?c?rie.—?Nu l-am b?gat eu. Era el f?cut s? se cufure zece ani la h?rd?u. ?i Aurelia m-a luat s? nu r?m?ie fat? b?tr?n?. Neamul vostru, bab? Anico, a nenorocit mul?i oameni. A?i venit din mun?i, cu t?rla, lua-v-ar dracu, ?i pute a b?legar de oaie ?n tot satul de c?nd v-a?i a?ezat aici. Numai mie nu mi s-a f?cut grea?? de voi c?nd trebuia. M-a chior?t dragostea. Oh, ?i cum m-a?i v?ndut! M-a?i scuipat ?n suflet. Nu trebuia s? m? bag ?ntre voi. ?tiam doar c? socru-meu a v?ndut ?ase in?i.—??ia nu erau ca Danacu, ?ia f?cuser? moarte de om.—?Da? ?i de ce s?-i vinde?i voi? Pe deasupra, doi din ei v? erau veri. Au venit la st?n?, h?itui?i, ?i le-a?i dat s? m?n?nce lapte ?n care a?i amestecat p?r de capr? t?iat m?runt cu cu?itul, iar c?nd au vrut s? fug? n-au mai putut, c? i-a s?getat la burt? ?i i-au prins ?ia sub salc?m, cu pantalonii ?n vine.—?Vorbe?ti degeaba, atunci a fost ?ntr-un fel, acum ?n alt fel. Danacu s-a ?ntors de dou?zeci de zile. L-au eliberat ?nainte de termen, ?i de c?nd a venit, ?n fiecare sear? se duce ?n vad la g?rl? ?i a?teapt?. Acolo s-a iubit el cu Aurelia ?i ?i caut? urmele pa?ilor prin r?pele alea roase de lepr?. I-au spus m?-sa ?i ta-su: ?M?i Ioane, n-avea cum s?-?i duc? doru at?ta amar de vreme, c? tu erai plecat ca ?i pe via??”. Dar el n-are cum s? ?n?eleag?, ?i-?i face de treab? prin vad. Tu l-ai b?tut ?ntr-o sear? cu bolovani, eram dup? porumbar ?i te-am v?zut. Nu ?i-am spus atunci, ??i spun acum. El nu s-a ferit. Fluiera ?i se sp?la pe picioare. A?tepta.—??i acum ai trimis-o la el pe Aurelia, gloab? b?tr?n?!—?N-am facut-o atent? nici c-un pai, dar ?tiam c? are s? se duc?. Ardea p?m?ntul sub ea p?n? la trei st?njeni. ?n locul ei, ?i tu te-ai fi dus, Mihai Droc, c? poate s?-?i ?ndruge oricine, orice vrei, dar numai femeia la care te-ai g?ndit mereu ?n ?ase ani ?tie s?-?i desferece obida.—?E o t?rfa, n-are s? se mai ?ntoarc?.—?Caut-o! se r?sti b?tr?na.—?Dac? n-am g?sit-o ?n ?ase ani…—?Hei, Mihai Droc, chiar dac? se ?ntoarce, ?ie de seara asta o s?-?i fie fric? toat? via?a. Eu o s? m? a?ez la cimitir…—?Du-te, e loc destul ?i e c?rarea b?tut? ?i r?zb?tut?! zise Mihai Droc, ?i se ridic?.Dezveli ceasul din ?tergar, clipi privindu-i cadranul fosforescent ?i, ?ncet, chinuitor de ?ncet, r?suci cheia lat? c?t un iluture, fix?ndu-l s? sune pentru ora unsprezece. Apoi, ?nalt, cu c?ma?a ie?it? din pantaloni, lunec? masiv ?i cenu?iu, ca un oblon de la vagoanele de cale ferat?, prin dreptul geamului c?rpit cu ardezie, astup?ndu-l un moment ?n ?ntregime, ?i pieri ?n tind?. B?tr?na ?l urm?rise tren ur?nd.—??i-e frig, bab? Anico? ?ntreb? George.Baba Anica uitase de b?iat. ?ntinse m?na uscat?, grea de neputin??, ?i-i potrivi, cu degetele trosninde, marginea pl?pumii sub ?ale. Afar? sc?r??ia, ca ?i cum ar fi mestecat praf ?n m?sele, v?ntul de ?nceput de iunie, secetos. Agudul din curte ??i ?nv?lm??ea frunzele, ating?nd cu ele ?iglele acoperi?ului. Umflat de ar?i?a de peste zi ?i str?ns acum de r?coare, un nod din grind? plesni, ?mpr??tiind o d?r? de r??in? r?nced?. B?tr?na avu impresia c? cineva a lovit ?n cercevele, se ridic? anevoie, ?in?ndu-se cu m?inile de pervaz, ?i ascult?. Dar nu era nimeni. V?zu, departe, numai luna, care at?rna coapt? peste c?mpie.—?Nu plou?> ?i zise lui George, au fugit to?i norii. Dar c?mpia tot o s? rodeasc?. Orz, gr?u, porumb.—?N-a c?zut o pic?tur? de ap?, de unde s? se fac? bucatele?—?O s? se fac?, zise b?tr?na. ?nainte de-a se cr?pa de ziu?, eu plec s-aduc caii gr?ului. Pe sub pogoanele unde trec caii gr?ului, spicul se umfl? c?t coada vulpii. Plec ?i vin cu ei pe sub p?m?nt, ?i ei or s? necheze s?lbatec. Caii gr?ului, George, au trup de gr?u, picioare de gr?u, cap de gr?u. Tu singur ai s?-i auzi. ?Di, caii gr?ului!” o s? strig eu, ?i o s? fiu ?ntr-o c?ru?? cu ro?i de floarea-soarelui, spi?e din cotolani de porumb, co?ul – de vi??-de-vie ?mpletit?, ?i faraoancele – patru creste de pepene. S? m? a?tep?i ?i o s? viu. Tat-tu ?i m?-ta or s? spun? c? am murit, dar numai tu o s? ?tii unde m-am dus.—??nchide ochii, zise George, vreau s? m? joc ni?el cu fulgerele pe care le am ?n palm? ?i o s? te frig.Baba Anica se lungi ?n pat, dar r?mase cu ochii larg deschi?i.—?Ce buim?ceal?! zise George, sup?rat c? baba Anica nu-l ascult?. Apoi tres?ri speriat: ?n tind?, ceasul suna de ora unsprezece.Cheltuial? de sunete pe care o ?neca fo?netul agudului.Mihai Droc ?ncerca o ?mp?r?ire a timpului pentru a-?i osteni durerea. Dar, ciop?r?it astfel, timpul dezvolta ?ng?duin??.LUNA CA O LIMB? DE C?INE?n luna cea mai uscat? a verii – ar?i??, cer de untur?, plictiseal?, monotonie – ?n B?r?gan s-a petrecut o ?nt?mplare zguduitoare.Era ora 2 dup? amiaz?, Mancata?, secretarul comitetului raional de partid, r?mas de serviciu la sediu ?n ziua aia – restul activului se afla pe teren ?n campania de treieri? – ca s? primeasc? ?i s? centralizeze, spre a le ?nainta, seara t?rziu, Regiunii, datele privind cantitatea de gr?u ob?inut? pe ariile din treizeci de sate, citea, st?nd r?sturnat ?ntr-un fotoliu de piele masiv, ispr?vit pe patru picioare groase ?n form? de ghear? de leu, un roman poli?ist – o crim?, un viol, un inspector de poli?ie subinteligent, un detectiv particular cu sclipiri de geniu – ?i cu dou? de?te apuca dintr-o farfurie, pus? l?ng? ventilatorul de material plastic, mici buc??i de halva turceasc?, pe care le ?nghi?ea moale, dup? ce mai ?nt?i le strivea cu limba de cerul gurii. Prin fereastra deschis? larg se vedeau brazii planta?i ?n marginea trotuarului, gara veche, din c?r?mid? cenu?ie, cu acoperi? plat, ?i pasarela cioplit? din fier v?n?t, ?n care pa?i repezi sunau ad?nc. Trenul de Constan?a – timp de sta?ionare: opt minute – tocmai tr?sese pe peron, venind dintre miri?tile cafenii dinspre miaz?noapte. Strig?tele viguroase ale v?nz?torilor de pepeni, care p?n? atunci ?ezuser? lini?ti?i sub umbrarul de lemn, unde, ?n zori, se ?mparte ghea?? t?iat? cu fier?str?ul ?n ra?ii mici, se ?mpleteau cu vuietul ascu?it al ciocanelor m?nuite de lucr?torii din echipa de revizie. Un grup de c?l?tori, ie?i?i s?-?i dezmor?easc? picioarele, f?cuser? roat? ?n jurul orbului – ve?nic musafir al g?rii – care c?nta la acordeon Cr?i?or, te-av?nt?-n r?ul cald, impresiona?i sau am?gi?i de triste?ea ascuns? sub clapele de sidef lovite cu unghii murdare, ?i ?n vocea urc?nd dintr-un pl?m?n ?n care se ?nc?ierau parc? v?nturi agonice, a muzicantului.Deodat?, Mancata? tres?ri ?i fluier? scurt – mai mult un z?mbet acru, desf?cut ?ntr-o arip? de sunete r?u prevestitoare. Petrea Panait, portarul comitetului, p?r?sise postul ?i bea acum o bere pe treptele vagonului-restaurant. ?Bine, dom’le Petrea, ?i zise ?n g?nd, ?i-o scot eu prin piele, pic?tur? cu pic?tur?!”.?n timpul ?sta, u?a de fag lustruit? se deschise ?i ?n ?nc?pere p?trunse un b?rbat de vreo dou?zeci ?i opt de ani, ?nalt, zvelt, tuns m?runt, cu c?ma?? din ?n ?mpletit, desf?cut? la piept, ?i purt?nd o valiz? de voiaj cu buzunare laterale, ?nchise ?n catarame de alam?. Mancata? ?ngust? ?i ?ncrunt? ochii lui de caimac: noul-venit i se p?rea cunoscut, dar nu-?i amintea de unde. ?Trebuie s? fie inginer, se g?ndi. S? vezi urlete: ?Mi s-au luat dou? combine, rog s? dispune?i s?-mi fie aduse imediat ?napoi, altfel merg p?n? la Consiliul superior al agriculturii ?i-l dau ?n g?t pe dobitocul ?la de director de la S.M.T., care mi-a fost coleg de institut ?i acum se poart? ca o canalie?”.—?Lua?i loc, spuse el aspru, vr?nd s?-i dea de ?n?eles celuilalt c? nu admite ?njur?turi.—?Mul?umesc, o caut pe tovar??a Doina Go?man. Vin de la Bucure?ti. ?n drum spre mare, cineva mi-a spus c-o pot g?si aici. Sunt actor de film.—?Eugen Argova! exclam? Mancata?, scul?ndu-se ?i str?ng?ndu-i m?na. M? scuza?i, eram ferm convins c? veni?i dintr-un ceape s? face?i scandal. Campanie grea, patruzeci de grade la umbr?, de azi-diminea?? ?i p?n? acum am fost asaltat de zece in?i, to?i cu febr? ?i to?i ?ncredin?a?i c? reprezint? un caz excep?ional. V-am v?zut ?n multe filme, feti?a e ?n ultima clas? la liceu, v? p?streaz? desupra patului fotografia decupat? din ziare. Vas?zic? sunte?i rud? cu Doina Go?man.—?Nu, nu. Am venit numai s?-i spun c? eu sunt Eugen Argova. Mai demult m-a c?utat d?nsa… Un telefon ciudat: ?Tovar??e Argova, vino la ora ?ase ?n Pia?a Roman?, sub portretul dumitale”.—?O clip?, ceru Mancata?, ?i, aplec?ndu-se peste pervazul ferestrei, ?i zise lui Petrea Panait, care se ?ntorsese ?i fuma, rezemat de trunchiul unui brad ?n scoar?a c?ruia ??i ?ntip?rise numele cu v?rful briceagului, s? aduc? dou? sticle de bere din frigider.—?Dac-oi g?si ceva, f?cu Petrea Panait, aduc.—?Adineauri le-ai adus, te-am v?zut eu, doar n-au f?cut picioare ?ntr-o secund?. Dori?i ?i o cafea? se ?ntoarse Mancata?, spre Argova. Am c?teva ce?ti ?n termos.—?Mul?umesc, zise Argova, ?i v?zu c? trenul de Constan?a dispare pe dup? o p?dure de salc?mi.?mprejur, peste c?mpia larg?, lini?tea tr?gea obloane de vat?. V?nz?torii de pepeni se retraser? ?n cochilia lor de umbr?, ?ntre linii r?mase numai orbul, cu capul plecat peste vechiul acordeon, ?i o fat? care-?i sp?la fa?a ?i umerii sub gura pompei unde se alimenteaz? cu ap? locomotivele.Orbul sim?ea, poate, aroma trupului ei t?n?r, la care era blestemat s? n-ajung? niciodat?, ?i-?i spunea leg?nat dezn?dejdea ?mpietrit?.Sub?ire ca un ma? de lup, Petrea Panait intr? ?i puse pe birou tava cu cafele ?i cele dou? sticle de bere destupate.—?Servi?i, spuse Mancata?. Sunte?i un om cu glorie, lucru care fascineaz? femeile. A?a se face c? v-a sunat Doina.—?Nu, a fost un telefon ciudat. ?Te caut de mult, zicea, vino, la ?ase ?n Pia?a Roman?, vreau s? v?d dac? e?ti Argova pe care-l ?tiu eu”. M? enerva faptul c? m? cheam? la o ?nt?lnire chiar sub portretul meu. E un portret prost, schi?at cu c?rbune pe un afi? de film. Mama, femeie de la ?ara, c?nd l-a v?zut ?i-a pus m?na la gur?. ?De ce, maic?, ?i-ai cump?rat hainele alea c?r?rate, parc?-s de ocna?, s? nu vii cu ele ?n sat?! ?Pe deasupra, mai mu?ti ?i din dou? mere deodat? ?i-?i curg bale de l?comie". Revin la Doina Go?man, dar s? ?ti?i, povestesc prost, sar de la una la alta, s? m?-ntrerupe?i dac? nu-n?elege?i ceva. M-a sunat ?ntr-o duminic? diminea?? la Casa de crea?ie de la Mogo?oaia. Eram dup? patru zile de filmare, ?n zori b?usem coniac Dun?rea, cufimdasem un p?ianjen ?n sticla goal? ?i pictam – sunt diletant, o fac din distrac?ie, n-am nicio preten?ie – pictam a?ezat pe o sc?ndur? pusa ?ntre dou? cuiburi de r?ndunic?…—?Asta nu se poate! f?cu Mancata?. Iese din c?mpul logicii.—?Sigur c? nu se poate, dar a?a ziceam eu atunci. Pictam numai ?n albastru. Perioada mea albastr?. Avusesem ?i o perioad? galben?, de trei s?pt?m?ni, o dep??isem, pentru c? galbenul ?mi aminte?te de afec?iunile ficatului. ?mi place mult albastru, ?ti?i, culoarea aceea de cer trecut printr-un vitrou cu caschet? de plumb. Pe carton, l?ng? ea, ?ntind totdeauna pete de un albastru ?ntunecat – bezna furtunilor de la mare.—?V? inspira?i din c?mpul muncii?—?Nu. Fac de obicei interioare de c?rciumi vechi, cu bl?ni groase ?i despicate, model elve?ian. Hangi?ele mele au ?olduri c?rnoase ?i toate m?soar? vin cu c?nile de zinc. Fuman pip?, s? v?d dac? puii de r?ndunic? str?nut?. ?i asta iese din c?mpul logicii. S? v? spun drept, eram n?uc – Mancata? turn? bere – la fel de n?uc ca atunci c?nd am publicat un ciclu de poezii – dezastruoase, pe cuv?ntul meu – despre p?durea Camni?a. Dac? le-a?i citit, e dreptul dumneavoastr? s? cere?i s? fiu pus la regim de ciorb? de ?tir. Camni?a e numele p?durii unde prindeam cioc?nitori ?n copil?rie. Le simt ?i acum cum mi se zbat ?n palme, ?i prin s?n m? furnic? c?ldura penelor. Oh, sigur, eram mahmur ?i spuneam tot felul de t?mpenii. De pild?, un prieten scriitor, care bea c?te trei sifoane pe zi ca s? se dezintoxice de tutun, m-a invitat s? merg cu el pe lac, s? pescuim, ?i eu i-am r?spuns c? lumea e ?nvelit? ?n foi de varz?, ?i c? dedesubt se consum? prea mul?i oble?i ?i vi?ine. Pe urm? am zbierat la lun?: ?Coni??, ai crescut ca o br?nc? ?n plin? zi! Uite, am s?-?i at?rn patru picioare sub burt? ?i o s? te schimb ?n vac?”. M-am r?zg?ndit, pentru c? mi-era lene s? ?ntind m?na p?n? la ea, ?i i-am zis: ?Hai, te iert, du-te s? te t?v?le?ti pe spinarea a dou? cioc?nitori, ?i-o s? sco?i viermi din coaja p?m?ntului”. Efectul coniacului, a?i priceput, nu? Pe c?nd m? certam cu luna, a venit Maria, fata de serviciu de la buc?t?rie, s? m? anun?e c? sunt chemat la telefon. M-am ?ntors spre ea. Z?mbea. Un z?mbet larg ?i slut sub bereta larg? ?i neagr?, neagr? a?a cum ar trebui s? fie sicriele. ?Drag?, zic, las?-m?-n pace, sunt nec?jit, am visat c? trenul de Constan?a a t?iat un om”. ?E o doamn?”, a insistat ea. M-am ?nfuriat: ?Spune-i c? am plecat s? jefuiesc banca din Radu-Vod?”.—?E un c?ntec frumos acolo, zise Mancata?: C?nd toca la Radu- Vod?.—?Drace! se mir? Argova,. Chiar asta a fost ?i replica Mariei. La fel mi-a spus: ?E un c?ntec frumos scolo, C?nd toca la Radu-Vod?\ ?mi pare r?u c? n-am voce, c?ntecul e ?ntr-adev?r frumos.—??n direc?ia asta, nici eu nu stau mai bine, zg?rii pere?ii, f?cu trist Mancata?. Dar am o plac? cu c?ntecul ?sta. ?l c?nt? unul, un ?igan… nu prea e voie s? zici ?igan, feti?a mea le zice… Cum crede?i c? le zice? ?ntreb? el.Argova ridic? din umeri. Mancata? ?l privea fix. Obrazul lui rotund, str?puns de vini?oare sub?iri, p?rea f?cut din coc?. A?tepta.?Haide, ?ncearc?!” p?reau s? ?ndemne ochii ca de calmuc a?inti?i larg asupra lui Argova.—?Nu ?tiu, m?rturisi acesta.—?Rachet? cu fulgi, c?t o sut? opt.—?Foarte bun?! r?se Argova. Am re?inut-o… Mai cu bini?orul, mai cu r?ul, Maria m-a convins s? ridic receptorul ?i s? ascult apelul, acela ciudat: ?Argova, te caut de mult, te a?tept la ?ase ?n Pia?a Roman?, sub portretul t?u”.—??i v-a?i dus? zise Mancata?. B?rba?ii nu prea rezist? la invita?ii din astea. Fac pu?in pe nebunii, dar p?n? la urm? merg, ?i g?sesc o scuz? dac? e nevoie. Curiozitatea, sau ceva pe-aproape.—?A?a este. Cu toate c? m? g?ndeam c? e caraghios s? m? duc la o ?nt?lnire… sub picioarele mele. M-am dus, ?i ea a venit fix la ora ?ase ?i-am invitat-o la barul Ambasador. S? fiu drept, am crezut, cum spunea?i ?i dumneavoastr? adineauri, c?-i una din fetele alea care a?teapt?, noaptea t?rziu, ?n spatele teatrului, ie?irea actorilor, sau pe care le g?se?ti, c?nd se antreneaz? fotbali?tii, ?ntr-un col? de peluz?, cu b?rbia pe genunchi ?i genunchii aduna?i ?n bra?e. Prima ?ntrebare pe care i-am pus-o a fost: ?De unde naiba ai f?cut rost de ochii ??tia verzi ?i mari? ?i i-a? lua ?i i-a? da unei fete care m? iube?te”. Vroiam s-o intimidez: ?Atige are ochi ?i mai frumo?i”.—?Atige e feti?a ei, spuse Mancata?.—?Da, ?tiu… mai bine zis, ea mi-a povestit, eu n-am v?zut-o niciodat? pe Atige. Atige e un nume de t?t?roaic?. Zice c? era la mare, pe un balcon, ??i a?tepta so?ul s? vin? de la plaj?, ?i o femeie care uda straturile de flori din fa?a hotelului striga: ?Atige, ia nuiaua ?i ?ntoarce-le lebedele alea, nu le l?sa l?ng? statuie!”. C?nd s-a n?scut feti?a, i-a dat numele ?la, auzit la mare. O ?ntreab? seara, c?nd se joac? am?ndou? ?n odaie: ?Atige, c?t o iube?ti pe m?mica?”. ??n lungime c?t curge Dun?rea ?nainte ?i ?napoi, iar ?n ?n?l?ime p?n? la Doamne-Doamne ?i mai sus”.—?O cre?te-n frica pentru Dumnezeu? se interes? Mancata?.—?Probabil c? da, zise Argova. ?ntr-un fel, ?i dau dreptate, a suferit mult, b?rbat-su a p?r?sit-o c?nd Atige avea numai doi ani. Multe familii tr?iesc anapoda. Se ?ncheag? ?i se destram? c?snicii c-o u?urin?? total?, asta e impresia mea. Doina, dup? ce-a p?r?sit-o b?rbatul, ca s? aib? cu ce se ?ntre?ine, s-a angajat casieri?? la un circ care pleca ?n turneu. I s-a permis s-o ia ?i pe Atige. La Bra?ov, ?ntr-o noapte, c?nd toat? lumea dormea dus? – Atige, cic? dormea cu pumni?orii str?n?i la piept, ?i funda albastr?, prins? ?n mo?ul b?lai, o f?cea s? semene cu o p?pu?? – directorul circului a n?v?lit ?n odat? ei, for??nd u?a. I-a rupt carnea de pe bra?e, smucind ca s-o tr?nteasc? sub el.—?Mama lui de sec?tur?, ?njur? Mancata?, trebuia s? ?ipe.—?Degeaba. Tipul o plasase socotit, ?ntr-o camer? izolat? de la mansard?. Nimeni din hotel n-ar fi auzit nimic. C?nd a sim?it c? nu se mai poate ?mpotrivi, Doina a luat-o ?n bra?e pe Atige ?i s-a urcat cu ea pe pervazul ferestrei. Era hot?r?t? s? se arunce, iar ?la a ?n?eles c? nu glume?te ?i a plecat.—?Toate astea vi le-a spus chiar din prima zi? ?ntreb? Mancata?.—?Nu, nu… Dup? telefonul ?la ciudat, ne-am ?nt?lnit de multe ori. ?mi v?zuse portretul ?n c?rbune, portretul care nu i-a pl?cut deloc mamei, ?i i s-a p?rut c? m? cunoa?te. ?Am vrut s? v?d dac? tu e?ti Argova”. ?n tinere?e, la o serat?, am dansat mult ?mpreun?. Ea venise ?n sat la noi, la o prieten?, eram ?n vacan?? ?i am tocmit un acordeonist. Poate c? m? ?n?al? memoria… nu, nu m? ?n?al?… ?i ?la de atunci c?nta la fel de trist Cr?i?or, te-nv?nt?-n r?ul cald Ce melodie larg?, i-auzi?i, parc?-?i sufl? v?nt de toamn? ?n suflet!—?Asta e orb, zise Mancata?. Tace, nimeni nu cunoa?te bine ce-i cu el. Le-am spus b?ie?ilor de la Depou s? nu-l mai lase ?ntre linii. Se poate ?nt?mpla o nenorocire. Vara, c?nt? ?n sta?iile de pe linia Constan?a, iarna dispare, habar n-am unde, ?i prin martie revine. Ceea ce e curios e c? niciodat? nu urc? ?n g?rile dinspre Bucure?ti. E o zon? ?n care nu vrea s? p?trund?, de care se fere?te.—?Cine ?tie ce dureri va fi tr?it pe-acolo?! zise Argova, c?zut pe g?nduri.?i orbul, ca ?i cum l-ar fi auzit, stinse ?n burduf dou? note sc?ncite ?i arunc? din g?tlej ca un cronc?nit: P?n?-n vad e cale de-un oftat…—?N-a?i ispr?vit, zise Mancata? moale.—?Ba da, zise Argova, am terminat prea repede chiar. ?i asta fiindc? mi-a venit chef de s? m? joc.O c?rcium? din cartierul Cotroceni, situat? ?n apropierea hipodromului nou. ?n st?nga – parcul Institutului medico-farmaceutic. Toamna a schimbat ?n rugin? m?cinat? frunza arborilor. Pe caldar?m zac, adunate ?n morman, mald?rele de stuf care au ?mbr?cat fa?ada c?rciumii, transformat? timp de o lun?, ?n must?rie. Se a?tept? camionul care s? le ridice. Un picolo, cu bluza p?tat? de bulion, sparge ghea?a la bar cu un cioc?na? de argint. Intr? frig pe sub u??, la munte a nins – prima z?pad? – caloriferul ascuns sub o perdea de culoarea tutunului, sfor?ie ?ncet. Argova m?n?nc? pastrama de berbec. Doina a ciugulit c?teva frunze de salat? t?rzie ?i cerceteaz? atent? peretele din st?nga barului. ?ncep?nd de la lambriul de lemn murg, ?nalt de un metru, ?i p?n? la tavan, dou?sprezece femei, la distan?e de c?teva palme una de alta, c?nt? la harpe, plutind peste un val str?veziu – ap? ?i nisip cald ?i stele, amestec ireal, dar pl?cut, odihnitor.—?Ce-ai descoperit? ?ntreb? Argova, surprins de t?cerea care s-a a?ternut ?ntre ei.—?Ceva care m? amuz?. Uit?-te bine la femeile de pe perete. Nu simt dou?sprezece. E aceea?i femeie, care se repet? de dou?sprezece ori.—??ntr-adev?r, recunoa?te Argova. E aceea?i.—?E iubita lu scenografii. Ea ?edea colea pe scaun ?i el o picta. C?t a durat treaba, au b?ut am?ndoi o g?leat? de whisky.—??nchide u?a dinspre buc?t?rie, spuse Argova b?iatului. Vine miros de usturoi.—?Da, nea Manolache face piftie.—?Du-te ?i ?nchide-o. ?i c?tre Doina—?Suporta?i o clip? de adev?r?—?Ascult.—?Doina, eu nu sunt Eugen Argova. Sem?n cu el, dar nu sunt Argova. Argova a plecat la o filmare ?n Ardeal, m-am nimerit ?nt?mpl?tor l?ng? telefon c?nd ai sunat tu ?i am r?spuns ?n locul lui. Eu sunt Matei…—?Matei ?i mai cum? ?ntreb? Doina calm?.—?Matei Matei.—?Min?i.—???i repet, nu sunt Argova. Sunt Matei, o s? te convingi c?nd se va ?ntoarce Argova.—??i c?nd se va ?ntoarce?—?C?t de cur?nd. Odat? cu prima z?pad?. Atunci vor trece s? filmeze la interioare pe platoul de la Buftea.—?Bine, Matei Matei.Voce alb?, niciun pic de tremur.—?I?ipare r?u?—?Nu-mi dau seama. Nu ?tiu. Dar pentru c? te-ai folosit de o identitate fals?, te somez s? m? a?tep?i ?n fiecare sear?, dup? cursuri, l?ng? ceasul de la Universitate ?i s? m? ?nso?e?ti la plimbare. O jum?tate de or? de corvoad?…—?Urma un curs seral de ?oferi, spuse Argova.—?Exact, zise Mancata?, e ?oferul nostru pe camioneta care aprovizioneaz? cantina. Acum patru zile am fost cu ea la Borc?ne?ti, ?i pe drum a schilodit trei iepuri. ?ine s? m? ?nve?e s? conduc, dar n-am niciun pic de talent ?n chestia asta. ?tiu numai s? fac s? creasc? gr?ul.—?Agronom?—?Da. ?i din cel mai sc?rbos soi… De-?la care-?i toce?te picioarele p?n? la genunchi ?n c?mpie, ?i, c?nd zici c? s-a s?turat, o ia de la cap?t. Cum s-a terminat povestea cu Matei Matei?—??n chip ridicol…Iarn? geroas?. Un praf de z?pad? rece ?i sticloas? s-a ?nchegat pe piatr?. Un fel de polei nenorocit, specific iernilor bucure?tene. La cinematograful Patria ruleaz? un film gunoios. Mun?i de cartoane, muzic? de jaz, june prim cu buze unturoase, care ?n momentul c?nd se dezbr?c? smulge un suspin ad?nc femeilor din sal?. Dar apare ?i Parisul, filmat am?nun?it de helicopter ?i din unghi r?sturnat, adic? sub podurile Senei. Argova a venit s? vad? Parisul ?i trop?ie ner?bd?tor sub scoica de ciment prelungit? peste coloanele groase de la intrare, a?tept?nd s? vin? Doina ?i s? se deschid? u?ile. ?n buzunarele paltonului are mere ?i nuci poleite pentru Atige.—?Doina!A ap?rut pe nesim?ite, ca din p?m?nt. E ?mbr?cat? gros, un fular alb ?i acoper? capul ?i g?tul – a r?cit pesemne – poart? m?nu?i ?mbl?nite cu un singur deget, ?l prive?te stingherit ?i:—?Matei, l-am g?sit pe Argova.—?Cum?!—?L-am g?sit pe Argova.—?Unde?—?Am venit ?mpreun?. M? a?tepta la chio?cul de ziare de la Lido. ??i mul?umesc pentru tot. ?i acum, fug, s? nu se supere.Mul?ime de oameni veseli, cu fe?ele aprinse de ger. S-au deschis u?ile s?lii, lumea se ?nghesuie la intrare, Argova, n?ucit, e ?mpins l?ng? perete. Doina a traversat. Izbind cu umerii ?i coatele, Argova izbute?te s? ias? din aglomera?ie, se n?puste?te pe urma Doinei. Trecerea oprit?. Patru ?iruri de ma?ini gonesc prin fa?a lui spre Universitate ?i spre Pia?a Roman?. Intr?nd ?ntre ele, un ?ofer ?l amenin?? cu pumnul, mili?ianul de la circula?ie fluier? ?i, lunec?nd pe tocuri ca pe patine, ?ntinde ?n fa?a lui de-a curmezi?ul bastonul de cauciuc.—?L?sa?i-m?… Sunt Eugen Argova… Argova, ?n?elege?i?—??i ce-i cu asta? Poate ?i eu sunt Argova, dar respect regulile de traversare.—?Eu sunt Argova… eu, eu!—?Uite c? ?i eu sunt! Buletinul!—?Eu singur sunt Argova.—?F?r? scandal, c? te duc de g?t la sec?ie! ?i eu pot s? fiu Argova. Uite, chiar sunt Argova.—?Dar nu ?n?elegi? Numai eu sunt Argova.—?Nue Argova, nu e Argova!Strig?tul a ???nit de undeva de pe trotuar sau din ma?inile care gonesc f?r? oprire.—?Sunt Argova… Sunt Argova…—?Ascult?, zise Mancata?, z?p?cit de repeti?ia precipitat? a numelui Argova, chiar e?ti Argova, sau e?ti Matei Matei?—?Tovar??e, f?cu cel?lalt, dezam?git.Dar sun? telefonul. Secretarul ridic? receptorul ?i strig? ?n p?lnie:—?Alo, da? Friguroasa, da, am ?n?eles… Vorbe?te, domnule, deslu?it, ce, ai g?lci? Cum?!… Viu acolo, viu imediat.?ng?lbenise, ?i glasu-i tremura. Ap?s? cu pumnul ?n furc?, sau se rezem? s?-?i men?in? echilibrul, pe urm?, mu?c?ndu-?i buza p?n? la s?nge ?i arunc?nd dreapta numai din cot, ?ncepu s? ?nv?rt? manivela aparatului ?nt?r?tat, du?m?nos.—?Procuratura. Da, da. Procurorul-?ef s? se prezinte imediat la mine… Mancata?, de la Comitetul raional… Mili?ia. C?pitanul Iona?cu, vii urgent aici… Trei minute… ?i ?nchise.—?Ce s-a ?nt?mplat? ?ndr?zni Argova.—?E groaznic, spuse Mancata?. La Friguroasa, doi copii au c?zut ?n pu?ul sec, ?la ?n care se arunc? st?rvurile de vite, iar ?n pu? ?i patru c?ini, c?zu?i acolo mai demult, c? nimeni n-a controlat, nenoroci?ii acolo mai demult, c? nimeni n-a controlat, nenoroci?ii! ?i c?inii i-au m?ncat, s?lb?tici?i de foame. Vino cu noi, dac? vrei, Doina Go?man e plecat? dincolo de Friguroasa. Petrea Panait, treci la telefon, ?i r?spunzi ?n locul meu.V?nt fierbinte cl?tea gura soarelui la asfin?i?i, c?scat? pe jum?tate de zare. Umbrele celor patru bicicli?ti gonind pe drumul ad?ncit de copite – nu g?siser? nicio ma?in?, toate erau plecate pe teren -m?turau, diforme, iarba pr?fuit?, crescut? pe sub scaie?ii vine?i din marginea ?an?ului. Argova pedala al?turi de Mancata?. Lung, ajungea cu genunchii p?n? la ghidon – se c?znea s? nu r?m?n? ?n urm?. ?n col?ul gurii ?i at?rna o frunz? de m?cri?, pe care ?ncerca s-o trag? cu v?rful limbii ?ntre din?i. Mancata?, aplecat mult ?n fa??, cu p?rul castaniu c?zut pe t?mplele groase, privea t?cut muchia drumului prin ochelarii de soare bomba?i, cu rama lat?, ?i c?nd sim?ea c? lan?ul, av?nd dou? zale ?n plus, e gata s? sar? de pe roata din?at?, se ?ndoia ?i-l potrivea cu m?na, din mers, f?r? s? opreasc?. Pe fa?a lui ?ncins? ?i ?ncordat?, sudoarea se alungea ?n d?re de praf.Imediat dup? el, ?in?nd str?ns firul c?r?rii ?i ocolind fiecare bulg?r de p?m?nt, venea procurorul de servici. P?l?ria cu boruri largi, ?n genul celor mexicane, ?i acoperea ochii cenu?ii, cu pleoape groase, sub care lic?reau, amestecate, o raz? de somn ?i una de soare. Iar departe, ?n urm?, tr?gea din greu c?pitanul Iona?cu, gras, congestionat, n?cl?it de transpira?ie. Centura cu pistolul ca o juc?rie ?i at?rna ?ncheiat? pe cadru. Era numai ?n c?ma??, vestonul ?l ?mp?turise ?i-l v?r?se ?ntre s?rmele port-bagajului.Str?b?tur? dou? lanuri de porumb zdrobit de grindin? – tulpinile rupte, peste care ploaia n?prasnic? ?ngr?m?dise ??r?n?, se mi?cau h?de ?i cenu?ii sub v?nt ca ni?te ?istari n?p?rli?i ?i tra?i ?n ?eap? – cobor?r?, cotind pe dup? o cruce de fier, ?nfipt? pe un v?rf de movil?, ?ntr-o vale cu deschidere larg?. Se deslu?eau ?n fund, sub linia orizontului, sate ?nfundate ?n p?cla sub?ire, iar dincolo de ele – st?lpi de fum, statornice vedenii ale c?mpiei.Sub mal – o f??ie de p??une, apoi o limb? de lac plin de pipirig. Drumul se ?neca ?i ap?rea din nou peste vreo cincizeci de metri, acoperit de coji negre de noroi desprinse de pe ro?ile carelor. Sub mal, a?eza?i ?n iarba gras? c?t r?mele dup? ploaie, doi b?tr?ni paznici la cireada de vi?ei r?sp?ndi?i pe coast? jucau c?r?i. Apropiindu-se, Mancata? ?i Argova descoperir? mira?i c? mo?negii b?teau cartoanele – lucrate de ei din coper?i de abecedar, c?r?ile ar?tau ca lope?ile cu care se v?r? p?inea ?n cuptor – pe spinarea jupuit? de soare a unui copil.—?Ia te uit?! spuse Mancata?, desc?lec?nd bicicleta. Dar ce v? g?si?—??ncet, ?ncet, c?-l treze?ti, ?l som? unul din unchia?i, cu barba stufoas? ?i groas? c?t un iepure. Doarme.—?Da, da, doarme ?i-i tare sim?itor, ?nt?ri cel?lalt, care purta biciul de c?nep? ?ncol?cit de dup? g?t.—?Dar voi ce dracu nu-l l?sa?i ?n pace?—?Noi?! ?i place potlogarului. ?l g?dil? ?i r?de prin somn. El ne roag? s? juc?m pe spinarea lui. Barem c?nd vine socotitoarea pe-aici, se umfl? la foaie de se face de dou? ori mai lat, ?i ea-l ?mfe?ac? de la ceafa p?n? la ?ale cu c?r?i. ?ntinde pasien?e pe spinarea lui, ?i toate se adeveresc. Are noroc lepru?oara, o s? ajung? departe.—?La voi, ?n Friguroasa, nu pot s? ajung? dec?t ?n pu?ul sec. V-a? lungi pe burt? ?i-a? toca varz? pe bucile voastre.—?D?-ne c?te-o ?igar?.Mancata? le asv?rli dou? M?r??e?ti ?i intr? ?n ap?, cu bicicleta la spinare.—?D?-i ?i copilului o ?igar?.—?Mai bine ?i umplu capul cu bube.Trecur? lacul ?i se oprir? s? r?zuie cu lama briceagului dou? lipitori p?roase, ?nfipte ?n carnea c?pitanului Iona?cu. Apoi, rul?nd intens ?nc? o jum?tate de or?, ajunser? la Friguroasa. Nu intrar? ?n sat. Pu?ul, s?pat ?n marginea unui ?ir de r?pe pline de bozii ?i gunoaie, ??i v?rsa duhoarea ?n albia secat? a unui p?r?u. Un sergent de mili?ie sta de paz?, cu arma la um?r, l?ng? o pr?jin? ?n v?rful c?reia flutura un ca?mir negru. Sus pe muchia malului rupt, gr?m?di?i ?n cerc, a?teptau vreo dou?zeci de b?rba?i ?i femei. ?n sat b?tea clopotul, lung ?i dezn?d?jduit, femeile pl?ngeau, una dintre ele ?ipa straniu – ?Aah!” ?i ?ip?tul se fr?ngea ?n vale, ?nfior?ndu-te.Mancata? ?i Argova ascultar? t?cu?i ?i neputincio?i. Procurorul, ap?s?ndu-?i batista pe nas, se apropie de gura pu?ului ?i privi ?ncordat ?n?untru. Pe fundul gropii l?trau cei patru c?ini.—?Tot aici sunt?! se mir? el.—?Da, zise mili?ianul, i-am scos ca s? putem ridica ciol?na?ele copiilor ?i pe urm? i-am b?gat la loc, pentru anchet?.—?Auzi, c?pitane, ce prostie! f?cu procurorul, plin de dispre?. I-a b?gat la loc pentru anchet?!—?E?ti un capsoman, ?i zise Iona?cu sergentului. Adu patru oameni ?i trage-i afar?.—?A, domnule Barbule! r?sun? deodat? glasul lui Mancata?. Erai aproape ?i ?edeai ascuns. Vino, vino.Barbu, pre?edintele Sfatului popular din Friguroasa, se apropie ?ncet, cu m?inile lungi sp?nzur?ndu-i inerte pe l?ng? trupul ?ndesat, greoi. Se opri, ?i-?i s?lt? pantalonii.—?S? tr?i?i, zise el.—?Da, ?tiu, se r?sti Mancata?. ?S? tr?i?i ?i bine a?i venit”. ?n de-astea e?ti tare.—?Cum s-a ?nt?mplat? ?ntreb? procurorul.—?Nenorocirea, tovar??e procuror, ?ncepu Barbu a se v?ic?ri. C?nd e s? vin? nenorocirea, vine ?i din cer senin ?i s? te fereasc? Dumnezeu! Copiii se jucau pe c?mp. Erau mai mul?i, ?i ce-or fi c?utat ele alea dou? feti?e pe-aici, nu ?tiu. Sunt ni?te oale sparte, uite colea, sub bozii, ?i poate voiau s? le ia urechile sm?l?uite.—?De ce nu era astupat? gura pu?ului? ?ntreb? Mancata?. Cine r?spunde?—?Nu s-a umblat de mult la el. Or fi fost vreo doi pari pu?i pe-acolo, dar…—?Cine r?spunde? t?ie Mancata?.—?Tehnicianul veterinar Tunaru.—??i mai cine?—??i eu, ?ng?im? Barbu.—?Idiotule! scr??ni Mancata?. Idiotule!—?Sergent, chem? procurorul. ?i arestezi pe pre?edinte ?i pe Tunaru. Facem ancheta la postul de mili?ie, ?i pe urm?, sub escort?, la procuratur?.—?Tovar??e procuror, se r?scul? Barbu. Tovar??e Mancata?, nu se poate. Ce-s vinovat eu dac? a c?zut n?pasta? Am fost prizonier, am m?ncat o cas? de urzici crude, mi-au c?zut ?i din?ii – ?stia-s din?i fal?i, plac?.Smulse placa ?i le-o ar?t?, strig?nd fonfint: -N-ave?i voie! Fix? din nou placa.—?Am luptat pentru cooperativizarea agriculturii, tovar??e Mancata?, chiar dumneavoastr? m-a?i propus spre decorare. De unde s? ?tiu eu c? o s? se ?nt?mple nenorocirea? Avem febr? aftoas? ?n sat, m? ocupam cu salvarea animalelor.—?Puteau s?-?i crape o sut? de gloabe, ??tia doi copii s? fi sc?pat. Ai cui erau?—?Unul e al morarului. Feti?a ailalt? e str?in?, adic? nu-i str?in?, venise la sta?ionar, e feti?a tovar??ei Go?man.—?Atige? ?ntreb? Argova. Atige! repet? el sc?zut, ?i privi ?ngrozit spre Mancata?.Acesta avu o str?mb?tur? dureroas? a fe?ei, parc? ar fi plesnit ?n el o bub? cu puroi. Pe urm?, scutur?ndu-se, spuse procurorului, ar?t?nd spre Barbu:—?Lua?i-l!?i, g?rbovit, ferindu-se s? calce peste umbra lui Argova, se apropie de gura pu?ului, unde cei patru oameni chema?i de c?pitanul Iona?cu se c?zneau, m?nuind o funie lung?, petrecut? pe roata unui scripete portativ fixat ?n gura gropii, s? prind? ?n la? c?inii s?lb?tici?i!?n sf?r?it, prinser? g?tul unui c?ine ?i ?ncepur? s?-l urce, tr?g?nd de-a-nd?ratelea, t?cu?i, cu gurile ?ncle?tate. Roata neuns? sc?r??ia, lui Argova i se p?ru c? doi pumni de greieri i-au invadat urechile ?i rod, trag cu fier?str?ul, ca s? p?trund? ?n creier. Leg?n? capul, s? scape.Apoi, brusc, se opri. Un dul?u fumuriu, cu limba at?rn?ndu-i printre col?ii r?nji?i, cu burta scobit?, zb?t?ndu-se ?n spasmuri, pluti o clip? ?n aer deasupra gropii, ?i Argova sim?i cum o ghear? neagr? i se zv?rcole?te ?n stomac. Gura i se umplu de un val de grea??, acru, n?cl?it, fierbinte, ?i un g?nd monstruos i se ?nfipse sub t?mpl?. ?Atige, ??i zise, e ?n carnea c?inelui ?sta. Atige e chiar c?inele ?sta, sau to?i patru c?ini…”O bubuitur? scurt? ?i ?mpr??tie g?ndul. Tr?sese c?pitanul Iona?cu. Glon?ul ?ntip?rise ?n ?easta c?inelui o rozet? care se c?sca mereu ?i din care g?lg?ia s?nge negru.—?Altul! strig? Iona?cu, ie?ind dintre bozii.C?lca rar, frec?nd ?eava pistolului de vipu?ca pantalonilor, ca s? ?nl?ture o ?uvi?? de fum cu miros de pulbere ars?.Presim?indu-?i sf?r?itul, c?inii r?ma?i ?n groap? ?ncepur? s? latre ?ngrozi?i. L?tratul lor p?rea un hohot blestemat s?lt?nd din str?fundul p?m?ntului, ?i cei care lucrau cu scripetele cedar? nervilor supra?nc?rca?i, l?sar? funia ?i ?ncepur? s? arunce cu pietre ?i bolovani. Furia lor oarb?, f?r? rost, se transmisese fulger?tor ?i celor de pe mal, care se rostogolir? la vale, ?nv?lm??ind buruienile ?i gunoaiele puturoase.Tropot greoi, ?nso?it de ?njur?turi. Pietre, drugi de ciolane de cal cule?i de pe jos, h?rburi, r?d?cini ?i baligi uscate zburau ploaie spre gura pu?ului. Zadarnic r?cnea Mancata? ?i c?pitanul Iona?cu. Vorbele lor se topeau neauzite ?n aceast? colc?ial? fierbinte.—?S?-i ?nec?m cu pleav? din gunoaie. Da?i-le pleav?, s? se umfle, javrele! strig? pi?ig?iat o b?tr?n? cu gingiile vinete ?i goale.?i zece sau dou?zprezece femei se luar? s? r?scoleasc? mormanele de gunoi, ridic?nd nori de pulbere care-?i ?ntorceau m?runtaiele pe dos.Scuip?nd praful ce-i astupa n?rile ?i g?tlejul, Argova f?cu un salt p?n? l?ng? c?inele ?mpu?cat de Iona?cu ?i ?ncepu s?-l loveasc? cu piciorul, c?zut ?i el prad? acestei st?ri de nimicire care-i cuprinsese pe ??rani. B?tea ?nd?rjit, cu am?ndou? picioarele – ghemotoace de p?r fumuriu s?reau ?n jurul lui – ?i din ce lovea mai mult, ?nd?rjirea-i cre?tea.Furios, c?pitanul Iona?cu apuc? m?na unei femei ?i, zg?l??ind-o din r?sputeri, ?i tun? ?n fa??, fix?nd-o cu ochii lui g?lbui ?i placizi:—?Proasto! Ai intrat p?n? la g?t ?n g?ina?. Pup?z? chioar?! Opri?i-v?, lua-v-ar dracu, ?i l?sa?i-ne s? ne vedem de treab?! Hei, ?epe?-n?t?ngu, url? c?tre un lungan care gonea s? zv?rle ?n pu? un par ascu?it, ?nd?r?t! Zevzecule!?epe?-n?t?ngu se opri, cump?nind parul ?i r?z?nd proste?te.—?Ca s? vezi… rosti el. Ca s? vezi…—?Da, ?l ?ng?n? Iona?cu, ca s? vezi ce guguman e?ti! Ia funia ?i trage-o de scripete! ordon? el, ?i omul se supuse, apuc? funia cu labele jupuite de v?nt. Ca oile, fir-ar al dracului, urm? Iona?cu moale. Acum, ca s?-i ?mpu?c ?i pe ?ilal?i, o s? m? cobor??i ?n groap? ?inut de subsuori.—?Nu, de ce? ?i scoatem imediat. ?i dac?-s le?ina?i, ?tiu eu unde s?-i ?n?ep ca s?-i trezesc.Se lini?tiser? cu to?ii. Singur Eugen Argova continua s? care lovituri cu piciorul hoitului dintre bozii. Iarba, tocat? de el, murea sub asfin?it.Mancata?, enervat, s?ri peste un mald?r de cucut? putred? ?i-l prinse de um?r.—?Haide, ajunge, ?i-ai pierdut complet cump?tul.Acolo, Argova, ??i trecu palmele prin p?rul des, crescut numai de-o l??ime de deget, ?i-?i privi nedumerit pantofii negri, lustrui?i ?n blana c?inelui. Nu ?n?elegea nimic, privea r?t?cit, cu gura s?getat? de sete.—?M? arde – ??i ap?s? pieptul. Sunt bolnav. M-am ?mboln?vit, nu trebuia s? vin aici. Eu n-am v?zut-o niciodat? pe Atige, ?i acum am b?tut c?inele ?la. Mi-e grea??, pune?i s? m? badijoneze cineva.Mancata? ?l ?mpinse la o f?nt?n? c?ptu?it? cu tuburi de piatr?.—?Ei? ?ntreb? el dup? ce Argova ??i cufund? capul ?n g?leat?.—?Mi-e r?u.—?Trebuie s? te ?ii tare. Greul cel mai mare acum urmeaz?. Doina e pe undeva prin satele astea. Mergem la Friguroasa s?-i lu?m urma ?i pleci cu ea. Trebuie ferit?, ?n?elegi? Nu putem s?-i spunem de c?ini. Nimic despre c?ini. Atige a murit de altceva, o boal? grea, f?r? sc?pare, nu ?tiu care, g?se?ti, ?ntrebi, te interesezi, n?scoce?ti. Sau ?i spui adev?rul, dar nu deodat?. Mai stai aici ?nc? dou? zile, ?i las? grea?a. D? cu sabia ?n mama ei…?i apuc? m?na ?i-l trase pe c?rarea ce suia printre r?pe. Mai ?nainte, tot acolo, urcase procurorul cu Barbu, pre?edintele Sfatului. Urcau, ?i c?tre apus, zarea se ?nchidea ro?ie, clocotitoare. Osp?? de s?nge pe care-l devora, treptat, ?ntunericul.C?nd erau ?n muchia malului, Argova auzi, ?nd?r?t ?n vale, a doua ?mpu?c?tur?. Str?nse umerii, scuturat de friguri.O g?si la l?pt?ria din Lunca-Argintaru, unde Doina se dusese ca s? ?ncarce o putin? cu ca?, pentru cantina comitetului raional. Un felinar hr?nit – dac? judecai dup? rotocoalele de fum pe care le scotea—?Nu cu petrol, ci cu untur?, ?mpr??tia o lumin? turtit? peste aria colindat? de roiuri de mu?te.Argova se apropia de gardul f?cut din sc?nduri lustruite cu rindeaua ?i ascu?ite la v?rf, ?i o strig?. Doina ?edea pe un cap?t de rogojin? ?i m?nca fructe aleg?ndu-le dintr-o lad? desf?cut?. Recunoscu vocea ?i ?mpietri cu m?inile ?n poal?. ?ezu a?a, neclintit?, p?n? c?nd Argova se apropie, trec?nd prin fa?a l?ptarului chel, cu ?or? lung de piele at?rn?nd de dup? g?t, ?i se aplec? asupra ei ca s?-i ating? p?rul lung, nelegat. Atunci, ea se trase pu?in ?napoi ?i se ridic?, av?nd ?n ochi o mirare obosit?. Era ?nalt?, totu?i pe l?ng? el p?rea mic?, istovirea din priviri i se prelinse ?i ?n mi?c?ri.—?Ce-i cu tine? ?ntreb? ea ?ncet, f?r? unduiri, dar mistuit? ?n ad?ncuri de o bucurie feroce.—?Am venit s? te iau. Plec?m am?ndoi ?n seara asta, spuse el, ?i se sperie, pentru c? nu se g?ndise la asta deloc. ?Sunt dobitoc, vorbesc aiurea, mint ?i mi-e fric? de ce o s? fie”.—?Unde plec?m?—?La mine (?ncepuse, nu se mai putea opri). Mancata? ??i d? voie. N-ai fost niciodat? la mine. Mi-am f?cut trei pere?i din sticl? ?n care ninge mereu. ?n cel din mijloc ninge albastru, ?n cei laterali ninge alb, z?pad? curat?. S? vezi ce fulgi mari! Dac? str?ngi o sut?, po?i s? faci un om de z?pad?.—??i Atige? ?ntreb? Doina.—?Mai t?rziu. ?nt?i noi doi.—?Acum! zise Doina.—?Nu, nu… vreau s? ?nve?i ungherele casei singur?. ?i pe urm? o aducem ?i pe Atige care ?ntoarce lebedele.—?Nu-?i plac copiii? Cu Atige o s? te ?mprietene?ti repede… Bine, merg f?r? ea, dar cum mi-o fi dor, fug. F?r? Atige pl?ng mereu. Str?nge caisele, ?i spusese ea l?ptarului, ?i vezi c? alea de dedesubt s-au bor?it. Mergem, dar vreau s-o vezi ?i tu pe Atige. Fac un ocol de-o or?…—?Nu e vreme, zise Argova, sc?p?m trenul. Mancata? zice s? plec?m acum, p?n? nu se ?ntoarce primul-secretar din teren. Altfel…Se urc? ?n ma?in?. Doina porni motorul ?i ie?i la ?oseaua pietruit?. Un m?gar, ?intat ?n frunte, ron??ia un bra? de lucerna l?ng? st?lpii podului de lemn.—?M?rg?rit! strig? Doina, ?i claxona. S?-l vezi, zise ea, o porne?te prostul, ?naintea ma?inii ?i po?i s?-l gone?ti o noapte ?ntreag?, nu iese din b?t?lia farului. Vrei s?-?i ar?t??i, f?r? s? mai a?tepte r?spunsul, acceler?. M?rg?rit izbi cu copitele ?n piatr? ?i se arunc? ?n galop c?tre c?mpie, ?nsp?im?ntat. Doina r?dea, aplecat? peste volan, ating?nd cu fruntea c?inele de cauciuc prins cu ?nur de un c?rlig. Argova, ghemuit pe banchet?, cu m?inile ?ncle?tate pe bara de metal din dreapta motorului, cu ochi de bezmetic, ?i buzele lui uscate se mi?cau f?r? s? ?nchege cuvinte.?Fugi, M?rg?rit, fugi, Ierusalime, Mancata? o s? adune totul ?ntr-un sicriu plumbuit, a avut scarlatin?, n-o po?i vedea, o s-o ?ngrop?m ?n fundul cimitirului, iar eu ?i Mancata? o s? ?tim c? ?n sicriu e nimic, ?i Doina n-o s? se mai ?ntoarc? aici. Mancata? are prieteni ?n toate raioanele, o s?-i aranjeze un transfer, undeva l?ng? Bucure?ti, iar Doina o s? pl?ng? ?i m? va ur?: nu e?ti Argova, nu e?ti, nu e?ti, Argova m-ar fi l?sat s-o iau ?i pe Atige. Te ur?sc, Matei Matei, e?ti un nemernic ?i un tic?los, nu mai r?c?i cu ungia ?n cret? c?ini alba?tri, ai umplut casa cu c?ini de cret? albastr? ?i din miez de p?ine.”—?De ce taci, Argova? Spune ceva.Erau ?ntre porumburi. M?rg?rit r?m?sese undeva ?n urm?. Doina oprise ma?ina ?i-l privea din ?ntuneric. L?ng? t?mpl? ?i at?rna c?inele de cauciuc.—?Nu ?tiu, zise el. Nu sunt Argova.—?Jocul s-a terminat, zise ea ?i aplec?ndu-se, ?i s?rut? din?ii umezi. Vino, ?i spuse, ?i deschise u?a.P?m?ntul era cald, prin lan umblau ?oapte necunoscute.—?Doina, zise el ?ngrozit. Nu vreau. Trebuie s? mergem.Ea ?l ?mbr??i?a ?i-l purt? ?ncet spre o c?pi?? de f?n r?scolit? de vulpi.—?Doina, ?ncerc? el, nu sunt Argova.—?Taci, ceru ea, taci! ?i-l aduse al?turi de claie. El se cutremur?, i se p?rea c? st? l?ng? o movil? de c?ini.—?Vino, zise ea din nou, ?i se lungi goal? ?n f?n, silindu-l s? cad? al?turi.—?Sunt Matei Matei, repet? el ?i pe urm? nu mai avu cum s? se ?mpotriveasc?.?n clipa aceea r?s?ri soarele. At?rna pe cer ca o limb? de c?ine. ?i cel care nu ?tia dac? este Argova sau Matei Matei ?nchise ochii, orbit.ACAS?Sosiser? cu trenul de 10,28. B?tr?na, ?nalt? ?i osoas?, cu fust? neagr? p?n?-n c?lc?ie ?i ?al fumuriu, adunat peste obraji, se oprise ?ntre linii s? r?sufle, iar b?iatul ??i r?zuia t?lpile cizmelor de marginea peronului. Trenul plecase. Se dep?rta printre malurile c?zute ?i acoperite de salc?mi pitici, ei ?nt?rziau, parc? uitaser? c? trebuie s? se ?nfunde pe drumul de c?mpie care duce la Gr?di?tea.—?Ce dracu fac ?ia acolo? ?l auzi b?iatul pe ?eful g?rii, ?i ridic? ochii.?Acum patru zile mai eram ?nc? soldat, aveam arm? – se g?ndi el – ?i ?sta m? ia drept mort?ciune, t?mpitu!”.Avea cap frumos, de lup t?n?r, frumos dar nu ?i puternic, pu?in prea fraged ?n frumuse?ea lui s?lbatic? – locotenentul Andreescu, el sau cineva ?n preajma lui, spusese c?, dup? ce ?l prive?ti o clip?, primul g?nd care ??i vine ?n minte e c? po?i s?-l spargi u?or cu pumnul, ?i chiar ??i vine s?-l spargi, ca s? vezi s?ngele ???nind prin p?rul ?nc?lcit ?i rev?rs?ndu-se curat pe botul ?la ca de puiandru de lup ie?it s? adulmece v?ntul ?ntre buruienile de pe buza unei r?pe – un cap foarte fumos, pus pe un trunchi ?ncordat, cu mi?c?ri zv?cnite, ?lefuite ?n antrenamentele care preced par?zile.—?Ce facem? r?se el. P?i ne facem curaj s-o lu?m din loc.—?E b?iatul lui Opri?an Ro?ioru… Eremia, spuse nevasta ?efului de gar?.?eful ridic? din umeri.—?Opri?an… Ro?ioru – insist? femeia – care a plecat din sat…—?S?ru’ m?na, doamn?, sunte?i bun? c? m-a?i recunoscut. Am venit cu bunica, avem pu?in? treab? la Gr?di?tea. Frate-meu Neculai, ?l mai mare dintre noi, v? sp?rgea lemne iarna. Trop?iam aci pentru c? miroase a p?ine coapt?, ?sta e adev?rul.—?S? v? dau c?te-o bucat?.—?Nu, mul?umesc, am m?ncat, dar ?mi place mirosul.—?Ta, ta, ta, tam… ta, tam! f?cu b?tr?na lungind g?tul.—?E mar?ul mor?ilor, explic? Eremia. Le-am povestit acas? cum l-am ?nmorm?ntat pe generalul Florescu, ?i b?tr?na a ?nv??at caden?a. N-are voie s? vorbeasc? mai deloc, e bolnav?. De ce te ostene?ti? se ?ntoarse el mustr?tor spre bunic?-sa.—?Vine o ma?in? cu sfecl? de la Gr?di?tea, zise femeia, pute?i s-o a?tepta?i la noi. Lua?i-o pe din dos, pe-acolo e intrarea.—?Cunosc, zise Eremia, ave?i coco?i de lut ?n fereastra buc?t?riei. ?n curte, b?tr?na se a?ez? pe un scaun, al?turi de un morman de foi de varz?, ?i nevasta ?efului de gar? le puse ?n m?n? c?te-o felie de p?ine cald?. B?tr?na ascunse p?inea sub ?al. Eremia mu?c? ?ncet coaja uns? cu g?lbenu? de ou, ?i femeia v?zu c? are din?i albi ca z?pada. ??i adun? poalele rochiei pe pulpe, se l?s? ?ncet pe pragul ?nvelit cu un ?terg?tor f?cut din papur? ?i-l privi ?nc? o dat? cu ochii ei verzi-cenu?ii ?i-l ?ntreb? ce e nou ?n lume.—?Noi suntem acum ?n Maramure?. E mult p?n? acolo, ?i cu trenul am venit numai noaptea. La Sinaia, ?n zori, m-am dat jos s? umplu sticla cu ap? ?i am v?zut c? ninsese. Era tare frig. ?n rest, cred c? e bine. Eu de-abia am terminat armata, ?n armat? am fost trompet, m-am ?nv?rtit mult pe l?ng? postul de comand?, cunosc, vreau s? zic, multe, ?i e bine, s? ?ti?i.—?Dar peste hotare?…—?Peste hotare, popoarele din Africa se mi?c?. Femeia nu ?n?elesese ?i schimb? cursul discu?iei:—?Am auzit c? voi, trompe?ii, c?nta?i foarte frumos, c?nd se sun? stingerea.—?A?a este. C?ntarea asta ?mi place ?i mie foarte mult. E trist?, ?i ?i se face dor de cas?. Cic? ?i civilii ies s? asculte, dar n-am verificat, n-aveam cum. Vre?i s? v-o c?nd? ?ntreb? el, duc?nd palmele la gur?, gata s?-i ?ndeplineasc? voia. Pot ?i f?r? trompet?, numai din g?t, ca bunica.—?Nu, zise femeia. ?i a?a m? ?njunghie triste?ea.—?A?i pierdut pe cineva? se interes? Eremia.—?Ce ?tii tu?! oft? femeia, acum or s? ?nceap? ploile, ?i ce e via?a noastr? aici?—?E bun?, mult mai bun? ca a noastr?, vorbi b?tr?na. Vorbea g?f?it, du?m?nos.—?Noi am plecat de-aci fiindc? aveam ceva avere ?i acum nu mai suntem nic?ieri. Suntem departe, maic?, nu po?i s? ?n?elegi, suntem ?ntre str?ini, ?i ?ntre str?ini nu e?ti nic?ieri.—?Las?-las?, f?cu b?iatul. Ajunge! ?i-am spus s? nu tr?nc?ne?ti. Se ?ntoarse spre nevasta ?efului de gar?.—??i eu cred c? e greu s? tr?ie?ti prin g?ri. To?i vin ?i pleac? ?i niciunul nu st?.—?Da, da, zise ea, zile ?ntregi stai la geam ?i te ui?i spre mun?ii R?mnicului, de unde a?tep?i s? vin? viforele. Toate g?ndurile ?i se fac negre aici. C?teodat? ?mi vine s? urlu. ?Zbura?i, g?ndurile mele, le zic, prinde?i trup viu ?i aripi, sui?i ?n v?zduh ?i duce?i-m? cu voi”. Mi-am uscat tinere?ea prin g?ri, ?mi vine s? pl?ng ?ntr-una, ?i m-am ?nr?it ?n c?mpia asta blestemat?. Tu ?tii ce spunea lumea despre fluturii galbeni?Eremia scutur? din cap ?i arunc? un miez de p?ine c?inelui care lingea un os ?n fa?a cu?tii.—?Fluturii galbeni prevestesc moarte, nenorocire, nu e a?a, m?tu???—?Ta, ta, ta, tam… Ta, tam!—?Ei, drace! f?cu b?iatul. Te-ntreci cu gluma! Ast?mp?r?-te!?i c?tre nevasta ?efului de gar?.—?Eu sunt prost, c? eu am ?nv??at-o.—?Nu-i niciun deranj, zise femeia. Chiar se potrive?te. ?i mie mi-e fric? de fluturii galbeni. ?n mai, veneam la Regional?, de la Urziceni, unde m-am dus s? cump?r un trenci, ?i-n compartimentul de-a doua, ?ntre mine ?i un pop? care m?nca pe?te uscat la v?nt, ?edea un b?iat, cu un avion de lemn pe genunchi. Mergea cu taic?-su s?-?i vad? un v?r din Tecuci ?i-?i g?tise avionul cu fluturi galbeni, prin?i cu ?apca ?n livad?. Cincizeci de fluturi fixa?i cu ace. ?De ce i-ai omor?t, l-am ?ntrebat, nu ?i-a fost mil??”. ?I-am prins seara, zisey nu-mi pare r?u, peste o or? sau dou? tot ar fi murit, pentru c? fluturele nu tr?ie?te mai mult de-o zi”. Ne apropiam de gara de-aici, am luat geamantanul din plas? ?i i-am zis copilului: ?Flutura?, ajut?-m?, ia tu umbrela asta ?i d?-mi-o la scar?”. Trenul ?ade la noi un minut, am cobor?t, b?iatul s-a aplecat s?-mi ?ntind? umbrela, ?i-atunci i-am ars dou? palme de i-a sc?p?rat fa?a. N-a avut timp s? ?ipe, s-a smucit ?nd?r?t, ?i-n c?dere a sc?pat avionul, de care nu se desp?r?ise, ?i roiul ?la de fluturi mor?i i-a acoperit fa?a. Ce zici de asta? Zici c? sunt o lupoaic?, nu?—?De ce? C?nd o s? m? ?nsor, o s? iau ?i eu o nevast? trist? – ?i-i ?ntinse b?tr?nei dumicatul de p?ine care-i r?m?sese.Ea ?l f?cu cocolo?, ?i-l v?r? ?n s?n, l?ng? felia de care nu se atinsese.—?Tu, Eremia, zise femeia, poate c? r?zi de mine, da mie o s?-mi fie dor de tine. Uite, a venit ma?ina de la Gr?di?tea, e la rampa de desc?rcare, s? da?i pe-aici la ?ntoarcere, s? te mai privesc o dat? ?n ochi. Numai s? nu te ?nghit? c?mpia, s? nu m? ui?i. Aici, la noi, e p?m?ntul uit?rii, calci pe el, ?i n?dejdea te usuc?, te ?neac? fumul, te acoper? noaptea. Pe ?ntuneric auzi numai sc?r??it de c?ru?e neunse. De unde dracu at?tea c?ru?e aici? Azi-noapte m? g?ndeam c? am ?n creier numai valuri de cea?? prin care umbl?, p?c?nind din capacele lor de tinichea, c?ru?ele astea greoaie care dau ocol sta?iei. Pleca?i, ?i s? m? strigi c?nd vii iar, auzi?Eremia ?i b?tr?na ie?ir?, l?s?nd poarta deschis?. Dincolo de gard, b?iatul se opri, dezbr?c? scurta, o f?cu sul ?i porni spre ma?in? la doi pa?i ?n urma b?tr?nei, care c?lca drept pe c?rarea acoperit? cu zgur? de c?rbune. ?Acum – ??i zise Eremia – dac? ea m? prive?te, eu sem?n cu un soldat din filme care pleac? la r?zboi”.?oferul se numea Gean? Aurel. Era un tip scund ?i ?chiop, din care pricin? toat? lumea ?i zicea ?ontorogul. Acest Gean? Aurel, zis ?ontorogul, s?rut? dreapta desc?rnat? a b?tr?nei – ?O fi venit s? desfac? ?i s? v?nd? ce a mai r?mas pe la Gr?di?tea, nu stric? s?-i pup laba” – pe Eremia ?l plesni prietenos peste ?ale ?i le f?cu loc ?n cabin? la am?ndoi. ?ontorogul mesteca tutun – ?Metod? american?, ?l l?muri Eremia, desfaci ?igara ?i molfai tutunul ?n gingii!” – ?i pe buza de jos, cr?pat?, i se prelingea un fir de scuipat galben-murdar.?Ce puturos!” se str?mb? Eremia, dar se feri s? zic? ceva. Firul acela de saliv? ?i amintea de zeama scurs? din ficatul vacii lor pe care o g?siser? moart? ?n lanul de lucerna, ?i taic?-su, ?ntr-o pornire disperat?, ?i despicase burta cu toporul. ?Na, fire-ai a dracului de hait?, c? ne-ai l?sat f?r? lapte ?n cas?!”.?n cele din urm?, nu se putu st?p?ni ?i ?l rug?:—??terge-te la gur?.—?Am din?ii rari, b?iete, se scuz? ?ontorogul trec?ndu-?i m?neca peste buz?. Dar tu de ce ai sl?bit a?a?—?A fost ?n armat?, l?muri b?tr?na.—?Aha, te-au t?r?t grada?ii pe burt?. Eu le-am sc?pat printre de?te.—?E?ti ?chiop, zise Eremia, altfel, de armat? ?i de moarte nu scap? nimenea.—?Am suferit pentru voi, b?iete, zise ?ontorogul, trebuie s?-mi recuno?ti meritul ?sta. Dar mi se ?ndreapt? piciorul, s? ?tii. M-a ?nv??at cineva s? bag foi de plumb ?n talpa bocancului de la piciorul mai scurt, ?i greutatea asta at?rnat? de el mi-l aduce la loc. S? fiu al dracului, c?nd oi ajunge cu am?ndou? la un nivel, m? duc ?i m? prezint la comisariatul militar ?i cer s? m? ia pe via?? ?n armat?.II schilodise un cal de care se apropiase t?r??, ?n copil?rie, ca s?-i fure piedica, dar nimeni nu ?tia asta, pentru c? el spusese ?n sat c? l-au c?lcat cu docarul patru nem?i care fugeau spre mun?i.—?Nenic?, era dup? pr?nz, m? furi?am cu c?rdul de oi spre sat, pe sub malul b?l?ii, c?nd deodat?, ?n gura vadului, apare un docar cu patru nem?i, verzi, verzi de sus p?n? jos, ca omizile de pruni ?i cu castroane de tabl? pe cap. M?ncau porumb crud, numai lapte de porumb la gura lor, ?i c?nd ?i v?d, fluier c?inele. ?Anghele, zic, i-a b?tut ceasul berbecului”. Nem?ii vin din trapul cailor, opresc scurt ?i sar ?ntre oi, umfl? una ?i-o arunc? ?n docar. Dar nu le ajunge, se reped ?i la berbec. Asta era prea de tot. Am rotit ciomagul, mi-am f?cut v?nt ?i l-am azv?rlit. ?i, noteaz?, nici berbecul, nici oaia nu erau ale mele, erau din sat. ?la pe care l-am izbit s-a apucat cu m?inile de cap, ame?it. Cel de l?ng? el s-a n?pustit ?i mi-a pus m?na ?n beregat?.—?M?, zicea Cutare, care ?l asculta, mare noroc ai avut c? nu te-am ?mpu?cat! La chestii de-astea de r?zboi, nimeni nu d? o para chioar? pe o via?? de om.—?M-a tr?ntit ?n ??r?n? ?i i-a strigat ceva ?luia de pe capr?… nu ?tiu ce i-a strigat, ?tiu numai c? am v?zut copitele cailor s?rind peste mine – caii niciodat? nu calc? pe trupul omului, ?l feresc – ?i am sim?it ro?ile docarului trec?nd peste mine, ?n sus, pe urm? ?n jos. C?nd m-am trezit, piciorul st?ng mi se ?inea numai ?n dou? f??ii de piele, ?i sub mine – un lac de s?nge.—?Hai s? ne mi?c?m, zise ?ontorogul, c? ne prinde iarna aici. ?ine?i-v? bine.Zic?nd, r?suci volanul – ro?ile din spate sc?p?tar? ?ntr-o viroag?, dar prinser? imediat p?m?nt tare – ?i scoase ma?ina la drumul de piatr?. B?tea v?nt aspru din pustiul z?rii ?i rostogolea ciulini smul?i de la ar?turile negre. Dou? ciori cronc?neau pe o creang? de salc?m, pe care at?rna o potec? murdar?.—?E o m?nec? din c?ma?a mea, spuse ?ontorogul, ar?t?nd cu degetul, pe urm? scuip? tutunul ?i-?i frec? spinarea de peretele cabinei.?n st?nga, pe sub ?irul de movile cenu?ii, cu ierburi uscate, treceau spre munte, zdronc?nind, ni?te c?ru?e cu coviltir. ?n fruntea convoiului c?lca un om ?nalt, ?nf??urat ?ntr-o pelerin? de ploaie, soioas?, t?r?nd de lan? un c?ine cu picioarele lungi, care privea rezemnat norii ca ni?te ?ngr?m?diri de c?rbuni vechi ce curgeau dinspre apus peste acoperi?ul de ?igl? al g?rii.—?Auzi, Eremia, spuse ?ontorogul, ast?-iarn? mi-a fost dor de tine. ?n ajunul Cr?ciunului am t?iat un salc?m, s? fiarb? mama sarmalele, ?i m-am g?ndit la noi doi cum mergeam cu colindul ?i ridicam cu ciomagul din balamale toate por?ile pe care le g?seam ?ncuiate.Eremia ?l privi dintr-o parte, r?se ?n col?ul gurii ?i ?ncepu s? c?nte: Oi, leru-i Ier,Sf?ntul Petru-n leag?n sta ?i pe Domnu-l ?ntreba:—?A? vrea. Doamne, ca s? ?tiu: C?nd e capul veacului, Sf?r?itul p?m?ntului?Oi, leru-i Ier, Sf?r?itul p?m?ntului.—?C?nd va-njura fiu pe tat?, Fiic?-sa pe mam?-sa..C?nta ?in?nd ochii ?nchi?i, ?i l?ng? el Gean? Aurel b???ia din cap, p?truns de evlavie, parc? ar fi vrut s? spun?: ?S? m? ia dracu, da asta aminte?te de vremea c?nd nu eram ?ontorog ?i-mi vine s? urlu ?n mine”.?i deodat? vocea lui Eremia se ?nmuie, afar? parc? trecuse toamna aceea lung? ?i era iarn?, era seara t?rziu ?i ningea. Uite, e ?n seara de Ajun, mo?ul a pornit cu sania, ur?ii ?nh?ma?i la ea gonesc cu labe de foc, mama Tudora a pus la fiert gr?u pentru coliv? ?i-l p?ze?te, st?nd cu t?mpla rezemat? de muchia sobei ?i cu m?inile adunate ?n poal?. Opri?an tat?l, care s-a ?mb?tat cui la pomana porcului lui Ion Botic?, sfor?ie ?n fundul patului – n-au putut s?-i scoat? bocancii ?i l-au a?ezat cu picioarele pe un scaun, ?i o d?r? de noroi se scurge de pe t?lpile lui – bunica Gherghina, r?mas? v?duv? de patruzeci de ani, prive?te spicele ?mpletite ?n jurul icoanelor, sub care p?lp?ie o candel? verde, ?i se g?nde?te la mor?ii pentru care va da m?ine de poman? o plapum? ?n care a b?gat l?na adunat? de pe patru oi, Valerica, fata cea mic?, de un an ?i nou? luni, g?ngur? ?n leag?n, iar Eremia cu cei trei fra?i mai mari ?i cu Aurel Gean?, ?ntin?i pe rogojini, cu traistele sub cap, a?teapt? s? bat? miezul nop?ii, ora c?nd pornesc cetele de colind?tori. E lini?te. Lampa arde cu fitilul tras, de sub u?? se furi?eaz? ?n?untru ceva din ?uierul v?ntului, din lemnele ude picur? pe vatr? must s?lciu, boabele de gr?u din ceaun spun despre tainele p?m?ntului… ?i ?n t?cerea ad?nc? se aude ?i pocnetul ?nghe?at al scutecelor at?rnate pe s?rma ?ntins? ?ntre porumbar ?i col?ul casei. ?n noaptea asta se na?te pruncul Isus, trei magi merg prin vifor s? i se ?nchine, duc?nd sub c?ptu?eala hainelor ramuri verzi, deasupra lor, lumin?ndu-le calea, umbl? o cruce aprins? care s-a smuls singur? de pe turla bisericii din Br?ila, al?turi de care se afl? o pr?v?lie de pe?te -totdeauna, ?n pr?v?lia aceea un lipovean aiurit izbe?te cu toporul ca ?ntr-o buturug? ?ntr-un somn lung de trei metri, ?i din c?nd ?n c?nd se opre?te s?-?i v?re botul ?n h?rd?ul cu vin, a?ezat pe tejghea – ?i prin v?zduh se leag?n? sute de ?ngeri at?rna?i pe funii de c?nep?. Sunt veseli ?i neast?mp?ra?i, ?n joac? ??i trece unul altuia aripile pe sub nas ?i to?i str?nut?. Vine de vifor greu, dar asta nu poate s? fie adev?rat, adic? este adev?rat, dar numai pe p?m?nt ?i pentru Irod, fiindc? dincolo de valul gros al viforului, luna s-a ?mpodobit cu lum?n?ri de cear? alb?. Patru brazi ?nal?i stau de straj? – doi st?nga, doi la dreapta -fumul lum?n?rilor, negru ?i ur?t, trece peste ei f?r? s?-i ating?. Ninge ?i ?n cer, bine?n?eles c? da, ?ns? ninge altfel, o z?pad? care nu se lipe?te pe nimic dec?t pe sorcove ?i prin care foiesc, cu bucile lor dolofane, ?ngerii. Eremia ?tie c? to?i ?ngerii sunt copii ?i au buci ca ale Valeric?i ?i ??i vine s? le s?ru?i ?i s? le mu?ti f?r? s? ape?i cu din?ii, numai a?a, ca s?-i g?dili ?i s?-i auzi r?z?nd.Deodat?, ?n noaptea satului, se sparse clopotul cel mare ?i r?sturn? ?ncordat glasul sf?ntului Petru:A? vreo, Doamne, ca s? ?tiu…—?Ajunge, ?l ?ntrerupse ?ontorogul, c?n?i ca un fund de farfurie.—?Am fost trompet ?n armat?, m-am umflat mult ?n trompet? ?i mi-am stricat corzile vocale.—?Nu, nu e asta, zise ?ontorogul convins, cel mai mult stric? corzile vocale fumul de praf de pu?c?. Trebuia, la trageri, s? bagi batista ?n gur?.—?M? cuprinde mirarea c?t po?i fi de prost.—?Z?u?! ?i tu cum e?ti? Ai fost osta?, toat? stima pentru haina militar?, dar e?ti dobitoc. Te pomene?ti c? ?i crezi ?n vorbele c?ntecului ?la al t?u! ?tii ceva? Mi-e sil? c?nd v?d un ins t?mpit ?i pe urm? ?l v?d dup? cinci ani ?i e tot t?mpit ?i tot a?a mai departe. Afl? de la mine c? to?i ?i ?njur?m pe ?i b?tr?ni – ?i, uite, p?m?ntul nu se despic? sub noi.—?Eu nu ?njur niciodat?.—?Sigur, tu e?ti cu stea ?n frunte, ca vi?eii. Tu poate n-ai de ce s?-i ?njuri, dar eu?… Pune-te o clip? ?n locul meu. De c?nd m? ?tiu sunt plin de negi pe spinare ca un broscoi de Tulcea. Pot s? nu ?njur? Am dat dou?zeci ?i cinci de lei unui mucos de copil ca s?-mi numere negii. ?tii c??i a g?sit? O sut? paisprezece. ?i b?nuiesc c? a s?rit vreo c??iva la num?r?toare. L-am pus pe urm? s? mi-i lege cu fir de p?r din coada calului. Numai ?ase s-au uscat. Mama are b?taie de ochi, adic? i se bate ochiul st?ng ?ntr-una, are o v?n? mai scurt? sub pleoap?, putea s?-mi treac? mo?tenire chestia asta, chiar mi-ar fi prins bine la muieri, dar mi-a l?sat bo?urile alea de carne, ca s? m? scarpin mereu ca porcul de rap?n. Acas? am un loc special pentru sc?rpinat, ?n lume, ?ns?, trebuie s? scot ghearele. Iaca de aia am unghiile mari.—?Ia spune, ?l ?ntrerupse Eremia, noi mai suntem du?mani de clas?? Cum cont?m la Gr?di?tea?—?Precis nu ?tiu s? spun. ?n casa voastr? e acum Sfatul popular. ?ti?i c? Zaharia Prodan a murit, gata. Auzi, m?tu??, strig? el, Zaharia Prodan s-a dus, pune-i cruce!B?tr?na, ?n col?ul ei, privea cu ochi sp?l?ci?i, str?b?tu?i de vine de albea??, c?mpia neagr? ?i b?ltoacele de noroi din marginea ?oselei. Primind vorbele ?ontorogului, str?mb? gura, ar?t?ndu-?i gingiile cu col?i rup?i, desperechea?i, ?i la sf?r?it gemu uscat, numai din g?t:—?Ta… ta… ta… ta, tam.—?Ce e asta? f?cu ?ontorogul.—?Mar?ul mor?ilor, r?spunse Eremia.—?A, ?l pl?nge, r?se Eremia. Dumnezeu cu mila, vorba proverbului. El d?, el ia. Are un par preg?tit pentru fiecare. ?i c?nd d?, d? de usuc?, rupe carnea de pe tine. Lu nea Zaharia, bunico, i-a murit ?nt?i nevasta. Acum doi ani s-a umflat Buz?ul ?i le-a smuls casa, cu malul de sub ea cu tot. ?n cas? – dada Leanca. Cic? num?ra bani pentru impozit. Am dezlegat bacul ?i ne-am dat drumul la vale s-o pescuim. Noi, patru in?i, ne chinuiam s? arunc?m harponul, ?i ea, pe prisp?, ??i sp?la picioarele ?n lighean ?i f?cea: ?Bau!”. ?njur, senin de ap?, ?i ea se sp?la ?n lighean. Ca s? vezi ce idioat?! Ei, dac?-i a?a, vorba aia: C?te fire de nisip pe Oceanul Pacific, tot at?tea viorele, te salut, la revedere…Dup? un timp, c?tre Eremia:—?Baba Gherghina s-a avut bine cu Zaharia Prodan. A?a zice lumea, c? dup? ce i-a murit omu, s-a ?ncurcat cu Zaharia. Iarna, cic?, plecau cu sania la R?mnic s? se plimbe sau s? cumpere, era ger, ei ?i ?nghe?au picioarele, ?i Zaharia ?i punea c?te-un curcan pe genunchi. Curcanii au burta cald? ?i…—?Taci din gur?! se ?ntunec? Eremia. Nu-?i dau voie s? r?zi de b?tr?n?.—?Ce vrei s? fac? spuse ?ontorogul. Am o slujb? ?mpu?it?, m? distrez rar ?i pe apucate.—?E?ti m?gar ?i dai cu copita.—?Da, nu era cazul, recunoscu ?ontorogul, da ce vrei s? fac? Nu cuno?ti ce e cu mine ?i de-aia m? iei a?a. Eu car cereale, dar car ?i mor?i, pot s? zic c?-n primul r?nd car mor?i ?i pe urm? cereale. Se primene?te lumea, b?iete, ?i ce e uscat piere. Mor b?tr?nii, ?i-auzi la ei, majoritatea mor ?n somn. Toamna ?n special, c?nd se schimb? s?ngele, c?nd trec de la verde?uri la m?ncare gras?, ??i iau valea unul c?te unu, ?i eu ?i car pe to?i la groap?, fiindc? nimeni nu mai vrea s?-?i duc? mor?ii la cimitir cu c?ru?a. Oricine are un mort ?n familie, vine ?i m? cere pe mine la birouri: ?D?-mi-l pe ?ontorogul”. E o chestie puturoas?, fiindc? dup? fiecare ?nmorm?ntare trebuie s? cur?? bine podelele ?i n-am om de ajutor, frec cu ap? fiart? p?n? mi se ?nro?esc m?inile.—?Dac? ?i-e sc?rb?, de ce nu refuzi? Doar nu te poate obliga nimeni.—?M-a? pune r?u cu satul. ?i pe urm?, oamenii sunt recunosc?tori, fiecare ?mi trimite acas? doi-tei pumni de coliv? ?i dou?-trei por?ii de m?ncare de la poman?, ?i cu asta cresc ?i ?ngra?, annual, patru-cinci porci…—?Uite, zise b?tr?na, ?i-?i ?nfipse m?na ?n um?rul lui Eremia.El se ?ntoarse ?i ?terse geamul cu palma. ?n dreapta ?oselei, pe o c?pi?? de deal, se vedeau primele case ale satului. Le privi ?n t?cere, ?nduio?at, ?i-n g?nd le chema pe nume. ?Au ?mbr?t?nit, se duc ?n p?m?nt”. Mici, ?nghesuite ?ntre salc?mi r?muro?i, casele de pe deal a?teptau r?bd?toare s? vin? iarna ?i s? le jupoaie pere?ii, pe l?ng? care v?ntul purta acum ?n zbor smocuri de paie ?i ?uvi?e de fum lipicios.Pruni cenu?ii tremurau ?n pieptul malului, iar la doi st?njeni de ei se c?scau gropile din care se scoate lut. O femeie cu basma alb?, ie?it? s? arunce gunoiul, pendula pe un cap de grind, c?znindu-se s? arunce c?t mai departe resturile din g?leata pe care o ?inea ?n m?ini.—?Gata, zise ?ontorogul, am ajuns ?n s?tucul natal… ?i fr?n? l?ng? o c?rare ce ie?ea din miri?ti. Aici trebuie s? ne desp?r?im. Nu ?tiu dac? aveam dreptul s? v? iau. V-o spun pe ?leau, s? nu v? fie cu sup?rare, am un trecut nep?tat ?i nu-mi convine s? mi se pun? ?n spinare c? v-am c?rat at??ia kilometri cu ma?ina gospod?riei colective.?i a?tept? s? coboare, ?i c?nd porni din nou motorul le f?cu semn s? intre mai repede pe c?rare. Pe vad coborau spre ?osea dou? c?ru?e pline cu cartofi ?i…?n curtea casei pe care o p?r?siser? cu cinci ani ?n urm? – ?n 1949 – un om cu c?ciul? neagr?, roas? pe margini, cu o flanea de l?n? nevopsit?, cu m?necile suflecate, rotea prin aer, ?in?ndu-l str?ns de urechi, un iepure de c?mp, ?i cu muchia palmei libere ?i aplica lovituri scurte dup? ceafa. ?l ?mpu?case ?n v?rs?tura Buz?ului, care ?ncepea mai jos de cas?, ?n cap?tul ulicioarei pe care z?ceau b?rci r?sturnate, pline de noroi, alicele ?ns? nu-i atinseser? inima, ?i v?n?torul ?i scurta chinurile asistat de o ceat? de copii.—?S?-l ?ntreb cine-i pre?edinte, zise Eremia, dar b?tr?na ?l opri.—??ntr?m a?a, porunci ea. E casa noastr?.Puse piciorul pe prag ?i se opri. Treptele de la intrare, din stejar, se tociser?, potcoava fixat? la mijloc, ca s? cheme norocul asupra celor ce ?n?l?aser? casa, fusese smuls?, se vedea forma ei imprimat? ?n lemn. B?tr?na ?ndoi ?alele ?i m?ng?ie locul cu podul palmei.Eremia, cu obrajii ?ncin?i de v?nt, m?sur? turla bisericii din apropiere. Auzind ?n spate, printre plopi, vuietul Buz?ului, se aplec?, o ridic? pe b?tr?n?, str?ng?nd-o de cot, ?i p?trunser? ?n?untru. Mirosul casei lor se pierduse, acum mirosea puternic a motorin?, iar cele patru u?i, date cu albastru, aveau numere.B?tr?na ??i aranja ?alul, ap?s? clan?a ?i intran ?n prima ?nc?pere din st?nga. Era camera din austru, aici locuise ea totdeauna. Sus, pe perete, un trofeu de c?prioar? ciuruit de vreme, iar sub el la masa acoperit? cu mu?ama ?n p?tr??ele, Eremia ?l v?zu pe Pavel Odangiu, vecinul lor, care scria ceva ?ntr-un registru, muind creionul chimic ?n gur?. Buzele – ?nvine?ite – i se mi?cau singure, f?r? s? articuleze cuvinte. ?n dreapta lui, o cas? de bani – leg?tura de chei at?rna pe u?? -iar l?ng? fereastr?, un barometru cu acele c?zute. De pedalele lui ie?ite ?n afar? ca dou? capete de v?sl?, at?rnau verigi de fier – fierarul satului ?ncercase s?-l transforme ?n c?ntar, dar nu izbutise.Odangiu rotunji o cifr? ?i ridic? fa?a c?rnoas? ?i ro?ie, str?puns? de fire de p?r albe. Recunosc?ndu-i pe cei doi, ochii lui mici, cenu?ii se zb?tur? m?runt.—?Ce-i cu voi? De ce nu bate?i la u???—?Am venit cu bunica, r?spunse Eremia.—?Vi s-a f?cut dor de albia veche! zise Odangiu, scul?ndu-se ?i ?mping?nd scaunul la perete cu piciorul. Zi, bab? Gherghino!B?tr?na adun? ?alul pe umeri ?i vorbi ?ncet:—?Am venit s? mor, Pavele. Tu e?ti primarul, du-te ?i las?-m? cu Eremia, vreau s? mor ?n odaia mea. ?la e scaunul meu, l-am ?nvelit cu material de la Br?ila. Cump?ra un turc s?-?i fac? fes ?i-am luat ?i eu patru co?i. Era ?nflorat…—?Ce-mi pas? mie de pove?tile voastre?! Aici e Sfatul popular, discut?m treburile comunei.—?Trebuie s? m? la?i, ceru b?tr?na. Un sfert de ceas ?i gata. ?n odaia asta, tu ?tii bine, am n?scut nou? copii. Unde-i lada aia de fier era patul. Acolo au z?cut ?i mi s-au stins patru b?ie?i. Tot acolo mi-a murit ?i omu. ??i ?mprumuta plugul, prim?vara.—?Ascult?, stig? Odangiu la Eremia, scoate-o de-aici.—?Nu, zise b?tr?na, nu mai e timp.?i, ocolind masa, se a?ez? ?n scaunul vechi, ?i Odangiu, n?ucit, ?i f?cu loc.—?C?nt?-mi, Eremia, zise b?tr?na, c?ntecul ?la al meu.Eremia ?mpleti palmele ?n form? de corn, ?i sunetele se ?nl?n?uir? lungi ?i aspre:—?Ta… ta… tam… ta… tam.—?Nu, zise b?tr?na, vreau c?ntecul ?l?lalt – ?i ?ncepu s? ?ng?ne: ?Hai, Buz?u, Buz?u”.Eremia, l?s?nd s?-i cad? bra?ele, o privea ?ngrozit. Vocea sc?r??it? a b?tr?nei p?trundea ?n el, parc? venind de la v?rs?tur?, din noroaie, din ascunzi?uri de fiare. ?i atunci, ?nfiorat de c?ntecul ei c?znit, ?ncepu el s? c?nte, ?i ea ?l ?nv?lui ?ntr-un z?mbet dureros. Eremia c?nta lung ?i trist, ?i c?nd termin?, b?tr?na se l?s? pe spate, ??i f?cu cruce ?i spuse ?optit:—?Doamne-Dumnezeule, m?rire ?ie!L?rgi ochii, ?i capul i se fr?nse pe um?r, ?i un fir de spum? alb? i se prelinse la col?ul gurii.?n clipa aceea, bucata de p?ine pe care i-o d?duse nevasta ?efului de gar? ?i alunec? din s?n ?i c?zu pe podele. Dumicatul dat de Eremia se opri ?n bocancii scor?o?i.—?Ce e asta, m?, ?ntreb? Odangiu, a?i ?nebunit?—?Acuma, ea nu mai poate, r?spunse Eremia, a murit – ?i vru s? se apropie de scaun.Dar nu mai ajunse, Opdangiu ?l ?n?fac? de piept ?i-l izbi cu pumnul ?n gur?. Eremia se cl?tin? ?i c?zu ?ntr-un genunchi. Odangiu, ?n picioare, ??i freca degetele pumnului cu care lovise. P?rul, r?v??it, ?i c?dea pe jum?tate de frunte.—?N-am vrut s? dau, nu trebuia, mi-am ie?it din min?i. Hai, se rug? el g?f?it, ia-o ?i du-te.—?Eu n-am ?tiut, se scuz? Eremia. M-a luat ?ncoace, f?r? s? spun? ce vrea.—?Min?i, viper?! se-nfurie Odangiu. De ce min?i, m??!Eremia nu se feri. Un g?nd prostesc ?i ?nl?n?uia mintea: ?L?ng? peretele ?sta am ?nv??at s? merg, m? izbeam de el ?i m? durea capul… ai, cum m? durea!” ??i ?terse gura cu m?neca, scuip?, ridic? trupul b?tr?nei, ferindu-se s?-i priveasc? ochii sticlo?i, ?i ie?i greoi ?n curte. V?n?torul cu iepurele plecase, copiii se vedeau spre fundul uli?ei tr?g?nd de un uluc ?necat ?n v?rs?tur?.Ame?it, Eremia r?mase ?n loc, ne?tiind ce trebuie s? fac?, apoi, cu pa?ii ?mpletici?i, se ?ndrept? spre ?irul de b?rci r?sturnate sub gard. O durere ascu?it? ?i firigea buzele. Scoase batista ?i ap?s? cu grij?, s? opreasc? s?ngele ce-i curgea ?n barb?. V?ntul r?bufni din c?mpie, pentru ca ploaia s?-i spele capul acela frumos, de lup t?n?r, frumos dar nu ?i puternic, pu?in prea fraged ?n frumuse?ea lui s?lbatic?.ZGOMOTULC?nd afl? cine ?i de ce f?cea zgomotul acela cumplit, dincolo de perete, Tudor se retrase de-a-nd?r?telea pe scara ?ngust?, umeda ?i cleioas?, luminat? de-un bec stropit cu var, ?n?urubat sub un capac ca de scuip?toare, str?b?tu curtea ?ntunecat?, c?lc?nd peste o lad? de gunoi desf?cut? – duhoare grea de resturi de m?ncare muceg?it?, smocuri de p?r de c?ine, mu?te grase – ie?i ?n strada pustie, unde mirosea a mal? de la fabrica de bere ?i, str?ng?nd sub bra? servieta galben?, ?ncepu s? fug?, cu coatele str?ns lipite de corp. Vorbele copilului scund, gras, cu c?ma?? ?n carouri, bretele ?ncheiate r?sucit ?i fulgi de g?in? ?n p?r, aerul de agresivitate din ochii lui rotunzi -b?iatul vrusese s?-i arunce ?n cap o pedal? veche de biciclet? – d?ra de saliv? din col?ul gurii mici, cu buze sub?iri, se zv?rcoleau, se precipitau, goneau ?n fuga lui Tudor. II ascultase cu ?ncordare iritat? -nu explica?ia, ci faptele ?i uimiser?, explica?ie poate nici nu exist? – ?i deodat?, tremur?nd, se g?sise f?c?nd observa?ia t?mpit? c? ?n c?mpul electric – un metru pe un metru – din mijlocul od?ii prin care gonea, ??c?nind ?i ?uier?nd la barierele v?rgate, o locomotiv? de m?rimea unei pisici, nu trebuie l?sat? s? intre maimu?a aia gola?? care se scarpin? pe bot cu laba ?i cu v?rful cozii.—?E de gum?, i se r?spunse, nu stric? nimic. ?ntr-o zi am pus-o ?ntr-un co? de iepuri ?i l-am p?c?lit pe mo? Anghel din pia??, credea c? e vie.—?Am v?zut ?i eu milogi cu picioare de gum? care stricau, retezase Tudor, ?i lunecase ?nd?r?t, ating?nd cu ?oldul clan?a turnat? grosolan ?n bronz. Dup? dou? sute de metri, se opri. ?O sear? pl?cut? la Frumoasa de l?ng? fluviu”. La intrarea ?n restaurant, de o parte ?i de alta a u?ii, dou? felinare ?n form? de butoia?. ?n?untrul lor, doi pitici, cu scufii ro?ii, lungi p?n?-n c?lc?ie, f?ceau temenele.Intr? f?r? s? dea aten?ie portarului de noapte, ceru o sticl? de vin ?i b?u un pahar ?ndoit cu sifon ?inut la ghea??. Lume pu?in?, multe mese goale, chelneri mi?c?ndu-se discret pe covoarele plu?ate. Un cunoscut, Ciclistul, retras ?ntr-o ni?? cu un individ c?ruia Tudor nu-i vedea dec?t spatele gras, ?l salut?.—?Toate contabilele din ora? au ?mbr?cat pulovere de relon ?i-au plecat s? fac? inventar la magazinele s?te?ti.—?Da, ?tiu, murmur? Tudor, sc?rbit de gluma asta r?suflat?, ?i ?nghi?i, cu s?mburi cu tot, c?teva m?sline murate.Avea gura amar?, sta prost cu fierea. Se ?ntoarse ?n scaun, enervat de r?sul strident al unei femei de la o mas? cu trei ofi?eri, ?i-?i opri privirea asupra celor cinci muzican?i care mimau disperare. Se porni s?-i ?njure ?h g?nd, f?r? ?ntrerupere. ?tia c? dac? va l?sa o singur? clip? alb? va ?ncepe s? pl?ng?. ?Dobitocilor, v-a?i sugrumat bur?ile cu centuri cu catarame ?i… Nu m?-ntreba unde mi-e g?ndul… Poate ca ciclistul are dreptate: contabilele au plecat. Tutungiul din col?ul str?zii a lipsit ?i el toat? ziua: ?Nu sunt aici". Fructarul a scris cu cret? pe oblon: ?Plecat dup? marfa". Eu sunt singurul care stau mereu. Ciclistului nu-i place odaia mea. ??i ce dac? are geamal?c ?i vezi Dun?rea ?i balta? E putred?".Ciclistul era b?iat frumos, aiurat, ars de v?nt – f?cea ciclism pe ?osea, c??tigase curse grele, ?i c?nd venea la Tudor se a?eza pe un scaun cu speteaz? de fier ?i privea minute ?n ?ir trapa murdar? din dreptul u?ii cu clopo?el.—?De-a? avea eu at??ia bani c??i s-au fabricat ?n g?oacea aia! Dar s? fie buni, nu fal?i. B?canul care-a tr?it aici, pe c?t era de ?mecher, pe at?t era de lene?, putea carnea pe el, b?gase ma?ina sub u??, clientul deschidea, dedesubt manetele cl?n??neau ?i scoteau o bancnot?. La plecare – alta. To?i erau ho?i, vas?zic?, dar numai el c??tiga. Vrafuri. Au p??it-o ?i nem?ii cu el, nem?ii ?ns? pl?teau pentru ou?. Pe strada asta erau o groaz? de butoaie. Nem?ii aduceau ou? cu camionul din sate, le sp?rgeau, puneau g?lbenu?ul ?n butoaie ?i aruncau cojile. Seara, ?nfundau butoaiele, le rostogoleau pe vapor ?i le trimiteau ?n Germania. Eu am fost la Miinchen, am b?ut dou? etape, puteam s? ies primul, dar am ie?it al patrulea, mi-au furat cinci minute la o barier?. ?Drag?, dr?gu??, mi-a spus doctorul Arghiropol la biliard, s? fii atent, te rog, o s? v? dea omlet?, diminea?a, caut? s? intri pe la buc?t?rie ?i s? vezi: au sau n-au ou? ?ntregi?”. Cu Arghiropol nu te salu?i, a m?ncat averi la c?r?i, vrei s?-?i spun chestia aia cu bunic?-su? B?tr?nul avea un ceas cu lan? de aur, lung de vreo trei metri; ?l ?nf??ur? de c?teva ori ?n jurul g?tului, pe urm? ?l b?ga ?n buzunarul de la vest?. Zg?rcit, nu-i d?dea o para lui Arghiropol, dar Arghiropol ?i desf?cea ?n fiecare noapte c?te-o verig? de lan?. ?n ziua c?nd a murit – a murit m?nc?nd dulcea?? de smochine – a ?ntrebat a?a: ?Dou? lucruri nu ?tiu eu ?i-o s? mor: de ce nu-mi mai intr? capul prin lan?ul de la ceas, la b?tr?ne?e capul omului se-ngroa???”. Al doilea lucru nu l-a mai spus, n-a mai apucat. Arghiropol crede c? nici nu mai avea nimic de spus, pentru c? nu mai era ?n toate min?ile, cu dou? zile ?nainte de a-i spune asta ?i de-a muri fuseser? am?ndoi la statuia fiilor ora?ului c?zu?i ?n primul r?zboi mondial ?i-i spusese: ?Totul st? scris ?n aerul care curge printre picioarele soldatului de bronz”. O aiureal?.O fat? cu p?rul ro?cat, t?iat scurt – la ceafa, briciul, m?nuit prost, ?i f?cuse dou? r?ni s?nger?nde – se apropie de el, molatic, ?i-i oferi, ?n ?oapt? ?ig?ri americane de contraband?, la un pre? nimicitor pentru v?nzarea liber?. Z?mbea tem?toare, ar?t?nd ni?te din?i umezi.El o m?ng?ie pe bra? ?i o s?rut? la ?ncheietura m?inii.—?Stai jos. ?i s?-?i pui o br??ar? unde te-am s?rutat. Acolo se zb?rce?te pielea ?nt?i, c?nd o fi s? ai patruzeci de ani.—?Cumperi?—?Oh, oh! ?i se crispa.Ciclistul, prefac?ndu-se uimit, ??i tr?sese bereta pe ochi ?i se ciupea de urechea dreapt?. ?i Tudor continu?:—?E?ti fat? de marinar – ?tia c? vorbe?te la ?nt?mplare, dar trebuia s? vorbeasc?, pentru c? pe undeva pulsa clipa de care-i era fric?, o auzea zb?t?ndu-se, o auzea ca pe un bulb viu, translucid – locuie?ti pe un ?lep, ieri frecai ni?te tingiri pe punte, erai ?n pantaloni alba?tri ?i am aruncat ?n tine, de pe mal, cu pietre lucioase. Ai un frate, care e barcagiu, ??tia ?tiu s? petreac?, ieri se juca cu o vulpe, o punea s? sar? peste o nuia.Fata r?se, ochii i se alungiser? spre t?mplele pline – ochi ?ntuneco?i, sub pleoape grele, placizi, f?r? expresie – tobo?arul din orchestr?, prins ?ntr-o d?r? de lumin? verde, roti o fa?? neomeneasc?: din?i verzi, buze groase, verzi, orbite ad?nci, de strigoi ?mbr?cate de ape, ?i deodat? ?ncepu s? miroase gre?os a vin. Se sp?rsese un butoi ?n pivni??, fapt care explica ?i strig?tele nervoase ce r?zb?teau din subsolul unde se afla ?i buc?t?ria. Mirosea a vin, dar ?i a coam? de leu ?mpu?cat. Tudor nu v?zuse niciodat? un leu ?mpu?cat, dar putea s? jure c? ?sta e mirosul de leu ?mpu?cat.Se aplec? spre fat? ?i-i spuse c? vrea s?-?i cheltuiasc? to?i banii cu ea.—?Am m?ncat, zise ea. ?i de b?ut, nu beau. Nici tu nu ?tii s? bei.—?Nu ?tiu, adev?rat, dar am bani destui. C??tig bine uneori ?i-mi place s? fiu m?n? spart?, pentru c? p?n? la dou?zeci de ani n-am avut dec?t o singur? pereche de pantofi. ?i ?nc?l?am numai duminica, pe sear?, ?i trei zile din s?pt?m?n? stam ?n curte, sub un tei, cu picioarele b?gate ?n ni?te botni?e de lemn, bine b?tute ?n cuie, ca s? ?mpiedic ?ngro?area labelor. ?n?elegi, nu puteam s? risc, ferate-miu mai mic a?tepta.—?Pot s? iau o ?igar?? ?ntreb? fata.Povestea lui n-o interesa, cu c?tva timp ?n urm? se culcase cu tobo?arul din orchestr?, ?i asear? ?l v?zuse pe dig cu nevast?-sa, care avea ni?te picioare nenorocite, c? te-apuca grea?a.—?Sunt ale tale, mi le-ai pl?tit, se scuz? ea.Tudor nu fuma. Rupse pachetul ?i-l r?sturn? pe mas?. Fata purta o bluz? alb?, cu dantele late. Ochii mari i se ?ntristar?. Trase fumul ad?nc ?n piept, parc? ?inea s?-l distileze ?n pl?m?ni, apoi ?l azv?rli u?or printre buzele ?ntredeschise, ?i fumul urc? spre tavan, ?ntr-o ?uvi?? str?vezie.?Cu bluza asta pare o rusoaic? de la sf?r?itul secolului trecut, ??i spuse Tudor. Dintr-o gubernie din step?. St? ?nchis? ?ntr-un conac unde miroase a varz? acr? ?i a p?slari, ?mplete?te la gura sobei p?n? dup? miezul nop?ii – un ?al? amintiri? ?i-l a?teapt? pe Vronski sau pe mai ?tiu eu cine, bate v?ntul, ?nv?lm???nd mestecenii, paiele izbelor ?i lupii ie?i?i dup? m?ncare, undeva se zbat zurg?l?ii, ?i Vronski, sau cine-o fi ?la, vine beat, cu musta?a ?nc?lcit? de viscol, miroase a votc?, a ger ?i a castrave?i ?i vrea s? v?neze, a venit cu pu?ti ?i cu ogari, unge pu?tile ?i love?te ogarii cu cizmele de pe care se scurg d?re de noroi, ?i vorbe?te despre Sankt-Petersburg – dar ea a?tepta un alt Vronski, ?i dup? ce Vronski ?sta va pleca, fericit, vesel, cu picioarele ?nfundate ?ntr-un mald?r de piei crude, va continua s?-l a?tepte, nu pe Vronski care exist?, ci pe acela care tr?ie?te ?n mintea ei ?i care, poate, nici nu exist?, nu, ?n mod sigur nu exist? pentru c? ea singur? i-a n?scocit chipul, vorbele ?i iubirea, ?i-l va a?tepta ?n toate iernile ?i se va stinge ?nainte ca el s? apar? cu adev?rat, fericit? totu?i c? l-a a?teptat ?i iert?ndu-l. ?Doamne-dumnezeule, va murmura, ocrote?te-l!" ?i, brusc, prinz?nd-o de m?n?:—?Cum te cheam??—?Lucia.—?Ai avut vreodat? halucina?ii?—?Nu, dorm bine.—?Halucina?iile n-au leg?tur? cu somnul. Vin din cauza oboselii… sau fiindc? le dore?ti. Mai ?nainte, timp de c?teva minute, m-am uitat fix la b?rnele alea false ?i-am a?teptat ca ?n fiecare s? ?nfloreasc? un cap de ?nger. M-am concentrat, am ?ngustat ochii, m-am desp?r?it de toate amintirile ?i-am a?teptat.—??ngeri?! ?ntreb? ea curioas?, pun?nd cotul pe mas? ?i b?rbia ?n podul palmei.Fumul de la ?igar? ?l atingea t?mpla ?i i se ?ncurcase ?n p?r ca o p?cl?.?Capul unei ?mpu?cate, g?ndi el, de care fumul pulberii uciga?e, ?nt?rzie s? se despart?”.—??n locul capetelor de ?ngeri mi-au ap?rut numai capete de administratori de bloc. ?n fiecare b?rn?, un cap de administrator de bloc.—?Aiurezi, spuse ea, ?ncet.—?Nu, nu cred. E altceva. Cum s?-?i spun? Uite, odat? am visat ??n?ari, ?i dup? aia, doua zile mi-a mirosit a mu?i??.Trecea un chelner, purt?nd o tav? cu pahare. Tudor ?l opri.—?Spune-i trompetistului s? c?nte Din fier vechi, unelte noi. E mar?ul care le place cel mai mult administratorilor de bloc.—?Au program fix.—?Pl?tesc, dac? e nevoie.—?Las?, interveni Lucia, glume?te.Chelnerul se dep?rta.—?Iei totul ?n b?taie de joc, zise fata. Ce lucrezi tu acolo?—?Unde… acolo?—?La Bucure?ti. Oricine poate s?-?i dea seama c? e?ti din Bucure?ti. Voi ??tia din Bucure?ti spune?i tot ce v? trece prin cap ?i-ave?i aerul c? nu v? pas? de nimic. Chiar nu v? pas??—?La Bucure?ti nu lucrez. Acolo ?ncerc s? v?nd. ?i nu prea v?nd. C?nd vreau s? lucrez, plec. Sunt pictor.—?A, de-aia a?teptai ?ngeri, fiindc? voi zugr?vi?i biserici!—?N-ar fi r?u s? fie a?a. Dar e pe dos. Eu am vrut s? zugr?vesc un perete de la M?n?stirea dintr-un lemn, e ?n Oltenia o m?n?stire f?cut? dintr-un lemn ?i chiar a?a-i zice, dar mi-au retras comanda. Am un frate profesor, acum cinsprezece ani s-a ?mb?tat ?i-a c?ntat Imnul regal.—??i-a f?cut ?nchisoare?—?Nu. L-au reclamat directorului. Iar ?sta l-a lungit pe podele ?n cancelarie ?i l-a c?lcat ?n picioare. O jum?tate de or? l-a pisat, mai erau de fa?? trei profesori, ?i el n-a scos o vorb?, a r?bdat. De c?nd am aflat asta, nu pot s?-l mai v?d. Mai bine f?cea ?nchisoare. I-am spus toat? treaba unui coleg, ?la a spus mai departe ?i…—??i eu am un frate. E ?n armat?, caporal. Vai, ce ur?t l-au tuns! A venit ?n concediu ?i era chel ?n cap. Mama a pl?ns, eu am vrut s?-i cump?r o peruc?, dar el mi-a luat banii ?i i-a b?ut. ?n fiecare zi se ?mb?ta ?i m?nca numai pe la prieteni. La plecare i-am dat patru crapi afuma?i, un cunoscut ne-a spus c? a v?ndut doi ?n tren. Ce s?-i faci, a luat obiceiuri proaste. Eu ?in mult la el, ?n copil?rie, toamna, ne era mil? de frunzele de plop c? se ?ng?lbenesc ?i cad, ?i le c?ram ?n odaie ?i le b?g?m sub pat, s? nu degere. E t?mplar de mobil? – lustruie?te scaune, mese ?i face ?i cercevele. De la el ?tiu c? chitul se pune la geamuri numai pe din?untru, ca s? opreasc? ploaia. ?nt?i voia s? se fac? potcovar, dar asta nu mai e ast?zi o meserie, nu-i a?a?… Uite, zise ea speriat?, vine Ciclistul.—?Bun? seare, spuse Ciclistul, tr?g?ndu-?i un scaun. M? uitam, Lucia, c? ?i-ai scurtat p?rul. Se ?ntoarse c?tre Tudor. C?nd stai de vorb? cu Lucia trebuie s? ai b??ul pentru ?erpi la tine.—??i taci odat?! spuse fata. Taci ?i las?-m?-n pace!Fraza aceasta, cl?dit? biblic, o repet? cu voce joas?, dur?, cu violen?? nest?p?nit?.Tudor ??i fr?m?nta buzele vinete, sub?iri, nasul ascu?it ?i tremura. Ciclistul z?mbea satisf?cut, cl?tin?ndu-?i u?or omopla?ii viguro?i. Z?mbetul ?i ur??ea fa?a lung?, cioplit? ?n linii ferme.?E?ti un idiot vesel”, vru s?-i spun? Tudor, dar se deschiser? u?ile spre verand?, ?i renun??.Dincolo de verand?, aerul era curajos, captivant, din ni?te nori mici, ?nfunda?i ?n bezna nop?ii, mici ?i aranja?i cu cochet?rie, ca ni?te coafuri de femei tinere, sc?p?rau fulgere mov-alburii, ca ni?te s?rut?ri de foc ?n gura unei flinte. Se contracta ?n convulsii, seme?, trufa?, necunoscutul, ?i, desprins parc? din zv?rcolirile lui, de pe verand? ap?ru o femeie ?n rochie lung? de tafta ?i trecu l?ng? masa lui Tudor, purt?nd ?n m?n? o vaz? ?nflorat? cu migal? ?i care sem?na, din pricina luminii molatice pe care o r?sp?ndeau bra?ele ?i ochii femeii, cu o creang? pe care s-a oprit un soare albastru, lipsit de putere ?i de c?ldur?, dar sc?nteietor de albastru, ca o pulbere de cer ?nchegat? ?ntr-un vis.—?Face jonglerii ?i vinde pocnitori, zise Ciclistul.—?Ce? ?ntreb? Tudor, f?r? vlag?, privind la tipul ?n haine negre care ie?ise pe ring ?i b?tea step.—?Vreau s? m-ascul?i, ceru Ciclistul. M? aflu ?ntr-un moment hot?r?tor pentru via?a mea. Vreau s? m? ?nsor.—?Cu cine? ?ntreb? Lucia.—?Cu casieri?a din schimbul doi de la aeroport.—?A, nemernica aia cu pulpele scobite! f?cu ea cu dispre?. Pentru Lucia, toate femeile erau ?nemernica cu pulpe scobite”.—?Te-ntinzi prea mult, f?cu Ciclistul, ?nt?r?tat. Nu-i cine ?tie ce, Tudore, dar vorbe?te frumos, eu cred c?-?i alege cuvintele din c?r?i. Azi mi-a spus c? m-a v?zut rul?nd ?i c?-i tremura inima ca un joc de miei. Trebuia, dac? eram de?tept, s? m? fi ?nsurat cu Iulia, care-a fost alerg?toare pe suta de metri ?i-acuma zboar? pe Bucure?ti-Paris, am pierdut ocazia, azi eram ?mbr?cat din cutie ?i-aveam ma?in?. Dar o s? am. ?Nemernica cu pulpe scobite”, cum ?i zici tu, Lucio, s?pt?m?na asta intr? la zbor. Stewardes?. (Pronun?a: stevardes?). A c?zut avionul de Frankfurt ?i s-au f?cut dou? locuri libere. E cea mai bun? partid?, Arghiropol zice s? bag actele chiar m?ine. Haine, bani, ?i c?nd pleac?, pleac?. Chiar dac? are ceva b?nuieli, nu poate s? se ?ntoarc? din drum. Astea de pe p?m?nt sunt totdeauna cu cu?itul at?rnat de cing?toare. O stevardes? e cu totul altceva. Zboar? un an, aduce, ?i pe urm? mai zboar? ce m? zboar?, ?i ?ntr-o zi cade. Patruzeci ?i opt de mii nou? sute de lei, at?t se d? desp?gubire. Ce zici?—?N-are importan?? ce zic eu. Tu ai socotit totul.—?Adev?rat, aprob? Ciclistul. Dar am vrut s?-?i spun, ?i tu nu e?ti ?n apele tale. Eu sunt cu un tapi?er, are la el arcuri ?i sfoar? ?i mi-a dat un furtun pentru benzin?… E nenorocit c? nu poate s? picteze ce vrea, ?i spuse Luciei, are ni?te idei anapoda, nu ?tiu dac? nu ?i le-a spus, dar n-am ?n?eles mare lucru. De ce stai cu ea, dac? nu-i spui nimic?—?Seam?n? cu o sor? a mea care s-a sp?nzurat, zise Tudor, ?i gura i se l??i ?ntr-un z?mbet chinuit.?La ce bun toate astea?” se g?ndi el, ?i, brusc, ??i d?du seama c? Lucia avea ?ntr-adev?r ?nf??i?area Olimpiei, nu a Olimpiei care se sp?nzurase, ci a Olimpiei care ar fi fost ast?zi.—?Era t?n?r?? ?ntreb? Lucia. Nu trebuia s? se omoare.—?Spui ni?te prostii! zise Ciclistul. Fetele nem?ritate sunt intotdeuna mai aproape de moarte dec?t b?tr?nele de ?aptezeci de ani. V? las, m? cheam? tapi?erul. Po?i s?-i spui despre tablouri, Tudore, te-ascult?, c? ?i ea are idei anapoda, dar ?ntr-o zi o s? dea de dracu cu ?ig?rile de contraband?. ?i-o s?-mi par? r?u, odat? am f?cut am?ndoi una tr?snit?, era iarn?, am petrecut la onomastica fetei ?efului de gar?, ?i diminea?? am f?cut baie, sus, ?n castelul de ap?. Cine ?i-a pierdut br??ara acolo, Lucico?—?Nu ?tiu, spuse ea, du-te.—?Ah, Lucico, c?nd oi avea un butoi de bani, s? stea sutele mald?r ca frunzele de vi?? la saramur?…—?Du-te, se rug? ea, chinuit.—?Plec, dar e?ti r?mas? pe loc ?ntr-o perioad? c?nd toat? lumea avanseaz?. Broasca aia afurisit? a pus l?bu?a pe un cadou, ar?ta el spre femeia ?n rochie de tafta care se rotea pe scaunul cu ?urub al pianistului, b?t?nd ascu?it din picioare ?i str?ng?nd ?ntre s?ni o sticl? de ?ampanie trimis? de la o mas?. Sticla era desfundat?, spuma alb? se rev?rsa pe pieptul femeii, fardat ?i n?du?it.—?Uite, zise Tudor deodat?, ?ntinz?nd m?na spre b?rnele false.—?E?ti bolnav, f?cu Lucia. Nu trebuia s? bei. El l?s? m?na moale pe mas? ?i ?ntreb?:—?Tu chiar nu vezi nimic?—?Ce s? v?d? ?ntreb? fata, ?i se g?ndi c? e nebun.—?Capetele administratorilor de bloc. Uit?-te, sunt c?te dou? la fiecare b?rn?. Administratori s?n?to?i, falco?i.—?Eu nu v?d nimic.—?Put a rachiu ?i le tremur? n?rile de poft?. Cump?r un co? de pocnitori ?i li-l dau. Or s? le m?n?nce pe toate, ai s? vezi.—?Spune-mi, despre soru-ta care-a murit, se rug? ea. S-a omor?t din dragoste?—?Cred c? s-a jucat. Oricine poate s? se joace ?i s? moar? a?a, pe degeaba.—?Nu, de ce? Eu vreau s? tr?iesc, mi-e fric? de moarte.—?Tu nu ?tii aia e, zise Tudor, Trandafiri cu ochi sco?i numai mor?ii sunt frumo?i. ?i pe urm? spuse: Era joi ?n s?pt?m?na Pa?telui…?i se f?cu joi, ?i un v?nt ?ncepu s? bat? dinspre R?mnicu-S?rat spre Buz?u, trec?nd prin r?s?ritul soarelui ?i peste un grup de patru ??rani, ?n flanele cenu?ii, cu buzunarele ?nfundate cu tutun tocat, str?n?i pe maidanul din fa?a prim?riei. B?rbo?i – unul are, ?ntins pe toat? falca, o cicatrice ?n form? de copit? de cal – se rotesc ?n jurul salc?mului de care at?rn? Olimpia. Sus, Tudor izbe?te cu topora?ul ?n funia de c?nep? ?nnodat? pe crac?. Olimpia are br?ndu?i ?n rochie ?i miroase a fund de r?p? ?n care s-au t?v?lit lupii. E o prim?var? nemernic?, peste noapte s-au furat patru cai, au ?nflorit zarz?rii, pe izlaz plute?te un abur alburiu, ?n zori, Olimpia a ie?it s? trag? clopotele pentru denii, pentru cele dou?sprezece ?ngenuncheri ?i nu s-a mai ?ntors.—?C?scam, avea s? potriveasc? mai t?rziu primarul, ?i-odat? ?ncepui s? urlu, intru cu capul prin geam ?i m? tai la obraz. Aia nu cade, nu se d? hu?a, e moart?. ?i-nainte tocmai m? g?ndeam: Ce nop?i, m?, acuma clopotele, sub luna asta galben? ca lemnul de fag, nu mai sunt de fier, sunt de iarb?, un culcu? de pas?ri, va sa zic?. At?t de t?n?r?, ?i s?-?i bage capu-n la?! Avea bra?e albe, pesemne c? se sp?la numai cu rou?, Dumnezeu s-o ierte…—?E mult timp, spuse Tudor, nu mai ?tiu bine ce-a fost, c?ntau l?utarii, ?i ?nv???torul pl?ngea ?n curte, pe o buturug?. Eu am g?tit pomul ?n care s-a sp?nzurat, am legat ?n el covrigi ?i mere, ?i de sus vedeam conacul. ?n iarn?, acolo, se ?mpu?case boierul t?n?r. Au f?cut petrecere, el a ie?it s? se plimbe cu fosta nevast?, ningea ?i ei mergeau pe sub copaci ?i to?i se g?ndeau c-or s? se ?mpace. Pe urm? ea a intrat ?n cas? – o r?zbise frigul – el a r?mas ?n z?pad? ?i s-a ?mpu?cat l?ng? ni?te tufe de trandafiri, ?i unde a murit, z?pada s-a f?cut ro?ie, ro?ie. Ea l-a v?zut de la fereastr?, purta un sal mov pe umeri… dar asta nu are nicio importan??, spuse el, turn?nd vin ?n pahare.—?Trebuie s? zugr?ve?ti o biseric? pentru sora ta, zise Lucia. Trebuie neap?rat.—?Mai t?rziu, spuse Tudor, acum vreau s? pictez altceva, vreau s? pictez zgomote, ?n?elegi?—?N-ai cum, zise fata, zgomotele nu se v?d, vrei ceva care nu se poate.—?La fel spune ?i Ciclistul: ?Vrei tot ce nu se poate”. Dar nu trebuie g?ndit a?a. Sunt prea mul?i pro?ti pe lume care g?ndesc a?a, ?i nimeni nu mai ?ncearc? astfel. Sunt ?n ora?ul ?sta de trei s?pt?m?ni, ?i de dou? s?pt?m?ni nu pot s? dorm, s? lucrez, s? m? odihnesc. Stau ?ntr-o camer? unde s-a tras cu pu?ca, pe b?can l-au legat de un cat?r ?i l-au dus – ast?zi nimeni nu mai ?tie de el – am un c?min necur??at, glon?ul tras asupra b?canului a spart o plac?, ieri am luat ciocanul ?i dalta ca s-o ?nlocuiesc. Dar parc? m? p?ndea cineva prin perete ?i imediat a ?nceput s? urle ?i s? bat? fier pe fier. Un ceas ?ntreg, care urma altor ceasuri pline de urlete, ?n?irate pe parcurs de dou? s?pt?m?ni, dar de data aceasta totul era peste puteri, zgomotul cre?tea mereu, am ?nceput s? transpir, am ie?it ?n curte, am ocolit ?i-am urcat pe ni?te trepte ?ntunecoase ?i-am sunat, ?i-un copil a vrut s?-mi dea-n cap cu o pedal? de biciclet?. ?De ce urli? am strigat. De dou? s?pt?m?ni nu se mai poate tr?i aici”. Zice: ??nt?i a plecat tata, ?i-am urlat cu frate-miu, am f?cut zgomot ca s? nu se simt? c-a plecat. Ieri a plecat ?i frate-miu, ?i acuma trebuie s? fac zgomot ?i pentru el”.—?Unde au plecat? ?ntreb? Lucia.—?Despre taic?-su nu ?tia s? spun? nimic. Frate-su la ?coala de corec?ie. A furat pr?jituri dintr-o cofet?rie. A intrat s? ia ?i s? fug?, dar s-a apucat s? m?n?nce, a ?nfulecat paisprezece pr?jituri, i s-a umflat burta ?i-a adormit pe tejghea, cu capul pe un sac cu fain?. Diminea?? au tras mult de el p?n? s?-l scoale. Nu se ?mp?ca cu nimeni, se ?n?elegea numai cu c?inii, cu ei se juca, ?i ?nv??a s? fac? salturi, s? se t?rasc? pe burt? dup? ?oareci. C?nd pleca diminea?a, dou?zeci de c?ini ?l a?teptau ?n fa?a por?ii ?i-l duceau p?n? la scoal?. La dou?sprezece ?l a?teptau din nou ?i-l aduceau acas?. Nu ?tiu dac? voi a?i avut c?ini, noi am avut, c?inele e cel mai sim?itor animal. Sunt oameni care vorbesc cu p?s?rile, eu cred ca b?iatul ?sta ?tia s? vorbeasc? cu c?inii. Poate c? to?i c?inii ?ia se g?ndeau c? ?i b?iatul ?la e un c?ine, sau poate el credea c? e c?ine.—?Hai s? plec?m, zise fata, s-a f?cut t?rziu, trebuie s? se lumineze ?i m? apas? aerul ?sta din c?rcium?.—?Bine, c?zu el de acord, ?i se g?ndi c? de cu sear? fusese gata s? pl?ng?, iar acuma nu mai sim?ea nimic, avea sufletul gol.Trecu printre mese, ?n urma Luciei, ?in?nd servieta lipit? de picior, arunca o privire inexpresiv? spre b?rnele false, lustruite, b?g? un pumn de bani ?n m?na femeii de la garderob? ?i-?i umplu buzunarele cu pocnitori mici ?i cafenii, a?a cum sunt castanele, dar aspre la pip?it. Cerul deasupra fluviului era ?nalt, s?lbatic, fata ?l apuc? de bra? ?i ?l duse la cap?tul digului, unde era o limb? de nisip – el avu impresia c? va vedea jos, l?ng? tufele de m?r?cini, st?rvuri de vit? – ?i ea ??i scoase rochia ?i r?mase goal?, ca s? fac? baie, ?i-i spuse ?i lui s? se dezbrace, dar el nu vru, r?spunse c? e bolnav, se lipi cu spatele de peretele de piatr? ?i-o privi cum ?ncerca apa cu piciorul. Avea o carne mole?it? ?i blond?, lasciv? mai mult dec?t mole?it?, ?i care, fr?m?nt?ndu-se ?n mers, ??i tr?da condi?ia de mas? amorfa care nu ?tie s? fie ne?ndur?toare.—?Am un s?pun ?n po?et?, d?-mi-l, ceru ea.Tudor deschise po?eta, scoase s?punul, ?nf??urat ?ntr-o h?rtie, ?i i-l duse. Ea ?l privi pe Tudor, r?z?nd, f?r? s? se ru?ineze de goliciunea ei. Avea s?ni mari, cu urme galbene, de mu?c?turi vechi, ?nmiresma?i ?i r?coro?i, ea ?ncerc? s?-l a???e, scutur?ndu-?i-i, dar el se retrase, f?r? s? vad? urmele acelea brutale, de parc? i-ar fi fost nevast? ?i o cuno?tea din toate nop?ile, ?i, retr?g?ndu-se, ?nchise ochii ?i ?ncet? s? mai fie acolo, ?n malul fluviului, p?trunse ?ntr-o c?mpie ?nconjurat? de z?ri mi?c?toare, pe care putea s? le mute unde vroia, ?i venir? cu el dou?zeci de c?ini ?i un b?iat care p?zea c?inii ?i vorbea cu ei ?i c?inii ?l ?n?elegeau, pentru c? ?i b?iatul era un c?ine.—?Am venit s? v? spun c?… s? v? duce?i dracului. Se poate s? nu-mi spune?i c? veni?i la baie?!Era Ciclistul. Sc?pase de tapi?er ?i sta ?n muchia de piatr? a digului, cl?tin?nd ?ncet un picior musculos. Aerul str?veziu al dimine?ii ?l ?mbr?c? ?ntr-o suflare r?coroas?, cu miros de n?mol. Tudor nu se ?ntoarse, ridic? u?or privirea peste cap, rostogolindu-?i ochii, ?i se g?ndi c? are dou?zeci ?i opt de ani ?i c? nu va putea niciodat?, chiar dac? va fi s? tr?iasc? ?aizeci sau ?aotezeci de ani, s? deseneze zgomotele, cre?terea ?i agonia lor, ci numai le va auzi mereu. At?t: le va auzi mereu.—?Ai cump?rat pocnitori, spuse Ciclistul. D?-mi ?i mie.—?Ia-le pe toate, zise Tudor, ?i i le d?du.Iar Ciclistul ?ncepu s? le izbeassc? ?n piatr?.IARB? V?N?T?Marea dormea sub b?rci, tr?ndav?. Pornir? din orizontul verde, briza suspina ?ntre straturile de trandafiri albi ?i-n plopii care ?nchid plaja ?n dreptul hotelului Bellona.—?Saramura asta, zise b?tr?nul Alf, ?ncepe s?-mi fac? grea??. Juri c?-i preg?tit? de buc?t?reasa de la cantina teatrului.?ntinse picioarele sub?iri – st?ngul era mai scurt cu dou? degete -?i cear?aful vechi plesni pe mijloc. Alf se s?lt? ?n ?ezut, am?r?t, privi cu du?m?nie ?ncordat?, cl?tin?nd aproape imperceptibil ?easta ascu?it? cu p?r rar, lipit de t?mple, cu nasul coroiat la v?rf, de nesf?r?ite ?nt?lniri cu paharul, ?i, ?ntinz?nd m?na, cu degetul ar?t?tor ?n form? de cange, spintec? p?n? la cap?t cear?aful.Tol?nit? ?n ?ezlong, Avia se c?snea s?-?i lipeasc? pe nas un petic de h?rtie udat cu scuipat.—?De ce-a?i f?cut a?a? spuse ea. Vi l-a? fi cusut eu.—?Iubesc des?v?r?irea, r?spunse Alf.Era sup?rat c? nu-i sosise pensia. Desf?cu bra?ele v?njoase ?i tari, ?n ciuda sub?irimii lor, ?i r?mase t?cut, cu gura deschis?, primind ca pe o binefacere briza.—?Pinii din Roma! spuse, r?z?nd, t?n?rul actor. ??i ?nchipui, pesemne, c? aerul salin lustruie?te din?ii.—?Poate-?i c?rpesc dou? perechi de palme! se-nfurie Alf. E?ti obraznic ?i stupid ca un bivol.—?E ?ndr?gostit, spuse Avia.—?Da? ?ntreb? Alf. Curios. Eu, ?ns?, cred c? e numai excitat. Rigo sta ?n genunchi, brunet ?i masiv. Mu?chii lui, proeminen?i sub pielea bronzat?, ?ncercau un joc teribil de relaxare ?i uimire.—?Vorbe?ti prea liber, spuse el.—?Nu, dr?gu??, zise Alf, ceea ce fac eu se cheam? conectare. Dar ??i trebuie imagina?ie ca s? ?n?elegi asta. ?i tu nu ai.Rigo lu? nisip ?n pumn ?i, lungindu-se pe burt?, ?i pres?r? pe picioare Aviei. Ea, f?r? s? spun? ceva, mi?c? u?or t?lpile – viet??i ciudate, cuprinz?nd o acceptare vibr?nd? – ?i Ringo ??i lipi buzele uscate de unghiile date cu sidef.Dou?zeci de copii, ?n fundul gol, gra?i, pr?ji?i de soare, cu degetele ?i gura minjite de untul servit la micul dejun se pi?au ?n marginea apei. Cel din capul ?irului rotofei ?i cu buricul gogonat, ?ngenunchease ?ntr-o parte, ?ncerc?nd parc? s? se fereasc? de dou? fete, ?ntinse pe saltele pneumatice, l?ng? cortul unui pictor modernist -culori vii aruncate pe p?nza de ?n laolalt? cu frunze de ar?ar, ?i cu etichete ale unor hoteluri din sta?iuni celebre. Un suedez sau a?a ceva -?n orice caz un nordic – filma plaja cu un aparat cu pelicul? ?ngust?. Se coco?ase pe o scar? de zugrav ?i Alf, privindu-i picioarele p?roase, se pomeni m?r?ind o ?njur?tur?. Ringo crezuse ca lui ?i fusese adresat?.—?Am spus pinii din Roma ?i te-ai sup?rat, zise el. Dar ?n preajma ta, to?i spun asta.—?Iar ?ncepi s? fii sc?rbos. ?tii bine c? nu i-am v?zut niciodat?.—?Marea e ?ngrozitoare ast?zi, spuse Avia. Hai, ispr?vi?i, s?- nehidem ochii ?i s? ne g?ndim c? suntem ?n Moartea la Vene?ia. Sau, mai precis, ?n lagun? la Vene?ia.—?Da? ?i cine-i Tadgio, a? vrea s? ?tiu?—?Nimeni. A fost. Am avut un frate care sem?na perfect cu Tadgio. Aceea?i matrice luminoas?… A?i auzit de crima din Constan?a? Un doctor care…—?Un dement, retez? Alf. Trebuia ?mpu?cat pe loc. Fug? de sub escort?, sau ceva ?n genul ?sta. O explica?ie, o motivare se g?se?te oric?nd, dac? vrei s? cure?i lumea de t?mpi?i.—?Mai bine zis, un caz tipic de invertit sexul, preciza Rigo.—?Tot una e, zise Alf.—?Dar nu se ?tie sigur dac-a vrut s? ucid?.—?S?-l ?mpu?te! strig? b?tr?nul. ?i-ar trebui s-o fac? aici, pe plaj?, ?n fa?a lumii. Pe plaj?, ca s?-i par? ?i mai r?u de via??.—?O! se scutur? Avia.—?De ce, domni?oar?? Sunt sigur c-ai vrea s-asi?ti la spectacol. O execu?ie ?n zori. Asta aduce public. Dup? execu?ie, ne-am sui ?n automobilul lui Rigo ?i am pleca la Balcic, ?n Bulgaria.—??i de la Balcic, ?n drum spre Varna, ne-am opri la hanul ?la al dervi?tilor, ad?ug? Rigo. ?i-aminte?ti, Alf?—?Pinii?—?Puah! Pinii din Roma! Nu de pini, de morm?ntul ?la al turcului, ziceam. Auzi, Avia, morm?ntul are o r?suflare. Bagi m?na, ?i dac? ?i-ai ?n?elat b?rbatul – cu fapta – sf?ntul din?untru ?i-o rupe. Tronc! ?i r?m?i ciung? pe via??, feti?o.—?Da, ?tiu, zise Alf. Tot de crime vorbeam ?i atunci. Era o chestie dr?ceasc?, mi se pare. Tu povesteai.—?Exact, eu povesteam, pentru c? eu am descoperit criminalul!—?Tu?! se mir? Avia.?i trupul ei mic, unduios, ?n care tremurau fosforescent dou?zeci ?i patru de ani, se ?ncorda, ?i Rigo ?n?elese brusc semnifica?ia cuv?ntului conectare pe care-l pronun?are Alf.—?Da, eu, zise el, dar peste s?ngele scurs e numai uitare. Crima s-a produs acum optzeci de ani. Am muncit ca un bezmetic o lun? ?ncheiat?, am cercetat o ton? de h?rtii ?i l-am g?sit pe uciga?. L-am prins, dar el nu mai exista de mult. Ca s? vezi ce afacere t?mpit?! Tr?im pu?in, asta e. Nu mai exista nici uciga?ul, nici cei ce voiau s? se r?zbune.Ocolind printre straturile de trandafiri, o femeie ?n rochie lung?, cu p?rul blond, despletit pe spate, se apropie de grupul actorilor. Purta papuci cu barete din fir aurit. De toartele sacului ei de plaj? at?rnau dou? ?iruri de scoici poleite. ?nalt?, cu g?tul lung, privi o clip? baticul care ?nf??ur?, ?n leg?tur? egiptean?, capul Aviei, sur?se ?i, aplec?ndu-se c?tre b?tr?nul Alf, spuse ?ncet:—?Te cheam? tata. Acum.—?E grav? s?ri Alf, ?i-?i ap?r? cu unghiile pieptul osos.—?Suntem ?n vila de l?ng? biseric?.—?Fac un du? ?i vin acolo ?n zece minute.Blonda avu un z?mbet pentru Avia, trist, nepotrivit cu tr?s?turile drepte, ?nghe?ate ale fe?ei, ?i plec?, urm?rit? cu coada ochiului de c?tre Rigo. Un copil, purt?nd peste mijloc un colac de salvare, se ?ntinse s? apuce ?iragul de scoici poleite, ea ?l ?ndep?rt?, ap?s?ndu-l u?or cu palma pe cre?tet.—?Moare! zise Alf ?i ?njur?. Pinii din Roma! ?i se ridic? ?n picioare trop?ind s? scuture de pe el gr?uncioarele de nisip.—?Cine moare? ?ntreb? Avia.—?Grigore Ionescu-?oimu, marele tragedian, regele la arlechin, ?i porni spre hotel.—?Milostive 1 murmur? Avia, ?i ?n?epeni ?n ?ezlong, cu marea adunat? ?n ochii negri…B?tr?nul Alf, ?n costum ?nchis, cu lavarier? ro?ie, ?nvoalt?, sub f?lcile vinete, ?n?esate de peri aspri, str?b?tu parcul ?n care doi paznici stropeau iarba cu furtunul, ?i ajunse ?n poarta de lemn a vilei de l?ng? biseric?. Un pescar, care ?ntinsese plasa pe gard, se b?tea peste cizme cu doi guvizi. Plesc?itul acela enervant se asocia cu ?uieratul dezgust?tor al unei sirene din parc ?i cu ciripitul insolent al vr?biilor din clopotni?a dat? cu miniu de plumb. Sus, pe cerul albastru-ce?os, alerga un nor, ?n form? de c?ine. Dar jos, ?n rugii de ieder? acoperind terasa de lemn, se scutura lini?te. Alf auzi tu?ea cuiva, seac?, apoi din nou plesnitura guvizilor pe tureatca cizmelor de cauciuc, ?i se opri. Muribunzii ?l ?nsp?im?ntau ?i el era singur. Apoi un g?nd ?l str?b?tu: ?Dac? intru la el, trebuie s? m? vad? mai bolnav”, ?i se ?ntoarse, tiptil, la poart?, ?i lu?, ?ntinz?nd m?na peste gard, bastonul pescarului.—??i-l ?napoiez imediat, b?iete, spuse ?n ?oapt? ?i, ?nfing?nd ?n dalele de piatr? v?rful bastonului prev?zut cu amortizor, p?trunse ?n vil?.Briza m?rii ?i un miros nedefinit, r?coros, ceva ?ntre esen?? de brad ?i mucegai de marmur? – sau am?ndou? la un loc – ?l f?cur? s? se str?mbe, dezgustat. ?n fundul ?nc?perii, dup? o perdea de tul, g?urit? ?n mai multe locuri cu ?igara, Grigore Ionescu-?oimu z?cea ?ntr-un pat larg, cu p?tura tras? p?n? la b?rbie. Capul, cu p?r bogat, sur, ?nc?lcit de transpira?ie, se odihnea pe o pern? de plu?. Ochii mari, goli?i de orice expresie, priveau fix carpeta de p?r de c?mil? prins? cu un ?nur pe peretele din fa??. ?n dou? oale de lut, cu br?ie negre ?i verzi, puse de o parte ?i de alta a c?minului de sc?ndur? pentru picioare, trandafiri galbeni ?i liliac de Dobrogea.Alf trase col?ul perdelei ?i inelele de alam? zorn?ir? pe s?rm?. B?tr?nul mi?ca buzele uscate, f?r? s? articuleze un cuv?nt, ?i se r?suci chinuitor pe coaste.B???ind, cu pleoapele obosite – mu?chii, adun?ndu-se ?n g?lci, tr?dau umbletul nimicitor al b?tr?ne?ii – Alf ?ncerca cu mi?c?ri rupte s? ia carafa cu ap? de pe mas?, nu izbuti ?i se l?s? greoi ?n fotoliul de r?chit? tras l?ng? pat.—?Alf! ?ng?n? Ionescu-?oimu ?i fix? bastonul.—??chiop, zise Alf. Tendonul ?la a cedat complet ?i nu mai e nicio sc?pare. Pinii din Roma, din cauza lui nu i-am v?zut.—?Directorul a fost un m?gar. Ar fi putut s? te ia.—?E t?rziu, bravul meu prieten. Ce-a fost, nu mai vine. Eu v-am fost umbra tuturor. Dublura… ?i-acum sunt aici, la mare, ca s?-mi aduc aminte de… Nu mai ?tiu de ce. A, femeia ?i luna. Femeia care se ?neac?. Azi noapte am murit.—?Ei, prostule!—??tiu ce vorbesc. Venea furtuna ?i n-am v?zut-o. Fulgera spre Turcia, unde n-am fost niciodat?, ?i eu muream. Sunt mort, da, da, tu vezi acum, pentru c? eu nu sunt aici. De un an ?mi b?tea moartea la geam ?i azi noapte i-am deschis: ?Intr?!” E rece la tine, frig.—?Aici, Alf? fii b?iat cuminte, e cald, am spus s? se fac? focul.—?Sunt ?n mijlocul r?ului, de-aia mi-e frig, tu nu vezi? Am plecat cu ma?ina, ?i ?la, figurantul ?la obraznic, ?la cu mutra ?nvelit? ?n foi?? de staniol, vorbea de crime. Pinii din Roma! Nu exist? crime perfecte.Detectiv f?r? angajament, care ??c?nea la aparatele de bord ca s?-?i fac? de cap, ca s-o ciupeasc? pe Barbara. ?i uite, s-a rupt ?oseaua ?i am intrat ?n r?ul ?sta din dedesubtul ?oselei. Auzi, cine las? r?urile s? ?ncalce peste ?osele? Nu vreau!! Barbara!… Barbara!—?Alf, prietene, gemu Ionescu-?oimu.—?Pinii din Roma, strig? iar??i Alf, ?i se ridic?.Oberc?ind, apuc? bastonul, ?l ?nfipse ?n covorul de plut?, s? sprijine piciorul schilod ?i cobor? ?n gr?din?. Vr?biile se mutaser? de pe clopotni?a bisericii ?n teiul din curtea vilei, pe cer, norul ?n form? de c?ine se adunase ?n hait? – era acum ca un mal de nori negri ?n form? de c?ini, cu boturile lungite spre soare – iar pescarul de la poart? fr?m?nta tutun ?n palm?, nelini?tit, ?i pe mare se cl?tina v?nt verde, b?rcile s?ltau, sc?r??ind, ?i pesc?ru?i albi, ?ntor?i din gropile cu hoituri ale stepei, ?ipau, chem?nd furtuna.Alf atinse plasele ude ?i smulse c?teva fire de zegraz, ruginite.—?B?iete!—?Ascult, domnule, zise pescarul.—?Moartea vine cu vr?bii.—?Nu ?n?eleg.—?Nu-i nevoie, zise Alf, tu vinzi pe?te, eu v?nd iluzii.?i, ?ndrept?ndu-?i umerii, se ?nclin? larg ?n fa?a a dou? fete, suedeze sau cam a?a ceva, care se ?ntorceau de la plaj?. ?ncetinir? mersul ceea ce era o invita?ie, ?i Alf se prezent? ?i porni ?n r?nd cu ele, tr?g?nd u?or piciorul st?ng. Nu se ar?tau chiar at?t de bucuroase de cuno?tin??, cum ar fi vrut Alf, spuser? c? se gr?besc s? prind? masa cu prima serie – ?ng?nar? ceva ?i despre ni?te prieteni – ?i el se g?ndi c-ar fi trebuit s? le ofere un aperitiv, campari sau biter servit cu ghea??, dar n-avea bani. Le propuse, totu?i, s? se ?nt?lneasc? din nou, seara, dup? cin?, ca s? mearg? la barul Neptun din coasta lacului Sutghiol ?i se desp?r?ir?.Exact ?n clipa aceea ?ncepu ploaia, fetele fugir? spre hotel, ap?r?ndu-se de ploaie cu sacii de plaj? ?i Alf se ?ntoarse s?-l caute pe Rigo. ?Dac? vreau ca ele s? vin?, nu trebuie s? fug”. Apoi schimb? g?ndul: ??l voi sili s?-mi dea bani, are, trei zile pe s?pt?m?n? alearg? prin viile de la Murfatlar, ?n chip de faun, ca s?-i ?nveseleasc? pe str?inii care merg acolo s? ciocneasc? oale cu Bacchus… cine dracu o fi fac?nd-o pe Bacchus?!… Ar trebui s? m? angajeze ca un faun ?chiop, m-a? urca pe mese, a? ?op?i printre str?chinile cu pastrama, cu st?ngul a? r?sturna coarne de ?ap ?i fetele mi-ar stoarce struguri ?n ceafa.Rigo ?i Avia ?edeau pe teras?, l?ng? sala de biliard, m?ncaser? ?i priveau cum bate ploaia ?n mare. Alf intr?, at?rn? ?n cuier p?l?ria din pai de orez, ?i se a?ez? la mas? dinaintea unei por?ii de pe?te alb ?i a unui castron de salat? de morcov ?i ?elin?, amestecat? bine cu ulei ?i sos de citrice. Schimbase costumul, p?str?nd doar lavaliera. Haina u?oar?, cu flori de bobitei de ?es?tur?, pus? peste o c?ma?? de poplin, cu man?ete lungi, ?ncheiate ?n butoni lucra?i din monezi de argint vechi, se asorta strident, parc? ar fi fost de ?mprumut, cu pantalonii indigo, d?ndu-i lui Alf o ?nf??i?are de crupier, la mod?, aici la por?ile orientului, cu vreo treizeci de ani ?n urm?. Imaginea ar fi c??tigat ?n perfec?iune, cu condi?ia ca Alf s? ?nv?rt? ?n m?ini, neglijent, cl?n??nindu-i ?ncuietorile, o tabacher? din aur masiv, ?i s? aib? ?n buzunare o revist? de sport ilustrat? ?i un program de curse.—?Cum ?i e? ?ntreb? Avia, ?i Rigo o v?zu cum ??i infige u?or din?ii ?n buza sub?ire ?i v?n?t?, preg?tindu-se s? se abandoneze durerii.—?Rezist?, r?spunse Alf, cu o voce care nu mai l?sa loc pentru am?nunte.Alf ?tia foarte bine c? nimeni nu vine la mare ca s? tr?iasc? sau m?car s? accepte o nenorocire. Acolo unde apa, p?m?ntul ?i soarele se unesc pentru o aventur? suprem?, g?ndul fiec?ruia dintre noi, bolnav ?i uimit, ?ncerc? mereu doar speran?a de aventur?, rareori glorioas?, dar ve?nic ?nscris? ?n carne.—?Ar fi groaznic, spuse Avia. Dar Alf n-o auzi. Zise:—?Am jucat ?n fa?a lui rolul omului de dou? ori mai bolnav, vizitat clip? de clip? de moarte ?i asta o s?-l ajute s? se men?in?.—?Nu cred c? ?i-a reu?it, spuse Rigo. Tu ai un mod nenorocit de a privi via?a, ?i asta te tr?deaz?.—?Cum? ?ntreb? Alf.—?Corcit.—?Drace! f?cu el, mirat. ?n gura unuia ca tine, asta nu sun? r?u deloc. D?-mi dou? sute de lei, ceru el apoi. Scoate ?i num?r? imediat, fiindc? presimt c? o s? ne cert?m ?i nu mai v?d cum o s? mi-i dai pe urm?. Mul?umesc, spuse, ?mp?turind h?rtiile. Bani au numai nebunii ?i pro?tii. Rigo, pentru c? ei c?l?toresc mult ?i sunt indivizii cei mai vitali. ?tii c? ?ntr-un fel marea e o zeam? a prostiei voastre? Da, marea e vie p?n? la dou?-trei sute de metri ad?ncime, numai apele din zona asta c?l?toresc ?i au prilejul s? devin? ploaie, ?n rest, totul, totul e mort, ?n?elegi?—?Voi, b?tr?nii… zise Rigo cu dispre?—?N-ai ?n?eles nimic ?i, uite, o s? se ?nt?mple ceea ce b?nuiam.—?Curios, spuse Avia, nu-l pute?i suferi, dar sunte?i mereu ?mpreun?.—?O ciud??enie a mea de care nu m? pot lecui. Dar pe ploaie simt o nevoie biologic? s?-l jignesc, a?a cum simte el acum nevoia s? fac? dragoste. E?ti un animal, Rigo.—?E o pierdere? ?ntreb? Rigo, nep?s?tor.—?Nu, cred c? nu, pentru c? ?naintea dumnezeirii numai omul singur e omologat ca fiin?? r?spunz?toare de actele sale… animalele i-au fost date omului ca jertf?… dintru ?nceput ?ntru sf?r?it… degeaba le pl?nge Axei Munthe… toate, toate sunt jertfe date omului. Chiar ?i cele care scap? ?i mor de moarte bun?, dup? ce toat? via?a au ucis, au g?tuit, au strangulat ?i au nimicit, f?r? s? fie pedepsite, c?ci omul n-a putut s? le ajung?, sau le-a ajuns, dar era s?tul ?i-i prisoseau, nu vor fi din nou ?nviate, c?ci ele n-au drept nici de acuzare, nici de ap?rare, a?a ?n?eleg eu, ?i apostolul Petru o spune…—?Pinii din Roma! spuse Rigo, plictisit, las?-te de chestii de-astea.—?A?teapt?, ceru Alf, mai am ?nc? un punct de vedere. Am fost ?nzestrat cu mult? imagina?ie, de-aia ?mi ?i permit s?-mi schimb punctul de vedere c?nd vreau, sau ?mi permit s? am mai multe puncte de vedere ?n acela?i timp. Ionescu-?oimu avea talent, mult, nem?surat, dar niciun pic de imagina?ie. Noi doi, uni?i ?ntr-unul singur, am fi uimit ?i-am fi distrus scena rom?neasc?.—?Trebuia s? te ocupi cu altceva ?n via??.—?P?i asta am f?cut mereu.—?Cum? ?ntreb? Avia.—?Am visat. E o ocupa?ie dintre cele mai grele. Pentru cei mai mul?i, imposibil?. Adineauri, vorbind, m? g?ndeam cum o s? mor.—?Nu m? intereseaz? cum o s? mori, zise Rigo, ci… c?nd o s? mori.—?Asta ?ine mai mult de vis. Dar o s? mor izbit ?n falc? de un camion. Vreau s? trec strada, alunec ?i un camion ?n plin? vitez? o s?-mi zboare ?easta.—?Oribil, se scutur? Avia.—?Nu, zise Alf, fiindc? ?n ziua aceea, o s? fiu mireasa care nu se mai ?ntoarce. ?tiu un loc la Dun?re ?i o cas? de lemn. E iarn? ?i obloanele sunt ?nghe?ate. ?n ziua aia o s? ning?, o ninsoare cum nu poate s? fie dec?t acolo, iar eu o s? am dou?zeci de ani ?i o s? fiu fat? ?i mireas?. Din cas?, prin cr?p?turile obloanelor ?i ale u?ii, ies aburi, ?n?untru se petrece. ?ncet, cu paltonul peste rochia de nunt?, urc d?mbul din fundul cur?ii ?i cobor la fluviu. ?n gura ?opronului, dou? s?nii ?i patru cai, cu p?turile pe ei. Au promoroac? pe bot. Un bici at?rn?, uitat, la strea?in?. Un morman de lemne ?i un co? pentru surcele. Desprind toporul ?nfipt ?ntr-o buturug? ?i sparg o copc?. ?mi place cum sare ghea?a ?i vreau s? v?d la ce ad?ncime o s? dau de ap?. ?tiu c? totul o s? fie altfel de acum ?nainte, dar, lovind cu toporul, refac tot ceea ce ar fi avut un sens. Ninge mereu, undeva, nev?zut, un ins pe care nu-l cunosc num?r? b?t?ile toporului, cei din?untru beau, ?i t?rziu o s?-?i dea seama c? nu mai sunt acolo. Cineva m? strig? ?i pornesc s? m? caute. Unul d? de copc?, dar ?n gura ei nu vede dec?t un pe?te, mare, gras, cu solzii aurii, deschiz?nd gura dup? aer. O s? ?ngenuncheze ?i o s?-l prind? ?i o s?-l arunce pe ghea??, strig?nd c-a prins un pe?te, ?i o s?-l spintece cu briceagul, dar pe?tele ?la va continua s? se arate mereu ?n copca aia, ?n fiecare an ?i dup? fiecare nunt?, p?n? c?nd nu va mai fi, ?i dup? aceea. ?i al?i oameni ?l vor izbi ?ntr-una cu capul de ghea?? ?i el va s?ngera ?n toate iernile ?i va continua s? fie mereu la ?nt?lnire, nelipsit… Am, undeva, o scrisoare de la o fat? de demult pe care am iubit-o ?i am l?sat-o s? plece departe. Scrie: ?Am cump?rat un pe?te mare, cu aripioare ro?ii, ?n fiecare zi scot din acvariu o lingur? de ap? s?rat? ?i pun la loc una de ap? dulce, ?i c?nd se va obi?nui s? tr?iasc? a?a cum l-am silit eu s-o fac?, o s?-l iau ?i s?-l pun ?n albia r?ului de sub casa unde stau acum ?i o s?-l blestem s? urce pe toate r?urile ?i pe toate fluviile, ?i s? intre ?n Dun?re ?i s? se opreasc? ?n copca de unde am b?ut am?ndoi ?ntr-o iarn?”. El a pornit ?i vine, Avia, suie ?i r?t?ce?te, dar ?ntr-o zi va fi l?ng? casa de lemn. ?i to?i pe?tii pe care i-a pr?sit ?n drumul lui, otr?vi?i de blestem, ca ?ntr-o religie a necunoscutului, adic? a ceea ce e dedesubtul sufletului nostru ?i ucidem, a?ez?nd mort l?ng? mort ?ntr-un cimitir monstruos, vor continua s? urce din r?uri ?i din fluvii ca s? fie cule?i de m?ini grele ?i izbi?i cu capul de ghea??, groas? ca piatra lunii. Spune-mi ceva, Rigo, orice vrei, pentru c?, fiind at?t de netrebnic pe c?t e?ti, orice-mi vei spune o s? m? scoat? din s?rite.Rigo scutur? capul frumos, cu tonsura de sportiv.—?E?ti o maimu?? care scuip? ?n z?pad?! arunc? Alf, plin de dispre? ?i se aplec? smucit spre dreapta ca s? smulg? suportul de ziare, a?ezat chiar l?ng? Rigo.Atunci se produse incidentul acela stupid ?i grosolan, acea ne?n?elegere regretabil?, cum avea s? spun? a doua zi directorul hotelului. Alf, repezind bra?ul, izbi ?n tava cu cafele cu care un b?iat de la bar – cu vipu?c? de satin, hain? de culoarea scor?i?oarei, f?r? revere, ochii mici, cenu?ii, fa?? mic?, de castor, obosit?, b?rbie ?ngust? de un deget – ?ncerca s? se strecoare c?tre sala de biliard, de unde r?zb?tea la intervale regulate, zgomotul bilelor de filde?, lovite metodic cu tacul. Trei ce?ti zburar? ?i se f?cur? ??nd?ri pe mochet? l?ng? Avia care, ?ip?nd, ridic? picioarele mult ?i le b?tu ?n aer, descoperind o clip? pulpele str?lucitoare ?i furoul roz, cu margine de dantel? neagr?, alte patru c?zur? pe mas? ?i se v?rsar? pe pantalonii indigo ai lui Alf. B?iatul, speriat, ?ncepu s? se b?lb?ie – scuz? ?i repro? ?n acela?i timp:—?Domnule, domnule!…Alf, op?rit, ??i pierdu min?ile. Smulse ?erve?elul din inelul de lemn ?i, r?sucindu-l funie, ?l lovi peste fa??, ?ip?nd strangulat:—?Imbecilule.B?iatul apuc? ?ervetul cu o m?n? ?i i-l smulse, Alf se n?pusti asupra lui cu pumnii. Ame?it, b?iatul d?du drumul t?vii, f?cu doi pa?i ?nd?r?t ?i, ?ncord?ndu-se, se azv?rli cu capul – berbece – ?n burta lui Alf. Exersase, pesemne, ?ndelung acest procedeu de atac – la el, form? de ap?rare ?i de existen?? – ?n buc?t?riile tuturor restaurantelor unde sp?lase vase, ?not?nd p?n-la coate ?n ap? jegoas?, plin? cu resturi de cotlete ?i de varz? c?lit?, pentru c? lovitura fu de-a dreptul formidabil? ?i-l proiect? pe Alf ?n masa de l?ng? fereastr?, ?nc?rcat? cu co?uri cu fructe. ?i nu-l l?s? s?-?i vin? ?n fire. Fierb?nd de furie, ?nha?? m?na cu care Alf da s? se sprijine ?i s? se ridice, ??i ?nfipse din?ii ?n ea ?i mu?c? ad?nc, rup?nd carnea ?i ?ns?nger?nd-o desperat ?i fericit – acea fericire stranie, inegalabil?, nep?m?ntean?, n?scut? dintr-o ur? cumplit?, ajuns? pe f?ga?ul r?zbun?rii.—?Rigo! strig? Avia. Pentru Dumnezeu, de ce stai?Dar Rigo ?edea ?i urm?rea scena cu un fel de ?nc?ntare. C?nd ?l strig? Avia, se ridic?, masiv ?i elastic, ?i-l ?nfa?c? pe b?iat de ceafa, str?ng?nd puternic cu degetele pline de inele false. ?i pe urm? – ceea ce constitui principalul eveniment al zilei – c?nd sim?i c? f?lcile au cedat, descle?t?ndu-se, ?l purt? pe sus c??iva metri, ?in?ndu-l tot de ceafa, ca pe un c?ine smuls apelor, ?i-l ?mpinse l?ng? c?minul de teracot?, cu focurile stinse.Sc?pat din str?nsoare, b?iatul se holb? z?p?cit la Rigo, z?p?cit dar ?i cu un soi de admira?ie ?i p?rea c? nu ?n?elege ce s-a ?nt?mplat, de ce se str?mb? Alf ?i oc?r??te ?i-?i tamponeaz? m?na v?t?mat? cu batista.—?Ce bestie! rosti cineva de la o mas? vecin?. ?stuia, dac?-i faci o observa?ie, vine ?i te omoar? prin somn.?i atunci, el ?n?elese. Masca de nedumerire ?i buim?ceal? c?zu de pe fa?a lui ?i f?cu loc ?ngrijor?rii. Se ?ndoi ?ncet, ?ngenunche ?i ?ncepu s? str?ng? cioburile. ?i tremurau bra?ele ?i-i v?j?iau urechile, ?i lacrimile ?i umplur? obrajii. Pl?ngea t?cut, cu limba aduna lacrimile prelinse la col?urile gurii, fiecare hohot se sp?rgea ?n?untru ?i-i sg?l??ia convulsiv umerii ?ubrezi. Acum putea fi lovit f?r? risc, ?mpotrivirea din el se topise toat? ?n acea mu?c?tur? cr?ncen?, a?tepta chiar s? fie lovit din nou.Jur-?mprejur – cerc aspru, nemilos, de priviri cruci?e. Un juc?tor de biliard, ?n tricou galben, sulfuros, cu pantofii de tenis, cu ochelari fumurii, care ap?ruse ?n u?? spre sf?r?itul ?nc?ier?rii, ?l strig? sec:—?M?, derbedeule!B?iatul ridic? fa?a, p?str?nd-o proptit? pe covor, un fel de arip? c?zut? ?n nisip, ?i juc?torul ?nt?r?tai lungi tacul ?i-i atinse fruntea, l?s?ndu-i ?ntre spr?ncene un punct albastru.—?Las?-l ?n pace! strig? Alf de l?ng? fereastr?. Cine te-a poftit s?-?i bagi mutra aici?—?Dar ?l a?teptam cu cafelele, r?spunse cel?lalt – uimit.—??ntoarce-te ?n sal? ?i o s?-?i aduc?. Sau, dac? nu mai ai r?bdare, a?eaz?-te ?n patru labe ?i bea ce se mai g?se?te pe jos. Avia, hai ?i ajut?-mi s? m? pansez.Avia p?r?si scaunul de r?chit? ?i plec? cu Alf.—?Uite, domnule, spuse juc?torul de biliard, rumen de m?nie, ?i iau ap?rarea ?i ?mi g?sesc beleaua… M?, se ?ntoarse spre b?iat, trebuia s?-i rupi m?na din cot ?i s?-l plesne?ti cu ea peste bot p?n? st? ploaia.Rigo str?nse ?alul, uitat pe scaun, ?i porni spre lift. ?Acum o s? intru ?n camer? la Avia, era timpul”, se g?ndi el primind cu z?mbet u?or privirile unei fete, al?turi de care ?notase ?n zori, c?nd cerul era curat, nedezv?luind niciun semn prevestitor de ploaie, p?n? dincolo de geamanduri unde marea e curat?, ad?nc? ?i se at?rn? de trup, grea de ispite.C?nd ?i ajunse din urm?, tocmai sosise liftul. Avia lu? ?alul ?i nu-l primi s? vin? sus.—?Alf trebuie s? se lini?teasc?, iar tu ?l provoci ne?ncetat ?i o s? fac? o a doua criz?.—?Crezi? f?cu Rigo, cuprins de sc?rb? pentru Alf. Atunci o s? m? duc s? bat popicele.Se r?suci ?i-i arunc? b?tr?nului, peste um?r:—?Iar tu po?i s? te duci dracului.Avia tr?nti u?a, motorul se declan?a cu tunet, cabina ?ncepu s? urce ?i Alf rosti furios:—?Cretinul! O carabin? cu lunet?, ?i l-a? cur??a de la geam c?nd ??i spal? automobilul.Singur ?n hala de l?ng? terenul de tenis, Rigo arunc? bile de ebonit? pe c?rarea c?ptu?it? cu parchet de stejar de prim? calitate ?i str?ns? solid ?ntre mantinele de beton neted, str?lucitor. Popicele, cioplite ?n form? de p?pu?i, asemeni unor sculpturi primitive, Rigo le vedea sub chipul b?iatului cu care se ab?tuse Alf ?i le ataca plin de r?vn? ?i de du?m?nie. Din cauza pu?oiului ?la ?i a dobitocului de Alf c?lcase ?n gol ?n ?ncercarea de-a o poseda pe Avia – ?i cine ?tia c?nd avea s? mai prind? o zi mohor?t? ?i ploioas? ca asta de azi, zi ideal? pentru f?cut dragoste? B?tu scurt ?i arunc?, dar bila se opri ?n salteaua prins? ?n dou? c?rlige la cap?tul cel?lalt al pistei, f?r? s? fi d?r?mat ceva ?n rostogolirea ei vijelioas?.—?Totul porne?te de la stomac. Te ?ndopi cu mun?i de carne, cum o s? ai precizie?! Repar?-?i ?nt?i stomacul.Era Alf. Nu-l sim?ise c?nd intrase. Alf ??i bandajase m?na ?i o ?inea v?r?t? ?n buzunarul hainei. ?ntre din?i, o pip? goal?.—?Poftim ?i d? tu, zise Rigo. S? te v?d ce po?i.—?Pinii din Roma. Cu st?nga?—?Cu st?nga, cu dreapta, cu piciorul, cu orice vrei. Po?i s? dai ?i cu pipa aia de l?utar. Dar ?tiu c? n-o s? dai. Tu, cel mult, po?i lua la palme un b?iat care poart? o tav? ?n m?ini. E?ti un la?, Alf.—?Suport orice, Rigo, dar cu condi?ia s? nu mai ?nv?rti pe deget inelul cu cheile ma?inii.—?Perfect, zise Rigo, ?nc?lec?nd mantinela. Stai lini?tit, ?i a?teapt?.—?Plou? dr?ce?te, arunc? Alf.—??napoiaz?-te ?n camer? ?i culc?-te.—?E frig.. M-au sunat de la recep?ia hotelului s?-l primesc pe b?iat s?-?i cear? iertare.—?N-are v?rsta, Alf. Se pune chestia de limit? de v?rst?.—?Pot s?-l fac s? vad? cum arat? o ?coal? pe din?untru. Una de corec?ie.—?Aha…—?C?nd l-a ?mpins ?la cu tacul, m-am v?zut pe mine. ?ntr-o diminea??, sco?i la apel, n-a r?spuns unul. Comandantul a intrat ?n cort, a stat un minut sau dou?, a ie?it ?i-a dat ordin s? se taie sforile ?i s? se coboare p?nzele cortului. ?Jos prelatele!”. Tot a?a uria?e ?i cu o sear? ?nainte, c?nd ne aduceau de la culesul porumbului. ?Jos din camioane!” ?i ?Jos, pe p?m?nt, a?eza?i turce?te!”. Era ?ntuneric, au proiectat farurile asupra noastr?, ca poat? repara ?oferii cele dou? ma?ini intrate ?n groap?, ?i noi, dou? sute de in?i, ?edeam pe p?m?nt, unul l?ng? altul, t?cu?i, slei?i. Ionescu-?oimu dormea cu b?rbia ?n piept ?i cu palmele ap?sate pe ceafa, ca s? nu-l p?trund? ploaia pe spinare.Ploua m?runt ?i, dac-am fi stat ?n picioare, ?n primul ?ir, unul lung ca tine ?i al?ii mai lungi ca tine, noi, cei din spate, mici, prin jum?tatea ta, sau de talie mijlocie, dar tot mici, am fi putut s? ne c?r?m, s? disp?rem – ?n?elegi? — ?i-atunci el a strigat: ?Jos, turce?te!”, ca s? ne aib? sub ochi, ?i-n situa?ia aia nenorocit?, eu m? g?ndeam ca tot e mai bine de noi, pentru c? st?m jos. Ei ?edeau ?n picioare ?i puteau s? stea a?a toat? noaptea. ?i chiar au stat toat? noaptea. Iar ?n diminea?a c?nd n-a r?spuns unul la apel ?i el a intrat ?n cort, sc?r??indu-?i cizmele cu tocuri femeie?ti – c?ci sem?na cu o femeie, ?i unii chiar se jurau c? e femeie, fiindc? avea pantaloni dinainte netezi, dar avea ?i un smoc de barb?, ceea ce nu ?nseamn? c? nu putea s? fie femeie, fiindc? s-au v?zut ?i femei cu barb?, la circ, de pild?, sau ?n afara circului – ?i a ie?it numaidec?t strig?nd: ?Jos prelatele!”, ?i prelatele au fost cobor?te, colo, sus, ?n v?rful schel?riei, sub cerul ?la de plumb, cenu?iu ?i umed, at?rna sp?nzurat cel care nu r?spunse prezent la apel. ?Hei, ia uita?i-v? la ?la, ne-a spus el, nu i s-a deschis para?uta”, ?i s-a dus l?ng? sp?nzurat, ?i trupul mortului se cl?tina, parc? se silea s?-?i ia v?nt ?i s? loveasc? odat? cu bocancul ?n mutra aia care putea s? fie de femeie, ?i cred c? era de femeie. ?M?, de ce nu ?i s-a deschis para?uta, ce-i cu tine?” ?i l-a ?mpuns ?ntre ochi cu un b??, exact cum a f?cut ?la cu tacul. Rigo s?ri de pe mantinel?, ?ncet, parc? studiindu-?i mi?c?rile.—?Ies s? fac o plimbare cu ma?ina, zise el.—?P?n? unde? ?ntreb? Alf.—?P?n? ?ntr-un sat mai ?ncolo, ?i f?cu un gest cu m?na, indic?nd vag direc?ia. O fat? cu care am ?notat azi diminea?? ?n mare mi-a spus c? e ?n satul ?la un ghicitor care se uit? un minut ?n ochii t?i ?i-?i spune tot ce-o s? fie cu tine.—?Merg, zise Alf.—?Nu, spuse Rigo. Ceea ce o s? fie cu mine, m? intereseaz? numai pe mine. Iar ?ie n-are ce s?-?i mai ghiceasc?.—?Trecutul, zise Alf, marea enigm? a fiec?rui om. De ce am l?sat-o pe fata aia s? plece ?i de ce mi s-a ?nt?mplat tot ce mi s-a ?nt?mplat!—?Astea le ?tii singur.—?Pinii din Roma! Nu ?tiu nimic. Sau ?tiu dou?-trei lucruri, ceea ce e nimic. Tu, Rigo, dac? ar fi s? te na?ti a doua oar?, ai vrea s? tr?ie?ti din nou ceea ce ai tr?it p?n? acum?—?Pe dracu! Nu m-am g?ndit niciodat?.—?Eu a? vrea, zise Alf, s? fiu exact ceea ce ai fost tu p?n? acum, ?i altul de acum ?ncolo.—?Adic? ce ai fost tu de la v?rsta mea ?nainte.—?Nu, nu, altceva. A?a cum spui tu e un amestec de-a dreptul nepl?cut.—?D?-mi mie pipa, ceru Rigo, m? prinde c?nd stau la volan. Ma?ina, un Opel record, era ?n spatele hotelului. Luar? loc pe pernele moi ?i ie?ir? ?n ?osea, strivind mu?chiul a dou? brazde de flori, ?n golful str?juit de plopi, ?n dreptul unei bar?ci de carton presat cu firm?: ?Nelu! imortalizeaz? via?a minunat? ?n aer liber”, se rotea o barc? cu p?nze, vir?nd periculos pe l?ng? uria?ele buc??i de piatr? ?ngr?m?dite la cap?tul digului. ?i apoi: step?, a?ez?ri pesc?re?ti, tocate de ploaie oblic?, ?i v?nt turmentat.Dup? dou?zeci de minute, Rigo opri ?n fa?a unei pr?v?lii s?te?ti. Miros de zah?r, de stamb? ?i gudron. Sub leg?tura de curele de bici, at?rn?nd de plafon, v?nz?torul, un tip cu din?ii galbeni ?i gulerul c?m??ii ?mbibat ?n sare, bea ?uic? dintr-un pahar ventuz?, cu un prieten care sta pe un bidon de aluminiu, din acelea ?n care se transport? laptele pe distan?e mari.—?C?ut?m pe cineva, zise Alf. Mai mult femeile vin la el… dar s-a produs un furt.Rigo, ?ntors cu spatele, p?rea c? nu ascult? ?i c? e foarte interesat s? ?tie ce se afl? ?n pachetele de pe fundul butoiului de l?ng? tejghea.—?Nu cred c? v? prime?te. ?n orice caz, dac? sunte?i cu ma?ina, nu v? prime?te, zise v?nz?torul.—?L?s?m ma?ina aici.—?Veni?i cu mine, spuse cel?lalt, ?i se scul?.Avea ?njur de cincizeci de ani, era slab ?i plumburiu ?n obraji ?i c?nd se scul?, Alf v?zu c? are gheb, dar se pref?cu c? n-a observat ?i-l chem? ?i pe Rigo s? vin?.—?Nu, nu… dumneata singur, zise ghebosul ?i, trec?nd dup? tejghea, deschise o u?? care da spre curte.Alf ezit?, dar v?nz?torul ?i f?cu semn cu capul, adic? s? se duc?, ?i atunci se strecur? printre doi saci cu fidea ?i ie?i ?n curte. Ghebosul ?l a?tepta, oprit ?n dreptul closetului spoit cu var, ?i c?nd Alf se apropie cu p?l?ria din pai de orez ?nfundat? ad?nc pe frunte, se mi?c? ?i ?ntreb?:—?Cine v-a trimis ?ncoace?—?O femeie, min?i Alf.—?Cum, v-a spus ea?—?Eram azi diminea?? pe plaj?. Eu, prietenul ?sta al meu ?i ea. Mai ?ncolo erau doi ?igani, cu doi ur?i, ?n lan?, se opriser? s?-i spele.—?A?a. ?i ce vi s-a furat?—?Nimic. Trebuia s? intr?m ?ntr-un fel de vorb? ?i-am spus ce mi-a trecut prin cap.—?Atunci ce vre?i s? ?ti?i? Trebuie spus limpede.—?Eu vreau s? ?tiu dac? o s? mor izbit ?n falc? de un camion.—?Nu te mai duc, zise ghebosul.—?De ce? ?ntreb? Alf.—?Nu te mai duc, asta-i, repet? el ?i, d?nd col?ul pe dup? o stiv? de lemne, pieri printr-o sp?rtur? a gardului.?nainte de a trece ?n curtea al?turat?, v?zuse ?n c?rare o bucat? de cositor, o luase ?i-o b?gase ?n buzunar.—?Ascult?, strig? Alf, stai pu?in. M-ai scos afar?, stai s? vorbim. Dar omul nu se opri. Alf ?i auzi pa?ii, clef?ind ?n noroiul dintre ?uri ?i se ?ntoarse ?n pr?v?lie. Rigo, sprijinit de butoiul pe fundul c?ruia z?ceau ni?te pachete, desf?cea ?ig?ri ?i ?ndesa tutunul ?n pip?.V?nz?torul golise paharul, acum sugea o bomboan? umplut? cu marmelad? ?i m?sura o funie de c?nep? cu metrul de lemn.—?Ce s-aude, Alf? ?ntreb? Rigo, sc?p?r?nd un chibrit.Dar Alf nu-i r?spunse, se apropia de tejghea, se propti cu coatele ?n marginea ei ?i-l ?ntreb? pe v?nz?tor:—?El era ?la?—??aisprezece-?aptesprezece, ?aptesprezece metri dou?zeci ?i opt, hai treizeci s? zicem, ?aptesprezece metri ?i treizeci de centimetri.Funia asta o am ?n inventar de patru ani ?i scade mereu. Nu puteam s? v? spun c? el este, am nevoie s? m? serveasc? pentru un prieten, pentru un cunoscut, ?i dac? el nu s-a oferit singur…—?Pl?team, se revolt? Alf, nu era degeaba.—??tiu, dar se fere?te. Nu e liber s? fac? ce face. Mai ?ncerca?i o dat?… m?ine, poim?ine. Ast?zi era ?i sup?rat, diminea?? s-a certat cu fi-su.—?Ne aju?i? ?ntreb? Rigo. Data viitoare…—?Te scap de funia aia, zise Alf, c?t cost??—?Dou?zeci ?i cinci de lei.—?D?-o.—?Ce face?i cu ea?—?Uite, vreau s? m? ?ncing peste mijloc, se enerv? Alf, ?i chiar se ?ncinse, str?ng?nd nodul c?t putu mai tare.V?nz?torul r?se. Lop??elele din?ilor galbeni se cl?tinau ?n gingii.—?Ceva, ceva, tot v-a spus el, cred eu.—?Ce ?i-a spus? atac? Rigo.—?Nimic. M-a ?ntrebat cine ne-a trimis ?ncoace ?i ce vreau eu s? ?tiu, ?i s-a c?rat.—?E b?nuitor, zise v?nz?torul. Veni?i ?i m?ine sau poim?ine ?i v? garantez c? fac tot ce pot. Servi?i ceva de b?ut?—?Nu, refuz? Rigo, plec?m. Hai, Alf. Poim?ine suntem din nou aici, ?i ie?i urmat de Alf care ducea ?n bra?e, str?ns colac, cap?tul liber al fr?nghiei.?n timp ce ?ntorcea ma?ina, Rigo arunc? r?z?nd:—?S-ar spune c? ?i-e fric?, Alf.—?Da, recunoscu Alf, un pic. Mai a?tept de la via?? un singur lucru, ultimul, ?i n-a? vrea s? dau chix ?i ?n asta.—?Ce anume, Alf?—?I-am spus lui. ?i ?i-am spus ?i ?ie, dar ai uitat.—?Am o sticlu?? de coniac, trage-i o du?c?, ?i Rigo scoase din buzunar o sticl? mic?, p?trat?.Alf b?u lacom ?i-?i ?terse buzele.—?Dup? ce m-a pocnit ?la cu capul ?n burt?, am stat sus lungit pe pat ?i m-am g?ndit c? disear? o s? beau cu dou? suedeze. P?n? m?ine ?n zori, ?i m?ine o s? ies cu una pe plaj?, cu Ingrid, palid? ca nevestele eschimo?ilor care, timp de ?ase luni pe an, c?t ?ine noaptea polar?, n-au menstrua?ie, o s? d?m peste o plas? ?ntins? pe nisip, o s? ne culc?m, unul ?ntr-o margine a plajei, ?l?lalt ?n marginea ghe?ii, ?i o s? ne adun?m monstruo?i unul l?ng? altul ?i n-o s? putem s? mai vorbim ?i o s? ne rostogolim mai departe, nebuni sau atin?i de nebunie, p?n?-n marginea apei, ?i pe urm? ?n ap? ?i o s? vrem s? ne ridic?m ?n picioare, ?ngrozi?i, dar nu ne-am a?ezat cu picioarele ?n aceea?i direc?ie, asta am uitat s-o facem sau nu ne-am dat seama, ?i c?nd unul o s? trag?, ca s? fie cu capul afar?, ?l?lalt va ajunge cu capul la fundul apei, o mori?c? nenorocit? – cap-picioare, picioare-cap – ?i pe?tele ?la, blestemat s? urce pe toate r?urile ?i pe toate fluviile, va ?nota cu spinarea ?n jos ?i nu va mai vedea nimic. O iarb? v?n?t? m? va acoperi ?i ?n ?nc?lceala asta va pieri ?i el. Mi-a fost fric?, Rigo, ?i am fugit la tine. Sim?urile mele sunt h?mesite de foame, cer de m?ncare ?ntr-una ?i ceea ce vor s? m?n?nce nu se g?se?te nic?ieri.—?Biciuie?te-le, zise Rigo.—?Cum? ?ntreb? Alf.—?F?c?nd ceva ce n-ai mai f?cut.—?Eu am f?cut de toate, nu ?tiu s? fie ceva ce n-am f?cut.—?Un singur lucru, zise Rigo, n-ai putut s? faci: c?nd r?m?neai singur ?n scen?, s? ?ii treaz? sala.—?Da, zise Alf, totdeauna se mi?cau ?n scaune. ?i-mi mu?cam buzele, ca s? nu-i ?njur. Vreau s? mai ?ncer o dat?, Rigo, spuse el dup? o pauz?.—?E t?rziu. S-au stins luminile.?n fa??, pe coast?, la hotarul dintre stepa nem?rginit?, ?n care ploaia purta o b?t?lie bolnav?, ?i mare, gem?nd sub v?nt, Alf z?ri cele ?ase hoteluri care alc?tuiau sta?iunea, ?i-l ?ntreb? pe Rigo dac? poate s? trag? ma?ina pe plaj?.—?Trebuie s? g?sim un drum…Rigo mic?or? viteza, r?suci volanul, str?b?tu un c?mp de buruieni ?i a?chii de gresie ?i intr? pe plaja pustie. Opri.—?S-ar zice c? vrei s?-mi tai beregata, r?se el.—?Am nevoie de tine, zise Alf, f?r? s?-l ia ?n seam?. Uite, ar?t? el, cu funia asta o s? m? leg de ma?in? ?i tu o s? m? t?r??ti prin nisip, ?n?elegi?—?Nu, zise Rigo.—?Cu at?t mai bine, spuse Alf ?i cobor?.Rigo ?l auzi strig?nd: ?Gata, d?-i drumu”, dar nu se hot?r? s? porneasc?.—?Pleac?, r?cni Alf, venind ?n dreptul ferestrei.Rigo r?nji amenin??tor. Jocul ?ncepea s?-l a???e ?i porni. Ro?ile aruncar? nisip ud, ?ntr-o p?nz? deas? ?i ?nalt?, amestecat? cu fum, apoi fr?nghia se ?ntinse brusc. Alf sim?i o mu?c?tur? de ?ale, se arunc? ?n fa?? ?i p?l?ria-i c?zu, ?i se prinse cu m?inile de fr?nghie ?i str?nse. Saltul ?l ame?i, dar putu s?-?i spun?: ?Asta, da, n-am mai facut-o niciodat?”, ceva ?i trosni ?n genunchi sau poate ?n urechi, dar peste durere st?ruia o bucurie ciudat?: Colo, sus, la una sau la dou? sau la trei din sutele alea de ferestre, cineva vede totul, nu se poate s? fi adormit, cu to?ii, miile de in?i veni?i s? petreac? aici dou?zeci de zile, vede ?i se ?nfiora, ?i el, Alf, este actorul pentru prima oar? titular ?n rolul principal, mare, des?v?r?it, uria?, dezlegat de lume ?i de legi, pas?re crud? hr?nindu-se cu ochi ?i cu lacrimi, ochi negri, ochi alba?tri, ochi de femeie ?i de b?rbat, ?nc? un salt, al doilea, bra?ele zv?cnesc hidos ?i nisipul e o iarb? v?n?t?, Rigo, ?i coarne de ?ap ?i un pe?te sau un ?arpe care…Ploaie, ?i sute de ferestre ?nchise, rulourile cobor?te.DOI SACI DE PO?T?Intrasem ?n balt? cu Maud, de ?ase zile. Maud –, se pronun?? exact cum scrie – numele ?mi suna ciudat, ?nvoc?ndu-mi un ?nceput de poveste nel?murit?, dar nu se lega deloc cu z?mbetul ei din clipele c?nd prindea c?te un ?arpe pe acel fund de mla?tin?, acum sem?na cu gr?ul, ?i ?l sf??ia cu briceagul pesc?resc, dintr-o singur? smucitur?, ?i privea cum cele dou? curele, ?ntr-un ultim impuls vital, ?ncearc? s? se adune colac la capete. Z?mbetul ?i lumina numai din?ii ?i col?urile gurii, neg?sind puterea s? urce ?i s? se ?mplineasc? firesc ?n ochii negri, care din aceast? pricin? tr?iau o via?? distinct?, complet str?in? de restul fe?ei ?i concentrat? p?n? la uitare de sine.Eram acolo de ?ase zile ?i urma s? mai st?m patru, ?i ?ntr-o sear?, la punctul meteorologic unde dormeam, situat ?ntr-o cherhana p?r?sit?, sau numai pe jum?tate p?r?sit?, fiindc? meteorologul Alexandru Jucu – 26 ani, c?p???n? de cal, cu gingia rupt? ?n dou? undi?i – r?spundea ?i de o ghe??rie unde un vas fluvial depozita, c?nd ?i c?nd, ni?te l?zi de pe?te, Maud, plictisindu-se, invent?, ca s? se r?sfe?e, un joc. Spuse:—??n dou? zile ?ncepe seceri?ul ?n balt?. Vor veni o sut? de cosa?i, poate mai mul?i, b?ie?i ?i fete, ?i ?ntr-o noapte o s? plou?. ?n iunie cad ploi multe ?i mari, nu-i a?a, Alexandre?Jucu lega o m?tur? de pelin. ?n fa?a lui, pe mas?, un pachet de c?r?i de joc.—?Plou?, Maud.Avea o bucurie pervers? s?-i spun? pe nume ?i s?-i priveasc? necontenit picioarele.—?Cel pu?in de dou? ori pe s?pt?m?n?. Dar numai p?n? ?n malul Dun?rii. Dincolo, ?n c?mpie, nu cade un strop. (Explicativ:) Are ?i Dumnezeu dracii lui.—?Plou?, urm? Maud, ?i eu sunt o fat? venit? la coas?.—?Pe dracu, nu te-arat? mutra, zise Jucu.—?Te rog s? ispr?ve?ti, ceru ea, b?t?nd din picior, sunt o fat? pe care a udat-o leoarc? ploaia ?i am venit s? cer ad?post aici.—?Cui? ?ntreb? Jucu.—?Lui Mihai, r?spunde Maud, ar?t?nd spre mine. ?n oricea caz lui. Domnule doctor… se ?nclin? ea.—?Mi-ai spus c? e inginer, ?i imput? Jucu.—?Este, zise Maud, dar o fat? de la tar? spune domnule doctor orc?rui b?iat bine ?mbr?cat pe care nu-l dore?te. Domnule doctor plou?, fulger? ?i mi-e fric?…—?Joci foarte prost, o ?ntrerupse Jucu. Execrabil, pot s? spun. Nu ?n?eleg, vii de trei ani aici, ?n fiecare var?, ?i n-ai ?nv??at cum vorbe?te o ??ranc?.—?E?ti grosolan.—?Oh, asta o aud mereu, se str?mb? Jucu. Dar oricum, scuze, mii de scuze. Mi-am adus aminte de tipii ?ia care au intrat cu ma?ina ?n Dun?re ?i s-au ?necat, de-aia…—?Las?-i, am spus eu, nu face s?-i pomene?ti mereu.Jucu nu m-a auzit. Sau mai degrab? cred c? n-a vrut s? aud?. Aspus:—?E?ti frumoas? ca o f?nt?n?, Maud.Maud trecu pe un scaun, cu spatele la fereastr?. S-auzeau zumz?ind ??n?arii ?n plasele de s?rm? ?mpinse la perete ?i stuful mi?c?ndu-se undeva, ?n dreapta cherhanalei. Maud sta cu m?inile pe genunchi, t?cut?, p?rul scurt, piept?nat b?ie?e?te, ?i fa?a concentrat? trist asupra unui g?nd – poate c? totu?i nu se g?ndea la nimic ?i asculta numai fo?netul b?l?ii – o f?ceau s? par? frumoas?, ?i cred chiar c? era ?ntr-adev?r frumoas?, a?a cum poate s? fie frumoas? o femeie t?n?r? ?ntr-o noapte de la ?nceputul verii, singur? ?ntr-o odaie cu doi b?rba?i, unde se mai afl? o jum?tate de sticl? de alcool ?i o icoan? ?n care un sf?nt e t?iat cu fer?sttr?ul, ?i unde se aude de departe un tren. Noaptea ad?nc? era un chenar pentru trupurile noastre – ?i Maud, mi?c?nd umerii goi, plini, p?rea c? mi?c? ?i ?ntunericul de dincolo de geam. ?i cred c? ne cl?tinam ?i noi c?nd se mi?ca ea.Jucu ?mpinse m?tura de pelin dup? u??, apoi l??i bra?ele ca ?i cum s-ar fi ?ntins pe un gard s? se usuce la soare, apoi le adun? pe genunchi ?i o privi, pentru prima oar? ?n seara aceea, drept ?n fa??, cu ochii lui rotunzi ca dou? clape de ma?in? de scris – av?nd imprimate pe ele cu cerneal? ro?ie litera o, cum se exprimase Maud c?nd ne prezentase – dar sunt sigur c? nu o vedea pe Maud acolo unde st?, ochii lui ?ncercui?i cu o pieli?? ro?ie, ca ai g?inilor, j mutau ?n lanul de gr?u ce scap?r? ?n fundul nop?ii, sau mult mai ascuns, ?n stuf ori ?n grotele de calcar dinspre Dobrogea, ?n locuri ?n care f?ptura ei fascinant? devenea ?i accesibil?.—?E?ti f?nt?na a patra, Maud. ?nt?ia, a doua zi ?i a treia s-au transformat ?n iele – eu ?i Maud z?mbir?m – tu e?ti a patra, aceea care ?nviaz? ?n prima noapte de prim?var?, trup ?nalt de fum, ireal ?i deschide vinele tuturor f?nt?nilor, le cur??? g?le?ile neumblate de cinci luni, ?i la ziu?, dac? nu ajunge ?nd?r?t, dac? s-a jucat prea mult, se schimb? ?n izvor. Am trei izvoare, aici, l?ng? cas?.—?Poezie proast?, spuse Maud, c?sc?nd. Merg s? m? culc. Noapte bun?. ?n zori vreau s? ?ncerc la ?tiuc?.—?Vezi ?i ?ntoarce cheia ?n broasc? de dou? ori, o sf?tui Jucu.—?N-ai tu curajul ?la, zise Maud.O auzir?m trec?nd prin coridor. Tocurile ei b?teau sfid?tor pardoseala de lemn, apoi glasu-i lene?, ap?sat de r?coare, r?sun? ?n pragul u?ii dinspre Dun?re.—?Un vapor. Trece spre mare. Spre Br?ila, spre Sulina. Cel mai lung pe care l-am v?zut vreodat?. Dar ce t?cut!Jucu se duse la fereastr?.—?Cred c? vine de la Viena, zise. E sc?ldat ?n lumini. Dar, ?ntr-adev?r, e mut ca leb?da. Stai pe loc, m? opri, nu face s?-l vezi, te-ar ?ntrista.?i dup? un timp:—?Juc?m un septic, jocul ?la de pro?ti, sau d?m pe g?t ce-a mai r?mas ?n sticl??—?Prefer rachiul.—?Eram convins. E?ti un tip f?r? haz. ?mi pare r?u c? n-am o balalaic?. Mi-ar place la nebunie s? te v?d cu una ?n g?t: doctor cu babalaic?. Voi ave?i ?i o orchestr? ?n Bucure?ti. Voi ?i factorii po?tali.C?ut? sticla ?i turn? ?n singurul pahar – unul verde, care da alcoolului o culoare de otrav? veche, distilat? ?n penumbr?.—?De unde te-au cules, Maud? Dac? nu vrei, nu r?spunzi, spuse el ?i ?ngropa g?tul sticlei ?n gura cu gingie rupt?.Maud umbla acum ?n odaia al?turat?. Dezbr?c?ndu-se, c?nta. Prin peretele de paia??, trecea un fior de senzualitate, sau a?a ceva.—?Azi-noapte am dormit cu capul ?ntr-un sac mirosind a pe?te. Sc?rbos somn, zise Jucu. M-am sculat devreme, aveam fa?a lipicioas? ?i-mi venea s? ling sare. ?n ocazii de astea e mai bun? o lad? cu bere, dar degeaba am ghe??rie, n-am cump?rat niciodat? bere. Hai s? m? duc s? cercetez sondele, timpul probabil, ?i scot calul ?i ?l ?ncalec, ?i el, ?int? spre fereastr?, pentru c? l-am obi?nuit s?-?i ia singur por?ia de zah?r de pe pervaz. M? g?ndeam s? m? ?ndep?rtez repede, ca s? ?ncep un fluier, socoteam la ce distan?? pot s? ?ncep ?i fluier f?r? s? v? trezesc pe voi, c?nd v?d c? se oprise gre?it, nu la mine, ci la fereastra lui Maud ?i b?gase capul ?n?untru. M-am dat jos u?or, s?-l trag acolo f?r? s? izbeasc? cercevelele ?i am v?zut c? Maud dormea goal?. Dormea cu fa?a ?n sus ?i calul meu cu botul l?ng? ?oldul ei.—??i a ?nceput s?-?i tremure carnea! am spus eu.—?Prostii, Nu sunt din ?ia, eu m? g?ndesc lini?tit la femei, ?ntreab-o ?i pe Maud, ast?-var? am tr?it ceva nemaipomenit. Dar stai, stai pu?in, zise el cu voce joas?.?i apropiindu-se de fereastra deschis?, se aplec? brusc ?n afar? ?i ridic? o p?l?rie de p?sl? pe care o str?nse mototol ?n pumn.—?Iancu Ezaru! anun?? Jucu.?i ?n clipa urm?toare v?zui ap?r?nd pe pervaz ?i lipindu-se cu b?rbia de sc?ndur? capul unui om de vreo 55 de ani, mic c?t pumnul, cu obrajii bo?i?i, neb?rbierit, cu dou? v?rtejuri de p?r sur deasupra urechilor, ?n ochi cu o sc?nteie de fericire vesel?. F?r? expresia aceea de voio?ie deschis?, comunicat? persuasiv de buzele sub?iri, ar fi p?rut capul unui mort desprins de trup ?i a?ezat grotesc pe fereastr?, ?n b?taia razelor lunii. Impresia c? nu apar?ine precis cuiva se datora probabil faptului c? Ezaru ?edea ?n genunchi pe prisp? ?i-?i ?inea cu m?inile v?r?te ?ntre picioare, ascunz?nd, un lucru care nu trebuia scos la lumin? cu niciun pre?.—?Ei, da cum, cum m-ai sim?it? f?cu el. Ce viclean, pe cuv?ntul meu!—?Dup? miros, zise Jucu. Noi nu fum?m niciunul, iar tu e?ti t?v?lit ?n tutun. Vreau s? citesc, spuse el. Du-te ?i ad?-ne ceva.—?De dragoste? ?ntreb? Ezaru.—?Nu ?in ?n mod special. S? fie la nimereal?.—?Bine, vas?zic? de tot felul. O s? aduc ?i de b?ut. Am cump?rat ceva bun din sat.E o chestie ?ntoars?, ?mi zise Jucu, ai s? vezi. Dar asta mai t?rziu. Acum s?-?i zic povestea aia nemaipomenit?. Da, era tot ?n iunie ?i veniser? cosa?ii, dormeau ?n corturi l?ng? vadul de trecere, iar eu ?i cu Maud stinsesem lampa ?i ?edeam afar? pe galerie. Nu vorbeam ca s?-l trezim pe cel?lalt… cum s?-?i spun, Maud niciodat? n-a venit singur? ?ncoace, cu toate c? nu ?tiu s? se fi iubit cu vreunul din voi aici… ?sta era ofi?er ?i dormea ?n coridor pe un pat de campanie c?rat de-acas?. Noi doi, ?i ei cu Maud, priveam gr?ul. Aplecat de v?nt, copt, gr?ul f?cea ca noaptea s? ni se par? galben?. Bine?n?eles, ?i luna juca un rol. ?ntre ape, luna e isteric?, uneori mi se face fric? de ea. Maud p?rea c? a?ipise acolo, pe scaunul ei, eu ?mi frecam bl?ndele f?cute de ??n?ari ?i ?in minte c? m? g?ndeam c? ce-ar fi s? am eu picioare de capr?. Eram singur deci – ?i iat?, deodat?, Maud m-apuc? de bra? ?i-mi arat? cu m?na ?n lanul de gr?u. ?i eu ?ncep s? num?r tare, ?i Maud ?mi b?g? unghiile ?n carne s? nu mai num?r. Dar am continuat s? num?r ?n g?nd: trei, patru, cinci ?i iar trei. ?n total opt, opt fete, ?i toate goale, ca ?i Maud azi diminea??. Ie?iser? din p?dure ?i se fug?reau prin lanul de gr?u. Maud, nemi?cat?, privea ?i m? ?inea str?ns de bra? ca nu cumva s? strig ?i s? le sperii, s? le alung. Opt, ??i dai seama, ?i umblau mi?c?nd u?or bra?ele, parc? se sc?ldau la gr?u ?i chiar ziceai c? ?noat?, pentru c?, ajung?nd aproape de drum, se r?sucir? ar?t?nd spin?rile, ?i pornir? spre larg, ?in?nd numai capetele afar? din lan. Spicele ?n?eap? ?i zg?rie, ?n gr?u sunt ?i unele tufe de p?l?mid?, ce bucurie puteau s? aib??! S-au dus ?i s-au ?ntors de dou? ori, s? zicem c? tot jocul ?sta ?nv?lm??it, ?i pentru mine de ne?n?eles, a durat un sfert de ceas, sau poate mai pu?in, cred c? mai pu?in, iar la urm? s-au ridicat, au ie?it ?n c?rare, ?in?ndu-se gr?mad? ?i au disp?rut ?n p?dure. ?Hai la Dun?re”, mi-a zis Maud, ?i am ie?it cu ea pe mal. Luna, ca acum. Jos, spre gura vadului, corturile ?lora, negre, t?cute. Doi b?ie?i au ie?it dintre plopi ?i au trecut pe l?ng? noi parc? f?r? s? ne vad?. Maud zice c? pentru ei s-au sc?ldat fetele ?n gr?u, dar eu sus?in c? a?a ceva e cu neputin??, la doi b?ie?i ar fi trebuit s? fie dou? fete, ?i ele erau opt.—?Dar tu ce crezi c? a fost?—?Moartea cu opt trupuri galbene, ?mi r?spunse el.L-am privit fix, nu glumea.—??tii, continu?, a doua zi am vrut s? discut cu Maud despre ceea ce v?zusem, dar a refuzat, era ?i dobitocul ?la de ofi?er acolo ?i n-ar fi ?n?eles nimic. Fapt e c? pe la pr?nz ?n locul ?la a murit o b?tr?n? care grebla spicele. S-a a?ezat ?ntre doi snopi s? bea ap? ?i au g?sit-o cu furnici la gur?. Grebla ei avea opt col?i ?i ulciorul opt litri. Vezi leg?tura?—?E o prostie.—?Da, se poate, accept? el, ?i deschise u?a smucit. Iancu Ezaru se afla ?n prag.—?Hai, intr?, de ce tot tragi cu urechea?! Nu b?rfim, nu ?njur?m pe nineni.—?Drace! m-am mirat eu. Ai o ureche fenomenal?.—?Da, zise el, simt v?ntul chiar ?n clipa c?nd se ridic?.—?Treceai pe l?ng? u?a mea ?i ?i-am recunoscut pasul.Maud era aceea care vorbea. Ezaru o salut? ?i se opri, lung, ciol?nos, decolorat, ?n ton cu c?ma?a de bumbac ieftin care c?ndva fusese ro?ie ?i acum devenise cafenie. Z?mbea, m?ndru de din?ii de vipl? ?i poate ?i de pantalonii de doc kaki, prin?i ?n bretelelor lor, cu catar?mi de nichel, cu buzun?ri pe pulpe, largi ca s? ?ncap? ?n ele, ?i tutun ?i sticl? ?i scule de lucru.—?Domni?oara care spintec? ?erpi! zise el. Foarte, foarte frumos c? te-ai g?ndit s? mai vii pe la noi.Se lipi de uscior ?i ?i f?cu loc lui Maud s? intre.Maud, ?n pijama, ?inea m?inile ?n buzunarele bluzei, ?i nerujat?, cu p?rul ciufulit, p?rea mai t?n?r? dec?t ?n realitate – una din acele femei care la treizeci de ani ?n?elege c? stingerea a p?truns ?n p?ntecele ei, fecund?ndu-l cu noapte ?i cu moliciune, ?i care, nemaitem?ndu-se de pr?bu?ire, izbutesc adeseori s-o alunge ?i s-o ?ndep?rteze ?i ?n clipele acelea, c?nd s?ngele lor se ?ntoarce la 20 de ani, devin brusc fiin?e purt?nd vigoarea trufiei ?i semnul blestemului, steaua lui neiert?toare spre care fugim, pentru c? stingerea lor presim?it?, acel ?ntuneric ?nc? deocamdat? secret, ??i sprijin? ?nceputurile pe un imbold de nebunie al b?rba?ilor. Un prisos nedefinit le ?nve?m?nta trupul ?i le chem? c?tre ele.—?Treci ?i stai pe pat, Maud, zise Jucu, stabilind un fel de ordine ?n odaie. Vezi, urm? el ?ntinz?nd c?p???na-i de cal, adineauri Maud mo??ia, iar acum e ?nc?rcat? cu electricitate. ?i nu i-a trebuit niciun sfert de or? pentru asta.—?Domni?oara-i fusese ce nu s-a v?zut pe la noi, o m?guli Ezaru. Pe-ale noastre, vorba aia, nici nu face s? le pui la socoteal?. Cur??? pe?tele de ma?e, ce po?i s? g?se?ti ?n ele, dec?t ni?te l?boaie umflate ?i ni?te c?lc?ie cr?pate ?n care pot s? se ascund? un pumn de greieri?!—?Ah, ce mizerabil! spuse Maud. ?mi face curte, ?i sunt zile de c?nd stau aici ?i n-a venit s? m? vad?.—?Am fost plecat la Bucure?ti. ?i de-acolo m-am dus la o st?n?, la un prieten. Ia, zic, s? v?d ce ca? mai face ?la. Nu mi-a pl?cut, l?trau c?inii toat? noaptea. M-am ?ntors, ?i de bine ce m-am intors, era s? m? duc la fundul Dun?rii. C?nd treceam ?ncoace s-a spart un cheson de la bac ?i ne-a t?r?t remorcherul pe jum?tate ?ngropa?i ?n ap?. Cel mai r?u urla o muiere, copilul se ?inea cu m?inile de punte ?i-i cl?n??neau din?ii. Am r?cnit ?i eu, tare, foarte tare, pentru c? mi-e fric? de ?erpi. Numai matale po?i s? pui m?na pe ei ?i pe urm? s? te a?ezi la mas? ?i s? ?nghi?i o coaj? de p?ine f?r? s? mori.—?Scoate sticla, ?l ?ntrerupse Jucu, ?i nu mai bate c?mpii. ?i pune ?i scrisorile la vedere. Ei acum, Mihai, s? vezi prob? de nemernic.Ezaru a?ez? sticla ?i scrisorile.—?Domnu Jucu, s?-mi spui ?i mie cum o s? fie m?ine: lini?te sau furtun?? B?z?ia un fel de v?nt pe Dun?re.—?De unde dracu? O s? fie c?ldur? mare ?i tot rahatul ?sta din b?l?i o s? ?nceap? s? fiarb?. Uite, Mihai, ?mi ar?t? el teancul de plicuri, scrisorile astea au fost scrise ?i expediate acum zece ani, dar n-au ajuns niciodat? la destina?ie. Ce p?rere ai?—?Nu, nu a?a, f?cu Ezaru. Trebuie pus ?n situa?ie. Eram pe front, domnule, ?n?elegi?—?O s? m?cin?m pove?ti de dragoste? ?ntreab? Maud, r?sfir?nd plicurile.Ezaru chicoti.—?Am una cu ?pui?or scump” ?i ??nger t?v?lit pe petale de trandafiri”. Sunt dou?. E un caz cu ele s? mori de r?s, ?i I-am cunoscut pe am?ndoi, pe-?ia care scriu. Uite, plicul ?la galbenu ?i ?la cu dung?.—?Las?-l pu?in, Maud, ceru Jucu. Scrisorile astea, ?i ?nc? vreo c?teva sute, ?ncepu el s?-mi explice…—?O mie patru sute optzeci ?i dou?, preciza Ezaru.—?… sunt ?n proprietatea lui, ?nchise Jucu.—?Un?pe s-au pierdut.—?Ei, spune singur, se enerv? Jucu, dac?-mi tot tai vorba de la gur?.—?De ce te superi, domnul Jucu, e povestea mea. Deci, eu eram pe front ?i str?ngeam po?ta. ?i s-au rupt liniile, ne-au dat peste cap, ?i eu cu calul ?i cu doi saci. Mi-a fost fric? s?-l azv?rl, cine ?tie ce secrete-s ?n?untru ?i pune m?na inamicu. Mai t?rziu nu m-am ?ndurat s?-i las fiindc? erau din piele, ?i asta nu-i de colea, nu? Eram cu calul, ?i calul dac?-l la?i, pu?in slobod la gur? ?i-l faci s? simt? z?bala c?nd trebuie, te duce cum e mai bine, ?i a?a am ajuns eu acas?. Am pus sacii ?n pod. Copii n-am, muierea-mi murise, ?i ca s? mai fac al?ii, pagub?…—?Faci copii ca s? ai pe cine iubi. Ceea ce nu era cazul lui, spuseJucu.Ezaru cl?tin? capul c?t pumnul ?i se uit? la Maud.—??ntr-o scrisoare pe care am deschis-o anul trecut am g?sit ni?te vorbe care mi-au r?mas ?n c?p???n?. Cic?: tot ce ?nchidem noi ?n vorbe e mai pu?in de jum?tate din ce vrem s? spunem.—?Dar ce, se mir? Maud, mai ai ?i plicuri nedeschise?—?Nu s-ar zice, dar am. Dou?zeci ?i opt. Le ?in pentru c?te o s?rb?toare. ?n noaptea de ?nviere am desf?cut dou?, alea de care ziceam adineauri, ?i m-am g?ndit p?n? la ziu? la o treab?. E o chestie de potrivire. ?ia au scris ?n ziua de opt aprilie, orele patru ?i jum?tate diminea?a. ?i iaca a c?zut ca eu s? le deschid tot la un opt aprilie ?i tot la patru jum?tate diminea?a. Trebuie c? este cineva pe undeva care le aranjeaz?. Tare a? vrea s? ?tiu eu c?teodat?: ce fac ?ia to?i care au scris acolo? C??i mai tr?iesc ?i c??i au murit? A? vrea s? por s?-i str?ng pe to?i ?i s? m? uit la ei. Eu s? fiu sus ?ntr-un foi?or ?i ei s? fie jos. ?n?elegi, domnule, din o mie patru sute optzeci ?i doi de in?i, minus dou?zeci ?i opt, care nu le-am desf?cut, ?apte sute treizeci ?i ?ase de in?i fac cu ochiul la femei.—?Adic? f?ceau, preciza Jucu. Unora le-o fi trecut, iar altora le-or fi ie?it ochii.—??i din ??tia, ??i continu? Ezaru statistica, o sut? patruzeci ?i unu vor s? se ?ntoarc? acas? o zi, cu pu?ca, s?-?i ?mpu?te muierile.—?Scriu asta acolo?—?Negru pe alb, ?mi r?spunse Ezaru. Trebuie s?-?i dau s? cite?ti.—?Lume ?n spasme, la hotarul mor?ii, zise Jucu. Bei?—?Toarn?-mi mie, ceru Maud.Jucu ?i ?ntinse sticla adus? de Ezaru – rachiu cu ?ofran, cum aveam s? v?d mai t?rziu – ?i ea ??i umplu paharul pe jum?tate.—?Noroc, spuse ea, pentru to?i nenoroci?ii din toate scrisorile astea, ?i ?nt?i ?i ?nt?i pentru tinerii sublocotenen?i. C??i sunt la num?r?—??aptezeci ?i unu. ?i exact cum spui: to?i tineri. ?i to?i tri?ti. Z?u, nici n-ai crede, la popot? ?i ?n fa?a trupei se purtau r?u, unul mi-a mutat falca cu botul cizmei, dar le era fric? de moarte. Peste tot ziceau c?-i p?nde?te moartea. Noi, solda?ii, nu prea ne f?ceam g?nduri multe: dac? vine, ce po?i s?-i faci?! O scrisoare a unui sublocotenent o ?in minte pe dinafar?. ?Mam?, cic?, mi-e dor de tine ?i n-am s? te mai v?d. Afar? bate v?nt de prim?var?, frige, ?i eu pl?ng f?r? lacrimi, simt c-am s? mor. Salut?-l pe domnu Nelu, spune-i c? l-am pomenit pe drumul mor?ii. El ne f?cea m??ti sub care ne ascundeam ?i petreceam de la Anul Nou p?n? la Boboteaz?. ?i-aduci aminte ce fric? mi-a fost c?nd mi-am pus prima oar? masc? ?i m-am uitat ?n oglind?? Nu-mi venea s? cred c? eu eram ar?tarea aia slut?. Am tras s? smulg barba de c?l?i ?i de zdren?e ?i degetele mi s-au murd?rit de smoal?. M??tile pentru priveghiu pe care le f?cea domnu Nelu erau cele mai h?de. C?nd a murit tanti Petrica ?i am mers, noaptea, s-o veghem, pe noi, copiii, ne-a?i pus s? schimb?m m??tile ?ntre noi. ?Trebuie s? fi?i ur??i, s? nu prind? moartea dragoste de voi?. N-am ?tiut c? vorbe?ti cu dreptate, mam?, eu mi-am scos masca pe ascuns, moartea mi-a v?zut fa?a ?i m-a ales. ?i acum nu pot s-o mai mint. Mi-am uitat masca at?rnat?-n cui ?n odaia unde p?strezi leag?nul ?i toate juc?riile mele”. ?l chema Pruteanu ?i l-a t?iat ?n dou? o mitralier?. M? uitam cum moare ?i-mi venea s? v?rs. Pute, pute al dracului via?a, domni?oar? Maud, nu-i a?a? Pute a varz? clocit?.Vorbea suind tonul, provoca, te ?mpingea la jignire. Maud nu rezist?.—?P?i, Ezarule, ?i tu o murd?re?ti, zise ea. ?tii ce face? se ?ntoarse Maud spre mine.—?Tr?iesc, domnule, strig? Ezaru. Hei, r?se el la Maud, ?tiam, ?tiam c-ai s? m? iei la rost. M? oc?r??te, dar ?ine la mine. ?i eu, prost, m? ?nt?r?t.—?Mai mult te joci, zise Jucu.Ezaru leg?n? capul mic, ?n ochi cu aceea?i expresie de fericire deschis? care nu-l p?r?sea nicio clip?.—?Scrisorile mele m? hr?nesc, ?mi spuse. Eu le-am c?rat p?n? aici, ele ?mi dau de m?ncare. Fl?c?ii de pe malul Dun?rii se aprind repede din dragoste ?i sunt pro?ti. ?M?i, femeia se ?ine cu vorbe dulci. D? cinci lei, sau zece – dup? c?t e de prost – ?i uite ici o scrisoare, copiaz-o frumos ?i trimite-i-o”. Am legat dragostele ?n ?apte sate. Intru ?ntr-o cas?, beau un pahar de vin ?i m? g?ndesc: p-??tia doi, eu i-am adunat!—?Dar ?ilal?i? ?ntreb? Maud.—?Care ?ilal?i?! f?cu Ezaru. Nu ?tii, nu vorbi. Nu exist? ?ilal?i. E unul singur, ?i numai eu ?l ?tiu. Unul, at?t.—?P?i nici nu-?i trebuie doi. Unul ?i bun.—?Dar nu-l jupoi, spuse Ezaru. Iau pu?in. ?i dac? se poart? bine, am s? duc povestea ?n groap?. ?ntr-o zi, domnule, am deschis o scrisoare. Am citit-o ?i am stat, a?a, n?uc ?n pat jum?tate de ceas. Pe urm? iar am citit-o ?i iar am stat jum?tate de ceas. Am mai citit-o a treia oar? ?i m-am ?mbr?cat ?i am plecat la Bucure?ti. Patru zile am ?ntrebat ici, dincolo, ?i am dat de persoan?. ?Domnule, zic, aduc o scrisoare. Trebuie s? o cite?ti. Dar ?nt?i te anun? c? am omul meu care p?streaz? o copie”. Era cazul s? m? ap?r. El o ia, o cite?te ?i se face alb ca varul. ?C?t?” m? ?ntreab?. ?C?te pu?in, zic, dar ?n fiecare lun?, sau la dou? luni. Eu nu iau pielea de pe om. La urma urmelor, ce vreau eu, domnule? Vreau s? ne fie bine, ?i mie ?i dumitale.”—?S? nu-?i fac? de petrecanie, i-am zis.—??nt?i poate. Atunci, dac? m? omora pe loc, la el ?n cas?, era salvat. Nu ?tia nimeni. M? t?ia, m? arunca, sc?pa de bucluc. Pentru c? atunci n-aveam om, de fric? am spus c? am. Dar mai t?rziu, mi-am luat ?i om. Uite, i-am spus, ?ine plicul ?sta, ?i c?nd o fi s? mor, tu s? te interesezi de ce-am murit. Dac? am murit de moarte bun?, ?l rupi, ?l pui ?n foc ?i arunci cenu?a ?n Dun?re. Dac? se dovede?te c? mi-a sucit cineva g?tul, sau c? mi-a dat ?n cap, ?l duci unde trebuie.—?E-adev?rat? am ?ntrebat, privind uimit la Maud, apoi la Jucu.—?Nu glume?te, r?spunse Jucu.—?Sigur c? nu, spuse ?i Maud. Sau cel pu?in a?a cred.Ezaru, pe sc?unelul cu trei picioare, smuci cu degetele mari de bretelele cu catar?mi ?i r?se.—?E?ti t?n?r, de-aia te miri, dar ai s?-nve?i de toate. Ce fac eu e o porc?rie mic? ?i poate nici m?car nu-i o porc?rie, iau foarte pu?in. Iarna, domnul Jucu ?tie, m?-nc?lzesc cu stuf ?i cu uscaturi adunate din balt?, ?i mie-mi place de mor fumul de c?rbune. C?nd merg cu trenul, de-o pild?, ?i e frumos, stau pe scar? ca s? simt ?n n?ri fumul de la locomotiv?. A? putea s?-i cer bani ?i pe c?rbuni, dar nu, asta zic, e gustul meu, o pl?cere porsonal?, cum are ?i domnul Jucu cu salamul, c? m?n?nc? ?i doi metri c?nd apuc?, de pl?cerea asta eu singur trebuie s? am grij?. El e obligat s?-mi asigure numai strictul necesar. At?t. Domni?oar? Maud, cite?te te rog plicul ?la galben. Scoate, nu e lung ce scrie acolo, s? vezi.Maud desp?turi h?rtia ?i citi:—?Las so?iei mele un singur prun, din orice col? al mo?iei va dori s? ?i-l aleag?.Locotenent Virgil Calamata.—?Acum desfa-l ?i p-?lalalt, ceru Ezaru. S? fi?i aten?i, au fost scrise ?n aceea?i noapte, la aceea?i or?. Vas?zic? ei ?tiau unul de altul.—???ngerul meu, citi Maud, frumoasa mea, m-am ?ntors pe front, dar cu sufletul sunt l?ng? tine, pe canapeaua pres?rat? cu petale de trandafiri. So?ul t?u, locotenentul Calamata—?Ajunge, zise Jucu. Nu-mi mai trebuie. Vreau s? beau. Mai ai o sticl??—?Una singur?, zise Ezaru.—?Du-te ?i ad-o. Vreau s? beau ?i s? c?nt. Dup? ce Ezaru ie?i:—?Tu, Maud, mergi ?i te culc?. Iar tu… tu… faci cum te taie capul. Ia-l cu tine, Maud, e mai bine a?a. ?tiu eu c? vrei. Du-te, eu le am pe toate alea din gr?u. Hai, ie?i?i.—?Chiar vrei s? dorm aici?—?Da, desigur, a spus Maud, ?i ?n clipa aceea am ?tiut c? voi fi b?rbatul ei.Stuful suna aproape, un zgomot m?runt, f?r? trup, f?r?mat, luna se turtea pe podele, ?i dincolo, ?n odaia cu fereastra spre c?mpia de gr?u, Jucu ?ncepuse s? c?nte – un c?ntec destr?mat, f?r? cuvinte, spus din g?t, prevestitor de urlete.—?Nu vor veni, zise Maud, ?mbr??i??ndu-m? ?i respir?nd ?n carnea mea. Stau ?i beau, f?r? s? se mi?te, iar c?nd vor fi destul de be?i, vor ie?i s? ?njure b?l?ile, apoi se vor a?eza ?n patru labe ?i vor urla ca lupii. Tu ?tii ce sunt eu, Mihai?Luna-i aurea gura umed?.—?Sunt buruian? rea, ca ?i Jucu, pe care-l ucide singur?tatea. ?i-a spus de ?la cu care am fost anul trecut aici? Un prost, care str?b?tuse Alpii savoyarzi pe linie de sport ?i spunea mereu: ?Ni?te mun?i neferici?i, tovar??e”. La desp?r?ire, Jucu i-a tr?ntit dou? palme: ?pentru t?mpenie geografic?”.Dincolo, c?ntecul lui Jucu urca greoi. Am ?ncercat s-o s?rut, ?i-a ascuns gura.—?Am r?mas orfan? la doisprezece ani ?i m-a luat s? m? creasc? un frate al mamei. Avea trei copii ?i-i murise nevasta. ?i-au b?tut joc de mine.R?se, ?n stuf scheuna o vulpe, Jucu se-ng?na acum cu Ezaru.—?Mai ?nainte de a ?mplini ?aiprezece ani m-am ?ndr?gostit de George, mijlociul dintre fra?i…Apoi, odaia se r?sturn?, ?i eu am devent George, ?i Maud femeia mea.Apoi s-a f?cut noapte ad?nc?, ?i Maud a adormit. Cu capul pe um?rul meu. Am ?nvelit-o u?or, s? n-o trezesc – c?ntecul lui Jucu era acum o ?n?iruire de strig?te guturale – ?i, mi?c?ndu-m?, am v?zut prin geam Dun?rea, senin de cositor topit, ?i, ?n fund, sub cer, un mal rupt ?i, mai la st?nga, disperarea p?m?ntului negru fugind de necunoscut prin dedesubtul ierburilor. Am v?zut ?i o cruce groas? pus? ?ntr-o muche de gorgan. Un val fo?nea aproape de u?a ghe??riei, ?n stuf se c?utau dou? p?s?ri, mirosea a piatr? de calcar ars? ?n gropile de var din ?inutul Dobrogei, ?i dintr-odat? mi se p?ru c? tot ceea ce se ?nt?mpla cu mine ?i cu Maud se mai petrecuse odat?, tot cu noi doi, ?i tot aici la Dun?re, ?ntr-un timp care tr?ise ?i re?nvia halucinant, hr?nit cu s?nge ?i cu spaim?, umbr? scuturat? din umbre, altar de p?cl? ?n care mor g?ndurile. Dar arunci… uite. Dun?rea curge prin odaia noastr?. Maud r?de ?i s?rut? frunza de plop care mi-a crescut pe um?rul drept, dou?zeci de c?lug?ri scriu scrisorile de pe butuc de m?cel?rie, ?mbibat cu gr?sime, Ezaru, urcat ?ntr-un turn, ?i num?r?: trei, patru, cinci. Tu, al treilea, scoal?-te, s? te v?d la fa??.Noaptea era pe sf?r?ite ?i Alexandru Jucu se c?znea s? m? trezeasc?. Se cr?p? de ziu? ?i Maud se sculase ?i plecase la ?tiuc?. Ezaru, a?ezat ?n patru labe, cu fa?a la Dun?re, urla ca lupii, ?i Jucu mirosea a rachiu, c?p???na lui ca de cal, cu gingia rupt?, at?rna peste mine. ?E un cal care vrea s? bea”, mi-a trecut prin g?nd ?i am ?ntins m?na s? apuc puloverul de l?n? aruncat pe podele. Jucu a pus piciorul pe el ?i m-a ?mpins ?nd?r?t pe pat. ?ntre timp Ezaru se lungise pe un petic de rogojin? cu fa?a ?n sus, ?i continua s? acoat? sunetele acelea barbare, rupte din el ca buc??i de carne.—?Lup b?tr?n, zise Jucu, du-te afar?, ?i-l r?stogoli.Lupul b?tr?n se scul?, apoi se a?ez? ?n patru labe, ?l mu?c? de pantaloni, molfaind stofa dintre din?ii ?mbr?ca?i ?n vipl?, ?i se arunc? peste prag, r?z?nd, ?i pe urm? ?l v?zui fugind ?n salturi lungi, de adev?rat? fiar?, pe nisipul umezit de rou?.R?m?sese, numai cu Jucu, ?i el ?edea cu piciorul pe puloverul meu. Se aplec? ?i-mi vorbi duhnind:—?E?ti al treilea pe care l-a adus aici. ?i eu am ?n?eles de la ?nceput c? tu nu vei pierde. ?tiam.—?Las?-m?-n pace.—?Nu, se ?mpotrivi Jucu, trebuie s? m? ascul?i cum fac lupii. Eu pot mai bine dec?t Ezaru, fiindc? stau toat? iarna aici ?i-i ascult. Noaptea, c?nd e viscol ?i ei crap? de foame, ?i v?d pe geam. Dar nu pot s? m? aplec ?n patru labe, r?m?n ?n picioare, uite, acum sunt lup singur—??i url?, fractur?nd urletul ?n trei p?r?i, o chemare lugubr? pe un fond de a?teptare groaznic?. Chem haita, fii atent, ?i ea, uite-o c? vine -urletele galopar? scurte, g?f?ite, aruncate din g?t, a cheaguri de s?nge—??i acum ne unim ?i pornim la prad?, nu ?tiu ce vom g?si, dar ceva trebuie s? fie pentru noi, o coast? de vit? sau de muiere, eu sunt fruntea haitei, sunt lup ?i sunt ?i c?ine, caii m? simt din dep?rtare ?i rup hamurile, ?n sate sunt a?teptate cu toporul, ?i unul, Alexandru Jucu, tremur? ?ntr-o cherhana, ?nghe?at? ?i-i strig? ?n telefon unei centraliste adormite: ?La mine au venit lupii, le sc?par? ochii pe geam” – ?i ?ncepu din nou s? urle ?i s? chel?l?ie.Se ?inea cu m?inile de t?blia patului de lemn, o zg?l??ia ?i l?tra, ?i ochii lui rotunzi, ?ncerc?na?i cu ro?u, se umflau s? plesneasc? ?i gingia rupt? i se acoperise de spum?.—?Termin?, d?-o dracului! am strigat.El se opri ?i-?i ?terse gura cu dosul palmei.—?A, ?i-e fric?! Rostea vorbele calm.—?N-o s?-mi ?nfig din?ii ?n tine. Pur ?i simplu m? distrez. ?i nu ?tiu s? fac altceva ca s?-mi treac? ur?tul. Poate c? ar trebui s? m? zp?nzur de cuiul ?la – ar?ta cu degetul un c?rlig ?ndoit ?n care at?rnau dou? harpoane. Ah, dobitoc ce sunt! strig? el, ?i ?ncepu s? r?d?. Stai pu?in ?i am s?-?i ar?t ceva. Tu, zise, tu mi-ai dat ideea.Se duse la dulapul din col?, ?ngenunche, trase sertarul de jos, mut? dou? stinghii, se lungi ap?s?nd cu podul palmei pe din?untru, o ?ncuietoare secret? ??c?ni scurt ?i ?n peretele de sc?ndur? se deschise o porti??. ?n ascunz?toare, un plic.—?Eu, anun?? Jucu, eu sunt omul ?la, a lui Ezaru. N-ai crezut c? exist?, a?a-i?Am tres?rit, dar nu mi-am tr?dat suprinderea. ?tiam c?t poate s? coste toat? vorb?ria lui, ?i v?z?ndu-i degetele pip?ind col?urile plicului ?i rup?ndu-le, ?n timp ce buzele lui murmurau ceva ne?n?eles, mai ?tiam c? dup? ce vom cunoa?te totul se va ?ntinde golul, vreau s? spun c? atunci chiar mi-am dat seama c? se va produce un lucru ireparabil ?i c? n-am ?ncercat, nici m?car nu m-am g?ndit s?-l ?mpiedic.—?De cinci ani ?l p?strez.?i-mi ?ntinse h?rtia f?r? s? se scoale, apropiindu-se ?n genunchi, ?i eu, l?s?ndu-m? pu?in pe spate, c?tre fereastr?, unde murea noaptea, ?i se ?nchega, adunat? din ape, o lumin? sub?ire, poroas?, ca ?i cum s-ar fi ridicat de pe un osuar, am ?nceput s? citesc. ?i am citit.?Vei ?ti, scumpa mea so?ie, c? treburile pe aici merg bine dar nu poate fi vorba s? cap?t nici concediu ?i nici permisie. Trebuie s? fim treji la datorie. Iar tu s? ai grij? de tine ?i de fat?, c? acum sunt vremuri c?nd po?i s?-?i pierzi capul u?or pentru c? forfote?te at?ta sold??ime, cu bani, cu ciocolat? ?i cu lucruri de captur?. De fat? ca de ochii t?i s? ai grij?. Eu v-am f?cut rost de c?te o flanea c?lduroas? ?i o s? vi le trimit prin camaradul ?la care dormea ?n pat suprapus deasupra mea ?i am b?ut bere ?mpreun? la restaurantul ?Dorul Ancu?elor? de l?ng? Cauza?i, c? el prime?te la sf?r?itul lunii permisie. De ce-i d? lui, ?i d? pentru c? s-a cerut s? fac? parte din plutonul de execu?ie ?i la ??tia le d? permisie. El are un necaz s?racu, cu fata cu care e ?n vorb? ?i-i scrie. Fata e ?n casa lui ta-su, ?i ea i-a scris c? o-ntinde ?i ta-su ?i doi fra?i ai lui care au r?mas ?n tar?, la pe seu, ?i-l cheam? s? vie, ?i d? doamne s? nu fac? o nenorocire c?nd o veni, c? e negru ca p?m?ntul…”—?D?-o ?ncoace, zise Jucu ?i lu? scrisoarea ?i o rupse ?n dou?, apoi o ?mp?turi ?i o rupse ?n patru ?i la urm? o f?cu buc??ele ?i scuip?. Nedistractiv! declar? el. Trebuie s? faci ?i tu ca lupul. Hai, eu ?n picioare ?i tu ?n patru labe.?n clipa aceea o auzir?m pe Maud, ?ip?nd. Jucu ie?i ?n prag:—?Ei, ce-i, ce strigi a?a?—?Ezaru, r?spunse Maud. S-a ?necat. A intrat ?n stuf s? controleze co?urile, a c?zut ?i…—??i tu pl?ngi! S-a ?necat o sec?tur?. Du-te pe plaj?, caut? ?erpi, spintec?-i…C?tre mine:—?Unde-or fi fiind, m?, alea dou?zeci ?i opt de scrisori nedeschise?Maud era aproape, n-o vedeam, ?tiam c? e acolo, o auzeam pl?ng?nd – pl?ngea pentru c? ?l v?zuse murind sau chiar ea ?l f?cuse s? moar?, ?n stuf, cu ?erpii, cu mul?imea de ?erpi pe care-i prindea ?i-i sf??ia cu briceagul dintr-o singur? smucitur?, ?i de care lui ?i era fric?, o fric? paroxistic? – ?i ?ntrebarea lui Alexandru Jucu at?rna cumplit? ?n necunoscut. Dou?zeci ?i opt de scrisori sporeau primejdia necunoscutului.?i Maud era femeia mea, ?i eu eram primejdia lui Maud.B. ZEUL PLOIIB?tr?nul se trezi mu?cat de nechezatul unui cal. Se culcase dup? pr?nz, ?n galopul r?sun?tor al unei herghelii pe care doi paznici tineri o m?nau la ad?post ?n Dun?rea vapoarelor. T?v?lugul duduia pe arie. Se treiera gr?ul de pe cele cinci hectare din Insula G?rlu?ei, unde nu putea fi adus? o combin?. P?n? anul trecut, aici se cultiva c?nep?, ?n, trifoi. Noul director al I.A.S. ?inuse cu ?nc?p???nare s? ?ncerce ?i puterea gr?ului. Soarele ardea ?n bale albe pe Mun?ii M?cinului ?i aici, aproape de ap?, p?lcul de plopi tremura str?puns de ?nfior?rile urc?nd din unda fluviului. Printre miresme, sulcina era mai vie dec?t izma. ?n marginea poienii cu ulm tr?snit, un gu?ter verde se cocea ?ntre dou? pietre ?i v?na insecte; un copil, s?rind ?ntr-un picior pe buza ariei, ca s?-?i scoat? apa din urechi, striga cu ?n?l?imi r?sturnate: tutun de cerb, iar un al doilea, coco?at pe o buturug? ?i ?in?nd o scoic? la ureche, ?i r?spundea cu cealalt? jum?tate a desc?ntecului; conuri de brad, apele scad – ?i, bine?n?eles c? auzea ?n scoic? marea vuind ?i mai lua parte ?i la o b?t?lie cu pira?ii.—?Oh, dulce somn am mai dormit! murmur? B?tr?nul, prinz?nd ?n ochii mici, veseli, alba?tri, fire oblice de lumin? seac? de iulie.Nu se ridic? imediat, o leg?tur? curioas?, un fir prielnic, intangibil ?l ?inea ?n continuare cu umerii pe un glas al p?m?ntului. Putea fi un g?nd care se scursese din trup, prin somn ?i lupta cu avari?ia p?m?ntului – sufletul ??r?nii vr?nd s?-l soarb? ?ntreg. B?tr?nul r?scoli cu c?lc?iul paiele calde ?i a?tept? ca g?ndul ?la pe care-l presim?ea mohor?t s? se ?ntoarc? ?n trup, auriu. Pierduse oricum ceva important, fiindc? tr?ia cu iluzia unui spa?iu gol sub inim?, dar, ce anume, nu pricepea.—?Du-te ?i te scald?, ?i strig? omul care m?na caii pe arie, ?i vino apoi s? m?n?nci. Era al dracului de greu ast?zi, o zi mai cu fundul gol ca asta n-am apucat de mult.—?Mai ?nt?i, m?i Vasile, o s? m?n?nc, r?spunse B?tr?nul ?i se scul?, trop?ind m?runt din pantofii sc?lcia?i, ca s? scuture pleava de pe haine, cu toate c? pe vesta lui de doc ?i pe pantalonii n?cl?i?i de jeg nu s-ar fi putut ag??a m?car o undi??. Era m?runt, cu bra?ele scurte ?i grele ca ni?te br?nciuri de urs, cu barba numai noduri ?i julituri, cu obrajii scof?lci?i ?i ars p?n?-n m?duva osului de v?nturile ce r?scolesc, peste an, Dun?rea, asmu?ind valurile pe Insula G?rlu?ei, ca s-o ?nece. Uneori apele tab?r? chiar peste pragul c?su?ei lui de lemn, aflat? la apusul insulei. Acum, din Mun?ii M?cinului lunecau ?ncoace doze mari de nostalgie. Doar p?nza unui nor de secet? se mi?ca singuratec? spre malurile din dep?rtare ale Br?ilei.—?Ce zici de norul ?la, ?ntreb? Vasile, din arie, e ceva de capul lui?—?N-are catarg, m?i Vasile. Se risipe?te.—?Care va s? zic?, o s? ne topim. Dac? at?ta minte mai are Dumnezeu ?n devl?…—?Ce-ai, m?, cu Dumnezeu, neghiobule!?—?S? se ?n?ire pe sfoar? de smochin, s? ne dea sare ?i s? ne usuce ca pe l?ptici.—?E?ti t?mpit ca un corn de bou, zise B?tr?nul ?i se apuc? s? ?nfulece felioare de hering cu ceap? ?i o?et ?i mai ales pilaf cu carne de berbec. To?i ?l cercetau despre starea vremii, fiindc? un frate al lui, care murise de t?n?r, fusese botezat de-o ?nv???toare cu care se iubea, zeul ploilor – ?i se sup?rau dac? prevestirile lui nu coincideau cu a?tept?rile lor. ?Derbedei ?mpu?i?i. Ca ?i puiul ?la de t?rfa, ?nv???toarea, care vine ?i-acum, c?nd ?i c?nd, ca s? s?rute persicul din fa?a casei mele, convins?-n dovleacul ei c? sufletul lui Anton s?l?sluie?te-n trunchiul piersicului!”. M?nca ?n genunchi, ?nveselit de prostia omeneasc?, seul galben i se lipea de buze ?i de must??i ?i B?tr?nul nu-l ?tergea cu dosul palmei, dup? obiceiul ??r?nesc, ci cu o foaie de lipan. ?R?m?nea ceva ?i pentru furnici, c? ?i ele-s ale p?m?ntului”.Ai grij?, ?l strig? din nou Vasile, s? la?i o spat? ?i pentru Andrei Bucur. Fl?c?ul a furat doi saci de pe?te, numai mrean? ?i avat, din bulboana Iesnei, unde-au pus lipovenii garduri ?i-a plecat s?-l schimbe pe rachiu la Gropeni sau Gola?ei. Pe sear-o s?-l vedem r?s?rind c-un butoia? ?n spinare.—??n cazul ?sta, m?i Vasile, s? sar ?i eu ?n lotc?, s-aduc ni?te pepeni, ca s?-i tragem un chefule? cum scrie la carte. Aduc ?i-un ?ir de covrigi ?i-un borcan de castraveciori, pe care i-a pus Tulpina la murat, s?pt?m?na trecut?. Mama ta, Doamne, a v?r?t ?n zeama lor un munte de m?rar.Azv?rl?-te imediat la drum, nu-mi sta s? cloce?ti viermi de m?tase! Tule?te-o! Vasile roti frumos biciul pe deasupra cailor ?i t?v?lugul de piatr? bubui, f?r?m?nd paiele de gr?u. Munci, strig? Vasile, besmetic, bem, tr?im. Vocea lui tun?toare st?rni dang?te ?n lum?n?rile plopilor, trezi veveri?ele din coroana stejarului ?nconjurat de tufe de ghergheni ?i ?n?l?? la doi st?njeni ?n aer aromele am?rui ale pelinului. B?tr?ne, relu? Vasile, frumoas? nevestic? ?i-ai ales ca s?-?i ?nc?lzeasc? ciolanele ?nainte de moarte!—?Cine-i ager ?tie s? culeag?.—?Sau s? cumpere, r?spunse Vasile. Haide, caii! Hai, talanilor! B?tr?nul r?se, m?gulit ?i cobor? la Dun?re prin vadul rupt de herghelie. Acolo, patru in?i din ceata trimis? la treieri? cotrob?iau dup? raci prin scorburile malului, goi ca dracii. B?tr?nu-i sem?na c-un pumn de boabe de gr?u, s? aib? noroc, cu toate c? numai un prost mare scocior??te dup? raci ?n toiul c?ldurii, dar te pui cu norocul prostului?!Dezleg? lotca, potrivi lope?ile ?n m?selele lor de lemn ?i intr? ?n furia curentului, cu botul ?n susul fluviului. P?n? acas? urma s? fac? 5-6 km, drum cr?ncen. Dar acolo, ?n pridvorul cu br?ul sporijinit ?n doi mesteceni era Tulpina. Lumina dup?-amiezii avea coaja roas?, ca nuiaua de vi?in trecut? prin gura unui iepure. Lotca sp?rgea conturul r?chitelor r?sfr?nte ?n unde. Lope?ile ?nchegau dou? uli?i de clipoceli. Miros vag de struguri ananas, de ferig?, de n?mol ?i de iasomie cu buza umflat? de fluturi. ?n luxura s?lciilor de pe grinduri, granguri, ghionoaie ?i puzderie de sticle?i ?n?l?au c?ntece sub?iri ?i ?ng?mfate c? nu le pas? de oameni, vapoare sau barcaze at?ta vreme c?t ?n necuprinsuri domne?te o var? dulce. ??sta nu-i timp s? stai la Dun?re, minunat ar fi s? urc, acum, ?n mun?i, la smeur?, cu h?itu?ca”. A?a-?i dezmierda B?tr?nul nevasta. Transpira v?rtos, pentru c? Dun?rea, lin? la suprafa??, se dovedea h?rbar? la dou? palme ad?ncime. V?slind, frunz?rea timpul ?napoi. Tr?ise p?n? la ?aizeci de ani ?ncol?it de nevoi, apoi ?ntr-o toamn? r?sbunase toate umilin?ele, pun?nd carmace, ho?e?te, ?n drumul sturionilor, la gurile fluviului. Nu l-au prins, s-a ?ntors ?n Insula G?rlu?ei ?i, ?n drum, s-a ab?tut printr-un c?tun de ?igani ?i a cump?trat-o pe Tulpina, pl?tind cinci bl?ni de lup, o salb? de aur ?i dou? sute de perechi de potcoave de cal – tat?l fetei ?inea fier?rie ?n drumul R?mnicului.Apropiindu-se de cas?, B?tr?nul se pomeni umblat pe nea?teptate de-o ?ntrebare sem?n?nd cu luna r?mas? pe cer, ?n naivitatea ei, ca un pumn de z?pad? fraged?: ?oare cum face Dumnezeu o h?itu?c?? p?i, trebuie s? fie o vr?jitorie simpl?: dezbraci de aburii lui de vadr? de lapte proasp?t muls, jupoi pieli?a de pe o prun? brum?rie, sufli aburul laptelui ?n?untru, adaugi pete de must pe locurile menite s? r?m?n? oache?e, pui deasupra doi clopo?ei care se izbesc cap ?n cap singuri ?i r?d mereu, neatin?i de v?nt sau de alt? nebunie, apoi strigi scurt: Tulpina! ?i ea vine, c?lc?nd tiptil ?i te ame?e?te. E-he, dar mai trebuie s? presari pe-acolo ?i o mie de toane ?i o mie de am?giri. Sau nu, astea r?sar singure”.Opri lotca ?n vama casei – dou? sc?nduri ?mbucate ?n jurul unei s?lcii vinete ale c?rei frunze picur? ne?ncetat apa sorbit? din fluviu – ?i intr? pe c?rarea m?rginit? de maci de gr?din? ro?ii, ?nal?i, atin?i la ?old de c?te-un fir de l?ptuc? sau de m?rar precum ?i de globuri de sticl?, ?n aceea?i culoare cu macii, potrivite pe v?rful a zece araci. Pe luciul p?r?ia?ului care vine din mla?tini ?i se vars? ?n Dun?re, ocolind casa prin dreapta, m?c?ia un c?rd de ra?e, iar la fund, ?ntr-un lumini? al b?l?ii, o leb?d? ciugulea din duhul apelor poc?in??, ?n?elepciune ?i pe?te pe aleselea.Sim?indu-l, Tulpina ap?ru ?n b?t?tur?, oprindu-se ?ntre piersicul s?rutat cu patim? prelins?-n nebunie de-o ?nv???toate n?p?dit? de amintirea zeului ploii ?i un mesteac?n cu crengile ?nc?rcate de-o melancolie ml?dioas?.Scund?, sub?ire, cu p?rul ?mpletit ?ntr-o coad? lung?, adus? ?ntre s?ni, cu buzele groase, r?sfr?nte, dospind fantezii lene?e, mesteca ?ncet un l?star de vi?? acri?or ?i rotea viclean un genunchi, parc? s?-l scuture de l?comie ?i dorin?i. ?n ?ntunericul ochilor verzi sc?nteiau nesfin?enii de bozie. ??i lipi capul pe um?r, ca al un?pelea glob ?ncheind ?irul ?i rosti cu dojana:—?B?tr?ne, b?tr?ne, b?tr?ne. M? b?nuie?ti ?i umbli s? m? prinzi, iar eu, s?raca de mine, am sp?lat toat? ziua rufe.B?tr?nul r?se sc?l?mb ?i-?i ?nfipse de?tele ad?nc ?n mu?chii vl?gui?i ai piciorului drept, ca s? f?r?me zv?rcoliturile unui cr?ng.—?Crapi de z?duh pe arie. P?rjol. Of! Greu mai pl?tesc eu dreptul de-a sta ?n c?su?a asta. M? ?in tic?lo?ii numai la fundul v?ntur?torii. Am g?tul c?ptu?it cu hoaspe ?i pleav?.Scuip?, h?r?it, ca s? fac? dovada c?-i e g?tul ?ncuiat.—?S?-?i dau ni?te ap? rece.Lip?ind cu t?lpile goale. Tulpina ?i aduse o ulcic? plin? – ?i B?tr?nul b?u cu ?nghi?ituri largi, fericit s? ea avusese grij? s? pescuiasc? din cofa ?i-o buc??ic? de ghea??, care i se izbea de din?i.—?H?itu?co, mi-ai dat s?n?tate. Ia zi, te-ai frecat azi cu mirodenii? Vanilie, praf de scor?i?oar?…—?Mi le-ai aruncat pe Dun?re, ast? prim?var?, ce, nu mai ?tii?! Ziceai c? m? g?tesc pentru p?durarii ?ia veni?i s? ?nsemneze plopii de t?iat.—?Ei, ei, nu te sup?ra. Am venit s? iau patru pepenoaice, ni?te covrigi ?i un borcan de castraveciori. Facem o petrecere la noapte.—?Din partea mea po?i s? iei ?i alea dou? ?uvi?e de sl?nin? at?rnate la strea?in? ?i ?ia douj de butuci de vie ?i cureaua de ascu?it briciul. Apoi se ?mbuna. Vrei o strachin? cu ciorb? de mrean?? Mi-a v?ndut un lipovean mrean? pe rachiu de pere.—?Nu, mul?umesc, azi am m?ncat bine. Mai degrab? a? zice s? vii colea l?ng? mine, s?-?i despletesc coada ?i pe urm? s? ?i-o ?mpletesc la loc. Dac? vrei s? ?tii, am venit ?ncoace, fiindc? mi-era dor s? te v?d.—?Dar ai plecat de-acas? abea ?n zori.—?E-he, nici nu mai puteam s? te fac din ochi de dor ce-mi era. B?tr?nul se a?ez? pe lavi??, cu oasele trosnind, iar Tulpina, pe p?m?nt, cu capul pe genunchii lui. B?tr?nul lu? ?n m?ini coada ?mpletit? din trei ?ovoaie, o lipi de obraz, o dezmierd?, o s?rut?. P?rul Tulpinei mirosea a vulpe furi??ndu-se spre smintelile firii, B?tr?nul ?l prefira printre degetele desc?rnate ?i i se p?rea c?-n moliciunea de fum, ?n gustul pu?in s?rat deslu?e?te uneltiri, fo?nete, adulmec?ri ?i pierderi. Respira ?nfrigurat. Miresme topite-i g?dilau n?rile ?i-i r?scoleau pieptul. Se juca ?n ne?tire, cuprins de-o suferin?? blajin?, dar pe Tulpina o sim?ea ?ncordat?, col?uroas?, st?p?nit? de-o enervare latent?, gata oric?nd s? se dezl?n?uie. La un moment dat, tr?g?nd cu ochiul la rotocoalele pe care le f?cea v?ntul ?n stuf, plimb? ?i el jum?tate din coada despletit? peste podul palmei st?ngi. Cercurile-i ie?eau obosite. ?Mai dibaci din scorniri ca mine v?ntul, ??i zise B?tr?nul. Ia, acolea, o r?suflare iscat? nu se ?tie de unde ?i toate i se supun: iarba, plopii, apa”.—??arpele m?-ti de fat? frumoas?, o-njur? el, t?m?iat pe din?untru de-o bucurie intens?, ai o ceafa din care-ar mu?ca jderul p?na-ar muri.—?M? iei ?i pe mine la petrecerea de la noapte?—?Nici prin g?nd s? nu-?i treac?. Dac? vrei s? te distrezi, ??i scot un cal din herghelie, treci Dun?rea, o iei pe C?lm??ui ?n sus ?i jefuie?ti pe undeva o cas?.—?Ia te uit?, zise Tulpina, ai vrea s? m? vezi la pu?c?rie.—?Mai bine s? te ?tiu acolo dec?t la petrecerea de pe arie.—?Mi-ar place s? ?tiu ?i s?-i calc ?n picioare pe Vasile ?i peAndrei Bucur.—?Se uit? r?u la tine?—?Se uit? ca t?lharii.—?Doi nenoroci?i zise B?tr?nul, plin de dispre?, ?i cu Tuleasc?, v?rul lui Vasile, al treilea. ?sta o s?-nfunde ocna. Mergea cu motocicleta cu ataj pe digul Insulei mari ?i se-nt?lne?te cu mili?ia c?lare. ?Ce-ai ?n ataj, sub mu?ama?”. Dou? oi pentru cantina zilierilor". ?l c?ut?. ?n ataj, amanta. O-njunghiase ?i se ducea s-o scufunde-n mla?tini.—?Crezi c-o s? plou? ?n seara asta? ?ntreb? Tulpina, nep?s?toare la drama lui Tuleasc? ?la.—??n iulie nu plou? niciodat? ?n ?inutul Br?ilei. ?n afar? de cazul c?nd o ?tiuc?, regina ?tiucilor din Dun?re, se ?mp?neaz? singur? cu ierburi aromate, ?i se-azv?rle tocmai pe masa episcopului din Buz?u. E timpul s? m?-ntorc la arie, asfin?e?te soarele. Caut?-mi un ?ir de covrigi.Tulpina intr? ?n cas?, B?tr?nul se ?ndrept? spre magazie s? ia un co? de nuiele ?n care s? pun? pepenoaicele. Aplec?ndu-se s? treac? pe sub fr?nghia plin? de rufe ?ntinse la uscat, descoperi pe culme o c?ma?? albastr?, care nu era a lui. O pip?i, ?i m?sur? m?necile, ?i mototoli poalele ?n pumn – lucru str?in. ?n loc de co? ?nha?? din magazie securea ?i, cu mintea uscat? de durere, veni ?n b?t?tur?, decis s? taie mesteac?nul, care oferea gratuit lec?ii de visare ?i era copacul preferat al Tulpinei. ?nainte de a repezi fierul ?n furca alb?, strig? cu beregata ?ncle?tat?: – Nanina!—?Nanina, primi r?spuns din cas?, ?i-a fost nevasta dint?i. Pe mine m? cheam? Tulpina.—?Ie?i afar?, cum te-o fi chem?nd, s? vezi cum ??i dobor mesteac?nul.Perdeaua de tifon acoperind dreptunghiul u?ii, sub?ire s-o spargi cu limba, f?lf?i ?ntr-o zbatere lung?, apoi fu smuls? din vergeaua de alam? ?i, sub urzeala alb?, mai mult o-nchipuire, Tulpina ?nainta c??iva pa?i pe b?t?tur?. Se opri ?n fa?a mesteac?nului, ?n?l?? bra?ele – soarele-i pistruia ochii verzi – ?i boarea de pe Dun?re, poate clipirea dint?i a asfin?itului, o dezveli ?n ?ntregime ?i timp de o sv?cnire de secund?, B?tr?nul ?i l?stunii rup?nd aerul gr?dinii v?zur? aievea cum aburii de pe o vadr? de lapte proasp?t muls se adun? ?n pieli?a unei prune brum?rii ?i iau trup de ?iganc?. Ea r?dea, cu din?ii ca un h?rb de pietre scumpe – ?iretlicuri p?c?toase, intona?ii batjocuritoare – B?tr?nul sc?p? securea l?ng? picior, iar plopii cu cre?etul muiat ?n prima zi din Pastele asfin?itului, l?sar? pe v?nt cel dint?i smoc de frunze galbene al anului.—?Pleac?, rosti ?ncet Tulpina ?i B?tr?nul, lu?nd co?ul cu cele patru pepenoaice, o porni, poticnit, pe c?rare. Stai! se r?zg?ndi ea, ?i B?tr?nul ?n?epeni la jum?tatea drumului, speriind un stol de vr?bii care ciuguleau g?ze din m?ciuliile unui ciulin cu bra?e de candelabru. Fu o clip? de z?cere ?ncremenit? ?n care toate elementele ie?ir? din ordinea logic? ?i intrar? sub seduc?ia despreun?rii de timp ?i sub conducerea magic? a Tulpinei – remorcherul c?lc?nd apa spre ostroave, cu un ?ir de luntrii dup? el, se opri, ?n?epat ?n burt? de un lan? de v?rtejuri alc?tuite ?n tot at?tea coloane de sprijin; lipovenii, cu ciorchini de ??n?ari ?n m?turoaiele b?rbilor, sc?par? sticla de votc? de-o plimbau din m?n?-n m?n? ?i sticla at?rna, mirat?, ?ntre capetele lor; iole ?i iepurii ?i c?prioarele ce trecuser? peste digul Insulei mari, ca s? se adape din Dun?re, ascultau, cu botul v?r?t ?n und?, cum se scarpin? v?ntul pe felia de boabe de bronz c?zut? ?n ierburi din b?taia, stins? acum, a unui clopot de bisric?; o pisic? s?lbatec? f?cea p?nd? searb?d? sub un ciot negru. D? jos de pe tine, zise Tulpina, l?s?nd Dun?rea ?i via?a s?-?i continue ?mpliniri ?i sc?deri, d? jos c?ma?a slinoas? ?i ?mbrac-o p-aia albastr?.B?tr?nul urm? supus porunca: sc?p? de zdrean?? ?mb?csit? cu ?epi de spice ?i intr? cu trei sferturi din trup ?n c?ma?a albastr?, ?nc? umed? la platc? ?i la guler ?i mirosind a slin. Se ?ncinse tacticos peste mijloc cu ?nurul de m?tase, ispr?vit ?n doi ciucuri aurii, pe care-l dibui ascuns ?ntr-o m?nec? ?i ?ndr?zni spre nevast? un sur?s care-i str?mb? gura.—?Pleac?, repet? Tulpina. ?i la noapte am s? vin s? v? v?d murind: pe Vasile, pe Andrei Bucur ?i pe tine.La debarcader, c?nd s? coboare ?n lotc?, B?tr?nul auzi securea izbindu-se ?n lemn. O dat?, de dou? ori. Gemu sc?ncit: mesteac?nul!La a treia b?taie, un sc?r??it dureros, ?ip?tul mor?ii sorbind cu g?lg?ieli sucuri fragede, ?l vesti c? mesteac?nul c?dea la p?m?nt.—?Doamne, ce m?r??vie! — ?i cu br?nciurile lui de urs ?nl?n?ui salcia pl?ng?toare.De pe treapta de sus a c?r?rii, Tulpina, ?in?nd securea ?n lungul coapsei, ?ip? ?nfundat:—?Pleac?! D?-i m?car piersicului o ?ans?.B?tr?nul ?mpinse lotca pe ap?. C?ma?a-l ustura. Parc? era plin? de r?ni care se lipeau pe el. Ajunse la arie pe ?nnoptate. Cei din ceat? sloboziser? caii la p?scut, ?n poian?, adunaser? gr?ul ?n dou? movile acoperite cu p?turi ?i rogojini ?i, f?r?m?nd ?n falei picioare ?i spin?ri de raci, beau rachiu cu stacanele dintr-un butoia? c?t burta unei iepe pline cu m?nz. Lipsea Andrei Bucur – poate el era ?la care se b?l?cea ?n Dun?re, dincolo de perdeaua de ghorghini.—?M?i b?ie?i, zise B?tr?nul, sug?nd o gur? de rachiu, mai aduce?i ni?te mald?re de stuf, s? le-ngr?m?dim pe gr?ul ?la, c? mai ?ncolo o s? plou?.—?De unde s? plou?, ?ntreb? Vasile, din stelele alea c?t pumnul!? Dup? pr?nz, singur ziceai c? nu-i rost de ploaie.—?Atunci nu purtam c?ma?a lui frate-miu Anton, zeul ploii. H?itu?ca mea a scos-o din teancul de rufe r?mase de la el, a sp?lat-o ?i mi-a dat-o mie, s? fiu ?i eu Zeul ploii. Vine sigur o ploicic?.—?Pe dracu s? te ia! zise Vasile. Aia de pe tine-i c?ma?a lui Andrei Bucur.B?tr?nul amu?i. D?du pe g?t toat? por?ia lui de rachiu ?i merse de se lungi pe-o movil? de gr?u. Dup? o vreme, Vasile-l auzi gem?nd. Veni l?ng? el.—?B?tr?ne, st?p?ne?te-te, ?nva?? s? ?nduri ?n g?nd.—?De ce, Vasile?—??mprumut? p?inea chipul suferin?ei. ?i nu-i voie, nu-i drept.—?Asta a?a-i, conveni B?tr?nul, ?i se refugie de pe movila de gr?u ?n culcu?ul de paie ?n care dormise la pr?nz ?i ceva se scursese din el, pe veci, ?n sufletul ??r?nii.Adormi t?rziu ca s? se viseze ploaie.BE?IA TRANDAFIRULUIVraja ?inea de mai multe zile; de c?nd ?inea ?i viscolul, cel mai puternic, dar ?i cel din urm? din anul ?la, o ?tiau prea bine am?ndoi, pentru c? se aflau ?n martie.De data asta ?ncepuse Sultana, prin somn:—?Unitatea ?i grava ?ncredin?are a materiei, concentrarea frumuse?ii ?ntr-o singur? pic?tur? de aur…—?Ce vorbe?ti tu acolo? ?ntreb? Tudor, ridic?ndu-se ?ntr-un cot pe pern?, ?i o cuprinse ?ntreag? cu ochii: ?nc? grea de somn, cu c?rnurile pietroase, p?rul ?ntunecat, b?t?nd ?n albastru, cu p?ntecele alb ?i lene? sub furoul negru ridicat mult desupra pulpelor, Sultana era o minune supus?, o toleran?? devastatoare, o imens? a?teptare nemai?tiind nimic din ce-a fost. ?ntinse m?na ?ncet, protector ?i lacom ?i-i m?ng?ie s?nii mirosind a pofte r?puse ?i altele cresc?nd de nedomolit. Dogor?t de miliciunea mi?c?rilor ei, de le stimulase, de suspinul ad?nc ?i r?sf??at (viclenie r?s?rind ?n topiri de miresme!) ?ncremeni o secund?, suspendat ?ntr-o pierdere fericit?; ?ncremenise ?i viscolul, nu mai b?tea m?t?nii la geam, dar se rupea timpul, ningea cu buc??i de timp sedus de noaptea desfac?ndu-se din trupul Sultanei, cu fulgi ?i fluturi de timp veni?i s? ?ntinereasc? ?n odaia ?nv?luit? ?n c?ldur? de lemne, ?n patul cu t?blii zugr?vite. Un geam?t scurt, ca o ???nire de g?nd neating?nd rostirea. Viscolul izbi din nou cu um?rul ?n pere?i. Lampa cu abajur pictat (siluete ro?ii se ?necau ?i ?nviau ?n sub?irimi de ape verzi) se leg?n?, mut?nd un diamant rotund pe centrul tavanului. ?n taina dintre dou? bufnituri ale viscolului, Sultana sur?se din nou, cu ochii ?nchi?i. Sur?sul trecu ?i-n palma lui Tudor, fiindc? sim?i c? de la palm? se ame?e?te ?i de la atingerea furoului negru, care nu era altceva dec?t respira?ia de noapte a trupului ei, o ?es?tur? de p?ianjen fluid?, p?g?n?, vesel?, o somptuoas? jubila?ie a sim?urilor. Vorbele spuse prin somn de Sultana, pricepu, uimindu-se, erau vorbele pe care-?i ?ncepuse el lec?ia ?n ziua c?nd se cunoscuser?. ?M-a visat!” R?se limpede ?i se lipi de bucuria descoperirii. Sf?rcurile ???elor ei prinser? s? b?jb?ie sub de?tele lui.—?V?sla?ul meu… V?sla?ul meu de noapte.O v?sli ?ntr-un golf de iasomie. Viscolul urla, ?nso?indu-i spre luna iulie, prin vaduri ?n pant? repede, cu deosebit? r?vn?.—?Eu sunt luntrea, murmura Sultana, ?i-n ea lumina ea at?t de bogat? ?nc?t f?cea umbre.Lui Tudor, doi stropi de vin amar i se lipiser? de buze, ?l ardeau ?i nu putea s?-i scuture. ??mi vor g?uri buzele”. F?r? s?-l mistuie pe de-a-ntregul, ?l ardeau st?ruitor, s?get?ndu-i inima, creierii, oasele; ardeau f?r? s? distrug? carnea ?i nu le seca fulgerul o secund?.Gura Sultanei, lampa verde…"Nici m?car n-au stins lampa neru?ina?ii! Se co?openesc pe lumin?. C?nd ajungi la trec?torile de pe urm? n-o s? mai faci deloc. La b?tr?ne?e, numai viscolul e ca alt? dat?. ?i rachiul. P?n? la ?aij’ de ani, dac? ai pe dracu-n tine, profit? de el. Cine st? ?n cump?n? trece-n r?ndul doi ?i c?nt?: aleluia! A fi n?uc e treaba inimii, treaba min?ii e s? nu bat? ?i ea c?mpii ?n acela?i timp cu inima, c? atunci praful s-alege de toate. ?i de ce s? nu s-aleag?? C?ci prea far’ de legea meeea, Tu, Tu, Doamne, doar Tu ?tii adev?ruul, pe care-l arunci pe c?ntar sau ?n balan??, ca s?-l r?stoarne baba Veturia ?ntr-un co? de rafie, peste dou? gheme de zdren?e, pe c?nd v?ntul url?-n horn ?i sub ceaunul cu prune arde o hulub? rupt?, o s? ard? ?i ro?ile c?ru?ii, tot nu mai sunt cai, iar Veta de la V?lcelele a v?ndut, de Cr?ciun, suta de nuci cu dou?jcinci de lei, s-a umplut de bani, am b?ut ?mpreun? rom Jamaica ?i-am m?ncat iepure; alt?dat? c?nd eram tinere, m?neam cocori de dropie, curcani s?lbatici, castane ?ncol?ite-n zah?r. Hei, b?tr?ne?ea e un m?gar ?mbr?cat ?n piatr?, c?nd e?ti b?tr?n doar viscolul se mai holbeaz? la trupul t?u!!Drossilia (musc? be?iv?, a?a o poreclise Tudor Borca pe mama Sultanei, ?n noaptea c?nd b?tr?na se ?mb?tase cumpluit ?i c?zuse pe malul Dun?rii, rup?ndu-?i o m?n? ?i un picior) sta ?n tind?, l?ng? vatr?, pe un sc?unel cu trei picioare, ?in?nd ?n m?inile adunate ?n poal? un strugure stafidit, m?ncat numai pe jum?tate ?i un ciocan de rachiu ?n care strecurase dou? boabe de piper ro?u. Fierbea gr?u ?i orez cu prune ca s?-i fac? poman? lui b?rbat-su, care murise ?necat ?n mla?tin?, ?mbr?cat? ?n negru de sus p?n? jos, ?n?epenise pe sc?unelui ei, scund?, vl?guit?, cu gura ?ngust? ?i veninoas?, cu fa?a numai zb?rcituri. ?n tind?, dac? nu ?n toat? casa, mirosea a p?ine proasp?t?, a viscol ?ncol?cindu-se ?n gura hornului ?i a idee de lut culeas? de v?ntul trosnind prin p?rloagele cu pelin. Pe un taburet, la ?ndem?na Drossiliei, pe un fund de lemn, o scrumbrie t?iat?-n felii sub?iri amestecate cu ceap? tocat? ?i patru coltuce de p?ine pufoas?, muiate-n ulei de m?sline. D?nd rachiul de du?c?, b?tr?na icni ?i r?mase cu gura c?scat? la icoana din peretele de la r?s?rit, prin care plutea un stol de ?ngeri – unul ie?ise pe jum?tate din cadru, l?s?nd ?n?untru numai dou? picioare fragede ?i-un col? de arip?; unde era ?i cu ce se hr?nea capul lui disp?rut?!". ??tiu ce-i cu el, dragii mei, s-s dus s? bea dep?rt?ri. Parc? viscolul nu bea dep?rt?ri?! Iar eu nu beau tutun? De la tutun mi-a crescut musta?a. Adev?rul e c? la b?tr?ne?e toate ne schimb?m ?n fluture cu corn ?i mirosim a t?m?ie. Eu alung t?m?ia cu tutunul. Fumez pip?, dragii mei ?i-mi preg?tesc singur? tutunul dup? re?eta pe care pictorul Miracovici i-a dat-o sor-mi Caliopi, la Br?ila, c?nd i-a f?cut portretul, i-a dat ?i o br??ar? cu safire. Biata Caliopi! A dus o via?? tulbure. Iarb? m?noas?, iarb? de mla?tin?, ca ?i iarba lui Aurel Porumb, care mi-a fost b?rbat douj’de ani. Un inginer constructor din Br?ila mi-a trimis, de peste veac, o scrisoare g?sit? ?ntr-o sticl? ?ngropat? ?n p?m?nt, c?nd au d?r?mat magaziile din port. Cic?: noi, marinarii col?a?i ai Br?ilei, la serbarea de Sf?nt Ilie 1933, am ales-o pe fiica portului, Caliopi, regina balului ?i din agoniseala noastr? i-am cump?rat dou? l?zi de caramele. Pe urm? am r?sturnat pe dos pr?v?liile de pe chei ca s?-i lu?m rochie de bal pe care s-o ?mbrace a?a cum ?mbrac? ploaia trupul ei de siren? c?nd ne a?teapt?, toamna, s? ne-ntoarcem de pe Dun?re, la iernat. Am b?ut sticla asta cu sete, am scris biletul, fiica portului l-a parfumat, trec?ndu-l pe la sub?ioar?, l-am ?nchis ?n sticl? ?i-am ?ngropat sticla la temelia docurilor. Cine-o d?r?ma docurile vechi, ca s? fac?, altele noi ?i-o g?si biletul, s-o pomeneasc?-n rug?ciuni le Caliopi, de loc de comuna Ochinebun, ?ntruc?t ne-a fost tare drag? ?i l-am snopit ?n b?taie pe nemernicul care, la primul tur al vasului ?nchinat reginei balului, a strigat: tr?iasc? madam S?pun. S? fi?i veseli ca ?i noi…La Caliopi, dragii mei, am ?nghi?it cea mai fin? b?utur?. Alexander I ?i spunea. Pahar ?nalt, cu buzele unse cu scor?i?oar?, iar ?n?untru whisky ?i lapte, dou? degete. Seara, ne-am dus la circ ?i-am fumat ?ig?ri r?sucite din tutun Miracovici ?i cum, din pricina c?ldurii, cupola era deschis?, femeile-?i ?opteau: pe-aici, prin vecini, cineva face dulcea??. Cel mai bun tutun de pip? mi l-a d?ruit Tudor Borca. Borkum Riff – Cherry Cavendish. Marc? german? dup? licen?? suedez?. ?n ziua c?nd a venit s-o cear? pe Sultana, eram ?n curte, ?ntre patruj de str?chini pline cu miere pe care s-o coac? soarele. El purta barb?, o corelet? mai degrab?. Intr? ?i: s?ru’ m?na, doamn? ?nv???toare Veturia Porumb, am venit s? v? cer m?na Sultanei. Sunt profesorul ei de rom?n?, o iubesc dec?nd era ?n clasa a noua, dac? mi-o da?i m? voi muta ?n b?l?i, s? v? fim sprijin la nevoie"… ?Vrei s?-?i d?ruiesc un dar ceresc, b?iete? ??i nu ?tiu de ce-mi venea mereu s?-i zic: Tudorel, coad? de purcel ?i toate celelalte, fata asta frumoas? nu-i ?i n?t?ng?. Iar acum, mi-a scornit porecl?: Drossilia. Dar parc? Sultana-i mai breaz?! C?nd avea trei ani, o b?team s? m? s?rute ?i nici b?tut? nu s-apropia de obrazul meu. ?n schimb pe Tudor Borca ?l s?rut? ?i c?nd e la mas? ?i-n curte ?i la g?rl?… Auzi?i, dragii mei, cum mai vuie?te nucul din gr?din? ?i arborele pavonia. Viscol cu g??tele grase. Alde nepotu-meu au uitat poarta deschis? ?i viscolul n?v?le?te-n ograd? ca dou? s?nii gonind scoar?? l?ng? scoar??. Sultana nu ?i-a scos m?car br???ri le de argint pe care le poart? la glesn?. Asear? am v?zut-o lu?nd pe furi? punga cu cimbru, s?-?i frece ???ele cu smocuri de cimbru, s?-l ame?easc? pe b?rbat-su”…Deodat?, vorbele i se deschiser? singure pe buzele supte: -Trece viscolul, ziditorul. N-au voie ?ia din Ardeal s? se laude cu iernile lor domoale. Noi avem ierni de str?ns ?n bra?e fata… C?teodat? ?i soacra (Tare). ?n noaptea asta, c?nd se destr?b?leaz? cine vrea cu cine poate, umbl? z?natic un cal alb, ?nconjurat de patru lupi albi, iar deasupra lui dau roat? patru ulii albi. Calul alearg? cu g?tul t?iat ?i din el curge numai s?nge alb; c?nd s?ngele se va ?nnegri, lupii se vor n?pusti asupra lui, ulii ?i vor sorbi ochii… Hei, dar la sf?r?itul celui de-al doilea r?zboi mondial, caii albi s-au dus dracului cu to?ii. La omida c?t ?igara s? nu mergi c-un pui de prun…—?Auzi, ?l cl?tin? Sultana pe Tudor, dincolo, mama-?i spune singur? pove?ti. Spune-mi ?i tu una.—?Pot s?-?i spun, zise Tudor, una, dou?, trei, patru… C?te vrei.—?Frumoase?—?Care mai de care.—?Spune-mi una, dou?, trei, dar toate despre dragostele tale.—?Le supor?i?—?Le ador.—?Sunt crude.—?Sunt minunate.—?Un izvor, ?n malul C?lm??uiului, mic, pitic, priz?rit, nenorocit…—?Nu e r?u s? fii izvor, ?l ?ntrerupse Sultana, dar chiar s? te ver?i ?n C?lm??ui! Nu mi-ar place. Poate, fiindc? sunt de la Dun?re.—?Dar ???nea chiar din coasta unei vii.—?A?a mai merge, conveni Sultana…Caracterul c?mpiei, mai bine zis liniile ei sunt, acolo, ursuze. Ie?ind din c?mpia Buz?ului, ca s? p?trund? ?n c?mpia Br?ilei ?i s? se azv?rle ?n Dun?re. C?lm??uiul face un cot larg, b?ntuit de nisipuri. Din via l-alde Tudor Borca, plantat? pe o teras? rotund?, la jum?tatea malului, se deslu?eau prin aerul vechi, plin de fiim de tizic, cele patru vaduri prin care se n?pusteau fl?c?ii la jefuit trenurile de marfa, dup? r?zboi. ?eful lor fusese comandant de tun la regimentul 1 artilerie ortodox? din Timi?oara.(?n tind?, Drossilia c?nta l?l?it: Doamne, dragostea mi-ai luat, b?utura mi-ai luat, oboseala mi-ai l?sat, Doamne, doamneee. Haida, lume vesel?, ?nc-un chef!)…—?Eram ?n vie, fierbea luna iulie. B?r?ganul, matahala aia de c?mpie, numai drumuri, pelin ?i porumb, ?nc?lecat de f?nt?ni cu cump?n?, era tot o ar?i?? f??iat?. C?piat de c?ldur?, stam rezemat de trunchiul zarz?rului din marginea viei. Tic?losul ?la de comandant de tun din regimentul 1 artilerie ortodox? g?urise trunchiul caisului c-un glon? de carabin? tras de la zece pa?i. Petrecusem o funie prin gaur? ?i m? chinuiam cu um?rul ?n ea ca un cal ?n gura de ham. De la un timp, am v?zut c? salc?mii de pe mal plecaser? spre Br?ila, l?s?nd la vie numai tufele de r?chit?, care opresc nisipul sau ?l cern, ?i atunci am plecat ?i eu. Intru ?ntr-un ora? din Elve?ia, vecin cu Germania federal?, urc o strad? pavat? cu piatr? ro?ie ?i dau ?n Leningrad, schimb trenul la Ungheni, m? dau jos ?ntr-un sat unde am iubit, c?nd eram copil, o fat?, pe partea st?ng? e duminic?, pe dreapta e mar?i ?i z?pu?eal?, beau vodc? cu actualul ei b?rbat ?i m?nc?m castrave?i, apoi cobor strada aia ?n Elve?ia, care acum e ?n Suedia, strada e pavat?, acolo, cu piatr? galben?, se termin? ?ntr-un munte ?i niciodat? nu ajung la cap?tul ei, ajung ?n alt? gar?, ?nconjurat? de vile cochete, trec ?n Belgia, ajung la Ploie?ti, unde, ?ntre ni?te garnituri de tren ?n formare, mi?un? o lume nebun?, care se evacueaz? – m? sui ?ntr-un vagon la F?urei, locomotivele ocolesc r?ul Buz?u, rev?rsat (la Ploie?ti se fuduleau s?nii trase de cai), cobor la R?mnicu-S?rat, cu un geamantan de piele maro, pornesc pe un drum pr?fuit spre Br?ila, luna e un cal de lut galben, f?r? c?p?stru, linge praf ?i nu se mai satur?, dar cererea de ?nscriere ?n ceape, liber ?i nesilit de nimeni, calul nu ia ?n seam? strada aia din Elve?ia prin care fug eu spre o gar? unde a?teapt? acceleratul pentru Austria ?i sunt trist c? niciodat? n-am ajuns p?n?-n cap?tul str?zii, n-am avut bani ?i nici ?n Moscova n-am intrat, am r?mas undeva, ?ntr-un cr?ng de mesteceni, s?rac, f?r? slujb? ?i a?tept pe peronul unui palat uria?, plin de oameni cu c?ciuli de astrahan cu clape, care m? invit? s? merg cu ei la cules ciuperci r?s?rite pe o z?pad? neprih?nit?. Fata lui Z?pad? Ion Tureanu, Z?pad? Anca era ?n vie…—?Haluncinai. Din pricina c?ldurii.—??n vie intrase Anca Z?pad?, ?mbr?cat? mireas?. Se oprise la al treilea butuc de mine ?i m?nca struguri negri. Sc?pase o boab? pe voal ?i voalul se p?tase.—?Ce nebunie o fi ?n nunta aia! ?i zic. Te caut? mirele, stolnicii…—?Nu-mi pas?.—??ntoarce-te!—?Unde? ?n lumea bucuriei? Ce f?ptur? de b?iat mai e?ti ?i tu! E?ti numai oase g?nditoare. Am venit la tine ca s? dau foc neamului Tureanu.—??i-am fost ?nv???tor.?i-i fusesem dou? luni, o suplinire.—??in bine minte scrisoarea pe care tata ?i-a trimis-o prin mine, zice Anca Z?pad?. Am citit-o pe drum ?i-am lipit plicul la loc. ?Tov. Borca, Tat?l elevei Z?pad? Ancu?a are necazuri din partea maic?-si c? e vagaboant?, av?nd discu?ii familiare am pierdut servicii bune la care puteam s? am 2-3 ma?ini mici, dar fiind dup? cum v-am spus mai ?nainte a f?cut ?n a?a fel c? ma b?gat ?i la pu?c?rie, am f?cut 4 luni ?n 1973-74 ?i 2 luni ?n 1975 ?i imediat dup? 6 ore de la liberare f?r? s? o v?d pe so?ia mea iar??i ma dus la mili?ie ?i mia dat 4 luni, a fost dat? de 5 ori afar? de pre?edintele de judecat? s?-?i retrag? pl?ngerea iar d?nsa nu a binevoit ?i acum s? v? spun diagnosticul d?nsei”. Episod depresiv reactiv cu tentativ? de sinucidere pe fond distimic biliar debilitate fizic? mintal?, tensiune 8, ulcer duodenal compensat, epilepsie, ?n afar? de aceasta e o be?iv? ceva extraordinar, bea, v? rog s?-mi scuza?i expresia, p?n? face pipi pe ea, am martori pe vecina Luxi?a Aurora Motora?.Avem multe de discutat Cu mul?umiri Z?pad? Ion TureanuP.S.E t?rfa t?rfelor a c?utat ?i ma b?gat la pu?c?rie ?i a avut treab? cu mul?i indivizi din Br?ila dup? cum urmeaz?: Morcinlea Scuzi-scuzi TocuDex MateiGogu Stafie Petric? Decavatu—??ntoarce-te la nunt?. C?t nu e prea t?rziu.—?Ca s? fiu mireasa cu aur sub t?lpi? E rochia soru-mi, care a fost mireas? anul trecut. Am scos-o din lad? ?i m-am ?mbr?cat cu ea, aici, sub mal. Am vrut numai s? ne juc?m, s? ne fure jocul pe-am?ndoi. Uit?-te ce nep?sare e-n c?mpie, azi…—?Trebuia s-o ascul?i atent, zise Sultana, venise la tine cu cap de rege ?i picioare de ?mp?rat. Iar tu ai luat-o ca pe-o c??ea-n c?lduri.C??ea b?tr?n? era c?mpia aia de deasupra C?lm??uiului. Se nimerise, poate, o zi blestemat?. Mohor cu coama-nspicat?, pir gros c?t oasele de g?in?, p?ducei obosi?i de ilumin?ri repetate, zare nechem?nd pe nimeni. ?n u?a colibei de l?ng? zarz?r, ?ntr-o cu?c?, se zb?teau, f?st?ci?i, doi porumbei un?i cu catran de c?tre un copil prost. Mai era ?i-o camer? de biciclet? sf??iat? cu briceagul, un felinar de care at?rna o tigv?. Anca Z?pad?, ?ntre dou? tufe de cr?ciunele scuturate (astea ?nfloresc numai ?n martie), t?n?r? ?i prea crud? ?n rochia de mireas?, parc? ?inea ?n spate moara de v?nt de pe gorgan sau troi?a cu acoperi? de tinichea din r?sp?ntie, sub care se ?esea un nor de t?cere viorie.—?Crezi c? mi-e scris s? fiu mireas? sub cedrii Libanului? ?ntreb? Anca Z?pad?.(-Au fost t?ia?i ?i ar?i ?n locomotivele Simplon Orient Expresului, ?i pl?nse Sultana.)—?Ur?sc neamul Tureanu Z?pad?, a zis din nou Anca. To?i ?i-au luat neveste, desp?r?indu-le de b?rba?ii lor dint?i ?i cu to?ii le-au azv?rlit pe drumuri. De ieri, la noi ?n cas? e mare zaiafet. Surorile mele ?i-au schimbat ?ntre ele b?rba?ii…—?Definitiv?—?Da. ?i beau ?i m?n?nc?, ferici?i. Trebuia s? fi vrut s?-ntinzi cu mine jocul uit?rii.Smulse rochia de mireas?, o azv?rli mototol peste un pepene v?rgat pus ?ntr-un c?rucior cu dou? ro?i ?i plec? strig?nd:—?Oameni vechi ?i fructe cofle?ite…—?Eu, ?n urm?, am re?nceput s?-mi rod grumajii ?n jugul de fr?nghie. Pierdusem boarea chem?rii la desf?tare. Boare scurt?, lalele, zambile… Anca Z?pad? se dep?rta trufa?? ?n urma strig?tului ei, ca un p?r?u ?n urma frunzei pe care-o urm?re?te rostogolind-o sub respira?ia lui rece.—?Ar fi trebuit, spuse Sultana, s-o iei ?n bra?e ?i s? mu?ca?i din p?inea oache?? a binelui. I-ai p?ng?rit fetei clipa onoarei, care nu se mai repet?, clipa c?nd iei hot?r?rea s? fii femeie.—?Numai saliva-i era dulce ?n gur?.?notau ?n ea melodiile fructelor ?i a distan?elor ?nc?lcite din c?mpia care c?zuse ?n gre?eala de a se vrea, un ceas, dou?, lene??, ur?t?, ursuz?. Acum se ?nviora, ??i aducea min?ile acas?, ierburile ?n v?nt, p?s?rile ?n ierburi, cerul ?n priviri. Fusese, un ceas sau dou?, p?rtinitoare, c?mpia, nu cu ea ?ns??i, ci cu du?manul ei. Se pare c? era jocul de pe urm? al n?dufului din pelin, clipa lui flegmatic?, lipsit? de extaz. Oricum, venea luna august c?nd c?mpia de deasupra C?lm??uiului, nespus de larg?, pierz?ndu-?i echilibrul, devine ?mb?t?toare…—?Str?mb trebuie s? te mai sim?i, tu, aici, ?ntre ape, Tudore…—?Nu, de ce? se ?mpotrivi el, bl?nd. Uneori, da, poate, nu-mi e prea la ?ndem?n?, dar te am pe tine.—?Povestea pe care mi-ai spus-o n-a fost ?n favoarea ta.—??nt?mpl?rile se petrec singure. Ce credeai?—??i nici ?n favoarea Anei, insist? Sultana. Spune-mi o poveste care s? fie ?n favoarea ta…—?Viscolul d? semne de descre?tere, zise Tudor.—?Tata spunea c? viscolul din martie nu-i bun de pr?sil?. Julai, julai, ia, ia, zicea el c? strigi viscolul din martie, fac?nd-o pe fl?c?ul, dar n-are putere s? se mai holbeze pe geamul caselor, trei nop?i ?n ?ir.?ntr-adev?r, dedesubtul v?ntului, p?m?ntul dintre nop?i ?ncerca o r?zvr?tire pe care Sultana o prindea ?n scoica urechii ca o promisiune. Din buza r?pelor cuprinse ?nc? de la sf?r?itul lui februarie de inocen?a ?nvierii lunecau ?n toanele v?ntului o presim?ire tulbur?toare ?i o umbr? ?ncerc?nat? de doruri. N?rile Sultanei, tremur?nd p?tima?, adulmecau p?n? ?i un iz amar de coaj? de salcie.—?C?nd eram mic?, ?n nop?ile ?n care criv??ul l?sa loc austrului, m? trezeam din somn ?i m? juram s?-mi ?es o mantie din g?nd?cei. Dar la ziu? uitam.Sprijinindu-se cu palmele de umerii lui Tudor, Sultana s?ri pe podele ?i, umbl?nd ?n ?alterul triplu, puse ?n mi?care, sco??nd-o dintr-o amor?eal? fermecat?, lustra ?n form? de roat? ?mpodobit? cu pui?ori de g?in? din puf auriu ro?cat, to?i cu clopo?ei la g?t; roata prinse s? se ?nv?rteasc? ?ncet, zg?l??it? de impulsuri nesigure, molatice ?i coco?eii articulau un c?ntec sub?ire. Odaia, cu soba dogorind ?i cu perdele de bumbac brodate cu trandafiri ?ntr-o bogat? deschidere, se umplu de pale de lumin? albastr? ?i verde, de c?ntecul ?la adun?nd cr?mpeie de curcubeu, ?mpliniri evazive, risipiri.—?Vreau o poveste cu care s? m? domnesc peste tine. Lungind, ciol?nos, cu t?mple ?nguste, nasul un pic coroiat ?i buzele groase, Tudor o privea ?nveselit.—?O s?-?i zic o poveste a?ezat? pe oasele toamnei.Sultana urc? iar ?n pat, la perete. V?r?t? doar pe jum?tate sub plapum?, ?i m?ng?ia cu st?nga pieptul p?ros. El ?inea ochii ?nchi?i, sorbind cu nesa? mireasma de cimbru a s?nilor ei ?i se c?znea s-o ?ntruchipeze ?n g?ndurile lui, mic?, oache??, at?rnat? de drugul geamului ?n care zuruie austrul, grea de lun?, de povestiri lenevoase, de balt?, m?cri?, caprifoi ?nmugurit, ?nfiorat? de necunoscut ?i cu umerii fragezi acoperi?i de-o mantil? ?esut? din c?r?bu?i.Era o toamn? ?ubred?, zilele ?ncercau m?zg?leli ?n piatr?, ?n salc?mi, ?n nori, ?n lut, dar nu ie?eau dec?t lucruri de cear?.—?M? cunoscuse?i pe mine?—?Te cunoscusem, dar nu erai a mea.(?n tind?, ?n?olit?-n m?rg?ritarele rachiului, Drossilia ??i ?njura ginerele cu voce tare:—??ngera?i cumin?i, pe p?m?nt e frumos numai ?n icoanele unde Dumnezeu doarme pe jos, av?nd drept c?p?t?i soarele. Pre c?nd oamenii ?noat?-n rotocoale de fum, sub o zgaib? de stea. Iaca, lui Tudor Borca-i e dor de-o alt? femeie, ?mbr?cat?-n alb, care s?-l m?ng?ie pe frunte ?i s?-i ia durerea cu m?na, dar s? fie surdomut?. ?l ?tiu eu bine, se giugiule?te cu Sultana, dar g?ndul lui, tot la buc?t?reasa de la cantina studen?easc? – ??i v?ra borul ?ntre ???ele ei ?i cuno?tea ?nc? din zori meniul zilei.)—?Se ?ncheia septembrie, venise octombrie, continu? Tudor Borca, eram profesor, ?n primul an…—?Eu eram ?n clasa a zecea. F?cusem jur?m?nt, toate fetele, s? ne uit?m fix ?n ochii t?i. Brunet ?i cu ochii alba?tri. Pe profesorul de fizic? ?l intimidam, se b?lb?ia…—?La ?nceputul toamnei, ?n mine sc?nteiaz? singur?tatea. M? caut?, de nu ?tiu unde dureri necunoscute, inima-mi viseaz?, viseaz? trist. Impulsiv ?n restul timpului toamna sunt colindat de cuci ?nv?p?ia?i. M? n?p?de?te un fel de inspira?ie deprimant?: s? merg, s? nu m? mai opresc ?i s? nu g?sesc nimic. F?r? s? vreau, cobor ?n copil?rie, asemeni vinului ?ntors dim fermenta?ie. ?i trebuie atunci s? fiu la Slobozia-Veche, ?n ograda bunicilor dinspre mam?. Acolo mi-am petrecut copil?ria. Ce e, dup? tine, copil?ria?—?Copil?ria? Tot ceea ce nu se poate uita.—?Pentru mine e preludiul somnului.—?C?nd tata m? ducea la Br?ila, zise Sultana, mergeam, de fiecare dat?, ?i ?n gar?. Puneam monede pe calea ferat?, trenul le turtea ?i verii mei, cei trei fra?i Uleia, le potriveau pe potcoavele cailor. ?tii cum m? r?spl?teau?—?Te ?ndopau cu ?tiuc? umplut? cu mierl?. Sunt singurii din toat? balta Br?ilei care ?tiu s? fac? m?ncarea asta. N-ai s? ghice?ti. ?n iunie, pe caidurile mari, m?neam, ?n anumite seri, pe?te s?rat ?i dup? miezul nop?ii ne sculam s? lingem roua de pe ierburi. Mie-mi d?deau bucata din gr?din? cu iarba cea mai bogat?.—??n iunie, la Slobozia, intram ?n g?rl?, diminea?a ?i nu mai ie?eam dec?t seara. ?nainte de-a m? cufunda, ?mpungeam apa cu de?tul, duceam de?tul ud la t?mpl? ?i rosteam ?ncordat, c-o voluptate p?c?toas?: Ialomi?a curge prin huceaguri spre Mare, curge-n pielea goal?, t?rfa.—?Dar Ialomi?a se vars?-n Dun?re!—?Stai pu?in, nu-i a?a. Nu-i deloc a?a. Tu te g?nde?ti la ap?… dar sufletul ei? Vezi?Tudor Borca ?tia bine c?, mai ?nt?i de toate, Ialomi?a se vars?-n gr?u ?i-n ierburi. Ca un duh. Gr?ul cre?te, se secer?, se str?nge ?n cl?i, se treier? ?i b?iatul umbl? prin el c-o luntre. Avea bunicul o lotc? veche: o p?stra ascuns?, sub dou? tufe de pelin, ?n gr?u. ?n nop?ile din iulie, b?iatul o suia ?n v?rful movilelor de gr?u ro?u ?i-?i d?dea drumul cu ea la vale. V?sleai cu m?inile ca s? ajungi ?n lanurile de floarea soarelui. ?n arman huruiau v?ntur?torile. ?i c?nd t?ceau, s-auzeau ??ranii b?t?nd coasele pe nicoval?. O ploaie de sunete m?runte. Dup? gr?u urmau s? fie date jos trifoiul ?i lucerna. Gr?ul, luntrea, coasele ?ip?nd ascu?it la atingerea ciocanului, pot?rnichi, h?rciogi, un m?nz nechez?nd de dorul laptelui. Iar toate la un loc nu f?ceau c?t alea dou? s?pt?m?ni din septembrie-octombrie c?nd treceau oile podul de peste Ialomi?a, din Muntenia ?n Dobrogea, la iernat. Septembrie, c?nd se odihne?te Marea. Tragi cu pu?ca – poc! ?i ra?a moare. ?n septembrie ?i octombrie, po?i sta zile-ntregi b?tut ?n cuie de aur pe poarta bunicilor. Acolo avusese el, tot timpul liceului, un cais numai al s?u. Nimeni, ?n afar? de b?iat, nu s-atingea de el. Acolo ?nv??ase Tudor s? fumeze, fur?ndu-i tutunul unui cioban adormit, r?pus de be?ie pe un morman de gunoaie. ?Cazania ?i chindia m?-ti! ?l ?njurase bunicul c?nd ?l prinsese, am vrut s? fac din tine un leu de Damasc, dar n-ai s-ajungi nimic, ai s? sf?r?e?ti m?nc?nd asfalt cu pepeni ?i chiftelu?e de smoal?”. ?i-l t?v?lise cu pumnii printre ulucele pline cu mere vierm?noase preg?tite pentru porci. B?iatul nu se sup?rase, poate c? nici nu sim?ise vreo durere, era toamn? ?i s-auzeau curg?nd spre Ialomi?a turmele de oi. Din dep?rt?ri stranii suna ca o prevestire de doruri puhoiul t?l?ngilor. Mai aveau o zi p?n? s? ating? podul de lemn (?i c?nd ?l atingeau, curgeau de nedomolit, dou? s?pt?m?ni ?ncheiate), ?ns? c?mpia se umplea de un c?ntec tihnit, ciucuri de cristal b?ndu-?i pic?turile de clinchet curat, argintiu ?i amestec?ndu-se, f?r? s?-?i piard? des?v?r?irea, ?n ropotul m?runt al picioarelor toc?nd p?m?ntul, al din?ilor respir?nd iarba dur?, al focului trosnind a miri?ti incendiate ca s? se ?ngra?e glia. Ascult?ndu-le, b?iatul ?nvine?ea de melancolie, ca linguri?a de argint muiat? ?n ciuperci otr?vitoare. Veneau din ?oapta ierburilor spre stingere, din orizontul adumbrindu-se ?ntr-o vast? ?ncovoiere a luminii, printre tufele de pelin ?i de scaie?i scutur?ndu-?i s?m?n?a. Slobozia ?i ?ntreaga c?mpie ?ncepeau s? miroase a zer, urd?, l?n? puturoas? ?i respira?ie duhnind a oboseal?. Asinii ?nc?rca?i cu poveri, cu buzele c?zute ?n urechi uria?e, mi?cau pogoane de t?ceri ?i r?bdare. Turmele umpleau toate drumurile cu b?taie de clopote, se t?rau monoton prin pulberea cenu?ie, la nesf?r?it ?i f?r? speran??, un clocot al retragerii ?nd?r?tul timpului, acoperind ?an?urile, rev?rs?ndu-se prin cur?ile ne?mprejmuite cu garduri. Copiii din sat adunau ?n bra?e mieii r?t?ci?i, se jucau cu ei ?i, seara, le d?dea drumul ?n alte turme, iar c?te unul ?i strecura ?n cas?…—?Vreau s? cred c? n-ai furat ?i tu. Ai furat?—?Am furat. Un ied. La el m? ?i g?ndeam atunci c?nd, ajuns profesor, am plecat iar la Slobozia s? m? ?mb?t de sf?r?itul lui septembrie ?i de trecerea turmelor. ?n anul ?la porniser? mai devreme la drum, dar tot am prins o zi plin?. Le-am urm?rit de pe gorganele din cotul Ialomi?ei ?i, pe m?sur? de ?uvoaiele lor clocotind se sub?iau, m? scufundam cu tot trupul ?ntr-o cr?p?tur? a disper?rii.—?Singur?tatea… C?mpia are darul ?sta de-a te goli de g?nduri.—?Ei, asta-i, c? nu eram singur. C?nd m-am trezit din sur?sul vis?rii, am descoperit c? pe gorgan mai era ?i o femeie. Treij de ani, blond?, ovalul fe?ii alungit, doi ochi alba?tri, largi, imobili, mistici, nasul drept, n?rile trandafirii: fust? ?i bluz? de doc, decolorate de vechime.—??nalt??—?Aproape c?t tine.—?N-avea cum s? fie c?t mine, se ?mpotrivi Sultana, ?i nu mai era sigur? dac?-i pl?cea ceea ce aude; nu mai era sigur? deloc.Descoperind-o al?turi pe femeia cu ochi alba?tri, Tudor schi?? un z?mbet mirat. N-o sim?ise c?nd urcase ?i se ?ntreba c?t timp ?ezuse t?cut?, ?n apropierea lui. Pe deasupra turmelor pierz?ndu-se spre Dobrogea planau ?n izol?ri primejdioase ulii.—?Ieri au atacat, zise femeia. Ciobanii au ucis doi sau trei cu ghioagele.Tudor nu i-a r?spuns. ?n largul imens al c?mpiei fiind, se sim?eau totu?i ca ?ntr-o odaie cu mobila prost plasat?, dar purt?nd ?n intimitatea ei daruri de Cr?ciun.—?Cine-a f?cut primul pas? se precipit? Sultana. Ah, proast? mai sunt! Tu! F?r? s? te dezmetice?ti, te-ai repezit ?i-ai strivit-o ?n bra?e, biciuit de pofte. ?i ca s? vorbim pre?ios, cum ne tocai tu de la catedr?, ?ntr-un minut v-a?i pomenit expulza?i din expresia bunului sim?. Perversitate f?r? tranzi?ie. Vreau s? ?tiu cum v-a?i desp?r?it dup? ce-a?i f?cut dragoste.Pe gorgan se trezise v?ntul de sear?. Iarba galben? mirosea a iod. O tufa de alior ?uiera r?sucit. Cu privirea plecat?, ca ?i cum ar fi vrut s? afle c?t? vreme-i trebuie v?ntului am?rui s? rostogoleasc? pe p?m?nt firele de colilie ?ncurcate pe pantofii lui Tudor Borca, femeia ?ntreb?:—?E?ti din Slobozia?—?Din Bucure?ti, min?i el.—?Mul?umesc lui Dumnezeu, sunt cu totul din alt? parte.—?De unde?—?Cu totul din alt? parte. Acum, te rog, coboar? pe coasta aia a gorganului ?i nu te uita ?napoi…—?At?ta tot? ?ntreb? Sultana, ne?ncrez?toare.—?At?t.—?Nu, se ?nver?una ea, sunt convins? c-a fost ceva: a mai fost; ?i vreau s? aflu ce-a mai fost.Ei cred c? dorm, dragilor mei ?ngera?i dolofanui. Mo??ie Drossilia, zic ei, umfla-o-ar dracu, baba rebegit?! Nu doarme, m?, fumeaz? tutun bun ?i bea rachiu ?i-o s? fac? ur?t, o s? fac ur?t, z?u a?a, dac?-mi mai spune cineva bab? rebegit?. Cei trei b?ie?i Uleia, feciorii lui frate-miu, care stau ?n casa a doua din curtea noastr?, c? n-am vrut s? ne desp?r?im prin gard, nu-mi zic altfel dec?t tanti Veturia, ?n schimb giner-meu ar fi ?n stare s? m? m?n?nce ca pe-o ?uvi?? de sl?nin? t?iat? m?runt cu briceagul ?i pres?rat? cu boia de ardei. B?ie?ii Uleia (?l mai de?tept e Gun? cr?c?natu’) au v?ndut, ieri, prim?riei biroul din lemn de l?m?i scos de pe ?lepuri pe care le-a izbit furtuna de malul Dun?rii, ast? toamn?. C?rpi?i-m?, b?ie?i, ?i pe mine cu niscaiva argin?i, c? doar eu v-am sculat din somn, la miezul nop?ii, ca s? v? spun c? e rost de ?nv?rteal?. Ai r?bdare, zice Gun?, c?nd s-o deschide naviga?ia pe Dun?re, mergem ?i-i cheltuim pe to?i ?n c?rciumile din portul Br?ilei, unde-a domnit tanti Caliopi. Acolo-i numai c?ntec ?i veselie neru?inat?. Odat? m-am dus ?i eu cu Caliopi la Ocaua cu buza groas?. M?iculi?? – doamne, ce vin se bea ?n taverna aia! Stors numai din pulp? de strugure auriu. Dup-al doilea pahar, Caliopi s-a pornit s? c?nte:Plec s?-mi cump?r p?l?rie, Ph?-l?rieee, ph?l?rieee, iar noi marinarii, ?in?ndu-se pe dup? g?t ?i trop?ind pe rotunjimile de trestie ro?ie, ?i r?spundeau:C?ci m? libidalidonga, togo, logo, logodesc… B?ie?ii Uleia bat ?n partea lui Caliopi. Mai ales Gun?. Pe toamn? a furat un m?nz din c?mpie, nu ca s?-l creasc?, ci s?-l taie. Veniser? ni?te t?tari din Dobrogea la ?ig?ncile din marginea ailalt? a satului ?i le-a v?ndut carnea. B?ie?ii Uleia joac? titirezul pe gr?mezi de bani, fac pr?p?d ?n toate nop?ile de iarn?. Alalt?ieri seara, c?nd Tudor Borca repeta, la ?coal?, cu echipa de teatru de amatori. Gun?, care venise la noi c-un ciur de mere domne?ti, s? le b?g?m ?n cuptor, a plesnit-o pe Sultana cu palma peste buci: s? n-ajung p?n?-n prim?var? dac? fundul ?sta nu-i cel mai pietros ?i mai bun de pern? de pe tot malul Dun?rii. ?Du-te, m?, dracului, Gun?, c? m?-nvine?esc ?i m? sminte?te b?rbatu-meu ?n b?taie. El nici c-o floare nu m-atinge, ca s? m? p?strez cu toat? carnea b?lan? ?i tu dai ?n mine, netrebnicule!”. ?Auzi, Sultano, r?spunde Gun?, eu nu trebuia s?-?i fiu v?r. Nu trebuia deloc…” Cred c? Gun? o cunoa?te pe Sultana mai bine dec?t se cunoa?te ea ?ns??i.Drossilia se ridic?, b???ind, c?sc? u?a spre curte ?i strig? ascu?it:—?Hei, fra?ii Uleia, veni?i ?ncoace cu titirezul ?la s?-l ?nv?rtim oleac?. Hai, trap, c? ?i paralele mele merg!—?Dac-au auzit-o, ?i zise Tudor Borca Sultanei, or s? vin? numaidec?t. ?i-or s? intre ?i peste noi. Scoal?-te ?i pune ceva pe tine.Sultana cobor? ?n mijlocul od?ii ?i culese de pe scaun capotul argintiu, imprimat cu crizanteme japoneze, galbene. Nu-l ?mbr?c?, ?l ?inea ?ntins ?n bra?ele larg desf?cute, parc? ascult?nd un ?ip?t ?n viscol. Prin ?es?tura furoului negru, str?ns pe ?olduri, alerga unda unui fior. St?nd neclintit? ?n lumina palid? a ro?ii cu pui ?i clopo?ei clinchetind, Sultana p?rea un trunchi magic pe care vara ?l uitase ?n desimea iernii. Brusc se clinti ?i se porni s? schi?eze pa?i de dans ?n ritmul tulbur?tor ?n care se l?sase v?slit? de Tudor Borca ?n golfuri de iasomie. ?Sunt t?n?r?, sc?p?rau privirile ei, nu m? sperii de Timp, sunt fagure dulce, dac? vreau, pot s? m? ?nconjur de numele meu, ca de renumele lui Dumnezeu, ?i s? trec Dun?rea de cinci ori pe zi, f?r? s? ?tiu s? ?not”.Cu voce tare:—?Era mai frumoas? ca mine t?rfa de pe gorgan?—?Cum po?i s-o denigrezi f?r? s-o cuno?ti!? se mira Tudor Borca.—?Doar trei lucruri nu pot s? le fac din toat? inima: s? muncesc la ?osele, s? culeg prune pentru al?ii ?i s? m? sup?r pe stuful din balt? c? s-apleac? ?ncotro-l bate v?ntul. ?ncolo, pot orice. (O nuan?? primejdioas?-i p?trunsese-n glas.) Tata d?dea foc neamului c?nd se sup?ra. Pe-un taur care m-a speriat pe uli?? l-a izbit cu pumnul ?ntre coarne ?i l-a pus ?n genunchi, cu n?rile s?nger?nd. Dup? aia, de c?te ori se-nt?lneau, taurul pl?ngea de fric?. A fost cel mai puternic om din b?l?ile astea, Aurel Porumb. Ridica ?n din?i o mas? de dou??pe persoane, iar c?nd s-apuca s? c?nte Creola ochii-?i ard ca flac?ra, stingea lampa.—?A dobor?t taurul ?la fiindc? purta pl?ci de plumb ascunse-n man?ete. De aia era tare ?i mare.Drossilia cr?pase u?a pe nesim?ite.—?Mam?, zise Sultana cu ging??ie ironic?, tare mai e?ti tu be?iv?! Drossilia recepta nuan?a de iubire, pentru c? r?spunse plin? de c?in??:—?De, mam?, tu semeni cu taic?-tu. El, vezi, nu se-mb?ta des, dar avea alte alea.—?Care alte alea? Mai pe ?leau.—?M?-njura, m?-npingea, purta cisme cu pinteni monta?i ?n argint ?i c?nd se ducea la Zaplazu, trecea prin mla?tin?, n-avea r?bdare s-o ocoleasc?.—?Ce c?uta la Zaplazu?—?Se ducea s-o dezmierde pe Iordana, care mi-a fost coleg? de ?coal? normal? ?i scrie cu m?na st?ng?. Iordana are o cas? mic?, ?n camere at?rn? tot timpul miros de crengi de meri?or. Tat-tu s-a dus ?nt?i s?-i altoiasc? ni?te pomi, dup? aia ca s? m?n?nce pere v?ratice, Iordana are un p?r uria?, l?sa clapele beciului deschise noaptea, perele coapte c?deau ?n hrub? ?i ei le m?ncau brumate. Iordana avea un pat cu picioare de aram?, iar pe perete, la c?p?t?i, vase tot de aram?.?Ce ?mpletitur? de himere ?ntr-o noapte cu viscol!”, g?ndi Tudor Borcea.—?C?nd eram mic?, tata m-a dus ?i pe mine la Zaplazu. Era toamn?, frunze galbene, soarele se scufunda ?i iar s-ar?ta din ape ca o c?p???n? de fl?c?u blond sc?ld?ndu-se ?n vin ro?u.—?Oh, nu trebuia s? mi-o spui. Nu meritam lucrul ?sta. ?njur? ziua aia, o ?ndemn?, ?njur-o, cu toate punctua?iile care i se cuvin ?njur?turii celei mai sc?rboase. Drossilia tremura cuprins? de-o nelini?te verde, nervoas?, r?c?ind ?n ceruri fixe, chem?nd din Timp spasmele r?zbun?rii. Era plin? de capcane, cutra aia.C?teodat?, iarna, pl?tea o sanie c-un cal s-o treac?-n sus ?i-n jos prin dreptul casei noastre. Aurel Porumb zicea: trece Iordana pe z?pezi creole. Fiecare muiere are cheia ei cu care d? drumu la izvoare nea?teptate – cheile de pelin, nisip sau miere. Ea scornise cheia de z?pad?. Iar vara, un porumbel ro?u pe care-l arunca peste mla?tin? cu bilete. Avea casa plin? cu fotografii de-ale lui Aurel ?i se jurase s?-i fac? un b?iat. C?nd am auzit asta, c?nd mi-a spus nevasta inginerului silvic c? Iordana scrisese cu pensula sub fotografii tot felul de aiureli: l?ng? tine m? simt ca un m?nz t?v?lindu-se ?n iarb?, sunt vara ta cea mai fierbinte ?i solvabil? cu toate fructele, sunt ondulozitatea viscolului… am zis: ?i fac eu un b?iat sau, dac? nu vrea, ?l omor.—?Min?i, spuse Sultana.—?Nu, de ce? I-am dat s? bea buruiana dragostei, mai tare dec?t orice otrav?, dintr-un greiere de argint pe care mi-l d?ruise-n ziua nun?ii noastre. Era ?n aprilie, ploua, el ie?ea cu pu?ca la ra?e, seara, le p?ndea ascuns ?ntr-un butoi. Gust? ?sta, i-am spus s? nu-i fie frig, ?i i-am dat o b?utur? pentru ?nt?r?tat b?rba?ii, dar n-a venit la mine, s?-i fac un b?iat, a luat-o prin mla?tini spre Iordana ?i mla?tinile l-au ?nghi?it – cum s? te av?n?i pe ?ntinderea lor, ?n aprilie?!—?Pauz?, mam?, pauz?, sc?nci Sultana. ?ntoarce-te la rachiul t?u.—?Moartea, pe ?ndr?gosti?i, ?i ?nv?luie cu z?ne frumoase, ce ?tii tu!—?Dumnezeu n-are sim?ul m?surii, fiindc? amestec? un prost cu o de?teapt? ?i-i face vrai?te pe-am?ndoi – ?i ie?i ?n tind? cu o clip? mai ?nainte de-a-i da fiic?-sa br?nci pe u??.—?Vreau p?n? la sf?r?it povestea fetei de pe gorgan. Simt c? nu s-a terminat totul acolo.—?Drumul prin mla?tini? r?se Tudor Borca. Hai s? le trecem – ?i ?nfund? piciorul ?n m?mol;(Dincolo, Drossilia reluase monologul ?n fa?a ?ngerilor: ?ngeri preacura?i, avem un nuc uria? de care sprijinim salc?mii t?ia?i, drugii, dulapii de c?ru??, sc?nduri, gr?mezi de m?r?cini. Alalt?ieri c?nd a pornit viscolul ?sta de pe urm?, Tudor ?i Gun? – cr?c?natu s-au suit ?n nuc ?i-au stat acolo p?n? i-au troienit z?pada. Crede?i voi c? voiau s? transmit? femeilor lor tinere duritatea iernii, iubirea, nesf??itul viscolului? Nu, pruncilor ferici?i, Gun? o vindea pe Sultana: ?pe cr?cile astea ?edea Sultana cu iubitul ei Mihnea B?rbulescu atunci c?nd ai venit s-o ceri de nevast?; se s?rutau, ea ?inea o frunz? pe buze, iod verde, iod v?n?t, ?i el i-o c?uta tot cu buzele ?i r?deau de tine, prostule!”).—?Spune mai departe, porunci Sultana ?i Tudor r?se, sorbindu-i privirea, ?nec?ndu-se ?n ochii ei. ?n Orient, continu? Sultana, cel mai mare omagiu pe care ?i-l face sultanul – ?i eu sunt Sultana, auzi iar tu e?ti robul – e s? ?i se uite drept ?n ochi c?nd ??i vorbe?te. D?-i drumu!—?Te-am cerut de nevast?, ?n septrembrie, ?i ne-am cununat prim?vara. Luna de miere am petrecut-o ?n Bucure?ti, la hotel Muntenia. Un fel de pierdere minunat?, hotelul ?sta. Pe perete, deasupra patului, un trandafir de lemn sculptat. Trandafirii de lenm nu ?n?al? a?tept?rile. Ei ?optesc, ?oapta p?durii, c? cine are de-a face cu femei frumoase trebuie s? se a?tepte ?i la ponoase. ?ntr-o diminea?? -dormeai prea dulce ca s?-mi vin? s? te trezesc – m-am furi?at din odaie ?i m-am dus ?n Ci?migiu, st?p?nit de g?ndul c? tufele de ploaie de aur au ?nflorit ?i c? la poala lor au scos capul br?ndu?ele ?i ghioceii. Era ?n martie, dar un martie ca ?sta, nu, nu! — mugurii cai?ilor ?nt?mpinau mali?ios p?nzele austrului. Mi-ar fi pl?cut s? f?i ?n continuare elev? ?i eu s?-?i predau versuri simboliste. M-am oprit la izvorul lui Eminescu, unde aerul e ?ntr-o clip? violet umbros ?i ?n clipa urm?toare palid liliachiu. Sufla un v?nt uscat. Mica secet? de prim?var?. Mai visa acolo un domn. Pantaloni gri deschis, sacou bleumarin, pantofi ?mpleti?i. Risipise pe alei cenu?a unui prieten.—?Mi-a l?sat cu jur?m?nt, zise, s?-l pomenesc ?n fa?a a ?apte oameni necunoscu?i – e?ti al patrulea – ?i pe urm? s?-l uit definitiv. Pe aleile alea, mi-a zis s? v? spun, plute?te-n risipire cenu?a unui inginer c?ruia-i pl?cea orezul cu lapte ?i pateul de porc gras, care-a prev?zut multe evenimente ?i n-a putut s? ?mpiedice niciunul… Vezi, domnule sau tovar??e, ?n ce const? via?a? Un g?nd, un cuv?nt, ?i o nesf?r?it? desp?r?ire. Po?i s? r?zi de mine, dar s? ?tii c? de dou? zile, de c?nd mi s-au furat actele ?i banii, am ?nceput s? v?d f?r? ochelari? Ce p?rere ai?Aveam impresia clar? ?i singura posibil? c? Dumnezeu ?l m?ng?iase, ?n zori, pe cre?tet ?i ap?sase prea tare cu inelarul sau ar?t?torul.?n tind? Drossilia primise un musafir, pe Gun? cr?c?natu, care-i povestea, r?gu?it c?:—?A venit Tache Animalu cu sania ?i mi-a tr?ntit o ploaie de pumni ?n cap. Intr?-n ograd?, ??i d? pe ceafa c?ciula de astrahan ?i m? ia la b?taie. Te-am visat, cic?, derbedeule, c?-mi furai g?inile. M-am trezit, m-am dus ?n cotinea?? ?i-am v?zut c? chiar mi le-ai furat. M-a n?ucit de cap, tic?losul. Toat? noaptea st? ?i copiaz? rug?ciuni, iar la ziu? pleac? h?rbar prin sat ?i se ia la ciom?geal? cu cine se nimere?te. Dac?-l tr?sneam ?i eu la mir, o s?pt?m?n? ?ntreag? nu ne mai cur???m de el.—?Aoleo, da’ zdrav?m te-a mai pocnit! M? unge pe inim? c?nd te v?d plin de v?n?t?i…—?Drossilia, nu vei mai intra-n Br?ila de m?n? cu mine.—?E-te, na! c? m? doare-n cot de Br?ila voastr?! Gun?, auzi, dragul m?tu?ii: mai bine te f?cea m?-ta un m?nz ?i te m?nca un lup. Ie?i afar?!—??la, relu? Tudor Borca, risipitorul de cenu?a mor?ilor, dau ?i eu s? plec ?i deodat?, venind dinspre lac, ?mi r?sare-n drum fata de pe gorganul ocolit de apele Ialomi?ei. ?Bun? ziua, face ea, aiurit?, cam c?t o fi cost?nd un kilogram de ispite? De data asta cump?r numai trei sute de grame”.Eram ?i eu ?i mai era ?i ecoul meu, dac?-n?elegi. ?nalt?, frumoas?…—?Mai pu?in frumoas? ca mine, zise Sultana.—?Totu?i, era ?i ea frumoas?.—?C?t de frumoas??—?Ca protoieria a doua de Ilfov, din strada Popa Rusu, unde se p?streaz? vinul ?mp?rt??aniei, au ?apte sorturi…—?Eu c?t de frumoas? sunt?—?Tu e?ti frumoas? c?t toat? strada Popa Rusu. C?su?e mici cu fronton ?i marchiz? de lemn. Un geam spre Dun?re, ?l?lalt spre Tibru. Neam latin ?n destindere orizontal?. Grilaje ?n form? de suli??, terase cu gard de fier. La disatan?e melancolice, distan?e pline de toamn? ?i de timp trecut, un palat galben ?i o cas? florentin?, a?tep?i s? ias? dintr-o odaie secolul al optu?pelea ?i s? zic?: bun? seara veac dou?zeci…—?Deci eu sunt frumoas? patriarhal?—?Ea venea dintr-un timp mai ascu?it. ?nceputul mileniului trei. Zice:—?Tudor Borca (?i nu-i spusesem numele, acolo pe gorgan) sunt Bogdana-Leti?ia, ne-am t?v?lit am?ndoi ?n iarb?. Din ziua aia ?mi place, c?nd ?i c?nd, s? trec pe strada Popa Rusu ?i s?-mi aduc aminte.Zic:—?Nu e?ti din Bucure?ti, ce cau?i pe-aici? ?i nu veni prea aproape, m-am ?nsurat ?i-mi iubesc mult nevasta. Zice:—?C?ma?a de pe tine e c?ma?a de mire? Zic:—?Da, ?i m? minunez de intui?ia ei. Zice:—?Las?-m? s? pun m?na – ?i vine, ??i ?nfige ghearele ?i trage ?i o sf??ie – aud ?i-acum m?tasea alb? sf??iindu-se, c?nta ?i pl?ngea…—?Trebuia s?-i rupi m?na.—?Treceau oameni pe-acolo, era ziua, lumin?…—?Trebuia s?-i rupi am?ndou? m?inile.Sultana se ridic? ?i s?ri pe podele. Sub roata m?sur?nd topit ?ntr-un pachet cu c?r?i de joc din care lipsesc demonii ?nt?mpl?rii ?i zeul norocului.—??tii, ?i strig? ea lui Tudor, ce-a r?spuns un coleg de-al meu, Mihnea B?rbulescu, mare matematician, c?nd a fost ?ntrebatr ce e fericirea? Fericirea, a zis, este x=a+b+c=munc?, odihn? ?i ?inerea limbii ?napoia din?ilor. ?i-acum du-te dracului, Tudor Borca!?i ie?i din tind?. ?i peste c?teva clipe zdruncinate de v?nt -viscolul voma dep?rt?ri t?inuite – Tudor Borca auzi vocile Drossiliei ?iSultanei rostogolindu-se, ?mperecheate, pe o c?rare sugrumat? de mla?tini ?i de greieri de argint…?ntr-o sear?, odat?,Pe o lun? fermecat?,Pe-al imaginii abisEl mi-a ?optit ca-n visCreola, ochi-?i ard ca flac?ra… ?Dar ele c?nt? ?mpreun?, se minun? el. C?nt? ?mpreun? dintotdeauna”.PE CEAIRO step? jos, o step? sus Se-apropie-mpreun? ?i sugrum? Calul de lut ?i c?inele de hum? ?i omul lor, din umbra de apusTUDOR ARGHEZIDincolo de Br?ila, spre Cazasu ?i Tudor Vladimirescu, ?ntr-un arc prelung, care atinge, spre st?nga, satele Lacu-S?rat, Silistraru ?i chiar o parte din burta Iencii (bogata Halt? Ianca-sat, pustia Ianca-gara mare), iar spre dreapta, satelel M?rt?ce?ti, Cotu-lung ?i Naziru din muchea Buz?ului ajuns la confluen?a cu ?iretul, se ?ntinde cel mai roditor p?m?nt: Ceairul. Cuv?ntul, de origine turceasc?, ?nseamn? p??une. Ceea ce ?i era ?n vechime, c?nd Br?ila se numea Ibrail, raiaua Sublimei Por?i, aflat? sub privegherea unui pa?? locuind ?n palat de lemn, pe malul Dun?rii, cu balcoane largi deschise, asemeni celor de pe ??rmurile Bosforului ?i Cornul de aur, c?tre r?coarea v?ntului ridicat de pe fluviu. Dincolo de Dun?re, ?n Dobrogea, ceairurile se chemau tabunuri ?i erau, ca ?i acestea, din prim?var? p?n?-n toamn?, at?ta vreme c?t mut? v?ntul din zare-n zare perdele de fluturi, gura de rai ?n care avea loc marele festin al sutelor de herghelii de cai. ?n surditatea ?i somnolen?a verilor, str?punse de v?rtejuri de praf, vestind furtuni ce nu izbuteau s? se nasc? dec?t cel mult de dou? ori pe an, paznicilor c?l?ri, care d?deau ocol hergheliilor, purt?nd pe bra? harapnice ispr?vite ?n ?apte cozi av?nd ?n v?rfuri boabe de plumb sau de cear? ?nt?rit? cu sticl? m?run?it?, c?t ?i celor care, a?tept?nd ceasul c?nd s?-i schimbe pe cei dint?i, jucau zaruri ?i se ?ndopau cu halva ?n umbra vl?guit? a saivanelor, ori sub foi?oare ?nvelite cu snopi de pelin ?i p?l?mid?, ori l?ng? f?nt?ni binecuv?ntate de salc?mi uria?i, din pricina v?zduhului fierb?nd, ?i bora s?ngele pe nas ?i nu-l puteau opri dec?t v?r?ndu-?i ?n n?ri dopuri de cimbru ?i fire de sp?nz ?n crest?turile f?cute cu v?rful pumnalului la r?d?cina nasului coroiat – semnul nobil ?i distinctiv al frumuse?ii, dar mai ales al cruzimii la semin?iile asiate. Mul?i c?deau r?pu?i de ar?i??, rostogolindu-se ?n rotocoalele de negar? ?nalt? ?i de colilie cu fructe, ?i ?n secunda p?n? atingeau p?m?ntul ?mb?ls?mat de lemnul c?inesc ?i, barba-?mp?ratului ?i de m?lai t?t?r?sc (mai nimereau ?i-n m?r?cini?uri, ?n ruscu?? de toamn? cu floarea oache??, ?n salb? moale), ei ??i ?i luau st?p?nirea fermecat? huriile f?g?duite de Coran, pentru c? de umbra fiec?rui credincios al profetului, murind, at?rn? umbrele a ?apte femei tinere. Pe Ceair, de c?nd v?ntul de la sud ?ncepe s? c??tige ?n?l?ime ?i p?n? c?nd Criv??ul azv?rle cu valuri-valuri de m?z?riche ?n obrazul omului ?i-n temelia b?l?riilor, frem?tau, la nesf?r?it repetate plec?ri ?i ?ntoarceri a sute de neamuri de ierburi – negar?, b?rboasa, p?l?mida, f?nul, m?cri?ul, pelini?a, gherinul, mohorul, susaiul, ?tevia precum ?i orzul ?i gr?ul s?lbatic, risipite ?n p?m?nt de convoaiele de c?ru?e purt?nd p?inea, iar altele zachereaua datorate Marelui Sultan. Puzderie de flori descompuneau lumina soarelui de var? f?r? s-o ultragieze, ci purific?nd-o ?n nuan?e a toate cristalele culorilor ce ?nveselesc inima, ?i, c?lc?nd prin roua lor, milioane de c?r?bu?i, roiuri de libelule ?i cosa?i, zumz?iau, sf?r?iau, forfoteau ?i se ?mb?tau de misterul vie?ii ?i magnificen?a miresmelor ?mp?nzind cu vraj?-n desf?tare ?ntinderile f?r? hotar. Onoarea Ceairului erau caii. O peni?? nev?zut?, ori poate o pan? de porumbel, de prepeli?? sau de uliu plan?nd cu g?nduri uciga?e, dar ?i de perpetuare a speciei, desena ?i redesena din umbre nepereche fiin?a cailor ca rudiment al lui Dumnezeu ?i ?n acela?i timp ca: oh, lujer de floare indignat ?i hohotitor ?nflorind a doua oar?, tu, verv? a necuprinsului, panic? ?ncing?nd cu ironii ?i e?ecuri seva vie?ii, must de struguri ?i de mesteceac?n, iarb? ?i eternitate a drumurilor, om despuiat de sensurile mor?ii, iubire gracil? ?i duioas?, ?n tine s-a ad?postit Timpul plesnind de g?nduri de ftig?, culcu? de mari provizii de ?njur?turi, nu mai bate c?mpii, nu mai bate c?mpii, lep?d?tur?, cine ?i-a jupuit sufletul? Ceairul mi l-a jupuit, domnule, sau ?i s-a urcat s?ngele la cap?! Pe Ceair a trecut, azv?rlind arcanul, iar doi stejari n?p?di?i de ieder? ?l a?teptau s? groh?ie ?n pardoseala de ghind? de sub poalele lor, popa Lescaie din Dragodana, patriarhul ho?ilor de cai, ?i-n calea lui mirosea a unghie de cal ars? la potcovit ?i a toate doctoriile care le sunt de trebuin?? cailor: catran topit pentru copit? cr?pat?, p?cur? gras? pentru ros?tura din greab?n, c??ei de usturoi pentru ?nfipt ?n r?nile f?cute de t?uni. ?n nop?ile cu lun?,. Popa ?i ho?ii lui m?ncau ?mpreun? cu caii iarba gustoas?, rup?nd lacomi cu din?ii gherinul, mohorul ?i otava ap?rut? dup? ploi. Iar spre zori, popa Lescaie, p?str?nd mitra pe sc?f?rlie, se t?v?lea gol, de-a curmezi?ul a o sut? de pogoane, ca s? miroas?, ve?nic a bot de cal, a cimbru ?i a p?m?nt iubit chiar c?nd te afli sub el. De dou? ori pe var?, de S?nziene ?i Sunt Ilie, venea ?i oferea m?njilor s? ling? sare din palmele lui sfin?ite mai mult de fr?ie dec?t de l?n?ugul c?delni?ei, ?i atunci Ceairul mirosea numai a pelin ?i ape – invizibile b?l?i, r?uri, M?ri ?i Oceane pe care le str?bate la nesf?r?it, julindu-?i coatele de col?ii Destinului, o luntre cu un cal de lemn la prora.Orice suflet de om, care percepe bucuriile steril, ar spune, nimerind ?n toiul verii pe Ceair: ce durere, ce cazne, ce turb?ciune! Pentru c? pe Ceair, idiferent la schimb?ri, Timpul nu preseaz? asupra a nimic. ?i se prea poate ca punctul frivol al c?mpiei s? fie imensa, grava t?cere care domin? ?i pe care o po?i t?ia ?n calupuri cu sapa. C?nd Fata Morgana ia cu pantahuza n?luciri din marginea Dun?rii ca s? le t?rasc? ?ntr-acolo unde orizontul nici m?car nu d? semne s? se ?nchege, pe Ceair au fost v?zu?i magii umbl?nd descul?i, imediat dup? cositul ierbii, ca s? se p?trund?, din t?lpi p?n?-n cre?tet, de sucuri proaspete, curate ?i pline de miracole, av?nd ?n vedere drumul spre Betleem. Aici, plutesc, ?ntr-o stare de complicitate ?i cu Dumnezeu ?i cu diavolul pove?ti de chihlimbar ?i pove?ti negre. Cele de chihlimbar, spre exemplu: 1) o fat? din Latinu (las? c? toat? lumea ziceLetinu) a b?ut rou? din dou? sute de cupe de orhidee neagr? ?i s-a schimbat ?n libelul?; 2) dac?-n seara de S?npetru mu?ti o gur? de ap? din v?na unui izvor g?lg?ind ?n ierburi, se deschide numaidec?t o ran? de aur ?n Dun?re; 3) ?n paharul de vin alb b?ut de o fat? de m?ritat ?n seara de Mo? Ajun se bat p?n? la s?nge doi coco?i de miez de nuc?. Nebulozitatea pove?tilor care st?rnesc spaim? t?rzie at?rn?, din ce ?n ce mai mult destr?mat?, ?n v?rful spicelor ?i se f?r?mi?eaz? cu fiecare scuturare a semin?elor. Una singur? se p?streaz? intact? ?n liniile ei ira?ionale: aceea a sp?nzur?torilor pentru ho?ii de cai ?nchiz?nd ?ntre ele un cort uria? sub care colc?ia o noapte nesf?r?it?. N?scocit? de un vraci din r?s?rit, oplo?it la scara caselor lui Mehmet Ya-Ya Turan pa?a, temni?a f?cut? din piei de vit? calde, p?str?nd ?n ele toat? duhoarea hoitului pe care-l ?mbr?caser?, ?i numit? de o fire imaginativ? luna de miere de ?ntuneric, ?nghi?ea ?n mucegaiuri le ei pe turcii dovedi?i a fi v?ndut ghiaurilor cai de-ai sultanului. (Pe Ceair, totdeauna, idila cal-om a fost o otrav? dulce, iubire care, c?nd nu se fur?, se cump?r?, patim? urm?nd legea iritat? a intrigilor ce ?nso?esc dragostea). ?mpin?i de la spate sub cort cu urzica fierbinte din clon?ul iataganelor, turcii os?ndi?i ajungeau, dup? cel mult o s?pt?m?n? -perfidia laborioas? ?i niciodat? ?nfr?nt? a vie?ii – s? se obi?nuiasc? cu ?nc?lcitele duhori ale pieilor ?n putrefac?ie ?i se av?ntau ?n viforul jocurilor de noroc, al ?mperecherilor porce?ti – scandalul, orgoliul nop?ilor orientale – refuz?nd, c?nd ?mplineau pedeapsa, s? dea urmare poruncii de-a ie?i din nou pe Ceair din noaptea aia nep?truns? nici de fulgere, fapt care-l sili, ?n cele din urm?, pe Mehmet Ya-Ya Turan pa?a s? bat? locul cel blestemat cu tunul; ?n gropile c?scate de ghiulele s-a adunat apa ploilor ?i astfel a luat fiin?? balta, Lutu-alb, ?n apropiere de satul Movila-miresei.Pe Ceair am ie?it eu, ast? toamn?, asfin?it de septembrie, la v?n?toare de porumbei. Un soare sc?z?nd lin sclipea c?tre Moldova, v?ntul se h?rjonea cu mohorul, de la Dun?re suiau nori albi, neprimejdio?i, ziua f?cea salturi ?n moarte ?i se ?ntorcea nev?t?mat? ?n ierburi, mun?ii spre R?mnic erau de piatr? v?n?t?, dou? pisici s?lbatice goneau un iepure.—?Aurel Lozoveanu. Lozoveneee!Pe Ceair, umbr? ?i vis. Cine m? stigase? Atelierele de alchimie ale toamnei func?ionau cu focuri ?ntre?inute cu vrejuri, rugi r?scop?i, m?r?cini, baligi uscate, pelin smintit de praf ?i mai ales de faraoancele c?ru?elor sun?nd stins spre dep?rt?ri. Toamna, pe soarele asfin?it, Ceairul ?nchide ochii, a?ipe?te ?i atunci po?i s?-i cotrob?ie?ti ?n voie buzunarele.Trecea rup?nd t?ceri, o c?ru??.—?Lozovene! M? striga c?ru?a?ul. Du-te la voi la Hurta… sunt acolo mii de stoluri de porumbei ?i de grauri. L?ng? balta Ciulni?a po?i s?-i prinzi cu m?na.C?ru?a disp?ru, se risipi; ?i se ?ntrupa din trecerea ei un m?nz; ca s? pasc? orz ?i gr?u s?lbatic.Ie?id de pe Ceair, drumul apuc? prin c?mpie spere Com?neasca, ?u?u, Boldu, R?mnic. De la Gr?di?tea, pe cursul de mijloc al Buz?ului, un bra? ?ngust se desprinde ?n dreptul unei troi?e ?nconjurate de alb?strele ?i se duce s? ling?, ?ntins pe burt?, farfuriile cu lun? plin? de pe veranda casei lui Matinc? Dr?ghia din Scrobul V?lcelelor. Drumul p?n?-n coada b?l?ii Ciulni?a, c?nd un fir o ia spre V?lcele, altul spre Hurta, pare jalonat strict de ?apte f?nt?ni cu cump?n?, de ni?te pruni cu trunchiurile anevoios r?sucite ?i de c??iva nuci – ?n scorburile unora am v?zut, c?nd eram copil, balans?ndu-se, ca limbi de pendul?, ?erpi ?mpleti?i. Dar drumul ?sta se p?streaz? ?n mine ca un coridor al fluturilor albi. ?n serile de var?, oasele (?) lor trosneau sub picior ca scheletele ciorchinilor de struguri. R?pu?i nu se ?tie de cine – poate de apele ???nind din f?nt?ni ?n jerbe ?nalte de vreo zece metri c?nd Buz?ul din apropiere cre?tea m?nios – fluturii albi se adunau ?ntr-un strat de dou? degete, ?i eu venit ?n vacan?e de la Br?ila, ?l ?ntrebam pe bunicul: dar nu exist? ?i argint galben? Argintul galben e aurul, b?iete, ?naint?nd pe el, acum cu arma pe um?r, c?tre Ciulni?a, ?i ?njur: cristelni?a m?-ti de drum mocofan, te-ai dedat m?r??viilor. De fapt repet ?njur?tura bunicului Nicolae Lozoveanu. Pentru c? spre V?lcelele, ?n coast? rea, se ?ntindea o alt? bulboan? de Ceair. Aici, a?a cum fiecare cas? din c?mpie e un basm al caiselor t?rzii, un martor mincinos al Timpului ?i o enigm? cu aripi volubile, a fost Ceairul pentru cai albi. Numai pentru cai albi. Pe aici, nu ?ncape ?ndoial?, zburau numai fluturi l?m????, care, ?n atingerea aripilor, se schimbau ?n argint alb ?i trosnitor, dar totodat? ?i ?n sare de l?m?ie. Ori de c?te ori am str?b?tut drumul ?sta am suferit o durere imposibil de descifrat. Dou? sute de st?njeni de drum. Sub care ondula parc? o energie josnic?, dar la cap?tul lui pulsau pe o plit? invizibil?, ?ncins? de un foc purpuriu, ?nt?mpl?ri luminoase. Drumul (un holocaust al fluturilor) isca, de data asta, ?n mine cuvintele nostalgice: cailor, v? st? bine cu noi. Voi sunte?i aurul, noi, destr?b?larea lui. Nu-i asta legea tuturor victoriilor ?i ?nfr?ngerilor? Ba bine c? nu! ?i pe urm? nu e treaba nim?nui ce se ?nt?mpl? cu mine ?i cu drumul meu c?nd merg pe el. Iarba neagr? ?i cucuta de pe marginile lui se clatin? sub v?ntul sub?ire ?i se mir? s? vad?, trec?nd, (el, drumul) dup? ani mul?i, aceea?i dragoste, aceea?i ur?, aceea?i ?n?elegere, aceea?i nostalgie, aceea?i ereditate. Eram pe acest drum al durerii, modul de exprimare al amintirilor; eram timid ?i r?zbun?tor (dualitatea copiilor care-au v?zut cum se moare la o v?rst? prea fraged? ?i nu pot uita nimic c?nd au ajuns adul?i), eram drumul real, dar ?i suprarealitatea lui. Via?a m? ?nv??ase c? pe drumuri scumpe se tace, dar ceva ascuns cu spaim? ?n?untrul meu, m? f?cea s? rostesc ?optit: te ?mbr??i?ez ?i te dispre?uiesc, drum nemernic – ?i g?ndurile scormoneau ?n argintul lui de fluturi ?i ?ngropau ?n sidef s?ngeriu doi?pe nem?i ie?i?i din lanurile de porumb, sf??ia?i de groaz?, cu m?inile ridicate deasupra capului, ?n fa?a unei grupe de cazaci care-?i ad?pau caii la cele ?apte f?nt?ni. Veneam cu bunicul de la via din Ob?tea Racovi?ei unde sugrumasem cu la?ul ni?te javre de c?ini dedulci?i la strugurii ???a vacii ?i coada vulpii, le-am dat cazacilor, ca s? le c??tig?m bun?voin?a, co?ul cu struguri pentru acas?, unul ne-a r?spl?tit cu o cobz? ?nvelit? ?n hus? de m?rgele, altul cu o coroan? din pene de p?un, nem?ii ?edeau ?n continuare cu bra?ele sus, d?rd?ind, ?nvine?i?i de fric? ?i c?nd cel din capul ?irului, slab, osos, cu p?rul rar ?i sp?l?cit, n?cl?it de sudoare, a ?ncercat, ?mpins de sete, s? se apropie de ciutura cu doage str?mbe bunicul a urlat: nu, apoi urletul s-a transformat ?n rug?ciune: m?i cazace-c?z?cele (ar fi vrut s? fie, probabil c?ntecul pe care-l zicea la fiecare petrecere de l?sata secului, ?ns? nu era dec?t o chel?l?ial?), m?i, c?z?celeee, tat?, dar totul a fost ?n zadar; c?z?celul, cu p?rul f?cut inele, exact ca-n c?ntec, ?i nu cu mult mai ?n v?rst? dec?t mine, a tras o salv? cu pistolul mitralier? ?i neam?ul s-a rostogolit ?n vatra de n?mol a f?nt?nii; smucindu-?i calul negru, cu coama ?mpletit? ca s? se ridice ?n dou? picioare, i-a lichefiat, cioplindu-i cu gloan?e ?i cu sabia ?i pe ?ilal?i zece; la urm? s-a b?tut cu palmele peste pulpe, ca s? le scuture de s?m?n?a mor?ii ?i a pornit ?n urma grupei de cazaci spre sat.A fost o r?vn? amar? (dreapt?? nedreapt??) ?i mirosea a praf de pu?c?, a r?suflare de cal ?i a vanilie (c?z?celul ?tersese botul pistolului mitralier? ?n n?rile calului, iar sabia ?n oasele fluturilor l?m?i??). Apoi, dintr-o pornire sentimental?, care-n ochii bunicii Dumitra s-a dovedit a fi o eroare, bunicul, ?ngrop?ndu-i pe nem?i, nu i-a desc?l?at de cizme, lucru pe care l-a ?ndreptat monahul Sosipatru, pe numele de acas? Floric? Vasilescu, fratele de mam? al bunicii.—?Neculai Lozoveanu a zis el, s? nu ridici obiec?ii pe drumurile de pierzanie ale lumii.Bunicul s-a ?inut dou? zile dup? convoaiele de trupe sovietice gonind spre trec?torile R?mnicului. ?i c?nd a ajuns la ?eful statului major ?i a raportat ?nt?mpinarea de pe coridorul fluturilor ?i comandantul a numit un sergent care l-a ?mpu?cat pe cazacei, ?terg?nd sergentul, ?eava pistolului cu care a tras tot ?n n?rile unui cal, a b?ut o plosc? de rachiu de cire?e ?i a hot?r?t s? se retrag?, l?ng? Sosipatru, la schitul Sita Buz?ului, ca s? prind? cu m?na p?str?vi pentru schimnici, s? prind? lostri??, pun?nd ca momeal? un ?oarece viu prins cu o nuc? ascuns? sub o farfurie ?i s? viseze ?n fiecare noapte c?-l v?neaz? un somn de dou? sute de kilograme, av?nd ?nfipte ?n coam? cin?pe harpoane ?i dou??opt de ancore ?i care, ?nfulec?ndu-l ??i limpezea botul de fumul s?ngelui, trec?ndu-l pe sub r?suflarea unul cal negru. La schit, ?n nop?ile de iarn? se trezea cel dint?i, despica buturugi, f??uia buc??ile f?r? noduri ?i picta pe ele icoane. Dar bunica Dumitra p?n?-n ceasul mor?ii, nu l-a numit astfel dec?t t?lhar.—?II simt, zicea, cum prim?vara coboar? ?n c?mpie ca s? frig? miei fura?i ?n jarul troi?elor c?rora le d? foc. Norocul lui c? Isus Christos nu trece niciodat? pe deasupra Ceairului. ?i nu coboar? at?t pentru miei, c?t pentru cai, t?lharul. Am g?sit hamurile mi?cate pe peretele din hambar. Prin urmare a dat o rait? pe-aici, tiptil, ?i le-a mirosit. Blestemul lui e s? miroase n?rile cailor de pe Ceair ?i hamurile lor.La cinci minute dup? ce intrasem pe Ceairul cailor albi, unde nu mai fusesem niciodat?, pentru c? drumul la via bunicului Lozoveanu ocolea balta Ciulni?a pe la Hurta, s-a tras asupra mea cu o arm? de v?n?toare.?mpu?c?tura pornise din tufele de soc care m?rgineau malul b?l?ii. Nu ?nc?pea nicio ?ndoial?, asupra mea se tr?sese, fiindc? p?s?rile continuau s? zboare, ondul?nd, de la un mal la altul al b?l?ii, ?nchipuind prin aerul lucid al lui septembrie, luntrii sub?iri ?i miei, m?nate de sute de v?sle mi?c?ndu-se ?ntr-un ritm perfect. Departe, ?n fundul luncii o bucat? de fier izbea ca o idee fix? ?n st?lpul unui prepeleac. S? fug sau s? m? tr?ntesc la p?m?nt? Am scos din cing?toare dou? cartu?e, le-am v?r?t febril pe ?evele armei ?i gonind ?n copci pe miri?tea veche, ?n care lumina pulsa, ?ng?duin?? ?i t?cere, m? strecurai ?ntr-o colib? ?nvelit? cu ierburi ?i p?m?nt, a?ternut? cu frunz? de plop. T?cere. S-auzeau numai cum sub dojana v?ntului pocnesc p?st?ile ierburilor coapte. T?cerea se a?ternea ?i ?n mine, grea, de necuprins. Ca v?n?tor pot, ceasuri ?ntregi, s? tac ?i s? observ. Acum, t?ceam ca s? m? ajut s? tr?iesc. ?n st?nga se ?ntindea o vie neculeas?, ?nconjurat? de pruni, iar ?n fa??, la vreo cincizeci de st?njeni, ??i dezvelea burta balta Ciulni?a, ?ncre?it? de v?nt. Doi nuci uria?i, ad?post?nd vadul unde se adap? caii sorbeau vlaga norilor ?i erau legea speran?ei ?nfr?nt? pe moment de o triste?e goal? de sim?uri ?i vorbe. O disperare ?ndoielnic?, spaim? rece ?i ?ov?itoare, ?mi s?geta g?ndurile: a tras un ageamiu; s? te fereasc? domnul c?nd nimere?te o pu?c? ?n m?inile unui ageamiu! Apoi, auzind din spate un glas care m? soma s? depun arma la p?m?nt ?i s? ies cinci pa?i ?n fa?a colibei, m?nia-mi ?ncle?ta f?lcile: era clar c? m? aflam ?n b?taia a dou? guri de foc. Totu?i, realiz?nd c? glasul care m? somase apar?inea unei femei, o n?zuin?? cald? ?mi ?ncinse inima: femeilor, dac? li te supui f?r? murmur, le diminuezi elanul. ?n afara chestiunilor de dragoste, instinctul lor de r?zbunare e aproape nul.—?Umbl? cu grij? cu arma aia a mea, e ?nc?rcat?. Un v?n?tor de vulpi, acum c?t?va vreme…—??tiu povestea. Se-ntorcea de la v?n?toare cu o ma?in?, la un moment dat una din cele trei vulpi dobor?te a mi?cat, ?n spate, el, vr?nd s?-i scurteze chinurile, a lovit-o cu patul armei ?n cap, arma s-a desc?rcat ?i i-a sf?rtecat ficatul.—?Cine-a tras asupra mea? Vorbeam f?r? s? ?ntorc capul, iscodind cu privirea s? deslu?esc mi?c?rile celui care p?ndea din b?l?i. Cine-a tras a f?cut o gre?eal? grav?, s? ?tii.—?Nu putem desface ce s-a f?cut; r?m?ne bun f?cut. ?i acum, ia-o ?nainte pe c?rare, spre casa de colo.C?rarea, umblat? mult ?i de animale ?i de oameni, era n?p?dit? de pir, iarba boierului, p?l?mid?. Din c?nd ?n c?nd ?i numai spre latura vilei, c?te-un meri?or ?i o tufa de coac?ze, ?n dreapta. S?lcii aromate se r?sfr?ngeau ?n apele sc?zute. T?lh?rit de toamn?, pelinu-?i t?iase beregata, duhnea ame?itor. Stuful, rev?rs?ndu-se luxuriant ?ntre ostroave, respira supersti?ii nedefinite. Un st?rc cl?mp?ni lemnos din plisc. ?i r?spunse m?c?ind, un r??oi din trestii. Privighetori de ap? se desfacur? ?n p?ntec prin tufi?urile ?nc? verzi. Pe unul din zecile de plauri c?l?torind spre fundul b?l?ii beh?ia ?nfrico?at un berbec – tembelul, s?rind de pe mal dup? c?teva fire de otav? fraged?, singur ?l pusese ?n mi?care, sortindu-?i pieirea. Sub sear?, balta p?rea cuprins? de-o vraj? malefic?. Ceva primejdios avea s? r?sar? din ape, din c?mpiile cu lanuri de porumb ?i floarea soarelui, coapte. ?ntorc?nd u?or ?i pe furi? privirea peste um?r v?zui c? fata care m? escorta ?inea o arm? ?n m?ini, ?ndreptat? spre ?alele mele, iar arma mea at?rna, fr?nt?, pe um?rul ei drept. ?nalt?, supl?, cu coapse prelungi, purta pantaloni de doc kaki ?i o bluz? alb?, cu pic??ele albastre. Pe deasupra, o vest? galben? cu ciucuri de argint. Smucind capul, fa?a i se acoperi cu tulpanul verde, str?veziu, care, acum, se umfl? ?n ritmul respira?iei. ?mi f?cu pl?cere s? constat c? nu respira ar??gos. Purta sandale de sfoar? ?i avea unghiile vopsite vioriu – at?t la de?tele picioarelor, c?t ?i la cele de la m?ini.—??iganca a tras asupra mea.—?Care ?iganc??—?Aia care umbl? prin stuf, ?n r?nd cu noi.—?Da, vine cu luntrea. Dar de ce crezi c?-i ?iganc??—?Rochie ro?ie. Ro?ul ?i verdele, patima lor.Valurile ?nguste, s?lt?nd din larg spre maluri, erau for?a generatoare a acelui inconfundabil zvon ce ?nso?e?te leg?narea apelor; miraculoasa ?nv?lm??eal? de sunete ?n?ela ?ntr-at?t urechea c?, pre? de o clip?, te credeai ?nconjurat de roiuri de insecte murmur?nd rug?ciuni.—??iganca…—?O def?imezi, e soru-mea. ?i eu sunt blond?, uit?-te.M-am oprit. Era acolo o tufa de crizanteme albe ?i-n jurul ei cuiburi de cartofi. Fata se oprise ?i ea, sprijinit? pe un singur picior. La distan?? de vreo cinci st?njeni. Santinel? de elit?. Avea p?ntecele supt ?i, cum ?edea proiectat? pe fundul b?l?ii, umpl?nd cu umbr? rar? spa?iul din despic?tura unui salc?m bifurcat, mestec?nd ?ntre din?i un fir de iarb? sau o boab? de strugure, cu fa?a prelung?, ?nv?luit? ?ntr-un sur?s ispititor – dispre? ?i senzualitate – cu ochii verzi, mari, ad?nci, calzi, p?rea o zei?? de dinainte de Timp. Privirea ei, precaut?; a mea, f?r? nicio ?ndoial?, buimac?. Pe obrazul drept, chiar ?n bujorul lui, un semn, o semilun? minuscul?, ca ?i cum ar fi lovit-o cu potcoava un cal de mare. Mi-ar fi pl?cut teribil de mult s? fim singuri la malul m?rii ?i s?-i zic: hai, domni?oar?, la Vama-veche, ce minunat e, acolo, toamna, o s? facem focul cu sc?nduri de cor?bii scufundate, pe care le aduc valurile la ??rm, ?i o s? vorbim despre dragonii ?ia care se ?nvr?jbesc ?n luciul cataramei de la cureaua care-?i ?ncinge mijlocul ?la at?t de fragil, at?t de ml?dios. Dar i-am zis altceva.—?Ai s?ni minuna?i, i-am zis. Dou? boturi de c??el care-au lip?it c?te-o ulcic? de lapte.Aplec? pu?in capul spre st?nga ?i m? ar?ta cu arma.—???i ?nchipui c? m-ai topit, c? m-ai f?cut praf, c? m-ai topit ?i c-o s?-?i dau drumu, da?—?Ai ?ndrepta lucrurile ?n chip fericit. Pentru c? trebuie neap?rat s? fiu la Br?ila, ?n noaptea asta.—?E pe via?? ?i pe moarte?—?Nevast?-mea… Nu s-ar cuveni poate s?-?i spun…—?Vrei s-o prinzi c?nd ??i pune coarne.—?Exact. Ai priceput foarte limpede situa?ia. R?se.—???i miroase gura a lup c?nd spui minciuni. N-ai nevast?. ?nainte de-a intra ?n cas?, s? iei s? mesteci vreo dou? frunze de l?m?i. E un l?m?i acolo pe verand?, ?ntr-un ciub?r.—?Nu ?i se pare c? m? r?sfe?i? ?nt?i trage?i un foc asupra mea, pe urm? m? sechestra?i.—?Pentru c? e?ti un tip suspect ?i…—?Un tip suspect arat? ca un dovleac decorativ, pe c?nd eu sunt din cap p?n?-n picioare marinar de ap? dulce. Am ie?it la v?n?toare de porumbei.—?La 55 km dep?rtare de Dun?re!… ?i tocmai pe miri?tile astea roase de nisip. ?i exact dup? ce, trei nop?i la r?nd, au ?ncrcat s? ne calce ho?ii. Gata, hai s-o lu?m din loc ?i las? fasoanele.—?O faci pe femeia cu dou? umbre.—?Nu pricep.—?O umbr? de b?rbat ?n fa??, alt? umbr?, umbra ei de femeie-n spate.—?Ai v?zut tu a?a ceva?La ?nceputul verii, prin iunie, m? ?ndr?gostisem de p?lcurile de p?raie de maci ro?ii, care-?i deschid potirele ?n lanurile de gr?u date ?n p?rg Aduna?i ?n rotocoale fierbin?i, mai ales ?n marginile dinspre drum ale c?mpiei, pe coama fostelor r?zoare sau de-a lungul canalelor de iriga?ie, macii arz?nd, seduc?ie ?i narcoz?, m? umpleau cu nes?buin?a uit?rii, cu spaima senin? a unui chin netr?it ?i dezlegarea unui timp al oracolelor. Tr?iam o mistificare, un fel de tr?dare binevoit? ?i f?r? sens, o lunecare subtil? ?n armonia verii, o durere difuz?, foarte gustoas?, o pierdere, o istovire – ?i toate m? fermecau. Cuprins de aproape pe nea?teptate de patima aceasta fastuoas?, la fel de subtil?, dar mai pu?in jignitoare ca v?n?toarea de porumbei m? sculam, diminea?a ?n zori (lucram 12 ore cu 24 libere) ?i luam trenul personal spre Ploie?ti, via Buz?u. Ceilal?i v?n?tori de porumbei, zece ?i to?i b?tr?ni, cu b?rbile albe ?i despicate, ca ale sfin?ilor de la biserica Maica Domnului din gar?, coborau doi c?te doi, tot la distan?? de o sta?ie. ?i salutam scurt: ?pe disear?!”… ?s? tr?ie?ti, m? Loznoveney\ mi se r?spundea -?i nu intram ?n compartiment, r?m?neam pe coridor, la fereastra deschis?, a?tept?nd ?nfrigurat enun?ul fericirii, rostit cu g?lceava tinereasc? de primul p?lc de maci. Lucrul se producea tocmai aproape de Buz?u ?i din clipa aia, o vraj? fecund? punea st?p?nire pe mine, sufletul mi se desfereca, g?ndurile, p?n? atunci ?n?epenite, mi se deznodau, iste?e, iscoditoare ?i guralive ?i se contopeau cu demonul zilei de var?, captiv ?i el ?ntr-o cup? de mare ?i multiplic?ndu-se la nesf?r?it ?n miile de potire de purpur?. Demonul era femeie ?i era descul??, c?lc?iele-i jucau ?n pic?tura de iad negru de pe fundul potirelor, pletele sc?ldate de rou?-i b?teau umerii fragerzi ?i rochia, o petal? r?nit? de v?nt, se ?ncheia ?n dou?zeci de muguri. Demonul avea totdeauna dou? umbre, chiar ?i ?n zi noroas?, una de b?rbat, alta de femeie…Casa se ?n?l?a pe o clin? ?nsorit?, deasupra locului unde un izvor se v?rsa ?n balt?, umbrit de doi arbori ai lui Iuda ?i c??iva migdali s?lbatici. De pe marginea ailalt? a b?l?ii, pe unde mergeam eu cu bunicul la Ob?tea Racovi?ei, n-o z?risem niciodat?. A?ezat? la mare dep?rtare ?ntre sate (acoperi?urile celui mai apropiat sat se z?reau lic?rind ?n jurul unei clopotni?e, dincolo de imensele mo?ii de porumb ?i floarea soarelui), casa se ?nf??i?a m?ndr? cu verand? spre sud, foi?or ?nvelit cu olane albastre, av?nd, intercalate, romburi ro?ii cu guri de leu din argil? ?n cap?tul burlanelor de ploaie, cu ferestre largi ?i obloane solide, desf?cute acum spre a primi c?ldura soarelui lunec?nd spre asfin?it. Aerul solemn, solemn ?i cuprins ?n sine, propriu locuin?elor retrase, umbra salc?milor uria?i din muchea malului, precum ?i ?irul de plopi ?i s?lcii ce-o ?ncadrau dinspre balt?, ?ura de lemn v?n?t-castaniu, t?cerea pustie ?i f??ia prelung? de iarb? gras? ?i gherin cu foaia lat? ?i argintie ce fugea spre o detun?tur? a malului, c?tre miaz?noapte, n?scur? ?n mine credin?a c? e f?cut? din trageri pe sfoar? ?i cam?t?.—??tii, zic, e ceva ce nu-mi place la casa voastr?.—?Dac? e a noastr?…—?E de pescaj mare. Mult prea mare pentru o balt? pr?p?dit?.—?Aha, ?ncerci s? m? convingi c? e?ti marinar.—?A? vrea s? te conving s?-?i sco?i obrazul de sub baticul ?la verde, s? nu-l mai la?i s?-?i cad? pe obraz.—?Sunt o fat? prea frumoas?, mi s-a spus, ?nc?t am luat hot?r?rea s? umblu cu fa?a ascuns? sub batic. Oricine m? prive?te ?ndelung vrea s? se ?nsoare cu mine. Cine m? vede o dat? prefer? s? moar? dec?t s? plece de l?ng? mine.—?Eu te-am v?zut ?i cu toate astea a? pleca.—?Se prea poate. Fiindc?, azi, nu sunt tot at?t de frumoas? ca de obicei. Am o m?n? obrintit?…—?Prin urmare nu po?i trage cu pu?ca…—?Ba pot. Cred c? pot trage foarte bine. Cred c-a? putea s? te iau la ochi de la o sut? de pa?i.—?Ca s? vezi ce femeile dracului se afl? sub malul Ciulni?ei!—?Calina! r?zb?tu, provocator, glasul fetei care umbla cu luntrea prin stuf. Vorbe?ti prea mult. Fii atent? s? nu-?i scape.—?Ai v?zut ce sim?uri par?ive are?! E inteligent?, p?trunz?toare, viclean?… dar iube?te un bezmetic… Ai vrea s?-?i dau drumu, nu-i a?a? Nu pot. E?ti ursit s? stai mai mult pe-aici. Hopa! Am sosit.—?Hopa, l-a?i adus. N-a ?ncercat nici-un truc ca s? scape?Era um b?rbat mai t?n?r ca mine, eu am treij de ani, el putea s? aib? cel mult dou?jcinci. ?nalt, pre? de vreo zece cu?ite pesc?re?ti, ?i gros de vreo patru, sta pe creanga joas? a unui gutui b?tr?n, cu t?lpile goale suite pe un sc?unel, ?n c?ma?? alb? cu m?neci ?i cu o ?epcu?? ro?ie tras? mult peste spr?ncene. Avea nasul u?or coroiat ?i c?rnos, gras chiar, uliu de duzin?, net?v?lit prin ceruri, ochii alba?tri, buzele groase, bra?e lungi, palmele uria?e, pufoase,. Mi-am zis: treci un st?rc puturos printre picioarele a treijtrei de muieri venite s? se scalde ?i sco?i exact un exemplar ca ?sta. Pe genunchii lui, o bucat? de scoar?? de plop ?n care scobise cu un cui, pe care-l mai ?inea ?nc? ?ntre de?te, un soi de poem tr?snit:?n balt? 4 ochi lucete e 2 pe?te.M? privi grav ?i batjocoritor ?i ceru s?-i spun numele.—?Aurel Lozoveanu.—??erban Dr?ghia, se recomand?. Student ?ntrerupt. Ad?ug?, plin de gravitate. Aici, ?ns?, mi se spune Chirpi. Da, a?a mi se spune: Chirpi. Unde-?i e ma?ina? Unde-ai l?sat-o?—?N-am ma?in?.—?Cu ce-ai venit?—?Cu autobuzul IRTA.—?Min?i. C?nd ?ncepe culesul porumbului ?i al florii soarelui, autobuzul IRTA nu mai circul?. Cel pu?in ?n afurisitul ?sta de jude?.—?Sunt sub protec?ia C?linei. Nu vorbesc dec?t ?n prezen?a ei.—??n primul r?nd, Chirpi nu-mi zice niciodat? C?lina, ?mi ziceC?li?a. Dar mie nu-mi palce.—??i pe cealalt? cum o dezmiard??—?Ghina – Ghini?a, zis? Balan?a, preciza Chirpi. Nu e?ti sub protec?ia C?linei, ci e?ti la m?na mea. A?a c?, b?iete, s? fim clari… E?ti un ho?.—?C?lina intrase ?n cas?; cealalt?, Ghina – Ghini?a – Balan?a, ?n rochie ro?ie, ocolise ograda ?i se oprise pe cump?na de la miaz?noapte a v?ii ca s? priveasc? o hor? de berze. Se arcuise pe spate, ?nc?ntat?, cu m?na strea?in? la ochi; sub?ire, sprinten?, sem?na cu o ?uvi?? de vin ghiurghiuliu ???nind din doaga unui butoi spart c-un cui asemenea celui cu care Ghirpi se sc?rpina lene? pe piept, ?n dreptul inimii ?i-n jurul ei; v?ntul, golan ie?it din trestii s?-i ridice poalele rochiei, se schimb? dintr-odat? ?n eminen??, fiindc?-l v?zui umfl?ndu-i p?rul ?i r?m?n?nd acolo ca s? jaloneze o religie a fetelor respir?nd taina migra?iilor. Oare sufletul ei ?ncerca aceea?i mirabil? dorin?? de a pleca spre necunoscut ca ?i p?s?rile de pe sus? Sau era ?n ea numai zv?cnirea de arip? ciunt? a p?s?rilor de curte c?nd ?ip? ?n sl?vi, plec?nd, cocorii? ?n cugetul fiec?rui om, toamna, curge un drum tr?g?nat.—?Cuno?ti locurile pe-aici, a?a-i? Chirpi devenea agresiv.—?Al dracului s? fiu dac? nu te-am mai z?rit d?nd roat? pe aici de c?teva ori. Te-am v?zut ?i ?n somn, ehe! Ai venit din nou ca s? prinzi firul, a?a-i? Timp prielnic, sf?r?itul lui septembrie, ?nceputul lui octombrie. Pentru ho?i, vreau s? zic. Dar, las?, o s? te judece b?tr?nul.—?C??i ani ai, b?tr?ne?—?Zic?nd b?tr?nul, m-am g?ndit la tata, la Matinc? Dr?ghia. Ce credeai?—?Cred c? nu e?ti teaf?r la minte. Sau e?ti beat.—?Beat? A? vrea eu. S? ?tii c? mi-ai dat o idee, mai ?ncolo o s? m?-nb?t. Tata a cules ni?te teraz? v?ratic?, a umplut tocitoarea… un vin acri?or, pi?c? pe limb?… Reveni. Ba nu, o s? m? cherchelesc u?or. De ce-?i place at?t de mult calul?—?P?i se ?tie de ce: calul ne c?l?tore?te.?mpinse buza de joz inainte, alb?, op?rit?; cotrob?i prin buzunare, scoase o ?igar?, o fix? ?n col?ul gurii, o smulse ?i deodat? ?ncepu s? urle la C?lina, care ap?ruse pe teras?, din nou cu baticul c?zut pe fa?? ?i cu un iepure de cas? ?n bra?e:—?Mi?c? de-aici, nu-i treaba ta s? faci cercet?ri! Uite la ea, domnule! ?igara-i c?zu dintre de?te, b?jb?i cu dreapta s-o recupereze; nu izbuti. Ia-o pe Balan?a ?i controla?i v?r?ele.—?Ziceam s?-i dai omului ?luia o frunz? de l?m?i, spuse C?lina. Are nevoie.—??i ce mai ziceai? o indign? ?erban Dr?ghia.—?Mai ziceam c? ?ntre arborii lui Iuda au r?s?rit br?ndu?ele de toamn?.—?’mneata ai auzit, domnule?—?Da, sigur c? da.—?Vezi, a auzit, du-te ?i controla?i v?r?ele.C?lina disp?ru. ?n urma ei r?mase umbra-i din fa??, umbra de b?rbat; at?rnam, r?stignit? cu capul ?n jos pe marginea verandei, ating?nd cu cre?tetul ?irul de capsule de bumbac ?n?irate la talpa casei, ca s? le deschid? soarele.—?Ai f?cut trei tentative s?-l fura?i pe Oslo. Ultima oar? i-a?i legat gura cu s?rm?, ?ntr-a?a hal i-a?i rupt buza de jos, c? nu mai putea apuca iarba. Dac? nu venea s? i-o coase veterinarul ?la de moare Balan?a dup? el, aleluia! pierdea buza, r?m?nea cu din?ii dezveli?i. Ce s-a ?nt?mplat de n-a?i dus lucrul p?n? la cap?t? C? de sim?it nu v-am sim?it nici noi, nici c?inii.Sub pojghi?a unei curiozit??i binevoitoare se ?ntrevedea, cresc?nd, m?nia ?i dispre?ul.—?Ascult?, Chirpi, m-am s?turat de toate farafast?curile voastre, da?i-mi pu?ca ?i l?sa?i-m? s? plec.—?Vorbe?ti serios?! se holb? el, smucindu-se ?nd?r?t, ca ?i cum l-a? fi lovit cu pumnul ?n b?rbie. Lozovene, tu m? crezi t?mpit!—?N-ai nici-un drept s? m? cercetezi; chem? ?eful de post.—?Pe Dinu Apostol?! Adic?, ce-?i zici tu, trimit o fat? dup? el, ?i el, numaidec?t salt? ?n ?a ?i d? fuga-ncoace c-un buchet de trandafiri ?n bra?e. Dinu Apostol e un c?ine care se consider?, ?n toate ?mprejur?rile, partea lezat? numai ?n numele st?p?nului s?u. Nu m?-nghite, n-ar mi?ca un de?t pentru mine. ?i-a m?ritat fata ?i nu le-a primit la dans pe surorile mele. ?i-n general pe nimeni care-a fost sau a avut un neam ?n pu?c?rie.—??i de la voi cine-a stat la r?coare?—?Eu. Un?pe zile. ?i-acum, hai s? te ?nchid ?ntr-o odaie. Eu, cu b?tr?nul ?i cu Balan?a avem o treab?.—?Dar parc? Balan?a urma s? plece cu C?lina s? cerceteze v?r?ele.—?O s? le controleze C?lina singur?. E s?mb?t? seara ?i cei de pe valea ?iretului, moldovenii, a?teapt? s? le c?nt?m cu tr?mbi?a. Uite, Balan?a chiar a urcat cu tata ?n muchea malului, dinspre V?lcelele. Aten?ie, Lozovene, e negru ?i puturos ca t?ciunele de porumb, c?nd ?l scormone?ti, tata; are suflet sanchiu, de-aia-?i zic, nu-ncerca s-o faci pe mizerabilul fa?? de el, ia pozi?ia c?inelui mic ?i fricos c?nd ?nt?lne?te un dul?u r?njind col?ii.—?Adic??—?P?i c?inele mic ?i fricos, d?nd peste-un dul?u ?nd?rjit, se tr?nte?te cu fa?a-n sus ?i se pi??-mpr??tiat pe burta lui, f?c?nd astfel dovada supunerii.C?nd suir?m pe verand?, rupse ?i-mi d?du o frunz? din l?m?iul plin de fructe verzi.—?Zicea C?lina c? trebuie s-o mesteci. Rupse ?i pentru el una. S? stai cuminte, Lozovene, s? nu-ncerci s? speli putina c? n-ai pe unde.Odaia ?n care m? ?mpinse, av?nd grij? s? t?rasc? z?vorul pe u??, era ?ngust? ?i luminat? p?relnic de razele soarelui topindu-se ?n asfin?it. Prin fereastra prev?zut? cu drugi de fier se vedea cerul de purpur?, cu mari limanuri vinete, at?rn?nd peste balt? ?i peste lanurile de porumb. Dincolo de ele, pe drumul Hurtei, v?rfurile unui ?ir de plopi colectau s?nge zdruncinat. ?n asfin?it, soarele se evalua pe sine, c?nt?rindu-?i parc? ?ansele ce le avea de-a mai r?s?ri ?nc? o dat?. R?ndunelele ?i l?stuni zburau prin fulgere de ei ?n?i?i iscate, smulgeau cu ciocul din p?nza v?ntului de sear? partea cea mai dulce a miresmelor, select?nd s?m?n?a zilei de destr?mare: un bob de negur?, un bob de j?ratic.—?Aprinde lumina, dac? vrei, butonul e l?ng? u??. Un glas uscat, osos, cu zg?rciurile rupte. A?ezat? pe podele, ?ntre soba de teracot? -un ?ir de ?igle reprezenta o petrecere la vie: un lan? de femei dans?nd cu struguri ?n m?inile ?n?l?ate deasupra capului, al doilea un lan? de boboci de trandafir, ?.a.m.d. – ?i un stativ de lemn, acoperit de sus p?n? jos cu vederi ?n culori din Vene?ia ?i Neapoli, o b?tr?n? m? privea z?mbind; fa?a ei, de culoarea lutului de balt? ?i la fel de cutreierat? de-o puzderie de linii cre?e, z?mbea sterp.—?Ging?ra?, mam?…—?Aurel Lozoveanu m? cheam?.—?Da tare mai semeni cu Ging?ra? care-a avut sifilis ?i venea la Matinc? s?-i fac? Matinc? injec?ii. Ai venit s?-l furi pe Oslo, a?a-i? ?i te-au prins, a?a? Oho, m? c?ina, or s?-?i ?nnoade la?ul de g?t ?i-or s? te t?rasc? prin noroaie. Pe Iorgu a lui Gic? Altar l-au ars pe bucile curului cu tamgalele ?ncinse. Tamgale sunt fiarele de ?nsemnat caii. Iorgu e ?nmatriculat, acum…Vorbind, lua cu m?na grohoti? din buzunarele ?or?ului de buc?t?rie ?i-l ?ndesa ?n gura.—?Vrei ?i tu? E pleav? de biscui?i. Ei o ?in pentru iepurii de cas?, dar le-am furat-o, iepurii n-au dec?t s? se-ndoape cu pleav? de mei t?t?resc sau cu lu?ern?. Mi-era sete. Ca s? m? r?coresc ?ntinsei m?na s? iau un m?r din pomiera de sticl? verde. B?tr?na m? urm?rea, chicotind – merele erau de cear?; ca, de altminteri ?i castelul ?n miniatur? de care se sprijinea o vaz? cu imortele; pe fruntea castelului sta scris ?n relief: ?Dumnezeu troneaz? la un birou de forma isc?liturii sale”.Spre mirarea mea, b?tr?na intr? ?n ofensiv?.—?C?nd ?i-e scris s? nu-?i cad? plea?c?, de la prima ?ncercare, un cal de la Ceairul cailor albi, gata, fugi ?i nu te mai ?ntorci.—?Cine a f?cut merele de cear?? C?lina?—?Da. ?i tot ea a r?nduit pe deasupra lor frunzele de ieder?. La atelierul ?la de lum?n?ri, podoabe ?i flori de cear? din Br?ila, unde s-a angajat acum doi ani era foarte bine v?zut?. P?cat de ea c?-i prea frumoas?. Trei b?rba?i au divor?at din cauza ei ?i, ca s? n-o sf??ie muierile altora, a l?sat naibii cazmalele de cear? ?i-a plecat.—?Ghina-Ghini?a Balan?a nu-i frumoas??—?Cum, Doamne iart?-m?, s? nu fie!? Ba e ?i mai frumoas? dec?t C?lina… Ascult?: ele nu-s fetele lui Matinc?. Aici e aici. Din pricina asta a-ntins el vorba-n lume despre mine c? nu sunt ?n toate min?ile. Zice c?-s ale lui. ?ns? eu le-am f?cut c-un ofi?er, ?n timpul r?zboiului, dar el nu ?tie, nu ?tie, nu ?tie. Crezi, poate, c? sunt ?i ni?el nebun?, c? visez mereu numai ape st?tute, pline de m?trea?? verde, m?tasea broa?tei, ort??el, linti??, br?di?, s?rmuli??… Fetele sunt gemene. T?cu. Apoi continu?, c-o ?nd?rjire apatic?: E proast? r?u Balan?a. I-a f?cut farmece un tehnician veterinar care, ast? iarn?, pe zloat?, a trecut balta ?not pentru ea ?i n-a p??it nimic, nu i s-au aprins pl?m?nii, n-a avut nici pe dracu s?-l ia, nici m?car un str?nut n-a scos. Socotesc c? i s-o fi adunat r?ul la inim?, fiindc? ?n loc s-o ia de nevast?, se folose?te de ea ca pe?itoare: du-te, cic?, ?i ?mbrobode?te-o pe cutare s? vin? la mine.Se opri, scoase de dup? sob? un tub de trestie lung de aproape doi metri, ?l duse la gur? ?i sufl? ?n el, ?n?l??ndu-l spre un col? al od?ii, f?c?nd s? joace o pulbere fumurie ?n razele ro?ietice ale soarelui.—?Cavalul sf?nt, m? l?muri… Cu el sting, duminica, lum?n?rile din policandrele bisericii… ?tii ce-nseamn? numele de Chirpi? Cel ce pleac? de acas?, fiindc?-i moare vaca ?i-i e mil? s-o vad? murind. Pe mine ?tii cum m? cheam?? Binda m? cheam? ?i cred c-ai s-o p??e?ti r?u, b?iete.B?tr?na scoase din buzunarul ?or?ului o p?pu?? de turt? dulce galben?, cu dungi maronii de zah?r ars ?i oglinjoar? la mijloc. ??i netezi p?rul, privindu-se ?n ciobul ?la magic ?i sur?se, semn ne?ndoielnic c? g?ndurile ei c?l?toreau dup? ?uvoaiele din frunze r?sucite de v?nt prin iarba din curte. Stuful din marginea b?l?ii se ?ndoia ?nv?lm??it ?i plesc?itul apelor izbindu-se ?n maluri, sunetul se extindea p?n? la hornurile casei. ?nf??i?area patriarhal-primitiv? a b?tr?nei, glasul ei, resping?tor prin ?uier, ?mi f?ceau sil?, ochii sticlo?i, fic?i, lipsi?i de via?? m? nelini?teau. Ceva totu?i ?n fiin?a ei p?rea vrednic de compasiune: oboseala ?mpietrit? pe chip – o oboseal? sub care numai dou? din cele cinci sim?uri stau la p?nd?, ner?puse de somn; oboseala paznicilor de herghelii picotind sub soarele dogoritor al Ceairului.Timpul se ?mpotmolise, ?ncol?cit, ?n ghiolurile mi?un?nd de linti?? ?i lipitori din co?marurile ei.Deodat?, u?a sc?r??i ?ncet, col?ul de sus al od?ii se ?nv?p?ie, icoana cu ferecaturi de argint luci ?nl?crimat? ?i C?lina rosti, din prag:—?Vino afar?, Lozovene.Ie?ind ?n ograd?, nu ?tiu de ce, ?nserarea mi se p?ru dintr-odat? ne?nfr?nat de trist?; o sear? corupt? de triaste?ea ad?nc? de-a se zugr?vi pe sine, ?n clipocit de ape, pe fundal de porumburi, c-un b?tlan ?ntr-o margine ?i trei trompe?i – Matinc? Dr?ghia, Chirpi ?i Ghina-Ghini?a -c?nt?nd, ?nfip?i ?n muchea malului, cu spatele la casa lor ?i cu fa?a spre satul V?lcelele, pe care nu-l v?zusem niciodat?, un c?ntec ?n care pluteau nerostite vorbele: bun? seara celor care v? ?ntoarce?i cu vitele de la c?mp, bun? seara celor care v? ?ntoarce?i de la culesul viilor, fuma?i-v? ?n lini?te tutunul de voi cultivat, r?sare, ia uita?i-v?, luna r?sare spre Moldova, ?i nu e treaba nim?nui ce se ?nt?mpl? cu drumul fiec?ruia. ?i tot a?a ?i cu mine c?nd merg pe drumul meu… Triste?ea e viciul serilor de toamn?…Cap de r?ndBucuria larg?Cap de r?ndVechile mele paftaleLe poart? m?ndra pe valeCap de r?nd?i la capul r?nduluiFiin?a p?m?ntului Drumuri domoale, pline de pelin, de spiridu?i, de grauri, prin pepeni; drumuri ?n?elepte, Lozoveanu a venit aici, str?b?t?nd istoria voastr? liric?, dar nu ?tie ce-i cu el; prive?te v?r?ele ?i cr?snicul ?i co?urile cu pe?te proasp?t scos de fete, vede capul Blindei lipit de geamul ce d? spre verand? ?i deasupra c?reia at?rn? un Dumnezeu de trifoi ro?u, se mir?, tace ?i a?teapt?. Eu, Lozovene, (tr?mbi?a asta era, m? g?ndeam, a b?tr?nului Matinc? Dr?gia) eu vreau ca dup? moarte s? nu mai urmeze nimic. E mai bine a?a. Nu vreau s? fie Dumnezeu, pentru c? nu are nici-un rost s? fie. Mi-ar fi ru?ine s? fie… ?i dac?, totu?i, exist?? Atunci, ?nseamn? c? ?n moarte o vom ?ncurca ?i mai ur?t dec?t ?n via??, c?ci ?i acolo va fi nevoie s? d?m din m?ini ?i din picioare, s? vorbim clon?os, s? m?r?im, s? l?tr?m ?i iar s? ne umplem de o mie de p?cate (Blinda c-un ofi?er). ?i atunci c?nd va sosi vremea s? disp?rem ?i de acolo – c?ci au ei grij?, nu-i a?a, s? te mute ?i din ve?nicia aia ?n alt? ve?nicie, pe unde vom scoate m?neca, Lozovene?! Blinda s-a poc?it. ?i poate are dreptate, Dumnezeu trebuie s? existe. M?car dintr-o singur? pricin?: ca s?-?i cear? la nesf?r?it iertare celor care-au murit de tineri, iar copiilor pe care – cu ce drept? — i-a f?cut ingineri s? le s?rute t?lpile. Bogdaproste c? mi le-a l?sat pe fete ?i pe b?iat. B?iatul se va descurca singur; fetele mele dulci ca seva mesteac?nului, ca strugurii, ca m?nzoaicele care-au rupt prima gur? de iarb?… aici, la noi, Dumnezeule e un trifoi ro?u…Odat? c?ntecul ?ncheiat, Mantic? Dr?ghia ?i Chirpi d?dur? trompetele Ghinei Ghini?a, care disp?ru cu ele ?n cas? pe u?a din dos ?i ei cobor?r? la mine, aprinz?ndu-?i din mers c?te-o ?igar?. ?nalt, cu nasul turtit, cu c?ma?? ?i pantaloni de c?nep?, Mantic? Dr?ghia avea buzele umflate de efort, obraji ?nchi?i, ochii alba?tri ?i ascu?i?i la col?uri, colinda?i de-o curiozitate ciudat? care ba se ?ntrupa, ba se risipea. Strania senza?ie de irealitate ?n care pluteam de c?nd nimerisem pe Ceairul cailor albi spori sub privirile lui care m? m?turau cu spice uscate de orz, m? coseau cu fir de izm? s?lbatic?, m? brodau cu z?mbet sub?ire, sticlos. Fa?a b?tr?nului etala viclenie disimulat?: eu sunt cel care vine tiptil, uns cu toate alifiile ?i care, pe nea?teptate, bufne?te, minte, fur?, zg?l??ie, distruge. ?mi vorbi, cu aerul c? destram? un secret:—?Am c?ntat, colo, pe culme, pentru ni?te sate care dau ?n Moldova: Nera?i, M?ic?ne?ti, M?rtine?ti. ?i, m?ine, s? vezi, o s? primesc daruri. Mi-ar place s? primesc o pisic? persan?. ?tii ce-am c?ntat? Fra?ilor, le-am spus, v? anun? din Scrobul V?lcelelor, v? anun? c? Chirpi a b?ut, peste var?, spirt medicinal amestecat cu zeam? de varz? acr? ?i n-a avut nici pe dracu. Nimic, ta-ta-tam, Numai c-a urlat juma’ de noapte c? vrea s? urce ?n scaunul a treij de domnii.—?Bine, m?, ?l lu? la rost Chirpi – ?i nasul lui de uliu de duzin? net?v?lit prin ceruri ad?nci luci sub jarul ?ig?rii; azv?rli fumul pe n?ri ca pe duhul unui pui atunci ?nfulecat; se indign?, r?sf??at: bine, m?, ?sta a venit s? ni-l fure pe Oslo ?i tu-l tratezi ca pe-un oaspete?!Deodat?, Mantic? Dr?ghia ??i adun? capul ?ntre umeri, lungi bra?ele pe l?ng? corp, se ?ncovoie, zv?cni ?ntr-un salt ?i se r?suci cu fa?a spre Chirpi. Ca un copil la ?otron.—?Nu-i ho? de cai, b?iete, m? pun cheza? pentru el. ?n gura ?opronului din prelungirea verandei, care slujea ca buc?t?rie de var?. C?lina, care frigea cara?i pe plit?, ?l privea amuzat?. Genele lungi, arcuite ?n sus i se zb?teau, ?nveselite. O ultim? raz? din soarele asfin?it ?i prindea fluturii ro?ii ?n p?r ?i-o schimba ?n vi?ine perlele false ?n?irate pe vest?. Nimeni din familia Lozovenilor n-a pus m?na pe lucru str?in. ?i apoi iube?te asinii. Iube?ti asinii? m? ?ntreb?, schi??nd o vag? ?ntoarcere a capului.—?Da.—?Vezi, Chirpi!? f?cu el, dojenitor ?i ?ntinz?nd g?tul, realiz? al doilea salt de ?otron, ca s? revin? cu fa?a la mine. Iube?te-l, foarte bine, c?ci doar se ?tie precis c? Isus n-a intrat ?n Ierusalim c?lare pe un cal.—?Scamatorii! decret? Chirpi, cu dispre?.—?Domnule! B?tr?nul ?l som?, ridic?nd bra?ul drept. C?nd te-aud vorbind a?a, ?mi pare r?u c? nu m-am n?scut leu, iar tu miel, ied, vi?elu? de antilop?. Lozovene Aurel, sau, vizavi de sfin?ii p?rin?i, care-?i rup din?ii roz?nd la oase de dr?cu?or… ca s? nu-mi spui tu mie c? lui unchiu-t?u Sosipatru c?nd o cr?pa…—?S-a pr?p?dit.—?Bun. N-or s?-i dea altfel de m?ncare ?n paradis! Eu, la via?a mea – factor po?tal, ?n civilie, infirmier ?n armat? – am gustat din puii ?i vi?eii a toate na?iile de animale dulci. Taic?-tu, Efrose Lozoveanu, care momea roiuri de albine din p?duri…—?Opre?te-te, nu mai bate c?mpii, mi se face sil?.B?tr?nul ridic? u?or b?rbia ?i o cuprinse ?n priviri pe Balan?a. C?ci ea ?l strigase. O clip? se ?nfruntar? pe t?cute. ?nalt? ?i ml?dioas? ca ?i C?lina, Balan?a se oprise sub felinarul de la col?ul casei ?i fa?a ei palid?, de parc? mereu ar fi privit pe cer p?s?ri plec?nd, p?s?ri venind, neadormit? ?i subjugat? unei m?ini ?nchise, tremura de ?ncordare. Mirosul pe?telui proasp?t pierz?ndu-?i untura ?n pojarul plitei se ?mperechea cu fierea n?molului de balt?.—??i s-a f?cut sil?, hai? ?ncepu s? urle. C?nd vorbe?te p?rintele t?u, nu fi, domnule, n?uc?, nu fi, domnule, proast?, stai, domnule la locul t?u, nu fi ian?c?, domnule. Ian?c, m? l?muri, f?c?nd un ocol cu de?tul l?ng? t?mpl?, ?nseamn?, pe Ceair, scr?ntit la minte. Sil?, da? Brrr! E-te-te, la ea, Balan?a! Car?-te la veterinarul t?u ?mpu?it s? prinde?i purcei de mistre? cu tractoarele. Ehe, o s? v? duce?i voi pe copc? ?ntr-o bun? noapte! Sau mai bine ?ntr-o bun? diminea??, ca s? v? par? ?i mai r?u dup? libertatea pierdut?.—?Dac? nu-i ho? de cai, interveni C?lina, de ce ne-ai pus s? tragem asupra lui?—?Cu sare!? zise Mantic? Dr?ghia, cobor?nd buza de jos ?i ?ntinzandu-i lui Chirpi punga de tutun, ca s?-?i r?suceasc? o nou? ?igar?. P?i sarea cresteaz? pielea ?i-at?t. Sarea nu-i o?et, dulce talisman. ?ntr-o buc??ic? gustoas? tragi cu sare, sau nu tragi deloc. Iar voi a?i tras ?n v?nt, nu-i a?a? C?nd se trage cu grunji de sare ?n tine, Lozovene, e ca ?i cum ?i s-ar spune: arunc?-?i traista pe um?r ?i ia-o la picior spre ?ara F?g?duin?ei.—?Cred c? nu prea ?tiu bine pe unde s-o apuc de-aici spre ?ara F?g?duin?ei.—?Suie-te pe muntele Fazga ?i o vei vedea.—?Muntele Fazga? Nu ?tiu unde este.—?G?se?te-l. Nu te uita la mutra lui Chirpi, pare dezgustat, lipsit de speran??, plin p?n?-n g?t de suferin??. Se preface. O s?ri pe Balan?a, care nu se dezlipise de sub felinar. Car?-te, am spus, car?-te la veterinarul t?u. Mi?c?-?i fundul!—?Tot acolo se ducea, zise Chirpi, ?i f?r? s-o m?i tu.—?Pe Ceair, Lozovene, relu? Mantic? Dr?ghia, ?n unele nop?i, ?i asta-i una dintre ele, r?sar dou? Lune ?n loc de una. Uit?-te: peste porumburi, Lun? nou?. (Peste porumburi, o secer? sub?ire ?i verzuie, o ramur? de salcie ?nfirip?ndu-se din mireasma pelinului, din ?ip?tul straniu al unei p?s?ri ascunse ?n trestii, din fo?netele nop?ii mi?un?nd pretutindeni, se ?n?l?a spre un destin dezvolt?nd bucurie ?i impulsuri copil?re?ti, o nesf?r?it? prospe?ime ?i o imens? ineficient?. Trebuie c? sub un asemenea pui de lun? se dezl?n?uie calul de mare care-o izbise cu copita pe C?mila ?n bujorul obrazului drept). ?n marginea de r?s?rit a nop?ii ?steia, urm? Dr?ghia, un arm?sar are dreptul s? se schimbe-n m?nz, s? mai tr?iasc? o via?? ?i s? moar? ?ngropat de Criv??. Neap?rat de Criv??. La apus, vezi, o lun? plin?. (Miraj ?ndurerat, puzderie de flori ro?ii c?z?nd ?n arborii lui Iuda. Dac-ar fi vrut, luna plin? ar fi sorbit ?n cre?tere, ?ns? o privea cu drag, a?a cum ??i prive?te o mam? copilul ie?it pe mal dup? o baie ?n r?ul rece. Asta-i noapte de ?nsur?toare, Aurel Lozoveanu. Ca s?-?i spun adev?rul de-aia te-am ?i atras ?ncoace, s? te ?nsor cu C?lina. Vrei s-o iei de nevast??—?Da.R?spunsul m? cople?i. Vorbele ie?ir? singure din culcu? de untdelemnuri galbene. ?i au fost o prefigurare a tot ceea ce urma s? se ?nt?mple.—?Crezi c? dac? el a zis da, ?nt?mpin? C?lina, am s? zic ?i eu da?—?Ai s? zici, ai s? zici, ai s? zici. C? nici nu ?tii ce bucurii te a?teapt?. Ca femeie ?i ca situa?ie.—?Aurele, vorbi C?lina, dar eu sunt femeia cu dou? umbre. Femeia primejdioas?.—?Acum mai mult ca oric?nd.Am prins-o de m?n? ?i-am tras-o aproape. Ea se adun? l?ng? mine, pe marginea verandei; i-am cuprins umerii ?i am s?rutat-o.—?Mam?, strig?, bucuros, Mantic? Dr?ghia, hai, ie?i afar?, vino repede, mam?, vino s?-i binecuv?nt?m.Binda se ivi pe verand?, firav?, zgribulit?, pl?p?nd?, deprimat?. O insect? neagr? pe o funz? de nuf?r.—?S-au deschis, mam?, doujdou? de poteci de argint ?i ?ntre ele vom despleti una de aur.??i ?mpreun? palmele peste cre?tetele noastre… Ale b?tr?nei erau reci, uscate, cu fusele de?telor lipsite de elasticitate, inflexibile, ale lui Mantic? Dr?ghia erau aspre, ?ncrez?toare, ?ncordate, nervoase – aveau ceva misterios de dest?inuit.—?Dumnezeu s? v? ocroteasc? ?n mare mila Lui ?i s? v? fie via?a plin? de noroc… Iar acum, mam?, spune-le tot ce &i pe suflet. A sosit clipa s? te descarci (?i ca o dispens?) Nu m? sup?r dac?-mi zici mizerabil, po?i s? m? ?i pocne?ti peste mutr?, uite, d?-mi una peste bot cu laba pe dos. Vrei? Sparge-mi buza cu inelul…Umilin?a ?i ?nnobila – pentru c? nu cerea, impunea, repezit ?i tumultos, s? fie batjocorit. B?tr?na ?ns? nu-i acord? aceast? favoare -poate din dispre?, poate din fric? de urm?ri. Se fix? ?ntr-un sc?unel, av?nd ?n spate luna plin?, idealismul neexigent al unei nop?i intangibile ?i rosti plat:—?A fost pe front p?n? la Cotul Donului…—?Dar n-am atins fluviul ?la, nu, nu, nu…—?Taci! ?i pe urm?, ?mpotriva nem?ilor p?n?-n Austria, unde a capturat, ?ntr-o noapte, 7 kg de aur ?i un br?du? de argint, trunchi, ramuri, ace, toate din argint curat. Alecu – ?iganu din V?lcelele, de-o pild?, a c?rat o nicoval?-n rani?? din Rusia, p?n?-n Cehoslovacia ?i ?napoi acas?, Rizea Lupescu din Suligatu s-a-ntors c-un vraf de mant?i, al?ii ?i-au adus cai, unu ?i-a adus chiar muiere, numai Mantic? Dr?ghia n-a fost ?n stare s-aduc? aurul ?i argintul, a ?ngropat totul la un st?njen sub p?m?nt ?i la zece st?njeni distan?? de un p?lc de nuci ?n satul…—?Buchendorf. Satul stejarilor, pe nem?e?te. Aproape de p?durea vienez?.—?A?adar. M-am ?ntors spre Chirpi, pentru comoara aia ai trecut grani?a la s?rbi!—?Pentru ea, da, ?nt?ri Mantic? Dr?ghia, a ajuns la pichetul Velico Gr?di?te…—?Doni Milanova?, preciza Ghirpi.—?Ca s? vezi ce pramatie! se str?mb? b?tr?nul. Numele ?sta-l ?ii minte, dar pe-al neam?ului, st?p?nul nucilor din Buchendorf, l-ai uitat cum ai atins cu m?na malul s?rbesc.—?Era frig, apa Dun?rii te fulgera la oase, frigul mi-a atrofiat memoria, tu m? ?n?elegi, Lazovene, frigul ?mi sleise mintea.—?Sau ?i-o vopsise cu bidineaua, zise Mantic? Dr?ghia, sau ?i-o r?zuise cu lingura, cum fac eu cu creierul mielului ajuns ?n oala cu bor?. Dar mama m?-ti de derbedeu, c?ntecul ?la de-l ?ng?na gr?nicerul s?rb. Cum de l-ai ?inut minte?! Tot te aud murmur?ndu-l: m?ce?ule, m?ce?ule…—?Nu a?a, stai ni?el: ?tu e?ti frumoas? ca un trandafir Dorothy Perkins”, da, a?a vine.—?P?i nu? Cinste lor, t?rfele mai ?nt?i!—?M-am pedepsit pe loc, acolo, fiindc? eu le-am propus s?rbilor s? m? schimbe pe un sac de sare.—?Pe un cap de a?? ?i pe-un nasture de tinichea, trebuia. C? nu pre?uie?te mai mult. Norocul t?u – se b?tu ?n piept – c-am ?ntors eu afacerea pe poteci noi ?i sigure. C?ci alta va fi acum pornirea spre centrul Europei, nu-i a?a, Aurele? Lui ?erban o s?-i tatuez pe bra?, ?n noaptea asta, numele neam?ului, iar tu o s?-l strecori, pe vapor, ?n Austria. ?i mergi ?mpreun? ?n satul Buchendorf. Suntem o familie puternic?, acum, nimeni n-o s? ne mai poat? pune cu botul pe labe. Jura?i-v? s? v? ave?i ca fra?ii, b?ie?i, ?i-o s-ave?i de cheltuial? pentru dou? vie?i. O s?-i rotunjim o por?ioar? ?i Balan?ei, da? Trebuie s?-i da?i ?i ei ceva. Nu a?teapt? r?spuns, se dezl?n?ui, febril, s? ?mpart? porunci:—?C?lina, a?terne masa. Vreau fa?? de mas? alb? ?i lum?n?ri ro?ii…—?S? nu cad? g?ng?nii ?n farfurii?! se ?mpotrivi b?tr?na.—?Blinda, o avertiz? el, eu decid aici, pentru c? numai eu ?tiu numele neam?ului, ?i petru c? la mine-i aurul, fii precaut?, nu te zg?rci la t?r??e, nu intra-n panic? ?i nu fluiera-n ghind?. De bibani ?i de cara?i o s? am eu grij? s? pluteasc?-n vin. Am cules Aurele, via de pe coast?, teraza, ?naintea tuturor, ?i-am umplut tocitoarea. Chirpi!—??n?eles, merg ?i aduc o c?ldare de vin.—?Ca s? nu te ?mpiedici de roab? sau de capra de t?iat lemne! Nu, vin aduc eu. Tu-?i pui pe cap pirostria cu coarne de berbec ?i te duci de bu?e?ti cu coarnele ?n arborii lui Iuda. B?t?lia asta, ?mi explic?, ?i umple fruntea de cucuie, dou? zile stau s?-i plesneasc? t?mplele, dar ast?zi o face pentru ultima dat?. Auzi, ?erbane, necondi?ionat, e pentru ultima dat?. Lovind cu coarnele ?n arbori, ai grij? s? zici: mul?umescu-?i ?ie, Doamne, c? l-a g?sit taica pe Aurel Lozoveanu, ca s?-l ?nsoare cu C?lina, altfel avea de g?nd, la iarn?, s? m? scoat?, ?n fiecare noapte, s? iau viscolul ?n coarne p?n? l-oi da peste cap ?n Moldova ?i mult mai departe, p?n? acolo unde ajung s? r?zbeasc?, vara cocorii.?i ?n timp ce C?lina intra ?n cas?, aducea fa?a de mas?, o a?ternea, aprindea lum?n?ri ro?ii ?n suporturi de aram? ?ncrustat?, ?i pe cer nu se mai aflau dou? Lune, aceea ?n faz? de r?s?rit pierise ?necat? ?n Ciulni?a sau ?n negurile Moldovei, pe c?nd aceea de la apus, ame?itoare, dezaxat?, ardea ?n sute de ruguri, Chiropi lovea ?ndesat ?n arborii tr?d?rii ?i Binda p?rlea fluturi de noapte, ap?s?ndu-i c-o lop??ic? de lemn ?n flac?ra lum?n?rilor, iar noaptea de toamn? era ?ntre noi at?t de vie ?i intens prezent? ?nc?t o sim?eam dubl?ndu-ne mi?c?rile, noapte senin fluid?, dispus? s? cedeze bucuriile menite altor lumi celor susceptibili s? ia, s? smulg?, s? primeasc?, s? re?in? ?i s? transmit? nu esen?a, ci magnetismul ei nativ, care, p?n? la urm?, s-a dovedit un preludiu al mor?ii, Matinc? Dr?ghia ?mprejmui locul cu pove?ti ?nfrigurate.—?Neam?ul ?la din Austria, s? vezi, Aurele, are patru nume lungi ?i ?mpinse unul ?ntr-altul ca p?h?relele de aluminiu din trusa de voiaj.—?Pot, ?ntreb? Binda, s? merg s-aduc trusa?Ame?it de lun?, de ?ipetele hipnotice ale p?s?rilor din stuf?ri?, de mireasma vital? a pelini?ei de toamn?, Matinc? Draghia mugi, cuprins de c?pial?.—?Nu, c? vrei cu tot dinadinsul, s? m? ?nebune?ti! Amenin?area iminent? care plutise tot timpul ?n aer se despic?-n ?njur?turi. Pune-?i botni??, c?nd vorbesc eu, muiere afurisit?! Binda se ghemui ?n scaun sc?ncind, ?i odat? cu ea se reprim? ?i noaptea din jurul ei ?ntr-un nod de ?ntuneric compact. Chirpi, ispr?ve?te!—?La ultima vez! r?spunse ?la, besmetic ?i izbi pentru ultima oar? ?n arborii lui Iuda, dar mult mai exigent ca ?nainte.—?Nu sim?i, Lozovene, cum un taur de 7 kg aur ??i revars? r?suflarea fierbinte pe fe?ele noastre?—?Eu simt ?i bradul, zise Chirpi, lu?nd loc la mas? ?i tr?g?nd doi bibani ?n farfurie.C?lina-?i ?inea pumnul ?n palma mea.—?Te-ai p?tat cu saramur?, ??i mustr? ea fratele.—?11 kg de argint, bradul ne r?core?te, zise Chirpi.—??nt?i aurul, strig? Matinc? Draghia. Nimic n-are mai mult sens ?n lume dec?t aurul. Numai cu smocul din barba taurului pe care l-am smuls ?i l-am v?ndut ?n ?ar? am recl?dit casa asta. M?, Lozovene, t?rziu, ?i totu?i la timpul potrivit, mi-a venit ?n g?nd c? singuri C?lina ?i cu tine sunte?i cheia.—?Poate, totodat?, ?i capcana, am replicat, iar C?lina ?i-a scuturat, ostentativ, cerceii semiluna?i.—?Nu, de ce?! s-a-ncruntat el… Nu-mi place cuv?ntul, Aurele. Aurul st? totdeauna de partea cu mo? a adev?rului; de partea ailalt?, ?njunghia?ii. Tu ?tii ce fat? ?i-am dat, Aurele? (C?lina-?i culc? t?mpla pe um?rul meu)… c?nd era ?n clasa-nt?i, la primara din V?lcelele, mergea la ?coal? c?lare pe Ofensa, mama lui Oslo ?i-ntr-o zi le-a zis feti?elor care veneau cu zah?r pentru Ofensa: copiii se fac m?nc?nd un trandafir ?nflorit.—?Poate c-ar fi mai bine pentru neamul omenesc, zise Chirpi.—?… ?i alea, urm? b?tr?nul, nelu?ndu-l ?n seam?, pentru c? ?n el violen?a se ?ncruci?a cu naivitatea, speran?a cu Aurul, ca s? aib? p?pu?i cu care s? se joace, au m?ncat to?i trandafirii din gr?dina ?colii ?i nu s-au dat jos din pat c?teva zile, a?tept?nd s? li se nasc? doi, patru, cinci copii, fiecare c??i trandafiri ron??ise.—?Las?, m?, aiurelile astea, se r?sti Chirpi, ?i ad? vinul. B?tr?nul schi?? c??iva pa?i ?mpletici?i (ritualul din ?nceputul petrecerilor), smulse de pe lavi?? o g?leat? de zinc, cl?tind-o ?ndelung cu ap? dintr-o doni??, dar din ea azv?rli pe iarb? un ?uvoi de lun? poleit? de sub care ???ni, scheun?nd, un c?ine, ?i plec? la cram?.—?Maic? bun?, zise Chirpi, m-a? strica de r?s ca ?sta, Lozoveanu, pe care noi ?l trat?m, acum, de ginere, cumnat ?i so?, s? fi venit s?-l fure pe Oslo… oh-oh, ce sec?tur?!—?Cine?! se dezl?n?ui C?lina, indignat?.Degetele mele ardeau p?n? la os pe obrazul ?n bujorul c?ruia lovise un cal de mare.—??nc? o vorb? ca asta, ?erbane, urm? C?lina, ?i nu mai intri ?n Austria. Am destul? putere asupra b?tr?nului ca s?-l fac s?-mi sufle numai mie numele neam?ului.—?Dracu s? v? ia, arunc? Chirpi, crap de sete.—?Caii, m? b?ie?i, reveni Binda din surghiunul t?cerii, se fur?, desc?nt?ndu-i – ?i de pe buzele-i lemnoase ?ncepu s? se preling?, ?ncet, o d?r? de ve?nicie pierdut?:Ce-ar zice banditu, De to?i fug?ritu9 De n-ar avea vin?—?Tat?, r?cni Chirpi, ce faci, m?, ai ?ncremenit acolo!?Ce-ar zice banditu9 De fete iubitu9 De n-ar g?si cai?—?Hai, zise C?lina, hai cu mine s?-l ajut?m, pe b?tr?n.Suind de pe balta Ciulni?a, peste Ceairul cailor albi, v?ntul de toamn?, at?t de drag v?n?torilor de porumbei, ?nv?rtea numai dou? palete. La r?s?rit – Luna nou? ?ntoars? din negurile Moldovei; la apus – Lun? plin?. Se desfrunzeau arborii ?i nu jefuiau v?ntul, jecm?neau Lunele; plumbul apelor; p?m?nt r?pus; distan?e ?ngem?n?nd ne?n?elegerea.—?Da atelierul ?la de lum?n?ri ?i podoabe de cear?, doi b?rba?i cu divor?at pentru tine.—?Sunt opt cu to?ii.—?O s?-i r?storn ?n cazanele de cear? topit?.—?Tu e?ti Cel ce aduce n?pasta?—?Odat? m-am b?rbierit ?n oglinda unui izvor din mun?i ?i p?str?vii s?reau s? m? vad? de-aproape.—?De Blagove?tenie…—?De Bunavestire.balta Ciulni?a trimite pe?te tuturor m?n?stirilor dinMuntenia.—?E?ti viclean?. Ca p?raiele de munte care te duc ?n poieni superbe ?i se ascund, c?nd le crezi prietene, ?n maluri de calcar.Crama. Deschiser?m u?a. C?rare de lun?. ?nalt? de-un st?njen tocitoatrea.—?Cei opt m? iubesc. ?ntr-o zi, le-am ordonat s? vin? cu capul v?r?t ?n peruci de femeie…Doi snopi de gr?u, o scar? secund?, zece fustei, r?sturnat? pe un morman de l?n? nesp?lat?, iar ?n gura tocitoarei, cu t?lpile ?n grind?, ?n?elepenite, picioarele lui Matinc? Dr?ghia. C?lina ?n?elese ?ntr-o secund? c? taic?-su e mort, c? nu se fandose?te, ?i ?njur? larg: doamne, ce tr?snet ne-a lovit! Apoi ?ip? sf??ietor. ?i numaidec?t Chirpi sosi ?n galop.—?Cum, adic?, Aurele, s-a ?necat ?i ne-a l?sat mofluzi!? P?i, m? b?iete, acum cinci-?ase-?apte minute, eu ?i cu tine ne plimbam prin Viena. Dun?rea albastr?. Valsuri…?ntinser?m pe p?m?nt trupul rigid ?i n?cl?it de vin. C?lina ?l ?nconjur? cu lum?n?rile ro?ii culese de pe masa cu saramur? de pe?te. Iar Binda, lovind cu pumnii usca?i ?n burta buh?it? de vin:—?S-a duuus, tic?losul… s-a dus t?lharul… se r?sucesc r?d?cinile nucilor peste zestrea copiilor mei…—?Ai v?zut, Lozovene, ?mi spuse Chirpi, ce par?iv se poart? via?a cu mine. O s?-l fur pe Oslo! Pe via?a mea, ?l ?ncalec ?i plec ?n lume… Mizerabile b?tr?n!… Ce ur?t e nemernicul!Smulse un c?p?stru din perete ?i ie?i ?n noapte.Luna mic? pierise din nou.Luna mare aluneca ?n porumburi ?i mocirl? de nori.FANTEZIE DE PRIM?VAR??ntr-o sear? de la sf?r?itul lui februarie, Tinca Argintam, ?n vizit? la Mirta M?lureanu, ?i spuse acesteia:—?Vine prim?vara ?i presimt c? iar o s? ne cert?m. Nu, mul?umesc, nu m?n?nc ciocolat?. Ciocolata! dou? minute de pl?cere ?n gur?, dou? ore ?n stomac ?i dou? mormane de carne pe ?olduri, toat? via?a. Bietul canar! M? la?i s? iau colivia din perete, s-o mut pe pervazul ferestrei? Are ?i el dreptul s? priveasc? ?oseaua Kiseleff ?i ?mprejurimile c?nd plutesc ?n aer toate motivele prim?verii – zodii r?sturnate, ro?i mistice, inorogi…Mul?umesc, Tinca Argintam. ?n clipa asta semeni cu Katiu?a, lipoveanca pictat? de Tonitza. Sunt o pas?re, at?t. Sub specie aeternitatis: pas?re. Sc?ntei de sunt ?i culori, dar ?tiu s? mul?umesc cui se poart? frumos cu mine… ?i p?n? mai adineauri n-o sufeream. Actri?? dramatic? (Mirta e pictori??), poet? ?ncep?toare ?i sinuciga?? de orele 17 (cam la aceast? or? se sinucid blondele, am auzit), de c?te ori o v?d intr?nd pe u??, m? g?ndesc la o fr?nghie de Manila ?i un s?pun de Siracuza. Dar, azi, gata, pace. Arghezi spune pe undeva c?, vizit?ndu-l o dat? pe Tonitza, la atelier, l-a g?sit ?nconjurat de o puzderie de p?s?ri sf?r?ind din aripioare ?i sp?rg?nd bobite de c?ntec. Zice Tonitza: ?Natura e pretutindeni interesant? ?i constructiv?. Interesant? ?i instructiv?, dac? ?tii cu s-o surprinzi sub aspectele ei cele mai fericite. Adic?: ?nainte de r?s?ritul soarelui…” Eu, ca pas?re mic?, un bulg?ra? de neast?mp?r t?v?lit prin g?lbenu?uri, ?nchis? ?ntr-o colivie al c?rei acoperi? mi-ar place s? fie de turt? dulce, iubesc mai mult v?p?ile asfin?itului din preajma prim?verii. Se apropie ziua de la 10 martie c?nd se logodesc toate p?s?rile p?m?ntului. Mirta ?i Tinca -nu v? spun v?rsta lor – o femeie poate s? aib? orice v?rst? vrea p?n? la cincizeci de ani – au dat ?n l?turi draperiile de catifea vi?inie ?i-n intimitatea od?ii s-a a?ezat o lumin? t?cut?, vis?toare, plin? de farmec lene?. Cerul e o uria?? ?ntindere de nisip absorbind vin ro?u; dar e ?nc? frig acolo ?n cer, de vreme de razele soarelui dau n?val? s? se ?mbete a doua oar? pe mobilele din odaie, nuc, trandafir, paltin. Sta?i pu?in: prin marginea parcului Delavrancea se furi?eaz?, cu pa?i lingu?i?i de ispite, ferindu-se (de cine?) o fat?. Calc? misterios, un pas, doi, trei, se opre?te. ?tiu ce e: vrea s? surprind?, ?n mesteceni, sitarii. Ei to?i sosesc la sf?r?itul lui februarie. Dar zadarnic ?ncerc? fata: sitarii sunt n?luci. Ce minuni ale lumii se petrec, acum, ?n cr?ngurile de lauri ?i smochini pitici din Delt?! Visez ?n colivie. ?i sunt zile ?n care-?i poate plesni inima. Ca aceasta de acum. Visul ?n colivie? O mie de ere?i la un pumn de vr?bii. ?i Tinca Argintam vorbe?te, vorbe?te. Nu degeaba mi-era ?i… cred c?-mi este ?n continuiaere nesuferit?.Erau un?pe in?i ?n jurul focului arz?nd ?n mijlocul poienei, iar Mirta (sau Tinca?) era ?nc? pe drum. Abea se ?ntrupa din cotituri, osteneal?, ocoli?uri, spaime. Erau cinci fete ?i ?ase b?ie?i, unul stingher. Tu de ce n-ai adus o fat?, ?i zice Eugen lui Alexandru, o petrecere, ca s? reu?easc?, trebuie s? respecte ni?te reguli; una, obligatorie, e aceea ca fiecare b?iat s? vin? ?nso?it. La miezul nop?ii, zice Alexandru, douj?una de stele se vor uni lu?nd chipul fetei mele ?i ea va cobor? ?n poian?. C?ci s?rb?torim vara, fantasmele ei. ?i fix la miezul nop?ii sosi Mirta Lupescu (Mirta, deci, nu Tinca Argintam), care avea s? devin? M?lureanu, dar nu mai ?nainte ca Alexandru s?-i zic? lui Eugen: miro?i a scoar?? de copac, por?i coroan? de flori de dr?gaic? ?i ferig? de s?nziene, ?ns? abea m?ine va fi ziua victoriei tale, m?ine ?mi voi pierde eu sceptrul. Vino, Mirta, zise Alexandru, vreau s?-?i perii p?rul, s? beau aroma de tr?snet; tu, Eugene, spune-?i a?a: ?nc? n-am cunoscut-o, pentru c? m?ine o vei cunoa?te, ?i s? ai grij?, ?n noaptea nun?ii s-o g?te?ti cu ?iraguri de m?rgean.?i era Alexandru, arogant ?i vanitos, asemeni adolescen?ilor dup? ce-au cunoscut femeia, care sunt gata s? urle ?n plin? strad?, dar url? numai ?n ei: ?privi?i-m?, sunt cucuveaua din to?i piersicii, Maria Magdalena mi-a sp?lat picioarele ?i mi le-a ?ters cu pletele ei.”Ceva nu e-n regul? mai niciodat? cu b?ie?ii ??tia. E adev?rat c? ?i ?n cazul lor capul reprezint? a ?aptea parte din corp, ?ns? creierul turmentat de noutatea bucuriei, ?ncepe s? degenereze ?i la unii, c?rare spr?ncenat?, ajunge s? fie doar a suta parte din cap.—?Vorbe?ti ca ?i cum nu tu ai fi t?rfa care mi l-a luat pe Eugen, zice Mirta.—?Trebuia s?-l cobori cu g?leata ?n f?nt?n? ?i s?-l ?ii ascuns acolo, ?n inima fricii.T?cerea ?ncremenit?. Uimire. Ce bucurie s? ascul?i t?cerea. Parc? undeva, la marginea acestui mare ora? sentimental – Bucure?tii – s-ar ?mplini luna iulie ?i s-ar auzi merele v?ratice c?z?nd: rotund, punctat. Cum s-o fi sim?ind o creang? care-?i leap?d? merele? U?oar?, lini?tit?, vesel?. Nu-i de ici, de colea s? ?mp?r?i bijuterii p?m?ntului. ?mi pare r?u de Tinca Argintaru. ?nalt? ?i blond? s-a oprit l?ng? peretele orange (culoare ?nfr??it? cu odihn?), cu fa?a lung?, orgolios ?mpietrit?, cu ochii ?n lacrimi (chiar ?i p?rul auriu i s-a tulburat ca umflat de v?nt) ?i umbl? cu m?na prin fructiera de cristal – patru talgere fixate pe un corn de taur – netezind, nervoas?, un m?r sau ve?nicia lui. Triste?ea ei miroase, totu?i, a zah?r ars, vi?ine, cire?e, migdale, stafide. (Eu primesc doar semin?e de mei). Cum st? a?a, m?ndr? ?i trist?, parc? ?ine de um?r, ?n form? de guler, o brazd? de violete. Mirta Lupescu, fost? M?lureanu, prive?te lene? ?n spa?iul a dou? palme pe dou? bob?rnace (2X2) unde at?rn? de obicei colivia mea ?i, fiindc? a primit azi (?nc? nu ?tiu de la cine) trei orhidee ?nvelite ?n dou? r?murele de brad, pe fa?a ei rotund? plute?te-o und? ciudat?, amestec de ?ng?mfare r?zbunat? ?i bucurie.Zici c-ar sta s? strige: aduce?i-mi rochia pentru vernisaj, f?nt?na ?n care s?-l ascund pe Eugen M?lureanu, sparge?i-mi ?n cap gol ?la de lemn de santal plin cu ou? mai mici din lemn de l?m?i. Sunt fericit?. Brunet?, ?ncondeiat? de ?ntunericuri lascive, i-ar sta bine ?ns?ngerat?. Hai, micu?? Mirta, a? vrea ?i eu s?-i strig, acum c?t soarele mai e ?nc? s?ngeriu, terra de Siena, ?i ceaiul abure?te ?n ce?ti de por?elan, sf??ie poverile sub?iri de pe umerii ??ranului de bronz al lui Han, (o statuet? c?t o p?pu??) r?stoarn? cutia de ?ah plin? cu regi, regine, cai albi ?i m?sc?rici ?i mult trecut oriental), lucrate de-un pu?c?ria?, dar n-o l?sa pe Tinca Argintam s?-?i a?eze fundul de t?rfi?tin? pe butucul ?la de carpen sculptat de Eugen M?lureanu: cap de domni?? cufund?ndu-se bl?nd ?n averea somnului. ?i ia loc pe bancheta de marmur? de Ru?chi?a, m?rginit? de doi pila?tri ro?ii fura?i din casa Prin?ului Am?girilor, c?nd au fost s-o demoleze edilii.Ieri ?n noapte am auzit ?ip?tul cocorilor de jertfa. O forma?ie de cinci stele. Ei vin s?-?i moaie tmpul ?n marele amestec al anotimpurilor – iarn?, prim?var?, iarn? – ?i ca s? dea de ?tire despre starea vremii nesf?r?itelor c?rduri ale neamului lor care a?teapt? ve?tile l?ng? m?rile ospitaliere. Uneori pier degera?i. ?n anul ?la se v?nd pe toate continentele milioane de p?s?ri de h?rtie. Asfin?itul e acum un bolovan ro?u. Dar unde ?i pentru ce se v?ntur? printre stejarii parcului c?l?re?ul ?la? Calul e alb? galben? albastm? Culorile calde, culorile reci. Albul e neutru. C?l?re? ?n ve?minte de husar pe cal alb. Fluturi ?n form? de lir?. Z?pad?. Calul nu merge pe picioare, merge pe tulpini de nea. Bot negru, m?slini, Christos. ?n ziua de 10 martie, cocorii de jertfa (dac? anul e norocos) vor fi na?i ?n toate cr?ngurile… Ei, nu, l?sa?i-m? s? m? uit la soba de teracot? av?nd fruntea sprijinit? pe umerii celor trei mu?chetari (faian?? portughez?) ?i s? v? spun ni?te fr?nturi de basm.1) De c?teva nop?i, Mirta ?l viseaz? ?ntruna pe un t?mplar din Constanta c?mia, trec?nd, cu c?teva s?pt?m?ni ?n urm?, pe sub zidul cimitirului, cineva din cimitir i-a smuls c?ciula de pe cap ?i el b???ind de groaz?, a dat buzna ?n policlinica de peste drum ?i s-a pr?bu?it, horc?ind, ?n bra?ele doctori?ei, sora mai ?n v?rst? a Mirtei: doamn? doctor, fa-mi o injec?ie, un mort mi-a smuls c?ciula de pe cap cu m?na lui de lut.2) Sunt p?s?ri care vor cu tot dinadinsul s? le spun? oamenilor c? ele vin dintr-un timp fermecat. Ca ?i cocorii de jertfa care, trimi?i s? caute unghiuri spre Nord, survoleaz? spa?iul, timp ?i supersti?ii, deschiz?nd un labirint de ne?n?elegeri; tot c?ut?nd, ele ??i schimb? menirea. Uite, de mai mul?i ani, o droaie de pesc?ru?i cuib?resc ?i scot pui pe acoperi?ul Comitetului de stat al Planific?rii. Dac? ve?i trece prin Pia?a Victoriei, la sf?r?it de aprilie, ?nceput de mai, o s?-i vede?i cum ??i duc puii ?n plisc, ca s?-i ?nve?e s? ?noate, pe lacul Her?str?u.Din partea autorului. Ce-i de f?cut, tovar??e ministru, adjunc?ii de directori generali, ?efi de serviciu ?i pompieri profesioni?ti sau voluntari? Chem?m artileria antiaerian?? (?nchid ?ntrebarea)3) ?i Mirta ?i Tinca Argintam duc nuci veveri?elor din parcurile ora?ului. Un mic denun?, ?nc? n-am primit por?ia de mei pe ziua de ast?zi. C?nd e s? dispari, nu mai vrei nimic ?i nu vrei, nu mai vrei. ?i asta e via?a.?ntorc?ndu-ne la adev?rul alungit, zic c? scr?ntit?, nelalocul ei ?i ?n general plin? de n?duf ?i v?rtejuri mai e fiin?a omului. Noi, p?s?rile, suntem ne ale ei. Ast? iarn?, Mirta, plec?nd ?n mun?i s? schieze, m-a l?sat ?n grija Tinc?i Argintam. Tinca are o cas? ?n care murmur? o chitar? ciupit?-n ?ntuneric de spaniolul Segovia. P?rin?ii ei, tineri, iubesc z?pezile ?i petrecerile aduc?nd aminte de Bucure?tii vechi. Se salut? p?tima? cu z?pezile ?i au un nemaipomenit respect pentru troienele c?t gardul. Timp de dou? s?pt?m?ni, am tr?it, acolo, o nesf?r?it?, o miraculoas? s?rb?toare. ?ntr-o sear?, c?nd se-nfa?i?au prin col?uri, pe tavan, pe coridoarele ?nguste ?i chiar pe crengile vi?inului de sub fereastr? pove?ti din fir ne?n?eles (Tinca Argintam citea pe furi? prima ilustrat? trimis? de Eugen M?lureanu: fat? bun? ?i drag? ?i r?mas? departe, caii ?i docarul care mo??iau ?n mine au intrat, ?n sf?r?it, pe podurile celui mai teribil ora? din lume. Uneori se ?nt?lnesc cu m?r?oagele lui Alexandru. Uit?-m?, ce-a fost s-a dus, extenuarea din marginea Europei n-am luat-o cu mine la Paris), ?ntr-o sear? ?n care lumea toat? putea s? ?ncap? ?ntr-un dovleac copt, cu patru gutui ?n el, ca s?-i fure aroma, un vreasc s-a rupt ?n inima timpului, f?r? prea mult r?sunet, v?ntul ?i-a aruncat banii rup?i ?n alt ?uvoi de v?nt curg?nd ?n sens contrariu (Criv??-Austru), s-a ?nf?ptuit la geam S?dina.Dou?j?una de feti?e sug?nd la ?apte oi n-ar fi putut isca at?ta g?lceava. Femeia asta ?tie s? ?terpeleasc? bucuria ?n buzunarele timpului. Cei din?untru m?ncau trandafiri de porc ?i beau vin ro?u, erau doctori ?i actori, mai ales actori ?i S?dina venea din afara lor, dintr-o lume ?n care f?lcile focului mestec? altfel deport?rile, soarta, binele, ?i r?ul… mai e mult p?n? departe? nu prea mult, calea jumate… Venise ?mbr?cat? b?rb?te?te, cu p?l?rie ?i must?cioar? desenat? cu c?rbunele; se at?rn? de creanga cea mai groas? a vi?inului ?i se porni s? strige, ca un be?iv, s? i se dea femeie – nu femeia – ci femeie, ?njurau, se t?nguia, cer?ea, spurca, zv?rlea cu l?turi, inventa supuneri -buruiana sp?nzuratului, re?mprosp?tatea culesului, poruncea, lovea cu pumnii ?i c?lc?iele ?i cercevelele, d?r?ma cu otrava glasului. Dar nu avea nimic trivial; desf??ura un foc fantastic ?i fastuos; exuberan??, dragoste, fluierat de cintezoi, cu toalete, fabulos amendate cu g?lg?itul ?nalt al fluierului din os de iepure c?nd cheam? v?n?torii ieruncile, spre a fi c?t mai sugestive ?i mai pline de poft?: dorin?a, atentatul, crima ?i, ?n niciun caz, ?n nici-un caz c?in?a. ?n final, se at?rn? cu am?ndou? m?inile de creanga vi?inului b?tr?n ?i strig?: dac? nu-mi da?i muiere, v? sugrum! Nu avea dec?t patru clase primare, dar ce actri??!Se ?nt?mpl? ceea ce era de a?teptat: Mirta ??i toarn? coniac ?n cupa roman? de antimoniu ?i bea. Talpa lampadarului l?ng? care ?i-a fixat ?poza de suferin??” – n-o spune?i nim?nui – e o bucat? rupt? din soclul statuii lui Stalin, bazalt de Suedia. Mirta a pl?tit parale grele ca s? se laude cu ?mpotrivirea (?i pu?in? ingenuitate p?ng?rit?). U?a coliviei mele e, ast?zi, f?cut? din fire de firezia ?mpletite. Nu-mi place mirosul lor. Dar ?n cur?nd Tinca Argintaru va trebui s? mint?.Pu?in mai t?rziu, Tinca, o rog eu.De ce mai t?rziu?Pentru c?, tot pe un pervaz de fereastr?, la distan?? de dou? apartamente de noi, ?ade o feti?? de vreo cinci ani, ?n rochie alb? vaporoas?, cu doi trandafiri ro?ii aplica?i pe poale. Bea lapte dintr-o ulcic? sm?l?uit? cu flori, bunica o ?terge cu batista la gur?, fata r?de ?i se mir? c? soarele (alt cap de copil ?i el) mu?c? dintr-o portocal? ?i-i curge zeam? pe b?rbie, ?n timp ce b?tr?na, ajuns? la ora? de nevoie, vede ?n minte un alt asfin?it, pr?bu?indu-se peste o c?su?? d?r?p?nat? pe care nu va mai ajunge niciodat? s-o v?ruiasc? ?i s?-i pun? smocuri de pelin la st?lpii u?ii.Bunica ?i feti?a discut?.—?S-adunau acolo, la vremea asta, pe ghea?a Dun?rii ?i a b?l?ilor, sute, mii de turturele.—?Ce treburi ?ncurcate! Turturelele sunt mincinoase?—?Nu, minunea m?icu?ii. M?t?sarii, scatii, porumbeii ?i turturelele sunt p?s?ri cumin?i. Numai gai?ele sunt mincinoase ?i hoa?e. Turturelele s-adunau ca s? serbeze venirea prim?verii. Mai ?nt?i num?rau ou?le de corb cr?pate de ger. Se bucurau, vas?zic?, de moartea puilor du?mani, apoi o mie sau dou? mii sau c?te se str?ngeau ele, s-a?ezau r?uri-r?uri ?i-?i ?mpleteau aripile, a?a cum ?mpletim noi de?tele m?inilor…—?C?nd spunem rug?ciuni. Dar tata nu m? las?, nu-mi d? voie, el e colonel.c?nd ne podidesc amintirile, c?nd suntem ?n via??, dar suntem mai mult cu ?i care s-au dus. Se potriveau cu fruntea-n Criv?? ca s?-i ?ncerce puterea: dac?-l dovedim, dac?-l spargem cu trupu?oarele noastre, gr?bim venirea prim?verii. Da’ Criv??ul, chiar ?i cu oasele rupte, le izbea-n piept, le r?v??ea, de le da peste cap. Ele, ?ns?, nu-?i despleteau aripile, se l?sau rostogolite prin v?i ?i pogoane de ghea??, legate cu jur?m?nt: ne batem de partea prim?verii. Vulpi viclene ?i dihori puturo?i s-a?ineau s? le-nfulece, da’ le p?zeau oamenii; f?c?ndu-le hotar cu felinarele.?n ziua c?nd turturelele se ?nd?rjesc ?mpotriva Criv??ului, ?i lucrurile se ?nt?mpl? totdeauna spre seara, la un ceas cugetat ?i de v?nt ?i de p?s?ri ?i oameni (credin?e pendul?nd ?n fum, lume adunat? ?n matca dint?i, ?ncremenit? ?ntr-o mobilitate refuz?nd surpriza) ??rani cu felinare de v?nt se r?nduiesc pe flancurile puhoiului de p?s?ri ?i p?zesc acea uluitoare ?nver?unare m?runt? prin care colc?ie ?i ro?i de ciulini, ca un hohot isteric din Nordul Moldovei. Turturelele, izbind cu pliscul ?n pieptul o?elit al Criv??ului, cioplesc amenin??ri: V?ntule dr?cesc, sitarii au venit, glontul v?n?torului se roag? de noroc, pic?turile de timp ?i de lumin? cresc de azi ?nainte doar pentru noi, de?tele tale se pr?jesc ?n tingirea lunii, pu?in ne pas? de tine, uite, b?l?ile s-au despicat ca s?-?i soarb? vlaga, pesc?ru?ii alba?tri umbl? descul?i, ?n s?la?ul de n?mol de pe fundul lacurilor nuferii se de?teapt?. Iar ??ranii, cu felinare ?n m?ini, numai b?rba?i, niciodat? o femeie, povestesc despre duhul verde. Cine, ?ntreab? c?te un b?tr?n, cine a trecut pe aici ?i ne-a r?pit lini?tea? Num?ra?i-v?, m?i oameni buni, nevestele, fetele, vitele, ogoarele. (Cel ce se desparte de ele moare). B?tr?nul vorbe?te ca ?i cum ?n clipa aia s-ar ?ntemeia un cal mu?c?nd din nou p?inea tinere?ii. Un cal, un arbore, un sitar -libertatea. ?i r?spunde, totdeauna, un om ?n putere. R?spunsul e o cheie de r?chit? ?nmugurit?-n apele prim?verii:—?Opri?i-v?, nu v? speria?i, a dat iarna-n b?l?i Duhul verde ca s? r?peasc? v?duvele tinere.Un glas nep?s?tor:—?A?a, prin urmare, a gr?bit v?danele tinere. Atunci, singur, e nevoie ?i de ele pe undeva. C? v?dana e ca untul. Ia spune, m? Aurele (Aurel st? ?i fumeaz? pe malul ?lalalt), cum e fundul unei v?dane fa?? de-al nevestei?—?Are alt ?n?eles, nea Nicolae, cu totul alt ?n?eles: mai pietros, mai fierbinte; tremuri de dor ?i de fric?.—?C?nd l-au r?pit pe Eugen, zice Mirta… Tinca Argintam riposteaz? ar??gos:—?El m-a r?pit pe mine,.—?… am crezut c? voi muri.—?Te r?sfe?i, Mirta Lupescu.—?Fost? M?lureanu ?i redevenit? Lupescu, datorit? ?ie.—?Ce r?spuns impetuos. ?i sarcastic.—?Dat unei javre.—?Nu m? sperie ?i nu m? atinge jignirea. ?i Mirta:—?C?nd s-a retras din activitatea competi?ional?, un fotbalist celebru a ?ngenunchiat, a spus o rug?ciune ?i apoi a s?rutat picioarele fo?tilor colegi.—?Picioarele nu ?i le s?rut. Dar, dac? te lini?te?te, ies ?n gr?din? ?i ?mbr??i?ez m?ce?ul ?la, cu bra?ele goale.—?Cau?i o suferin?? spectaculoas?? R?m?i unde e?ti. ?i ascult?-m?. C?nd mi l-ai luat pe Eugen au fost clipe ?n care mi-a? fi t?iat pielea de pe ?olduri, s? ?mpletesc o crava?a cu care s?-mi biciuiesc durerea ?i plictiseala grea ca o patim? de cal ostenit. M-au limpezit ni?te mierle (vede?i ?i Mirta simte aproprierea zilei de 10 martie! n.n. – canarul), ?ntr-o diminea??, m-am trezit ?n fluieratul lor rostogolit prin sticl? aiurit? ?i, ca ?i cum n-a? fi p??it nimic, am hot?r?t: gata, duc?-se dracului Eugen M?lureanu ?i t?rfa lui, plec la C?mpulung-Muscel, la v?rul meu Matei Vi?oreanu, plec chiar f?r? s?-l anun?. Matei e inginer miner, iar nevast?-sa contabil?. ?n copil?rie, am petrecut multe vacan?e de var? ?n casa p?rin?ilor lui Matei. Pe-atunci, Matei era un b?iat ?nalt, sl?b?nog ?i at?t de blond ?nc?t b?tea ?n alb, ceea ce m? f?cea s? exclam cu m?ndrie: am un v?r de sidef, mai frumos dec?t un copil de rege! Alde Matei locuiau ?n preajma m?n?stirii Negru-vod? ?n a c?rei biseric?, taic?-su slujea ca dasc?l, ?i-n fiecare luni diminea?a, zi de cur??enie, Matei fura un potir de argint aurit din altar, mi-l aducea la pat, plin cu lapte, apoi se a?eza la p?nd?, dincolo de u??, l?s?ndu-m? s? m? bucur singur? de str?lucirea aurului. Beam lapte cu o pl?cere pe care n-am mai ?ncercat-o niciodat?, apoi, numai ?n c?ma?a de noapte, plimbam potirul ?ntr-o ?nchipuire de dans ritual pe sub peretele opus ferestrelor ?i spa?iul ?la ?ngust se schimba ?ntr-o Mare galben?, unduind pe vertical?, iar ?n mijlocul ei se adeverea, plutind, o gondol? peste care ningea ?i se scuturau crengi de clopo?ei. ?nainte de-a-i ?napoia potirul ca s?-l duc? la locul lui din altar, ?mi strecuram s?nii, pe r?nd, ?n cupa de aur, convins? c? voi p?stra sc?nteierile ei ?n inima dorin?elor care ?nmugureau ?n mine ?i d?deau ?n floare, c?t ?i c?t din pornirea, de?tept?ndu-mi-se-n suflet de nest?p?nit ?i imposibil de ?nfr?nt, de-a fi complice la bucuria ?nv?lm??it? din fiin?a lui Matei, care m? privea prin cr?p?turile u?ii urcate, la acea v?rst? nu exist? fr?u sau autoritate care s? pronun?e interdic?ia de-a sorbi din aer eleva?ia lene?? a femeii, mirodeniile stirpei b?rb?te?ti.La C?mpulung, Marga, so?ia lui Matei, ocupat?, la fabric?, cu ?ncheierea bilan?ului pe primul semestrul al anului, ne-a trimis, pentru o s?pt?m?n?, la o caban? din munte – pe mine, pe Matei ?i pe fiul lor,Iulian, un b?iat de doisprezece ani, ?nalt, ciol?nos, cu ochii oblici, duri, av?nd necontenit aerul c? e plin de pierderi inevitabile, iar uneori de ?nt?mpl?ri misterioase sau numai de presim?irea lor. Cabana de b?rne de brad, pe t?lpi de stejar, tr?ia ?mprejmuit? de meri p?dure?i ?i de ecouri. Al?turi, un iezer mic, cu un col? de st?nc? ?n mijloc. O barc? cu p?nze luneca toat? ziua pe l?ng? malul dimpotriv?, hr?nind visul lui Iulian de-a atinge ?inuturi exotice, pun?ii sunt aspira?ie ?mplinit?, intr?nd pe versan?ii lor, nelini?tea nervoas? cu care p?r?sim Bucure?tii mi se risipi cu totul, ajutatat? de-o ploaie scurt?, ?n care r?deau zvelt margarete albe ?n covor de g?lbenele, gen?iane ?i campanule ro?ii ca tufe de m?r?cini incendiate. Iarba din jurul cabanei, atins? de boarea de pe iezer, tremur? tot timpul de n?zuin?a secret? c? ?n septembrie ??i va scutura spicul de glesnele cerbilor angaja?i ?n b?t?liile de nunt?. Tr?iam libertatea muntelui cu voie bun?, ne plimbam pe sub tunele de cetini ?n care ?u?otea v?ntul, culegeam zmeur? ?n lumini?uri, p?trun?i de spaim? fluent? c? ne vom ?nt?lni cu ursul, diminea?a ?i seara, pescuiam. M?neam ciuperci, ciorb? de scobari, p?str?vi frip?i ?i lipani, care-s lamura pe?tilor din apele de munte, cum spunea Sf?ntul Augustin din Milano, ?i ne pierdusem numele de-acas? – Matei era Vulturul, eu, Pitulicea verde, Iulian, Fluturele vi?iniu sau pas?rea cu epole?i galbeni. Merele raiului, cum sunt numite fructele mici, rotunde ?i acri?oare, care cresc ?n merii ?ia rota?i, oso?i, cu frunza t?ioas? ?i am?ruie, g?ndi?i ini?iali s? fie ulmi sau carpeni ?i schimba?i ?n meri ?n ultima clip?, spre bucuria lunii, pe care-i auzeam prin somn cum se scutur?, ??i amestecau mireasma cu aceea a f?nului t?v?lit sub pa?ii no?tri sau ai s?lb?ticiunilor m?runte, care se furi?au spre iezer sau p?n? sub arcul cascadei din st?nga cabanei. Sub cele dou? becuri potrivite ?n felinare de fier amintind evul mediu germanic – p?durarul care ne ?nm?nase cheia cabanei era sas din Media? – fierbea, ?ntr-o r?scolire fumegoas?, puzderie de g?ze. ?ntr-o sear?, la ceasul c?nd luna de?teapt? flux magic ?n brazi, pe c?nd ascultam ?nc?ntat? vuietul de val al cetinei ?n cre?teri ?i descre?teri, ca de intrig? ?esut? spre desf?tarea sufletului, ?i cele dou? roiuri de g?ze at?rnau de coiful felinarelor, ca labele a dou? picioare v?r?te ?n ?osete de m?tase, fr?m?nt?nd necontenit degetele de m?nc?rime, Matei ?ntinse m?na ?n care ?inea un pahar de vin negru moale, golit pe jum?tate ?i ne ar?t?(chipul i se alungise, geam?n cu m?na ?nghe?at?), ceva tainic ?i sfid?tor, o p?l?rie de fetru mare, cu boruri largi ?i panglic? violet?, venit? din sup?r?rile nop?ii, (din v?rsta ei alterat? de supersti?ii? sau din pigmenta?ia unui demon uitat?) ca s? fac? un ocol ?ntre st?lpii cerdacului (Matei incerc? ?i el cu paharul deasupra mesei un cerc circumscris celui pe care se pornise, dus? pe aripi nev?zute, p?l?ria de fetru), pentru ca ?n cele din urm? s? coboare ?i s? se a?eze pe capul lui Iulian. B?iatul o m?ng?ie, ?nfiorat, cu am?ndou? palmele, apoi ??i privi ?ndelung degetele, ca ?i cum ar fi descoperit pe ele urme din respira?ia stelelor.—?Mirta, zise el, uite, am g?sit o l?cust?. Desc?nt-o, s? vorbeasc?.—?E verde??i-n g?nd: ?nu p?ng?re?ti nimic, Mirta”; coardele vocale ?ndr?zneau spre ceremonia ?ncuraj?rii; ?ia un spin, ?n?eap?-?i bra?ul ?i vei g?si s?nge trandafiriu”.—?Verde, r?spuse b?iatul.—?Ah, alea verzi nu vorbesc c?nd sunt capturate.—?Cum te chema pe tine c?nd erai mic??—?Pe vremea c?nd m? uitam la clampa u?ii de jos ?n sus? Mirta Lupescu.—?Ai ucis un t?tar. Auzi?i-l, ?ip? murind.—?Nu-i adev?rat. Sc?r??ie crengile merilor sub v?nt.—??ntreab?-m? ?i tu cum m? cheam?.—?Iulian te cheam?.—?Iar ai ucis un t?tar. Nu-i voie s?-mi spui pe numele adev?rat c?nd port p?l?ria asta. Poftim, ?ine-o tu, eu plec s? m? culc.Mi-am pus-o pe cap.—?Ce sub?ire e?ti, m? l?ud? Matei. Parc? vii din m?n?stirea Negru-vod? ?i tot ?nal?i rug?ciuni.Brusc, a?a cum fluturii de n?ut mi-au invadat, odat?, buc?t?ria, a dat buzna peste mine, inund?ndu-m? cu o proximitate chinuitoare, dorin?a, nevoia lacom? de a ie?i din conturul de miere otr?vit? ?i posomor?t? ?n care se zbucium? femeile singure. Mi-am pus p?l?ria pe cap, ?ntr-o parte, i-am l?sat borurile ?i dintr-o dat? m-am pomenit spun?nd:—?Vreau s? m?n?nc cire?e.—?Era p?l?ria lui Eugen? ?ntreb? Tinca Argintam.—?Mai mult. Era atingerea umed?, veninoas?, v?t?m?toare a unei nop?i din alt? parte a lumii – noaptea spart? din ochii cer?etomlui lui Cezanne – o noapte ?n care trop?iau caii lui Eugen, intra?i pe podurile celui mai teribil ora?. Vorbesc ca o nebun??—?Tot ?l mai iube?ti, Mirta?—?Am azv?rlit p?l?ria ?i, numaidec?t, pe mas?, a ap?mt un co? cu cire?e.—?Aduse de cine?—?De granguri. O colonie de p?s?ri miraculoase. Bucuria lor sunt cire?ele. M?nc?nd cire?ele aduse de granguri am pierdut din minte chipul lui Eugen. Nu ?tiu s?-l mai fac din ochi. E un lucm de mirare, nu-i a?a? Chipul lui, m?rturise?te cinstit…—?Chipul lui, m?rturisesc cinstit…—?… se tip?rise ?n noi ca o supersti?ie, iar supersti?iile, o ?tii ?i tu, sunt ca genele false, crezi ?n ele cu team?, ?ntunericul lor ?nchegat ??i d? for??, ??i spore?te puterea de fascina?ie, p?n?-ntr-at?t c? te sim?i ispitit? (?i n-ai cum s? nu cedezi ispitei!) s? le smulgi ?n clipele cele mai ?nalte ale unei petreceri; spre a gusta st?njeneala penibil? a admiratorilor de-o sear? ?i propria-?i pr?bu?ire ?n anonimat. Du-te dracului, Tinca Argintam. Du-te cu e?arfele flutur?nd.Mirta Lupescu o ur??te pe Tinca Argintam, tot a?a cum noi, p?s?rile mici, ur?m sfr?nciocul. II ur?m chiar mai mult dec?t pe hultani, ?oimi, vulturi. Vine 10 marte, ziua cea mai frumoas? pentru noi, c?nd toate neamurile, toate speciile ?i subspeciile intr? ?n nunt?. Int?mpl?-se miracolul, dar nu ?i cu sf?rnciocii, leprele dracului! Cine-i vede, ?n aprilie, leg?n?ndu-se pe nuiele de ploaie de aur ?i crede o minune a lui Dumnezeu. Sunt ni?te tic?lo?i, afla?i de la mine, indiferent c? umbl? ?mbr?ca?i str?lucitor. Tr?iesc ?n m?r?cini, ca to?i nemernicii, ?i oamenii sunt ?nc?nta?i c?nd le descoper? cuiburile. Dar ce ?tiu oamenii?! v? ?ntreb, m?hnit. ?tiu ei c? acele cuiburi sunt ?mpodobite cu fluturi uci?i ?n zbor ?i cu libelule r?puse cu glon?ul tocmai ?n clipa c?nd fumegau albastru prin ierburi?! Sf?rnciocul, pe care oamenii ?l r?sfa?? ?i cu numele de berbecu? ro?u, e o pas?re pervers? ?i lacom?. M? ?i mir cum de mai scoate muguri pomul vie?ii c?nd i se cocoa?? pe ramuri asemenea lep?d?turi! El nu v?neaz?, el sf??ie, rupe, bele?te. ?i plac albinele ?nc?rcate de polen, dar ?i mai mult p?s?relele lipsite de zbor. Bestia nu iart? nimic. ?i nu-i ajunge c?t ?nfulec?. Bag? seu ?n carne gras?, toat? ziua. ?nve?m?ntat ?n curcubeie se amestec? printre vr?bii, r?ndunelele, l?stuni ?i silvii, silviile cu cap negru sau cenu?iu, silviile porumbace sau silviile cu cap ro?u – prin? cobor?t ?n lumea de r?nd – ?n gloat?, le ame?e?te cu prietenia lui ?i ?ntr-o clip? de vifor, pe care ?i-o preg?te?te cu mult? r?bdare ?i pricepere, ?nha?? ?n cheare o s?rman? f?ptur? pe care-o duce ?i-o trage ?n ?eap? pentru osp??uri viitoare, ?n m?r?cinii unde-?i are cuibul. Nu, nu-l c?uta?i ?n alt? parte pe Dracula, desface?i, vara, oricare tufa de m?r?cini ?i-l ve?i g?si b?nd s?nge nevinovat, tol?nit sub o umbrel? ?ncheiat? numai din aripi de fluture… Iat?, se face sear?. Mirta ia colivia de pe pervazul ferestrei ?i o at?rn? pe perete. La st?nga, flori pictate de ?irato, la dreapta, ?nchipuit de Piliu??, un cal mestec?, obosit, o m?n? de paie, a?tept?ndu-?i de-o vecie st?p?nul intrat ?n c?rcium?; un cal pu?c?ria? pe via??… Soneria. Mirta merge ?i deschide. B?rbatul e ?nalt, poart? costum de sear?, batist? alb? ?n buzunarul de la piept, garoafa ro?ie la butonier? ?i plute?te ?ntreg ?n z?mbetul de iasomie al celui care-a trimis, prin comisionar, trei orhidee ?nvelite ?n crengu?e de brad.—?Mihai Foc?eneanu! bate Mirta din palme. Primul b?rbat care m-a s?rutat. ?i primul care m-a ?i p?r?sit ca s? se cunune cu Marea, cu oceanele lumii. Trebuia s?-mi telefonezi, ca s? te ?nt?mpin ?mbr?cat? ?n uniform? de ?col?ri??. P?strez ?nc? bluza ?i bascul.—?Tu e?ti frumoas? oricum, Mirta. De altminteri ?n casa asta locuiesc numai femei frumoase. Pe sc?ri m-am ?nt?lnit cu o doamn? blond?, o frumuse?e tulbur?toare…—?Tinca Argintam. Actri??. A fost ?n vizit? la mine. Ne-am certat un pic… E o s?lb?ticiune migratoare. Mult? negur? ?n sufletul ei.Opre?te-te, Mirta Lupescu, nu te schimba ?n cocor de jertfa, nu-i deschide drum spre Tinca Argintam; c?ci tot tu l-ai ?mpins pe Eugen spre Tinca. O femeie ca Tinca Argintam e un c?ntec pl?ns ?ntr-o paji?te: ispite?te, cheam?, distruge. Strecoar?-?i ?n suflet un pasaj dinTonitza, maestrul t?u ?i nu mai grebla nisipul din gr?dina Tinc?i Argintaru. Repet? dup? mine: ?… n-ai s? g?nde?ti niciodat? doi oameni normali, ?ntocmi?i la fel suflete?te; cu at?t mai pu?in doi arti?ti:.Mirta:—?Tinca-?i joac? via?a numai pe bolovani de aur.Domnule comandor, sau ofi?er de punte sau bo?man, sunt un canar cump?rat din oborul Bucure?tilor, locul unde ?nve?i repede c? nu orice capr? poart? ?n burt? ma?e din care se fabric? strune de vioar?. Ai auzit, aznoapte, cocorii? O dat? pe an, ?ntr-o noapte, fiecare pas?re care tr?ie?te ?nchis? ?n colivie, are dreptul s? ia alt trup, Aznoapte, eu am luat trup de cocor ?i am intrat ?n flotila de jertf?. M-am hr?nit cu boabele unui vis ro?u; m-am umplut pe piept cu ?nc? patru perechi de ochi (cel din cap sunt dispu?i oblic) ?i-am privit lumea, despletind dou? aripi c?t v?slele b?rcilor care mi?unau pe lacul Her?str?u, b?ntuit de lun?.Mirta:—?Tinca Argintaru face parte din neamul de oameni care-?i ucid copiii nedori?i, ?ndop?ndu-i cu m?ncare p?n? se sufoc?; mijloce?te v?nz?ri de aur nepermise; ?i-a silit unul din aman?i s? asiste la opera?ia ei de apendicit? (?B?iete, trebuie s? cuno?ti ?n ?ntregime trupul femeii iubite”); s-a strecurat ?n patul unui procuror, pl?tit? de-o cuno?tin?? care avea pe rol un proces de divor? complicat, l?s?ndu-se surprins?…Domnule comandor sau ofi?er de punte, la toate astea nu-?i vine dec?t s? r?spunzi: hai s? ie?im ?n parcuri, s? ascult?m cocorii. Ieri noapte, pe terasa unei cabane de lemn, patru b?ie?i jucau c?r?i. Pl?teau cu buc??i de chihlimbar ?i unul din ei, n?ucit de chem?rile noastre stranii (am fost cel mai harnic ?n sensul ?sta) azv?rlea ?iragurile de chihlimbar ?i striga: plus zece buc??i, b?ie?i, trec cocorii, ?i, plus?nd se cufunda ?n lac, p?n? la ghezne, p?n? la genunchi, p?n? la br?u, arunca bulbuci de chihlimbar ?i mai vroia, ?i se ducea ?n ap? p?n? la umeri, iar pe r?urile c?mpiei, ?n satele tremur?nd sub austru, ?ncercau zboruri rupte, un fel de migra?ie infim?, ra?ele de curte, iar cele crescute ?n incubator, care ?i-au pierdut glanda uropigen?, deci bucuria de-a ?nota, p?trundeau ?n unde, asemeni b?iatului care juca pe buc??i de chihlimbar, ?i se ?necau. Cei trei b?tr?ni r?ma?i pe terasa cabanei, lep?daser? c?r?ile pe mas? ?i-?i t?iau m?necile c?m??ilor, ca s? nu tri?eze.Mirta:—?Singurele lucr?ri care mi-au r?mas de la Eugen sunt capul ?sta de domni?? ?ng?n?ndu-se cu somnul ?i o statuie numai din lut, pe care n-a apucat s-o toarne, a lui Stalin. C?nd m-am ?ntors din mun?ii Muscelului, pe statuia uitat?-n fundul gr?dinii ?i sc?ldat? de-o ploaie repede, crescuse iarba: din urechi scoteau mo?ul fire de rapi?? cu floarea galben?, pe gur? ?i ?n n?ri se urcaser? melci de gr?din?, ?n cre?tet, pe umeri ?i pe ?ale, rotocoale de pir ?i, l?ng? cisme, dou? fire de m?tr?gun?.Mirta s-a oprit. U?or, pe nesim?ite, se a?terne o sear? de trei orhidee ?n ramuri de brad. Sun? v?ntul. ?i cre?te o durere dulce. Prim?vara, domnule comandor, ofi?er de punte sau bo?man, trebuie s? avem fiecare un vis al nostru, poate de ne?n?eles pentru ceilal?i, ?ns? at?t de aproape de inim? ?nc?t s-auzi plutind prin sevele arborilor, ca ni?te luntri, umbrele cocorilor de jertfa.PLOAIE DE VAR? CU PE?TI?ORI RO?II?n iunie, a treia lun? de c?nd ?i fugise fata cu lemnarul Chivu P?tra?cu din Gorganul-t?tarului, Grigore Cearc?nu din M?gura hot?r? c? sosise vremea socotelilor.—?Sus, ?l strig? el pe Voinea, feciorul cel mic, ?i hai s?-i scoatem Smarandei apa de Mare din urechi, iar pe lemnar s?-l pr?jin ?n ulei.Pornir? spre fundul cur?ii, ca s? ias? ?n step? printr-o ruptur? a gardului. ?ntr-o c?ru?? rupt?, dar cu coviltirul ?ntreg, uitat? l?ng? gardul de m?r?cini din timpuri surde, dou? feti?e din vecini ?mpleteau coroni?e din alb?strele, rapi?? galben? ?i ro?cu?? ro?ie.—?Nea Grigore, ?l strig? C?lina, cea cu p?rul negru, r?cusit ?n inele, Roxana nu m? crede c? atunci c?nd era?i mici ca noi, bunicul meu fugea pe ape.—?Fugea.—?Ca o r??u?c?? se mir? Roxana.—?Exact. Dar numai ?apte?pe pa?i, niciunul mai mult.—?Auzi, se ?ndoi Voinea, era frate cu Isus Christos!?—?Fugea, n?t?r?u le.—??i ce v? pl?cea vou? cel mai mult, insist? C?lina?—?C?ntecul p?s?rilor. Apoi ploile de var?. Mai ales alea c?nd ploua cu pe?ti?ori ro?ii. Ro?ii ca t?v?li?i prin boia de ardei ?i tot at?t de ustura?i. Eu ?i bunic?-tu ?i ron??iam cruzi, alde tata ?i adunau ?n c?u?, ?i frigeau pe plit? ?i d?-i b?utur?.—?Eu sunt o piatr? pre?ioas?, zice Roxana.—?Tu ce e?ti? o ?ntreb? Voinea pe C?lina.—?Eu sunt o scoic? de argint.—?Haide, Bercule, c? se ?nnoreaz?, ?l gr?bi Cearc?nu pe fl?c?u ?i ie?i ?n c?mpie.—?M? cheam? Voinea, anun?? Voinea, sup?rat.—?Te cheam? cum vreau eu! Ieri te-a chemat Voinea, azi te cheam? Bercu. Pe mine, Bercule, m-a al?ptat soacr?-mea…—?Nu se poate.—?F? socoteala, cap sec, c? se poate. Mama n?scuse ?n aceea?i zi cu soacr?-mea, erau vecine ?i mama n-avea lapte. Iar cine l-a al?ptat soacr?-sa e ursit s? fac? moarte de om.—??i s? mint?, zise Voinea.—?Te referi la Anatol Scorpionul, bunicul C?linei? Da, e o caiafa. Se uit? ?n oglind? ?i vede ?n luciul ei doi m?gari, ?n loc de unu. Mai rar suflet spanchiu ca al ?stuia: ?i are putere de vr?jitor, trage semn cu talpa de-a curmezi?ul drumului, drumul devine numaidec?t primejdios; p?n? seara, pe locul ?la ??i rupe piciorul un om sau un cal, se r?stoarn? o tr?sur? sau se bat ?iganii de la c?r?mid?rie p?n? ajung s?-?i spintece bivoli?ele cu topoarele.?ntre M?gura ?i Gorganul-t?tarului, de-o parte ?i de alta a drumului, pe toat? ?ntinderea aia nesf?r?it?, se cocea gr?ul. Patim? f?r? moarte. ?n ve?nicia gr?ului ondul?nd sub primeneli de v?nt, de parc?-l colindau, cu miros de s?lb?ticie, c?rduri de dropii, se cl?tinau, ame?ite – stare de somn, stare de veghe – mii de flori, toate numai simboluri ale stepei. ?n afar? de maci, Grigore Cearc?nu parc? nu mai cuno?tea numele niciuneia. ?De prea mult gr?u, noi ??tia din B?r?gan n-am stat niciodat? s?-nv???m numele florilor”.—?Auzi, Bercule: zice Simion Pu?ca?u c? nemernicu-?la de dulgher ?tie s? fr?m?nte ?i aluatul ca un brutar, face ?i pipe de lut, ?ndoap? g??te… M?, tu n-auzi, cu cine vorbesc eu, aici?! Voinea n-auzise nimic, c?ci c?nta ?n g?nd: ??i mai aduci aminte, poam? dubl?, C?nd te iubeam ?i te cinsteam c-o rubl?? la noi la Br?ila, la tanti Elvira… Grigore Cearc?nu smulse din mers vreo douj de fire de gr?u, cam at?tea c?te ar trebui pentru o cing?toare, le scutur? de volbur?, petrec?ndu-le prin pumn ?i, pe nea?teptate, ?l lovi cu ele pe fl?c?u peste fa??.—??ine, Bercule, p?ine nou?.—?Ce-ai bre, sc?nci Voinea, plin de ur?, ai turbat?—?Ca s?-?i pun s?ngele ?n mi?care. C?ntai! Eu ??i aud ?i g?ndurile, s? ?tii.—??Tic?los b?tr?n”, ?njur? Voinea, mirat totu?i de for?a de p?trundere a lui taic?-su ?i, c?nd pornir? din nou la drum, avu grij? s? se ?in? mai la distan??. Clocotind de furie neputincioas? ??i rotea capul mic, de pas?re, pe deasupra c?mpiei, ca ?i cum s-ar fi temur de apari?ia hultanului.Plesnindu-l pe Voinea, Grigore Cearc?nu parc? se mai desc?rcase; sau m?car o g?lc? de venin din cele vreo sut? de care pornise de-acas? se sp?rsese. M?run?el, dumica drumul mai mult ?n tocul cismelor de p?nz? ?i tr?gea ad?nc pe n?ri mireasma gr?ului. Dou? v?rtejuri de iarb? i se ?ineau, c?tu?e, de glezn?, Iar gr?ul, care aproape c?-i ajungea umerii ?i fugea ?i se ?ntorcea ?n valuri, avea culoarea p?rguit-m?ng?ietoare a polilor de aur g?si?i sub st?lpii casei vechi, pe care-o d?r?mase. C?te opt poli sub opt st?lpi. ?Pesemne c?, toamna, pe cei vechi c?deau numai lapovi?a de aur”. Ploaia amenin?a acum, din dou? p?r?i dinspre Dun?re ?i dinspre Moldova; b?tr?nul o sim?ea c? va fi curat?, iute, m?noas? ?i o a?tepta. ?Vac? gras? ?i cu doi vi?ei ?n burt?, o ploaie bun?, domnule!”—?Vino-n drept cu mine, ?i ceru lui Voinea.Fl?c?ul ?nainta ?i se potrivi um?r la um?r cu b?tr?nul; tot st?njenit, tot ferindu-se de vreo nou? izbucnire m?nioas?.—?Ce-?i spune gr?ul ?sta ?ie? Crezi c? fiin?a lui se ?mpac? bine cu st?lpii de ?nalt? tensiune?—?Mie-mi plac mai mult st?lpii de telegraf. At?rn? zeci de mii de r?ndunele pe s?rmele dintre ei.Multiplele plec?ri sub v?nt ale valului de gr?u parc? sporeau ca num?r la ?ntoarcere: de dou?, de trei, de cinci ori. Aceast? fug? de aur lichid spre malul b?l?ii Amara se petrecea cu viteza celor speria?i de triunghiuri nesigure. ?ntoarcerea fiind mai bogat? era ?i mai domoal?. ?Ce poveste minunat? gr?ul, domnule! se g?ndea Grigore Cearc?nu. Omul ar trebui s? aib? puterea s?-l vad? ?n acela?i timp ?i din marginea ailalt? a lanului. Privit din marginea ailalt? trebuie s? fie mai frumos. Sigur!” ?i se sim?ea tentat s? plece ?i el spre st?nga, ?i s? se ?ntoarc?, din punctul unde se producea r?sturnarea valului sub v?nt, la fel ca ?i gr?ul, de dou?, de trei, de cinci ori Grigore Cearc?nu.—?Ia zi, m? b?iete, ce vede gr?ul acolo pe malul b?l?ii de se ?ntoarce de dou? ori mai mult dec?t a plecat?—?Coasa, asta vede el acolo, coasa.—?A?a este. Apele b?l?ii fur? soarele, ?i gr?ul, acolo, se coace mai repede. Coasa, da.Ocoli o tufa de m?ce?, cu florile ?ns?ngerate ?i urm?, din nou ?nt?r?tat:—?Lung-ai mai crescut! Semeni ?n neamul maic?-ti.Neam de vl?jgani, scandalagii ?i c?rcota?i. Numai c? tu ai crescut uscat. Trebuia s? te faci chelner sau mai degrab? canagiu. Ha, ha, canagiu! r?se el, atins de tr?sneala, c?, da, Voinea ar fi meritat s?-?i tr?iasc? via?a-n pivni??. C?nd vine-o ploaie bun?, nu trebuie s? te superi, chiar dac? prime?ti una peste bot. Eu, Bercule, nu-nghit ca fata mea s? plece de-acas? ca o stricat?. De c?nd s-a c?rat cu ?la, br?nzar, m?celar sau ce mama dracului o fi el, acolo, m? visez mereu pe vremea c?nd eram ordonan?? la c?pitanul Profir ?tefanescu. ?inea ?n cas? una f?r? cununie, t?rfa, deci. C?pitane, ?i zicea aia, e?ti cu mine rece ca lichenul de ren. S? fii tu c?ine enot ?i eu ghonoaie verde, dac? m? mai iube?ti! Sunt rece ca lichenul de Islanda, argin?ica mea, fiindc? vreau s? te aprinzi mereu ?i s? scaperi, s? scaperi, s? scaperi… ?ie-?i convine s? ai de sor? o ghionoaie verde?—?Poate c? Chivu a luat-o cu acte, poate c? ?ntre timp s-au cununat la prim?ria din Gorganu-t?tarului ?i acum Smaranda se nume?te Smaranda P?tra?cu.—?Z?u? ?i biserica pe ce plan o pui, Bercule?—??n socialism, pe planul ?nt?i e prim?ria.Ehe, de-aia v? suce?te Dumnezeu gura la ceaf?. Voi crede?i c? rachiul o face, dar afl? de la mine c? la mijloc e m?na lui Dumnezeu. V? rabd? c?t v? rabd? ?i, deodat?, Dumnezeu v? prinde sc?f?rlia-n ghearele lui necru??toare cu nemernicii, suce?te o dat? la st?nga, suce?te ?i la drepta, vinele g?tului fac sc??r?, ?i r?m?ne?i cu gura str?mb?. De ce taci? m?r?ie el. Vreau s?-mi spui pe loc unde s-au v?zut ei doi ?i de ce nu mi-au adus la cuno?tin??, m?i cre?tinule sau m?i tovar??e sau domnule, noi doi, vrem s? ne lu?m…—?P?i, ?tii foarte bine c? s-au cunoscut ?n gara Agigea, la malul M?rii. Chivu repara acoperi?ul g?rii, Smaranda, pe peron, se tocmea la pre? c-un marinar pentru o carpet? cu t?ierea capului lui Constantin Br?ncoveanu, voievodul nostru sf?nt.—??n ce an i-au t?iat capul turcii? —1714..—?Luna ?i ziua?—?Asta n-o mai ?tiu.—?Prin urmare, n-o faci pe prostu, ci e?ti prost sadea! Grigore Cearc?nu, se lu? el ?n der?dere, c?nd porne?ti la drum ?i st? s? plou? ?i ai l?ng? um?r pe prostul pro?tilor din drumul Br?ilei, s? nu te miri c? ploaia care se vestea dulce o s? se schimbe-n ploaie acr?.—?De unde ?tii c? n-o s? plou? iar cu pe?ti?ori ro?ii? ?ncerc? Voinea s?-l ia peste picior. Poate c?-mi cade ?i mie plea?c? pe cap norocul ?la.—?Crezi c-am scornit povestea, fiu de c??ea?! M-a plouat ploaie cu pe?ti?ori ro?ii, a?a s?-mi ajute Dumnezeu dac? mint. Dar de tine trebuie s? m? feresc, da, trebuie. ?tii, lep?d?tur?, c? eram s-o las pe maic?-ta din pricina ta?—?Bre, matale-?i lipse?te-o doag?!—?Aveai ?ase ani, treieram gr?ul pe aria lui Dudu Bordea, ?i-ntr-o sar?, plin de pleav? p?n?-n sf?rcul pl?m?nilor, ne-am a?ezat la mas?, Dudu a scos o stacan? de rachiu ?i ne-am cinstit p?n? la r?s?ritul lunii. Tu te jucai pe prag ?i, deodat?: taic?, m?, de ce tot ?l m?ng?ie mama cu talpa piciorului pe ?urloaie pe nea Dudu Bordea?… Taci m?lc, ai? Atunci trebuia s? fi t?cut, pramatie, dar nu, ai l?trat, ca s?-i frig eu zilele muierii o via??-ntreag?.Drumul sf?r?ea ?n malul Buz?ului, dincolo de care, pe o culme, se ?ntindea satul Gorganu-t?tarului. C?nd descoperiser? satul, se porni ploaia. Clocitoare, vijelioas?, istovitoare, ce mai, ploua cu g?leata.—?Ia te uit? ce stropi mari! C?t gloan?ele! Barcagiu, strig? Voinea spre gloata de oameni din vad. Hei, m?, a?tepta?i-ne ?i pe noi. Lunge?te pasul, tat?, c? pierdem barca.Lovi?i de ploaie ca de-un r?u c?zut din ceruri ca s? ?nt?lneasc? Buz?ul spre a se v?rsa ?mpreun? ?n ?iret, luar? loc ?n barc?, laolalt? cu al?i vreo zece in?i purt?nd pe cap saci ?n form? de glug?. Ploaia, amestecat? cu negur? – at?t de deasa negur? c? puteai s-o tai cu casmaua – v?ntul n?uc, mugetul apelor Buz?ului, toate se amestecau cu trufie, alc?tuind gloria verii.—?Ce zici, b?tr?ne, de vremea asta? N?prasnic?, nu? ?ntreb? barcagiul.—?Vreme bun? de fumat, r?spunse Grigore Cearc?nu, piezi?. Pe-o vreme ca asta, cine are o pereche de picioare zdravene ?i patru m?ini iu?i ca scrumbia leag? gura nevoii. Unde st? Chivu P?tra?cu?—?Vine c?-i neam cu noi, se amestec? Voinea.—?Hop ?i el, n?n?ul! f?cu b?tr?nul, dispre?uitor. Neamuri! cucurigu pe gr?tar.—?Chivu P?tra?cu mi-e vecin, zise barcagiul. Dup? ce urca?i vadul, ocoli?i o planta?ie de salc?mi ?i intra?i ?ntr-o uli??-ngust? ?i str?mb?. A treia cas? pe m?na st?ng? e a lui; a cincea, a mea.A treia cas? din uli?a ?ngust? ?i str?mt? avea acoperi? ?n patru ape, pridvor, ferestre ?nalte, strea?in? lucrat? la traforaj, poart? veche, gard cu sc?ndura ?ngro?at? de mu?chi. Cei doi o privir? lung, ?ndur?nd ploaia cu un stoicism imaculat, de parc-ar fi venit s-o cumpere.—?Cas? de om barosan, aprecie Voinea.—?O cas? cu pridvor e o cas? cu capul spart, r?bufni b?tr?nul. Putea s-o ?mbrace ?n ieder?, t?mpitul de lemnar. F?r? ieder? e ur?t? ?i neprimitoare casa asta. ?i de ce ?in ei lumina aprins??—?Ploaia, negura, frica de fulgere.—?Ploaia, negura, fulgerul! ?l ?ng?n? b?tr?nul, beh?ind. Bate-n poart?, pui de lele, se r?sti. Ia te uit?, ce zevzec am crescut, domnule! Cu fiecare vorb?-mi ?ntoarce r?nza pe dos. Cau?i cu m?na grea?a din m?runtaiele mele, hai?!Voinea lovi cu pumnul ?n t?mpla por?ii. ?n curte, un c?ine se azv?rli pe gard, l?tr?nd ?nd?rjit. Voinea, prudent, se trase ?n mijlocul uli?ii.B?tr?nul ?l ?mpinse ?nd?r?t.—?Strig?-i! porunci. Zi-le: m?, oameni cu splina mic?, da?i-ne drumu 1 M?, ne-am de cutre, deschide?i!—?Leag? botul, javr?! se-n?l?? un glas ?n curte, s? domoleasc? dul?ul. Ce te zv?rcole?ti at?t? Treci ?n ?opron, par?ivule! Cine m? caut?, m???Ne-a v?zut de la-nceput, g?ndi b?tr?nul, ne-a cercetat prin geam, punga?ul, da’ ne fierbe”.—?Noi suntem, r?spunse Voinea, proste?te.—?Care noi? Spune-?i numele ?i ?nainteaz?! ?i b?tr?nul:?Ne freac?, sec?tura ca la armat?”.—?Suntem alde Cearc?nu, relu? Voinea, tat?l ?i fratele Smarandei.—??mpinge?i poarta ?i intra?i.Voinea se opinti cu juma’ de trup ?n trupul por?ii, ?ns? n-o clinti din loc.—?Ca s-o dovedi?i, smulge?i piatra pe care se sprijin?.—?Aha, f?cu b?tr?nul, cuprins de-o desf?tare stranie ?i, smulg?nd piatra, o azv?rli cu toat? puterea ?n cu?ca porumbeilor. ?Dac-a? omor? vreo zece, dac-a? ?ns?ngera vreo cin?pe!” ?i fa?a-i r?dea s?n?tos, ca ?i cum ar fi respirat cu nasul v?r?t ?n ruptur? de lemn de brad.—?Cum s-ar zice, a?i venit pentru-mp?care ?i da?i cu bolovani ?n pas?rea p?cii!—?Poate c-am venir pentru r?fuial?, r?spunse Grigore Cearc?nu, clon?os.B?tr?nul ?i fi-su se oprir? l?ng? perete, la ad?post de ?nver?unarea ploii, ?ncrunta?i ?i uimi?i de ?ndr?zneala lui Chivu P?tra?cu; ?la le vorbea st?nd cu spatele la ei ?i fr?nt de ?ale sub sp?rtura unui burlan din care primea ?n ceafa un ?uvoi de ap? de ploaie gros c?t patru funii ?mpletite. Robust, lat ?n umeri, umbla ?ndr?cit, cu de?tele r??chirate, ?n p?rul n?cl?it de s?pun; freca, r?c?ia, sc?rm?na. ?i-n acela?i timp, gemea ?i sfor?ia zgomotos, pe jum?tate ?nc?ntat c? a?teptarea lui r?bd?toare ?nvinsese, pe jum?tate veninos, pentru c? durase prea mult aceast? a?teptare.—?Vre?i s? v? r?fui?i cu mine sau cu Smaranda? Da?i ?n mine cu parul, eu duc la t?v?leal?, dar de Smaranda s? nu v-atinge?i. Mai ales c? e ?i bolnav?, adineauri i-am pus o sticl? cu ap? fierbinte la picioare… e bolnav? de o boal? scump?, r?se el. I-auzi?i:Vreau scrumbieVreau pe?te s?ratVreau pereVreau vr?bii fripteVreau cimbruVreau s?ruri aromate ?Porcul porcilor!” ?l ?njur? b?tr?nul ?i-l a?tept? s?-?i limpezeasc? fa?a, ca s?-i vad? ochii. ?Alba?tri”, constat? el, rece, c?nd Chivu P?tra?cu, trosnindu-?i oasele, se ?ndreapt? din ?ale, ?nalt, viguros, cu gura ?ntredeschis?, gata s? verse o-njur?tur? sau s?-i acopere cu laude, dup? caz.—?Cheam-o afar? pe Smaranda, zise b?tr?nu. Eu ?n casa voastr? nu intru.Ploaia p?stra ?n continuare dimensiunile m?niei din vorbele lui Grigore Cearc?nu.—???i poruncesc s? mi-o aduci afar?. Scoate-o, n-auzi?! Vreau s-o blestem. Sub fulgere ?i sub tunete vreau s-o blestem.—?Fere?te-te s?-mi mai porunce?ti ?i a doua oar?. ?n armat?, eu am fost sergent major ?n termen, voi ce grad a?i avut?—?Soldat, zise Voinea.—?Soldat, zise ?i b?tr?nul.—?Soldat?! Trebuia s?-mi dau seama. Cel mai viclean grad din armat?. O faci n?ucu-h?b?ucu, pe nerodu, sau besmeticu ?i-n nou? cazuri din zece se prinde. Dar la mine n-ai spor, soldat viclean. ?tiu ce vrei: vrei s? m? ?nfrico?ezi, s? m? ploconesc ?n fa?a ta ?i tu s? m? pocne?ti ?n cre?tet cu icoana. Eu ?i Smaranda ne-am luat, fiindc? ne-am pl?cut…—?Ad-o, repet? b?tr?nul, uit?ndu-i-se drept ?n fa??, dar f?r? s?-l cuprind? ?n priviri, ?i c?nd Chivu P?tra?cu disp?ru ?n cas?, c?lc?nd a lehamite peste prag, ?i f?cu semn lui Voinea s? vie l?ng? el ?i-i zise, ar?t?nd cu degetul prin u?a larg c?scat?:—?M?, Bercule, de ce ?in ??tia pe peretele din tind? un fr?u, o sabie ?i un ceas montat ?ntr-un taler violet ca liliacul?!Minutarele ceasului, dup? cum observ? fl?c?ul, uimit, erau dou? spice de orz care m?surau umilin?a timpului cu arome pe gustul cailor.—?Ia te uit?, zise Voinea, au ?i un p?un ?n fereastra din Austru. Chiar a?a, ?n fereastra ?ngust? ?i t?iat? sus ?n perete se l?f?ia, cu coada r?sfirat?-n evantai, un p?un din pietricele colorate.—?Jocuri ieftine, Bercule, se ?ncre?i la fa?? Grigore Cearc?nu. Scuip pe asemenea fleacuri. De altminteri, e binecunoscut ?n ?ntreaga c?mpie a Br?ilei faptul c? to?i oamenii din Gorganu-t?tarului au c?te. Un ochi de sticl?.—?I-auzi la ei, putorile! se cruci Voinea. Apoi se ?nmuie: frumos b?rbat Chivu P?tra?cu!B?tr?nul i-o retez? aspru:—??i-o spun ca s? nu mori prost: doar cei n?scu?i dintr-un viol sunt b?rba?i frumo?i.?n clipa aia se ?ntoarse Chivu P?tra?cu. Purta o c?ma?? ?n carouri ?i o ?apc? din l?n? ?mpletit?.—?Nevast?-mea a a?ipit, sur?se el. Doarme at?t de senin c? mi-a fost mil? s-o scol. Hai, intra?i colea ?n buc?t?ria de var?, iar eu cobor ?n beci ?i scot o oal? cu vin. Am un vin roze care sf?r?ie-n pahar. P?n?-l bem, se treze?te ?i Smaranda.—?Nu, b?iete, nu, r?nji b?tr?nul. C?nd vine Grigore Cearc?nu la ea, fiic?-sa Smaranda e obligat? s? sar?-n pozi?ie de drep?i din somnul cel mai ad?nc. Moart? s? fie ?i tot trebuie s? se scoale. Hai, t?r??te-o de p?r afar?.—?Iar eu ??i spun s? te potole?ti, sc?zu ?n glas, amenin??tor, Chivu P?tra?cu. Auzi, bre, urm? el, st?p?nindu-se, trist ?i supus ?i dornic de ?mp?care, Smaranda e cel mai bun om pe care l-am ?nt?lnit vreodat? ?n via?a mea. Ai un g?nd r?nit ?i-?i lipe?ti t?mpla de t?mpla ei, g?ndul se repar?. Ai un de?t mort, ?l plimbi pe palmele ei ?i de?tul ?nviaz?.—?Scoal? t?rfa, am zis, r?cni b?tr?nul, scoal-o pe desfr?nat?!—?Ascult?, Grigore Cearc?nu, dac? nu-?i ?tergi de pe buze vorbele astea ?mpu?ite, dac?… (se ?nvine?i ?i ?ncepu s? urle). Ie?i afar? din curtea mea! Ie?i?i p?n? nu v? cotonogesc. Ie?i p?n? nu-?i bag ?nd?r?t pe g?t, cu pumnul, vorbele alea de netrebnic.—?Ies, r?spunse calm, f?r? pic de team?, Grigore Cearc?nu. Dar mai ?nt?i s?-?i spun un secret, sergent major ?n termen: e?ti un mu?unache. ?i asta, bag? la devl?, ?i-o spune un c?ine enot. Hai, Bercule, hai s?-l l?s?m pe mu?unache cu lupoaica pe care el o crede ?nger. S? ne vedem c?nd ne-am vedea ceafa, Chivu P?tra?cu! ?i strig? p??ind prin noroiul din mijlocul uli?ii ?nguste ?i str?mbe, p?un colorat la fereastr? ?i nevast? a?ipit?! M?, pe mine m-a al?ptat soacr?-mea, sunt m?nia lui Dumnezeu; eu nu sunt butuc, blan?, belciug, uluc?, stinghie, surcic?. Auzi la ea, domnule, plimb? un de?t mort pe palmele fetei mele ?i de?tul ?nviaz?. P?i, s?-?i retez eu cu securea cinci de?te de la m?n? ?i cinci de la picior ?i n-ai dec?t s? le plimbi dup? aia c?t pofte?ti chiar pe trupul Maicii Precista.C?nd ajunser? la malul Buz?ului, ploaia se risipise. Neav?nd clien?i, barcagiul, la prova, ??i repara o pingea de la cism?, cus?nd-o cu sfoar?. Lucra, fluier?nd, cu de?tele ?nnegrite de smoala topit? ?ntr-o cutie de crem?. Peste c?mpie urcau, z?mislite de p?m?nt, cirezi de aburi, ca o ploaie amenin??nd, de data aceasta, cerurile; amenin?are fericit?. Z?rile curate aveau chef de joac? ?i se jucau cu soarele, ?nv?lm??ind, toate odat?, mireasma pelinului cu a gr?ului ?n?l??ndu-?i spicele grele. Fiecare bob de gr?u se ?nchidea cu pe perl? ?n?untrul unui bob de ap?.—?Tine ici taxa pentru dou? persoane ?i trece-ne r?ul dincolo, ceru Grigore Cearc?nu.—?Dac? veneai c-o sticl? de vin, ??i s?rutam m?na, tataie, zise barcagiul, apuc?nd v?slele. O mierl? fript? ?i un vin roze, prin care s? te str?luminezi ca om numai la Chivu P?tra?cu g?se?ti. C?nd eram mic, ?n Gorganu-t?tarului a deschis unu pr?v?lie. A ?n?irat la strea?in? opt omule?i din zah?r. Eu ?i cu Chivu i-am fiirat ?i i-am ascuns ?n pod la noi. O var? ?ntreag? am lins zah?r, pe ascuns, cu aceea?i poft? cu care ling vitele sare.—?A cui e crucea aia? ?l ?ntrerupse Grigore Cearc?nu. Sta ?n picioare, la mijlocul b?rcii, cu privirea ?nfipt? ?n muchea unei cruci de lemn ?nc?run?it, ?n?l?at? ?ntre dou? tufe de c?tin?. Din v?rful ei, p?m?ntul trimitea solii spre dep?rt?ri enigmatice.—?Zac somn mort sub ea un neam? ?i un rus.—?Adic?, i-a?i jefuit pe-am?ndoi, ?i pe neam?ul prizonier ?i pe rusul care l-a capturat? Dup? ce i-a?i jefuit, zdup cu ei ?n fundul p?m?ntului! Iar ?n pieptul crucii a?i scris c-un cui ?nro?it ?n foc un nume rom?nesc. Ca s? nu v? ?mpu?te c?rmuirea. M?, ce pramatii!Barcagiul se holba la el, v?ruit de-o fric? stearp?; r?dea str?mb ?i nedrept ?i nesf?rtecat; p?rea c? simte cum ?i cre?te gu?a pe nea?teptate ?i i se mut? definitiv falca de jos, pu?in mai ?ntr-o parte: st?nga? dreapta? — habar n-avea.—?Tataie…Pe malul cov?r?it de gr?u, ?n deptul crucii a?tept?nd avaria Timpului ?i uit?rii, Grigore ?i Voinea Cearc?nu ?nt?lnir? un b?iat cu un co? de mere. C?ma??, pantaloni scur?i, picioarele goale ?i jupuite pe la genunchi.—?Mere de furat! zise Grigore Cearc?nu.—?Ce te prive?te?—?D?-ne ?i nou? c?te unul.—?Trei lei bucata.—?Trei lei dou?, haimana ceac?r?!B?tr?nul alese dou? mere galben-ro?cate, ?i arunc? unui peste um?r lui Voinea, care-l prinse din zbor, ?i mu?c? ?nsetat dintr-al s?u. ?M?r v?ratec, zemos, ?nseamn? c? ?ncep s? ?nnopteze ploile p?n? spre toamn?. Cine nu cunoa?te rodul p?m?ntului, s? nu guste un m?r v?ratic”.—?Bercule?—?H?u?—?Mi-e somn de parc? a? fi dat foc unei biserici ?i la dou? cor?bii.—?Dac? f?ceai asta, f?r? s? te prind?, ast?zi aveam dou? r?nduri de case ?n Br?ila, sistem vagon.Se ?ntorceau spre M?gura prin pr?bu?irea de aur a gr?ului -b?tr?nul d?ruit ?n ?ntregime unei t?ceri tulburi, Voinea juc?nd ?n aer m?rul ro?covan pe un obraz; ?l azv?rlea ?n fa?? ?i la doi metri deasupra capului ?i se c?znea s?-l prind? tot la sub?ioar?; ?l prindea, ?l sc?lda ?n sudoare ?i nu se hot?ra s?-l m?n?nce. ?Dac?-l mu?c ?i nu dau ?n mu?c?tur? de chipul muierii care mi-e drag??!” Tr?ia ?n carnea m?rului m?rturisiri ale mor?ii ?i-ale iubirii.La jum?tatea drumului, Grigore Cearc?nu se opri. Erau ?n dreptul unei f?nt?ni cu cump?n? pe care, ?n vremea ploii r?p?itoare, o lovise tr?snetul – ghizdele arse, jgheabul de piart? ?nnegrit, o jum?tate de vi?el nimicit? de blestem.—?Maica ta, Christoase! f?cu Grigore Cearc?nu, luminat de ideea c? au loc pe lume ?i alte ?nt?mpl?ri dec?t ale lui.Dar numaidec?t se sim?i dator s?-i ?njure pe cei ce ?nchinaser? f?nt?na drume?ilor: ni?te boi, au pus bare de fier ?n coada cumpenii. ?i url? la Voinea: Bercule, joci m?rul ?la ?n du?m?nia mea, de un ceas ?i trei sferturi. M?n?nc?-l.—?Nu m? las? inima.—?Atunci, d?-mi-l mie.—?Ia-l.—?Ai grij? cum respiri, ?l preg?ti Cearc?nu ?i arunc? m?rul ?n fruntea lui Voinea. S? nu freci g?lma, las-o s? creasc?.—?Simion Pu?ca?u, bunicul C?linei, zice despre matale…—?Simion Pu?ca?u e un b?lb?it. Legea num?ru unu…—?Zice Simion Pu?ca?u: pe to?i i-am c?p?cit, dar cel mai mult ?i mai mult pe Grigore Cearc?nu.legea num?ru unu, Bercule, e s? bagi groaza-n oasele pro?tilor. Legea num?rul doi: ?n via?? s? fii rece ca lichenul de Islanda. Nu-?i pare r?u, ?n nimicul t?u, c? ai ?i tu o sor? ghionoaie verde? Ar trebui s? te omor, dar grea meserie omorul!—?Puteai s? nu m? faci.—??n genunchi! strig? b?tr?nul, cuprins de-o furie cr?ncen?. Voinea, speriat, ?ngenunche.—??i-am dat via?? ?i tu o spurci?! Via?a, Bercule… ?tii tu ce-i via?a? Uit?-te bine: e gr?ul ?sta ?i noi doi, ?i p?l?mida ?i duhul ?i c?tina. Trebuia s? m?-nc?leca?i, tu ?i Chivu P?tra?cu ?i s? m? bate?i numa-n gur?. Trebuia s? m? c?lca?i ?n picioare, t?mpi?ilor, pumni ?n f?lci, Grigore Cearc?nu, c-ai l?sat s? i se fure cei ?apte iepuri de cas?…—?Nu ne-a furat nimeni nici-un iepure.?pi? ?n fund, Grigore Cearc?nu, c?-?i era lene s? le-aduci trifoi, borceag, ap? dulce. Trebuia s? v? uni?i, tu ?i Chivu P?tra?cu ?i s? jupui?i un pogon de ?orici de pe spinarea mea.Arunc? hainele de pe el, lep?d? cizmele ?i ?ncepu s? alerge gol prin gr?u.—?Bercule, numai eu puteam s? potrivesc lucrurile a?a cum au curs. Voinea, ?n picioare, ?i privea n?uc.—?La iarn?, Bercule, am s? mor, dar s? nu-i sufli o vorb? maic?-ti ?nainte de-a fi s? mor. C?nd n-o s? mai fiu, s? m? semeni cu boabe de m?ce?. Eu o s? simt, s? ?tii. Arunci peste mine o mie de boabe de m?ce?! Bercule, dup? c?te i-am f?cut, Chivu P?tra?cu o s? cread? ?n vecii vecilor c? Smaranda e fata mea ?i sora ta.—?P?i nu e sor-mea?—?Nu, Bercule, am ?nfiat-o c?nd avea opt luni. Ehe, Smaranda! ?i-?i pocni pumnii mici, mirosind acum, a m?nie dep?rtat?. Era b?tr?n ?i obosit ?i se lungi ?n gr?u s? doarm?. Iar Voinea nu mai era Bercu. L?ng? ei ?i l?ng? f?nt?na cu cump?na tr?snit? se deschidea compasul ve?niciei. Drept pentru care, Voinea scoase din buzunar muzicu?a de gur? ?i mu?c? ?ncet din c?ntecul:??i mai aduci aminte, poam? dubl?, C?nd te iubeam ?i te cinsteam cu-o rubl??… C?ntec ?ncercuit de z?ri necuprinse. ?i gr?ul se mi?ca ?n valuri…Pe c?nd sub un coviltir de c?ru?? veche, dou? feti?e-?i ?mpleteau coroane din alb?strele, rapi?? galben? ?i ro?cu?? ro?ie. Iunie…ALBASTRU DE GERCelui ce-a fost Nichita St?nescuErau ?aptesprecezece in?i, dac? nu-l punem la socoteal? ?i pe cer?etorul cu picior de lemn care, sprijinindu-se ?ntr-un baston, d?dea t?rcoale grupului ?i p?ndeau clipa c?nd se va deschide poarta ?nchisorii din Br?ila, ca s?-?i ia ?n primire rudele eliberate.A?tept?ndu-?i so?ia, Mircea Vajoga ?i ?njura ?n g?nd, la foc sc?zut pe to?i directorii de ?nchisoare: ?Isuse Christoase ce le-a? mai suci gura la ceafa! Pl?cut trebuie s? mai fie s? le-auzi vinele g?tului sc?r??ind ?i trosnind. Dar cu ho?ii – ?i parc?-?i m?sura ?ntrebarea cu pasul – cu ei ce-i de f?cut? Chiar a?a, ce-i de f?cut cu Mala?… ochii ei verzi ca burta peru?ilor… cic?, peru?ul, pus ?n libertate, moare! Mala…” Frumoase zile tr?iser? ei doi pe vaporul pe care se cunoscuser?: soare, muzic?, dans, nop?i de dragoste epuizante, Dun?rea ?ng?n?nd pove?ti, luna veghind neclintit?, ?ng?mfat? ca o c?pi?? de gr?u ?n marginea bost?n?riei.—?M?i b?ie?i, m?i fl?c?ilor…Un b?tr?n usc??iv, ?n manta de ofi?er degradat, cu obrajii cenu?ii, sup?i, cu doi ochi repezi sub pleoapele inflamate, iscodind parc? tot timpul dup? ceva de furat, se oprise ?n fa?a a trei tineri veseli, care beau vin ro?u dintr-un bidon de cinci litri ?i:—?M?i copii, asculta?i la Ianuarie C??uneanu…—?Oho, ?l ?ntrerupse t?n?rul care purta o bluz? neagr?, cu o mul?ime de buzun?ri false, noi suntem mai dulci, ne numim, ?n ordine: Martie, Aprilie, Mai.—?Bluz? neagr?, se ?ncrunt? b?tr?nul, orice puiandru care se pi?? beteal?, diminea?a, ?ntr-o zi de octombrie, cum e asta de azi, p?n? la cinci dup?-amiaza se ?nsoar? cu o t?rf?. Foarte intim? declara?ie, nu-i a?a, domnul meu? se ?ntoarse el spre Vajoga cu privirile curioase.Cercetat mai din deal sau mai din jos de Br?ila, Mircea Vajoga m?sura 1,80, era slab, brunet, cu m?inile pu?in cam, lungi ?i capul -a?a cum ?l ?in paznicii la herghelie. Purta o serviet? diplomat -?ncuietori nichelate ?i ideea de depozit a secretelor – ?i-n toat? ?inuta lui precump?nea un fel de luare aminte ?ncordat?, ca ?i cum ?n?untrul min?ii sau ?n co?ul pieptului s?u sta s? sune un clopot sau s? ia fiin??, din mla?tini, firul unui izvor. Era tumultul unei m?rginiri ?ntunecate, acumulat? succesiv din ?nt?mpl?ri nefericite: moartea p?rin?ilor, condamnarea so?iei, la care se ad?ugau acum, a?teptarea coclit? – ?porcii ne-au anun?at s? fim aici la 8 diminea?a, e pr?nzul ?i, iat?-i, se fac c? nici nu ne-au z?rit” – plus sf?r?itul iritant, ?nsemn?nd pierderea, mereu mai groas?, a g?zelor ce p?trundeau, p?lp?ind din aripi, ?n cutia felinarului uitat aprins ?n fa?a ?nchisorii.—?Ei, ?l ?ntreb? Vajoga pe b?tr?n, p?truns de-o nea?teptat? und? de enervare, m-ai tras la rindea, ce lemne crezi c? pot s? f?g?duiesc pie?ii?—?Numai femeile se pricep s? fixeze pre?ul unui b?rbat. Noi avem alte vicii. Mai ?nguste ca ale lor. Noi ne frec?m de ele ?i turb?m ca v?rsatul de v?nt.—?Dumneata ce viciu ai?—??mi iubesc fratele ca pe lumina ochilor. Nu pe ?sta pe care-l a?tept s? ias?. P-?lalalt. Fiindc? am ?i un frate erou. ?nmorm?ntat la Dumbrava Sibiului, l?ng? cel mai mare brad din Carpa?i. Erou.—?Pe ce front a murit?—?N-a murit pe front, nuu! I-a dat foc nevasta, ?n pat, ?i-a ars tot. Gelozie. Muierea era din S?li?te, i-a dat foc ?i s-a ?mpu?cat. Eu, domnule, am f?cut de toate-n via?a mea, dar nu m-am p?tat cu vreo crim?. Sunt gr?dinar ?i filosof carnasier.Mircea Vajoga z?mbi.—??nseamn? c? recoltezi ?n?elepciuni contradictorii. La ce arm? slujea fratele?—?La cavalerie. Era numai cisme. Lac. S?rea cu calul ?n?l?imi de 3 m. La o parad? a b?gat fiori ?n nevast?-sa. Da5 de erou a fost erou. V? invit s? m? vizita?i ?n strada ?lefuitorii de pietre rare, 21 bis, telefon 5 47 31, u?or de ?inut minte. Am un butuc de vie algerian? ale c?rui corzi alc?tuiesc o bolt? de 250 de metri p?tra?i. G?si?i la mine cei mai gusto?i struguri. Dar nu se mi?c? deloc putorile alea de la birouri. Cartoboiul din ghereta de la poart? ??i bea litru?a l?ng? masa mea, la c?rciuma din Vadul morilor. Tace, sc?rba, nu se uit? la om.—?Domnule, ?l ag??? pe Vajoga, cu un glas t?nguitor, cer?etorul. Era slut, neb?rbierit, cu din?ii rup?i ?i murdari. Vajoga scoase ?i-i ?ntinse, pe jum?tate ostil, o h?rtie de dou?zeci ?i cinci de lei.—?Poftim, dar s? nu te-aud mul?umindu-mi.—?Sfaturile, domnule, nu se dau ca s? fie urmate. Bogdaproste. Cer?etorul se dep?rta, h?r??ind pavajul cu piciorul de lemn ?i ?n dreptul grupului lui Bluz? neagr? rosti:—?Cei boga?i nu d?ruiesc din inim?. Dau de poman?, sper?nd c? Dumnezeu ?i vede ?i le va deschide porti?a s? se strecoare spre ceva mai gras.?Da, g?ndi Vajoga, spre Mala Portugal”, ?i sugestia unui sur?s ?i umbri buzele ?mpresurate de-o pal? de negur? precum ?i ochii aprin?i.Bluz? neagr? lu? o gur? de vin din bidon ?i-o scuip? ?n barba cer?etorului.—?E?ti ur?t. Mi?c?-te!—?Sunt un biet m?r scorburos, b?iete, suspin? b?tr?nul, umil. Nimeni nu se sinchisi de ?nt?mplare, ?n afar? de IanuarieC??uneanu care lu? ap?rarea cer?etorului ?ntr-un chip destul de ciudat, ?l ?nha?? de um?r ?i-l sili s? se a?eze pe marginea ?an?ului, sub zidul scorojit al ?nchisorii. Un nor lop?tar se c?znea s? scuture o bur? de ploaie deasupra lor sau, poate, se preg?tea s?-i r?peasc? la cer.—?Ce sumuli?? str?ngi cu cer?itul? se interes? el, lovindu-l peste palm? c-un col? al mantalei (mantaua eroului, f?r? discu?ie!). ?i pe urm?, vreau s? ?tiu dac? virtuo?ii scot b?nu?ul ?i te miluiesc? P?rerea mea e c? sunt ni?te canalii. Eu, dac-a? fi tare ?i mare – zbang! i-a? lichida p?n? la unul. De unde e?ti?—?Din satul Maraloiu, 55 km distan?? de-aici. Am venit cu nor-mea s?-l lu?m pe frate-su. Ar?t? cu capul o femeie bor?oas?, ?nf??urat? ?ntr-o broboad? ucrainean? ale c?rei capete abia-i cuprindeau mijlocul; muierea sp?rgea semin?e de floarea soarelui. F?-te-ncoa, Celu?o, ?i spune-i dumnealui ce se-nt?mpl? cu ho?ii c?nd scap? afar? pe poart?.—?Nu sunt ho?i cu to?ii, se ?mpotrivi, moale, femeia, r?zuind cu palma, de pe buze, ca pe ni?te mu?te amor?ite, cojile de semin?e.—?Sunt, hot?r? socrul, ce mai tura-vura, altfel n-ar zace ?n beciurile de sub noi.—?O s?-i vede?i c?nd ies, zise femeia, nu mai ?tiu s? mearg?. Frate-meu, care e depus acolo a doua oar?, zice c?, ?nainte de-a le da drumul, ?i pune s? mearg? numa-n cerc, da n-au voie s? spun?.—?Vezi, lupule ?tirb, zise Ianuarie C??uneanu, c?t? mizerie e-n lume, iar noi, oamenii Br?ilei, ne batem peste gur? ca indienii ?i url?m c?-n fiecare zi e culesul viilor.Cer?etorul aprob?.—?Da, br?ilenii ard p?duchii cu tor?a.—?Poftim ce t?mpit!?i, z?rind c? Mircea Vajoga trage cu urechea (ascult?ndu-i, acesta resim?ea indefinit o triste?e ner?bd?toare), Ianuarie C??uneanu arunc? un c?rlig:—?Domnule, afla?i de la mine c? mahalaua, plus vechii intelectuali ai satelor ?i cer?etorii b?tr?ni au tr?it c?lare pe un butuc de roman?e, iar acum le vine foarte greu.—?Greu cu ce?—?Cu locul, cu pozi?ia. Cel mai greu, de exemplu, ??i vin ?n fire sau n-o s?-?i mai vin? niciodat? falsificatorii de bani. ?tia?i c? to?i sunt din jude?ul Prahova, niciunul din alt jude??—?Nu-i vorbi unui pictor despre falsificarea banilor, strig? Bluz? neagr? ?i se apropie de ei, scund, pov?rnit, luminat de-un z?mbet acru. ?Un smochin, aprecie Vajoga, pedepsit s? hr?neasc? m?ntuitorii cu?itului ?i speriat c? nu-?i poate duce menirea p?n? la cap?t!”.—?Ce dore?ti?—?V? v?d, domnule, un om sobru ?i de?tept, pute?i s?-mi t?lm?ci?i un vis? ?not ?n drojdia lui ?i nu-i g?sesc semnifica?ia.—?Dac?-i cu case de toleran??, nu. Bluz? neagr? schi?? o str?mb?tur?.—?E un vis timid, domnule. O fic?iune servil?, dac? vre?i. L-am visat pe Papa Ioan Paul al II-lea. Era ?n od?jdii verzi, un verde sp?l?cit, m?tase degradat? – ?i cosea iarb? ?n Domul din Koln, pe care eu nu-l ?tiu dec?t din ilistrate ?i-n urma lui r?m?neau ciolane de marmur? alb?. C?nd am deschis u?a s?-i duc o can? de lapte, s-a lungit pe-o brazd? ?i l-am pierdut din vedere. S-a a?ezat ?ntre noi o cas? de lemn pe-o insul? din mijlocul unui r?u ?i nenum?rate rastele cu undi?e.—?Foarte simplu: Sf?ntul P?rinte se preg?tea s? viziteze Polonia, iar supersti?ia ?ntoarcerii acas? impune s? pleci obosit la drum.—?Refuz t?lm?cirea, domnule.?i, cuprins de un fanatism obscur:—?Ur??i mult lumea, nu-i a?a? ?i dori?i numai petreceri cu caise vierm?noase.—??i-ai ie?it din fire, fiindc? nu mai ai r?bdare s? a?tep?i. Vajoga se g?ndea c? mai v?zuse undeva ochii ?ia verzi, plutind tulburi ?ntr-o fa?? de h?rtie cerat?. Pe dracu, urm? el, dispre?uitor, du-te ?i suge-?i vinul. Crezi c? pe mine nu m? r?pune sila a?tept?rilor neghioabe!?Bluz? neagr? nu se mi?c?. ?n?epenise ca ?i ceasul r?u. Era singurul semn de provocare ?nc?p???nat? din acea amiaz? de octombrie g?lbejit. Dup? apoteoza lui septembrie, ?n cuprinsul ora?ului Br?ila, toamna sufer? brusc un e?ec, anotimpul se ?mperecheaz? cu ingratitudinea confuz?, malurile Dun?rii pierd iarba ?i devin oarbe rev?rs?ri de lut p?r?nd a spune: nu ne recomanda?i s? fim ceea ce nu putem fi, tr?im sub st?p?nirea v?ntului dinspre Dobrogea. Bluz? neagr? era fructul lor renegat. Rosti ca ?i cum ar fi fr?nt o tulpin? de soc ?nflorit:—?Domnule Vajoga, sunte?i un la?.Buzele-i r?deau desenate patetic sub nasul acvilin. Pesemne c? repetase mult, ?n umbr?, clipa ce-o tr?ia.—?Chiar ?i c?nd o a?tepta?i pa Mala Portugal, hoa?? de buzunare de pe vapoarele de croazier?, tot la? sunte?i.Se ?ntoarse, cu mersul pu?in ?erpuit, la tovar??ii lui, care-i puser? bidonul ?n bra?e, s? se ?ntremeze ?i, de acolo, strig? spre toat? turma:—?Pe l?ng? Mircea Vajoga, eu sunt o bijuterie veritabil?. Noi, cei sorti?i s? ne tr?im moartea lent ?i cu mult? ardoare. Ninge?i, domnilor, ninge?i fulgi mizerabili peste purtarea mea ur?t? ?i da?i-i domnului Vajoga o cordic? s?-?i str?ng? fruntea deasupra min?ii prea ?nfierb?ntate. O cordic? bine ?nnodat? alung? durerea ?i adaug? persoanei un ce misterios. Portugal! Portugal!Mircea Vajoga ?l ascultase ?nt?i de la distan?e ?nghe?ate, zic?ndu-?i c? e un zurbagiu de duzin?, care s-a pilit. Dar c?nd Bluz? neagr? rosti a doua oar? numele de hoa?? al Malei, obrajii i de umflar?, tremur?nd, ochii i se l?rgir? ?i tot ceea ce era m?nios ?n spa?iul str?zii Carantinei – a?teptarea r?nced?, ura mocnit?, bura de ploaie, mai mult un fel de tuse a Dun?rii – ?i p?trunse ?n t?mple ?i z?mbetul lui mali?ios, care cu o clip? mai ?nainte ar fi luat forma unui repro? ?ndurerat, se schimb? ?ntr-o str?mb?tur? convulsiv?. ?Ei, da, stai, stai ni?el”… St?p?nit de-un acces de nebunie sau de delir z?mislit de spinii vocii lui Bluz? neagr?, Vajoga porni spre grupul celor trei, hot?r?t s? le mute f?lcile, s?-i amestece cu ??r?n?, dar la jum?tatea distan?ei un ?ip?t ascu?it ?l opri. Sem?na nefiresc cu chel?l?itul unei c??ele florii pe care, ieri, un camion o strivise ?n fa?a lui.—?S? te ia dracu pe metereze! — aceea?i voce, cu nuan?e de ?ip?t uscat.?njura Ianuarie C??uneanu ?i Vajoga sim?i dintr-odat? cum o lini?te stranie ?i ostenit? coboar? peste toate mi?c?rile lui, purific?ndu-l ca o furtun? cald? ?i scurt? ?i dominat? de fulgere viorii.—?Ce se-nt?mpl?, cine te-a ?nfuriat?—?Muierea asta gras?, domnule, r?spunse Ianuarie C??uneanu, din mantaua eroului, zice c? m?n?nc castane coapte.—?Am zis c? m?n?nci castane coapte, fiindc? dumneata i-ai zis lui socru-meu c? toate muierile sunt t?rfe.—?Domni?oar?!…—?Nu sunt domni?oar?.—???i zic cum vreau, treaba mea.—?Ironii ieftine, azv?rli Bluz? neagr?.—?Ironia e mo?ia mea, domnule. Sunt nepermis de ironic dac? vreau. ?i suspect de col?os. ?i acum chiar asta vreau.—?E femeie cuminte, o ap?r? cer?etorul pe noru-sa.—?Ie-te-te la el, cuminte! ?tii ce scria ?ntr-un almanah, dobitocule b?tr?n? Cic? un aloe ?nflore?te o dat? la o sut? de ani. ?i atunci, de unde at?tea medicamente pe baz? de aloe?—?Medicamentele, ?l inform? Vajoga, cu un calm care-l mira pe el ?nsu?i, nu se fac din floare, ci din frunz? de aloe.Pornir? spre poarta ?nchisorii, ?i turma, expun?ndu-l pe cer?etor, cu bastonul ?nfipt ca o lance ?n mu?chiul ?an?ului, se urni dup? ei. Oprindu-se la un pas de gheret?, Vajoga avu o str?ngere de umeri, ca ?i cum l-ar fi ?ncol?it o for?? oarb? ?i ?nc?lcit?, mirosind a sm?rcuri. ??i trecu limba peste buzele arse, privirea-i lunec? ?n l?turi, oprindu-se o secund? ?n ochii lui Bluz? neagr? (m? du?m?ne?te de moarte… un dement, cu toat? ura ?ncle?tat? asupra mea… la naiba, aiurez…), apoi se fix? pe chipul plutonierului, rotund, dominat de un nas v?n?t ?i gros ca o ventuz?.—?Tovar??e, fi?i amabil, c?nd or s?-nceap? s-apar??—?Chiar a?a, domnule, se amestec? ?i Ianuarie C??uneanu, noi doi ne cunoa?tem, de la Vadul morilor.—?Noi doi?! se ?ncrunt? ?la, sorbind ceai dintr-o can? de tabl?.—?M?su?? l?ng? m?su??.—?Tr?nc?ne?ti aiurea! Apoi lui Vajoga: ?ncepe. Primul exemplar care trece pragul ?n afurisita voastr? de libertate este…—?Ozana Gheorghiu, se anun?? singur? o femeie ?nalt?, ?n mantou albastru, cu capi?onul c?ptu?it cu satin violet.Ie?i ?n strad? r?z?nd ?i str?ng?nd la piept un c??elu? dolofan de plu? galben. (Mai t?rziu, Mircea Vajoga, care-o privea n?uc, avea s? afle c? rostul c??elului era s?-i ascund? lipsa degetului inelar de la m?na st?ng?, de?t ce-i fusese amputat ?n urma unei degeraturi). Era blond?, cu p?rul piept?nat lins ?i v?r?t pe jum?tate ?n capi?onul mantoului ?i r?dea g?lg?it, tr?d?nd o s?n?tate zdrav?n?, ?n timp ce nasul drept, cu n?rile palpit?nd, p?rea s? caute ?n umezeala acelei zile de octombrie doar ?uvi?ele de aer proasp?t ?i dens – aerul lipsit de pove?e proste?ti, ridicat din pragurile viguroase ale Dun?rii de jos, aerul luntrilor transport?nd solda?i ?i porumb, aerul unei mese bune. ?nainta c??iva pa?i, c?lc?nd ferit pe caldar?mul spart, clipi din ochi, afectat?, mai mult ca s? p?rguiasc?-n arderi pa?nice p??unile amiezii ?i arunc? spre Mircea Vajoga, oarecum peste um?r:—?Domnule Vajoga, fi?i bun ?i ?nso?i?i-m? p?n?-n Bulevardul Republicii.Vajoga tres?ri ?i avu nevoie de c?teva clipe bune ca s? abandoneze, mai ?nt?i starea de n?uceal?, apoi pe-aceea de uimire. Vorbele Ozanei Gheorghiu, rug?minte ?i porunc?, sunau ca o prevestire de recolt? proast?. ?n?elesul lor era incert, un fel de dorin?? ?ncol?cit? pe v?nt, ?i trezea o team? ur?t?, imposibil de st?p?nit. Se sim?ea ?njosit ?i – culmea! — se sim?ea ?i refuzat. Dar refuzat de la ce? se ?nfurie el.—?Milostiv? doamn?, se t?ngui al?turi cer?etorul b?tr?n.—?Nu ?i-e ru?ine, se r?sti Mircea Vajoga, de unde s? aib? doamna bani?!—?Dac? n-are bani, s?-mi dea c??elu-?la de plu?. Am patru nepo?i ?i n-au v?zut niciodat? a?a ceva. Da?i-mi-l ?i v? spun ce poveste minunat? v?d eu ?n fiecare prim?var? ?n Mun?ii B?tr?ni. De zece ani sui acolo, c?nd se tope?te mustul z?pezii.—?Vreau, se ?nvoi Ozana. ?i Vajoga:—?N-au un nume pricopsit mun?ii ?ia.—?Pricopseal?, se amestec? Ianuarie C??uneanu, g?se?ti din bel?ug numai la tunsul oilor. ?n Mun?ii B?tr?ni, ?chiopule, dac? ?inem cont de situa?ie, trebuie c? e rost de guleai cu ursoacele. E acolo un Demon…—?Filosof imbecil! exclam? cu dezgust Vajoga.—?Ia seama, domnule, ?l avertiz? cer?etorul, s? nu-?i taie urechile ?nainte de-a ispr?vi eu povestea. Poart? sabie sub manta. ?n Mun?ii B?tr?ni, domni?oar?, la Lacul de cristal, care-i ?ntr-o pe?ter?, sose?te, prim?vara, c?r?nd cu el cinci arbori vii din alt? parte a lumii, Domnul Pan Domni?a. ?i ciople?te ?i face din ei oameni. Cinci. Cinci femei, pe crucea mea. St? ?n Lacul de cristal, pe un scaun de cristal ?i ciugule?te lemnul c-o topori?ca de cristal, Domnul Pan Domni?a. S? nu uit, ?n timpul ?sta, am?ndoi purt?m ochelari de soare. C?t? vreme Domnul Pan Domni?a lucreaz?, arborii r?ma?i la gura pe?terii dau r?nduri-r?nduri de muguri. Numai asta m?nc?m dou? s?pt?m?ni: salat? de muguri. Zice Domnul Pan Domni?a: milogule, vino aici s?-ntingi ?n bucuria vie?ii!—?O s?-avem o iarn? ?icnit?! se str?mb? Vajoga.—?Domnule, dar te strecori cu tic?lo?iile, tiptil-tiptil, ca vulpea la cote?, strig?, indignat, Ianuarie C??uneanu.—?Crede?i c? mint? ?l ?ntreb? cer?etorul, calm. Domnul Pan Domni?a ciople?te cinci femei ?i le d?, la prob?, marinarilor. Fiindc? sus, ?n Mun?ii B?tr?ni, pe Lacul de cristal, plute?te mereu o corabie.De lemn ?i de cristal. Din cinci fete numai una se nimere?te s? fie vie ?i adev?rat?. Dup? ce fata-i satur? pe marinari, Domnul Pan Domni?a o ia de bra? ?i dispare cu ea. Anul viitor se ?ntoarce mai t?n?r ?i mai sclivisit. Pe femei le ?ine, cic?, la r?ul Iordan, care se ?tie c? e ap? sfin?it?. Dar ast? prim?var? i-am g?sit pe to?i marinarii ?njunghia?i: ?edeau pe punte ?ndoi?i, ca ?i cum jucaser? capra, fiecare cu c?te-un cu?it ?nfipt ?n spate. Domnul Pan Domni?a n-a vrut s? mai ciopleasc? alte femei. S-a urcat pe punte, a aruncat n?vodul ?n Lacul de cristal, a scos zece morminte, i-a prelungit ?n ele pe marinari, a dat la fund mormintele ?i a plecat.—?Trebuia s?-l opre?ti ca s?-?i fac? ?i ?ie o muiere, zise Ianuarie C??uneanu. Putea s?-?i fac? una chiar din piciorul ?la de lemn pe care?i sprijini zdren?ele. Cu toate c-ar fi ie?it cam m?run?ic?.—?O s?-mi fac?, dar nu din piciorul ?sta, o s?-mi fac? din piciorul de duminic?, ?la cu care m? duc la biseric?. ?sta-i picior de cer?it. Piciorul de duminic? are ?i-o speteaz? care m? ?mbrac? p?n? la sub?ioar?. Iese o muiere de m?sur? mijlocie. S? iei, zice Domnul Pan Domni?a, tiparul unei femei care-?i place ?i s? vii cu piciorul de duminic? ?i cu tiparul ?n Mun?ii B?tr?ni, la iarn?. Tiparul se ia ?ntr-un fel anume. S? fii ?n mun?i, ?n noaptea de Anul Nou. Atunci scoteam corabia de pe Lacul de cristal ?i ne dam drumul pe p?rtie p?n? ?n ora?ul Sinaia. Ajungeam acolo, zice, fix la ora 12, ?i blocam ?oseaua spre Predeal.—?Pentru ce? ?ntreb? Ozana.—?Asta nu mi-a l?murit-o. Dar ?ti?i ceva?—??tiu, r?spunse Ozana. Voi fi tiparul dumitale. De Anul Nou, fix la 12, m? voi afla ?n centrul ora?ului Sinaia. Poftim c??elul. ?i trag n?dejde s-avem timp frumos ?n noaptea aia.—?Din a?chiile de la piciorul de duminic?, Domnul Pan Domni?a a promis s?-mi ciopleasc? ni?te iezi…—?O s?-?i ias? cam neru?inat? femeia, r?se Ozana.—?Afurisit s? fie dac? nu s-o ?nsura cu ea! strig? Ianuarie C??uneanu.—?P?i cum altfel?! se mir? cer?etorul. Adineauri, c?nd domni?oara s-a oferit s? vin? la Sinaia, am v?zut r?ul Iordan. ?n valul lui, numai coroni?e de caprifoi.—?Veni?i, ?i ceru Ozana lui Vajoga, ?i el porni, aproape ?mpleticindu-se, ca ?ntr-o prob? de ?ncercare a supunerii ?i umilin?ei. Pe drum, ea-i respinse bra?ul ca arc ocrotitor, dar ?i lu? m?na dreapt? ?i-i fr?m?nt? degetele (g?lceava posesiv?? rede?teptarea incon?tient? a dreptului la dob?ndirea hranei?) ?n timp ce m?na lui st?ng? nu mai contenea s? loveasc?, u?or dar scandalos de iritant, servieta diplomat de genunchiul ascu?it, f?r? nicio mil? pentru dunga pantalonilor ?i insensibil la comentariile dubioase ale trec?torilor cu care se ?ncruci?au.Intrar?, cuplu adunat cu pumnalul de un Dumnezeu r?t?citor, la restaurantul Lotca de pe Rapublicii. Fragmente de plase pesc?re?ti, coloane de stuf uscat, m?nunchiuri de pelin ?i de papur? (Ozana se zgribuli la g?ndul c-ar putea s? scoat? capul de pe undeva un ?arpe de balt?) un pianist expert, plutind cu p?rul v?lvoi ?n meandrele unei melodii evoc?nd m?ri calde, scornit? de degetele lui inteligente – c-o unghie, decupa mereu raza de soare ?i le planta mese; ?nfipte ?n sticle, lum?n?ri colorate ardeau ?n propria lor groap?; flori s?lbatice, sem?n?nd p?n? la contopirea de sine cu ni?te ciorchini de fluturi opri?i brusc din zborul lor colectiv prin toamna sub?ire ?mpodobeau pere?ii. ?Mergeam de-a bu?ilea… t?r??, t?r??”. Izbit de-acest al treilea r?nd de vorbe aiurea, c?sc?ndu-se ?n el f?r? s? le fi chemat, Mircea Vajoga se poticni de-un scaun ?n care se tr?nti. S?ri imediat ?n picioare.—?Captivant, murmur? el, mai au piersici la ora asta! ?i ar?t? fructiera. D?-mi, te rog, mantoul, domni?oar?.?n rochie, Ozana, av?nd s?nii sc?zu?i, ar?ta mai pu?in agresiv? ?i energic?. G?tul bronzat, lung ca o pierdere visat?, f?r? podoabe ?i ochii castanii, ageri, dar vulnerabil dilata?i, lucind tri?ti, poate ?i ni?el speria?i ?n fa?a cu oval prelung, impuneau observa?ia: f?r? speran??. ?M-ai degrab? dezn?d?jduit?”, diagnostic? Mircea Vajoga ?i Ozana, intuindu-l, zise:—?Rostul deten?iunii, domnule Vajoga, spun? cine ce-o vrea, e s? te d?r?me ?ntr-un fel. Fie ?i numai par?ial, dar s? te d?r?me. A? bea ceva dulce.—?Domni?oar? Ozana, ?ntreb? Vajoga ?ngrijorat, dup? ce f?cu comanda, ce se ?nt?mpl? cu Mala?—?Nu iese azi.—?Trebuia s?-mi ?nchipui.—?Nu va ie?i nici m?ine.—?I-au prelungit pedeapsa?—?Nu ?tiu.—?Da, i-au prelungit-o, spuse el nec?jit ?i fa?a i se ?mpietri. Numai ochii sc?p?rau intens, p?r?nd s? combine misterios vestea primit? cu ni?te speran?e secrete.??sta-i Chipul pe care-l ia melancolia c?nd ?mb?tr?ne?te”, g?ndi Ozana.Osp?tarul le aduse b?uturi ?i icre de ?tiuc? servite pe foi de vi?? de vie.—?Ia te uit?, se mir? Ozana, u?or ?nveselit?, e pentru prima oar? c?nd constat c? frunza de vi?? nu acoper? bucuriile vie?ii.—?Ai o vorbire precipitat?, domni?oar?.—?Mi-ar fi pl?cut mai mult s-o numi?i alert?.—?Nu mi-a trecut prin cap. De altminteri, ?n cuf?rul meu, acum, nu mai g?se?ti pene de vultur, g?se?ti numai suplimente ale z?d?rniciei.—?Care-ar fi alea?—?P?i, energia cheltuit? febril, dar f?r? scop precis, somnul zv?rcolit, a?teptarea noduroas?. ?i mai sunt…—?Mala ar r?de ?n hohote. De?inu?ii, domnule Vajoga, judec? lumea mult mai aproape de adev?r. Nu l?ncezesc ?n pove?ti despre cas?, trecut, slujb?. Timpul st? ?nchis ?mpreun? cu ei ?i nu sufer? de m?rturisiri. Acolo, ?n?untru, se bucur? de respect numai prezentul: brigadierul, directorul, pe care foarte rar ?l z?re?te cineva la fa??, banii ?i cambuza de alimente. E vorba, bine?n?eles, de-un respect de rutin?, limpede ?n esen?? ?i monoton. Cu o coaj? de s?pun po?i cump?ra cea mai frumoas? dintre de?inute.—?Cred c? dumneata erai cea mai frumoas?.—?A?i uitat-o at?t de repede pe Mala?—?Am presim?it c? n-am s-o v?d. Mi s-au ar?tat semne proaste dis-de-diminea??. C?nd am ie?it din cas?, calul de ?aret? ?edea neclintit ?n mijlocul cur?ii, cu am?ndou? picioarele ?ngropate ?n ni?te arcuri de tractor. Pe urm? am pierdut portmoneul. Mi l-au g?sit fetele care meli?eaz? inul, ascuns sub un strat de g?lbenele t?rzii. Niciun ban lips?, dar sutele erau desp?r?ite cu frunze de stejar: o sut?, o frunz?, o sut?, o frunz?. ?i pot s? jur c? pe la ora 4, c?nd m-am sculat, portmoneul era ?n buzunarul de la hain?. Vrei s? vezi frunzele?—?Vreau s? le miros… O, dar sunt foarte uscate. Le-a? f?r?ma s? le fumez. Noi doi am mai vorbit o dat?.—?Imposibil. E prima oar? c?nd ne vedem.—?Cei ce nu m? cred vor sf?r?i ?n Lacul de cristal din Mun?ii B?tr?ni.—?Eu sunt agronom, cultiv o mie de hectare de legume, orez, piersici, ce s? caut ?n mun?i?—?Sunte?i ?i pictor.—??n planul secund. Cu toate c? numai de pe pozi?ia asta am colindat lumea.—?Cred c? e pl?cut s? fii agronom ?i s? str?ba?i c?mpia, toat? vara, ?ntr-un docar tras c?nd de doi cai frenetici, c?nd de doi cai invizibili. Despre lumea larg? ?i halucinant? nu ?tiu nimic. P?cat. Povestea mea, domnule Vajoga, e mai aglomerat? ?i ?ncepe domol. Am putea s-o lu?m biblic, ca Domnul Pan Domni?a: iar boul peste r?ul Irodan sufla…—?Curios, o ?ntrerupse Vajoga, despre r?ul Iordan, ?n general, nu iei cuno?tin?? dec?t o dat? pe an, de Boboteaz?, iar azi parc? numai despre el a fost vorba.—?Asculta?i mai departe. Septembrie, soare ro?u, iar boul dorea s? vad? ceg?, p?strug?, morun ?i nisetru ?n apele Iordanului, pe c?nd eu, fiindc? m? aflam la v?n?toare de ra?e ?n b?l?ile Dun?rii – acum o lun? s-au ?mplinit patru ani – num?ram ultimele berze din Insula Ple?a, una, dou, trei, patru ?i tot a?a p?n? la trei?pe! Pe cea de-a pai?pea aveam, s-o v?d mult mai t?rziu. ?n acel septembrie, ?mp?r?it de trei?pe berze, m-au arestat ?i, de la interogatorii, am pierdut obiceiul s? tac mai ?ndelung sau s? p?strez ritmul firesc al vorbirii. Un b?iat care m? iubea a spart un shop; vroia s? m? ?mbrace ?n cele mai scumpe bl?nuri. Pe urm?…—?B?iatul. Cu el ce s-a ?nt?mplat?—?L-au ?mpu?cat, fiindc? n-a r?spuns la soma?ie. A murit la spital.—?A murit, probabil, strig?ndu-?i numele.—?Degeaba m? lua?i peste picior. Da, a murit rostindu-mi numele ?i astfel au ajuns la mine. C?nd viata-?i ridic? poalele-n cap s?-?i arate fundul…—?Astea-s vorbele Malei Portugal…—?O s? m? m?rit cu un mecanic de automobile sau c-un gestionar de bunuri. Inginerii se ?nsoar?, de studen?i, cu colegele de banc?, doctorii te ?n?al? cu infirmierele, profesorii de matematici sunt prea naivi, iar cei de limba rom?n?, speria?i de c?te in?elesuri poate c?p?ta cuv?ntul. ?ti?i c?nd mi-a fost dat s? v?d a pai?pea barz?? ?n aprilie trecut. Dumnezeu ?ncepe ca Dumnezeu cel pu?in la 1 km. Dep?rtare de orice penitenciar. Mai ales, prim?vara. Pentru noi, ?n aprilie, Dumnezeu ?ncepea unde ne m?nau s? plivim buruienile. Era duminica.—?La pu?c?rie e?ti scos la munc? ?i s?rb?toarea?—??nchipui?i-v?! Eu, acolo, m-am calificat reparatoare de linii telefonice, ?i-n duminica aia m? coco?asem pe un st?lp, chiar l?ng? pogoanele ?n care lucra brigada Malei ?i umblam la o candel? de por?elan. Mai mult, priveam norii ?i Dun?rea. Era cald, ?ns? acolo sus adia v?ntul ?i m? r?sf???m fum?nd o ?igar? ?i lu?nd aminte la un vi?el bleg ?i t?rcat, la florile de maz?re, albe ?i la cele de dovleac, galbene.—?Astea, prin septembrie, la a doua lor apari?ie, ?ncerc? Vajoga s-o ini?iaze ?n tainele naturii, devin uciga?e. P?ndesc clipa c?nd un bondar sau o albin? p?trunde ?n cupa lor ?i se-nchid ?ncet, sufoc?ndu-le. Bine?n?eles, ?nt?i ??i ame?esc victimele.—?S? v? cred? z?mbi Ozana, privindu-l prin apele paharului. Ce frumoas?-i lumea privit? prin sticl? albastr?! Ca elev?, ?mi petreceam vacan?ele ?ntr-un sat dintre Olteni?a ?i C?l?ra?i, mai ?tiu ?i eu c?te ceva din tainele c?mpiei.—?De pild??—?De pild? ?tiu cu precizie c? oile care au miei se numesc m?nz?ri, iar un vi?el sau un copil n?scut ?nainte de termen se cheam? c? e n?scut de neleapc?… Livada de meri era vesel?, ro?ie, iar la marginea ei, la vreo dou? sute de metri distan??, un b?rbat ?i o femeie recl?deau un stog de f?n. Femeia ?edea ?n centrul c?pi?ei, ?n costum de baie ?i cu cizme de cauciuc ?n picioare. Primea palele de f?n azv?rlite cu furca de b?rbat-su ?i le a?eza, bra? cu bra?, intr-o ordine aproape des?v?r?it circular?, soarele o sc?lda ?n plin ?i mi se p?rea c? e cea mai a????toare femeie pe care am v?zut-o vreodat?, ?nalt?, solid?, t?n?r?, liber?, st?rnind pofte nebune ?n orice trec?tor prin c?mpie. Lovit? cu pumnul, ar fi s?rit din ea numai mieji albi, ca din cepele zdrobite pe col?ul mesei. ?i pe c?nd m? l?faiam ?n v?nt, sus?inut? de centura de siguran?? (?n centura aia te la?i pe spate c?t po?i, dar n-are cine s? te s?rute), iat? c?, pe deasupra drumurilor, se arat? a pai?pea barz?.—?Sau prima din an, o corect? Vajoga.—?Nu m?-ntrerupe?i, se rug? Ozana. ?n Insula Ple?a, unde m-au arestat, mersesem s? asist la v?n?toarea de ra?e ?i s? num?r dou?zeci de berze ca s? mi se-mplineasc? o profe?ie de noroc, sau de moarte. Deci era a pai?pea barz? pe care-o vedeam, socotind din ziua arest?rii. Cred, ?nc?, domnule Vajoga, c? a ?asea barz?, pe care am s-o v?d de aici ?nainte, m? va duce ?ntre hotarele unui vis ce m? st?p?ne?te, sau poate ?n moarte. Da, moartea va fi vecin? cu a dou?zecea barz?. Descoperind atunci cea de-a pai?pea barz?, care plutea spre livada de meri, am vrut s-o salut chiar v?slind prin v?zduh c?tre ea, dar ?n clipa aia, ?n receptorul de control, pe care-l ?ineam str?ns ?ntre ureche ?i um?r, aud un zumz?it ?ndesat, st?ruitor, ?i-am ?n?eles c? e tonul! Puntea spre lumea din afar?. Nu-l mai interceptasem niciodat? p?n? atunci, fiindc? leg?tura cu sta?ia pilot se face rotind dou? cifre pe disc, ?i primul imbold a fost s? vorbesc cu mama, la Olteni?a, 181… ?i mai departe nimic. 181… po?i s? ?nnebune?ti. Uitasem num?rul… 181… ?i un mare pustiu sau o mare scr?nteal?. ?tiam prefixul, plus trei cifre, plus faptul c? restul de dou? cifre n-o s? mi-l mai amintesc niciodat?. Atunci am strigat-o pe Mala: fii atent?, pot s? vorbesc la telefon, acum pe loc cu toat? ?ara, d?-mi num?rul lui Vajoga. V-am sunat: alo, e o convorbire clandestin?, pot s? v? spun despre Mala Portugal tot ce vre?i s? ?ti?i: e s?n?toas?, munce?te. ?Pe dracu! n-am timp de glume proaste” ?i a?i ?nchis.—?Doamne-Dumnezeule, mi-am ?nchipuit c? vor s? m? h?ituiasc?.—?Trebuia s? juca?i jocul p?n? la cap?t. Dat tot n-ar fi avut vreo importan??, fiindc?, oricum, el se juca singur ?i aparte. Domnule Vagoja, ?i Ozana se ?ncorda, smucind umerii, vi se ?nt?mpl? c?teodat? s? realiza?i sentimentul brambura? Mie, a pai?pea barz? mi-a creat sentimentul brambura. E la fel de liliachiu ca ?i sentimentul Domnului Pan Domni?a, sculptorul, c?nd ia ?n m?ini topori?ca de cristal ?i nu ?tie cu care arbore s? ?nceap?. Mala, i-am zis, b?rbatul t?u nu vrea s? se agate ?n discu?ie, ?i e fric?. ?n acela?i timp o strigase ?i inginerul de la ferm?: ?Mala, c?te l?zi de maz?re am num?rat noi doi: 1283 sau 1238?”, ?48, 40” s-au pornit s? strige-n cor de?inutele brig?zii ?i Mala de-abia le-a potolit: ?sta?i, nebunelor, au fost 1218”, apoi ?i-a pus m?na strea?in? la ochi ca s? priveasc? barza plan?nd spre Dun?re ?i-a ?nceput s? r?d?. ?Ozana, zise, fa-i semn s? se ?ntoarc?”. Mala Portugal r?de zvelt. P?rerea mea e c? nimeni nu ?tie s? r?d? ca ea. Domnule Vajoga (Ozana cobor? vocea pe marginea paharului), sunte?i ?nv??at s? primi?i ve?ti proaste?—?Cu asta trebuia s? ?ncepi, domni?oar?. Nu e?ti expert? ?n ?nv?luiri. Ozana ?l v?zu adun?ndu-se cu coatele pe mas?, ?nfr?nt mai ?nainte de-a afla. Astfel se ?mpodobe?te un om cu obid? ?i dezgust, cu b?jb?ieli ?i retrageri, cu nop?i obscene, fiori negri, piedici, opinteli ?i poate ?i cu dou? crengu?e de moarte. Vajoga vedea trupul Malei, gol de m?ng?ierile lui ?i robit altei existen?e.—?Mala a ie?it acum zece zile.—??i s-a dus, zise Vajoga, la inginerul ?la cu care num?ra l?zi.—?A?i ?n?eles perfect.—?De ce nu mi-a scris nimic? Era o datorie elementar?.—?N-am nici cea mai vag? idee. Dar b?nuiesc c-a oprit-o ru?inea.E gravid?.El o ascult? ostenit ?i friguros. Ar fi aprins focul ?i s-ar fi lungit l?ng? sob?, s?-?i ?nc?lzeasc? oasele. Pianistul divaga acum pe o tem? f?r? luciu: p?s?ri, toamn?, brum?, strea?in? p?durii.—?Noi st?m pe malul r?ului, cum o s? tr?iasc? ea f?r? s? mai aud? r?ul?—?Are Dun?rea.—?Un r?u e al t?u, Dun?rea te cople?e?te.?i avu o str?mb?tur? chinuit?, ?nc?t Ozana ar fi preferat s?-l aud? ?ip?nd. Puternic?-n ghimpii ascu?i?i, solid? ?i dens?, durerea nu se produsese sub osul pieptului, ci ?n orbitele ochilor ?i-n pulpele picioarelor. Parc? un fulger necru??tor i-ar fi sorbit lumina din ochi ?i doi c?ini ?i-ar fi ?nfipt col?ii ?n carnea lui.—?Domnule Vajoga, spuse Ozana, ?mi permite?i s? m? retrag? El r?spunse altceva:—?Deci jocul s-a jucat singur ?i eu sunt ?ncornoratul de la poarta ?nchisorii. C?t fac plata, mai serve?te o piersic?. Rivalitate peste fluviu, ehe!…Scoase portmoneul ?i dintr-o dat? fa?a i de destinse.—?Domni?oar? Ozana, ??i place nespus s? glume?ti, nu-i a?a?—??n ?mprejur?ri ca asta de azi, nu.—?Atunci cum s?-mi explic c? ?n locul frunzelor de stejar pe care le-ai f?r?mat ?ntre degete au ap?rut frunze de l?m?i verzi? O sut?, o frunz? de l?m?i, alt? sut?, alt? frunz? de l?m?i. Poftim, cerceteaz?, te mint?—?Fantastic, domnule Vajoga, sunte?i un vr?jitor. Da?i-mi-le mie, n-am mai sim?it miros de l?m?i de-o ve?nicie.—?Ia-le pe toate. ?i mai ia, te rog, ?i asta.??c?ni, rupt de ?ale deasupra genunchilor, ?ncuietorile servietei-diplomat ?i puse pe mas?, cu m?na tremur?nd, un colier. Perlele sc?p?rau ?mbobociri de vi?in p?rguit. Fiecare bob, bucuros ca de-o logodn? de apropierea celuilalt, etala o-nl?n?uire de explozii: ro?u carnal, ro?u corupt, ro?ul lenevos din petalele ciclamei, ro?ul denun?ului bolnav, ro?ul speriat din obrazul adolescentului, ro?ul cabotin din obrazul clovnului ?i toate la un loc se undeau s? ?nsteleze o apropiere dezonorat?: fructiera de sticl? albastr? ?i piersicile.—?Cei ?n?ela?i, z?mbi Vajoga, ?tiu ?i ei s? fac? daruri.—?A fost al Malei Portugal?—?La proces, Mala a sus?inut c? acest colier i-a sc?pat ?n Dun?re. L-am g?sit cusut ?n c?ptu?eala c?ciulii mele, e al meu.?i, lu?nd rigiditatea ei drept ?nc?p???nare:—?Nu te m?cina ?n g?nduri searbede. Morala ?i religia ta s? fie mereu ce-a de-a dou?zecea barz?. A pai?pea ?mi r?m?ne mie. Alege tot ceea ce ?i se ofer?.—?Aleg, ?i va urma ce? ?ntreb? Ozana, cu b?rbia rezemat?-n pumni. Z?mbetul ei, t?iat cu din?ii s? n-ajung?-ntreg ?n obraji, calm, ironic, st?tea la ?ndoial? ?ntr-o r?scruce de drumuri: abandon, proiectare ?n miresmele norocului sau r?zvr?tire, dispre?, refuz? Ei, bine, vorbi ea rar, risipind ?ncordarea, lega?i-mi-l dumneavoastr? la g?t, ?i s? ne tr?im sl?biciunile.Vajoga ocoli masa, travers?nd umbrele pe care lum?narea, arz?nd mocnit ?n g?tul sticlei, le azv?rlea ?n plase ca pe ni?te pe?ti inconsisten?i ?i potrivi darul acceptat pe g?tul lung ca o pierdere visat?, ?ncerc?nd ?i o m?ng?iere pe cerceii ca doi stropi de lapovi??. C?nd s? se ?ntoarc? la loc, descoperi c? ?n scaunul lui ?edea un b?tr?n mic ?i palid, cu tart?cu?a rotund? ca un cantalup pe care l-ai bu?it zdrav?n de p?m?nt, spre a-i ?nmuia miezul. Purta o hain? de piele alb?, beret? kaki, c?ma?? de poplin, cravat? desenat? ?i, la butonier?, o crizantem? violet?, frumos luminat? de pic?turile ploii. Cearc?nele ca ni?te potire, ad?nci ?i pres?rate fin cu pulbere de sidef amestecat? ?n iod, p?reau ?i ele dou? crizanteme, dar spre deosebire de aia care-i ?mpodobea pieptul, l?sau impresia de flori carnivore, pedepsitoare ?i lacome, fiindc? adunau ?n centrul lor doi ochi desc?rna?i de pofte impulsive, tri?ti, lunatici, traversa?i iute de c?te-un zv?cnet poate de na?terea neispr?vit? a unui g?nd ostil lumii ?ntregi, reprimat ?ntr-o clip? de concentrarea dens? ?n orbite a unei otr?vi ?i mai puternice: spaima ?i be?ia c? a pariat cu Necunoscutul fictiv ?i c? va c??tiga. ?inea ?n bra?e un picior de lemn cu sp?tar.—?Ce cau?i aici? ?ntreb?, iritat, Vajoga.—?C?rciuma, domnule Vajoga, e o iarb? pe gustul tuturor cailor.—?C?rciuma, dar nu ?i masa mea. ?terge-o!—?Sunt Domnul Pan Domni?a, zise b?tr?nul. Culeg?torul de om?turi. Trage-mi numele ad?nc pe n?ri, pentru c? miroase a cui?oare.?n lumina tremurat? a lum?n?rii, chipul lui Vajoga se schimb? dintr-o dat? ?n reprezentarea ?n aram? veche a melodiei ce se transforma, treptat, sub m?inile pianistului, ?n ?uier de v?nt rostogolind ciulinii.—?Am venit, anun?? Domnul Pan Domni?a, cu dou? luni ?i jum?tate mai devreme, ca s?-i lucrez cer?etorului Tudor Buc??ic?, din piciorul ?sta de lemn scump, o femeie.—?Dumneavoastr? o s?-mi lua?i tiparul? ?ntreb? Ozana.—?Nu, n-am darul ?sta. Eu pot ?nvia lemnul, uneori; at?t. Tiparul trebuie s? ?i-l ia un b?rbat care te iube?te. Domnul Mircea Vajoga.—?Oh, m? iube?te?! se mir? Ozana ?i Vajoga v?zu cum, ?n zbaterea cenu?ie a secundei, se str?mut? din ea, ?n sprijinul lemnului, furia, gelozia, scr??netul, dispre?ul, sfidarea, for?a desfr?ului ?i teribila ?ntindere a a?tept?rii albe ?i r?bd?toare. ?i pe deasupra a toate, moartea – ?i sim?i c-o va urma mereu, slugarnic, ame?it ?i turbat de p?rul blond ca mustul mestecenilor lunec?nd pe colinele toamnei ?i c? va fi prada at?rn?nd nu la ?oldul ?nving?torului, ?n culcu?ul trofeielor, ci de umbra armei, ?i nici de ea, ci mult mai sc?zut, de curba umbrei de la cureaua armei.Domnul Pan Domni?a se leg?n? pe ?olduri, trainic ?n dumica?ii spin?rii ?i rosti cu o for?? ?mpenetrabil?:—?Apropia?i-v?! Obraz l?ng? obraz.Ozana izbucni ?n r?sul iepelor, care-i v?ntul de r?s?rit ?i apus al aventurii sau pulsa?ia ei dogoritoare, iar Vajoga aplec? imediat t?mpla, surprins de tonul poruncitor ?i de vitalitatea nea?teptat? ???nind din trupul ?la b?tr?n ce l?sa ?mpresia c? nu-?i umpluse niciodat? burta pe s?turate.Obraz l?ng? obraz, Vajoga ?i Ozana descoperir? ?n acela?i timp c? Domnul Pan Domni?a avea ?i pantofii picta?i, doi dragoni mici pe st?ngul, un buchet de flori albastre ?i un l?stun pe dreptul, dar nu ?ndr?znir? s? dea glas mir?rii.—??nchide?i ochii ?i l?sa?i-v? g?ndurile s? zorn?ie ?n voia lor, s? se amestece ?ntre ele, ?i sf?tui cu buzele uscate Domnul Pan Domni?a. St?nd astfel, fiecare sorbi?i c?te-o gur? de ap? din limanul celuilalt. E?ti bun?, domni?oar?, s?-mi spui ce gust are apa?—?A? putea s? jur c? beau din Olt.—?Apa din Olt te umple de-o lini?te ?mp?cat?. Dumneata, Vajoga? Acesta se foi, st?njenit, pentru c?, b?nd, i se amarase cerul gurii.—?Ap? s?lcie, rosti el greoi, ne?ndr?znind s? priveasc? spre Ozana.—?S?lcie ca-n orele dimine?ii sau ale amiezii?—?Nu m? pricep la nuan?e.—?Po?i s? dai o m?n? de ajutor, domni?oar??—?S?lcie ca-n orele dimine?ii.—?Perfect explicabil, fiindc? tu mai p?strezi ?n liman urmele fr?m?nt?rii de azi diminea??, c?nd mai erai ?nc? la ?nchisoare ?i nu g?seai o form? potrivit? pentru povestea Malei Portugal.—?Domnule Pan Domnita, zise Vajoga, mi-ar fi pl?cut s? veni?i, iarna… s? ning? ?i noi s? v? primim cu lum?n?ri ro?ii ?nfipte-n z?pad?. Lum?n?ri ro?ii, piersici ?n fructiere, z?pada af?nat?.—?Dac? vrei, ne putem muta ?n tenebrele iernii.—?Brr! se scutur?, sc?rbos, cer?etorul, la o mas? ?n col?, ?i scuip? ascu?it printre din?ii rup?i. Scuipatul c?zu l?ng? Ianuarie C??uneanu, ca un ultragiu adus mantalei eroului.—?Dobitoc tembel! ?l ?njur? filosoful, iar Bluz? neagr?, intrat ?n carnea unui chef bun, le strig? prin geam trec?torilor: be?i-v? apa din ceasuri, locuitori ai blagoslovitului p?m?nt br?ilean!Cei trei ap?ruser? pe neobservate ?i ocupau singura mas? ?n form? de diligent? (o fantezie a directorului Iulian) ?i c?nd ?nchinau, tr?sura vibra, t?r?nd ?n sac ecoul loviturilor de copit? al cailor de demult ?i un bubuit dogit, parc-ar fi str?b?tut poduri de lemn, iar ?n paharele lor duhneau vremuri dospite ?n mucigaiuri, str?zile Br?ilei ie?eau din fagurii seci ai vecurilor, c?deau ?ntr-o r?n? ceain?rii asfin?ite, s?li de biliard ??i cl?teau gura cu ?njur?turi, haimanale se istoveau la p?nd? sub balcoane obeze ad?postind glorii defuncte, ?nc?ier?ri balcanice ?i curve cu umerii ?nveli?i ?n ?aluri de Orenburg.—?Domnule Vajoga, zise Domnul Pan Domni?a, ?igara ??i arde degetele; stinge-o.Vajoga vru s? arunce mucul ?n frapier?, dar sub m?na lui, ???nind din ad?ncul tufei de pelin, se ivi un izvor. Doi bibani ?i luar? chi?tocul ?i disp?rur? cu el.—?Bibani, zise Domnul Pan Domni?a, fiindc? fumezi M?r??esti; dac? fumai Kent ??i lua chi?tocul o lostri??. Am fost silit s? m? ar?t aici mai devreme, fiindc? cer?etorul a tr?dat un secret pe care n-avea dreptul s?-l fac? public. Azi, domnilor, Lacul de cristal din Mun?ii B?tr?ni, sup?rat, se va muta ?n alt? ?ar?. Tudor Buc??ic?, n?t?ngule!—?Prezent, r?spunse cer?etorul.—?Treci l?ng? pian ?i danseaz?. Dar mai ?nt?i de toate, urm? el trist, vreau ca jur-?mprejurul restaurantului s? stea ploaia.?i imediat ploaia se opri. Iar ?n ochii ei se a?ez? t?cerea. Sau poate visul t?cerii. Ochii tuturora – Ozana, Vajoga, cei trei din diligent? ?i pianistul – erau largi ?i fl?m?nzi ?i aprin?i de dorin?a de-a privi ?n al?i ochi fl?m?nzi. Respirau cu to?ii, calm ?i neauzit, numai clipe vesele ?i sugestia lor, lapte de iarb? ?i imagina?ia trandafirilor, vraja apelor curg?nd ?i ?mplinind visul ?n mi?care al t?cerii. Iar t?cerea se zugr?vea pe sine ?i visteria unde se p?streaz?: aerul ?nviind mereu mai albastru.Un m?nz intr? pe u?a dinspre bulevard, t?r?nd un col? de lac at?rnat sub bot ?i disp?ru pe u?a buc?t?riei, pierz?nd acolo un val ?n care ni?te ?tiuci fug?reau un c?rd de cara?i, iar ei to?i continuau s? r?m?n? neatin?i fie ?i de-o raz? de g?nd ?n tiparele t?cerii, forme rigide pentru aluatul ei, eman?nd la r?ndu-le t?cerea odihnit? ?i a????toare, ca ni?te conspiratori – poate c? ?i miroseau a unsoare de cur??at ?i de p?strat arma – conspiratori nu ?mpotriva unei tiranii limitate, cu asperit??i vulgare ?i previzibile, ci impotriva celei mai durabile ?mpil?ri, a lui Dumnezeu ?nsu?i, care-i p?stra totu?i nev?t?ma?i ?n boarea portocalie a lum?n?rilor. T?cerea intens? ?i r?sp?ndit? numai ?ntre hotarele fixate de Domnul Pan Domni?a fecunda iedera ce ?nvelea fa?a cl?dirii de peste drum cu sute de r?ndunici albe zbur?nd prin vinul ghiurghiuliu al frunzelor, f?r? s? dep??easc? rama peretelui pov?rnit -z?pezi ?i lum?n?ri ro?ii mistuindu-se ?i ren?sc?nd ?n fl?c?ri, ?ntr-o zbatere ame?itoare, inaccesibil? dec?t ?n ?n?elarea sau tr?darea min?ii. Vajoga intui brusc, c?, iat?, ?i zborul poate fi imobil – aceasta chiar o fi forma lui subsesiv? – ?i fu str?b?tut de-o nelini?te derutat?.—?Dar nu poate fi nimic adev?rat, Domnule Pan Domni?a.—?Depinde de unghiul din care prive?ti.—?Nu ?tiu.—?Oh, atunci…?i Vojoga nu mai spuse nimic… era la marginea unde visul se instaura definitiv, impun?tor ?i abil, iar otrava lui, apropierea copil?riei, adormirea, moartea, transformarea oamenilor ?n fluturi risipi?i peste cupole de biserici, r?suci?i de v?nt, hr?ni?i cu t?m?ioar? uscat? de lun?, apucase totu?i ?n gingii sf?rcul de ???? al co?marelor. ?Trebuie mers p?n? la cap?t, ??i zise Vajoga, indiferent c? la urm? vom constata c? ne-am implinit altfel” – ?i trecu ?mpreun? cu ceilal?i, din spa?iu ?n timp, ca s? ia parte la facerea norilor ?i la cl?direa unei stele. Dar Tudor Buc??ic? interveni stupid:—?Domnu’ Pan Domni?a, marinarii ?ia de pe Lacu’ de cristal… de ce smulgeau ei oile ?n t?l?ngi?—?Nu erau marinari.—?Doamne fere?te, doar i-am v?zut de-at?tea ori cu ochii mei. E o treab? ?mpu?it? s? spune?i acum c? nu erau marinari.—?M?soar?-?i vorbele, altfel renun? s?-?i mai cioplesc femeie. Cer?etorul, speriat, se apropie ?i-i s?rut? m?na. Celorlal?i li se p?ru c?-i lingea m?na ca un c?ine. Domnul Pan Domni?a ?l scarpin? pe ceafa scor?oas?, apoi, leg?n?nd u?or piciorul st?ng, azv?rli ?n aer dragonii zugr?vi?i pe botul pantofului, precum ?i l?stunul. Dragonii se ?ncordar?, cu ghearele sc?p?r?nd ?i c?zur? pe podelele de piatr?, unde se t?v?lir? veseli, ?nc?lcind firele de ov?z s?lbatic ?nchipuite din marmur? galben? ?i, de aici, se n?pustir? sun?nd din solzii ro?covani de crap b?tr?n ?i ?arpe fermecat, pe perete ?i ?ncremenir? deasupra u?ii cu trupurile arcuite ?ntr-o atitudine de veghe heraldic?; l?stunul fulgera sub grind?, sporind, fericit, modula?iile vie?ii.Pianistul, cobor?t dintr-o v?ltoare de amurg prevestind furtuna, d?du cale deschis? unui ?uvoi de sc?ntei: sim?i ?n mine diavolul?Milogul, c?lc?nd ?oldiu, prinse s? stoarc? de icre mi?c?ri mai putrede ca herghelii ce-i vindeau lipovenii ?n c?mpia pelinului; mirosea a tutungioaice ?i a v?nz?toare de t?m?ie, se ?nnodau hernii; speran?e ?i nicio ?mpletire; spintec?toare de pe?te prinz?nd plod ?i copii ?n v?rtejuri de solzi; crabi, felinare; urdori; Domnul Pan Domni?a strig?nd explica?ii:—?Nu v? sili?i s? interpreta?i himere. Sunte?i z?mbetul meu. ?i nu v? mira?i. Prin?ii din cinci r?uri care curg prin cinci ??ri m-au ?nzestrat cu puteri teribile. E un dar umed halucinant pe care mi-l fac o dat? pe an, ?n zorii anului. Ziua de azi e ?ntreag? numai ?n mine ?i-am hot?r?t ca toate t?lcurile ?mt?mpl?rilor s-o ia razna ?i nicio ?nt?mplare s? nu fie des?v?r?it?. Acum, v? rog s?-mi spune?i pe r?nd ce cuvinte v? umbl? ?n clipa asta prin minte.Ianuarie C??uneanu: -Cere-i, m? ?ndemn? inima, cere-i ceva. ?i iaca zic: nora cer?etorului, care e ?n drum spre satul lor, s? fete doi miei ?i s? mi-i dea mie s? fac cap de st?n? ?n Balta Br?ilei.Cer?etorul: – Domnule Pan Domni?a, m? dezgust? pro?tii.—?A?teapt? s?-?i vin? r?ndul.Domnul Pan Domni?a introduse discret m?inile ?n buzunarele hainei de piele ?i scoase la iveal? doi iezi minusculi. Unul era alb, albul mesiatic al z?pezilor de Cr?ciun ?i sub b?rbie-i at?rna un cercel bobo?at, cel?lalt era castaniu ca lemnul de stejar uitat ?n lada de l?ng? sob? ?i suferea, incontestabil, de delirul grandorii, fiindc? da s? mu?te ne?ntrerupt ?i-?i dezvelea impudic semnul b?rb??iei.Lep?da?i ?n iarba pietrelor se comportar? opus ?i ciudat. Iedul castaniu rupse o frunz? de pe o nuia de prun de marmur? c?zut? la p?m?nt ?i se lungi s-o mestece lene? l?ng? piciorul Domnului Pan Domni?a, ?n vreme ce iedul alb prinse s? alerge prin restaurant. Dep?na m?runt din picioare, evoc?nd parc? rostogolirea unui bulg?re de z?pad? ?i pe unde pocneau copitele lui r?s?reau fire de busuioc ?i smocuri de cimbru.—?Doamne, Dumnezeule, exclam? Ianuarie C??uneanu, dezmeticindu-se cel dint?i ?i tr?g?nd pe n?ri miresmele amare, toate astea, Domnule Pan Domni?a, le-a?i adus de la zvelta ?nviere a lui Christos.Descinse sabia de-o purta pe sub manta, o smulse din teac? ?i-o ?nfipse ?n podea p?n? la gard?.—?N?stru?nicule, ?i strig? iedului alb, milostive?te-te de mine, t?lharul m?r?av ?i izbe?te o dat? cu copitele ?n m?nerul s?biei, ca s-o sfin?e?ti. S?pt?m?na trecut?, am ciop?r?it cu ea o capr? str?in?, ?n lunca ?iretului. Putoare b?tr?n? ?i nelegiuit? ce sunt! N-am ?njunghiat-o, i-am t?iat doar picioarele de dind?r?t ?i-am fugit s? i le duc calde unei paceaure.—?Codo? smintit, ?l ?njur? cer?etorul, ce te-a? mai t?r?-n lan?uri, prin mahala!?n clipa aceea iedului alb ?i crescur? corni?e ?i se ?ndr?gosti de Ozana. ?ncepu s? ?op?ie ?n jurul ei, podind locul cu busuioc ?i ocoale de cimbru, d?re de vis extatic, contururi proaspete ale nebuniei tinere, c?ci at?t Ozana c?t ?i Vajoga r?deau ?nvolbura?i de uimire, cu toate sim?urile r?v??ite frenetic de salturile, r?sucite ?i izbucnirile din dansul iedului. Cioplit cu secure de cristal, mersul lui era precedat parc? de o lupt? a luminii pentru rena?terea culorilor, pentru cercetarea ob?r?iei lor sau pentru descoperirea unei licori natale a culorilor. ?n plan ascuns, miresmele ?i un abur de singur?tate, desperare ?i primejdie.Ozana se chinuia s?-i taie calea ?i s?-l adune ?n bra?ele ei, ?ns? iedul se strecura viclean, ca ?i cum speran?a lui era s? fie mereu mai departe ?i s? se ?mplineasc? un destin al sur?sului pe care nicio putere nu-l atingea.—?Uita?i-v? la el, domnule Vajoga, ce s?lbatic! Vreau s?-l s?rut pe bot ?i el tot fuge de mine. Cel?lalt e, cred, mai prietenos. Castaniule, nu ne faci o vizit??Castaniul scutur? din cap ?i str?nut? mustr?tor.—?E sup?rat, explica Domnul Pan Domni?a, fiindc? i-am gre?it buricul ?i copitele. A ie?it anemic ?i f?r? darul de-a face s? r?sar? ceva ?n urma lui. Dar nu puteam s? rup mai mult lemn din piciorul de duminic? al cer?etorului. Am dezghiocat numai partea care-ar fi alc?tuit, ?n trupul femeii de-o voi copiii, veninul ?i furia.—?E r?ndul t?u, milogule, anun?? Domnul Pan Domni?a. Cer?etorul: – Leb?d? cucuiat?, g?sc?-de-om?t, jder. O polonez? t?n?r? trece hotarul ?ntr-o sear? elastic?. Nu-n?eleg o iot? din ce-am spus, dumneavoastr? mi-a?i potrivit vorbele-n cap?—?N-am nici-un r?spuns. Domnul Vajoga?Vajoga: – Sunt lup ?mb?tr?nit ?n grave anotimpuri. Mi-e prea t?rziu ?n carnea veche ?i sub arse nimburi. Plesnesc ?n s?nge mugurii pe-afar?? Z?pada fiarei mai str?ns m?-nconjoar?.—?Sun? ca o presim?ire a mor?ii, spuse, melancolic, Domnul Pan Domni?a.—?N-am f?cut niciodat? versuri, se dezvinov??i Vajoga. De unde-or fi r?s?rit ?n mine?Domnul Pan Domni?a desprinse de la butonier? crizantema violet? ?i i-o oferi curtenitor Ozanei. Apuc?nd-o, Ozana sim?i cum dou? pic?turi de ploaie lunec? din petale ?i se ?ncheag? ?n dou? perle pe locul degetului amputat. Avu un sur?s amar. Pe urm?, v?z?nd c? lujerul florii se lunge?te ?i se ?nfige ?n p?m?nt ?i prinde r?d?cin? ?ntre dou? fire de ov?z s?lbatic ?i c? brazda gr?dinii de piatr? se ?mbog??e?te ?i cu buchetul de flori albastre ce sprijinise somnul l?stunului, ?n?l?? g?tul ca o pierdere visat? ?i scutur? p?rul lung, aduc?ndu-l ?n dreptul ochilor plini de mirare, ?ncredin?at? c?-l va g?si ?mpletit ?n dou? cozi ?i amestecat ?n culori misterioase.—?V?rsta, spuse Domnul Pan Domni?a, nu-mi permite s? reinstaurez tranzac?ii figurate ?ntr-o alt? epoc?. Bluz? neagr?, ?ngropa povestea aia nebun? ?i reprim?-?i r?njetul.Bluz? neagr? r?spunse reprobator ?i arogant:—??ndemnuri ?i admonest?ri care m? las? rece. De ?ase ani clocesc ?n mine numai ideea c? Mircea Vajoga e un criminal la?.Buzele desenate patetic sub nasul acvilin sorbeau tremurat explozia.Vajoga resim?i lovitura la marginea fiin?ei, fiindc? r?spunse cu voce domoal?:—?Plute?ti ?n absurd, domnule. Sau poate prin r?s?ritul cel mai de sus al prostiei. ?i pe urm?, dac?-?i tr?ntesc dou? perechi de palme? M?r?i ?i c?rte?ti ?mpotriva mea de c?nd ne-am v?zut!—?Mi-a?i ucis sora.—?Umbli ca nebunul dup? ni?te picioare-n fund. Le vei avea.—?Zerlina Vi?an, n?scut?…—?Ajunge, ?ip? Domnul Pan Domni?a, nu permit nim?nui s? descump?neasc? ziua de azi cu crize de nervi.—?Da, Bluz? neagr?, strig? ?i Ianuarie C??uneanu, leag? clan?a, porcule. Adic? noi te primim cu bra?ele deschise ?n clipa misterului, care vas?zic? se cheam? c?-?i d?m jimbl? ?i tu, ?arlatanule, spurci cu vorba veninoas? o adunare intim?.—?Nici tu nu trebuie s? fii excesiv de sup?rat.—?Domnule Pan Domni?a, se enerv? Vajoga, nu-mi place s? fiu scos din gunoaiele vie?ii zilnice. Mi se face frig ?i mi se face sear?.—?R?bdare! Vom ajunge ?i acolo.—?V? dispre?uiesc.—?Pedanteria ?i glasul ei s?rat! Vorbind cum vorbe?ti, ai chemat peste noi ur?tul. Dovada: se usuc? firul de busuioc pe care l-ai atins adineauri cu m?na. Uite, se usuc? ?i cimbrul pe care-l acoperi cu umbra trupului. ?l ron??ie l?custele. Dumneata, Mircea Vajoga, ai provocat Necunoscutul fictiv.—?Totul e s? ?ndoi spinarea la vreme ?i s? ?ncasezi ce meri?i, sublinie cer?etorul.—?Dar eu, domnule Pan Domni?a, eu vreau s? ?tiu cu cine am de-a face?—?Vrei cu adev?rat?—?Da.—?Sunt ultimul gnom al Br?ilei. Sunt cel ce creeaz? mirajul ?i-l ?nal??. Sunt voca?ia unei primejdii. Nicio pruden?? nu-mi e str?in?. ?tiu nuan?a clipelor. Visul e un aliaj ciudat: ochi care se deschid proasp?t ?i se contopesc cu partea revoltat? din asperan?ele reprimate. Noianul fricii uitate, adic? secunda. Seduc?ia contopindu-se cu imaginea ei reflectat?-ntr-un osp?? cu ghea??. Eram copil ?i priveam lumea, ?n toate zilele, printr-un pahar verde; ??i dau prilejul ?i dumitale, acum – prive?te-o printr-un pahar verde ?i vei sim?i copil?ria revenind ?i vei auzi mohorul sun?nd ?n step?, ce desf?tare! Ultimul dar pe care m? simt dator s? ?i-l fac: o noapte, la ??rmul M?rii e t?rziu, to?i dorm, iar ?n largul apelor plute?te o pas?re de aur mic?, nu r?sfr?ngerea lunii ?ntr-un ghem de ierburi ro?ii, ci o pas?re adev?rat?, un boboc de g?sc? migratoare. Pas?rea plute?te-n ape cl?tinate-n g?ndul lor, aerul lumineaz? str?veziu ?i numai ?n sine, te ridici pe v?rful picioarelor ?i cite?ti prin el timpul M?rii. Mare citit? prin aur, cu ochii ?ngusta?i de bucurie. P?ndar ?ntr-un inel. Intui?ia. Ritmul clipelor. Eu vin din feerie. Uit?-te bine, acum Lacul de cristal a cobor?t din Mun?ii B?tr?ni ?i se t?r??te pe fundul M?rii Negre spre cealalt? parte a lumii…—?Se scald?-n el cinci fete, zise Vajoga. ?i mai sunt ?i zece marinari ?n b?rci.—?Marinarii pe care i-a cunoscut cer?etorul. Cele cinci fete adunate stol sunt cele cinci r?uri care au dreptul s? se schimbe-n ce vor ele atunci c?nd Lacul de cristal se mut?. Se pot schimba ?i-n lupi, dac? vor. P?rin?ii lor le dau voie. Lupi ar trebui s? fie acum, s? ne ?ncr?nceneze carnea. Vestitorii mei. A ?asea fat? e Zerlina Vi?an. S-a omor?t ?n baie, n-ai ucis-o tu, nu-i a?a? Zerlina Vi?an! Nu ?tie s? ?noate. Uite-o, plute?te at?rnat? de arborele neobr?z?rii. Un molid.Arborele din care-a fost croit? crucea r?stignirii lui Isus. ?n clipa c?nd Isus a asfin?it, to?i copacii din acest neam de molid s-au uscat. Numai doi au r?mas ?n picioare. Unul se pr?bu?ea acum, cu Lacul de cristal, altul se va ruina disear?. P-?la ?l voi g?ti cu podoabe murdare. ?i voi chema, s? fie de fa??, ?i pe prin?ii din cele cinci r?uri, care, ?n ajun de Boboteaz?, vin din cinci ??ri ?i curg prin albia r?ului Iordan. Sunt r?uri de rit ortodox din Grecia, Rusia, Bulgaria, Abisinia, Rom?nia. Curg, cu schimbul, toat? noaptea ?i c?nd ajung ?n vadul unde Ion l-a botezat pe Isus, ?n dreptul casei mele, se opresc ?i planteaz? c?te-un arbore adus de la izvoare. Anul ?sta, din Rom?nia, a venit r?ul Buz?u ?i a r?s?dit un c?lin. Grecii au trimis un dafin, ru?ii un pin siberian, abisinienii un cedru. Care din ace?ti arbori are curajul s?-?i cufunde r?d?cinile p?n?-n tainele p?m?ntului ?i aduce ?i dovada – un fruct de foc z?mislit ?n vijeliile ?i violen?a din miaz?noaptea mineriadelor, cules cu am?ndou? aripile pe c?nd cele cinci r?uri se ?ntorc ?n matca proprie – ?la cap?t? suflet omenesc. Schimbat ?n om, pe Lacul de cristal, va tr?i mult mai pu?in dec?t un arbore, dar va cunoa?te cea mai inspirat? dintre aventuri: via?a noastr?, legile iubirii. Ceilal?i arbori au dreptul s? intre ?n alc?tuirea mirajelor ?i, iat?-i, ?n clipa asta, domin?nd un grind spre care gone?te c?lare femeia dumitale.—?Mala Portugal, murmur? Vajoga.?n bluz? de ?n, cu fusta sf??iat? pe coapse, p?rlit? de v?nt, cu p?rul umflat ca ?i icoana calului pe greab?nul c?ruia se lipise cu s?nii, de parc? i-ar fi sorbit cu trupul galopul sonor, ca s?-l amplifice ?n s?ngele ei, Mala Portugal str?b?tea c?mpia printr-un nor de praf galben ?n care m?na ei, agit?nd biciu?ca, sp?rgea copci ?n aerul clocotitor, suia, zbur?nd, lina d?mbului ?i era zei?a cu ochi de bufni?? prietena ?i colectivul orizontului, poate mugetul furtunii n?sc?ndu-se ?n dep?rt?ri necuprinse – oricum veselia nebun?. Ajuns? sus, sub pomii ?ntor?i cu v?rfurile spre p?m?nt ?i r?d?cinile ?n cerul alburiu, s?ri ?n iarb?, ?ngenunche ?i b?u, lacom?, cl?bucii de spum? sc?ld?nd ?n ?ovoaie bogate pieptul calului.—??n g?ndurile mele e mai cea?? dec?t acolo, zise Vajoga.—?Mergi ?i ia-?i tiparul Ozanei.Vajoga ?i Ozana se prinser? de m?n? ?i p?trunser? prin u?a str?juit? de cei doi dragoni, deveni?i emblema de aram?, ?n bulevard, apoi se ?ntoarser? printr-un gang ?i urcar? patruzeci ?i ?apte de trepte p?n? ?ntr-o sal? pardosit? cu c?r?mizi tocite, cotropit? de culori frenetice. Mureau ?nviind ca s? moar? ?i mureau ca s? ?nvieze destr?b?l?ri din a?ipirea soarelui ?i din sc?derea lunii cu bucile pline de v?n?t?i. Erau ca s? fie ?mperecheri adulmecate de-un pericol ce-ar fi luat parte, cu lampa arz?nd, la expresia ultim? a autorit??ii ?n materie de zeul ploii trec?nd s? r?s?deasc?, spre apogeul iluziei, copii ?n crengile de ploaie de aur. ?i mai era o cad? de baie – por?elan scufundat ?n sc?p?ratul unei amintiri – iar l?ng? ea, dou? luntrii de m?rgele. Se b?lb?iau ?n galbenuri supuse mici asfin?ituri f?r? de mijloc – munai ?nceput, numai destr?mare; t?iate f?r? durere, se sc?ldau ?n s?ngele lor, ca schimbarea prim?verii ?ntr-o ninsoare spre azv?rlirile domoale ale plopilor, o clipire de noapte. Z?mbet spun?nd: dumneata ai dreptate ?n prezent, iar eu am dreptate numai ?n viitor. Pragul demen?ei sau pragul de b?taie spre z?ri f?r? de ?ntoarceri. Razele becului stropit cu var ?i ?n?urubat ?ntr-o plas? de s?rm? n-ajungea s? le str?bat? (m?rgelelor) ?ntreaga tihn?, nici s? st?rneasc? elanurile adormite-n fiecare bob; s?mburii l?sau, totu?i, impresia ciudat? c? sunt uni?i deasupra unei r?ni ?i dedesubtul unui pericol.—?Mi se pare, zise Vajoga, c? ?ncep s? ?n?eleg.—?S? ?n?elegi ce?—?Jocul. M?runtele lui ?mp?r?iri.—?E jocul m?rgelelor de sticl?. Eu m? voi dezbr?ca, iar dumneavoastr? o s? m? ?nveli?i ?n m?rgele. Domnule Vajoga, a?i v?zut vreodat? luna plutind pe cer ?ntre dou? amfore cu vin?—?De mult. Pluteau ?ntr-o alian?? cochet?. Eu stam ?ntr-un salc?m ?i luna se cherchelea, b?nd pe r?nd din cele dou? amfore, ?n gr?dina vecinului, dou? fete se sc?ldau ?n albii, la ad?postul unui mal de porumb ?i de mei t?t?r?sc. Mirosea a lucerna.—?Fetele erau gemene? ?ntreb? Ozana – ?i-?i tr?gea rochia peste cap, apoi lep?da furoul, numai amforele, ele nu, umerii Ozanei carne bronzat?, cald?, puls?nd lacom ?i s?nii mici, consterna?i c? sunt sco?i ?n frig. Domni?oar? Ozana, mi-a? fi t?iat cu pl?cere un deget ca s? v? v?d goal?, acoperi?i-m? cu m?rgele, domnule Vajoga, ?i cu p?nza curcubeului. Domni?oar? Ozana, ce ne?nfricat? ideea s? legi m?rgelele pe un trup de femeie, incredibil? puterea Domnului Pan Domni?a!Doamne, cum se aciuiesc ele bob cu bob, da, mi-a? fi t?iat un deget, nu merit?, domnule Vajoga, un asemenea sacrificiu nicio femeie, tu ??i amputezi degetul, ?l arunci ?n sob? ca s? hr?ne?ti focul ?i ea, cu ?od rezemat ?n muchea sobei, r?de ?i se zg?ie?te pe fereastr? la tr?ntorul de b?iat al vecinului care-?i fluier? c?inii, ?n mijlocul cur?ii ?i-i pune s? se ?mperecheze, domni?oar? Ozana, s-au ispr?vit m?rgelele din toate c?ld?rile ?i tiparul n-a ajuns dec?t p?n? la genunchi, lua?i, domnule Vajoga, o g?leat? de maz?re, trebuie s? fie pe undeva pe-aici ?i continua?i lucrul, tiparul se cere f?cut dintr-o suflare, domni?oar? Ozana, maz?rea s-ar putea s-o road? g?rg?ri?e, sunt vl?guit?, domnule Vajoga, simt cum trece din mine, ?n m?rgele, c?te-un strop de glas sau c?te-un strop de s?nge crud, ?n timp ce eu, domni?oar? Ozana, sunt fericit f?r? ru?ine, cred c? o singur? dat? am mai tr?it furtuna asta, eram ?n lunca ?iretului, ?n casa m?tu?ii Veramare, o b?tr?n? cu nasul tic?los de ascu?it, pictasem o s?pt?m?n?, f?r? s? dorm ?i, ca s? nu turbez de nesomn, s?mb?t?, la pr?nz, am strigat-o pe Veramare, hai Veramare, bag?-m?-n c?tu?ele-n care-l ferecai pe b?rbat-su, pe nea Udrea, c?nd sim?eai c? suie-n el de nepotolit, setea de-a fura cai, at?rn? cheia c?tu?elor la strea?in?, urc?-te-n luntre, treci ?iretul ?n Moscova ?i s? te-ntorci tocmai m?ine diminea??, vreau s? dorm sau s? mor, ?ns? n-am a?ipit o secund?, iar pe sear? mi s-a f?cut fric?, de ce stau eu ?n fiare, ?i c?nd a ap?rut un grup de v?n?tori de li?i?e, erau ?apte, m-am rugat de ei s? m? elibereze, g?si?i cheia la strea?in?, zic, ?i, fii atent?: primul – eu?!, nu, doamne-fere?te, nu m? bag, m?i b?iete; al doilea: vezi-?i m?, de treab?, am nevast?, am copii; al treilea: ?tiu c? ?i-ar conveni, tu cu p?catele, iar eu cu ponoasele; al patrulea: ?ucu-?ucu, nu-s vi?elul pe care-l cau?i; al cincilea: nu fur, nu ucid, nu iert; al ?aselea: mama voastr? de tic?lo?i, a?i umplut p?m?ntul; al ?aptelea: uite ce fac eu cu de-alde voi! ?i m-a pocnit cu pumnul ?n mutr? de mi-a sc?lcit nasul! de ce, domnule? am urlat eu, a?a pentru c? ninge peste Arcul de triumf!—?Asta vi s-a ?nt?mplat ?n ziua c?nd a murit Zerlina Vi?an? ?ntreb? Ozana Gheorghiu din?untrul Ozanei de m?rgele.Mircea Vajoga se a?ez? pe un scaun de r?chit?. Sub fereastr?, at?rnat de gardul care devenise de m?r?cini, se deschidea un golf. Jos, pe miri?tea epuizat? de ploi, un morman de crengi de salcie ?i ?n v?rful lor, un corb. Ni?te fete, ?n ciorapi de l?n?, ca s?-?i sparg? t?lpile ?n cotoarele de p?l?mid?, m?nau ro?i de c?ru?? ?n jurul gr?mezii pe care domnea corbul ?i strigau ?n cor: porumbulpedos, porumbulpedos, ?Ce triste?e nejustificat?” ?i trecu prin cap lui Vajoga, ?i se mir? singur de dreapta lui.—?Domni?oar? Ozana, hai s? trec frontiera ?i s?-?i spun ce-a fost cu Zerlina Vi?an. Era frumoas?, dar ?n acela?i timp era ?i ?mpotrivirea frumuse?ii. Vr?jm??ia c?ut?rii. Era frumoas? ca ziua c?nd prime?ti arvun? pentru un cal pe care n-ai vrea s?-l vinzi, dar de care vrei s? scapi. Locuia ?n mistica neechilibrului. Solni?? albastr?, v?rfiiit? cu sare curat?, s? ating? ninsorile. O clip?! Drace! Sim?eam o p?lp?ire sub hain?, uite, am scos portmoneul ?i, poftim: o sut?, un fluture ro?u, alt? sut?, alt fluture ro?u. De-a? avea eu at?tea sute c??i fluturi ro?ii sunt ?n C?mpia Br?ilei! Lu? ?i-i strecur? Ozanei, prin perdeaua de m?rgele, c?te-un fluture pe fiecare um?r. Asta-i pesemne ziua unei mari f?g?duin?e. Vorbesc de Zerlina, dar nu ?tiu cum se face, simt o adiere dinspre Mala Portugal. Adierea Portugal. Sun? ca un c?ntec. A tri?at, Mala. Deci, domni?oar?, niciodat? s? nu te-a?tep?i c-o s? ning? dintr-un nor liliachiu. Zerlina avea un b?rbat gelos, inginer sau ceva pe-acolo. ?ntr-o sear?, Zerlina s-a ?ntors acas? cu dou? ore mai t?rziu dec?t primisese, spun?nd c? ?nt?rziase s? bea prim?var?. ?la s-a repezit s-o sugrume: min?i! min?i! Apoi: unde-ai fost? unde-ai fost!? M-am ?nt?lnit c-un prieten de liceu, e prim?var?, ne-am plimbat. Du-m? la el, altfel nu m? convingi. ?i m-am pomenit cu ei la u??, nu r?v??i?i, a fi r?v??it ?nseamn?, totu?i, a spera, ci tutela?i de-o noapte ???nit? din m?runtaiele infernului. Domnule, vreau s? ?tiu, te-ai plimbat cu so?ia mea asear? ?i c?t timp!? Jos, ?n capul sc?rilor, se cl?tina, incert?, silueta unui alt individ, un fel de pas?re bizar?, ceva intermediar ?ntre st?rcul purpuriu ?i buhaiul de balt?. I-am r?spuns: ast?zi n-am ie?it din cas?. Hei, dar nu cumva ?nnebunesc? ?n fundul s?lii pl?ng ni?te mun?i.—?Sunt mun?ii B?tr?ni, zise Ozana, care-au pierdut pe veci Lacul de cristal, iar acum pierd ?i corabia – ea nu va mai ajunge niciodat?, de Anul nou, ?n centrul ora?ului Sinaia.—?Vine spre noi, vine spre Br?ila, spre Vajoga, dar e mult mai umil?, cu mult mai umil? dec?t credeam. Parc? e o corabie cu ostateci, b?ntuit? de foamete. Unde-i sunt cristalele?P?r?sind solemnitatea mun?ilor, ?uietul brazilor, curen?ii duri ?i rigurio?i ai grotelor, austrul cristalelor, corabia schimba lemnul pe p?nz? – era acum o corabie de p?nz? lunec?nd gutural printr-o p?rtie tot din p?nz?. Trompete de p?nz?, fluiere de p?nz? – scoicile de pe etrav? scheunau c?ine?te, iarba de mare sc?r??ia ?ndoielnic ?i pustiu. C?nd intr? ?n C?mpia Br?ilei, sp?rg?nd Lacul de cristal, Marea, malul ei, altarul ?i tabernacolul r?ului Buz?u, Domnul Pan Domni?a, ascuns sub smal?ul de pelin al ochelarilor de soare, ?nchipui ?n drumul ei, c-o lantern? de m?n?, un conac de umbre albastre – albastrul de ger -colindat ?n curba pridvoarelor de vene albe. ??stuia, g?ndi Vajoga, toate-i ies pe lume cum nu se poate mai bine… R?ul Iordan”.L?ng? Ianca-sat, unde ?ncep b?l?ile de c?mpie ale Br?ilei, ?i ajunse r?ndul pe filosoful Ianuarie C??uneanu s? ?nchipuie ?i el un castel – zidire de ghea??, acoperi? deschis ?i, fiindc? lucra cu felinarul, agit?ndu-l bezmetic, vitraliile se mutau rotund pe carnea t?cut? ?i pe suferin?a pere?ilor, t?r?nd, st?lcite, chipuri de sfin?i ?i leg?n?nd ?n corzi de sfoar? bl?nd. ?mpletit? un hamac ca un culcu? ?n care berze ?nghi?eau ?erpi adormi?i prin desc?ntec. ?Pai?pe plus patru, murmur? Vajoga, pai?pe plus patru, Fericirea sau moartea”… Corabia-?i urm? drumul prin coliba de oase de salc?m, toate rupte, ?nchipuit? cu opai?ul de cer?etorul Tudor Buc??ic?, ?i mai c??tig? o barz? – a nou??pea, care culese cu pliscul eschivele ?ndoliatei lum?n?ri din m?na lui Bluz? neagr?, cel ce, vr?nd s? ?ncropeasc?-o odaie de popas, b?lb?ia un e?ec.—?Domni?oar? Ozana, spuse Vajoga, ?nveselit de repaosul scobit de vlag?, de untdelemnul tragic de inutil al lui Bluz? neagr?, ?sta n-o s? se aranjeze niciodat? s?-?i exprime na?terea.—?Crede?i?—?Da, o s? crape fericit.Atunci se rupse pragul camerii de desupra restaurantului Lotca ?i din sufoarea rupturii se ivi a dou?zecea barz?.—?Domni?oar? Ozana, ce vraj?, ce amurg e ?sta? ?ntreb? Vajoga. ?n clipa aia, din?untrul Ozanei de m?rgele ie?i afar?, goal?,Zerlina Vi?an. Necunoscutul fictiv ?i oglinda lui.—?Sunt Zerlina Vi?an n?scut? Gheorghiu. ?n seara aia, c?nd murea aprilie, ne-am plimbat dou? ore pe marginea Dun?rii. Mi-ai vorbit de Mala Portugal.—?De adierea ei. ?mi pare r?u c-am min?it. Dar n-am facut-o ca s? te omori. Mi-a fost fric?.—?Tat?l meu, Domnul Pan Domni?a ?i fra?ii mei, Ozana ?i Bluz? neagr?…—?De ce, ?ntreb? Vajoga, cl?mp?ne?te at?t de lemnos barza aia? Ce pre? are ea?—?O sut? ?i-un fluture vi?iniu ?i iar o sut? ?i-un fluture vi?iniu. ?i t?cere. Mult?. ?i aroma t?cerii.—?Dar Ianuarie C??uneanu ?i cer?etorul? ?ntreb? Vajoga. Zerlina Vi?an n?scut? Gheorghiu r?se. ?i Mircea Vajoga nu mai ?tiu nimic. Num?r?: o sut?, un fluture vi?iniu, Zerlina, Ozana, arbori ?ntor?i cu v?rful spre p?m?nt ?i r?d?cina ?n cerul alburiu ?i o femeie b?nd, lacom?, cl?bucii de spun? sc?ld?nd ?n ?uvoaie bogate pieptul unui cal. O sut?, un fluture… O sut?, un fluture…?n timp ce Domnul Pan Domni?a, ultimul gnom care-a mai figurat pe p?m?ntul Br?ilei, disp?rea ?n peretele c?rciumii – ?trec?nd, g?ndi pianistrul, ?ntr-un univers paralel, ca avioanele ?n triunghiul Bermudelor” – Mircea Vajoga sim?i, p?truz?ndu-i fierbinte ?n p?ntece cu?itul lui Bluz? neagr?…M?RIA CUSTURADe Boboteaz?, ultima zi din vacan?a de iarn? a studen?ilor, Maria Custura se scul? dis-de-mininea?? ?i, descoperind c? peste noapte se pornise s? ning?, parc? dintr-o avu?ie f?r? seam?n, fa?a u?or umflat? de somn i se deschide de ?nc?ntare. ?Ninge, ninge, ninge”, rosti cu glas limpede ?i inima-i tresalt? de bucurie. At?t de mult a?teptase z?pada, o dorise ?i o chemase ?n g?nd de-a lungul s?rb?torilor, ?nc?t, acum, era convins? c? ei i se datora minunea intr?rii p?m?ntului ?n plutirea aia leg?nat?, odihnitoare, plin? de taine. Cu nasul turtit pe geam, proasp?t? ?i ?nviorat?, privea merii ?i vi?inii din livad?, care se ?ncununaser? alb ?i-i l?uda complice: ?hai c? v-a?i dat naibii de frumo?i ce sunte?i!”. Sub r?suflarea ei fierbinte, sticla se aburi, ?nchipuind doi fluturi. ?i l?s? s? ?nghe?e ?i, ?nfofolindu-se ?ntr-un ?al negru, cu franjuri boga?i, adev?rate cozi de batal, n?v?li ?n cerdac. Curtea larg?, prins? de ger ca-n scoabe de cei patru nuci crescu?i ?n culturile ei, spre a nu se pierde ?n clocotul viforului, o ?nt?mpin? cu o-ngr?m?dire de cai ?i oameni, spre latura de c?tre p?dure. ?tiu pe dat? ce se ?nt?mpl?: ?de Boboteaz? are loc ?ncurarea cailor; o s? m? duc s?-i v?d”.Un cioc?nir dojenitor ?n ochiul de geam al od?ii p?rin?ilor ?i ?ntoarse g?ndurile. Ca r?spuns, Maria Custura arunc? un cocolo? de z?pad? ?n cercevele.—?Mam?, aici la noi, la Crucea ?mpu?cat?, ninge mai ?nver?unat dec?t la Bucure?ti.—??n pustietatea asta nici nu-i de mirare.R?zbit? de frig, intr? ?n odaia mirosind a cetin? de brad, cornuri de nuc?, lapte fiert, zah?r ars.—?Nu-i a?a, mam?, c? numele meu se ?mplete?te nemaipomenit cu ninsoarea? Maria Custura! Alt nume nu poate avea iarna. O s? m? m?rit de Pa?ti cu Mircea R?ducanu, i-am promis, ?ns? numele n-o s? mi-l schimb. Mircea trebuie s? se supun?. ?ntr-o c?snicie, dup? c?te-am v?zur pe ici, pe colo, femeia e st?p?nul, b?rbatul e dogul german -c?inele palatelor.—?Nu cred c? Mircea o s? se-nvoiasc?. E ?nc?p???nat.—?C? tare m? ?mpiedic eu de dezn?dejdile lui gratuite! Ast?zi, ?n sanie, ?n drum spre gar?, o s?-l fac s? bea ?ase pahare de apocalips: dou? p?n? la f?nt?na ho?ului, dou? p?n? la Hanul La trei muieri ?i alte dou? p?n? la Halta Jugara. Tata s? nu se amestece, s?-?i vad? de bici, de cai ?i de lupi.—?De n?lucirile lor. C? de unde lupi ?n ultimii ani?Ruxandra Custura ?ndr?m?dea ?ntr-un geamantan uria? pachete cu ?unci, sl?nin?, pr?jituri, fructe uscate, borcane cu ciuperci. Fa?a ei triunghiular?, slab?, ochii verzi, ?ngu?ti, gura cu buze groase, ro?ii, r?sfr?nte – ?mama e ?nc? frumoas?!” – ?nchegau un desen al triste?ii. Ruxandra resim?ea plecarea fetei ca o durere plin? de singur?tate – at?t Pavel, primul copil, urm?nd Institutul de avia?ie din Timi?oara, c?t ?i Maria, scriau rar p?rin?ilor, trimiteau salut?ri, cereau bani, iar la desp?r?irea de casa unde se n?scuser? r?deau nep?s?tori, fapt care pe ea o seca la inim?, ?ei, poate, nici cu g?ndul n-or fi m?ng?ind aceste pietre… Dar ce fat? frumoas? am! S?-i tai obrazul c-un fir de p?r ?i s? tot bei tinere?e, tinere?e, tinere?e”…—?Vrei ?i ni?te c?rna?i de mistre??—?Nu, mam?, nu, ajunge! Vreau s? sl?besc. M-ai ?ndopat ?n vacan?a asta de nu mai ?ncap ?n nicio rochie. M? duc la mine s? m? sp?l ?i s? m? ?mbrac.—?Pune-?i un pulover gros ?i cojocul brodat, f?-o pentru mine. Dup? un minut, Maria Custura strig? din odaia al?turat?:—?S? nu ui?i de cele patru undi?e. ?mi place s? pescuiesc la copc?, ?mpreun? cu Mircea, pe Lacul Her?str?u.—???i dau trei undi?e, at?t. Pe-a patra vreau s-o azv?rl eu ?n ceruri, dup? ce s-o opri viforul, s-o prind de poale de Maica Domnului, s-o aduc pe p?m?nt ?i s-o rog s?-l tr?sneasc? pe taic?-tu c?nd i-o fi lumea mai drag?.?O zi vesel?, Boboteaz? asta, g?ndi Maria Custura, o s?-mi par? r?u dup? ea”.Auzindu-?i pomenit numele, Ion Custura, care, de vreun ceas se ?nv?rtea prin tind?, n?ucit de rugina be?iei din ajun, b?ntuit de regrete confuze, gust?nd, sc?rbit, ba o gur? de afinat?, ba una de zeam? de varz? acr?, care-i sugrumau g?tlejul ?i-i ?nghe?au m?runtaiele, trecu pragul, slut ?i adus din umeri, un fel de copac jupuit de coaj?, ?i zise, gem?nd:—?Crap de grea??… mi-e capul de plumb.—?Izbe?te-l de pere?i, se r?sti Ruxandra, sparge-l, far?m?-l, zdrobe?te-l…—?Mooor!—?Mori ?i te-ngrop cu opt l?utari.—?De ce cu opt, ?ntreb? el, privind, oarecum nedumerit, spre fat? ?i nu cu doi?pe? Adic? nu merit eu s? m? petreac? pe drumul din urm? patru acordeoane, patru ?ambale, patru viori?!—?Opt, se ?nd?rji femeia, formul?nd o hot?r?re definitiv?, pentru c? at??ia ai t?r?t, asear?, pe uli?? dup? tine, opt.Maria Custura r?dea ?i scutura, ?nveselit?, pomul de iarn?, cu toate globurile aprinse. Ninsoarea, aromele casei, rev?rsarea m?nioas?, dar de rutin?, a maic?-sii, drojdia de indignare a tat?lui, promisiunea unui drum cu sania p?n? la Halta Jugara prin viforni?a fascinant?, -sim?ea de pe acum um?rul lui Mircea ?n um?rul ei, intimitatea ?ubei cuprinz?ndu-i pe am?ndoi, c?r?mida cald? pe picioarele lor se h?rjoneau necontenit, v?ntul, galopul cailor, dep?rt?riloe ?ngrop?nd ?n ele primejdie, fericire, ?nt?mpl?ri nemaiv?zute, alegorii, ciulini rostogolindu-se, f?nt?ni surpate de amurguri ?nl?n?uite, suger?nd lunecarea spre lumi disp?rute – toate se topeau ?n sufletul ei, umpl?nd-o cu dor ?nalt. Ochii alba?tri ?i jucau sub spr?ncenele sub?iri, buzele groase, ro?ii ?i r?sfr?nte, ca ale Ruxandrei Custura, incendiate de-o senzualitate subjug?toare, sorbeau cu bucurie aerul ?n care m?nia mamei, indulgent?, neav?nd nimic spontan ?i poc?in?a, numai ?n parte pref?cut?, a tat?lui – ?el ??i d? ?n petec doar de dou?, trei ori pe an, iar mama-l urgise?te blajin timp de trei sute ?aijcinci de zile, trei sute?aij?ase ?n anii bisec?i” – ?mplineau ?n ea sentimentul invulnerabil de ocrotire. ?M? iubesc ?i nu vom fi str?ini unul de altul niciodat?”.Ciol?nos, cu pielea ars? de v?nt, ochii tulburi ?i p?rul r?v??it, Ion Custura izbi de c?teva ori cu c?lc?iele ?n podele, s?-?i potriveasc? ci?mele ?i vru s? ?ncheie pacea:—?Opt ?i pl?ti?i voi, patru Ocolul silvic Crucea ?mpu?cat?, c? doar sunt inginer ?ef.—?Halal inginer ?ef! i-o ?ntoarse Ruxandra. Dac? se afl? la jude? de pozna de ieri, or s? te scoale ?n picioare la toate ?edin?ele. Untul or s?-l scoat? din tine.—?Tat?, ?ntreb? Maria, mie c??i l?utari o s?-mi c?nte la nunt??—?Problema trebuie – o discu?i cu Mircea. ?n chestiunea asta el ?i p?rintele Che?ereu hot?r?sc. A?a e datina: familia mirelui angajeaz? ?i pl?te?te l?utarii.—?Deci, a?a merge treaba.—?Da, a?a merge.—?Atunci o s?-l oblig s? angajeze dou? tarafuri.Ruxandra, ?ndes?nd cu genunchiul, ca s? ?ncuie geamantanul, arunc?, dispre?uitor:—?Mut?-?i g?ndul. Che?ereu…—?Constantin S. R?ducanu, traduse fata, u?or ?n?epat?.—?Mai pe scurt: ?apul de pop?, complet? Ion Costura.—?Da, e cel mai c?rp?nos ?ap de pop? de pe terasa B?r?ganului. Maria Custura lu? spusele maic?-sii ca o jignire personal?.—?Zg?rci?ii au ?i ei o parte bun?: pun ?n circula?ie cele mai iste?e zic?tori ?i proverbe. M? duc s?-mi iau r?mas bun de la vecine, de Ia Anica ?i de la Voica…—?La Anica po?i s? te duci, dar ?n casa Voichii s? nu calci.—?Anica-mi va d?rui crengu?e cu gherghine ro?ii, Voica, un fagure de miere.—?Nu face s?-?i n?cl?ie?ti de?tele ?n mierea aia; Voica-i o smintit?. Ast? toamn?, Vasile Podgoreanu, barbat-su, pentru c-o prinsese, ?n c?teva r?nduri, umbl?nd prin marginea p?durii, cu Simion brutarul, a legat-o fedele?, a tuns-o ?i a ras-o ?n cap cu briciul. Iar ea, ?n loc s? intre ?n fundul p?m?ntului de ru?ine, sau s? se-nchid?-n m?n?stirea maicilor lipovene din Br?ila, a doua zi diminea?a a ?mbr?cat rochia cea mai bun? ?i, hai ?n sta?ia din fa?a magazinului universal, unde o sut? de oameni a?teptau autobuzele pentru Br?ila ?i R?mnic; ?i d?-i f???ial? printre ei, cu c?p???na cheal?, ?i plin? de scrijelituri, f?r? s?-i pese de r?setele ?lora; ce v? holba?i la mine ca la urs? pe mine, a?a m? vrea b?rbatul…—?Un rahat b?rbat-su, m?r?i Ion Custura. Un t?mpit, o sec?tur?…—?Acum chiar c? nu m? poate opri nimeni s? m? duc s-o v?d. Vai, c?t o iubesc, nebuna! ?n locul ei, la fel a? fi f?cut ?i eu. Ba nu, eu l-a? fi ?njunghiat pe Vasile Podgoreanu. Ast? toamn?, Voica vindea struguri, ?n pia??, la Br?ila, iar Simion, nuci… Fug, fug s-o v?d, s?-mi spun? ea totul.—?Dar nu mai e?ti un copil, e?ti student?, se ?mpotrivi Ruxandra. Ce-o s? zic? lumea?—?Numele meu e Maria Custura. Numele meu ?i-al iernii de-afar?. Un nume care te ap?r?. Eu ?i iarna asta suntem deasupra tuturor suspiciunilor ?i r?ut??ilor.—?Vezi, Ion Custura, spuse Ruxandra, c?t de repede prinde exemplul r?ului?Vesel?, Maria Custura s?rut? ?n fug? t?mpla mamei, desprinse o ?uvi?? rumen? din curcanul abia scos din cuptor ?i, mestec?nd pofticioas? – ?Doamne, tare n-a? vrea s? m? fac c?t o batoz?” – ie?i din odaie ?n mijlocul cerdacului, ?ncerc? o piruet?, admir?ndu-?i coapsele prelungi, mi?c?rile iu?i, armonia lor, apoi, tiptil, deschise u?a spre s?li?a transformat? de Ion Custura ?n ser?, rupse doi castraveciori de pe vrej, ascunz?ndu-i ?n buzunar ?i cobor? ?n goan? sc?rile alunecoase; noroc cu bara de sprijin, ?nvelit? ?n alam?, astfel ?i-ar fi jupuit dou? r?nduri de piei de pe spinare. ?n pragul marcat de o ?in? de c?ru??, un gr?tar de lemn, un pre? ?nghe?at ?i de a?teptarea ne?ndem?natec? a p?durarului Caragica Nicoar?, cojoc ?nvine?it de ger, cu arma de v?n?toare pe um?r, se opri, chiuind. C?inii din curte, ?not?nd prin mormanele de z?pad? afanat?, venir? s? i se urce cu labele de piept ?i s?-?i frece, lingu?itori, boturile pe obrajii ei.—?Domni?oar? Melu?, zise ?ncet, Caragica.—?Maria Custura! Melu? mi se spunea c?nd m? leg?nau ?n copaie. ?i de ce e?ti a?a p?m?ntiu la fa??, ai dormit cu falca pe topor?—?Tot vesel? ai r?mas, domni?oar? Melu?, asta-mi place, m? bucur?…—?Exaltat? ?i opulent? ai spus? Ia vezi!—?Ehe, c?te urechi ?i cozi de iepure ?i-am adus eu c?nd erai mic?! Sute. Uite-a?a le azv?rleai ?n aer ?i g?ngureai: zbori codi?? ?i ?ntoarce-te cu iepura?ul ?ntreg.—?Nu-mi aduc aminte dec?t de-un pui de c?prioar?. Mi l-ai l?sat c?teva zile ?i ?ntr-o noapte mi l-ai furat.—?I-am dat drumu ?napoi ?n lumea lui. P?i, cum altfel!?Atins? de-o und? de m?ng?iere din trecut, Maria Custura continu? jocul.—?Eu ?tiu de ce stai mult pe-afar?.—?Nu, pentru c? ai din?i de ghea?? ?i la c?ldur? ?i se topesc. E povestea noastr? de aur.—?Ca ?i aia c?nd trei in?i din B?r?gan, Ion ?i Melu? Custura, urma?i de Nicoar? Caragica, treceau Dun?rea, ?n nop?ile de la ?nceputul lui mai, ca s? fure cire?e din Dobrogea. Oboseai ?i, la ?ntoarcere, te a?ezam ?ntr-o g?leat? de p?nz? ?i te purtam cu r?ndul. Cel mai mult, ?ns?, ??i pl?ceau strugurii Alicante pe care, nu ?tiu de ce, ?i p?strai ?n foi de tutun. Tare m?nc?cioas? mai erai.—?Duhne?ti a vin de buturug?! se sup?r? fata.—?Vinul, domni?oar?, ?ine ad?post de vreme rea ?ntocmai ca o c?ru?? cu coviltir.Maria Custura ?l privi, r?z?nd. Pe fa?a lui lucea o lumin? colindat? de aspira?ii dureroase. ?Presupun c? nu f?r? temei e trist; ?mb?tr?ne?te”. ?i-l v?zu, ?ntr-o sc?pare de secund?, ?ntr-o noapte, din vremuri duse, purt?nd pe cap o p?l?rie av?nd ?nfipte pe boruri zece lum?n?ri aprinse, ca s? lumineze ungherul unde patru in?i jucau c?r?i. Scoase ?i-i d?du un castravecior.—?Trufanda. M?n?nc?-l s?n?tos, dar s? nu m? spui lui tata. ?i se strecur? ?n potopul de fulgi roti?i.—?Domni?oar? Custura, ?i ceru Caragica, s? nu te duci la alerg?rile de cai. P?n? acum, o iap? ?i-a fr?nt piciorul, doi fl?c?i ?i le-au scr?ntit. N-auzi acolo dec?t ?njur?turi, blesteme, m?sc?ri.—?M? duc la Anica.—?Bine. Dar poate c? nici la ea n-ar trebui… Maria Custura se r?suci ?i-l privi intens ?n ochi.Caragica bolborosi ceva ne?n?eles ?i p?trunse de-a-nd?ratelea pe sc?rile duc?nd ?n cerdac. Era speriat. ?Ce-o fi cu el?” N?rile Mariei Custura se l?rgir?. F?r? s? ?tie, adulmeca subtilul miros, for?a arogant? a ve?tilor rele.—?Fratele meu Zaur, spuse Caragica, fr?ng?nd ?n ea instinctul alarmant, ?la care te-a ?nv??at s? tragi cu pu?ca, ??i trimite salut?ri.—?Mul?umesc, spuse ea, brusc desc?tu?at? ?i se ?ntoarse nu ?n iarna prosper? a B?r?ganului, ci ?n vara de la Neptun, unde Zaur Caragica, epuizat de triste?e, usc??iv, dispre?uitor, patrujcinci de ani, zvelt ca o coloan? de venin, prive?te Marea, instalat pe un col? de banc? negeluit?, curbat? sub ap?sarea unui butoia? cu must ?i dou? co?uri de struguri, la Terasa de luni. (Pe o verand? umbrit? de mesteceni, bl?nd Ouzo, f?r? rival un profesor de liceu ?lefuia poeme:AMIAZ? DE VAR?Trece-un cal prin sp?nzur?toarea luminii, St?p?nul lui r?m?ne-n ?treang, iar ?n st?nga lui Zaur Caragica, ?ntr-o rochie de m?tase verde ?i sub?ire ca membrana unei meduze, Maria Custura soarbe sc?nteierea, numai partea ei gitan?, sub?ire ?i fosforescent? ca o stea de mare sau ca m?rtirisirea unui p?cat dup? care vei jindui mereu, a c?ntecului Adios companeros de mi vida, ?i ?mprejur, vara a c?zut bolnav? (se stinge, se stinge, melancolic? ?i parc? inutil?, Iluzia), miroase a chilc?, a scrumbii m?runte, a iarb? ars? de p?cur?, a soldat trec?nd peste linia ferat?, a foi?or luminat de berze, a t?t?roaic? timid? ?i lipoveanc? m?nc?nd harbuji. Sunt foarte mul?i melci ?n iarb? ?i adie v?ntul cu iz de r??in? cald?, un ho? de piersici, fug?rit de paznicii livezii I.A.S., e huiduit de santinela din turnul gr?nicerilor de coast?, iar la cap?tul b?ncii, opus celui pe care-l ocup? Zaur, o voce molatec? hule?te c.f.r. —ul:La Lehliu, sta?ion?m zece minute ?n loc de unu… la Fete?ti, total aiurea, ?nc? zece minute. De ce? Pentru ca mecanicul locomotivei s? coboare ?i s?-i taie o g?in? nevestei ?efului de gar?, iar controlorul de bilete s? verse ?n c?mpie o pung? de boabe de porumb, m?ncare pentru dropii. Neghiobie! Uite – ?i pe un genunchi ascu?it apare un ciorap de bumbac ?ndopat cu s?m?n?? de iarb? – asta le place lor, dropiilor, vreau s? zic: s?m?n?? de mohor. Pe toamn?, dup? ce se scutur? buruiana, merit? s? vii ?n Dobrogea ?i s? le ademene?ti; nu aici, unde ?ncepe Marea, ?n step?, vreau s? zic – ce nop?i superbe!?n jurul Teresei de luni vile multicolore… Maria Custura, cu fa?a irigat? de-o pl?cere egoist?, se ?ntoarce u?or spre Zaur Caragica ?i:—?Nu sunt eu fata aceea, domnule Caragica.—?Fat? ca dumneata e datoare s? se afle mereu ?n inima unui scandal. Mai ales ?n inima unui scandal petrecut la Mare.—?Nu po?i numi scandal faptul c? cinci b?ie?i au dansau cu o fat? necunoscut?, pe falez?, de la miezul nop?ii p?n? ?n zori.—?Nu cuno?ti v?rsta a treia ?i felul ei de a ur?, prefac?ndu-se c? ap?r? lumea, lini?tea, via?a. Pe mine nu m-a deranjat nici muzica, ?n tonalitate maxim?, nici chiotele b?ie?ilor. Pentru c? eu a?teptam scandalul. Eram curios s? v?d numai ce form? va ?mbr?ca, fiindc? de zece ani, ?n cele dou? s?pt?m?ni de ?ng?duin?? ?i t?cere pe care le petrec, ?n august, la mare, un incident ne?nsemnat care ia propor?ii alarmante ?n mintea celor v?rstnici, trebuie neap?rat s? se produc?, urm?nd legea seriilor, a sim?urilor c?ut?nd desc?tu?area din mireasma iodului ?i a s?rii, a speran?elor de ?noire. Eu ?i c??iva prieteni ai mei consider?m incidentul un snop de pelin care se furi?eaz? ?n planul od?ilor noastre, nev?zut, ca s? ne umple inima cu arome amare. Dac? cei tineri ne-ar tr?da ?n patima noastr? de aventuri, pe care nu mai ?ndr?znim a le ?ncerca, l?s?nd timpul s? se scurg? monoton, numai ar?i??, v?nt domol, greieri, ?nfr?ngerea ierburilor, susurul frunzelor, slueta risipit? pe z?ri a unei cor?bii, am rostogoli ?n suflet, la ?ntoarcerea acas?, o arip? rupt?. Spre cinstea lor, tinerii g?sesc totdeauna destul? balig? de cal de Mare ca s? sature focul mocnind sub spuza b?tr?ne?ii noastre. Scandalul de aznoapte, m?runt ?i ?n firea lucrurilor, a schimbat culoarea od?ilor ?i a locatarilor din aceste vile contemplative. O doamn?, care-a omor?t un copil cu automobilul ?i a sc?pat de pedeaps? prin protec?ie ?nalt? cerea, azi diminea??, s? fie evacua?i din sta?iune to?i b?ie?ii de la ?aisprezece ani ?n sus, alta care-?i ?n?al? so?ul cu ?oferul acestuia a telefonat la mili?ie, som?ndu-l pe comandant s? ia m?suri pentru men?inerea ordinei, familiile ale c?ror b?ie?i s-au dovedir vinova?i de h?rm?laia iscat?, amenin?ate cu izolarea sau cu surghiunul, au t?b?r?t asupra fiilor r?t?ci?i, s? dea ?n vileag numele fetei ?i al hotelului unde locuie?te. B?ie?ii au refuzat…—?Poate c? numele fetei nu se potrivea cu vara. ?i atunci n-are rost s?-l dai ?n vileag.—?Cei cinci au fost trimi?i acas?, cu trenul de ora 12,45.—?Mi-ar place s? urc ?n norul ?la care seam?n? cu o yol?. Pe trepte de aburi.—?S? trag de sfori ?i s?-l aduc pe p?m?nt?—?Pentru c?, domnule Zaur Caragica, sunt nume care se potrivesc numai cu iarna…De pild? cu iarna asta, plin? mai degrab? de un zbucium solemn dec?t amenin??tor; oricum, turmentat? de v?ntul care lovea, sold??e?te, u?a de la casa Anichii. Maria Custura izbi cu pumnii ?n t?blii – v?ntul bu?ea mai cu putere – strig?, se ismeni la geam: cucurigu! — s?rut? pe bot o capr? sc?pat? din ?opron, amestec? ?n picioare z?pada v?n?t? cu umbrele ei goale, ?i, dup? ce f?cu din prisp? un c?mp de onoare al degera?ilor, descoperi c? Anica, st?nd cu fundul la lume, fr?m?nta aluat pentru cozonaci ?n buc?t?ria de var?.—?Maria Custura! f?cu Anica, uimit?, ?i bra?ele ei b?lai, cu coatele ?ngropate, se ?n?l?ar? deasupra capului. S? nu faci nicio prostie, (tihna od?ii se uimise de sine). Mama m?-si de tic?los! Tu e?ti fat? frumoas?, de?teapt?… s? nu pl?ngi.—?Am venit s?-mi dai o creang? cu gherghine.—?Vrei s? spui c? n-ai auzit?—?Ce s-aud?—?Aznoapte, Mircea R?ducanu Che?ereu s-a logodit cu Leti?ia O?elea, inginera de la sonde. Gras? ?i bogat?… Zice pogoane de f?n, la Sl?nic, muntele de sare, dou? ma?ini… O s? crape m?nc?nd… Ast? toamn?, c?nd au jug?nit arm?sarii de la herghelia Jugara, a b?gat ?n ea o c?ldare de fudulii.—?Mircea? Nu se poate!—?Da, Mircea!… (Pauz? lung?).?i se isc? ?n Maria Custura timp par?iv. Sus, la creasta casei, se n??tea ora ?apte diminea?a, r?s?rea soarele; jos, l?ng? prag, o pendul? suna orele unsprezece – soarele apunea? Gherghinele, boabe de lut ro?u, sania, trec?toarea lupilor…Prin aprilie, cobora din piemontul R?mnicului spre Br?ila o c?ru?? cu coviltir de rogojini.Tat?l c?tre fiu:—?Uit?-te-n dreapta, lacul Crucea ?mpu?cat?. Ast? iarn?, ?n seara de Boboteaz?, pescarii au scos cu novodul o rusalc?.VR?BII-FLUTUREUmbra zilelor de-atunci nu mai e perfectibil?. ?i totu?i m? recunosc ?n ele. Iulie. Bunica Tasica ?ade pe o carpet? scoas?-n curte, cu coatele sprijinite pe dou? sc?unele, m?n?nc? smochine tescuite ?i num?r? ur?i; adic? t?lm?ce?te vise. Al?turi, ?ngenunchiat? ?n praf, dada M?crina, care, noaptea, a visat un?pe ?ngeri scald?nd un?pe m?nji albi ?n vadul Dun?rii mici.—?M?crino, pe tine, aznoapte, te-au l?trat c?inii. Eu n-am v?zut m?nz alb ?n tinere?e, ?i tu, hop dintr-odat? cu un?pe! P?i nu sunt un?pe m?nji albi ?n toat? c?mpia. Da-n vis merge; deci, m?nji albi, sc?lda?i de ?ngeri de vei visa, ?nseamn? c? intr? ?n portul Br?ila vasul cu m?sline grece?ti.Dada M?crina e n?p?dit? de o bucurie n?valnic?. Pe vasul ?la lucreaz? un marinar grec, cu care s-a avut bine, mai demult. De fiecare dat?, c?nd vine la Br?ila, grecul ?i aduce r??in? de mestecat.?n dreapra bunicii, pe o rogijin?, eu bat un pachet de c?r?i de joc ?i-ncerc s?-mi servesc o chint? regal?. Nu izbutesc, o iau de la cap?t ?i, plin de speran??, mu?c din aerul cald ca dintr-un fagure. ?n iulie, suculenta luminii atinge punctul din care ???nesc rebeliunile. O lumin? grea, argintie ?i foarte gustoas? plute?te ?n coroanele celor trei mesteceni sub care ne-am ad?postit, singurii din sat, dac? nu chiar ?n c?mpie. Ni?te copaci minuna?i mestecenii, dar ?n compara?ie cu salc?mii se las? prea u?or ?nvin?i de via??. Trag o carte. Valetul de trefl?.—?Mamaie, cu cine seam?n? gr?sunul ?sta?—?Cu frate-tu mai* mic, cu George. Auzi, M?crino, ieri l-a suit pe frate-su ?n spinarea c?inelui, i-a legat picioarele cu o sfoar? ?i a luat c?inele la bice, vr?nd s?-l fac? s? se strecoare, cu povar? cu tot, printr-o sp?rtur? a gardului livezii.—?Am pl?tit; m-a croit bunicul cu c?rja de frasin.?n clipa aia apare frate-meu George. Este el, de la g?t ?i p?n? la c?lc?ie, dar capul nu i se vede; capul e ascuns ?ntr-o oal? cu toart?.—?M?, strig? mamaia, scoate capul din oal?, zevzecule!—?Nu pot. L-am v?r?t ?n oal? ca s? mi se dogeasc? vocea ?i acum nu mai pot s?-l scot.—?Te ajut eu.P?r?sesc pachetul de c?r?i, ?l iau de m?n? pe George ?i-l duc l?ng? peretele casei. Miroase a ca? ?ntins pe acoperi? ca s?-l dospeasc? soarele. Ca?ul, ?nconjurat de m?nunchiuri de m?rar, are culoarea aluatului pentru cozonaci c?nd ?i fr?m?nt? mama cu bra?ele goale. Peste o s?pt?m?n? o s-avem fain? nou?.—?Las? g?tul moale, ?l sf?tuiesc pe George ?i, brusc, ?l izbesc cu capul de perete.Oala se face ??nd?ri, fruntea lui George s?ngereaz?, dar el r?de ?i nu-mi d? voie s? sf?r?m ?i buza oalei, care i-a r?mas zgard? pe g?t. Cedez, cu g?ndul c?, cine ?tie, poate mai ?ncolo-l duc ?n les?. M? ?ntorc la c?r?i ?i trag din pachet un pop?; tot de trefl?. ?l a?ez, la distan?? de-o palm?, ?n dreapta valetului (locul dintre ei ?i este destinat damei, nu?) ?i ?ncep s? r?d: George, la spatele dadei M?crina, ?nchipuie, c?lc?nd pe loc, mersul ei de femeie ?chioap?.—?Ce-i cu tine? se r?ste?te bunica, te bucuri ca ?i cum ar fi spart un r?nd de geamuri din trupul ?colii.—?Am v?zut o vrabie-fluture.—?De-at?ta c?ldur?, zice dada M?crina, omul c?piaz? ca oaia – ?i scoate din buzunarul f?r? fund al ?or?ului negru o sticl? de lichior de coac?ze.—?Bogdaproste, zice mamaia, iar dada M?crina, care nu m? are la linguric?, pentru c? i-am a?ezat dou? lum?n?ri aprinse la cap, c?nd am g?sit-o dormind ?n cimitir, nu scap? prilejul s? m? be?teleasc?.—?B?iatul ?sta, zice, e soi r?u. Alalt?ieri, oamenii care treier? gr?u la batoza din spatele viei lui Lascu-sanitaru l-au trimis cu c?ru?a la Dun?rea mic? s? le-aduc? un butoi cu ap? de b?ut. S-a ?ntors v?r?t p?n? la g?t ?n butoi. Dac? puneau m?na pe el…—?T?r?boiul, mamaie, ?ncerc eu s? schimb c?rma, s-a iscat c?nd au dat de George st?nd ghemuit pe fundul butoiului ?i juc?ndu-se c-o ?tiuc?.—?George! strig? mamaia, cu m?nie pref?cut?, c?ci George-i e mai drag dec?t mine.—?Nu m-au prins ?n butoi, mamaie, nu te speria – ?i-ncepe s? se-mbrobodeasc? ?n vorbe nepereche, pe care eu le ascult plin de ?nc?ntare, ca pe ni?te unde de sunet fermecat. (?i nicio adiere nu ?nsufle?e?te c?ldura!).?i George:—?Tocmai c?nd se preg?tea s? m? ?n?face de ceafa ?i s? m? trag? afar? de urechi fata lui Neculai Branga, sluga dracului!, soarele a schimbat ?n aburi alea vreo trei c?ld?ri de ap? r?mas? pe fundul butoiului ?i aburul m-a ridicat ?ntr-un nor.?ntre timp, eu a?ez dama de trefl? ?ntre valet ?i pop?. Dama asta e fata care-a curs ?ntr-o luntre, pe dun?rea mic? m?n?nd spre Tulcea, la v?nzare, cincizeci de butoaie pe care oamenii din satul ei le ?necaser? ?n marginea fluviului, pentru ca apele s? le cure?e de mirosul de varz? acr?. Bunciul, care pe atunci era t?n?r, a azv?rlit cangea, a tras luntrea la mal, a suit-o pe fat? pe un snop de gr?u ?i-a dus snopul ?n cas?.—?Tot urc?ndu-m? eu la cer, se laud? George, mi-am julit genunchii pe treptele norului.N?uceal?. Ame?eli. Peste lume, stigmatul pelinului. Bat cu de?tul cartonul cu chipul popii ?i zic:—?Seam?n? nemaipomenit cu bunicul. A fost ho? ?n tinere?ele lui bunicul?—?Cel mai mare. Ho?ul ho?ilor.—??i de ce nu-l arestau?—?Nu-i l?sam eu s?-l bage la temni??. Cu toate c? ?i pe mine m? furase.—?Nu-i l?sai, se amestec? George, fiindc? te ducea la baluri. Cum era la un bal, pe vremuri, mamaie?—?La bal, oricare b?iat care venea s? te invite la dans se ?nclina ?n fa?a ta ?i zicea: poftim o floare, domni?oar?. ?i din m?n?-i ???nea o floare pe care n-o avusese acolo.—?Unde-o ?inea?—?Nic?ieri.—??i atunci?—?Nu mai pune?i at?tea ?ntreb?ri, sare dada M?crina, c-o s-ajunge?i spioni, vai de capul vostru! Sau m?car unul din voi o s-ajung?. E-he, ce-o s? v? mai ?iuie gloan?ele pe la urechi! George, care n-o sufer? pe dada M?crina din ziua c?nd l-a p?r?t pe Aliu?? Panait-?iganul pescarilor c? le dijmuie?te, noaptea, v?r?ele ?necate ?n balt?, iar ??tia, f?c?nd p?nd?, l-au prins ?i l-au ?ndopat cu pe?te crud, de-a z?cut ?iganul trei zile pe moarte, nechez? tremurat ?i ?ncepu s? c?nte, fudul, c?ntec cu care se ame?eau Fusulache, ?terpelache ?i Vili G?tilici, elevi la un liceu din Br?ila ?i vecinii no?tri:…P?i, ?n gur? c-o ?igar?,S? tragi chiulul pe la gar?.P?i, asta-i via?a de elev…—??nceteaz?! se r?ste?te mamaia ?i d?-te mai aproape s? v?d dac? nu miro?i a tutun.Gura unui copil care a m?ncat vreo zece pere din cele vreo c?teva sute str?nse ?n l?zi, pentru v?nzare, e un complot al miresmelor. Bunica ?l s?rut?, l?s?ndu-i ?n cre?tet o pat? uleioas? de lichior de coac?ze.—?Mamaie, roste?te George, fericit ca-n?elat-o, azi diminea?? am ?ntrebat o salcie: cum ?i-a venit ?n g?nd s? te faci salcie, feti?o?—??i ea ce ?i-a r?spuns?—?N-a g?sit timp s?-mi r?spund?, fiindc? sunt prea scund. Cu Petru? le place lor s? vorbeasc?.—?R?bdare, o s? te lunge?ti ?i tu ?n cur?nd. George sur?de bucuros, ca ?i cum s-ar fi suit cu adev?rat la ceruri ?i s-ar fi ?ntors de-acolo cu un sac plin cu ?tiuci ?i cu un bra? de cimbru violet, care-i m?ncarea spiridu?ilor.T?cere alb?. Se aude numai sf?r?itul de?telor mele, c?ut?nd dup? asul de trefl?. C?ldura, puls?nd flexibil, a mistuit parc? toat? vlaga din noi. Capul meu e al unei vr?bii-fluture ?n care fierbe o b?lb?ial? ?nc?lcit?: zilele astea de var?, n?ucitoare, se duc gr?mad? ?ntr-o alt? var?, necunoscut? nou?; oare ce le-or fi spun?nd despre noi oamenilor cuprin?i ?n vara aia de neatins cu via?a?—?Pove?ti, roste?te mamaia, care, f?r? nicio ?ndoial?, e vr?jitoare. Deodat?, din linia cu mori a satului se porni o adiere cu miros amar de li?i?? fript? (se ?nbuibau tic?lo?ii de morari.) P?ducelul din fundul cur?ii, slut, str?mb, ?epos, chipul decep?iei, ?n dou? vorbe, colc?ia de vr?bii-fluture. Z?pu?eala ne sorbise toate sim?urile ?i intram ?ntr-o p?r?sire confuz?. ?n aceast? zi ca un puf de piersic?, zeii m?run?i ai c?mpiei, cei cu geniul lacrimei, uneltir? s? ne d?ruiasc? un ceas de via?? m?gulitoare.—?Azi, oft? bunica, se ?mplinesc cincizeci ?i cinci de ani de c?nd Petrache a tras cu cangea la mal luntrea ?n care pluteam spre Tulcea. Pe atunci, u?a casei ?steia se ?nchidea cu un pui de iepure de c?mp ?i se deschidea cu un miel; hornul se astupa cu un co? de nuci ?n care se fuduleau dou? veveri?e ?i-n fiecare geam ??i desf??ura aripile un cocor.—?Tu?? Tasic?, strig? de peste gard b?tr?nul ?nv???tor Chircan.E coco?at ?n hamacul legat ?ntre dou? crengi ale nucului ?i-?i face v?nt cu p?l?ria. Scorpia de nevast?-sa se leag?n? singur?, lungit? ?ntr-o albie, l?l?ind o melodie n?t?ng?.—?Mi-au fost jefui?i cinci butuci de struguri ananas. Dac? nu pune?i joarda pe cei doi pui de lele, o s? fac eu s? fie amesteca?i ?i-n furtul de odoare din biserica satului.—?Cu o ?ncetineal? mistic?, probabil ca s? ne dea timp de repliere, bunica trase spre rogojin? o nuia de alun.Eu ?i George, ?ntre timp, disp?ream ?n podul cu fan. Printre ?ipcile peretelui larg, ?l vedeam pe arm?sarul Talaz ?ngenunchiat la conov??; o nev?stuic?-i ?mpletea coama bogat?; iat?, deci, cine-l dischise?te ?n fiecare zi ?i noi nu ?tiam.—?Ia, m? zg?l??i George de um?r. Mamaia a dat timpul cu cincizeci ?i cinci de ani ?nd?r?t.Priveam uimit. Un miel alb, ca un sentiment fugar ?n urma c?ruia r?m?ne doar abnega?ia speran?ei, deschide u?a casei, un iepure cu dou? capete, cel din dreapta, ?nfundat ?ntr-un c?mp de lucerna, cel din st?nga, ?ntr-un pepene galben, ie?i fuga din cas? pierz?ndu-se ?n via ?nv???torului, ?nconjurat? cu s?rm? ghimpat? ?n r?nduri dese ?i ?nalte (chiar ?i v?zduhul de deasupra p?rea plin de ghimpi), iar ?n urma lui s?ltau peste prag, ?n curte, dou?zeci de coco?i.—??i cuno?ti? m? ?ntreb? George.—?Drace! ?mi scap? o-njur?tur?, au ?nviat coco?ii zugr?vi?i pe fundul talerelor de lut ?i cei cusu?i cu arnic? ?i m?tase ?n ?tergarele de bumbac.Sunt m?run?i, v?no?i, usca?i. ?n aripile lor, ?nvolburate nu pentru zbor, ci pentru lupt?, str?lucesc vedenii de curcubeu; ?nv?p?ieri albastre, corbii, violete. Ciugulesc din mers boabe de mei ?mpr??tiate pe b?t?tur? ?i ?nainteaz? ?n grup compact, condu?i de-o durere sever?, de-un av?nt incon?tient spre a se azv?rli, ?ntr-o n?val? supl?, asupra coco?ului din curte care, lovit pe nea?teptate, se rostogole?te la p?m?nt, ca dovedit de hultan. Coco?ii cei mici ?i smulg cele mai frumoase pene din coad? ?i se duc de le ?nfig ?ntr-o ram? de sidef, alc?tuind un evantai pe care-l pun ?n m?inile obosite ale bunicii.—?Lucrul ?sta trebuia s?-l facem noi doi, zice George, cu glasul trecut parc? prin vijelia de m?tase ?i arnici.?i r?spuns altceva.—?Un b?iat din Br?ila, ?i zic, care-a venit la bunicii lui, pe uli?a de la noi, mi-a spus c? filipinezii care intr? cu vapoarele la Br?ila cump?r? c??ei pe care-i m?n?nc?.—?O, la, la, se plesne?te George peste frunte, p?i domnului Chircan tocmai i-a f?tat c??eaua.Cobor?m pe scara din dos a podului ?i pornim spre Dun?rea mic?, s? ne sc?ld?m. Peste cre?tetele noastre coboar?, ?n ocoale din ce ?n ce mai mici, dou? vr?bii-fluture.Oric?t de neperfectibil?, umbra zilei de iulie s-a ?nscris ?n noi ca o recucerire a timpului, pe care o dator?m mereu celor b?tr?ni.Merg?nd spre Dun?rea mic?, George c?nt? c?t ?l ?ine gura: Eu (i-am ?nchinat bucuria, C?ci ?n tine m-am ?ncrezut…?N SEPTEMBRIEGeorge se oprise ?n dreptul por?ii ?i striga:—?Mam? Tudor??, mam? Tudor??!?n acela?i timp ?nt?r?ta c?inele din curte, tr?g?nd pe-un gard c-un ??ru? de scos br?bndu?ele.—?Ce-i, m?, afurisitule, se r?sti mama Tudora, a dat benga-n tine de nu la?i c?inele-n pace?!—?Cine-i benga? vru s? ?tie George.—?Un drac b?l?at.—?Fac cruce cu limba-n cerul gurii ?i scap de el. Dar c?inele-?la-i r?gu?it r?u. Intru ?n balt? ?i-i aduc ni?te ou?.—?P?i, da, c? g??tele s?lbatice ou?-n septembrie!—?Nu ou??—?Nu. De ce m-ai strigat?—?M-a trimis mamaia Tasica s? te-ntreb dac? l-alde matale s-a legat magiunul? La noi fieb cazanele de azi diminea?? ?i nimic, terci.—?Cu ce face bunica focul?—?Cu stuf.—?S? schimbe focul pe lemne.—?Fug s?-i spun.—?Las’ c?-i spui mai t?rziu. Vino s?-?i ar?t p?m?ntul fermecat.—?Vrei s? m? tragi de urechi, se codi George, fiindc? ?i-am furat din gr?din? ni?te iarb? dulce.—?Mi-ai furat tu ni?te c?p?uni t?rzii, dar cu treburile astea ne socotim alt?dat?. Vino.George se strecur? ?n curte, cr?p?nd poarta, puse la loc z?vorul de lemn ?i schi?? un salut uscat spre c?ine.—?Dac? nu-?i mai r?nje?ti col?ii t?i nemernici, c?nd m? trimite bunica s?-i cump?r gaz, ?i-aduc un ou. ?l sparg ?i-l bei din palma mea.C?inele h?p?i o musc? ?i puse botul pe labe: ?nvoiala se f?cuse. Mul?umit, George porni pe urmele mamei Tudora, pe sub cai?ii cu frunz? galben? ?i intr? ?n livad?. Cuno?tea bine locul, fiindc?-l pr?dase toat? vara, ?ncep?nd chiar din s?pt?m?na c?nd se p?rguiesc vi?inele. Nu mai t?rziu dec?t ieri, scobise o groap? sub gard ?i t?r?se ?n drum o pepenoaic?. ?n aracul ce sprijin? perdeaua de m?rar at?rna un petec din c?ma?a lui. ?Ce-ar fi s? ?ncerc s?-l iau?” F?cu un pas, u?urel, spre st?nga, dar mama Tudora-l sim?i:—?Semnul r?u r?m?ne la locul lui!?i el, ca ?i cum salc?mii se sc?rpinau la sub?ioar?:—?Mam? Tudor?, sfin?ii din icoane au fund?—?M?, blestematule, cum de nu se scufund? c?rarea sub tine?!—?A?a zicea nea Aliu?? Panait-?iganu’ c?nd am trecut pe sub geamul lui.—?Uit?-te pe balt?!—?M? uit.—?Ce vezi?—?V?d luna. Parc?-i o ?uvi?? de sl?nin?. ?tii c?-mi vine s? r?d?—??i sub lun? ce vezi?Sub lun?, pur ?i simplu, cu toate c? eram la mijlocul lui septembrie, ningea cu fulgi mari.—?Ninge cu fulgi mari c?t o falc? de iepure.—?M?, tu e?ti bolnav la minte?—?Am zis prostii? Am zis iepure, fiindc? fulgii ?ia tremur? necontenit.Cu piciorul rupse un dovleac din vrej ?i-l ?mpingea c?tre tufele de liliac; cu m?inile nu putea lucra, cu ochii alese cea mai frumoas? gutuie… frumoas? ca luna de miere… ce dracu-o fi aia!?… T?icu??, ?ncepu s? c?nte-n g?nd, susaiul tomnatec e amar, fluturii sunt o otrav? pentru leu?tean, o s? m? g?ndesc la un pe?te albastru, o s? ?ncasez o mic? chelfaneal?… ?i, totu?i, de ce ninge c?nd afar? e cald?—?Mam? Tudora, ninge fiindc? n-are ?ncotro.—?Cine?—?Un om, un ?nger, o salcie. Parc? po?i s? mai ?tii cine ninge ?i cine nu ?n ziua de azi? S-au schimbat lucrurile.—?Fa?? de cine?—?Fa?? de ?mprejur?ri.—?De unde-?i vin vorbele astea ?n cap?—?Le visez cu ochii deschi?i. Trestioar?… Nea Miti Bleandr?, cu frate-su Taur ?i cu Constantin Milea.—??i cu bezmeticul ?la de ?tefan Covache…—?Pe to?i ?i ?tii matale, mam? Tudor?.—?Sunt ni?te haimanale.—?Cei mai buni pescari ?i cei dint?i ho?i de cai.—???i place de ei?George se d?du un pas ?nd?r?t ?i, ca un f?cut, rupse cu c?lc?iul un castravete.—?Dac?-mi dai voie, mie nu-mi place dec?t de bunica ?i de matale.—?De mine de ce-?i place?—?Fiindc? ai grij? ca s? miroase a izm? pe-aici.—??ntr-o zi o s? rup o nuia pe spinarea ta.—?Merit, pe cuv?nt de onoare. Sunt un ?la… un mucos nesuferit.—?Nu-i adev?rat.—?Nu-i adev?rat?—?Nu. Uit?-te pe balt? ?i spune-mi ce vezi?—?Pleac? berzele. ?i eu m-am pref?cut c? ninge. Vrei s? le num?r.—?Vreau.George se a?ez? pe mal, cu picioarele at?rn?nd ?n chipul g?rlei ?i ridic? m?na spre cer.—?Ele nu pot fi num?rate, mam? Tudora.—?Nici nu-i drept s? fie num?rate. Ar ?nsemna s? le urse?ti s? piar? pe drum.—?Hora lor se-ntinde de la r?s?rit la apus. Stai, dar v?d plutind o balt? de buturug? ?n fl?c?ri.—?Nu, ?la-i p?m?ntul fermecat – un plaur mic ?i rotund, ?nconjurat cu stuf, iar ?n mijlocul lui o pas?re mare, un flaming.—?Eu cred c? e chiar inima b?l?ii.—?Flamingul p?ze?te inima b?l?ii. ?i tu trebuie s? mergi s?-l prinzi.—?Vrei s?-i jumule?ti penele? Nu ?i-l aduc.—?Trebuie s?-l am ?n cas?, o noapte, fiindc? inima b?l?ii se mut? dup? el. Ea bate numai at?ta vreme c?t simte deasupra p?m?nt fermecat, altfel se usuc? ?i apele se mut? ?n alte p?r?i. Vreau s? cobor ?n inima b?l?ii, s? m? scald ?n boarea ei ?i s? v?d acolo unde o s? g?sim noi doi o comoar? ?n toamna asta.—?Dac?-i a?a, se bucur? George, m?ine ?l prind, ?l ?mbrac ?n c?ma?? de borangic ?i ?i-l aduc. ?l ascund ?n c?ma?? de borangic, ca s? nu-mi ard? ochii…?i porni spre poart?.—?Mamaie Tasica, strig? George, ?ntorc?ndu-se ?n ograda lor, schimb? focul pe lemne. Cele mai bune sunt alea de mesteac?n, c?nd o s? m?nc?m magiun, la iarn?, ne vin ?n minte sitarii.Mamaia Tasica, b?tr?n?, sub?iric?, mi?c?ndu-se iute, ca inima porumbelului speriat, ?l lu? pe George de ciuf ?i-l a?ez? pe-un sc?unel cu trei picioare, sub valul de vi?? de vie ce acoperea peretele casei dinspre balt?. El ?i z?mbi fericit ?i r?mase cu ochii pironi?i la strugurii aurii. ?Ce bine-ar fi s? fiu eu o mierl?, se g?ndi, a? da o roat? p?n? la plaurul ?la ?i m?ine-a? ?ti din ce parte merit? s? pornesc atacul”. Dar zise altceva:—?Mamaie, zise, uite la sc?rbele-alea de viespi cum sparg boabele de struguri. Ieri am uitat un c?u? cu pere pe masa din curte ?i azi diminea?? le-am g?sit pe toate ciuruite de viespi. ?i m?car de-ar da ?i ele un strop de miere! Viespea, asta va trebui s-o ?in minte, este o fiin?? nefolositoare.—?De ce-ai ?nt?rziat at?t de mult la Tudora? Mi-a trecut os prin os, a?tept?ndu-te.—?Am stat de vorb? cu c?inele Tarzan, min?i George.—?Ai tu darul ?la s? vorbe?ti cu animalele?—?Cu toate jig?niile.—??i despre ce-ai vorbit cu Tarzan?—?Despre una, despre alta. De-ale noastre. E un c?ine de?tept, dar nu ?tie un lucru – ?i nici eu n-am putut s?-l l?muresc – nu se ?tie dac? o c?ma?? de borangic te ap?r? de farmece. ??i place de el, mamaie, ce-l arde pe suflet? Fugi de-aici, m?i Tarzane, i-am zis, mamaia Tasica are o maram? de borangic de ?nf??ori casa pe la mijloc cu ea ?i tot se teme de tunete. C?nd plou?, intr? ?n odaia din Criv?? ?i st?-n genunchi sub calendarul ortoxod.—?Tunetul e una, farmecele, alta.—?A?a zicea ?i Tarzan.V?ntul susura ?n frunzele rugului de vi??. Focul suia limbi albastre pe bl?nile de salc?m, magiunul bolborosea ?n c?lduri.—?Mamaie, toate literele din calendarul ortodox sunt ro?ii ca boabele de mei.—?Numai alea care vestesc s?rb?torile.—?Uite ce frumos asfin?e?te soarele, se mir? George. Cel mai frumos se vede asfin?itul prin p?nz? de borangic. Mamaie, ?mbrobode?te-te cu marama, ca s? fii din nou t?n?r?, ca o mireas?-n poeni??.—?Ei, na, c? altceva n-am de facurt dec?t s? m? sui ?n pod s? scormonesc ?n lad?!?Murgule, c?lu?ul meu, chiui ?n suflet George, ??i voi da m?rgaritate la cin?! Vas?zic? tr?mba aia de borangic acolo e”.Se ridic?, ?nv?rti ?ntr-o c?ldare de magiun cu lop??ica de lemn, gust?, d?du din cap mul?umit ?i zise, apunc?nd-o spre Dun?rea mic?:—?M? duc s-arunc un mald?r de stuf ?n luntrea noastr?. Cine ?tie, poate bunicul o s? vrea s? ias? la pescuit la noapte.—?Ia te uit? ce b?iat vrednic, f?cu mamaia Tasica, nu-i a bun? cu tine!George trecu ?n livad?, dar nu mai f?cu un singur pas spre g?rl?; furi??ndu-se pe sub gard, ie?i ?n drum prin col?ul ?la umbrit de pruni tineri, unde prinsese, ast? iarn?, un iepure ?i se strecur? ?n cas? prin u?a din fa??. ?n tind? mirosea a busuioc ?i a caise uscate. Potrivi scara oe gura podului ?i se ca??r? cu ?ndem?nare spre lumea de borangic ?n care avea s? ?nveseleasc? un flaming de purpur?. Sus, ?ncremeni. ?n pod, m?ng?iat de razele soarelui, dormea somn lene? un pui de leu.?Va trebui s? m? lupt cu el”, ??i spuse b?iatul ?i ?ncle?ta m?na pe briceag, hot?r?t s?-i sar? ?n spinare ?i s?-i ia beregata. ?ncet, cu pa?i venino?i, ca ?i cum ar fi c?lcat prin zodii str?mbe, se apropie de puiul de leu. Acesta, sim?indu-l, se ?ntinse, plimb?ndu-?i must??ile ?i desf??ur?nd o coad? lung? ?i sub?ire ?i ?n clipa aia George descoperi c? puiul de leu era motanul Cosi al mamei Tudora, venit s? bat? v?n?toare de ?oareci ?n podul casei lor. ?Camforu’ m?-ti de v?nt n?uc”, ?njur? b?iatul, repet?nd vorbele bunicului, c?nd ie?ea la pescuit ?i se st?rnea din senin v?nt neprielnic, te sp?nzur, m?i Cosi, de bagdadie ?i-aduc ?n leas? de porumb sub c?ciuli de ?oricei ca s? joace pe c?lc?ie, ferici?i, ?n vreme ce tu-?i dai duhul". Se bucur? de idee ca de-un osp?? cu mere coapte-n cuptor. ?i, totu?i, n-o duse la cap?t, ?nha?? motanul de ceaf? ?i-l azv?rli afar? ?ntr-o r?sufl?toare a podului. Motanul se izbi de-o cucuvea, ghemuit? sub spr?nceana de lemn de care at?rnau ni?te struguri pu?i la p?strare pentru iarn? ?i zburar? ?mpreun? pe acoperi?ul de tabl?. Jos, ?n curte, mamaia Tasica-?i f?cu cruce, speriat?. Bine i-ar fi prins s? se afle b?tr?nul acas?, cu pu?ca lui cu dou? ?evi.?n pod, George dsf?cu lada cu col?are de fier ?i t?ie din tr?mba de borangic o f??ie cam c?t un ?tergar de mare. Se mi?ca ?ncet ?i cu folos. La sf?r?it, c?nd ?nchise capacul ?i se a?ez? pe el, ca s? sparg? dou? nuci r?t?cite prin buzunare, nu se ?tie cum ?i veni ?n minte cuv?ntul rourusc?, auzit de la un moldovean care b?use ni?te rachiu la ei. Rourusc?-i zicea omul ?la valului de ieder? curg?nd pe perete, de la strea?in? la temelia casei, rourusc?, zise acum, de trei ori la r?nd, George, ?i dintr-odat?, ?n pod, coobor? un fagure de cer ?i ?ntr-un col? al lui o nuia plin? cu stele vii, albastre ?i mari c?t prunele. Numai ?n v?rful nuielii ?mbobocise o stea ca o floare de mac – cup? ro?ie adunat? pe-un ochi negru. ?Ce semn o fi ?sta, se ?ntreba, de noroc sau de nenoroc?”. ?nha?? nuiaua, cobor? din pod ?i-o apuc? spre g?rl?. La vad se ?nt?lni cu o ceat? de copii cu care se afla ?n r?zboi, dar ?ia nu-l observar? ?i sc?p? necotonogit. ?Nuiaua, ??i spuse el, m? acoper?, e vr?jit?”. ?i ca s? se conving? de adev?r, azv?rli cu un bulg?re ?n ceafa unui dintre du?mani. ?la privi ?njur aiurit, apoi se repezi cu pumnii ?n p?; etenii din jur, convins c? ei l-au ot?njit. George r?se ?i se sui ?n luntrea bunicului. Asfin?itul st?ruia violet ?n zarea c?mpiei; deasupra bol?ii se ?nv?luiau c?rduri de ra?e ?i se iluminau miresme. Lovind rar ca v?slele, b?iatul m?n? luntrea spre p?m?ntul fermecat. Stuful t?m?ia apele. Iar v?ntul, scornit ?n gropile malului de sub casa lor, umplea balta cu hohote de aur ?i purpur?. Rourusc?, spuse din nou George, ?i ?n clipa urm?toare luntrea se izbi de-un grind pe care se aflau patru purcei m?nc?nd pe?te. Rupeau ?n col?i numai crapi burto?i, bibani, lini, ?tiuc?. Unul singur m?nca fructe s?lbatice. Steaua din v?rful nuielii sun? ca un clopo?el ?i to?i purceii se pref?cur? ?n purcei de azur ?mpietrit, iar pe?tii se re?ntrunchipar? ?n formele de-nceput ?i lunecar? ?n ape. Luntrea, cu nuiaua ?nfipt? ?n cheutoarea lan?ului de pe prova, pluti pe c?rarea deschis? ?n stuf, ocoli o insul? cu s?lcii pl?ng?toare, se strecur? pe un canal str?ns ?ntre dou? maluri de tufe de gherghini ?i r?zbi ?ntr-un luciu pe care se cl?dea ?nserarea. Valuri line, domolite de patima somnului sau a pove?tilor. Sute de plauri se roteau ame?i?i ?n jurul buturugii ?n fl?c?ri pe care trona un flaming, p?zind inima p?m?ntului. B?iatul scoase p?nza de borangic ?i lovi cu v?sla ?n und?. V?sla ?mpietri. ?i din dedesubt izbucni un glas: ??mp?ra?ii t?tarilor dorm ?n mun?ii Altai, pe ei ?i cau?i, b?iatule?”. ?D? drumu’ v?slei, r?spunse George, ca s? nu te pocnesc peste botul ?la de vulpe puturoas?!”. Avea al?turi o nuia cu stele ?i nu-i era fric? de nimic. Dar ?n clipa urm?toare, flamingul ie?i de pe plaurul lui ?i, c?lc?nd pe dou? panglici de flac?r?, porni spre el. B?iatul, ?nfrico?at, se trase ca ?ntr-o groap? ?n fundul luntrii. Pas?rea care p?ze?te inima p?m?ntului se opri la doi pa?i ?i-i zise:—?Eu ?tiu cum te cheam? ?i cine te-a trimis. Dar steaua ta te-a ursit s? g?se?ti singur comoara pe care-o pofte?te ?i mama Tudora. Vei da peste ea, dup? mul?i ani, ?ntr-o noapte de aprilie, c?nd ai s? arzi zah?r pe plit? pentru o fat? frumoas?. Va fi ?ntr-o noapte c?nd apele Dun?rii, la Br?ila, iau form? de amfor? ?i se adeveresc cu migdalii v?ntului amar. Toat? lumea se va chinui s? ?n?eleag? de unde curge at?ta dragoste, at?ta melancolie, at?ta col? de ?njur?tur? neagr?. Acum, ?n V?rful cu dor al apelor, acolo unde-?i scap?r? amnarul triste?ea, zidit de m?hnire ?i din vuiet lung de plopi b?tu?i cu umbr? de p?s?ri c?l?toare, trece, ?mbr?cat?-n ninsori am?gite, o sanie. Atunci, ape ?i ploi se vor ?mpleti ?ntr-o stare de maci ?i o stare de clopot ?ng?n?ndu-se cu izvoarele austrului. ?i-n rama ferestrei, bogat de singur?tate, o s? spui: s?rut?ri de m?ini prea frumoasei s?lcii, s? nu m? spune?i privighetorilor c-am adormit cu t?mpla sprijinit?-n lun?. ?ine minte, George: ?nceputul din s?nge se nume?te aprilie; g?lg?ie mirarea sub drum deschis prin m?r?cini; se-afund?-n neamul m?ce?ilor, adic? din neam ?n neam de floare, pas?rea dulcilor iubiri; plou? cu lotu?i; vin din ocoale de cositor numai clipe f?r? de egal; inima se zbate ca perechea sitarului ?mpu?cat, azi ?n zori, de bunicul t?u; curcubeul fr?nge st?njenei.—?Dar mie mi-e fric? s? m? scald, prim?vara, ?nt?mpin? George. Un prost a facut-o, i s-au aprins pl?m?nii ?i l-a luat benga, cum zice mama Tudora.—?Ei, tu atunci o s? umbli at?rnat de-un fluture.—?C?nd m? at?rn de fulgi de z?pad?, m? g?ndesc cum i-au furat caii bunicului la prima ninsoare.—??n acel aprilie, o s? te ?nal?i ca-n diminea?a c?nd a?i furat caii ?lora de-au furat caii bunicului.—?Te cred, pentru c?, prim?vara, eu m? simt vrednic de dat ?n p?s?ri, ?n tufe de c?tin?, ?n pelin nou. P?cat c? n-o s? fie ?i frate-miu Petru? aici, el e, acum, la liceu.—??nfige v?sla-n val, c-am desferecat-o de blesteme.Zic?nd flamingul se ?ntoarse pe plaurul lui ?i numaidec?t se ?n?l?? un porumbel ro?u care se n?pusti ?n pieptul b?iatului ?i se schimb? ?ntr-un semn ce ?nchipuie zborul. Se minun? ?i se ?ntoarse acas?.Diminea?a, d?nd s? plece la pescuit, bunicul g?si ?n fundul luntrei un cuib scris cu numele George: litere mici, sub?iri – o boare de argint. Iar v?slele at?rnau cu m?nerele legate ?ntr-o nuia plin? de muguri oache?i.—?O s? fie toamn? lung? pe p?m?ntul ?sta fermecat, zise bunicul, privind r?chitele care scuturau ?n Dun?rea mic? pic?turi de soare, ca s? ?ndulceasc? eternitatea.ARBORI DE PELINC?rau pepeni din c?mp, cu c?ru?a, p?n? la capul podului de peste Buz?u, unde venea s?-i ?ncarce un camion din Br?ila ?i s?-i duc? la v?nzare ?n Transilvania. ?oferul, fiind pl?tit la ton?/kilometru numai pe ?osea asfaltat?, refuza s? intre ?i pe drumurile de p?m?nt. Era ?n zori. Convoiul, alc?tuit din cinci c?ru?e, se mi?ca ?ncet pe miri?te, de-a lungul bostanei, oprindu-se ?n dreptul movilelor de pepeni cule?i pe rou?. La fiecare c?ru?? lucrau doi oameni: unul apuca pepenii din gr?mad? ?i-i azv?rlea prin aer, aparent f?r? efort ?i descriind un arc suplu, altul ?i prindea, tip?rind un ?ir de mi?c?ri la fel de ordonate, ?i-i r?nduia ?n co?ul c?ru?ii.La a treia c?ru?? munceau Vasile Dumitrescu ?i Gheorghic? ?erban. Lungit pe doi snopi de ov?z scutura?i, Traian, b?iatul lui Vasile Dumitrescu, cu trupul ?nviorat de somn, sta tol?nir ca ?ntr-un nor de vraj?, a?tept?nd clipa c?nd taic?-su ?i nea Gheorghic? vor face zob un pepene, din neaten?ie, ca s? le strige: ave?i grij?, domnule, cum degaja?i terenul! Cei doi, ?ns?, nu gre?eau. Traian ?ngusta ochii ?i se ?ntreba cu ce seam?n? munca lor? ?P?i, ?i zise, nea Gheorghic?, slab ?i uscat cum e, tot ?n?l?a ulcioarele de fum ?i tata-i descump?nit c? nu-s pline cu vin. Cine cunoa?te la pepeni buni, atunci c?nd ?i spintec? cu briceagul, se bucur? ca ?i cum ar deschide o lad? de zestre”. Sim?i cum v?ntul sub?ire, ridicat mai adineauri de pe Balta Alb?, c?zuse la p?m?nt. Disp?r?nd, v?ntul rostea uitarea: ?hai, scoate?i-v? din minte ploaia de aznoapte, c?ci a fost scurt?, ia, acolo, o r?p?ial? de-un sfert de ceas, foarte bun? pentru somn”… cu burta plin? de basme ?i mohorul at?rn?nd de ape proaspete, c?mpia se lumina galben ?n preajma lanurilor de floarea-soarelui.—?Traiane, ?l strig? taic?-su, hai, sus ?n c?ru??, c-o lu?m din loc. Sau n-ai chef s? mergi? Dac? vrei s? mai dormi, te lu?m la al doilea transport.—?Sunt gata, r?spunse b?iatul, c?sc?nd ?i o lu? agale spre c?ru??. C?nd urc? ?n co?ul ei, deasupra pepenilor, Vasile Dumitrescu ?i zise, pu?in dispre?uitor:—?Te mi?ti de parc?-ai avea oase-n burt?. De ce naiba t?r??ti picioarele goale pe miri?ti ?i-?i ?ii teni?ii at?rna?i de um?r? Eu, c?nd eram soldat la Buz?u, flotila 3 informa?ii, p?durea de frasin, d?deam trenului avans, la ie?irea din gar?, o sut? de metri ?i p?n?-n trei sute de metri-l prindeam din urm?.Traian z?mbi, ne?ncrez?tor: ?asta numai un lup ar putea s-o fac? sau unn cerb”.Vasile Dumitrescu, gras ?i impulsiv, dar ?n fond om cumsecade, ??i n?scocea, uneori, merite al?turi cu firea ?i ?nf??i?area lui. Traian c?lcase miri?tea cu picioarele goale anume ca s? se ?n?epe la t?lpi ?n cotoarele de p?l?mid? sau de stuf r?mase dup? coasa orzului ?i s? se ?nfurie. ?Dac?-mi d? s?ngele-n talp?, ?l snopesc ?n b?t?i pe Savu Ionescu… Ieri s-a plimbat cu Oprina pe balt?, ?n luntre; la noapte ?i ?nec luntrea la mijlocul apelor”, hot?r? el, privind spre c?ru?a din fruntea convoiului, condus? de tat?l fetei. Traian ?i scrisese Oprinei: ??nviaz? fluturii de seara, ?n rochii spaniole, un vis nespus de drag, vino sub nucul lui mo? Neac?u”. ?i trimisese biletul prin om sigur, o a?teptase, ?i c?nd colo, Oprina plecase pe balt? cu Savu Ionescu. ?O s? te pun la casne, Savule! Intr?m sub podul de peste Buz?u, unde-i umbra deas? ?i r?coare, acolo o s? vorbim noi doi… Sunt om civilizat, o s? zici, nu m? bat… Nici eu n-a? avea nevoie s? sar la b?taie, trebuie s? fiu ?mpotriva b?t?ii, fire?te, dar c?teodat?, n-ai ?ncotro, e?ti obligat s? faci t?r?boi ?i s? st?lce?ti cu pumnul o mutr? nesuferit?, s? spargi ?i s? turte?ti un nas obraznic. Mai cu seam? c?nd un fals prieten ?i scrie Oprinei nerozii de soiul: c?nd te v?d, m? simt ca un balcon ?ngropat ?n acoperi? ?nsorit, c?nd e?ti departe, un p?cat adolescentin ?mi tremur? ?n fundul sufletului”. Unul din noi doi o s? dea de dracu!—?Frumos mai miroase pelinul, diminea?a, zise nea Gheorghic?. Sari jos, Traiane, rupe dou? smocuri ?i pune-le ?n urechea cailor.—?Mie, uneori, c?nd rup iarb?, se dest?inui Vasile Dumitrescu, ?mi pare r?u c? nu sunt cal. C?t de fraged sun? iarba plin? de rou? c?nd o rupi. Z?u c-ar merita, a?a, un ceas, ?n nop?ile de var?, s? fim cai.?Eu a? vrea s? fiu c?ine”, mestec? Traian, neauzit. Ochii i se oprir? pe cei doi copii coco?a?i pe gr?mada de pepeni din c?ru?a din fa??. Aveau ?n jur de ?ase ani ?i purtau am?ndoi bluze cu smocuri de cire?e imprimate.—?Fra?ilor, r?se Traian, a?i m?ncat frunzele ?i-a?i p?strat cire?ele? Cei doi se ?nfundar? sub p?turile cailor, unde ?ineau ascuns? o c?ciul? cu prune. Cel din st?nga ??i adunase picioarele la piept, cel din dreapta, mai lene?, le l?sase dezvelite – adia o boare de z?ne, copilul mi?ca din degete fericit – ?i Traian ?ncepu, ?n joac?, s? scrie c-o crengu?? de pelin pe t?lpile p?trunse de seva ierburilor din c?mpie numele du?manului s?u.—?Dac? m? g?dili, p?n-adorm, zise copilul, ?n?l??nd un pic capul, la pr?nz ?i-aduc un s?n de pere v?ratice.—?Vino, mo? Ene ?i s?rut? gene, rosti Traian, f?c?nd rotocoale pe t?lpile copilului cu crengu?a de pelin… Cum te cheam??—?Jenei Jarca…?Genele lui Jenei Jarca, pe care l-am prins, ?n vacan?a de iarn?, r?sucind ?ig?ri groase din foi de tutun, cu care s? momeasc? g??tele, ne?tiind c? ele nu fumeaz?, ca s? le smulg? c?te-o pan?, pentru Savu Ionescu, iar, la r?ndul lui, Savu s? treac? prin stuful b?l?ii, speriind graurii ?i speriind apoi ?i vr?biile de sub strea?in? unei case cu obloane mereu ?nchise, s? i le d?ruiasc? Oprinei ?i ea s? ?nting? una ?n cerneal? ?i s? scrie, de-a curmezi?ul biletul pe care i l-am trimis, imnul ?nfr?ngerii mele, tot de Savu g?ndit, nicio ?ndoial?: Simt c? desfrunzirea sentimentelor noastre seam?n? cu desfolierea p?durilor. Sunt trist?, azi, la desp?r?ire.Vor fi ?i zile mai vesele, ??i promit eu, Jenele Jarca".Ie?ind de pe miri?te, c?ru?ele se ?n?irar? pe drumul din linia viilor. Aici, v?ntul nu se ?ngropa de tot ?n p?m?nt. P?duceii, socul, boziile de pe margini, corzile de vi?? de care strugurii, p?str?nd ?nc? pe boabe picuri de ploaie, se cl?tinau u?or, leg?nd temeiuri de suspiciune ?n lumea insectelor. Din sens opus se apropia o dro?c? tras? de-un cal roib. ?n co?ul de nuiele ?mpletite, c?ruia i-ar fi stat bine plin cu fructe, il z?rir? pe t?n?rul ?nv???tor Paraschiv Logofatu. Se ducea s? v?neze, pe malul b?l?ii, soboli ?i bizami. Arma, rupt? ?n dou? ?i v?r?t? ?n hus? kaki, o ?inea pe genunchi, la butoniera tunicii verzi, descheiate, ?nfipsese un mac de gr?din?, ro?u cu fulger?ri albe. ?ncalec? malul cu cel dou? ro?i din dreapta, salut?, riidic?nd m?na st?ng?, ?n care nuiaua pentru pi?cat calul se prelungea ca o anten? radio, descusu gura ?ntr-un z?mbet superior (?sunt cel ce-?i moaie m?na ?n sfera patimilor ?i-?i linge de?tele cu bucurie”) ?i des?v?r?i trecerea aceea patetic?, silind, c?nd fu ?n dreptul lui Traian, roibul s? se ridice trufa? ?n dou? picioare.—?Ai de g?nd s? te ?mpu?ti ast?zi? ?n ?ntreb? Traian, r?njind, fiindc? ?i ?nv???torul ?i d?dea t?rcoale Oprinei. Curaj, c?ine de pripas! ?i juli el m?ndria. Apoi, c?indu-?i soarta: ?I-o fi promis bl?ni de vulpe ?i ea, proasta, ?i c?nt? roman?e”. Pe urm? ?i ie?ir? din minte ?i dro?ca ?i ?nv???torul. Sub salc?mii lui David Necula, t?tarul Pamir, angajat la herghelia I.A.S. F?g?daru, b?tea toba, ?n ritm s?lbatic, pentru ca m?nji s? porneasc? ?n vadurile Buz?ului, la ad?post. Timpanele tobei bubuiau asurzitor. ?n clipa urm?toare, de la un schit dinspre luncile care se pierd c?tre ?iret ?i Moldova, r?spunser?, c?ntat, dou? clopote. Sunetele urcau viguros, ca ni?te pui de uliu, la fel de m?nioase ?i de vinete. Lui Traian ?i pl?cea mai mult c?ntecul pe care-l ?ng?nau clopotele, seara. Diminea?a, t?tarul Pamir, care amesteca ?n ceai bulg?ra?i de sue de oaie, le trimitea ?n ruin?, m?ndru, plin de fantasmele ?i volubilitatea unor legi asfin?ite, care ?i ?ncingeau inima, incapabil ?ns? s? le mistuie ?n?elesul. Diminea?a rostea plin de dispre?, la adresa clopotelor: ?s-a-nt?lnit terchea-berchea cu treanca-fleanca! pl?m?nii unui om, ?tiu bine doctorii treaba asta, dac?-i ?ntinzi bine, pot acoperi un pogon de p?m?nt; din pl?m?nii clopotarului ?luia nenorocit, ?l cunosc eu bine, n-ajungi s? faci m?car o ?nvelitoare pentru tob?”.—?Mare pu?lama, p?g?nul de t?tar! zise nea Gheorghic?. Biruie clopotele. Me?ter de capcane ?i lan?uri, necredinciosul. (Muindu-se). Auzi, Vasile, am v?zut, ?ntr-o toamn?, o fat? de t?tar culeg?nd struguri, pe dealurile Dobrogei. O fac din ochi ?i-acum ?i niciodat? n-am s? pot s-o uit. ??i fura min?ile de frumoas? ce era. O priveam n?uc, ?i ea r?dea, ?ntruna. Din?i de z?pad? ?i ni?te ochi! Nu, n-am mai v?zut la nicio femeie ochi ca ?ia ?n care s? te-neci ?i s?-?i par? bine c? mori. C?nd sunt vesel, vreau s? r?d ca ea. Nu pot. Pentru c?-s bleg ?i n-am ?ndr?znit s-o ating cu m?na. Mi-a fost fric?. Suntem pro?ti, c?nd o fat? r?de nepotolit ni se pare c?-?i bate joc, c? ne umile?te. Acum, cine s? mai r?d? pentru noi, s? ne furnice sufletul?! I-am dus cofa cu struguri p?n? la butoaiele ?n care-i zdrobeau s? fac? must. De o sut? de ori. Eram militar ?i, dac-ar fi vrut ea, dezertam. Afl?, cumnate Vasile, c? pe um?rul drept simt ?i-acum ap?s?ndu-m? fundul cofi?ei ?leia. La um?rul ?sta drept e um?r t?t?resc. Ce-om fi avut noi, Vasile, cu t?tarii, ?n vechime?—?Ei cu noi! Invers curge povestea.—?M?i, ce ochi negri!… Ce spr?ncene bogate! ?i purta, dac? vrei s? m? crezi, broboad? de borangic.—?Nea Gheorghic?, ?ndr?zni Traian, ?tii ce-am auzit eu?—?Ia uite-l, trage cu urechea la oamenii ?n v?rst?! Ce-ai auzit?—?Am auzit c?, la t?tari, cea mai bun? m?ncare e buza de m?nz tocat? ?i t?v?lit? prin usturoi s?lbatic.—?Ai gustat tu din m?ncarea aia?—?Nu.—?Atunci de ce vorbe?ti f?r? socoteal??!Simul?nd c-ar vrea s?-l pedepseasc?, Vasile Dumitrescu trosni din bici peste capul lui Traian.B?iatul tres?ri, speriat. Dar se st?p?ni, silindu-se s? par? nep?s?tor. Ar?t? spre un vi?el din c?mpul de mohor ?i zise:—?Mama lui, ce s?n?tos m?n?nc?!?ntre timp, ?n chiliile cerului, logica nop?ii se rupse, f?c?nd loc unui r?s?rit de soare neverosimil. Urm?rind succesiunea lent? a culorilor – portocaliu, liliachiu, ro?u ?ns?ngerat – Traian Dumitrescu sim?i c? e chemat s? ia ?n primire, ca proprietate personal?, ?i r?s?ritul soarelui ?i generozitatea zilei de var?, pe care s? nu le cedeze p?n? la apari?ia stelelor. ?Deschide?i por?ile de lemn, ?i venea s? strige. Care por?i? ?i cine s? ias? din ele?”. Deocamdat?, Dumnezeu care, asemeni unui profesor de geografie, ?inuse str?ns? sul ?n m?n? harta zilei, d?dea drumul h?r?ii s? se desf??oare ?i s? acopere tabla neagr? – a clasei, a lumii – ?i luna nu mai fu st?p?n? nic?ieri pe ea, ci numai ?n tipsiile, ?n petalele lanurilor de floarea-soarelui; o mie de indicii rotunjeau cuv?ntul bucurie, nu cuv?ntul, nu, nu, poleiul unei minuni a?ez?ndu-se ?n caliciul florilor; minunea se petrecea produc?nd odihn? limpede ?n ierburi ?i din ierburi, pe buzele oamenilor: ?apuca?i paharul cel mare ?i sorbi?i lung ?i p?stra?i ?napoia frun?ii toat? ?ntinderea verii”. Sonoritatea limpede a faraoancelor, sun?nd la ro?ile c?ru?elor, curgea ca un r?u spre toate z?rile; sfor?itul cailor; o tuse; str?nutul unei vulpi ?i norii ca trupul unor vulpi jupuite de Paraschiv Logofatu; un strig?t ?n gr?dinile de zarzavat: desfunda?i canalele, m?; v?ntul… baba Leanca-nebuna, trec?nd prin pogoanele de gr?u de s?m?n??, cu p?rul alb despletit ?i cu o lum?nare de negar? ?i p?st?ile de m?z?riche (dar nu putea fi adev?rat, sau putea?). R?s?ritul, evolu?nd cu epilogul s?u de mari dep?rtate – ?n?l?are ?i moarte, pieire ?i izb?nd? – se risipea ?ncet. D?rele de ?ntuneric luau foc albastru. Din turnuri de val, rostogolindu-se de dincolo de ?nchipuirea vie, de dincolo de orizont, care ?n c?mpia Br?ilei e doar un pretext de exaltare, urcau mereu alte p?nze-n r?sp?ndiri albastre. ?Luat ?n parte, se g?ndi Traian Dumitrescu, niciun lucru nu are prea mult? ?nsemn?tate, ?n faptul dimine?ii, ?ns?, toate la un loc alc?tuiesc prietenia lungilor zile de var?”. Sf??iat ca de ar?i?? de izvoarele cerului orbitelor de albastru, Traian ??i zise c? intensitatea albastr?, prin care te-a?teptai s? s-arate o corabie (?una care cump?r? pepeni”) nu poate fi altceva dec?t Dumnezeu ?n stare topit?. ?n cazul c-ar exista o asemenea ap? pe P?m?nt, lumea ar intra ?n ea ?i ar trece pe dedesubt, de la un mal la altul, ?in?nd ochii deschi?i. De bun? seam?, pe?tii din ea ?tiu s? ghiceasc? ?n palm?, algele respir? fluturi de sear? ?n rochii spaniole…—?Ptruuu? Opri?i. Ho, talane, l?star de cutr?, las?-m? s?-?i scot c?pi?eaua.—?M?i, c?te mu?te pe rana din greab?nul lui, s?racul! Unge-i rana cu ni?te creolin?. Sau cu p?cur?.Convoiul oprise la f?nt?na lui Ilie ?ig?nu? s? adape caii. Oamenii aprinseser? ?ig?ri. Din Ro?ioru, tat?l Oprinei, scund, negricios, cu umerii la?i, fa?a rotund?, lacom? de petreceri, aduse de la c?ru?a lui ?i pusese la b?taie un c?u? de vi?ine. ?n curtea lui vi?inii sc?nteiau de rod p?n? toamna t?rziu. Traian lu? cu pumnul ?i, sprijinindu-se de scoar?a c?ru?ii lor, sp?rgea fructele acri?oare ?n cerul gurii. ?n fa?a st?nii din marginea izlazului, de la care venea miros de tizic ars, b?legar ?i br?nz? adunat? ?n scoar?? de brad (???tia au neamuri ?n mun?ii R?mnicului”), ni?te copii ?ngropaser? c?inii ?n nisip ?i-i ?nt?r?tau, ?ntinz?nd spre boturile lor negre ?i tr?g?ndu-l numaidec?t ?napoi, un iepure prins pe r?zoare. O feti?? c?lare pe-un berbec, cu palmele ?ncle?tate pe coarnele lui ca pe ghidonul bicicletei, ?ncerc?, ?ip?nd g?lg?it, s? terzeasc? din amor?eal? un m?g?ru? fumeg?nd nevinov??ia posomor?t?, ?ncremenire nep?s?toare, indiferen?? str?mb?. ?Degeaba te zba?i, ?i zise-n g?nd Traian, orice m?gar e n?t?ngul domn din apa mor?ilor ie?it, vasalul b?tei ?i frate geam?n cu Savu Ionescu”.Deodat? ?l p?trunse glasul ad?nc al lui din Ro?ioru.—?Nu, fra?ilor, eu cunosc mai bine dec?t voi ce-i Delta Dun?rii, zicea tat?l Oprinei. Tu, Gheorghic? ?erban, spui c? la poligonul de tragere de la Capul Midia solda?ii ?mpu?cau delfini. Soldatul pr?p?de?te tot ce-atinge, asta-i meseria lui blestemat?. Doar el, din frica noastr? a civililor, tr?ie?te. Pe frica noastr? se bizuie meseria lui.—??i ?mpu?cau din gre?eal?. Apoi ?i ?ngropau ad?nc ?n nisip, s? nu se-mput? plaja. Dar noaptea-i dezgropau unii ?i le smulgeau din?ii din falc?, ni?te ?ia mici, ascu?i?i, s? fac? din ei coliere pentru muieri. Am v?zut pe-acolo ?i gr?mezi de scoici c?t gorganele.—?N-ai v?zut nimic dac? n-ai v?zut sutien cu perle. Dar Ro?ioru refuza, dispre?uitor, informa?iile scheletice ale lui Gheorghic? ?erban. Trebuie s? te duci pe la lacul Sinoe, unde se strecoar? el ?n mare, la Periboina, ca s? vezi, nu gr?mezi, cu mun?i de scoici. Acolo vin s? moar?, nu se ?tie de ce, scoicile de neam japonez. Uria?e. Lucesc ?n soare ca ni?te cet??i de oase. Eu cunosc Delta bine. Din golful Glolovi?a, de la Jurilovca ?i p?n?-n lacul Musura, dincolo de Sulina. Am un v?r, ?ntr-un sat, pe un grind. Dac?-i furi cuiva luntrea, acolo, e moarte de om. V?rul meu a pierdut o singur? dat? o luntre, adic? o mahun?. Cine crede?i c? i-a luat-o? Un roi de ??n?ari. ?n mahun? era o doamn? de la Bucure?ti, f?cea baie ?n apa limpede, scoas? de pe fundul Dun?rii cu g?leata. Vezi, ea nu ?tia s?-noate. ??n?arii au ?mpins-o p?n? la un ostrov pierdut ?ntre trestii ?i i-au supt tot s?ngele, un osp?? pe cinste. Acum dou? s?pt?m?ni am fost la v?r-meu, ?i-a m?ritat fata. La mas?, carne de c?prioar?, fug?rit? de lupi. De unde? ?l ?ntreb. P?i, zice, o c?prioar? fug?rit? de lupi a s?rit ?n mahalaua mea, ca s? se salveze, dar ?i-a rupt toate oasele. A fost o nunt? ca-n pove?ti. Asemenea nunt? am s? tr?ntesc eu ?n sat la noi, c?nd mi-oi m?rita fata.—?Nu-i prea devreme s? te g?nde?ti la nunt?? Fata…—?Ehe, fata a trecut ?ntr-a dou??pea. Intr-un an, adic? la toamna ailalt?, gata, o m?rit. Dac-o ?ii prea mult ?n cas?, fata rupe malul. ?tii ce obicei frumos au ?n satul ?la de pe grind? ?n ziua nun?ii o suie pe mireas? ?ntr-o lectica, adic? ?ntr-un pat de baldachin ?i opt fl?c?i poart? lectica prin sat pe umeri. Pe lectic?, un coco? cu aripile desf?cute, semn c? tinere?ea fetei a trecut…C?nd pornir? din nou la drum, Traian se instala ?n c?ru??, cu picioarele at?rn?nd peste fundatoare. ?n timp ce soarele, ?ndem?natec ?i cu experien??, urca dogorind pe cer, ?n sufletul b?iatului se prelingea o triste?e l?crimat?, ?ntre hotarele c?reia ?ns? durerea nu-?i l?sa spinii ?ntru ucenicie. Cu umerii parc? dintr-odat? mai ?ngu?ti, cu p?rul negru, tuns ?i ame?it cu pieptenele s? creasc? ?n v?rtejuri, Traian ?nghi?ea otrava predestinat? incon?tien?ei, adic? v?rstei de ?aisprezece-?aptisprezece ani. ?Dac-a? fi avut acum nou??pe sau douj de ani, fiindc? ?tiu, sunt ursit s? iubesc doar o singur? dat? ?n via??, iar toamna ailalt? ?nc? nu voi fi ?mplinit opt?pe ?i voi fi numai ?ntr-a dou?pea!”… Nu ispr?vi. ?ntr-un cr?ng de plopi, l?ng? dunele de nisip ?naint?nd dinspre balt? ?n c?mpie, z?ri, lunec?nd, silueta unei fete. Purt?nd o rochie ro?ie, cu guler galben, ea se furi?? ca o umbr? ?ntrem?ndu-se din trecerea fulgurant? a unui nor prin fa?a soarelui, ?n desi?ul de mlaj?, care-o ?i ?nghi?i, l?s?nd s? pluteasc?, ici ?i colo, peste coama valurilor de nuiele o f?lf?ire portocalie. ?Oprina!” ??i zise Traian, ?ns? fata disp?ruse, l?s?ndu-i pe retin? doar o dung? de galben clorotic, galbenul crinului de policioar?, rupt ?i uitat sub o lamp? aprins?.La prima cas? din sat – geamal?c legat cu plumb, scar? exterioar? de lemn vopsit albastru duc?nd ?n pridvor – Tudora Lupa?cu, sora lui Vasile, le ie?i ?n fa??, pe buza ?an?ului ?n care ploaia a?ternuse polog de mere ?i caise din pomii ce m?rgineau curtea ?i, frec?ndu-?i m?inile, d?du drumu unui potop de cuvinte, care-i s?reau de pe buzele mult prea sub?iri pentru fa?a l?t?rea??, ca boabele de porumb pe o plit? ?ncins?:—?Frate Vasile ?i cumnate Gheorghic?, opri?i ni?el c?ru?a ?i intra?i ?n curte s? vede?i ce nici prin cap nu v-a tr?snit de c?nd sunte?i pe fa?a p?m?ntului!?Bunicul”, tres?ri, ?nfiorat b?iatul. ?i alunec? din c?ru?? cu mi?c?ri fluide.B?tr?nul Marin Dumitrescu, ?n c?ma?? alb? de bumbac, cu pantaloni de ?n ?i p?l?rie de pai de orez, ?edea pe un col? al ulucului de zdrobit strugurii rezemat de peretele buc?t?riei de var? ?i prefira ?ntre degetele noduroase un ?ir de m?t?nii de chihlimbar. Cu b?rbia ?n piept, pielea fe?ei c?zut? ?i mole?it?, asculta, c?snindu-se s? se ?nfurie ?i neizbutind, cum Tudora ?l p?ra fiului Vasile ?i ginerelui Gheorghic?, opri?i la piciorul sc?rii albastre, c?, pentru a treia oar? ?n vara asta (?a doua”, num?r?, drept, ?n g?ndul lui b?tr?nul) ?i-a cheltuit pensia de cantonier ca s?-i cumpere babei Codina ca-ra-me-le, bom-boa-neee, lan-ter-n?, ?uic? ?n-dul-ci-t??, ?ter-ga-re de moar-tee…—?Iar acum vrea s? se mute la ea. L-am prins c?nd ??i str?ngea lucrurile.Tudora intr? ?n buc?t?rie ?i se ?ntoarse cu dou? geamantane din pai de orez, de o seam? cu p?l?ria b?tr?nului.—?Te poticne?ti, tat?, improviza Dumitrescu o dojana.—?Spune-i sor?-tii s? tac?, ?mi sparge urechile.—?Te poticne?ti r?u de tot.—?Nu acum, ?n tinere?e m-am poticnit. O iubeam pe Codina ?i m-am ?nsurat cu Smaranda, Codina n-avea p?m?nt.—??i s-au dogit creierii, se r?sti Tudora Lupa?cu.—?Tudora, se rug?, nea Gheorghic?, stai ni?el…—?C?nd m-am ?ntors din primul r?zboi mondial, zise b?tr?nul, se jucau aici, ?n poarta casei, vreo cin?pe copii. Nu intra, zise Smaranda, uit?-te la ??tia ?i arat?-l pe-al t?u, care s-a n?scut dup? ce-ai plecat pe front. M? uit roat? ?i zic: fata asta, ?i-o scot din cerc pe Tudora. Poate c-ar fi trebuit s? ar?t cu de?tul pe altcineva.—?Tat?, relu? Vasile Dumitrescu, dac? nu vii iar la mintea proasp?t?…—?Te punem ?n lan?uri, complet? femeia.—?Doamne, gemu b?tr?nul, ce ostenit sunt! Ce ostenit… Ce ostenit…—?Traiane, zise Gheorghic? ?erban, adu-i doi pepeni. I-ai mai de la fundul c?ru?ii, s? fie reci. (?i continu?, ?napoindu-se ?n drum cu Vasile Dumitrescu). Ce repede l-ai ?nfr?nt. Nu ?i se pare ciudat?—?Dragostea, r?spunse Vasile Dumitrescu, e o tain? mare numai la tinere?e…R?mas ?n curtea Tudorei Lupa?cu, Traian se sim?i dintr-odat? r?pus de c?ldura zilei, epuizat? de ?n?elesuri. Puse pepenii, c?te unul, f?r? g?nduri compensatorii – pace, bucurie, ?ng?duin?? – (mai apoi se mirase ?i el de ce procedase astfel!?) pe geamantanele de pai de orez ?i urc? pe scar?, oprindu-se ?n dreptul mezaninului. ?n petecul de vie din jurul casei, mi?cat? de boarea sub?ire a dimine?ii, o elice-?i izbea paletele de lemn de o tabl? at?rnat? pe o grind? deasupra ei, ?i izgonea graurii.—?Cine seam?n? zgomote, vara, are vin c?t ?i trebuie, iarna.Bunicul urcase l?ng? Traian. Se luar? de m?n? ?i se a?ezar? pe aceea?i treapt?. Ziua de iulie, ca zv?cnire prelung? a eternit??ii, tr?ia r?sp?ndit? ?n miresme, toate suprapuse ?n plan orizontal: caprifoiul t?m?ios, mohorul amar, iarba neagr? cu duh de ar?i??, rotunjoara cu arome de l?m?ie, iasomia ad?ncind sim?urile cu irealitatea des?v?r?it?, cu gesticula?ia fluturilor albi, ro?ii, liliachii, to?i ?n rochii spaniole. Cei doi ?edeau t?cu?i, cu spatele la lume. Cu privirea vis?toare pierdut?-n spa?ii imense – ?i erau singurele tipsii din toate lanurile de floarea-soarelui acoperind c?mpia Br?ilei, cu frunza ?n?l?at? nu spre discul luminos, din mijlocul bol?ii, ci ?ntoarse spre locul unde el avea s? asfin?easc?, spre dep?rt?ri vl?guite de disper?ri ?i suferin??. Pentru c?, iat? ce g?ndi Traian Dumitrescu: ?noi am?ndoi suntem, ?n toat? c?mpia asta de necuprins, dou? fiin?e neprotejate de timp la clipa potrivit?; suntem doi arbori de pelin scutura?i, doi arbori pitici ?i amari, dar are rost? nu, n-are nici-un rost; nici-un rost, pelinul doarme, pelinul t?n?r, pelinul, pelinul peste zare…”ROU? PENTRU S?NIIPentru c?, ieri, am sc?p?tat ?ntr-o copc? a Dun?rii, ?i m-am ?ntors acas? cu hainele at?rn?nd sloi pe mine, ast?zi n-am voie s? p?r?sesc odaia, stau ?i sparg cu ochii du?umelele, poate-oi da de cepul ?la ascuns pe care, tr?g?ndu-l afar?, la?i s? p?trund?-n cas? o b?rcu?? de aram? ?i o v?sl? mic? de argint. Bunica Trufa?i?a, coco?at?-n v?rful patului, caut? s? afle-n bobi ce soart?-l p?nde?te pe tata, plecat de cu noapte la Br?ila, ?n interes de serviciu (tata e contabil), mama viseaz? peste o pagin? de revist? ?nf??i??nd dou? mori de v?nt din Dobrogea, iar Zinca, nevasta lui frate-miu George ?i ?nv???toarea mea, g?tit? cu un cojocel de Bucovina, m?n?nc? buc??i de fagure, mestec?nd tacticos, parc-ar plimba prin gur? man? cereasc?. ?tiu ce-i cu ea: vrea s?-mi fac? poft?, s?-i cer s?-mi dea ?i mie, ea s?-mi dea ?i eu s-o iert pentru zilele c?nd vine-acas?, spun?nd: Filip cel oache? iar a luat-o razna, azi ne-a plasat la to?i ?nv???torii c?te-o bufni??-n sertarul catedrei. Vai de sufletul lui George c?te-o s? trag? cu ea! Peste vreun an, cel mult doi, parc?-l aud pl?ng?ndu-?i via?a: iarn? grea, femeie rea, soba scoate fum, ?n pod face opturi ?treangul. A?a c? n-am nevoie de mierea ei, ceea ce mi-ar trebui mie acum sunt patru puiandri de lup pe care s?-i ?nham la sanie ?i s? ies, tras de ei, la f?nt?ni, c?nd se-aduc caii la ad?pat. Aud nechezaturile cailor ?i urletele fl?c?ilor, n?v?lindu-mi ?n urechi, lupii mu?c?… Dar m? opresc l?ng? prag ?i-n odaie intr? bunicul Tanislav, care-i agronom la pensie. Str?ng?nd ?n din?i pipa ?ndopat? cu tutun olandez, azv?rle min?nui ?i tuturor:—?Afurisit? vreme, ??i bag? boala-n oase.—?Nu cumva st? s? ning? din nou? ?ntreb eu cu r?suflarea t?iat?, -?nc? nu, dar c?nd te ui?i ?n criv??, vine m?runt la coada ochiului. M?ine o s? fi lumea ta.—?Ehe, zic, ?nseamn? c? ?ig?ncile din Pitula?i ?i-au dat ???ele s? le sug? berbecii.Jart!Trufa?i?a m-a plesnit. Bulboana aia de carne gras? rev?rsat? peste un pogon de m?tr?gun?. Se cunoa?te dup? mirosul s?punului. Trufa?i?a se spal? numai cu lacrim? de t?m?ioar? ?i c?nd d?, usuc?, zv?nt?, sleie?te, bag? miri?tea sub brazd?. Cred c?-n clipa asta am un bot de biban prins ?n undi??. Dar nu m? t?v?lesc ?n saramura unui geam?t, nu-i fac eu bucuria asta, o s? m? frec c-o nuc? de trandafir ?i-o s?-mi treac?. Deci ?mprumut o mutr? fericit?. Sunt fericit c? ?i inima Trufa?i?ei, care t?njea dup? r?zbunare, fiindc?-am facut-o pe surdul c?nd m-a rugat, ieri, s? dau o fug? p?n?-n marginea ailalt? a satului ?i s?-i aduc ochelarii uita?i la doamna c?pitan Zamfir, plute?te acum ?nveluit? ?n ?tergar de ?n prin ostroave de biserici.Dar nu pot s? nu observ cu m?hnire ?i c-un pic de dezn?dede c? nimeni nu se ridic? ?n ap?rarea celor obijdui?i: mama, care-i ?n p?ducel topindu-se ?n cearc?nele stepei, ??i spune, mai mult ca sigur, c? ceea ce-a auzit n-a fost dec?t o bufnitur? de v?nt ?n apele morilor, fiindc? socote?te c? cele dou? scatoalce reprezint? pre?ul minimal pentru farfuria ornamental? care i-a disp?rut de pe peretele od?ii (pesemne c? ea g?nde?te c? po?i c?ra iedului din staul boabe de mei pe muchia sat?rului!), iar bunicul Tanislav, cu fa?a ro?ie ?i v?n?t?, ?n cizme lungi ?i noi ?i purt?nd un costum de catifea, prive?te ?n gr?din?, n-a v?zut, n-a auzit, petecul de gr?u verde aburind ca norocul p?m?ntului de sub z?pad?. ?in la el, fiindc?, vreme de dou? s?pt?m?ni, s-a jucat str?mb cu dalta pe fruntea dulapului, d?nd la iveal? ni?te struguri de lemn pe care, c?nd ?i bate luna prin geam, ??i vine s? te scoli ?i s?-i m?n?nci, dar pentru c?-i e team? s?-mi ia partea ?n fa?a Trufa?i?ei, n-o s?-l ajut ?n veci s? g?seasc? ascunz?toarea greierului care nu ?l las? s? doarm?. Nu e bine s? faci bine omului! Ast? toamn?, combin?nd ni?te culori ca s? fac un basm, am descoperit c? nimic nu odihne?te ochiul mai ?nalt dec?t ni?te piersici r?sp?ndite pe-o f??ie de catifea albastr?. Prin urmare, l-a? fi putut l?sa f?r? o m?nec? de hain? – ?i el tace! Ba nu, ca s? schimbe aerul ?la plesnind de ura mea scoate pipa din gur? ?i t?r??te o ?uvi?? de fum pe sub nasul Zinc?i.—?Totul e ?nchis ast?zi, ?i cerul ?i inima Trufa?i?ei ?i gura Zincu?ei ?i Finlanda ?i telepatia…Aiureli de oblon uitat deschis pe vreme de viscol. Sau ageamiu din tat?-n fiu, cum spuneam noi c?nd un pescar prins de furtun? pe Dun?re nu se pricepea s?-?i scoat? barca la mal.Zinca sur?de, parc?-o g?dil? la sub?iori. E m?runt?, ca prevestirea unui c?ntec – a? pune m?na-n foc c? o tob? bate ritmul unui tangou ?n capul ei chiar ?i c?nd doarme – ?i poart? trei ?iruri de m?rgele de chihlimbar. Soarbe fumul din pipa de por?elan ?i deodat? o v?d cum p?le?te, ochii i se l?rgesc, sticlo?i, buzele groase, se ?ntind livide, g?tul i se ?nmoaie, ca fr?nt ?i cade moale pe bra?ul scaunului – a le?inat.—?Dumnezeule! face bunicul, ?ngrozit ?i scap? pipa din m?n?.—?Dumnezeule! strig ?i eu, ai ucis-o!C?t ai clipi, se r?stoarn? lumea. Mama zboar? de la mas?, ia t?mplele Zinc?i ?n palme ?i strig? s?-i aducem o?et aromat. Truf??i?a deschide fereastra spre fluviu ?i strig? s-arunc?m zah?r pe plit?. Alerg prin od?i ca m?nat de la spate cu nuiaua ?i pentru c? nu vreau s? moar? Zinca, ?n timp ce gonesc, izbindu-m? mereu de bunicul Tanislav, care-a ?n?epenit ?n mijlocul od?ii, oc?r?nd ?ntunericul olandez, m? jur s? nu mai ologesc iepurii cu ciomagul ?i s? nu mai fur gutuile ascunse ?n sacul cu gr?u din hambar. Spre-a ?nt?ri leg?m?ntul iau ?i s?rut m?na Truf??i?ei, uit?nd c? leacul botului de biban crescut ?n urma scatoalcelor primite pe nea?teptate e o nuc? de trandafir. Ea nu apreciaz? gestul, url? dup? o topori?ca cu care s? sparg? nenorocita aia de pip? de por?elan ?i face asta cu o furie cresc?nd?, fiindc-a deslu?it pe hainele bunicului Tanislav ?i miros de scrumbie, pe care zadarnic ?ncearc? el s?-l alunge sf?r?m?nd ?n m?ini leg?tura de pelin mai adineauri v?r?t? dup? icoan?.?n timp, ?ns?, Zinca, ?n m?inile mamei ?i-a revenit; suspin?nd cere ap?. Bunicul Tanislav ?nn?de?te vorba cu voin?? moale, p?truns? de supunere, despre un pepene cu codi?a ceruit? ?i miezul lui care trebuie s? fie acum mai frumos dec?t un fazan.Stau ?i m? minunez de bunicul Tanislav: cum de-a uitat c? pe?tele r?u nu se prinde cu obiceiuri dulci!? ?n loc s? fac? un pas ?i s? dispar? prin u?a deschis? izb?vitor, el cotrob?ie ?n capcanele celui mai ar??gos v?n?tor ?i nimere?te cu m?na drept ?n gura lupului.—?Ce te ui?i la mine ca un golan de r??oi c?zut din c?rd? Ie?i afar?!La strig?tul Trufa?i?ei, malul Dun?rii se ?mboln?ve?te cu moartea ?i dou? r?uri de clopote hodorogesc prin z?pad?. Dac? tata ar fi acas?, ar spune: Pustiu. Albatro?ii. Nisip. Mersi, mamaie. ?n locul tatei am r?mas eu, ?i nu ?tiu de ce – poate pentru c? m? manc? pielea – cuget cu glas tare:—?Degeaba ba?i pisica-n cas? dac? nu-i bu?e?ti una-n fund ?i c?nd iese pe u??.Trufa?i?a d? s?-mi sparg?-n cap pipa de por?elan, dar ?ncremene?te cu m?na-n sus, fiindc? la spatele ei Zinca a rostit, uimit?:—?Mam?, a mi?cat! M? love?te cu picioru?ele.Pe dat?, mama ?i Trufa?i?a o ?nconjoar?, r?z?nd, o s?rut?, o m?ng?ie, o dezmiard?. Pe c?nd femeile se osp?teas? cu farmecul vorbelor Zinc?i, bunicul Tanislav ia u?or pipa abandonat? de Trufa?i?a pe br?ul sobei de teracot?, o strecoar? ?n buzunar ?i-mi arat? cu m?na fumul urc?nd din hornul vecinilor. Fum negru de c?rbune, se furi?eaz? ?n v?zduh f?r? s? se destrame, zvelt ca pisoiul meu Alfons, care m?n?nc? oble?ii f?r? cap, exact cum face Truf??i?a.?n clipa asta, adus ?n c?derea serii, ?n odaie intr? frate-miu George. ?nalt, puternic ?i vesel ca un v?nt t?n?r ?i zorn?itor, m? apuc? de dup? umeri ?i-mi r?suce?te p?ru-n cre?tetul capului.—?Ia spune-mi Filip cel oache? c?nd e?ti pedepsit respiri de la Est spre Vest sau de la Nord spre Sud??Ia s?-mi ?in eu firea, hot?r?sc, ?i s?-mi aleg cuvintele cu grij?”.—?O s? ne juc?m, frumos la var?, ?l anun? ?i ar?t spre Zinca. George se apropie de Zinca, o prive?te fix, ?n?elege, fa?a i se lumineaz?, trupul i se clatin?. Dac? cineva, acum, ar trage cu arma-n el, George ar ridica m?na bl?nd ?i-ar abate glon?ul spre grind?.—?Unde-ai umblat? ?l ?ntreab? Zinca.—?Am fost s? v?d c?inii lui Tudor Paliu. George e veterinar:—?Erau bolnavi?—?Nu – sunt numai tri?ti. Tudor Paliu m-a chemat s? le citesc ?n ochi.—?Ce-ai v?zut ?n ei?—??n ochii primului, l-am v?zut pe p?rintele V?rtopeanu, b?t?ndu-se ?n harapnice cu c?lug?rul ?la din Dobrogea pe care-l cheam? ori de c?te ori se simte ispitit de diavol.—?Erau b?u?i?—?Nu ?tiu. Vinul nu se arat? ?n ochii c?inilor. Numai strugurii.—?Da, aprob? Zinca, a?a este, c?inii se prind ?n lan?uri doar la vie, niciodat? la cram?.—??n ochii celui de-al doilea am v?zut-o pe colega ta Jenica ?i pe b?rbat-su Lucian.—?Jenico, d?-mi o sut? de lei s? merg la bodeg?. Jenica arunca gr?un?e la g?ini: pui, pui, pui.—?Jenico, d?-mi o sut? de lei. Jenica mult mai ap?sat: pui, pui, pui.—?Jenico!—?Pui, pui, pui.Lucian a ?nh??at topori?ca ?i-a ?nceput s? reteze capetele g?inilor. Jenica a n?v?lit ?n cas? ?i s-a-ntors cu una, dou?, trei, patru sute de lei.—?A mai fost ?i al treilea c?ine?—?Ultimul. ?n ochii ?stuia am v?zut-o pe ?iganca lui Rudolf-moraru, discut?nd cu doctorul cel nou.—?E?ti c?s?torit??—?Nu.—?Atunci ai cui sunt copii?—?Ai omului meu.—??i ?la din burt??—?Tot al lui.—?Mai ai ?i al?ii?—?Mai am doi.—?Totai lui?—?Tot.—?Lucreaz??—?Omu’ meu? Da. E mecanic de moar?.—???i d? leafa?—?Toat?.—??i de ce nu v? c?s?tori?i?—?Dac? nu-mi e simpatic!…La cin?, to?i ai casei primesc c?te-un pahar cu vin ro?u. Eu sunt s?rit. Trufa?i?a sus?ine c? pot s? dorm foarte bine, b?nd doar ap? din Dun?re. Inima ei duioas?!Ca s? nu-i dau prilejul de-a-mi r?suci s?geata-n carne, ?mi potrivesc coatele pe mas? ?i b?rbia-n pumn ?i privesc cu destul? nep?sare fluturii ce prind chip pe buza paharului. Iar c?nd bunicul Tanislav iese pe verand? s?-?i fumeze pipa plec dup? el.—?Ninge, roste?te bunicul Tanislav, sim?indu-m? al?turi.—?Altfel se spune.—?Ei, cum altfel?—?Cade rou? pentru s?nii, a?a se spune.El r?de m?runt ?i sloboze?te tr?mbe de fum. ?De ce-o fi le?inat Zinca?! m? ?ntreb. Tutunul ?sta olandez miroase-al dracului de pl?cut”.AL?TURI SE JOAC? BILIARD?n braseria Riegler, situat? la odihna drumului de urc? din Sinaia spre castelui Pele?, arhitectul George Filipescu, av?nd ?n fa?? un ceainic cu vin ro?u fiert cu scor?i?oar?, ?l a?tepta pe b?tr?nul Artur Dragomir, vechi prieten al familiei, care, ?nghesuit de lipsuri, ?i propusese, telefonic, ca ?n schimbul sumei de zece mii de lei s?-i divulge numele adev?ratului s?u tat?. Surprins de faptul c-a putut tr?i ?n minciun? vreme de treizeci ?i cinci de ani, George acceptase. Acum, gusta vinul ?i asculta ?ng?ndurat c?ntecul comandat de o fat?, cea de-a doua client? din local, la tonomat: Aimez-moi, mon amour, aimez-moi… C?nt?re?ul, mai mult ca sigur Aznavour, ??i smulgea c?ma?a ca s-o schimbe ?ntr-un curcubeu al tinere?ii ?i-?i l?sa, ca s? te-nvele?ti, o flac?r? dogor?nd de dor. Dincolo de geam, pe toat? valea Pele?ului, ningea. Ca o rupere de mari t?ceri c?z?nd. Din salonul de biliard s-auzea pocnetul bilelor de filde?; dou? ??c?niri armonios ?nchegate: carambol. George sur?se, unchiul Artur are un desc?ntec aparte pentru bila ro?ie:Bil? ro?ie de m?rgean, neie?it? la Ocean…… Era un om ciudat, b?tr?nul. La moartea mamei lui George, ?n semn de consolare, ?i d?ruise acestuia colec?ia lui de fluturi. Sute de exemplare, multe exotice.?Ninge fabulos ?i mi se va dezv?lui Adev?rul. Nu-mi pare r?u de bani, spargerea secretului merit? acela?i pre? ca ?i T?cerea”.?n consens cu a?teptatea lui ?nfrigurat?, pe platanul tonomatului urcase alt disc:Prea mult? iubire ne smulge carnea Ce Dun?re neagr?! ?i eu nu ?tiu s? ?not, Sunt o corabie de h?rtie ?i fluviul curge numai ?n susy Ce nepriceput? corabie!—?Admir bucuria cu care ascul?i c?ntecele ce se potrivesc cu triste?ea ninsorilor vechi. Socotesc ?ns? c? textierul putea s? fie mai scurt: tu e?ti mai mare dec?t moartea, m? ucizi, dar ?tii s? m? ?i ?nviezi; at?t.Scund, ?ntr-o scurt? cu guler de lutru, Artur Dragomir lu? loc pe scaunul din fa?a lui George, smulse m?inile din ?nc?tu?area m?nu?ilor ?nghe?ate, slujindu-se de din?ii mici, de?i, puternici, ciuli urechile la pocnetul bilelor, ?ntinerind de pl?cere pe m?sur? ce juc?torii nev?zu?i, ?nmul?eau num?rul loviturilor ?n plin, ?i rosti din nou, rotind ochii mici, sfredelitori, g?lbui:—?Sunt ?n lupt?, acolo, doi a?i ai tacului. S? nu joci niciodat?, George, cu bila alb?. Pe ea s-au cur??at to?i prietenii mei. Bila e cu bob de piper, p-aia s-o alegi. S? nu te la?i sedus de paloarea t?rfei albe. ?tii cum o c?nta colonelul Dan Vinhoverte?Mi-ai smintit oasele ?i m-ai l?sat f?r? aur, rostogolirea mea de argint.Iar te mint?i tu iar vei ?nviaIe?i din drumuri de nenorocPiaza mea bun?Piaza mea rea…—?Eu, feti?o, ?i strig? osp?t?ri?ei, vreau ?uic? fiart?. ?n ulcic? de lut, cu patru ce?ti de teracot? ?n preajm?… Gust din toate. A?a-mi place mie: s? fie bucuria larg?.—?Domnule Dragomir, m? schimb, am fost de noapte.—?Eva, se ?mbufna Artur Dragomir, f?c?nd mutr?. Evu?ca! Am zis: patru ce?cu?e de lut rotunde ?i botoase.—?Aznoapte, zise fata, care se vedea c? nu mai poate ?ine povestea numai pentru ea, domnu’ Dragomir, aznoapte, c?nd nu mai erau dec?t vreo c??iva clien?i, ca acum, pe la trei diminea?a, au venit lupii.—?Aici?! f?cu, ne?ncrez?tor, George Filipescu.—?Nu, jos ?n drum, l?ng? peretele de ghea??. Erau cin?pe, i-am num?rat ?i erau s?tui, fiindc? se jucau, ?i puneau pe cei mai mici s? suie peretele de ghea??, ?ia s-aruncau, zrep??nau cu ghearele peretele ca sticla ?i c?deau mototol ?n spinarea celor b?tr?ni. Era o h?rjoan? a lor ?i, poate nu vre?i s? m? crede?i, lupii b?tr?ni se t?v?leau de r?s c?nd le c?deau puiandrii ?n c?rc?. R?deau, z?u. ?i ningea fin, fin. Bogdaproste, doamne, c? nu s-a nimerit vreun client ?nt?rziat.—?Cele mai ale naibii pove?ti, dragul meu George, sunt pove?tile cu lupi. Fiarele, c?nd sunt crude, c?nd sunt simpatice foc. ?mp?ratul cu coroan? de solzi de ?tiuc? – astea-s pove?ti cu lupi. Dar Vinhoverte, care avea cel mai important rastel de pipe ?i cea mai str?lucitoare panoplie de florete ?i pumnale, s-a b?tut o juma de noapte cu doi lupi ?nfometa?i. Avea sub ordine un regiment la C?mpulung-Muscel, ?i c?nd l-au atacat lupii venea din comuna Bughea de Jos, de la o amant?. I-a d?r?mat cu pumnalul de argint, d?ruit de mare?alul Antonescu.—?Mi-l amintesc prea pu?in, zise George Filipescu – ?i fa?a lui era r?sturnarea argintiu-brumat? a frunzei de tei sub briza M?rii: era frumos, acum (de cele mai multe ori se ?nf??i?a dur) un ?ndr?gostit de vechea lume, frumos ca un proscris.—?Drag? George, Dan Vinhoverte era ?nt?i de toate un poet. Mul?umesc, Evu?ca… pfuuu, rachiul e din Arge?. D?-mi degetul pentru topaze ca s? ?i-l s?rut. ?tii tu cine sunt eu, Evu?ca?Sunt ?mp?ratul v?ntului de sear? Sunt singur ?napoia mea ?i ?ntr-o strun? de viar?. M? izbucnesc de doi mesteceni… Uite din ?ia de colo: ce ?nvolbura?i!O cuprinse de dup? umeri ?i schi?? c??iva pa?i de dans, altern?nd dorin?a lui vulgar? cu avansuri argheziene:Vai tramvai cu caifrumos?i.Niciodat? nu miro?iA trestii ?i chiparo?i?Sunt chip zidit ?n c?mp cu s?niiL?ng? f?nt?n? cu pelin.Ca s? m? ning?, ning?, ning??i luna martie cu vin.Eva! Evu?ca!Eu cu voi, ?i voi cu lupii,Hau, hau, iubirea mea… Unchiule Artur, ?l ?ntrerupse George, vizibil jenat, suntem aici pentru un lucru mult prea important ca s? ne ?inem de ?otii. Eu – ?i era ?nalt, suplu, ochi de ?n?elept, ton cuprins de porunci ?nsp?im?ntate vreau s? ?ntrerupem jocul ?sta care te avantajeaz?. Hai s? facem un pas, f?r? s? ne-mpiedic?m pe deasupra mald?rului de sute din buzunarul meu.—?Dimpotriv?, George, dimpotriv?. ?tii ultima prostie a lui Dan Vinhoverte? ei, bine, noteaz-o pe breloc.Zice:Fur?-mi timpul din trup ?i las?-mi credin?a c? te vei ?ntoarce… Tu, privighetoarea minciunii… Nu-i a?a c? era caraghios? Ofi?er, ce vrei! Cu toate ale lui, ??i iubea nevasta ca un nes?buit… Eu ?tiu ce-i ?n capul t?u, acum. ?n capul t?u, ??i zici: eu, ?n orice situa?ie, i-a? fi dat unchiului Dragomir zece mii de lei. Nu g?seai forma, a?a-i!? Ei, la asta m-am g?ndit eu: s?-?i ofer forma; acceptabil? pentru am?ndoi, b?iete.—?Deci tat?l meu a fost colonelul Vinhoverte.—?Vai, vai! Cum po?i g?ndi una ca asta!? Vinhoverte era ceea ce noi, b?tr?nii, numim o sup? de bere. Sevasti?a, maic?-ta, ?l punea s? c?nte din fluier. Dar numai c?nd era ?mbr?cat ?n uniform? de gal?.—?Las?-m? s?-l numesc eu pe tata, pretinse George Filipescu. Se numea Alexandru Vasile Irod.—?M? faci s? r?d, dragul meu. ?i r?ne?ti memoria Sevasti?iei. Ia not?: n-am zis c? o batjocure?ti. Sevasti?a sprijinea suferin?a. Irod iubea o rom?nc? stabilit? la Paris. Avea, doamna inimii lui, o ferm? ?n Normandia. Aici, ?n braseria asta, dar ?n sala de biliard, l-a pus pe colonelul Vinhoverte s? scrie un blestem ?mpotriva ei… R?m?ne ?ntre noi: Alexandru Vasile Irod vorbea franceza fluent, dar era semianalfabet. ??i dau copia scrisorii – nu-?i iau banii pe degeaba.—?Nu m? intereseaz?.—?P?cat. Cuprinde c?teva r?nduri inspirate, cum ar fi: ?cad peste umerii t?i, ne?tiindu-?i pre?ul, merele Normandiei… am venit s? le fur, te vei l?sa jefuit?? chipul meu nedormit vegheaz? ?n p?tratul geamului t?u… t?rfa dulce, r?stignit? cu spatele la lume, noi nu ne putem ?nt?lni ca doi oameni, ci mereu, la neasf?r?it, ca dou? triste?i. Vino cu colibi?a cu dou? cofe ca s? iei ap? din vinul meu”. Ei, ce zici?—?Banalit??i.—?De acord. Dar toate astea sunt pe undeva ?i chipul mamei tale piept?n?ndu-se la oglind?. Numai Sevasti?a se piept?na r?z?ndu-?i sie?i ?ntr-un fel care l-a f?cut pe Odiviu Corcodu?…—?Deci Ovidiu Corcodu? e acela.—?Nici pe departe. Ovidiu Corcodu? era un fel de stafie ?n papuci turce?ti ?mpodobi?i cu m?rgele. Cl?dit din f?lf?ieli pe o pereche de iminei. V?n?tor de corcodu?i de munte ?i nebun de profesie. Scr?ntitul Dun?rii, de la izvoare p?n? la v?rsarea ei ?n Marea Neagr?, nu prin trei, ci, ?sta e adev?ratul adev?r, prin c?teva zeci de guri. De Cr?ciun, ?n fiecare an, le c?nta, la telefon, colinde tuturor femeilor frumoase pe care le cunoscuse. Toat? noaptea. Odat? – Sevasti?a petrecea s?rb?torile la vila Gaizei de la Timi?ul de Jos – ispr?vind colindele. Ovidiu i-a zis: Sevasti?o, dac? m? ?ng?dui m?car o singur? noapte ?n patul t?u, voi str?bate, pe patine, Dun?rea ?nghe?at?, din Mun?ii P?durea Neagr? p?n? la Sulina. E?ti bolnav, i-a r?spus Sevasti?a, ai sorbit sup? de bere. P?i, eu v-am adus re?eta din Suedia, a zis el. Prime?ti? Sevasti?a a r?s ?i el a luat r?sul ei drept semn?tur? pe contract ?i a plecat ?n Germania, unde a ?nt?rziat doi ani, fiinc? nu ?nghe?a Dun?rea ?i, om de onoare, nu vroia s? tri?eze. Apoi a mai ?nt?rziat c?te un an la Viena, la Budapesta ?i la Belgrad. ?i pentru c? ?n?elepciunea umbl? ?n sandale de sfoar?, nu pe patine, s-a ?ntors ?n ?ar? ?n iarna lui 1945. Nu se temea de revolu?ie, smintitul Dun?rii, ?i vitejia asta de nebun i-a r?sturnat via?a. Dar n-a pierit. De fric? s? nu-l aresteze comuni?tii – avusese fabric? de zah?r, ?n Moldova ?i una de postav, la Bra?ov – a sculptat cu m?inile lui un bust al lui Stalin ?i l-a a?ezat ?ntr-o ni?? la poarta c?su?ei pe care-o primise dup? alungarea din palatele de pe Calea Victoriei. Treceam, priveam, salutam ?i ne intra groaza-n oase. Bustul lui Stalin – ?n ni?a ?n care-ar fi trebuit s? se afle bustul lui Stalin – ?n ni?a care-ar fi trebuit s? se afle fotografiile str?mo?ilor. Bunica lui a murit sub soc ?i cui i-a murit bunica sub soc, ?i lipse?te o doag?. Patinele cu care-a str?b?tut Sulina i le-a d?ruit lui Mihai Logofatu Urda, ?n seara premierei de gal? a unei piese de Aurel Baranga.—?S?-mi ?ndrept b?nuielile spre Mihai Logofatu Urda?—?O, nu! Sevasti?a era ca un copil care izbucne?te dintre trandafiri ?i cere s? fie suit? pe un m?g?ru?. Ea era mereu cu o zi ?nainte, iar Mihai Logofatu Urda, cu o sear? ?n urm?. Actor de geniu, dar e ceva t?rziu ?n el… o ?mpotrivire plecat? dis-de-diminea?? de-acas? ?i neajuns? la timp unde ia na?tere revolta.—?Dac? el e tat?l meu…—?O-la-la! Stai jos, respir? pu?in piper ?i pu?in cimbru ?i g?nde?te-te c? suntem doi lupi care vor s? urce un perete de sticl?. Fata asta, Evu?ca, nu-i proast? deloc. Ignorant?, ?ns? frumoas? ?i plin? de sensibilitate. Uite, afar? chiar c? ninge ca-n iernile de alt?dat?. Ninge ?n destr?b?lare de ceruri ?i mun?i. ?i c?t de minunat sun? bilele de filde?; facem ?i noi o partid?? ?uica fiart? m-a revigorat.—?Nu, st?m pe loc; c?nd ninge, parc? nu merit? s? joci biliard.—?Ba merit? al dracului, dar st?m pe loc, dac? a?a vrei. V?d cum te bucuri de ninsoare, ?i-mi amintesc c? taic?-tu (cel adev?rat) ?i spunea Sevasti?ei: ?c?nd ninge, semeni cu Maica Domnului”; am?ndoi erau aproape de Dumnezeu, c?nd ningea. Mihai Logofatu Urda a b?ut ?i el binecuv?ntarea Sevasti?ei, tot pe vreme de ninsoare. C?ci, pe undeva, Sevasti?a l-a iubit ?i pe el. O iarn? ?ntreag?, am zburat, to?i prietenii ?n aceea?i sanie, prin z?pezile de la V?rful cu Dor. Artist de prima m?n?, ?ns? lipsit de caracter. Urda. Pe atunci, ca ?i Vinhoverte, f?ceam ?i eu pu?in? literatur?. Sevasti?ei ?i pl?cea o povestire, care ?ncepea astfel: ??n vara aceea, un zeu b?tr?n, schimb?ndu-se-n demon t?n?r, se prip??ise la noi ?n cas?. Dormea cu mine ?n odaie. El nu asimilase din experien?a anterioar? dec?t ironia ?i jocul, eu eram un spic de ov?z blod, plin de dorul de via??”… N-a fost publicat? niciodat?, am r?t?cit manuscrisul… Kebab! Au kebab,. Vrei o por?ie? Acum e vremea lui.Mirosuri orientale li se ?nv?lm??eau ?n sim?uri. George Filipescu ceru, odat? cu kebabul, vin ro?u, un merlot – temperatura camerei, ?i turn?nd ?n pahare, zise:—?Eu, pe Mihai Logofatu Urda mi-l amintesc ca pe omul care se sc?lda ?n ospitalitatea casei noastre.—?Phuah!—?De ce-l dispre?uie?ti at?t?—?Da de unde! ?i-l explic. Tu e?ti t?n?r. ?i tinere?ea e ca vi?a de vie c?nd d? ?n floare, la sf?r?it de mai, plin? de bucurii generoase. C?nd se uita la Sevasti?a, avea ?nchipuiri: ?te v?d, zice, ?ntr-un fel de-a dreptul minunat”. ?i o vedea ca pe un chit sub gean? de p?dure ?nverzit?; un chit de lemn ?nv?luit, vara, ?n p?cle sub?iri, e ca un ou pus de un copil ?ntr-un pahar de cristal cu ape albastre. Categoric, Mihai Logofatu Urda a fost, este ?i va r?m?ne unul din marii actori ai acestor vremuri. Ursit s? piar? ?i s? se nasc? a doua oar? ca s? piar? din nou. ?i s? se bucure c? piere, a? ad?uga. Prin 1954, anul na?terii tale, se ?ncurcase cu o actri?? mai ?n v?rst? ca el, dar ce c?rnuri fierbin?i! Merg ?mpreun? la mare, la munte, cheltuiesc sume exorbitante (ea juca ?n multe filme; el, Urda, mai rar) iar la ?ntoarcere, toamna, Urda se c?s?tore?te cu fata unui general. Peste un an, prin iulie, pe n?duful cel mare, c?nd Fata Morgana ??i d? poalele peste cap chiar l?ng? fereastr?. Mihai Logofatu Urda se ?ntorcea acas?, la nevestic?, dup? un chef monstru, unde se servir? p?n? ?i aripioare de rechin; ai m?ncat vreodat? aripioare de rechin?—?Nu.—?P?cat. Lupt?-te s-ajungi ?n Asia. Aici, nu vei g?si niciodat? m?ncarea asta.Se ?ntrerupse ca s-o roage pe Eva, care ap?ruse, ie?ind din sala de biliard, cu dou? ghivece cu begonia, s? se opreasc? o clip? ?n dreptul ferestrei.—?Ce tablou suav, s? prime?ti ninsoarea, st?nd la c?ldur?, ?ntre flori! Mul?umesc, Evu?ca… M-a melancolizat figura, ?ine de superbie, de compromisul august al naturii. Tu, George, trebuie s? ai oroare de flori, nu-i a?a? Pentru c? nu ?mplinise?i ?nc? dou? luni c?nd Tudorel Filipescu a strecurat ?n odaia unde dormeai doi snopi de crini, ca s? le sorbi otrava. Noroc c? i-au descoperit la vreme gestul m?r?av.—?Treci la Mihai Logofatu Urda, ?i ceru George, ?ntunecat.—?Deci, era ora zece c?nd Urda, ?n frac, piept?nat lins, cu garoafa alb? la butonier?, intr? ?n Pia?a Universit??ii. Aten?ie, pe vremea aia, ?n Pia?a Universit??ii se v?rsau cheflii de la Dun?rea, fost? Bavaria, de la 6/3 (?ase martie), Rustica, zahamaua Mercur ?i restaurantul Zissu. ?n pia??, circula?ia ?ntrerupt?: se filma – un film cu ac?iune ?n epoca post fanariot?, boieri, boieroaice, echipaje, c?l?re?i etc. Urda avea un rol bogat ?n acest film dar nu ?i-n seceven?a respectiv?. Obosit ?i euforic -dup? o noapte de chef cu actorii te sim?i purificat de patimi, ??i vine s? zbori, po?i s? schimbi macazul vie?ii – deci, Urda nu ocole?te zona film?rii, intr? u?or prin marginea cadrului ?i ?nainteaz? spre Palatul Su?u. O boieroaic?, pe un murg de toamn? frumoas?, ?i taie calea. Aparatul ?i urm?re?te. Boieroaica se apleac? ?n ?a, ?njur? ca birjarii ?i jap! jap! jap! cu biciu?ca peste f?lcile lui Urda. El ?ncearc? s? se fereasc?, ridic?nd bra?ele, dar regizorul, intuind brusc avantajul pentru film al acestei scene insolite, url?: nu. Urda, nu fugi! rabd? pentru mine!… Ce zici?George Filipescu gust? din paharul cu vin ?i r?spunse, privindu-l ?n ochi:—?Mi-ar place ca Mihai Logofatu Urda s? fie tat?l meu cel adev?rat.Artur Dragomir ??i miji ochii g?lbui, ?n care sc?nteia o dezn?dejde batjocoritoare, amestecat? cu sil?. Obrajii u?or ?ncin?i de b?utur? ?i tremurau. Se ridic? ?n continuare, ?nt?ri pieptul uscat ?i rosti ?ngust:—?Tat?l t?u sunt eu. Hai, banii!George avu o ?mpotrivire dureroas?, ca izbit de un blestem. Apoi, st?p?nindu-se, v?r? m?na tremur?nd? ?n buzunar, scoase teancul de sute ?i-l ?ntinse pe mas?, uimit de bucuria cu care b?tr?nul ?nha?? suma ?i-o ?nfund? ?n buzunarul scurtei lui.—?Ninge frumos, zise Artut Dragomir, al dracului de frumos. Aceast? zi, sunt convins, va r?m?ne pentru tine mai frumoas? dec?t toate serb?rile frumoase la un loc: Cr?ciun, Pa?te, Mo?i, sfin?ii Petru ?i Pavel… ?i acum te las cu bine.?n tinda c?rciumii, b?tr?nul o cuprinse pe Evu?ca sub bra?ul drept, cu st?nga smulse orbe?te din buzunar dou? sute de lei, i le v?r? ?n sutien ?i zise:—?Vino s? dormi la mine, la hotel Palace, Evu?ca. Tu dormi ?i eu te veghez. Dormi goal? pe o blan? de urs ?i eu te privesc. Camera-i tapetat? cu plu? galben canar, focul arde. Goal?, Evu?ca, trebuie s? fii, ca un ou uitat de-un copil ?ntr-un pahar de cristal cu ape albastre.?n braserie, c?ntecul din tonomat urca pe serpentine de mahon: aimez moi, mon amour, aimez moi.T?RZIU, C?ND Z?PEZILE SUNT ALBASTREB?iatul se numea B?nic?, iar c??elul, pentru c? fusese prins de dou? ori cu botul ?ntr-o crati??, primise porecla: Tocanei.Era februarie, ninsese o zi ?i o noapte – acum z?pezile acopereau geamul p?n? la dou? palme distan?? de marginea de sus a cercevelelor ?i ei ?edeau ?n odaie – B?nic? ?n pat, iar Tocanei l?ng? u??, v?r?t ?ntr-un ciorap de l?n?, c?ruia b?iatul ?i de?irase laba, transform?ndu-l astfel ?ntr-un costum pe care c??elul ?l privea cu m?ndrie ori de c?te ori ie?ea afar?, la aer. Soba frigea – ardeau ?n ea lemne de brad cu miros de cetin? – ?i undeva, ?ntr-o sp?rtur? a peretelui c?nta un greier, parc? b?t?ndu-?i joc de v?ntul care gonea pe sub stre?ini, r?sucind z?pada ?i arunc?nd-o peste coama salc?milor.—?Tocanei, zise B?nic?, ?in?nd ochii ?nchi?i, mole?it de c?ldur?, spune-i tic?losului ?luia s? tac?!—?Eh, dac-a? ?ti unde e, f?cu Tocanei.O pas?re trecu pe la geam, ating?ndu-l cu v?rful aripii.—?Parc-a b?tut cineva, spuse Tocanei. Cine-i?—?O vrabie. A trimis-o coco?ul de lemn de pe st?lpul por?ii. L-au ?ngropat z?pezile, ?nghea??.—??i e prietenul nostru, spuse Tocanei. Ast?-toamn?, c?nd se culegeau viile, te-ai suit ?n spinarea lui ?i te-ai dus s? culegi nuci din podgorie.—?Nu e chiar a?a, r?spunse B?nic?, te-am min?it. M-am suit ?n spinarea lui ?i m-a dus ?n lunc?, unde s-a ?nt?lnit cu to?i coco?ii de lemn din sat. Era lun? plin? ?i ei to?i ?edeau roat? ?n jurul salc?mului unde-am stat noi o zi ca s? prindem iepuri. Erau acolo ?i dou?zeci de coco?i-pui?ori, iar cei b?tr?ni voiau s?-i ?nve?e s? zboare. ??tia micii sunt foarte pro?ti, dau o dat? din aripi ?i cad pe p?m?nt. Coco?ul nostru mi-a zis: ?B?nic?, te-am adus p?n? aici ?i dac? vrei te ridic p?n? la nori, unde plou? mereu, ce vezi acum s? nu spui niciunui om, juri?”. ?Jur”. ?Bine”, a zis el, ?i atunci a venit la mine un coco? b?tr?n, ?la din poarta lui nea Lache Petcu, care are multe pene ro?ii ?i coada albastr?, a desf?cut aripile ?i mi-a zis: ?B?nic?, ia pui?orii no?tri ?n s?n, urc?-te ?n salc?m ?i d?-le drumul”. M-am suit ?i scoteam c?te unul din s?n, ?l ?ineam ?n palm? o clip? ?i pe urm? ?l aruncam u?or ?n aer. Jos, ?ntre ni?te tufe de c?tin?, coco?ii b?tr?ni puseser? un polog cu gr?un?e – ?i puii se c?zneau s? ajung? acolo ?i nu mai picau ca bolovanii. Era lun? ?i ei to?i erau vii, c? pe lun?, c?nd doarme toat? lumea, prind via?? ?i se duc de la o poart? la alta s? mai schimbe o vorb?.—?Dar la nori ai ajuns? se interes? Tocanei.—?Nu s-a putut. Tot cerul era albastru ?i nu se vedea nicio urm? de nor. O s? m? duc cu el sau cu albinele din livad?, care au un co? mare pentru cules miere ?i c?teodat? iau ?i ele c?te un b?iat ?i-l poart? din floare ?n floare ?i-l duc p?n?-n nori, unde beau ap?.—?N-o s? te duci, pentru c? ?i pe ele le-a astupat z?pada, spuse Tocanei. Nici eu, da’ nici tu!—?Ascult?, se-nfurie B?nic?, o s?-?i dau vreo dou? peste bot. -N-ai dec?t. Dar s? ?tii c? nu mai vorbesc cu tine, am s? vorbesc numai cu c??eii.—??i eu am s? te trag de zgard?, ?n z?pad? ?i-ai s? degeri.—?P?n? una-alta deger? coco?ul. ?i nici albinele n-o duc mai bine. Ai vreo idee cum s? le salv?m?—?Da, zise B?nic?, intr? sub pat ?i d?-mi ro?ile de la c?ru?. Tocanei se strecur? sub pat ?i rostogoli ro?ile ?n mijlocul od?ii.—?Greierul e aici, se auzi vocea lui, ce fac, ?l plesnesc?—?Las?-l, r?spunse b?iatul, ne r?fiiim noi cu el mai t?rziu.—?M?car s?-i c?rpesc o l?bu??, ceru Tocanei.—?Las?-l, domnule, c?nd ??i spun ?i ie?i afar?! Tocanei se supuse.—?Apuc? ro?ile, zise B?nic?. Eu ridic soba ?i tu fixezi ro?ile dedesubt. A?a f?cu el opintindu-se, ai grij? s? nu-?i cad? vreun bob de jar ?n blan?.B?nic? ?inu soba ?n bra?e ?i Tocanei ?i puse ro?ile. C?nd sf?r?ir?, b?iatul era ro?u de at?ta chin, iar Tocanei se trase l?ng? perete ?i c?sc? gura ca prostul.B?nic? lu? v?traiul ?i f?cu semn s? i se dechid? u?a. ?nainte de a scoate soba afar?, se opri un moment ?i zise:—?Hei, tic?losul ?la care c?n?i mereu ?i-mi strici somnul, dac? vrei s? n-o p??e?ti, vino cu noi!D?ndu-?i seama c? n-o s?-i fie moale dac? se ascunde, greierul veni ?op?ind ?i intr? ?n buzunarul b?iatului.—?Gata, spuse el, ?i ?mpinse soba cu v?traiul ?n tind? ?i de acolo ?n curte. Z?pezile ?nalte c?t malul, ?nt?rite de ger ?i de v?nt, ?ncepur? s? sf?r?ie ?i s? se ?nmoaie.B?nic?, f?r? s?-i pese c? deasupra se zb?tea hohotind viscolul, ?mpingea soba spre livad?, ?i-n urma lui r?m?nea o c?rare ad?nc?, pe care venea Tocanei flutur?nd din coad?. Ajunse la stupi – aveau zece -?i-i ?nc?lzi pe to?i, iar l?ng? cel a?ezat ?n coasta gardului de m?r?cini se opri ?i-i spuse lui Tocanei:—?Aici ?in ele co?ul cu care o s? zbor ?n nori. Dac? o s? m-ascul?i mereu te iau ?i pe tine. Trebuie s? nu te mai legi de vr?bii, iar c?nd ?l vezi pe motan c? s-apropie s? le ia ?n gheare, s?ri ?n c?rca lui ?i bag?-l cu botul ?n ??r?n?.De la livad? trecur? pe la staulul oilor ?i se ?ndrept? spre poart?. Din trupul coco?ului de lemn ie?ea ?n lumin? numai creasta. B?iatul ?ngenunche ?i r?scoli jarul din vatr?. Valul de c?ldur? care se rev?rs? f?cu s? cad? ghea?a de pe st?lpi. Liberat din str?nsoare, coco?ul desf?cu aripile, le plesni puternic pe trup ?i c?nt? coco?e?te. Din lungul uli?ei ?i r?spunse, cu glasul gros, b?tr?nesc, coco?ul lui Lache Petcu. Iar ?n acela?i timp se porni s? t?r?ie ?i greierele ascuns ?n buzunar.—?Coco?ule, pot s?-?i spun o vorb?? ?ntreb? B?nic?, dar coco?ul nu r?spunse ?i el ?n?elese c? acesta se ferea de Tocanei ?i se ?ntoarse ?n odaie, duc?nd ?i soba cu el.?i desf?cu ro?ile ?i, obosit, se culc?. T?rziu, c?nd se trezi, Tocanei mo??ia ?nc? dup? u??, sub m?tur?, iar greierul c?nta sub pat. Privi pe fereastr? ?i v?zu c? se luminase. Ningea – o ninsoare deas?, b?t?nd ?n albastru – ?i sub perdeaua de fulgi v?zu c?rarea t?iat? de el, c?tre poart?, ?i coco?ul de lemn care se rotea ?ntr-un picior. ?Ehei, zise el, ce-o s? mai zbur?m noi doi c?nd o ie?i luna plin?”.Se ridic? ?n coate ?i se r?sti la c??el:—?Tocanei! Treze?te-te, trebuie s? ie?im cu sania.—?Acum?—?Chiar acum. ?i s? nu-i spui mamei c-am scos soba ?n ger. Dac? te prind c? tr?nc?ne?ti, ai de-a face cu mine. Asta am spus-o ?i pentru tic?losul ?la de sub pat.DESCOPERIND R?ULVara. Amiaza juca ?n c?mpie, un joc ciudat, lene?, ?nc?lcit. R?pele din malul r?ului, coapte de c?ldur?, sc?nteiau g?lbui.?n vad la r?u, bunica Peraschiva sp?la rufe. Le ?nmuia ?n ap? cl?tindu-le, le ?ntindea pe un pietroi ?i le b?tea ?ndesat cu maiul. L?ng? ea, clipind iute sub pulsa?iile fierbin?i ale soarelui, B?nic? se pr?jea ?n nisip. Avea un cap ca de ied, cu p?r blond, nepiept?nat ?i t?lpile murdare de sucul merelor pe care, noaptea, le scuturase v?ntul. ?n zori bunica Paraschiva adunase merele ?ntr-un co?, iar el se suise cu picioarele pe ele, nev?zut de nimeni, le tocase ?i le v?rsase ?n ulucul porcilor.Acum, st?nd lungit pe spate, num?ra loviturile pe care le da bunica Paraschiva ?i m?nca o felie de p?ine uns? cu magiun de struguri. Mesteca plictisit, ?ncerc?nd parc? o dezn?dejde a m?nc?rii, la fel ca ?i taic?-su azi diminea??, c?nd, B?nic?, st?nd rezemat cu coatele ?i b?rbia de marginea bufetului vechi, scos ?n curte s?-l repare lemnarul, ??i f?cea socoteala cum s? ob?in? pl?cile de alarm? din urechile ciubotelor pe care le ?nc?l?a maic?-sa ca s? nu se ?n?epe ?n miri?te.—?Vrei s? ?nha?i pl?cile alea, ?l ghicise taic?-su. Mut?-?i g?ndul.—?Dac? mi le dai, le pun ?n urechile c?inelui.—?Ieri ai vrut s?-l sp?nzuri.—?Da, fiindc? e prost.—?Pe ce se cunoa?te?—?I-am pus zgarda cu col?ii de fier ?i l-am trimis s? se bat? cu c?inii de pe uli?a ailalt?. Dar el n-a vrut, e fricos.—?Nu e dat la lup. Trebuie s? se bat? ?nt?i cu lupii.—??tiu.—?Toate le ?tii, dar nu spui nimic. Zi, unde sunt alea trei cutii de crem??—?Le-am f?cut ?nchisori pentru greieri.—?Aha! Dup? greieri te t?r?i, ieri, de-a bu?ilea, prin tufele de nalb? din fundul cur?ii. Ai prins mul?i?—?Am prins ?ase, pe urm? patru, ?i pe urm? ?nc? ?ase. Sunt mul?i?—?Sunt destui. M? g?ndesc c? ai pr?p?dit o lum?nare ?ntreag? s? faci cocoloa?e de cear?. Sau ai mu?cat din toate lum?n?rile din lad? c?te o ?mbuc?tur??—?I-am prins cu o l?cust?. Am legat-o de mijloc cu a??, ea se ducea ?n gaur?, la fund, ?i mi-i aducea ?n gheare. Crezi c-o s? ias? scandal cu lum?n?rile?—?Iese. Precis iese. ?i c?nd te-o ?n?fac? bunic?-ta Paraschiva, s? nu vii la mine s? te descurc.—?Poate c? nu iese scandal. Bunica Paraschiva zicea c? lum?n?rile din ziua de azi nu mai fac dou? parale. Pe vremuri, cic?, ??i era mai mare dragul s? ?nfigi o lum?nare la c?p?t?iul mortului.?Orice-a zis atunci bunica Paraschiva, tot o s? m? bat?, se g?ndi b?iatul. M? bate ?i dup? aia m? pune s? toc dr?cil? pentru curci. Nu-i nimic, bine c? am trei cutii cu greieri; la noapte le dau drumul ?n odaie, dup? sob?, ?i ei o s?-mi c?nte p?n? la ziu?”.?ntinse picioarele ?i r?coarea apei ?i p?trunse pl?cut trupul. Dincolo de r?u, pe islazul cu iarb? cafenie, uscat? de v?nt, doi cai se b?teau de musc?. Fiindc? ?edea culcat, caii i se p?reau mici, cu picioarele scurte, ?i-i veni s? r?d? c?nd ?i auzi sfor?ind. Mai sus de el fo?nea un izvor care se v?rsa ?n r?u printr-un jgheab de lemn. Dou? fire de izm? se ?mpleteau deasupra lui – ?i oamenii ?l numeau ?izvorul cu izm?”. ?Aici vin pe?tii s? se ?mbete”, se g?ndi b?iatul ?i se scul?. (Pe izlaz, caii crescuser? ?i ei ?i se ?ngro?aser?.) Se g?ndea c? vreo ?tiuc? sau vreun crap, ispiti?i de ?uvoiul de ap? rece, o s? ?ncurce drumul ?i o s? urce pe jgheabul de lemn. ?Trebuie s? fiu acolo, ??i zise B?nic?, ?i s?-l prind.” Socoteala era limpede: ?n clipa c?nd pe?tele se av?nt? spre gura izvorului, el astup? jgheabul cu un bolovan ?i -aleluia, domnul meu, poftim ?n tingire!Cel mai mult i-ar fi pl?cut s? pun? m?na pe vreo ochi?oar? cu guler de solzi alb?strii.N-avu noroc. ?ezu neclintit, l?ng? izvor, timp de un sfert de or?, dar nu-i pic? nimic. Pe?tii, obosi?i pesemne, dormeau, t?v?li?i ?n n?mol ca purceii.Dezam?git, cobor? din nou la bunica Paraschiva ?i v?z?nd albia care se rotea goal?, l?ng? mal, se urc? ?n ea ?i o cl?tin?, ?in?nd str?ns cu m?inile de marginile ei. Aplec?ndu-se, albia ie?i u?or pe firul apei. B?nic?, a???at de leg?narea ?nceat?, r?se ascu?it, parc? i s-ar fi rostogolit un clopo?el din gur?, bunica Paraschiva nu-l auzi ?i nu-l v?zu, ?i el ?ncepu s? pluteasc? la vale pe r?ul ?nsorit. ?nt?i i se f?cu fric? ?i ?nchise ochii, pe urm?, uit?nd de orice primejdie, desf?cu pleoapele ?i privi ?njur, uimit de lumea necunoscut? ?n care p?trundea. Un timp i se p?ru c? apa st? pe loc ?i c? malurile curg ?nd?r?t, ca dou? r?uri pe p?m?nt. Malurile curgeau pe sus, dar curgeau ?i pe dedesubt, prin ap?, t?r?nd cu ele chipul unui m?nz intrat ?n vad, plopii din poiene, cu umbrele lor alungite ?i dou? movile de pepeni, cl?dite la cap?tul unui drum de ?ar?.R?ul coti, ?ndep?rt?ndu-se de sat ?i intr? ?n c?mpie. Pe sus, trecu un stol de porumbei ?i b?iatul din albie, a?ezat ?n genunchi, se g?ndi c? au plecat s? caute boabe de mei.—?Asculta?i, le strig? el din urm?, s? nu zbura?i dincolo de soare, c? sunt ulii mul?i ?i pisici. Dincolo de soare e ?i casa v?ntului.Deodat? sim?i ?n n?ri miros de dulce, ame?itor, r?coros ca al apei, dar mult mai puternic. C?mpia, de am?ndou? p?r?ile r?ului, se pierdea ?ntr-o cl?tinare verde spre fundul z?rilor. ?Ce de iepuri trebuie s? fie pe aici, ??i zise B?nic?, o s? vin odat? cu c?inele s?-i prindem. Dar mai ?nt?i trebuie s? duc c?inele ?la la st?n? s? se bat? cu lupii ?i s? se fac? r?u”. Mirosul acelor ierburi ?nalte ?i verzi, u?or aplecate de v?ntul amiezii ?i era cunoscut. Tot a?a mirosea ?i taic?-su, alalt?ieri, la ?ntoarcerea din c?mpie. El sta pe rampa porumbarului ?i-?i f?cea de lucru cu undi?ele. Pusese momeal? ?n c?rlige pentru musculi?e, aruncase sforile pe arie ?i ?inea vergile sub picior, a?tept?nd r?bd?tor s? se apropie vr?biile, care veneau s? fure din m?ncarea g?inilor.—?Te distrezi, spusese taic?-su, a?ez?ndu-se al?turi.—?Da, de o s?pt?m?n? tot fac asta. Dar am ni?te undi?i p?c?toase. Ia tu un ac ?i ?ndoie?te-mi la foc una, pe cinste.—?Hei, tu, a strigat bunica Paraschiva, las?-l ?n pace pe tata, c?-i obosit, a s?pat toat? ziua ?n brazdele cu maghiran.?Vas?zic?, ??i spuse B?nic?, ierburile astea care te ame?esc se cheam? maghiran”. Descoperirea ?l ?nveseli pe b?iat. ??i spuse c? pentru la iarn? o s? fac? o m?turic? de maghiran, ca s? miroase casa frumos dis-de-diminea??.Se ivir? dintr-odat? arcadele unui pod. Albia, ab?tut? de curent, se izbi u?or de pilonul din mijloc. Auzind deasupra, pe pod, uruit de motoare, b?iatul se prinse cu m?inile de o bar? de fier. Trecea un convoi de camioane ?i trupul podului vibra, undele ecoului amplific?ndu-se pe ape. ?Sunt grele, ??i spuse b?iatul, car? sacii cu gr?u de la arie”. Sus, pe unii din pere?ii interiori ai podului, vopsi?i ?n alb, v?zu, desenat? cu c?rbune, o luntre cu un om ?n ea. ?Dac? era o barc? adev?rat?, o coboram pe r?u ?i plecam cu ea”. ?i pl?cu tare mult felinarul at?rnat de botul b?rcii, care era mai frumos dec?t acelea f?cute de el din pepeni scobi?i.Camioanele se dep?rtaser?, B?nic?, ?ns?, tot se mai ?inea cu m?inile de barele pilonului. Privea mul?imea de pe?ti sub?iri ?i iu?i care fulgerau prin ap?.—?Nu-i bine s? sta?i la umbr?, hamsiilor, le zise el. Mai ?n sus ziua e plin? de soare ?i miroase a maghiran.—?Zic?nd asta, b?iatul dezlipi m?inile de pe bar? ?i albia porni din nou la vale. ?n dreapta, pe un d?mb, se ?n?l?a un turn cenu?iu, cu aripi de lemn, care se ?nv?rteau lene?. ?Moara veche st? degeaba”. Ajung?nd ?n dreptul scocului rupt, acoperit de mu?chi, privi moara mai atent ?i z?ri ?n tocul ferestrei de sus un berbec, cu clopot la g?t, cu coarne lungi, r?sucite. Avea o ?nf??i?are b?t?ioas?, dar asta nu-l ?nfrico?a pe b?iat. ?Eu sunt pe ap? ?i el nu ?tie s? ?noate”. Se umfl? ?n gu??, ?l fluier? ?i apoi strig?:—?Tic?losule, ce-am s?-?i mai trag eu dou? peste bot!L?ng? un p?lc de arini B?nic? v?zu c? r?ul se desface ?n dou? – o parte apuca printr-o p?dure de s?lcii ?i plopi, cealalt? intra ?n c?mpia ?ngust? ?i domoal?. Acolo unde apele pornesc pe dou? m?tci, se sc?lda, singur?, o ra?? de balt?. ?E din negur?, se g?ndi b?iatul, a trimis-o z?na apelor s? m? ?nt?mpine”, ?i suci albia pe g?rla dinspre c?mpie. ?mprejur, ?ntr-o sc?p?rare am?gitoare, se fr?m?nta apa mor?ilor. Ra?a v?slea, se cufunda ?n ad?ncuri ?i iar??i ap?rea, desfac?nd ?i scutur?nd aripile.—?Hei, o strig? B?nic?, dar pas?rea nu r?spunse – ?i el ?n?elese c? nu are voie s? vorbeasc?. ?Dac? vorbe?te, z?na o shimb? pe loc ?ntr-un bolovan ?i se duce la fund”.Pe mal, ?n lanul de floarea-soarelui, cu tipsii galbene, roiau albinele. Zborul lor se ?nchega ?ntr-un c?ntec sub?ire, st?ruitor, dulce ca o f?g?duin??.Deodat?, r?ul ?ncepu s? se l??easc? ?i lu? forma unui lac pe care pluteau c?rduri de g??te. Albe, de parc? ar fi purtat ?ntre aripi un val de viscol, p?s?rile ?notau g?l?gioase ?ntre malurile joase. ?n fund, un perete de p?m?nt b?tut cu t?v?lugul oprea curgerea r?ului. ??ara pove?tilor”, ??i spuse B?nic? ?i v?z?nd c? albia lui nu mai ?nainta, b?tu apa cu palmele, ?in?nd bra?ele ?epene ?i lunec? spre malul acoperit cu c?su?e de lemn ?i ocoale ?ncercuite cu plase de s?rm?.O fat? care m?nca la umbra unui salc?m, z?rindu-l pe b?iat, se apropie de marginea lacului, cu un ?tergar ?n m?ini ?i strig? uimit?:—?B?nic?!B?iatul nu se mir? c? fata-i cunoa?te numele – ?n locul unde ajunsese se putea ?nt?mpla orice – ?i strig? la r?ndul lui:—?Spune-i, te rog, g?nsacului ?la mare ?i gras s? treac? ?n spatele albiei ?i s? m? ?mping? la mal.Fata p??i ?n ap?, ud?ndu-?i poalele rochiei, ?l ?nf??ur? pe B?nic? ?n ?tergar ?i-l ridic? pe umeri.—?De unde vii? ?l ?ntreb?, pun?ndu-l jos ?n iarb?.—?Ehei, f?cu b?iatul, vin tare de departe. Umblu de mult ?i am obosit. Unde sunt aici?—?La cresc?toria de p?s?ri. Bunica Paraschiva ?tie c? ai plecat cu albia?—?Eu n-am vrut s? plec, m-a furat r?ul.—?Bine, zise fata, o s? te duc eu acas?.—?N-ai cum, fiindc? nu ?tii unde st?m noi. ?i nici eu nu mai ?tiu, spuse el ?i ?nlemni pentru c? v?zuse un berbec ie?ind dintre porumburi.Berbecul sem?na leit cu cel din fereastra morii de lemn ?i se apropia de ei cu capul ?n p?m?nt, ?n mijlocul unei turme de vreo dou?zeci de miei.—?Te-ai speriat? ?ntreb? fata. Vorbe?te-i lini?tit ?i n-o s?-?i fac? nimic.—?P?i nu ?n?elege, r?spunse b?iatul. Cum s? vorbesc cu el dac? nu-i om?—??ncearc?, zise din nou fata. Ascult?, berbecule, urm? ea spre berbec, B?nic? vrea s? se joace cu mieii t?i, ?l la?i?Berbecul se opri, proptindu-se zdrav?n pe picioare. B?iatul r?se str?mb.—?Apuc?-l de coarne, ?l ?ndemn? fata. El crede c? ai venit s?-i furi mieii.—?Nu-i fur, berbecule, zise b?iatul numai motanul nostru fur?. Duminic?, bunica Paraschiva a t?iat o g?in? ?i a pus deoparte, pentru mine, r?nza ?i ficatul, dar p?n? s? vin eu, motanul le-a ?nh??at. ?i nu l-am b?tut. L-am ?nc?l?at ?n coji de nuc?, at?t. Tu, urm? el din ce ?n ce mai ?ndr?zne?, ?mi e?ti drag, s? ?tii. Dac? vrei, ??i d?ruiesc clopo?elul de la sania mea. E galben ?i are limba sub?ire, cu o bobit? de plumb ?n v?rf. M?ine ?i-l aduc. Sau, poate, vii tu la noi ?i-l iei. ?n malul de sub casa noastr? curge un izvor cu ap? rece. Acolo, afl? tu, o s? prind eu odat? o ochi?oar? pe care s? mi-o pr?jeasc? bunica Paraschiva.Berbecul ?nclin? capul a mul?umire ad?nc? ?i se retrase, t?cut. B?nic? ?l a?tept? s? se dep?rteze, apoi desprinse trei curele de la ?or?ul fetei uitat sub salc?m, ?i ?ncepu s?-?i ?mpleteasc? un bici.?n amurg, fata porni spre sat. Istovit de nemaipomenita lui c?l?torie, B?nic? adormi ?n bra?ele fetei ?i vis? c? gone?te ?ntr-o tr?sur? la care sunt ?nh?ma?i patru iepuri.CAII ALBI DIN ORA?UL BUCURE?TI—?Bunicule, zise b?iatul, vreau s? ?tiu ?i eu c?t de larg? e ninsoarea. E c?t ora?ul Bucure?ti?Erau ?n curte, pe marginea r?pei (bunicul t?iase o oaie ?i o jupuia) – dincolo de r?p? era c?mpia ?i z?pada, p?m?nt ?i z?pezi curate, ?i pe aceast? ?ntindere de z?pezi care nu sf?r?ea nic?ieri se zb?tea, r?sucit? de v?nt, ninsoarea. Erau numai ei doi, oaia t?iat?, at?tnat? ?n cr?canele unui salc?m gros, ?i un c?ine care se ?nv?rtea pe aproape, a???at de petele de s?nge ro?u ?i de mirosul de carne.—?Da, zise bunicul, cred c? e c?t ora?ul Bucure?ti. ?mpinge butucul ?la, ceru el apoi, vreau s? despic oaia.—?Eu n-am v?zut niciodat? ora?ul Bucure?ti, spuse b?iatul. Ca s? fim cinsti?i bunicule, continu? el, am?r?t, eu n-am v?zut niciun ora?, n-a?i vrut s? m? duce?i ?i-mi pare r?u. Pentru voi eu nu prea contez, ?sta-i cuv?ntul. Voi to?i v? g?ndi?i c? eu sunt mic ?i m? sili?i s? m? culc devreme. Asear?, eu ?tiam c? o s? vin? viscolul, vroiam s?-l privesc, niciun viscol nu trebuie s?-?i scape fiindc? pe urm? ?i-e dor de el…—?Era t?rziu, spuse bunicul. ?i pe urm? aveai cizmele ude.—?E gre?eala mea, aici ai dreptate, toat? ziua de ieri am stat afar? ?i pe deasupra am uitat s?-mi ung ci?mele cu gr?sime, diminea?a. Sunt cam uituc, ce s-o mai lungim, ?i, cred, sunt ?i r?u la sufet: nu trebuia s? m?zg?lesc cu c?rbune peretele casei. Dar pur ?i simplu mi-a venit a?a s? desenez ni?te lupi ?i s?-mi bat joc de ei c? sunt fiare. Mai mult pentru asta v-a?i sup?rat voi ?i m-a?i trimis la culcare. E p?cat c? n-am v?zut viscolul. Acuma, adev?rat e c? puteam, totu?i, s?-l v?d, fiindc? dorm cu capul la fereastr? ?i am ochi buni, dar c?nd se stinge lumina, nu mai pot face nimic, mi se ?nchid pleoapele singure ?i adorm, po?i s? treci cu sania peste mine, nu simt nimic. Asta e o nenorocire, m? g?ndesc eu, pentru c? o s? fiu odat? mare ?i o s? vreau s? m? duc la fotograf cu o fat? ca s? facem o poz? de amintire – ?i ce-o s? fie? ?la o s? sting? lumina ?i eu o s? adorm.—?Drace! f?cu bunicul, asta chiar c? nu-i a bun? deloc.—?P?i! zise b?iatul. De lucrul ?sta mie mi-e cel mai fric? ?n via??. Dac? era s? am darul be?iei, nu-mi era a?a de team? ca de chestia asta. B?utura nu-mi place, nici nu ?tiu ce e aia ?i m? simt foarte bine. Tu, ?ns?, trebuie s? fii cu b?gare de seam?, ?n ultima vreme – te-am v?zut -mereu tragi c?te un pahar de vin. Asta nu r?m?ne f?r? urm?ri.—?O s? fiu atent, promise bunicul.—?Nu, c? nu e?ti un ?nr?it: dar e bine s? treci frumos prin via??. ?i nici nu ?i-o spuneam, te rog s? m? crezi, ninsoarea asta m? face s? vorbesc at?ta. C?nd m-am sculat ?i-am v?zut c? ninge ?i mi-a spus mama c? tu ai ie?it s? tai oaia, mi-a venit s? r?d de bucurie. Veneam spre tine, cu m?inile ?n buzunar ?i c?lc?nd rar cu cizmele astea pe care la prim?var? o s? le fac culcu? pentru c??ei, prindeam fulgi de z?pad? pe limb? ?i m? g?ndeam: e o ninsoare larg? c?t ora?ul Bucure?ti. Uite, tu, c?nd e?ti departe ?n ninsoare ?i stai aplecat, cum te-am v?zut eu din u?a casei, n-ai form? de om. Nu ?tiu cum s?-?i zic, erai ceva acolo care discutai cu oaia. Sunt prost, ieri m? g?ndeam c-ar fi nemaipomenit de bine s? m? schimb ?n cal ?i s? plec prin viscol spre ora?ul Bucure?ti ?i c?nd ajung acolo s? m? transform din nou ?n om ?i s? m? uit cum ninge, cum ?nghite z?pada ora?ul Bucure?ti.—?De, zise bunicul, ?n ora?ul Bucure?ti sunt multe turle de biserici ?i nu po?i s? te dai cu sania.—?Te ?n?eap?? ?ntreba b?iatul.—?Ora?ul Bucure?ti, patru luni din an este alb, alb. Eu am fost soldat acolo…—?Se ?tie, ?l ?ntrerupse b?iatul. Ai plecat de-acas? cu pu?ca, n-ai venit o s?pt?m?n? ?i-ai fost soldat. C?nd te-ai ?ntors, ai adus opt iepuri ?i ?i-ai ?mbl?nit pantalonii. Vou?, solda?ilor, vi se dau c?te doi iepuri seara, s? dormi?i cu ei la sub?ioar? ?i tu i-ai p?strat pentru mine. Dar iepurii militari au cozile prea scurte, am ?ncercat s? le schimb pe o coad? de veveri??, nu mi-a mers, a fost nevoie s? dau ?i dou? ar?ice pe deasupra ca s? se fac? t?rgul. Spune-mi, vru s? ?tie b?iatul, dac? ora?ul Bucure?ti este alb, alb, caii de-acolo sunt ?i ei albi-albi? Eu c?nd am vrut s? m? prefac ?n cal ?i s? m? duc ?n ora?ul Bucure?ti nu m-am g?ndit s?-mi iau culoarea alb?. Mie-mi plac mai mult caii roibi, cu coama larg?.—?Vai de capul lor de cai din ora?ul Bucure?ti! ?i c?ina bunicul. Niciunul nu merge pe strad?, din pricina ma?inilor, to?i merg pe trotuar, ies la plimbare doi c?te doi, ca oamenii, f?r? c?pestre ?i f?r? tr?suri ?i c?nd e ger beau ?uic? fiart?.—?Caii! zise b?iatul ne?ncrez?tor.—?Da’ ce credeai! Sunt cai din ora?ul Bucure?ti, n-au treab?, nu-i ?nham? nimeni, ?i-atunci intr?-n c?rcium?: ?Bun? ziua: dou? por?ii de ov?z ?i dou? ?uici calde, cu zah?r ?i cu scor?i?oar?. Iar pentru m?nji c?te o p?pu?? de turt? dulce”.Oaia at?rnat? ?n salc?m, despicat?, p?rea o cruce de carne. Peste salc?m ?i peste r?p?, ninsoarea se ?ntuneca. Undeva, ?n necunoscut, se de?tepta v?ntul.—?Se schimb? ?n viscol, spuse bunicul. Bubuie c?mpia – ?n?elegi ce-i asta?—?Da, zise b?iatul. Sunt caii albi din ora?ul Bucure?ti. Dar unde se duc?—?Vin s? bea ap? din copca de la r?u, de la izvorul ?la care nu ?nghea?? niciodat?. Vin gonind n?prasnic prin troieni.—?Trebuie s?-i v?d, zise b?iatul ?i, f?c?nd doi pa?i, se a?ez? ?n sania lui cu t?lpici de fier.—?N-ai cum, zise bunicul. C?nd ies ?n c?mpie, alearg? f?r? trup. Numai tropotul lor se simte.—?Nu-i adev?rat, spuse b?iatul. Eu ?i v?d. Uite-i, sunt ?nal?i p?n? la cer ?i vin-vin. M?i cai din ora?ul Bucure?ti! strig? el ?i ?mpinse sania ?n muchea malului ?i-?i d?du drumul la vale, t?r?nd o cizm? pe z?pad?, ca s? p?streze c?rma, s? nu se r?stoarne ?n r?p?.Zbur? pe p?rtie, ame?it, jos ?n fundul r?pii c?zu, zg?riindu-?i fa?a ?n ni?te buruieni uscate ?i, c?nd se ridic?, se ?nt?lni cu viscolul, ?nfiorat, ??i cl?tin? capul ?i sim?i ?n obraji r?suflarea cailor din ora?ul Bucure?ti. Erau mul?i, herghelii ?ntregi ?i to?i ??i plecau boturile spre el ?i atunci el ?ntinse m?inile ?i-i m?ng?ie pe coamele albe, despletite – ?i ?tiu c? dup? ce vor pleca ?i va fi dor de ei ?i-i va a?tepta mereu.?NAINTE DE B?T?LIE—?A venit toamna, zise bunicul, se ?ngra?? iepurii, iau pu?ca ?i m? mut la vie.B?iatul m?nca un pepene, str?mb? nasul c?rn (?forn?i ca un cal!” ?l mustr? bunicul) ?i se uit? la plopul din u?a buc?t?riei. Da, da, da, a venit toamna, s-au ?ng?lbenit frunzele plopului, dup? ce m?n?nc bine, ud o sut? de frunze, ud dou? sute ?i mi le lipesc pe fa??, pe bra?e, pe piept ?i m? fac balaur galben ?i-l mu?c pe motan de g?t, ?i-l str?ng p?n-o spune unde sunt porumbeii mei. Am avut patru ?i acum nu mai sunt, m? at?rnam de aripile lor ?i m? suiam ?n cire? ?i puteam s? m? sui acum ?i ?n merii ?ia care au ni?te mere c?t un cap de miel. Oh, da’, ?i mieii ?ia ai no?tri tare sunt pro?ti, s-au f?cut berbeci ?i s-au f?cut oi ?i nu vor s? se mai joace cu mine, cum m? apropii de ei, gata, sar la b?taie.—?Bunicule, zise b?iatul tare, vreau s?-l ?mpu?ti pe berbec. Te rog eu s?-i tragi una ?ntre coarne s? se dea de-a rostogolul p?n? ?n fundul r?pii. Dup? ce l-oi vedea colo ?ntre gunoaie, eu o s? strig ni?te vulturi s?-l ?nha?e ?i s?-l duc? de aici. To?i vulturii sunt alba?tri, da’ ??tia ai mei sunt albi ?i dac? vrei s? duci odat? gr?u la moar? s?-mi spui mie ?i eu o s?-i aduc aici: ?Lua?i, domnule, sacul asta ?i duce?i-l ?ncolo la moar?, c? bunicul e b?tr?n ?i to?i caii sunt ocupa?i cu muncile de toamn?!” Vrei s?-mi faci un steag? Am o bucat? de p?nz? bun?, dar nu ?tiu cum s-o leg ?i s-o desf??or, nu prea sunt ?ndemn?natic.—?La ce-?i trebuie steagul?—?Avem o b?t?lie dup?-mas?. Ieri am s?pat ?an?uri, acuma eu m?n?nc pepenele ?sta ca s? fiu s?tul, pentru c? m? prinde inamicul ?i nu-mi d? de m?ncare doi ani, trei ani. Mi s-a spus s? m? ?ndop ?i trebuie s-o fac.—?Nu-mi place, zise bunicul, tu mereu e?ti prin coad?, nu te-am v?zut niciodat? c?pitan. Tu n-ai drept la avansare?—?Sunt mic ?i nu ?tiu s? fug, nu pot, de-aia m? prinde inamicul. E mai bine dec?t dac? m? puneau s? fac pe mortul, c? atunci trebuia s? zac nemi?cat ?i cu ochii ?nchi?i. Am stat ?i mort de vreo cinci ori ?i m-a ciupit o viespe, ce s? mai vorbim, o poveste. Acum am ochit ni?te tufe de mure, acolo ?i pun s? m? ?nchid?, ?i-o s? le m?n?nc pe toate. Le apuci cu gura ?i ele-s dulci ?i r?coroase. Dac? vrei, po?i s? mergi cu mine, te iau, da’ nu-i voie s? fii cu pu?c? adev?rat?. De c?nd tragi tu cu pu?ca, bunicule?—?De mult.—??tiu eu c? de mult, dar de c?nd?—?P?i de c?nd eram mic. Nu chiar mic ca tine, da’ mic, m? duceam dup? ra?e, la g?rl? ?i fugeam prin sm?rcuri dup? ele.—?Eu nu ?i-a? fi da voie, ra?ele s?lbatice au pene frumoase, bune s? ?mpodobe?ti coiful. Numai berbecul trebuie ?mpu?cat, pentru c? e un tic?los. Pe berbec ?i pe motan po?i s?-i faci varz?, n-o s?-?i zic nimic, merit?, c?ci ce ?ncredere po?i s? ai ?ntr-o pisic?, nu-i a?a? P?s?rile sunt frumoase ?i mai ales privighetorile de ap?. Eu m? g?ndesc ca ele iau ap? ?n gur? ?i c?nd c?nt? g?lg?ie ?i apa aia, de-asta iese c?ntecul at?t de frumos. Ele n-au cuiburi ?n pomi, ci ?n stuf, a?a am auzit. Acuma, ce-o fi adev?rat, po?i s? ?tii? P?s?rile care stau ?n p?m?nt ar trebui pedepsite. Eu, dac? mi-ar cre?te aripi, n-a? umbla o clip? pe jos – ?i ele dorm ?n p?m?nt! Z?u, parc? mi-e mil?… Dac? ai aripi, du-te sus, sus ?i dormi ?ntr-un nor. Eu m-a? duce acolo ?i c?nd nu po?i tu s? dormi a? da drumul la o ploaie u?oar?, ca s? susure pe acoperi?, ?i s? ?i se fac? genele grele. Bunicule, dac? a venit toamna, poate s? ning? imediat?—??i-e dor de z?pad?? Mai e p?n’ atunci.—?A?a e bine. Nu c? n-a? vrea s? m? dau cu sania, dar am v?zut ?n stuf, la g?rl?, un cuib cu ni?te ou? pestri?e ?i poate c? mai ies ni?te pui. Mie ?mi plac mult p?s?rile astea de pe g?rl?, c?nd oi fi ni?el mai mare o s? tai un ?an? de la g?rl? prin r?p? ?i p?n? aici l?ng? cas?. Fac o punte ?i, pe sear?, c?nd e apa verde ?i albastr?, o s? ies s? m? plimb ?i toate p?s?rile or s? vin? s? stam ni?el la taifas: ?Ce faci tu, leb?d?, ?i tu, r??u?c?, ?i tu, vulture?” C?ci, s? ?tii, or s? fie ?i vulturi, o s?-i ?nv?? eu s? umble pe ap?, c?-i p?cat, nu, s? tr?ie?ti f?r? s? te scalzi. ?i la toate p?s?rile astea o s? le cer s?-mi spun? c?te o poveste. Dar, ?tii, numai pove?ti de dragoste. Tu ce crezi, bunicule, o s? se-ndr?gosteasc? vreo fat? de mine? Parc? prea am nasul ?sta c?rn ?i-s buc?lat ?n obraji. Ce-am s? mai oftez, bunicule, c?nd o s? m? ?ndr?gostesc! Toat? ziua o s? oftez. Ehei, ce trist o s? fiu!… Dar, bunicule, ia-?i pu?ca ?i du-te dup? iepuri. Cred c? nimeni ?n lume nu ?tie s? ocheasc? la fel de bine ca tine.—?P?i tu nu mergi?—?Nu pot. Trebuie s? m? lungesc ?i s? dorm pu?in ?nainte de b?t?lie. O s? fie o b?t?lie mare… O b?t?lie cum n-a mai fost. ?i vreau s? fiu odihnit.?N ZORI, PE PLOAIEPloua. B?iatul asculta, ghemuit sub plapum?, fo?netul ploii pe acoperi?ul de tabl?. Pe fereastr? se fr?ngeau fulgere. P?reau crengi de foc care se mistuiau ?ntr-o clip?. ?Acum cad merele” – se g?ndi b?iatul. Avea un m?r al lui, s?dit ?n cotul dinspre Dun?re al livezii, t?n?r ?i ?nc?rcat de fructe ?i-i p?rea r?u c? m?ine ?l va g?si scuturat.—?Bunico, chem? el, ridic?ndu-se ?n coate.Nu-i r?spunse nimeni ?i i se f?cu fric?. Cobor? totu?i din pat ?i se apropie de sob?. Bunica dormea, scufi?a de l?n? care-i acoperea p?ul alb lunecase ?ntr-o parte ?i b?iatul z?mbi. ?E aici bunica – ??i spuse -n-are de ce s?-mi fie fric?. ?i pe urm?, Brezoi e la u??, st? pe prag, s? nu-?i ude blana”.Ploaia ?i vuietul ei dep?rtat, str?in ?i parc? de pierzanie a unor lumi ascunse ?i nedeslu?ite, scurgerea aceea de v?nt ?i de ape urca ?n urechile b?iatului ca o ap?sare ce i se risipea apoi ?n trup. I se p?rea c? pl?nge cineva, c? se vait? ?i ?n acela?i timp goana ?uvoiului prin burlanul din dreapta ferestrei ?l f?cea s? se scuture ?nfiorat. ?Plou? – se g?ndi el – ?i cre?te iarba, m?cri?ul se ?nfoaie, ?i m?ine, sub gardul dinspre Dun?re o s? g?sim ciuperci. U, ce de ciuperci” – f?cu el repet?nd o vorb? a bunicii ?i, pentru c? nu-i mai era somn, a?tept? s? fulgere din nou, ca s? numere ?n c?te fire se rupe s?geata aceea de foc. Dar cu toate c? ploaia se ?ndesise, fulgerele sc?p?rau spre alte margini ale lumii ?i fereastra od?ii r?m?nea oarb?.A?tept?, ?i c?nd v?zu c? a?teapt? degeaba, ?ntinse m?na pe br?ul sobei, scap?r? un chibrit ?i-l roti ?ntre degete. V?zu ?n col?ul od?ii o gr?mad? de mere. Bunica ?i maic?-sa le adunaser? din livad?, seara, dup? ce el adormise, c?nd ?ncepuse furtuna. Erau ro?ii, cu pete galbene ?i sc?nteierea lor i se p?ru mai frumoas? dec?t a fulgerelor. ?Sunt luminoase – ??i spuse – pentru c? le-a b?tut soarele ?i v?ntul de la Dun?re”, ?i se g?ndi s? se lungeasc? dezbr?cat pe ele. Lep?d? c?m??u?a, intr? ?n mijlocul gr?mezii, c?lc?nd ?ncet s? nu le zdrobeasc?, ?i se cuib?ri, apoi se ?ntinse, tr?g?nd cu bra?ele pe dedesubtul gr?mezii. ?Dac-a? vrea, a? putea s? le m?n?nc – ??i spunea – dar eu nu vreau s? le fur culoarea ?i palmele mele s? lumineze ca fulgerele”. G?ndul ?i pl?cu ?i porni s?-l de?ire. S? aib? dou? palme de foc… ?nt?i ?i ?nt?i ar trece Dun?rea cu luntrea, s-ar urca ?n plopul cel mare din balt? ?i ar roti palmele, s? sperie to?i iepurii ascun?i prin cotloanele unde nu po?i s? dai de ei c?nd umbli ?mpreun? cu Brezoi. Uite-i, sunt mul?i ?i fug n?uci?i spre Dun?re ?i de acolo ?nd?r?t spre p?dure, ?i el scutur? o palm? ?i ei ??i culc? urechile pe spinare ?i gonesc de le scap?r? l?bu?ele. Totu?i, de iepuri o s?-i fie mil? ?i o s?-?i bage m?inile ?n buzunare, dar pe vulpi – ai, pe ho?oaicele astea s? le fereasc? Dumnezeu! La fel ?i pe vidre, care m?n?nc? pe?te de nu se mai satur?.Se rostogoli prin gr?mada de mere, aproape un ceas. Afar? ?ncepuse s? se crape de ziu?. Atunci, tem?ndu-se s? nu-l prind? maic?-sa, care se scula totdeuna devreme, se ?mbr?c? ?i, trec?nd la patul bunicii, ??i plimb? palmele peste fa?a ei.—?Ce-i? s?ri bunica speriat? ?i se freac? la ochi cu pumnul ?i el crezu c? i-a fript fa?a.—?Te ustur? obrajii, bunico? o ?ntreb?.—?Nu m? ustur?. Mi-a mirosit a mere ?i am s?rit din somn. Dar tu de ce r?zi?—?Pentru ca am dou? fulgere, zise b?iatul ?i-i istorisi tot ce f?cuse.—?Merele n-au puterea aia de-o vrei tu, spuse bunica. ?i s? nu te mai culci pe ele, auzi?B?iatul t?cu ?i se a?ez? pe pat. Fa?a lui fraged? ?i rotund? c?p?t? ceva din triste?ea ploii.—?M?rul ?la al meu, vorbi el, nu-mi mai trebuie. ?i-l dau ?ie sau cui o vrea s?-l ia.Bunica se ?ntoarse ?i-l privi cu ochii ei bl?nzi.—?Nu trebuie s? te superi. Am s?-?i g?sesc eu dou? fulgere.—?Dar eu le vreau azi, spuse b?iatul. Tata a primit dou? c?ru?e de bostani, dup? ce st? ploaia, m? lipesc cu spinarea de peretele ?opronului ?i m? zide?ti cu bostani. Bostanii sunt de o sut? de ori mai mari dec?t merele ?i au putere.?N AJUN DE ANUL NOUCe e z?pada? Lacrimi ?nghe?ate. O, c?ru?a?ule s? nu m? min?i… C?nta mama, de cu sear?, ?n timp ce fr?m?nta aluatul ?i-n cas? mirosea a vanilie ?i-a scor?i?oar?, iar afar? se pornise s? ning? ?ndesat.B?nic? nu ?n?elegea nimic din acest c?ntec vechi, privea pe fereastr?, atras de jocul fulgilor care se roteau ?i c?deau pe sania lui rezemat? de salc?mul gros ?n trunchiul c?ruia bunicul a ?nfipt dou? inele de fier pentru legat caii.—?Ce e z?pada… murmur? el ?i r?se u?or pentru c? i se p?ruse c? ninsoarea cap?t? culoare albastr? ?i asta nu poate s? fie adev?rat.S-a ?ntors cu tot trupul ?i a ?nt?lnit ochii mamei care-l priveau bl?nd. Atunci el a ?ntins pumnul ?i mama l-a m?ng?iat pe frunte. M?na mirosea frumos a vanilie.—?Culc?-te, i-a spus ea, m?ine-i ajunul Anului nou ?i vrei s? mergi cu uratul, cu George ?i cu Radu.El ar fi vrut s?-l mai a?tepte pe tata, care trecuse ?n casa de al?turi, la bunici, s? trag? vin din damigeni, dar somnul ?l toropea, se strecur? sub plapuma ?i adormi cu g?ndul la colacul ca un porumbel pe care mama ?l f?cuse anume pentru el. La c?p?t?iul lui, dincolo de peretele de c?r?mid?, ?ncepea c?mpia ?i el o auzea ?n fiecare noapte cum se leg?na t?cut?, aspr?, ?nchis?, sim?ea nelini?tea v?ntului ?i grava aplecare a buruienilor fr?nte sub viscol ?i toate-i pl?ceau. ?I-auzi ce larg?-i, s? tot zboare cucuv?ile criv??ului”.Spuse ceva prin somn ?i z?mbi. ?Viseaz?, se g?ndi mama, apoi stinse lumina ?i trecu al?turi ?n odaie, l?s?ndu-l pe b?iat singur cu visul acela ?n care se f?cea c? el are un munte de colaci ?i doi saci de nuci poleite ?i-au venit s?-i c?nte sub geam o c?prioar? ?i patru iepuri. ?i-am plecat s? colind?m, Pe la case s? ur?m…Afar? era frig, ninsoarea din alb?struie prinse o culoare alb?, curat?, ?i iepurii se at?rnaser? cu l?bu?ele de cercevele ?i c?ntau ?nd?rjit, iar cel din st?nga, mai prost, ?ncurca vorbele, spunea ceva despre bu?teanul uscat, at?rnat pe perete deasupra sobei. Era limpede c? ?nghe?au ?i atunci B?nic? deschise u?a ?i le f?cu loc ?n?untru. C?prioara intr? ?nt?i. Purta la g?t o ?mpletitur? din ramuri verzi de brad ?i-n odaie se r?sp?ndi miros pl?cut de r??in?. Iepurii se suir? pe scaune (to?i aveau fulare ?nf??urate larg). B?nic? le ?mp?r?i colacul rumen ?i le puse dinainte c?te un pahar de vin. Ei d?dur? paharele peste cap ?i se dezmor?ir?.—?Nuci nu ne dai? ?l ?ntrebar? ?i el le f?cu semn s? ia din saci, c?te patru de fiecare, iar c?prioarei ?i prinse ?ntre corni?e doi canafi de l?n? pe care-i f?cuse el pentru c?inele Bujor.?Las?, ?i promise el ?n g?nd, lui Bujor o s?-i dau covrigi”.—?B?nic?, ceru iepura?ul cel zevzec care ?ncurcase vorbele, mai d?-ne c?te-o nuc?. Trebuie s? megem ?i la George ?i la Radu, pe uli?? la vale".—?Cu pl?cere!B?nic? ?i c?prioara pocni o dat? din picior. Iepurii ??i umflar? pieptul ?i izbucnir? din nou ?n c?ntec:Busuioc verde pe mas?, R?m?i gazd? s?n?toas?… ?i ie?ir? pe u??, ?n ninsoare, s?lt?nd ?i d?n?uind. Capetele fularelor, desf?cute de v?nt, at?rnau ?n z?pad? ?i c?prioara se ferea s? nu le calce. La poart? se oprir? s? numere nucile, apoi cobor?r? pe uli??.—?B?nic?, hai!B?nic? recunoscu glasul mamei ?i se ridic? din pat.—?Scoal?-te, c-au venit George ?i Radu s? pleca?i cu uratul.—?Mam?, spuse b?iatul, a fost aici o c?prioar? cu patru iepuri. De-abia au plecat.Mama se aplec? ?i-l s?rut? zgomotos pe frunte. Sub geam, ?n z?pad?, Radu ?i George f?ceau repeti?ie:M?ine anul se-nnoie?te…B?IATUL ?I COCO?UL DE LUTEram ?ntr-o familie de tractori?ti – c?mpie f?r? margine de jur ?mprejurul casei, un drum str?juit de plopi, patru brazde cu flori ?n fa?a casei, lini?te ?i lumin? albastr?, sting?ndu-se ?ntre hotare.—?Ast?-var? am fost la mare, ?mi povestea b?iatul gazdei. Ce buim?ceal? pe mine! Nu ?tiam cum e la mare ?i-am ?nlemnit c?nd mi-a?n anul apari?iei primei edi?ii a c?r?ii existau ?ntreprinderi agricole de stat (I.A.S.), colonii de tractori?ti ?i copiii acestora – culmea! — erau trimi?i, ?n fiecare vacan??, ?n tabere de odihn?, fie la munte, fie la mare (n.a.).spus tovar??ul ?nv???tor c? plec. Zice: ?M?ine diminea??, Dumitrescu George, pleci”.—?Nu, ?l ?ntrerupse tat?-su, n-a fost a?a… ?nt?i te-ai albit de bucurie. George, se ?ntoarse spre mine, nu ?tiu cu cine seam?n?, e pe dos dec?t ceilal?i oameni; la bucurie se albe?te, se face ca varul… Ai albit, ?i pe urm? ai f?cut prostia ?i-ai fluierat ?n coco?ul ?la de lut pe care-l ?ineai ?n m?ini, ?i apa clocotind a ???nit printre aripile de smal? ?i l-ai udat pe directorul I.A.S.-ului pe c?ma?? ?i apa era jum?tate cu cerneal?.—?Povesti?i ?nc?lcit, ?i zise b?iatul. S? spun? numai unu.—?Mi-a spus tovar??u’ ?nv???tor ?i pe urm? m-a ?ntrebat: ?Ce-ai s?-mi aduci de-acolo?” Dar eu nu mai v?zusem marea, nu ?tiam cu e acolo, m-am g?ndit c? voi g?si melci ?i-am t?cut. Poate c? eram alb la fa??, cum spune tata, acum mi-aduc aminte c-am vrut s? fug, s-o strig pe mama – de la ?coal? p?n? la noi sunt o sut? de pa?i – dar pe uli?? venea turma de oi, cotropise drumul din ?an? ?n ?an? ?i n-am putut s? sar peste to?i mieii. Am a?teptat s? se scurg? ?ntreg c?rdul ?i pe urm? am pornit ?ncet, cuminte ?i-am g?sit-o pe mama sco??nd p?inea din cuptor.—?Eu, r?se femeia, c?nd fr?m?nt p?ine fac mul?i col?cei, pe la noi li se spune porumbei. Vine b?iatul ?i-mi zice: ?Mam?, patru porumbei s? mi-i ?mpachetezi ?n pung?, cu br?nz? ?i cu friptur?, s?-i iau la drum. Plec pe mare”. ?i vorbea lini?tit ?i coco?ul de lut ?i at?rna legat de-un cap?t al curelei. S? ai grij?, l-am rugat. S? nu intri ?n ap?, Marea trage omu’ la fund, de c?nd e lumea, ea cere mereu suflet de om… La mare, zic, miroase mult a iod ?i a sare. Citisem astea ?ntr-o carte ?i-am vrut s? i le spun, mai mult nu ?tiam nici eu de mare.—??i nici eu nu cuno?team marea, zise tat?l… Adic? eu o cuno?team, puteam s?-i spun ceva, fusesem la Constan?a, ?ntr-o delega?ie, dup? ni?te motoare, dar fusesem iarna, z?pada c?t casa ?i g?sisem marea ?nghe?at?.—?N-am mai ?ntrebat pe nimeni, dac? n-au ?tiut ei, spuse b?iatul. Am ie?it la ?oseaua na?ional?, ?ntre gr?ne, era gr?ul copt, m-am lungit sub un cire? ?i-am ?nceput s?-mi fac planuri. M? g?ndeam s? m? plimb mult cu vaporul… Era cald, ar?i?a usca macii, mirosea pu?in a otrav? de maci, cum zice mama, ?i pe ?osea treceau ?n goan? camioane. Nu le priveam, eu dup? b?taia motorului le cunosc ce marc? sunt. C?ntam, plimb?nd degetele pe vr?nile coco?ului meu de lut ?i apa, bolborosind, ?mi suna la ureche ca valurile m?rii. Eram la mare ?i nu ?tiu de ce mi se p?rea c? era sear?, se b?tea apa la ??rm, ?i sus, pe un teren, oamenii b?teau mingea, ?edeam ?i-i priveam, ?i coco?ul meu de lut era viu ?i-avea coad?. De p?un ?i trupul de drojdie, ciugulea gr?un?e din buzunarul meu ?i lumea se minuna. ?i deodat? n-am mai c?ntat, f?r? s? vreau b?usem apa din burta coco?ului ?i-am plecat la bodeg? s? cer o can?. Acolo oprise o ma?in? ?Octavia”, ?oferul ?i so?ia lui beau bere, aveau o feti??, rupea iasomie la marginea ?an?ului ?i o freca ?n palme, i-a pl?cut cum c?ntam ?i mi-a spus c? vine de la mare ?i c?nd mi-a spus asta am sim?it c? feti?a mirosea a iod ?i a sare. ?Sunt melci acolo?” am ?ntrebat-o eu. ?N-am v?zut melci. Sunt scoici ?i palate. ?i-ntr-un palat sunt numai porumbei ?i ?n altul numai pe?ti. ?i mai e ?i fundul m?rii. Seara, c?nd iese luna ?i e lini?te ?i nu e nimeni pe mal, se vede departe, departe cum apele se despic? ?i se trag ?n l?turi ?i r?sare din ?ntunecime fundul m?rii”. ?Cum e?” am ?ntrebat-o. ?Nu ?tiu, mi-a r?spuns, eu am ?nchis ochii, mi-a fost fric?”. ?i mi-am dat seama c? ea vorbea de o poveste… Dar ?n noaptea aceea eu am v?zut, de-aici, din c?mpie, fundul m?rii. L-am v?zut ?n vis sau poate nici nu dormeam ?i pot s? spun c? era albastru, a?a cum sunt obloanele casei noastre.—??n noaptea aia mai to?i am gustat din somn pe furate, spuse mama, z?mbind. Plecau opt copii de-aici din uli?a tractori?tilor – c? noi nu suntem sat, satul e la c??iva kilometri, noi suntem doar o uli?? -plecau to?i cei care trecuser? ?ntr-a cincea, ?i s-au str?ns oamenii la noi, s? discute.—?Voi a?i discutat de-ale voastre, zise b?iatul, noi ne-am f?cut b?rci ?i pe urm? ne-am urcat ?n hamacul din salc?mul nostru ?i-am privit c?mpia ?i mun?ii.—?Da, zise tat?l. I-am g?sit dormind gr?mad?-n hamac, dup? miezul nop?ii… De-acolo i-am luat s?-i ducem la tren.—?Dar am uitat cor?biile acas?, spuse b?iatul. La mare, ?i eu ?i to?i b?ie?ii ne-am trezit cu m?inile goale. Noroc c?-mi luasem coco?ul de lut. L-am umplut cu ap? din mare ?i-am c?ntat. ?i erau acolo palatele de care-mi spusese fata: unul pentru porumbei ?i unul pentru pe?ti, ?i erau ?i palatele pentru oameni, ?i apa b?tea ?n mal, ?i coco?ul meu parc? era ?i p?un, ?i dropie. Era seara, aerul mirosea a iod ?i a sare – ?i-n toat? lumea din jur, noi, cei veni?i din c?mpie, miroseam a gr?u – ?i era lini?te ca acum… Uite, spuse b?iatu1, r?sare luna, veni?i s? privim mun?ii.COVORUL VIOLETB?iatul se scul? ?nainte de miezul nop?ii ?i se uit? pe fereastr?. ?n pridvor, calul lui de lemn lep?dase c?p?strul ?i m?nca, plin de l?comie, ciuperci.—?E-hei, zise b?iatul, paiele nu-?i plac, de iarb? nici nu vrei s? te atingi, dar la ciuperci te-nde?i!Cioc?ni ?n fereastr? ?i calul, speriat, se lipi de perete ?i ?ncepu s? sfor?ie. Sus, ?n cer, luna, buc?lat? ?i pus? pe g?lceava, tr?gea de codi?e o stea verde.—?Proasto, s? nu te mai prind c?-?i bagi botul ?n copca pe care-am facut-o ?n Dun?re!Steaua, fiindc? fusese prins? asupra faptului, t?cea ?i-?i trosnea degetele sub?iri ?i nev?zute. ?Dac? nu termin? cu obiceiul ?sta prost, o s?-i rup? luna urechile”, se g?ndi b?iatul. Se ridic? ?n picioare, ?n pat, smulse scara f?cut? din c?teva fr?nghii de lemn, ?nfipt? ?n ghiveciul cu mu?cate, o potrivi pe perete, se urc? pe ea ?i, printr-o sp?rtur? a tavanului de lemn, scoase din pod patru nuci. Le sparse, t?v?li miejii prin sare ?i-i manc?. Era o noapte de la sf?r?itul lui februarie, lini?tit?, ?n cas? mirosea u?or a frunz? de salcie, iar afar?, pe Dun?re ?i ?n stuf plutea un v?nt necunoscut.—??n noaptea asta o s? se ?nt?mple ceva ce n-am mai v?zut, se pomeni b?iatul vorbind, ?i trecu din nou la fereastr?.?i, ce s? vezi?! Calul de lemn cobor?se din pridvor ?i bea ap? din copca f?cut? de lun?. ?Aoleu, ce-o s?-i trag? luna dou? picioare ?n burt?!” ?i-i p?ru bine c-o s?-l aud? icnind de durere. ?i, ?ntr-adev?r, ?n clipa aceea, v?zu cum luna se schimb? ?ntr-o fat? ?mbr?cat? ?ntr-un voal lung, care coboar? ?ncet prin v?zduh c?tre morile cu aripi de lemn de pe grindul din st?nga casei.?Fugi, vru s?-i strige el calului, fugi, c?-?i taie calea ?i-i vai de tine!”Dar nu putu s? spun? nimic. Din copc? ie?ise un pitic caraghios, cu ?alvari turce?ti, cu cizme ro?ii ?i cu scufie cu ciucuri.Mi-l ?neac?!" se sperie b?iatul, dar se lini?ti imediat, fiindc? ??i aduse aminte c? un cal de lemn plute?te foarte bine pe ap?.Piticul f?cu dou? tumbe ?i s?ri ?n ?aua umplut? cu iarb? de mare. Apuc? fr?ul, suci calul ?i-i d?du pinteni. ?i calul porni ?n galop spre grindul unde stau comorile.—?De ce-ai furat calul b?iatului? ?l ?ntreb? luna pe pitic, ?i mii de stele, ?n jurul ei, ?ncepur? s? se roteasc? u?or, f?c?nd s? se legene stuful din marginea Dun?rii. Du-te ?i adu-l aici pe b?iat. Vreau s?-i ar?t cel mai frumos lucru, fiindc? el le-a salvat pe lebede, surorile mele.Auzind-o, b?iatul ??i trase hainele pe el, ?nc?l?? bocancii, ??i puse ?apca ?i ie?i ?n pridvor. ?n c?mpie z?pezile pieriser?, iar pe Dun?re, dou? turme de capre b?teau cu frun?ile ?n ghea??. Piticul veni, ?in?nd calul de c?p?stru, ?i ?ngenunche pe ultima treapt? a sc?rilor, l?ng? cele patru luntri pe care le scosese din ad?post ?i le reparase cu o zi ?nainte bunicul b?iatului.—?Domnule, spuse el, am ordin s? mergi cu noi, s?-?i ar?t?m de unde vine prim?vara.—?Sunt gata, spuse b?iatul ?i se urc? ?n ?aua sub care ?inea ascunse coper?ile abecedarului.?i c?nd s? porneasc?, se opri s? ?ntrebe:—?Dar, dumneata, domnule pitic, cum ai s? te ?ii de noi?—?Nicio grij?, pot s? m? at?rn de coada calului, dar mai bine fac tumbe. Pe unde m? r?storn eu, cre?te iarba. Uite… ?i, azv?rlindu-se ?n m?ini, f?cu un salt de vreo dou?zeci de metri, ?i-n urma lui crescu o paji?te cu iarb? fraged? ?i cu ghiocei viole?i.B?iatul r?se, apoi calul lui zbur? spre grind ?i acolo el se ?nclin? ?n fa?a lunei ?i ea-?i flutur? p?rul blond, lung p?n? la coapse, ?i-ntinz?nd m?na, ?l m?ng?ie pe obraji. Stelele, vreo dou? mii, sau mai multe, se mi?car?, sun?ndu-?i cerceii de cle?ter, ?i el se g?si dintr-o dat? ?n mijlocul lor, ?i ele ?ncepur? s? c?nte un c?ntec minunat, ?i steaua lui verde, aceea cu care vorbea ?n fiecare sear?, ?nainte de culcare, veni ?i i se a?ez? pe umeri ?i-i spuse:—?Tu e?ti prietenul meu, dar nu ?tiu cum te cheam?.—?B?nic?, r?spunse b?iatul, dar nu mai avu timp s?-i spun? ?i altceva, fiindc? luna ?ntinse bra?ele ?i pomi, ?n zbor, spre valea cu migdali ?i smochini, ?i ei to?i trebuir? s-o urmeze.?i pe unde treceau, ghea?a se rupea, stuful se ridica ?i ?ncepea s? se legene ?i de sub frunzele vechi se de?tepta iarba.Valea cu migdali era larg? – sus, ?n muchea malului, era un zid de s?lcii, dincolo de el o vie ?ngropat? ?i, mai departe, c?mpia cu gr?u – ?i luna, scutur?ndu-?i voalul, f?cu s? se ?ntind? o lumin? ne?nchipuit?, cald? ?i primitoare, ?i-i f?cu semn lui B?nic? s? vin? l?ng? ea. El o privi ?i i se p?ru c? ea n-are trup, c? e f?cut? numai din raze.—?Aici, vorbi ea, ?n migdalii ?i ?n smochinii ??tia sunt ?nchise bucuriile prim?verii. E?ti primul om care vede cum le dau drumul s? umple c?mpiile ?i mun?ii.?i, zic?nd, se apropie de-un migdal, ?l s?rut? ?i trunchiul se desf?cu ?i din el, ca dintr-o l?di?? vr?jit?, ie?ir? o puzderie de fluturi: albi, ro?ii, galbeni, care se r?sp?ndir? ?n lumin?, tulbur?nd-o cu aripile ca-ntr-un vis. ?i fiecare migdal arunca ?n ?n?l?imi multicolore ro?i de fluturi.B?nic?, pe calul lui de lemn, privea ?i r?dea ?i ochii lui alba?tri sc?nteiau de bucurie.—?Acum, spuse luna, o s? dau drumul p?s?rilor, ?i-?i trecu m?na peste cre?tetul smochinilor, ?i o mul?ime f?r? seam?n de p?s?ri ???ni, beat?, ?n v?zduh.Erau at?t de multe, ?nc?t stuful se ?nc?lcea sub trecerea lor. ?i toate ciripeau g?l?gioase ?i ?nghi?eau lacome aerul rece, tulbur?tor al nop?ii de la Dun?re. Stele ?i p?s?ri ?i fluturi, ?ntr-un amestec nemaipomenit, se roteau ?ntre hotarele v?ii. Luna, ?n picioare pe un d?mb, era cea mai frumoas? dintre toate fetele c?te sunt.—?Acum s? se dechid? florile, spuse ea, ?i dintr-odat? to?i copacii ?nmugurir? ?i crengile se acoperir? cu flori alb-liliachii prin care ?ncepur? s? umble albinele.Piticul, care ?ezuse tot timpul ?n apropierea ei, d?du fuga pe mal, aduse dou? nuiele de salcie. Luna le lu? ?n m?inile ei ?i-l ?ncinse pe B?nic? peste ?olduri.—?S? cre?ti ?nalt ?i cu mijlocul sub?ire ?i s? fii ml?dios ca salcia prim?verii!—???i mul?umesc, zise b?iatul, de-acum ?nainte am s? te salut ?n fiecare sear? de la geamul meu. ?i dac? o s? ai vreodat? nevoie de-un cal, po?i s? mi-l ceri, ?i-l ?mprumut f?r? s? stau pe g?nduri. E un cal puternic, m?n?nc? ciuperci cu ghiotura.Luna se aplec?, ?l s?rut? pe frunte ?i ?ntr-o clip? sui, cu alaiul de stele, ?n cer, unde e locul ei. Calul ajunse ?n pridvor ?i b?iatul ?n patul din odaie, iar l?ng? pat, Piticul.—?B?nic?, ?i zise Piticul, eu sunt de acum ?n slujba ta.—?Ah, domnule Pitic, p?i s?-?i pl?tesc simbria. Uite, spuse el, sco??nd un pol de aur pe care i-l d?duse bunic?-sa, ?ine arvuna. ?i acum eu o s? adorm, iar dumneata o s?-mi trimi?i un vis frumos!—?Bine! spuse Piticul ?i sufl? u?or peste genele b?iatului. B?nic? adormi. Atunci Piticul se strecur? afar? din cas?, urc? malul, trosnind cu potcoavele de la cisme prin d?ra de ghea?? de sub garduri ?i se duse la c?rcium?. Aici, lumina stins? ?i u?a ?ncuiat?. Asta-l ?nfurie. Vreme de patru luni, c?t timp ?inuse iarna, nu pusese un strop de rachiu ?n gur? ?i nici acum n-avea noroc.—?P?cat c? n-am iarba fiarelor cu mine, cu un singur fir a? fi f?cut s? sar? toate z?voarele.Se uit? pe cer, ferindu-se s? de ochii cu Luna, ?i, pricep?nd c? mai e mult p?n? la ziu?, se hot?r? s? p?trund? ?n?untru prin gaura cheii. T?rsoaga de barb? ?i at?rna p?n? aproape de genunchi. O desf?cu ?n dou?, ?nnod? capetele la spate ?i ?ncerc? s? se preling? u?or ?n odaie. Strecurase capul ?i m?inile, dar picioarele nu voiau s?-l asculte. ?Cizmele, se g?ndi el, au botul ?ntors ?i e greu s? le trag cu mine”. Ie?i ?n drum, desprinse dou? cuie din gard ?i pironi cizmele ?n prag. ?A?a, ca s? n-ave?i chef s-o porni?i singure la plimbare ?i s? m? l?sa?i descul?!” La a doua trecere, fierul ?i arse t?lpile goale – ?poate s? mi se ?nt?mple orice pe lume, numai ?n lan?uri s? n-ajung, c? tare rece ?i neprietenos e fierul!” – iar c?nd calc? pe podelele sp?late cu gaz, lunec? ?i se opri ?n tejghea. ?Bun, zise el, frec?ndu-?i cucuiul, asta aduce noroc” ?i scoase din buzunar polul de aur pe care i-l d?duse B?nic?. Polul lumina ca o lamp? de buzunar.—?Ah, lum?nare fermecat?! gl?sui Piticul ?i se ca??r? pe perete ?i citi lista de pre?uri.?n schimbul banului cu care venise putea s? bea pe s?turate sirop de zmeur?, patru degete de rachiu ?i s? ?i m?n?nce pe deasupra ro?cove ?i covrigi. ?La sirop renun?, beau izm? verde”.Lu? o sticl? din raft ?i-?i turn? o m?sur? ?ntr-o cup? de argint -din acelea ?n care piticii adun? roua de pe flori – ?i o d?du peste cap. S?ngele-i lu? foc ?i barba i se deznod? singur? ?i i se umfl? pe falei ca r?v??it? de v?nt. ?Domnule, se g?ndi el, bine ?tiu s? mai tr?iasc? oamenii!” ?i imediat ?nghi?i a doua m?sur?. O pulbere de sc?ntei se r?suci ?n el ?i dincolo de u?? cizmele s?rir? din piroane ?i ?ncepur? s? ?op?ie. Jucau singure ?i jucau ?n draci, ?i Piticul ?ncepu s? r?d? ?n hohote. Toat? chestia ?i pl?cea la nebunie. Smulse tingirea pus? pe aragaz cu fundul ?n sus ?i ?ncepu s-o bat? cu degetele, m?runt ?i repede. ?i cizmele s?ltau acum p?n? la strea?in? ?i se izbeau ?n tocuri ?i potcoavele ??c?neau.—?C?lca?i-v? una pe alta pe bot, s? se ?nmoaie pielea ?i intra?i aici.—?Dup? zece minute de tr?nt? ?i t?v?leal?, ciubotele zburar? ?n?untru pe gaura cheii, ?i pintenii cu rozet? se desprinser? de la tureatc? ?i se ag??ar? de gleznele Piticului.—?A?a, ?nc?l??rile mele scumpe, face?i-v? de cap! strig? el, r?sturnat pe un scaun, ?i pintenii ?l furnicau pl?cut prin c?lc?ie.Dup? a treia m?sur?, Piticul sim?i ?n m?runtaie o foame de lup ?i desf?cu o lad? s? ia o ro?cov? sau un biscuit. D?du acolo ?i peste patru p?pu?i de turt? dulce, fete cu p?rul lung, curg?ndu-le spre ?olduri, zugr?vite cu ro?u ?n obraji ?i cu cing?tori albastre care se ?ncheiau ?ntr-un inel cu oglind?.—?Ah, surioarelor frumoase, a venit prim?vara, nu vre?i s? ie?i?i la joc? Nu sunt ho?, am pus pe mas? un pol de aur!Ele se luar? de m?ini ?i urcar? pe tejghea. Polul de aur se r?sfr?nse ?n oglinzile rotunde. Cizmele, aurite, f?ceau plec?ciuni. Fetele se pornir? s? c?nte ?i se prinser? ?n hor?.—?B?tuta! strig? Piticul ?i-?i pocni pintenii, ?i ??tia ?ncepur? s? zorn?ie ca tobele cu clopo?ei ?i fetele intrar? ?ntr-o goan? z?natic?.Pintenii sunau din ce ?n ce mai ?nt?r?ta?i, fetele s?ltau ?i chiuiau, iar pe podele cizmele goneau bezmetic, izbindu-se de pere?i ?i d?ndu-se peste cap.Piticul ?n?l?? cupa ?i strig?:—?Beau pentru dumneavoastr?, doamnelor. Eu sunt Piticul straja ?nt?i din garda Lunii. De ieri sunt ?n slujba lui B?nic?, e singurul om care-a v?zut cum vine prim?vara, mi-a dat un pol de aur ?i eu ?l voi duce ?n ?mp?r??ia de cle?tar. Izma verde e o sabie…?n clipa aceea, printr-o cr?p?tur? a obloanelor p?trunse ?n odaie o raz? de lumin?. Piticul ?mpinse sticla ?i, ?ncet, astup?ndu-?i pintenii cu palmele, ca s? nu mai sune, se strecur? spre u??. Cizmele veneau dup? el – p??, p?? – ?i urechile le tremurau.—?Salt ?nainte! comand? Piticul ?i s?ri ?n gaura cheii.Trecu printre pere?ii broa?tei, ferindu-se s? nu ia rugin? pe coate, ?i s?ri ?n drum. Luna ardea ?nv?p?iat?. Speriat, Piticul ???ni ?ntr-o parte ?i intr? ?ntr-un butoi de bere gol. ?Dac? nu m-a v?zut, m? leg s? satur cu iarb? proasp?t? to?i iepurii de pe malul Dun?rii”, ??i spuse el tr?g?nd ?n n?ri mirosul puternic de orz, ?mbibat ?n doag?. ?i ?ncepu s? calce repede coastele butoiului, iar butoiul se desprinse de l?ng? perete ?i se rostogoli pe drum, hodorogind, ?i cizmele galopau pe de l?turi ?i s?reau de-un metru de la p?m?nt c?nd nimereau c?te o f??ie de ghea??, fiindc? Piticul le g?urise cu cuiele smulse din gard. O b?tr?n?, care se sculase din zori ca s? mearg? cu t?m?ie la cimitir, privi n?uc? toat? goana asta, r?sturn? jarul ?i se ?ntoarse acas? ?i c?zu ?n genunchi la icoan?. N?scocire neagr?, avea s? spun?, dar de ce sunau ?n butoi ni?te pl?cu?e de alam? ?i c?ntau doi clopo?ei? Fapt este c? Piticul, de bucurie c? nu-l descoperise Luna la c?rcium?, gonind pe coastele butoiului, b?tea pintenii c?t putea mai tare ?i b?tea ?n ei ?i cu cupa de argint.Dup? vreo dou? sute de metri, acolo unde drumul se ?nclin? ?i cade ?n Dun?re, butoiul o lu? ame?itor la vale – ?n?untru Piticul s?lta ?n cap ?i ?n picioare ?i se umplea de cucuie, ?i se rostogoli ?n ape, ?n dreapta casei unde dormea B?nic?. Piticul, dezmeticindu-se, scoase o m?n? afar? ?i-o ?ncle?ta de parmal?cul casei. Casa lunec? spre Dun?re, t?r?nd cu ea ?i curtea ?i ?urile de paie. De fric?, Piticul ?i d?du drumul ?i casa se retrase pe locul ei dinainte.—?Ah, zise Piticul, ie?ind ?i ?nc?lec?nd pe butoi, b?iatul ?mi poruncise s?-i trimit un vis. Ia s?-l leg?n ca s?-l fac s? r?d? prin somn!?i ?ntinz?nd m?inile, apuc? din nou parmal?cul ?i trase. Casa veni cu talpa ?n malul apei, ?i el o purt? ?nainte ?i ?napoi, de zece, de dou?zeci de ori, ?i sus ?n odaia lui, b?iatul se trezi ?i se uit? pe fereastr?. ?Ce noapte, ??i spuse el, casa noastr? car? ap? din Dun?re ?i-o vars? ?n brazdele de ceap?!” Deodat? ?l observ? pe Pitic ?i observ? ?i jocul lui. Nu spuse nimic. Deschise u?urel fereastra ?i c?nd casa mai cobor? o dat? la Dun?re, s?ri pe butoi strig?nd:—?Ei, Piticule, eu te pl?tesc ?i dumneata-mi strici somnul?!—?Cizmele, strig? Piticul. Uite-le, fug. Domnule, se at?rn? deB?nic?, ajut?-m?, f?r? cizmele mele de m?tase ro?ie, o s? fiu dat afar? din garda lunii.—?Le voi smulge urechile! amenin?? b?iatul ?i fluier? lung de trei ori ?i calul de lemn veni ?n marginea Dun?rii, tremur?nd ner?bd?tor.B?nic? se arunc? ?n ?a, Piticul se ?ngr?m?di la spatele lui, ?i calul porni la galop. Piatra suna sub copite, v?ntul ?uiera pe la urechi. Drumul era ?n pant?, pe de l?turi valuri de iarb? t?n?r?, Calul s-ar fi oprit s? rup? o gur?, dar Piticul ?l sim?ise ?i-l g?dila sub burt? cu un fir de paie, fac?ndu-l s? goneasc? din ce ?n ce mai iute. Sus, ?n muchea dealului, intrar? ?ntr-un val de negur?. Lui B?nic? ?i p?ru r?u c? nu-?i luase ?i sabia, ar fi ?nv?rtit-o o dat? ?i-ar fi destr?mat ?ntunericul.—?Nu mai v?d drumul, spuse calul, trebuie s? ne suim ?n ?nalturi…—?Mergi printre alea dou? ?iruri de flori violete, ?i spuse Piticul.—?Sunt br?ndu?e, r?spunse calul.—?Da, aprob? Piticul, au r?s?rit din s?m?n?a pe care am ascuns-o ?n c?ptu?eala cizmelor. Azi-noapte am fost la c?rcium?, am fixat cizmele ?n dou? cuie, ca s? n-o ia la s?n?toasa, ?i-acum s?m?n?a curge prin g?uri ?i din fiecare bob cre?te o floare. Trebuie s? ne gr?bim, n-am pus dec?t dou? degetare de s?m?n??. Tu nu ?tii, B?nic?, ?i nici tu, Calule, c? cizmele mele erau cumin?i ?i m? ascultau… Dar m-a-nv??at un prieten s? le cos c?te dou? urechi de c??el ?i-acuma uite ce p??esc.—?Ai ciuntit c??eii? se sup?r? B?nic?.—?Da de unde! spuse Piticul. Eram sub o foaie de lobod? c?nd ai t?iat tu cu bunicul urechile c??eilor t?i, ca s? se fac? r?i, ?i-am cules sf?rcurile din iarb? ?i le-am cusut la cisme cu fir de arnic? fermecat. Din ziua aceea, dac? nu le ?in ?n picioare, o iau razna dup? iepuri.—?P?i, s? c?ut?m prin buruienile de anul trecut, spuse calul, pe-acolo se ascund iepurii.Cele dou? ?iruri de br?ndu?e coteau la st?nga, pe dup? un ?ir de plopi, ?i tot se duceau, calul se scutur? ?i o porni la trap. B?nic? se aplecase ?n ?a ?i m?ng?ia florile cu palma.—?Domnule Pitic, sunt r?coroase ?i fragede, acuma au ie?it!—?Vai de mine, o s? m? pun? luna la regim de p?ine ?i ap?, un sfert de p?ine ?-o can? de ap?, pentru c? trebuia s? le sem?n ?ntr-o poian? unde vin ni?te fete s? se scalde ?n izvor!—?O s? te ajut s? le mu?i, am un c?ru?, ?nham caii la el, ?i-o s? le ducem acolo. Pot s?-?i spun c? degeaba am t?iat urechile c??eilor atunci, n-a ie?it nimic… sunt bl?nzi, toat? ziua-i b?z?ie musca la n?ri…Dar nu ispr?vi. C?inii lui ap?rur? deodat? la un cot al drumului ?i s?rir? ?n pieptul calului, calul se trase ?napoi ?i se ridic? ?n dou? picioare. Piticul c?zu peste cap ?i de fric? se sui ?ntr-un pom ?i se leg? cu centura de creanga din v?rf.—?Leu ?i Dumitre! strig? b?iatul, dar c?inii, negri ca ni?te lupi, se repezeau ?n salturi s? rup? burta Calului, ?i Calul, nechez?nd s?lbatic, s?rea ?i b?tea cu copitele.—?Nu-l mai juca, B?nic?, spuse Leu g?f?ind, vreau s? mu?c carne din el. Cu tine n-avem nimic, pe el vrem s?-l pedepsim, fiindc? de dou? ori ne-a f?r?mat cu?ca ?n picioare.B?nic? se ridic? ?n sc?ri, Calul o f?cu vijelios la st?nga ?i b?iatul se arunc? fulger?tor pe spinarea lui Leu ?i-l apuc? zdrav?m de urechi. ?i ce s? vezi? Sf?rcurile urechilor se desprinser? ?i-i r?maser? ?n m?ini. ?n clipa aceea, Leu se f?cu bl?nd ?i ?ncepu s? se gudure.—?Ne-ai ?nvins! strig? Dumitru ?i veni ?i-?i puse capul ?n p?m?nt.B?nic? observ? c? avea urechile ?ntregi ?i-i smulse ?i lui sf?rcurile. Am?ndoi c?inii ?ncepur? s? pl?ng? ca pro?tii ?i Calul veni ?i sufl? asupra lor ?i ei nici m?car nu m?r?ir?. D?deau din coad? ?i a?teptau.—?Ehei, zise B?nic?, acum s? v? judec eu! Domnule Pitic, pofte?te jos s? vezi ce palme le dau.—?Vai, strig? Piticul, alea sunt urechile cizmelor mele! Mi-a?i distrus cizmele.—?N-am f?cut nimic r?u, B?nic?, se ap?r? Leu. Noi doi dormeam l?ng? pragul casei ?i a?teptam s? se fac? ziu? ?i deodat? simt c? m? izbe?te o talp? ?n frunte ?i hap, mu?c, ceea ce n-am mai f?cut niciodat?. Simt c? e urechea mea de pe vremuri. O potrivesc cu laba, se lipe?te. ?l strig pe Dumitru ?i fugim de scoteam limba p?n? prindem perechea aia de cizme ?i ne lu?m urechile. Cum ni le-am pus, ni s-a ?i urcat s?ngele la cap, ne-am f?cut r?i. Eu i-am tras un cap ?n burt? lui Dumitru, el mi-a sf??iat blana. Ne-am oprit, n-avea rost s? ne m?nc?m ?ntre noi. Hai s? m?nc?m cizmele, am zis eu.—?Aoleu, s?ri Piticul, nu mai primesc altele p?n? la vara viitoare, am s? umblu descul?, ca un nenorocit!—?Nu te pripi, domnule Pitic, Dumitru n-a vrut s? le m?n?nce, a ?nghi?it odat? un ?omoiog de vase ?i nu-i mai trebuie. Nu m?nc?m cizmele, mi-a zis, vreau s? m?n?nc pisica ?i calul din pridvor. Tocmai plecasem ca s? trecem la fapte…—?O s? pun p?m?nt pe voi, hot?r? B?nic?.—?Da, st?p?ne, zise Calul, spune-mi s?-i omor ?i s?-i arunc ?n groapa de lut.—?Iertare! cl?n??nir? c?inii ?ntr-un glas.—?Domnule, se rug? Piticul, ?nt?i s? ne spun? unde sunt cizmele.—?Zac ?ntr-o poiat? plin? cu br?ndu?e, spuse Leu. Dumitru n-a vrut s? le m?n?nce, dar un pic tot le-a sc?rm?nat. Le-a luat ?n gur? ?i le-a scuturat. ?i c?nd le-a scuturat, s-a v?rsat din ele s?m?n?a ?i au r?s?rit o mie de br?ndu?e. E acolo ?i o minge de fotbal.—?Departe? ?ntreb? B?nic?.—?L?ng? grajdul ?la unde am v?zut noi odat? ni?te iepuri de cas?. B?nic? ?ncalec? ?i pornir? prin c?mpie. Negura se ridicase ?i ie?ea soarele. Dincolo de ar?turi, pe izlaz, sub o perdea de salc?mi, v?zur? covorul de br?ndu?e; ?n mijloc, cizmele de m?tase ro?ie, cu turetcile fr?nte. Piticul le lu?.—???i mul?umesc, ?i spuse Piticul, m-ai salvat, ?i, la var?, ?n noaptea c?nd ?nfloresc s?nzienele, am s? vin ?i am s? te duc dincolo de Dun?re, unde arde focul pe comori. Iart?-i, dac? po?i, ?i pe c?ini.—??ndurare, st?p?ne! cl?n??nir? din nou c?inii.—?Nu, zise B?nic?, am zis c? v? acop?r cu p?m?nt ?i am s-o fac. Ve?i s?pa cu ghearele ?i ve?i intra sub covorul ?sta de br?ndu?e. ?l lua?i ?n spinare ?i-l duce?i acolo unde v? spune prietenul meu. Num?r p?n? la zece.C?nd B?nic? zise zece, am?ndoi c?inii ?ineau ?n spinare o postat? de p?m?nt, pe care sclipeau o mie de br?ndu?e violete. Piticul ??i puse cizmele, potrivi pe ele pintenii ?i o porni spre Dun?re pe un fir de c?rare.—?Domnule, se rug? cizma din piciorul st?ng – am?ndou? prinseser? glas ?i deveniser? ar??goase ?i pline de veselie – noi n-am vrut s? te p?r?sim! Am v?zut azi-noapte mingea aia ?i voiam s? juc?m fotbal. Scoate-ne din picioare, ca s? nu crezi c? fugim, ?i o s? mergem ?naintea dumitale, b?t?nd mingea.—?Las?-le, zise B?nic?, p?n? la Dun?re o s? trag ?i eu c?te un ?ut.—?Bun! aprob? Piticul ?i pornir?.Cizmele de m?tase jucau mingea cu ?pi?ul, B?nic? o lovea numai cu capul, Piticul c?lca m?ndru, sp?l?ndu-?i t?lpile pe iarba plin? de rou?, c?inii, ?ngenunchia?i de greutate, t?rau pe grumaji un petic de c?mpie ?n care dansa prim?vara, iar ?n urm?, ridic?nd frumos copitele, venea Calul de lemn; ?i fr?ul at?rna ?ntr-o parte.DIN PARTEA AUTORULUIVar?. Diminea?a pe la r?s?ritul soarelui. R?ul curge domol prin spiritul lin al c?mpiei. Lanuri de floarea-soarelui galbene. Miros de cimbru, de struguri ceasla, de maghiran ?i p?ine proasp?t scoas? din cuptor. Mirosea vag ?i a copit? de cal ars?. Asear?, am pus un pripon de un?pe undi?e ?n otm?tul de sub livad?. Scot dou? br?ni?oare ?i un maimu?oi de somn. Arunc pe?tele ?n co?ul de r?chit?, pe pat de urzici crude ?i pornesc spre cas?. ?n v?g?una albastr? a cerului p?lp?ie fluturi portocalii. Miroase a busuioc, duhne?te amar pelinul, cl?i de gr?u c?t gorgoanele sc?nteiaz? fermec?tor. Doi arbori de pavonia, la cap?tul unui ?ir de tei stufo?i, ?i-au golit mintea de orice f?r?m? de inteligen?? ?i stau cu frunza cufundat?-n g?rla unei melodii suind din ierburi.?n ograda de la cap?tul c?r?rii, ascun?i de-un mal de r?chit?, trei copii, ?ntre cinci ?i ?apte ani, au t?iat un pepene cu miezul ro?u pe care-l ?nfulec?, vorbind. B?ie?ii, doi, sunt numai zulufi blonzi, fata e brunet? ?i cu doi din?i de sus lips?. M? opresc ?i ascult. Vorbele vin din camera heraldic? a miracolelor.—?Aznoapte, c?nd s-a pornit v?ntul, cr?cu?a aia cu dou?j de prune ?i pai?pe vr?bii a ?inut pomul pe loc. Vr?biile aproape c? ?i-au rupt pliscul, acum s-au dus s? doarm?-n cais…—?Piersicul de l?ng? pode?ul de lemn s-a f?cut mov la fa?? c?nd s-a sc?rpinat m?nzul de trunchiul lui.—??n c?nepa s?lbatic? din col?ul gr?dinii s-au ascuns, aznoapte, o sut? de iepuri…—?Nouj?opt, i-a num?rat bunicul.Masa scund?, pe trei picioare, la care stau a?eza?i pe sc?unele, r?sp?nde?te o fericire nepermis? oamenilor mari. ?n tufele de izm? curge miere ?i slav?. Ni?te porumbei viorii ?ncearc? volute florale, ov?zul s?lbatic ??i sun? cerceii sub?iri.—?Hai s? m?nc?m ?i-un cantalup, zice feti?a ?tirb? ?i pe urm? cobor?m la g?rl? s? ne sc?ld?m de treij?una de ori.B?iatul, plecat s? scoat? din beci frunctul cerut, m? z?re?te ?i ?ntreab?:—?Pe cine c?uta?i dumneavoastr?? Ce vre?i??l salut, sur?z?nd ?i plec. Caut casa sturzilor dintr-un copac care nu mai tr?ie?te. Br?ni?oarele zv?cnesc ?n co?. Caut ceea ce nu voi mai g?si nicic?nd, ?i-a? vrea s? fiu cu?itul care umbl? prin pepenele ro?u de la masa voastr?, mereu plin de grija de-a nu v? r?ni degetele.F?NU? NEAGU (n. 5 aprilie 1932, com. Gr?di?tea de Sus, jud. Br?ila) – una dintre personalit??ile cele mai originale ale literaturii rom?ne, membru al Academiei Rom?ne. Autor al unei opere puternice ?i inconfundabile, povestitor prin voca?ie, este, ?nainte de toate, un prozator al vie?ii. Din crea?ia sa amintim: Frumo?ii nebuni ai marilor ora?e, ?ngerul a strigat, Pun?i pr?bu?ite (publicistic?). Pierdut ?n Balcania, Amantul Marii Doamne Dracula, Casa de la miezul nop?ii. Scaunul singur?t??ii, Insomnii de m?tase. Var? buimac?, Caii albi din ora?ul Bucure?ti.9789736240324 ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download