Stst.elia.pub.ro



Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei

Tema SO

Android vs iOS

Studenti : Craciun George

Lugu Petru-Daniel

Muntean Andrada

Ion Alexandru

Grupa : 433 A

mai 2013

Cuprins :

Andrada Muntean :

    1) Descriere generala Android si iOS

    2) Cum ruleaza pe diverse platforme  Androidul

3) Cum ruleaza pe diverse platform iOS

    4) Android vs. iOS. In viitor

George Craciun:

1) Stabilitatea aplicațiilor,

2) Stabilitatea sistemului de operare

3) Gestionarea memoriei la Android

4) Gestionarea memoriei la iOS

Ion Alexandru:

1) Principii de securizare a datelor la Android

2) Principii de securizare a datelor la iOS

3) Dezvoltarea aplicatiilor la Android

4) Dezvoltarea aplicatiilor la iOS

Lungu Daniel:

1) Dezvoltarea de software Android

2) Dezvoltarea de software iOS

3) Evolutia celor doua sisteme

4) Potentiali virusi si amenintari

Muntean Andrada

1) Descriere generala Android si iOS

Android

Android este o platformă software și un sistem de operare pentru dispozitive și telefoane mobile bazată pe nucleul Linux, dezvoltată inițial de compania Google, iar mai târziu de consorțiul comercial Open Handset Alliance. Android permite dezvoltatorilor să scrie cod gestionat în limbajul Java, controlând dispozitivul prin intermediul bibliotecilor Java dezvoltate de Google. Aplicațiile scrise în C și în alte limbaje pot fi compilate în cod mașină ARM și executate, dar acest model de dezvoltare nu este sprijinit oficial de către Google. Lansarea platformei Android la 5 noiembrie 2007 a fost anunțată prin fondarea Open Handset Alliance, un consorțiu de 48 de companii de hardware, software și de telecomunicații, consacrat dezvoltării de standarde deschise pentru dispozitive mobile. Google a lansat cea mai mare parte a codului Android sub licența Apache, o licență de tip free-software și open source.

Istoric

În iulie 2005 Google a achiziționat Android, Inc, o mică companie de tip startup cu sediul în Palo Alto, California, SUA. Cofondatorii companiei Android, care au continuat să muncească la Google, au fost Andy Rubin (cofondator al Danger ), Rich Miner (cofondator al Wildfire Communications, Inc 10]), Nick Sears (fost vicepreședinte al T-Mobile ) și Chris White (unul dintre primii ingineri ai WebTV La acea dată se cunoștea foarte puțin despre Android, Inc., doar că făceau software pentru telefoane mobile. Aceasta a cauzat zvonuri că Google ar plănui să intre pe piața telefoniei mobile, deși era neclar ce funcție ar putea îndeplini în această piață.

La Google, echipa condusă de Rubin a dezvoltat un sistem de operare pentru dispozitive mobile bazat pe Linux, pe care l-au prezentat producatorilor de telefoane mobile și operatorilor de rețele de telefonie mobilă, cu perspectiva de a asigura un sistem flexibil, upgradabil. Google a raportat că a aliniat deja o serie de parteneri producători de componente hardware și software la noul concept, și a semnalat operatorilor de rețele de telefonie mobilă că era deschis la diferite grade de cooperare din partea acestora. Mai multe speculații că Google ar fi putut intra pe piața telefoniei mobile au apărut în decembrie 2006. Rapoarte de la BBC și Wall Street Journal au remarcat faptul că Google își dorea căutarea web și aplicațiile sale pe telefoane mobile și că lucra din greu către acest țel. Presa și siturile de știri au publicat curând zvonuri că Google ar dezvolta un dispozitiv mobil marca Google. A urmat și mai multă speculație, susținând că în timp ce Google definea specificațiile tehnice, ar fi demonstrat prototipuri producătorilor de telefoane mobile și operatorilor de rețea. S-a raportat că până la 30 de telefoane prototip operau deja pe piață.

În septembrie 2007 InformationWeek a publicat un studiu al companiei Evalueserve care dezvăluia că Google a depus cereri pentru mai multe brevete de invenție în domeniul telefoniei mobile.

Fondarea Open Handset Alliance

La 5 noiembrie 2007 a fost făcut public Open Handset Alliance, un consorțiu incluzând Google, HTC, Intel, Motorola, Qualcomm, T-Mobile, Sprint Nextel și Nvidia, cu scopul de a dezvolta standarde deschise pentru dispozitive mobile. Odată cu formarea Open Handset Alliance, OHA a dezvăluit de asemenea primul său produs, Android, o platformă pentru dispozitive mobile construită pe nucleul Linux, versiunea 2.6. La 9 decembrie 2008, a fost anunțat că 14 noi membri au aderat la proiectul Android, incluzând: Sony Ericsson, Vodafone Group Plc, ARM Holdings Plc, Asustek Computer Inc, Toshiba Corp și Garmin Ltd. Președintele și CEO-ul Google Eric Schmidt a avut nevoie de o bună bucată de timp în comunicatul de presă oficial pentru a elimina toate zvonurile și speculațiile precedente cu privire la existența unui telefon Google

Android Developer Challenge

Android Developer Challenge a fost un concurs pentru cea mai inovatoare aplicație Android. Google a oferit premii în valoare de 10 de milioane de dolari, distribuite între două etape ale competiției. Prima fază a acceptat participări de la 2 ianuarie la 14 aprilie 2008. Cele mai promițătoare 50 de intrări în concurs, anunțate la data de 12 mai 2008, au primit fiecare un premiu de 25000 $ pentru a finanța continuarea dezvoltării. Cea de-a doua faza s-a încheiat la începutul lunii septembrie, prin anunțarea a zece echipe care au primit 275.000 dolari fiecare, și a zece echipe care au primit 100.000 dolari fiecare.„Android - An Open Handset Alliance Project: Developer Challenge”. Google. Accesat la 24 octombrie 2008.

Cei zece câștigători ai Android Developer Challenge au fost:

• TuneWiki Social Media Player

• Wertago, aplicația mobilă pentru viața de noapte.

• Localeh

• cab4me

• EcoRio

• CompareEverywhere

• GoCart

• Life360

• PicSay

• Softrace

• Trip Journal

Codul mașină

Depanatorul de cod ADB dă un shell root sub Emulatorul Android care permite încărcarea și execuția de cod mașină ARM. Codul ARM poate fi compilat folosind GCC pe un PC standard. Dispozitivul grafic subiacent este disponibil ca framebuffer la /dev/graphics/fb0. Biblioteca grafică pe care Android o utilizează pentru a arbitra și a controla accesul la acest dispozitiv se numește Skia Graphics Library (SGL), și a fost lansată sub o licență open source. Skia are backend-uri atât pentru win32 cât și pentru Cairo, permițând dezvoltarea de aplicatii independente de platformă, și este motorul grafic care stă la baza browserului Google Chrome.

Clasele native pot fi apelate din codul Java care rulează sub Dalvik VM folosind apelul System.loadLibrary, care face parte din clasele standard Java ale Android.

Elements Interactive Mobile B.V. au portat biblioteca lor EdgeLib C++ pe Android, și executabilele în cod mașină ale jocului S-Tris2 (o clonă Tetris) și ale demonstrației de tehnologie Animate3D sunt disponibile pentru descărcare.

Google plănuiește să lanseze un Native Development Kit pentru Android în viitor, care va fi susținut pe toate dispozitivele.

Cod mașină pe T-Mobile G1

Codul mașină poate fi executat cu ajutorul depanatorului de cod ADB, care este rulat ca un background daemon pe T-Mobile G1. Shell-ul va rula cu ID-ul de utilizator "shell", în loc de root. Când a fost lansat G1, s-a descoperit repede că telnet daemon-ul de pe telefon primește uid-ul 0 (root) atunci când rulează, oferind utilizatorului final acces complet la dispozitiv. Aceasta problemă de securitate a fost remediată în versiunea RC30 a Android și a fost trimisă la toate dispozitivele prin intermediul unei actualizări prin comunicație fără fir. Cu toate acestea, este încă posibil să se revină la firmware-ul vechi, pentru a exploata bug-ul și a se obține acces root la G1.

Firmware-ul G1 poate fi actualizat prin flashing de la o imagine stocată pe cardul microSD. Aceste imagini sunt semnate criptografic fie de către producătorul telefonuilui, fie de către rețeaua de telefonie mobilă.

G1 Developer Edition permite rularea de cod mașină și kernel-uri personalizate fără intervenții speciale.

După divulgarea unei exploatări root, Jay Freeman a publicat detalii despre cum se pot executa Android și ARM Debian Linux împreună pe G1.

Actualizări

Deși este un produs de tip open source, o parte din dezvoltarea software pentru Android a fost continuată într-o ramură privată. În scopul de a face acest software public, a fost creată o ramură oglindă read only, cunoscută sub numele unui desert, anume cupcake. Se crede că numele vine de la Marissa Mayer, care are o pasiune pentru acesta. Cupcake este în mod obișnuit interpretat greșit ca numele unei actualizări, dar după cum este declarat pe situl de dezvoltare al Google: „Cupcake este deocamdată în curs de dezvoltare. Este o ramură de dezvoltare, nu o versiune stabilă.” Modificări notabile la software-ul Android care vor fi introduse în cupcake includ modificări la download manager, platformă, Bluetooth, software-ul de sistem, radio și telefonie, instrumente de dezvoltare, sistemul de dezvoltare și câteva aplicații, precum și o serie de remedieri de probleme. Momentul exact al lansării rămâne neclar. Viitoarele versiuni Android vor folosi prezumptiv nume cod numite după deserturi: cupcake, donut, eclair, etc.

iOS

iOS desemnează sistemul de operare de la compania americană Apple Inc. pentru următoarele calculatoare și aparate "inteligente":

• iPhone - un smartphone de mare succes pe piața de telefoane mobile

• iPod touch - un player MP3

• iPad - un calculator tabletă

• Apple TV - un aparat de tip Settop box

Caracteristici

iOS este un sistem de operare de tip Unix, care încă în prima sa versiune a conținut multe elemente din Mac OS X, tot un sistem de operare de tip Unix de la Apple.

Versiunea actuală (9 octombrie 2012) este iOS 6. Ca noutate oferă de exemplu funcționalitatea unui punct de acces la Internet (hotspot) personal.

Funcționalitatea iOS poate fi întregită de către utilizator prin procurarea de aplicații suplimentare specializate numite apps în prăvălia online App Store a lui Apple. În mai 2011 stăteau la dispoziție acolo cca 350.000 de apps, din care unele sunt chiar gratuite. Exemple de apps gratuite: cumpănă "cu apă"; mici animale casnice mișcătoare care se lasă alintate etc.; pahar cu bere virtual. La cealaltă extremă stă aplicația I'm rich („Sunt bogat”) care nu poate decât să afișeze pe ecran un diamant rotitor, dar care în schimb costă circa 800 euro. Desigur însă că majoritatea aplicațiilor oferă o utilitate reală.

Din motive de politică a produsului, iOS nu sprijină aplicația multimedială Flash a companiei americane Adobe.

Prin funcționalitatea sa iOS este unul din factorii de succes primordiali al telefoanelor iPhone pe piața mondială.

Un concurent al lui iOS este sistemul de operare Android de la compania Google.

Istorie Versiuni

În anii cinci și jumătate, Apple a lansat 9 dispozitivele hardware și 51 actualizari ale versiunilor iOS in total . Platforma iOS este o entitate în continuă evoluție, fapt dovedit prin cât de mult a evoluat platforma din iunie 2007, lansarea primul iPhone.

De la bun început, iOS a introdus tehnologii revoluționare, cum ar fi a ascunde fișiere de utilizator in versiunea 1.0 , care la momentul respectiv a fost imprumutat din tradiția smartphoneului . Este greu de imaginat smartphone-uri fără aplicații ușor accesibile, dar App Store nu a fost introdus până la iOS 2.0, în iulie 2008, ceea ce face găsirea și instalarea de aplicații mai ușor - și mai puțin costisitoare - decât oricând înainte, în timp ce deschide multe uși de oportunitate pentru dezvoltatorilor de aplicații. În anul următor a introdus căutarea Spotlight, o funcționalitate de căutare la nivel de sistem, care permite utilizatorilor să găsească ceva pe dispozitivul lor cu un text rapid din ecranul de start. Marele anunt Apple , în aprilie 2010 , a fost de fapt marea lansare a- iPad –ului , aducând iOS comprimat pe piață.

Versiunea iOS 6 este cea mai recenta . iOS 6 a fost lansat pe 11 iunie 2012 în timpul WWDC 2012,. Urmând modelul edițiilor anterioare iOS, dispozitivele mai vechi nu mai sunt acceptate de aceasta versiune , în special a treia generație iPod Touch și iPad prima generație. Dispozitive acceptate de aceasta versiune cuprind si iPhone 3GS, a patra generație iPod Touch, iPad 2, și iPad Mini.

Pe 12 septembrie 2012, la Yerba Buena Centrul din San Francisco pentru Arte, printre alte elemente dezvaluit, Apple a anunțat trei elemente iOS ; lansarea următoarei generații de iPhone, numit iPhone 5, a cincea generație iPod Touch, și eliberarea finală așteptat de iOS 6.0. 19 septembrie data de lansare a iOS 6 a fost anunțat la acest eveniment. În timp ce iPhone 5 a venit instalat cu iOS 6 incepand cu 21 septembrie alte unități vor suferii o actualizare over-the-air sau o instalare prin intermediul iTunes. Este necesar pentru o actualizare de iTunes versiunea 10.7, care a fost lansat la 12 septembrie, instalați actualizarea iOS 6 pe un dispozitiv. Lansarea iOS 6 a cunoscut cea mai rapidă dezvoltare a unui sistem de operare mobil versiunea beta Appl .

iOS (iPhone anterior sistem de operare) este un sistem de operare mobil dezvoltat și distribuit de Apple Inc Inițial lansat în 2007 pentru iPhone și platforme de iPod Touch, a fost extins pentru a sprijini alte dispozitive Apple, cum ar fi iPad și Apple TV. Spre deosebire de Microsoft Windows Phone și Android de la Google, Apple iOS nu necesita licență pentru instalarea pe non-hardware-ul Apple. Din 12 septembrie 2012, Apple App Store conține peste 700.000 de aplicații iOS, care au fost împreună descarcat de mai mult de 50 de miliarde de ori. Interfața cu utilizatorul de iOS se bazează pe conceptul de manipulare directă, folosind gesturi multi-touch. Elemente de interfață de control format din glisante, switch-uri și butoane. Accelerometre interne sunt utilizate de unele aplicații pentru a răspunde la agitarea dispozitivului (un rezultat comun este comanda de anulare) sau rotindu-l în cele trei dimensiuni (un exemplu este trecerea de la portret la modul peisaj). iOS este derivat din OS X, cu care împărtășește fundatia Darwin. iOS este versiunea Apple mobilă a sistemului de operare OS X folosite pe computerele Apple. În iOS, există patru straturi de abstractizare: Core OS strat, stratul de bază Servicii, stratul de Media , stratul Cocoa Touch . Versiunea actuală a sistemului de operare (iOS 6.1.3) dedica 1-1,5 GB de memorie flash a dispozitivului pentru partiția de sistem, cu aproximativ 800 MB (variind în funcție de model) pentru sistemul iOS in sine . iOS rulează în prezent pe iPhone, iPad, iPod touch și Apple TV.

Istorie

Sistemul de operare a fost lansata cu iPhone la Macworld Conference & Expo, pe 09 ianuarie 2007. La început, politica de marketing Apple nu specifica un nume distinct pentru sistemul de operare, afirmând pur și simplu că "iPhone-ul rulează OS X" . Inițial, aplicații de la terți nu au fost acceptate.. Raționamentul lui Steve Jobs a fost faptul că dezvoltatorii pot construi aplicatii web care "s-ar comporta ca aplicatii native de pe iPhone" . La data de 17 octombrie 2007, Apple a anunțat că Softul Development Kit nativ (SDK) a fost în curs de dezvoltare și . că au plănuit să-l pună "în mâinile dezvoltatorilor în februarie" la 6 martie 2008, Apple a lansat prima versiune beta, împreună cu un nume nou pentru sistemul de operare: "iPhone OS". Apple a avut a lansat iPod touch, care are cele mai multe dintre caracteristicile unui non-telefon marca iPhone. Apple a vandut, de asemenea, mai mult de un milion de iPhone-uri în timpul sezonului de vacanță 2007. Pe 27 ianuarie 2010, Apple a anuntat iPad, oferind un ecran mai mare decât iPhone și iPod touch, care au fost proiectate pentru navigarea pe web, consumul de mass-media, și de lectură iBooks. În iunie 2010, Apple iPhone OS redenumit "iOS". Marca comercială "iOS" a fost folosit de către Cisco pentru mai mult de un deceniu pentru sistemul său de operare, iOS, folosit pe routere-lor. Pentru a evita orice potențial proces, Apple a licențiat "IOS" marcă de la Cisco. Până la sfârșitul anului 2011, iOS a reprezentat 60% din cota de piață de vanzari pentru smartphone-uri si computere . Până la sfârșitul anului 2012, iOS a reprezentat 21% din piața de operare smartphone-uri și 43,6% din piața de sistemul de operare comprimat.

2) Cum ruleaza pe diverse platforme  Androidul

Androidul are o selecție tot mai mare de aplicații, care pot fi achiziționate de către utilizatori, fie prin intermediul unui magazin de aplicatii, cum ar fi Google Play sau Amazon AppStore, sau prin descărcarea și instalarea dosar APK cerere de la un site terță parte. Play Store permite utilizatorilor să navigheze, descărce și sa actualiza aplicații publicate și dezvoltatori de Google , și este pre-instalat pe dispozitive care respectă cerințele de compatibilitate Google. App filtreaza lista de aplicații disponibile pentru cei care sunt compatibil cu dispozitivul utilizatorului, iar dezvoltatorii pot restricționa cererile lor la anumite transportatori sau țări pentru motive de afaceri. Achizițiile de aplicații nedorite pot fi returnate în termen de 15 de minute la timpul de descărcare și unii transportatori oferă facturarea directă, în cazul în care se adaugă costul de aplicare a factura lunară a utilizatorului. In septembrie 2012, au existat mai mult de 675.000 de aplicații disponibile pentru Android, iar numărul estimat de aplicații descărcate de pe Play Store a fost 25 miliarde. Cererile sunt dezvoltate în limbajul Java folosind software-ul Android kit de dezvoltare (SDK).SDK include un set complet de instrumente de dezvoltare, inclusiv un program de depanare, biblioteci de software, un emulator de telefon bazat pe QEMU, documentație, mostre de cod, și tutoriale. Mediul de dezvoltare integrat susținut oficial (IDE) este Eclipse folosind Android Development Tools (ADT) plugin. Alte instrumente de dezvoltare sunt disponibile, inclusiv un kit de dezvoltare nativ pentru aplicații sau extensii în C sau C + +, Google App Inventor, un mediu vizual pentru programatori novice, și diferite între platforme mobile de cadre aplicatii web. În scopul de a lucra în jurul limitele pe atingerea servicii Google ca urmare a cenzurii internetului în Republica Populară Chineză, dispozitive Android vândute în RPC sunt, în general, personalizate pentru a folosi serviciile aprobate de stat în loc.

Android este dezvoltat în privat de Google până cand ultimile modificări și actualizări sunt gata de a fi lansat, moment în care codul sursă este pusă la dispoziția publicului. Acest cod sursă va rula doar fără modificări pe anumite dispozitive, de obicei, seria Nexus de dispozitive.În altele, trebuie să fie furnizate de către producător, în scopul ca aplicatia Android sa poata lucra.

Android constă dintr-un kernel bazat pe Linux, versiunea de kernel 2.6 și, Android 4.0 Ice Cream Sandwich, începând cu versiunea 3.x, cu middleware, biblioteci și API-uri scrise în C, și software-ul aplicație care rulează pe un cadru de aplicare care include biblioteci Java compatibile de bazat pe Apache Harmony. Android utilizează mașina virtuală Dalvik cu just-in-timp de compilare a rula Dalvik "DEX-cod" (Dalvik executabil), care este de obicei tradus din Java bytecode. Platforma hardware principal pentru Android este arhitectura ARM. Există suport pentru x86 de la proiectul Android-x86, [9] și Google TV utilizează o versiune specială x86 de Android. În 2013, Freescale utilizat Android pe procesor i.MX, i.MX5X și seriile i.MX6X.

Kernel-ul Linux Android are alte modificări de arhitectură facute de Google din afara ciclului tipic de dezvoltare a kernel-ului Linux. Android nu are un sistem nativ X Window implicit nici nu susține un set complet de biblioteci STANDARD GNU, și acest lucru face dificilă pentru portul aplicațiilor existente Linux sau biblioteci la Android. Sprijin pentru si C simple și aplicații SDL este posibil prin injectarea unui mic shim Java și utilizarea JNI , cum ar fi, de exemplu, în Jagged Alliance 2 porturi pentru Android. Anumite caracteristici pe care Google a revenit înapoi la kernel-ul Linux, în special funcție de management energetic numit "wakelocks", au fost respinse de către dezvoltatorii de kernel în parte pentru că au simțit că Google nu a arătat nici o intenție de a menține propriul său cod.

Memorie flash de pe dispozitivele Android este împărțit în mai multe partiții, cum ar fi "/ sistem" pentru sistemul de operare în sine și "/ date" pentru datele de utilizator și instalații app. Spre deosebire de desktop pentru Linux, proprietarii de dispozitiv Android nu au acces root dat la sistemul de operare și partiții sensibile, cum ar fi / sistem sunt read-only. Cu toate acestea, accesul root poate fi obținută prin exploatarea de defecte de securitate în Android, care este folosit frecvent de comunitatea open source pentru a spori capacitățile de dispozitivele lor, ci și de partide malware pentru a instala viruși și malware.

Programul Actualizare

Google oferă actualizări majore, incrementale în natură, la Android la fiecare șase până la nouă luni, care cele mai multe dispozitive sunt capabile de a primi prin aer. Cel mai recent update major este Android 4.2 Jelly Bean. Comparativ cu rivalul sau sistemul de operare mobil, și anume iOS, la Android actualizările sunt,ajung de obicei mai lent la dispozitivele reale. Pentru dispozitivele care nu sunt sub marca Nexus, actualizările ajung de multe ori cu luni mai tarziu de la momentul în care versiunea dată este lansat oficial. Acest lucru este cauzat parțial ca urmare a variației extinse în hardware de dispozitive Android, în care fiecare actualizare trebuie să fie adaptate în mod special, deoarece codul sursă oficială Google rulează numai pe dispozitivele lor emblematice Nexus. Portarea Android pentru hardware-ul specific este un timp și consumatoare de resurse de proces pentru producatorii de dispozitive, care acordă prioritate mai mare dispozitive lor și de multe ori lasa de cei vechi în spate. Prin urmare, smartphone-uri mai vechi nu sunt actualizate frecvent în cazul în care producătorul decide că este prea vechi, indiferent dacă telefonul este capabil sa ruleze actualizarea. Această problemă se complică atunci când producătorii personalizeaza Androidul cu propria interfață și aplicații, care trebuie să fie reaplicate la fiecare nouă versiune. Întârzierile suplimentare pot fi introduse de către operatorii de transport fără fir, care, dupa ce au primit actualizări de la producatori, particulariza și mai mult brandul Android pentru nevoile lor și să efectueze teste extinse pe rețelele lor, înainte de a trimite actualizările la utilizatori.

Securitate și confidențialitate

Aplicațiile Android ruleaza într-un sandbox, o zonă izolată a sistemului, care nu are acces la restul resurselor sistemului, cu excepția cazului în permisiunile de acces sunt acordate în mod explicit de când este instalată aplicația utilizatorului. Înainte de a instala o aplicație, Play Store afișează toate permisiunile necesare: un joc ar putea avea nevoie pentru a permite vibrații sau salvare date pe un card SD, de exemplu, dar nu ar trebui să citească mesaje SMS sau sa acceseze agenda telefonică. După trecerea în revistă aceste permisiuni, utilizatorul poate alege să accepte sau să le refuze, instalarea cererea numai în cazul în care acceptă.

Sistemul de permisiuni sandbox iși diminuează impactul de vulnerabilități și bug-uri în aplicații, dar confuzie dezvoltator și documentare limitată a dus la aplicații care cer de obicei permisiunile inutile, reduce eficacitatea sa. Mai multe firme de securitate, cum ar fi Lookout Mobile Security, AVG Technologies, și McAfee, au lansat software-ul antivirus pentru dispozitive Android. Acest software este ineficient ca mediul de testare se aplică și acestor cereri, limitând capacitatea lor de a scana sistemul profundă pentru amenințări.

Smartphone-uri Android au capacitatea de a raporta locația de puncte de acces Wi-Fi, întâlnite ca utilizatorii de telefoane deplasa, pentru a construi baze de date conținând locațiile fizice de sute de milioane de astfel de puncte de acces. Aceste baze de date constituie hărți electronice pentru a localiza smartphone-uri, permițându-le să ruleze aplicații precum Foursquare, Google Latitude, Facebook Places, și de a furniza reclame bazate pe locație. A treia aplicație software de monitorizare partid, cum ar fi TaintDroid, un academic de cercetare-finantate proiect, poate, în unele cazuri, a detecta atunci când informații cu caracter personal este trimis de la aplicații la serverele de la distanță.Natura open source Android permite contractori de securitate să ia dispozitivelor existente și să le adapteze pentru utilizări extrem de sigure. De exemplu, Samsung a lucrat cu General Dynamics prin intermediul lor deschis achiziția Labs Kernel de a reconstrui Jelly Bean pe partea de sus a microvisor lor călit pentru proiectul "Knox".

Licențiere

Codul sursa pentru Android este disponibil sub licente software gratuit și open-source. Google publică cea mai mare parte a codului (inclusiv stive de rețea și telefonie) sub Apache License versiunea 2.0, și restul, modificări kernel-ului Linux, sub GNU General Public License versiunea 2. Open Handset Alliance dezvoltă modificări la kernel-ul Linux, în public, cu cod la dispoziția publicului, în orice moment sursă. Restul de Android este dezvoltat în particular de către Google, iar codul sursă este lansat public atunci când o nouă versiune este lansat. De obicei Google colaborează cu un producător de hardware pentru a produce un dispozitiv de "pilot" (parte din seria Google Nexus), cu noua versiune de Android, apoi face codul sursă disponibil, după care aparatul a fost eliberat.

La începutul anului 2011, Google a ales să suspende temporar codul sursă Android pentru tableta doar 3.0 Honeycomb eliberare. Motivul, potrivit Andy Rubin într-o oficial Android blog, a fost pentru că fagure de miere a fost dus de urgenta pentru producția de Motorola Xoom, și nu au vrut terți a crea o "experiență de utilizare foarte rău", prin încercarea de a pune pe smartphone-uri o versiune de Android destinat comprimate [126] codul sursă a fost din nou puse la dispoziție în noiembrie 2011 cu lansarea Android 4.0.

3) Cum ruleaza pe diverse platforme iOS

Ecranul HOME

Ecranul de start (cunoscut sub numele de "SpringBoard") afișează pictograme de aplicații și un doc in partea de jos a ecranului, unde utilizatorii pot fixa aplicațiile lor cele mai frecvent utilizate. Ecranul de start apare ori de câte ori utilizatorul comută pe butonul "Home" (un buton fizic pe dispozitiv). Ecranul are o bară de stare în partea de sus pentru a afișa date, cum ar fi timp, nivelul bateriei și puterea semnalului. Restul a ecranului este dedicată aplicația curentă. Atunci când o parolă este setată și un utilizator comută pe dispozitiv, este afișat ecranul de blocare. Începând cu versiunea iOS 3.0, o funcție de căutare Spotlight a fost disponibila pe pagina din stânga a paginii ecranul de start care permite utilizatorilor să caute prin mass-media (muzică, clipuri video, podcast-uri, etc), aplicații, e-mail-uri, contacte, mesaje, memento-uri, evenimente din calendar, precum și fișiere similare. În iOS 3.2 sau mai târziu, și cu un dispozitiv acceptat, utilizatorul poate seta o imagine ca fundal în ecranul de start. Această caracteristică este disponibilă numai pe dispozitive de generația a treia sau mai noi - iPhone 3GS sau mai nou, iPod touch a 3-gen. sau mai nou, și toate modelele de iPad. Cercetatorii au descoperit ca utilizatorii organiza pictogramele de pe homescreens lor, în funcție de utilizarea frecventa și corelarea cererilor, precum și din motive de uzabilitate si estetica.

Dosare

Cu iOS 4 a venit introducerea unui sistem dosar simplu. Atunci când aplicațiile sunt în "modul jiggle", orice doi (cu excepția Chioșc de ziare în iOS 5 și mai târziu, care acționează ca un director [25]) pot fi târât pe partea de sus a reciproc pentru a crea un dosar, și de atunci, mai multe aplicații pot fi adăugate la dosarul folosind aceeași procedură, până la 12 pe iPhone 4S tactil și mai devreme și iPod, 16 pe iPhone 5, și 20 pe iPad. Un titlu pentru folderul este selectat automat în funcție de categoria de aplicații în interiorul, dar numele poate fi, de asemenea, editate de catre utilizator.

Centrul de notificare

În actualizarea 5 iOS, caracteristica notificări a fost complet reproiectat. Notificări colecteze într-o fereastră, care poate fi tras în jos de la partea de sus a ecranului În cazul în care un utilizator atinge o notificare primit, aplicația care a trimis notificarea va fi deschis.

Aplicații incluse

Ecranul de start iOS conține aceste default "apps". Unele dintre aceste aplicații sunt ascunse în mod implicit și accesate de către utilizator prin intermediul App Setări sau o altă metodă, de exemplu, Nike + iPod-ul este activat prin intermediul App Settings. Multe dintre aceste aplicații, cum ar fi Safari, App Store, și YouTube, pot fi, de asemenea, dezactivate în secțiunea Restricții de app Settings.Pe iPhone și iPod Touch, utilități, cum ar fi note vocale, contacte, calculator, și busola sunt într-un folder numit "Utilities" în iOS 4 . Multe dintre aplicațiile incluse sunt concepute pentru a partaja date. (de exemplu, un număr de telefon poate fi selectat de la un e-mail și salvate ca o persoană de contact sau format de un apel telefonic).

"IMessage" este disponibilă pe toate dispozitivele iOS rulează iOS 5 sau mai sus. iMessage este efectiv o versiune a aplicației Mesajele care trimite text liber sau mesaje multimedia cu alte dispozitive iOS (similar cu BlackBerry Messenger).

Aspectul andocare pentru iPhone este Telefon, Mail, Safari, muzica. iOS 5, app iPod prezent anterior pe iPhone-ul a fost împărțit în două aplicații, muzică și clipuri video, așa cum a fost întotdeauna pe iPod Touch. IPod Touch păstrează aceleași aplicații care sunt prezente în mod implicit pe iPhone, cu excepția a telefonului și Compass (și, de asemenea, anterior, mesaje înainte de iOS 5 și aparatul foto înainte de a 4-a generație iPod Touch) Apps. Rândul de jos a cererilor este, de asemenea, folosit pentru a delimita scopuri principale iPod Touch: inițial muzică, clipuri video, fotografii, și iTunes. Pentru 3.0 actualizare iOS, aspectul a fost schimbat la muzica, video, Safari, și App Store. Pentru a patra generație iPod Touch, acesta include FaceTime și aparat foto, și aspectul dock-au schimbat muzica, Mail, Safari, video. Noua cincea generație iPod Touch au aspectul său doc ​​schimbat din nou la Mesaje, Mail, Safari, Muzica, similar cu iPhone.

IPad și iPad Mini vin cu aceleași aplicații ca și iPod Touch, cu excepția Stocuri, Meteo, Calculator, iar Nike + iPod app (și, de asemenea, anterior, ceas înainte de iOS 6). Muzica separat și aplicații video sunt furnizate, ca pe iPod Touch, deși (ca la iPhone), aplicația Muzică a fost numit "iPod" până iOS 5, când a fost schimbat la "Music". Cele mai multe dintre aplicații implicite, cum ar fi Safari si Mail, sunt complet rescrise pentru a profita de iPad și ecrane mai mari Mini iPad. Aspectul dock inițial inclus Safari, Mail, fotografii și muzică. Ca de iOS 6, aspectul implicit este Safari, Mail, clipuri video, muzică.

Multitasking

Articol principal: Multitasking (iOS)

Înainte de iOS 4, multitasking a fost limitat la o selecție de aplicații Apple incluse pe dispozitiv. Utilizatorii pot, cu toate acestea "jailbreak" dispozitiv lor, în scopul de a multitask neoficial .Începând cu iOS 4, pe dispozitive iOS treia generatie si noi, multitasking este susținută prin intermediul a șapte fundalulri API:

• Fundal audio - aplicarea continuă să ruleze în fundal, atâta timp cât acesta este redarea audio sau conținut video

• Voice over IP - cerere se suspendă atunci când un apel telefonic nu este în curs de desfășurare

• Locația de fundal - aplicarea este notificat de modificări localizare

•  Push notificări

•  Notificări locale - programe de aplicații notificări locale să fie livrate la o oră prestabilită

• Finalizarea sarcinii - aplicarea cere sistemul de timp suplimentar pentru a finaliza o sarcină dată

• Comutarea rapidă App - cererea nu executa orice cod și poate fi eliminată din memorie în orice moment

În iOS 5, au fost introduse trei API fundaluri noi:

• Chioșc de ziare - cerere se poate descărca conținut în fundal pentru a fi gata pentru utilizator

•  Accesorii exterior - aplicare comunică cu un accesoriu extern și datele acțiuni la intervale regulate

• Accesorii Bluetooth - cererea comunică cu un accesoriu Bluetooth și de date acțiuni la intervale regulate

Cererile de comutare

În iOS 4.0, dublu-clic pe butonul de acasă activează comutatorul aplicației. O interfață scrolabil doc-ce apare din partea de jos, mutarea conținutului ecranului sus. Alegerea o pictogramă comută la o aplicație. La extrema stângă sunt icoane care funcționează ca controale de muzică, o blocare de rotație, și pe iOS 4.2 și mai sus, un controller de volum. Ținând icoane scurt le "jiggle" (similar la ecranul de start) face și permite utilizatorului pentru a forța renunțe la cererile de simpla atingere a cerc roșu minus care apare în colțul din pictograma aplicației.

Siri

Siri este un asistent personal inteligent și navigator de cunoștințe, care funcționează ca o aplicație pe dispozitive acceptate. Serviciu, regizat de comenzile utilizatorului vorbite, se poate face o varietate de sarcini diferite, cum ar fi apel sau text pe cineva, deschide o aplicație, căutare web, căutare informații sportive, găsi direcții sau locații, și să răspundă la întrebări de cultură generală (de exemplu " Câte pahare sunt într-un galon? ") Siri este în prezent disponibil doar pe iPhone 4S, iPhone 5, 5 generație iPod touch, iPad Mini, 3 generație iPad și iPad 4-a generație

SDK

Pe 17 octombrie 2007, într-o scrisoare deschisă postat la Apple "Hot News" weblog, Steve Jobs a anunțat că un kit de dezvoltare software (SDK), ar fi puse la dispoziția dezvoltatorilor terți în februarie 2008. [44] SDK-ul a fost lansat la 6 martie 2008, și permite dezvoltatorilor de a face aplicatii pentru iPhone si iPod touch, precum si de testare-le într-un "simulator de iPhone". Cu toate acestea, încărcarea o aplicație pe dispozitive este posibilă numai după plata unei taxe iPhone Developer Program.

Taxele de a adera la programele respective pentru iOS și OS X au fost evaluate la 99.00 dolari per licență dezvoltatori. Această taxă 99.00 dolari trebuie plătită anual, în scopul de dezvoltator pentru a menține licența lor. Ca din 20 iulie 2011, Apple a lansat Xcode pe Mac App sale pentru a descărca gratuit pentru toți utilizatorii sistemului de operare X Lion Store. Utilizatorii pot crea și dezvolta aplicații iOS folosind o copie gratuită a Xcode, cu toate acestea ele nu pot testa aplicațiile de pe un dispozitiv fizic iOS, le posta la App Store sau de a face profit din aplicațiile lor fără a plăti prima 99.00 dolari iPhone Developer sau Mac taxa de program pentru dezvoltatori .

De la lansarea de Xcode 3.1, Xcode este mediul de dezvoltare pentru iOS SDK. aplicații pentru iPhone, cum ar fi iOS și OS X, sunt scrise în Objective-C.

Dezvoltatorii sunt în măsură să stabilească orice preț peste un minim stabilit pentru cererile lor să fie distribuite prin intermediul App Store, din care Apple va avea 30% din venituri (restul de 70% merge la dezvoltator). Alternativ, ei pot opta pentru a elibera cererea gratuit și nu trebuie să plătească orice costuri pentru a elibera sau distribui cererea, cu excepția taxei de membru.

4) Android vs. iOS. In viitor

Un studiu riguros realizat de compania de analiza Gartner evalueaza evolutia tipurilor de gadgeturi si a sistemelor de operare

Numarul gadgeturilor cu sistemul de operare Android se va tripla pana in 2017, arata un studiu al companiei de cercetare a pietei Gartner. Vor creste si celelalte sisteme de operare importante, iOS si Windows, insa in cazul lor evolutia va fi mai lenta. Android va avea in jur de 50% din piata in 2017, fata de putin peste 20% cat are acum, potriviti analizei.

Asadar, sistemul de operare Android se va mentine lider in piata, in timp ce adversarele sale vor pierde din avant, iar competitia pentru locul doi se va da intre Apple si Microsoft.

La sfarsitul lui 2017 vom avea aproape 1,5 miliarde de gadgeturi cu sistemul de operare Android, fata de doar 571 de milioane cu Windows si 504 mil. cu iOS/MacOS. Cercetarea mai arata ca BlackBerry OS va fi tot mai putin folosit si ca felia destinata companiilor mici (acel Others din tabel), va scadea puternic.

Daca vorbim de tipurile de gadgeturi, atunci calculatoarele desktop si notebookurile vor scadea ca numar, in timp ce ultrabookurile vor creste de 10 ori. Mult vor urca si tabletele, care vor fi din ce in ce mai prezente in casa utilizatorilor de gadgeturi din lumea intreaga. Si la telefoanele mobile se observa o evolutie pozitiva.

Analiza Gartner mai spune ca tabletele se vor ieftini mult, dar si pretul telefoanelor mobile va scadea.

În lupta dintre cele două sisteme de operare, Android este, pentru iOS ceea ce Windows a fost – și este încă – pentru MacOS: anume, sistemul de operare care se găsește pe mai toate echipamentele mobile care există pe piață, în afară de cele de la Apple, concurând cu acestea în primul rând la preț. Vis-a-vis de acest aspect, Android oferă o flexibilitate pe care iOS nu o poate oferi nici pe departe: echipamentele dotate cu Android se găsesc în toate mărimile, culorile, la extrem de mulți producători și la prețuri foarte variate. Echipamentele pe care este instalat iOS sunt doar câteva.

Design și utilitate

iOS: Sistemul de operare de la Apple păstrează linia flexibilă și intuitivă a prestigiosului MacOS, oferind însă câteva caracteristici suplimentare, care aduc realmente senzația de mobilitate pe smartphone, cum ar fi caracteristicile multi-touch, shake sau auto-rotate. Aspectul general al platformei nu s-a schimbat prea mult de la prima versiune. Acest lucru este foarte practic atunci când vine vorba despre obișnuința în utilizare, dar întotdeauna există loc și de mai bine, așa că gurile rele spun că i-ar prinde bine un face-lifting. iOS este de mult recunoscut ca fiind extrem de stabil, cu o utilitate care a fost, la un moment dat, o piatră de hotar în dezvoltarea sistemelor de operare pentru echipamentele mobile.

Android: JellyBean, ultima versiune a sistemului,  vine cu o proprietate nouă deosebită: bara de notificări care se expandează printr-un simplu gest pe ecran. Pe această bară de notificări pot fi găsite tot timpul toate lucrurile care prezintă interes primordial (status baterie, ceas, conexiune – wi-fi sau GSM – sau alarmă), precum și notificările cu privire la tot ce „intră” pe telefon (SMS-urile, emailurile sau actualizările pentru aplicații). Ca utilitate, Android este un sistem de operare în care funcțiile sunt practice, păstrându-se, în același timp și intuitivitatea.

Aplicații și servicii

Android: Numărul de aplicații și servicii pentru Android este, după cum spuneam, destul de redus la instalare, Google producând și introducând by default în sistemul de operare doar câteva. Printre ele se numără: GoogleNow – o aplicație complexă, care vine într-un format mult îmbogățit față de Siri de la iOS. Este vorba despre managerul de recunoaștere vocală care de fapt combină mai multe funcții, printre care aplicația de căutare și cea de notificare. Google Maps – varianta mobilă a popularei aplicații, care funcționează integrat cu senzorul GPS (pentru echipamentele care posedă unul). Are harta României completă, iar navigația funcționează excelent. Share (aplicații pentru distribuire content) – Android are preinstalate doar aplicațiile de distribuire AllShare și Picasa. Pentru email, Facebook sau Google+ este necesară instalarea aplicațiilor respective. Aplicațiile pentru muzică, video, internet, sau radio sunt extrem de minimaliste.

Totuși, lista aplicațiilor ce le pot înlocui pe acestea depășea 700 000 la sfârșitul acestui an pe GooglePlay, iar complexitatea lor este mai mult decât suficientă pentru pretențiile pe care un utilizator le poate avea de la un echipament mobil.

iOS: Apple dotează iPhone-urile, iPad-urile și iPod-urile Touch cu aplicații destul de complexe – cum ar fi iTunes, dar deși lista aplicațiilor din AppStore este la fel de mare ca și cea din GooglePlay, și ofertele pentru aplicațiile alternative sunt virtual nelimitate, integrarea lor în iOS nu este atât de reușită ca și aplicațiilor native printre care se numără:

Siri – managerul de recunoaștere vocală a ridicat destule probleme la lansare, fiind mai ridiculizat decât a fost apreciat. Asta poate și din cauza reclamei disproporționate (relativ la utilitatea lui în forma actuală) care i s-a făcut. Maps – aplicație proprie a celor de la Apple, începând cu iOS 6. Ei bine, această aplicație a fost atât de greșit concepută, încât la un moment dat Apple chiar a retras-o din sistemul de operare. A înlocuit-o cu GoogleMaps. Am încercat să caut detalii despre cum funcționează aplicația acum, după ce a fost reparată, însă eu personal nu am descoperit erori, iar pe unde am încercat să investighez, am descoperit că utilizatorii fie și-au instalat GoogleMaps, fie au ales o variantă comercială, cum ar fi iGo. Pentru distribuție, iOS beneficiază de integrare Facebook. Astfel se poate da like și share direct din interfața sistemului. Nu același lucru se poate spune și despre Google+. În ceea ce privește funcțiile camerelor video și foto și aplicațiile aferente, iOS se poate lăuda cu ce e mai bun: Shared Photo Stream, utilizat  împreună cu iCloud permite contactelor selectate din agendă să acceseze pozele și clipurile video distribuite. FaceTime, aplicația de telefonie video, funcționează ireproșabil. Clientul de mail este îmbunătățit față de variantele anterioare, care oricum erau cu mult mai avansate decât clienții de mail incluși în general în sistemele de operare. În ceea ce privește Safari, browser-ul de internet de la Apple, acesta are o caracteristică interesantă: se poate face sincronizare via iCloud pentru tab-urile deschise, astfel că pot fi vizualizate pe toate echipamentele iOS conectate. Chiar și managerul de apeluri este extrem de complex, ceea ce nu se poate spune și despre Android. Printre alte caracteristici interesante se numără și răspunsurile șablon ce pot fi înregistrate pentru a fi rulate în cazul în care un apel nu poate fi preluat.  Lista de aplicații native pentru iOS este lungă, dar mă voi opri aici. După cum am mai spus însă, alternativele nu sunt la fel de apreciate de către utilizatori.

1. "Android Code Analysis". Retrieved June 6, 2012.

2.

3. Kirsner, Scott (September 2, 2007) - "Introducing the Google Phone”

3 . Tim Bray - "What Android Is"

4. "Android Code Analysis". Retrieved June 6, 2012.

5. "Philosophy and Goals". Android Open Source Project. Google. Retrieved 2012-04-21.

6. "Announcing the Android 1.0 SDK, release 1". September 9, 2008. Retrieved September 21, 2012.

7

9. Honan, Matthew (January 9, 2007). "Apple unveils iPhone". Macworld.

Craciun George

1) Stabilitatea aplicațiilor

Primele aprecieri cu privire la dezvoltarea aplicatiilor pentru platforma Android au fost amestecate[1] . Problemele citate includeau bug-uri, lipsa de documentatie, infrastructura de testare inadecvata, si lipsa unui system de gestionare a problemelor public.(Google a anuntat un system de gestionare a problemelor la data de 18 ianuarie 2008.) [2] In decembrie 2007, fondatorul startup-ului mobil MergeLab Adam MacBeth a declarat “Functionalitatea lipseste, este prost documentata sau pur si simplu nu functioneaza … Este clar ca nu este gata pentru prim-time.” [2] In ciuda acestui fapt, aplicatiile pentru android au inceput sa apara deja in saptamana urmatoare celei in care a fost anuntata platform.

Intr-un studiu realizat de catre compania Crittercism, se remarca faptul ca se intampla mult mai multe accidente la aplicatiile iOS decat la rivalii lor Android. Rezultatele se pot vedea in imaginea de mai jos, cele mai multe aplicatii care s-au prabusit au fost pe iOS 5.0.1, in timp ce aplicatiile Android par a fi mai stabile. [3]

[pic]

Cu toate acestea trebuie sa notam greselile cu privire la iOS 5.0.1care a avut o rata a accidentelor destul de mare 28,64%, acest sistem de operare fiind relativ nou la acea data, este probabil ca dezvoltatorii sa nu fi facut propriile aplicatii de la baza si de aici sa apara prabusirea lor. Pe de alta parte, versiunea mai vheche iOS 4.3.3 care a fost disponibil ceva timp, a avut o prabusire a aplicatiilor de aproximativ 10,66% si iOS 4.1 a avut 8.24%.

Android dupa cum se vede, este destul de stabil avand un procent mult mai mic de prabusire a aplicatiilor, de aproximativ 1.04% pentru versiunea Android 4.0.1.

Aplicatiile iOS s-au prabusit in numar atat de mare dintr-o serie de motive cum ar fi din cauza problemelor hardware, probleme de memorie in cazul in care aplicatia utilizeaza prea multa , serviciului de localizare GPS,camera foto a dispozitivului, a conexiunii la internet, sau atunci cand se comuta intre 3G si WiFi.

Dezvoltatorii creeaza in mod constant noi actualizari pentru aplicatiile lor pentru a rezolva deverse bug-uri. Oameni de multe ori nu actualizeaza aplicatiile deoarece acestea nu sunt actualizate de sistemul de operare. Android spre deosebire de iOS, permite actualizarea automata a aplicatiilor lor, care poate elimina unele dintre probleme. In special, cand apare o noua versiune a unui sistem de operare, dezvoltatorii trebuie sa testeze aplicatiile lor sa vada daca mai functioneaza si pe noua versiune.

Cu toate acestea, trebuie mentionat ca Android permite dezvoltatorilor de a face actualizari mai rapide decat Apple. Dezvoltatorii Android poate trimite doar un update la codul sau, care poate aparea aproape chiar in timp real. Pentru iOS actualizarile se fac mult mai lent si poate dura cateva zile sau o saptamana, timp in care se pot intampla mai multe accidente in timp ce se asteapta o actualizare.

2)Stabilitatea sistemului de operare

Android consta dintr-un kernel bazat pe Linux, versiunea de kernel 2.6, iar de la Android 4.0 Ice Cream Sandwich incepe cu versiunea 3.x, cu middleware, biblioteci si API-uri scrise in C, si aplicatiile software include biblioteci Java bazate pe Apache Harmony. Platforma hardware principala pentru Android este arhitectura ARM. [4]

Kernel-ul Linux al Androidului are modificari de arhitectura facute de catre Google in afara ciclului tipic de dezvoltare[5].Android nu are un sistem nativ si implicit nici nu sustine un set complet de biblioteci standandard GNU[6].Software-ul de baze de date SQLite este utilizat in scopul stocarii datelor.Software-ul scris in Java poate ficompilat in cod masina Dalvik si executat de masina virtuala Dalvik, care este o implementare specializata de masina virtuala conceputa pentru utilizarea in dispositive mobile desi teoretic nu este o Masina Virtuala Java standard[7].

Arhitectura android:

[pic]

Anumite caracteristici la care Google a contribuit a fost in special o functie de management "wakelocks" care a fost respinsa de catre dezvoltatorii kernel deoarece au simtit ca Google nu are nici o intentie de a mentine propriul sau cod.

iOS este un sistem de operare de tip Unix, initial lansat in 2007, care contine elemente din Mac OS X, tot un sistem de operare de tip Unix de la Apple. Stabilitatea sistemului de operare este data de faptul ca fara jailbreak nu se mai poate instala orice doreste utilizatorul astfel fiind gandit sa nu complice inutil lucrul in el[8].

iOS –ul este un sistem de operare inchis, pe cand Androidul deschis expune utilizatori la malware care ii poate costa furtul anumitor date. Acest lucru conteaza destul de mult pentru utilizatori, de unde rezulta ca iOS-ul este mai stabil decat Androidul prin prisma sistemului inchis pe care Apple il utilizeaza.

Un alt criteriu de stabilitate a celor doua sisteme de operare este dat si de stabilitatea aplicatiilor si configuratia hardware. Astfel Androidul tinde sa inghete de multe ori cand este suprasolicitat, sau cand o aplicatie da rateuri, pe cand iOS ruleaza la fel pe toate telefoanele si sunt putine situatii in care acesta se blocheaza.

3) Gestionarea memoriei la Android

Dispozitivele Android sunt, de obicei, alimentate cu baterii, Android este proiectat pentru a gestiona memoria RAM astfel incat consumul de energies a fie la un nivel minim, in contrast cu sistemele de operare desktop care, in general, sunt alimentate la reteaua electrica nelimitat. Cand o aplicatie Android nu mai este in uz, sistemul o va suspenda automat in memorie, in timp ce aplicatia este inca din punct de vedere tehnic “deschisa”, ea nu mai consumand resurse. Acest lucru are un avantaj mare deoarece aplicatia nutrebuie sa fie incgisa si redeschisa de la zero de fiecare data si nu mai avemun consum de energie inutil[9].

Android foloseste pentru gestionarea memoriei propria masina virtuala si propriul “run-time” pentru a gestiona aplicatiile de memorie. De asemenea gestioneaza si timpul de viata al proceselor. El opreste procesele care nu mai sunt necesare pentru a elibera resurse pentru aplicatiile cu prioritate mai ridicata.

Dalvik si “run-time-ul” Androidului sunt cap de lista al kernelelor Linux care folosesc hardware low-level, incluzand driver si managementul memoriei.

Aceasta masina virtuala a fost optimizata pentru a rula mai multe procese in acelasi timp ea asigurand totodata si un grad de securitate si protective al datelor.

Masina virtuala Dalvik este optimizată pentru dispozitive mobile. Fisierele executate de Dalvik VM au formatul Dalvik Executable (.dex), optimizat pentru un nivel mic de ocupare a memoriei. Spre deosebire de Java (care este stack-based), Dalvik este register-based, pentru a ocupa un spatiu mic de memorie. De asemenea, desi fiecare proces ruleaza intr-o masina virtuala proprie, toate procesele partajeaza o singura copie a portiunilor read-only ale masinii virtuale. [10]

Formatul fisierului .dex :

[pic]

Procesele sunt oprite si distruse in fuctie de prioritatea aplicatiilor, iar daca au aceeasi prioritate la un moment date va fi distrusa cea care a fost mai mult timp la un nivel de prioritate mai scazut.

Nivelul de prioritate mai este afectat si de dependintele inter-proces. Daca o aplicatie are dependinte la un anumit serviciu, atunci acea aplicatie va avea cel putin nivelul de prioritate ca serviciul pe care il determina[11].

Tipuririle proceselor sunt:

- Active Processes – sun acele procese care gazduiesc aplicatii cu component care interactioneaza la acel moment cu utilizatorul. Aceste procese sunt cele mai importante si vor fi distruse ultimele.

- Visible Processes – sunt inactive, dar gazduiesc activitatile vizibile de catreutilizator

- Started Service Processes – sunt procesele care gazduiesc servicii care au inceput, dar procesele care ruleaza nu sunt vizivile de interfata. Acestea au un nivel de prioritate mai scazut dar sunt esentiale.

- Background Processes – sunt procese care gazduiesc activitati care nu sunt vizibile si nici nu folosesc vrunui serviciu, sunt in numar mare si pot fi distruse cu usurinta de sistem.

- Empty Processe – sunt procese retinute in memorie pentru a optimiza performantele globale

4) Gestionarea memoriei la iOS

Gestiune memoriei la iOS se face combinind doua tehnici: swapping-ul cu paginarea la cerere, pentru a evita situatii in care algoritmul de paginare ar duce la scaderea performantelor.

Schema pentru paginarea la cerere, unde fiecare proces are un spatiu de adrese format din trei segmente : text (cod), date si stiva[12].

[pic]

Segmentul de text contine codul executabil al programului (instructiuni masina). Este de tip read-only. Este partajat de catre toate procesele care executa acelasi cod (procesele fii). Segmentul de text nu-si modifica dimensiunea in timpul executiei (nu creste, nu se micsoreaza).

Segmentul de date contine variabilele programului, siruri de caractere, tablouri si alte date. Este de tip read-write. Are doua parti : date initializate si date neinitializate (BSS). Datele initializate sunt datele ce primesc valori la compilare. Programul executabil contine datele initializate, textul (codul) si un header care ii spune SO-ului numarul de octeti ce trebuie alocata pentru datele neinitializate (astfel se evita pastrarea efectiva în programul executabil a spatiului necesar datelor neinitializate). Segmentul de date isi modifica, in timpul executiei, nu numai continutul (modificarea valorilor variabilelor) ci si dimensiunea (alocare si dezalocare pentru variabile dinamice).

Segmentul de stiva incepe, de obicei, de la adresa cea mai mare a spatiului de adrese virtuale a procesului si creste spre adresele inferioare. Contine stiva nucleului in spatial procesului, argumentele programului, pointer spre ambianta, stiva procesului si zona de heap.

Deoarece memoria principala este o resursa limitata, apare necesitatea ca aceasta sa fie extinsa cu o zona pe disc in care urmeaza sa fie transferate temporar procese sau parti ale acestora, prin swapping. Pentru alocarea de spatiu aici se foloseste tehnica first-fit. De transfer se ocupa procesul numit Swapper ce se gaseste intr-o bucla infinita la dispozitia nucleului SO, el avind prioritate maxima in mod nucleu[13].

Swapping-ul presupune faptul ca exista permanent un dute-vino intre programele care exista in memoria interna si cele care exista pe disc, primele fiind transferate pe disc, pentru ca ultimele sa poate fi incarcate in memoria interna spre a fi executate.

|[pic] |

Cind un proces cere o pagina care nu exista in memorie, nucleul SO suspenda executia procesului respectiv pina cind reuseste incarcarea paginii respective, dupa care va relua procesul. Algoritmul de paginare folosit este LRU. In cazurile in care continuarea aplicarii tehnicii de paginare ar conduce la scaderea performantelor, nucleul SO activeaza swapper-ul, care intrerupe procesul curent si il pune pe disc in stare gata de rulare si va continua sa transfere pe disc procese in intregime, pina cind se elibereaza suficienta memorie[14].

Referinte:

1. Paul, Ryan (19 decembrie 2007). „Developing apps for Google Android: it's a mixed bag”

2. Morrison, Scott (19 decembrie 2007). „Glitches Bug Google's Android Software”

3.

4. Tim Bray (November 24, 2010). "What Android Is"

5. Androidology – Part 1 of 3 – Architecture Overview (Video). YouTube.

6. Paul, Ryan (February 23, 2009). "Dream(sheep++): A developer's introduction to Google Android"

7. (sistem_de_operare)

8. (Apple)

9. Paul, Ryan "The truth about Android task killers and why you don't need them”

10.

11.

12. Sisteme de operare moderne Editia a doua, Andrew S.Tanenbaum

13.

14. Radu Radescu “Arhitectura sistemelor de calcul”

Ion Alexandru

1) Principii de securizare a datelor la Android:

Android este o platforma moderna, open source, iar protectia datelor necesita o arhitectura solida de securitate. Platforma Android a fost construita cu sistem de securitate pe mai multe nivele care permite o flexibilitate specifica sistemelor open source in timp ce ofera protectie a datelor pentru toti utilizatorii platformei.

Arhitectura de securitate a platformei Android:

Sistemul de operare Android cauta sa imbunatateasca securizarea datelor avand in vedere urmatoarele obiective: protejarea datelor utilizatorului, protejarea resurselor sistemului si izolarea aplicatiilor. Pentru a atinge aceste obiective este nevoie de: o securizare la nivel de sistem de operare prin intermediul kernel-ului Linux, un mediu izolat pentru rularea aplicatiilor, comunicare intre procese sigura, permisiuni acordate de utilizator pentru rularea aplicatiilor.

Schema bloc a platformei Android:

[pic]

La nivelul sistemului de operare platforma Android prezinta securitatea oferita de kernel-ul Linux dar si o securitate la nivel inter-proces, pentru a asigura comunicare intre aplicatiile ce se afla in procese separate. Aceste metode de securitate la nivel de sistem de operare asigura ca pana si codul nativ este constrans de principiile de izolare a aplicatiilor. Chiar daca acel cod este rezultat de o aplicatie instalata sau este o exploatare a unei aplicatii, sistemul va prevenii acea aplicatie sa afecteaze alte aplicatii, sistemul de operare sau dispozitivul pe care ruleaza platforma.

Fiind o platforma ce permite accesarea de catre utilizatori multiplii filosofia Linux se bazeaza pe separarea datelor ce apartin unui utilizator de ceilalti potentiali utilizatori.

Platforma Android indentifica si izoleaza resursele aplicatiilor atribuind un user ID unic fiecarei aplicatii si ruland-o intr-un proces separat. Aceasta abordare este diferita fata de multe alte sisteme de operare unde aplicatiile ruleaza cu aceeasi permisiune la nivel de user. Astfel in mod normal aplicatiile nu pot interactiona una cu cealalta si in acelasi timp au acces limitat la sistemul de operare. De exemplu daca aplicatia X incearca sa citeasca datele aplicatiei Y sau sa apeleze un numar de telefon sistemul intervine deoarece aplicatia A nu are privilegiile necesare. Izolarea aplicatiilor (sau sandbox) este simpla, intuitive si are la baza modul de abordare al UNIX pentru separarea proceselor si acordarea permisiunilor.

Din moment ce izolarea aplicatiilor se realizeaza la nivel de kernel acest mod de securitate se extinde la codul nativ si aplicatiile sistemului de operare, acest lucru obsevandu-se si in figura de mai sus.

In unele sisteme de operare erorile la nivel de corupere a memoriei duc de obicei la compromiterea totala a securitatii dispozitivului. Acest lucru nu se intampla la Android datorita izolarii aplicatiilor la nivel de sistem de operare, erorile la nivel de corupere a memoriei fiind constranse particular la executarea unei aplicatii prin gradul de permisiune alocat de sistemul de operare.

Ca toate modalitatile de securitate izolarea aplicatiilor nu este perfecta, dar pentru a putea fi combatuta trebuie compromisa securitatea kernel-ului Linux.

Alte metode de protejare a datelor folosite de Android sunt reprezentate de criptarea fisierelor sistemului si folosirea unei parole pentru a putea accesa dispozitivul pe care este instalat.

2) Principii de securizare a datelor la iOS:

Spre deosebire de Android platforma iOS conceputa de cei de la Apple nu este open source acest lucru fiind un plus in domeniul securizarii datelor.

Principalele modalitati folosite de iOS pentru a maximize securitatea datelor sunt:

• Protectia la executarea datelor: reprezinta un mod de securitate la nivelul sistemului de operare care marcheaza locatiile de memorie ca non-executabile. Acest lucru reduce oportunitatea atacurilor de corupere a memoriei.

• Aranjamentul in mod aleator a spatiului de adrese: presupune alegerea in mod aleator a locatiilor de memorie atribuite componentelor sistemului pentru a fi extreme de dificil pentru un atacator sa exploateze sistemul si sa execute codul propriu chiar daca gaseste o vulnerabilitate.

• Izolarea aplicatiilor: toate aplicatiile sunt compartimentizate in asa fel incat nu se pot influenta una pe cealalta si nici nu pot face schimb de date decat in cazul in care ambele aplicatii permit acest lucru in mod explicit.

• Magazinul online de aplicatii: doar aplicatiile preluate prin App Store pot fi instalate pe platforma iOS. Tuturor aplicatiilor din App Store le este verificat codul sursa de catre Apple pentru a detecta posibile implementari ale unor atacuri asupra sistemului.

Pentru protectia datelor in cadrul iOS se folosesc tehnici atat hardware cat si software cum ar fi:

• Criptarea hardware: presupune in cazul unui atac stergerea datelor in locul incercarii de a opri atacul. In locul stergerii lente a memoriei flash, se distruge cheia de criptare ce face ca datele utilizatorului sa devina inaccesibile. Criptarea se face cu o cheie la care sistemul de operare are acces complet, ceea ce inseamna ca pana si informatiile criptate ar putea fi expuse unui atac daca dispozitivul este accesat direct.

• Protectia datelor printr-un cod introdus de utilizator care este folosit la criptarea datelor drept cheie.

• Backup-ul criptat. Toate dispozitivele iOS isi fac backup automat cand se conecteaza la iTunes si se sincronizeaza cu un calculator. Daca aceasta functie este activata toate datele de pe dispozitv sunt criptate cu o parola inainte sa fie transferate pe calculator.

Pe langa metodele de securitate implementate in platforma iOS mai sunt si metode optionale ce pot fi configurate de utilizator:

• Cod PIN sau parola a dispozitivului: daca nu se introduce corect parola sau codul PIN de un anumit numar de ori toate informatiile de pe dispozitiv sunt sterse.

• Stergerea de la distanta: iOS suporta stergerea de la distanta a informatiilor de pe un dispozitiv ce a fost furat sau pierdut prin intermediul internetului.

3) Dezvoltarea aplicatiilor la Android:

Android este o platforma bazata pe module construita pe fundatia kernel-ului linux. Aplicatiile Android sunt scrise in limbajul de programare Java si sunt rulate in Dalvik Virtual Machine, tehnologia fiind open source. Fiecare aplicatie ruleaza intr-o instanta a masinii virtuale Dalvik care la randul sau se gaseste intr-un proces controlat de kernel-ul Linux. Sistemul de operare permite rularea in background a proceselor si ofera o varietate de biblioteci pentru interfata grafica suportand atat implementari 2-D cat si 3-D.

Dezvoltatorii de aplicatii au acces complet la aceleasi framework-uri API ( interfata de programare a aplicatiilor) folosite de aplicatiile de baza ale platformei.

De asemenea Android include un set de biblioteci C/C++ folosite de diverse componente ale platformei.

Pentru a facilita dezvoltarea aplicatiilor Google a pus la dispozitie Android SDK ( software development kit),pentru diverse calculatoarele cu sisteme de operare cum ar fi Windows, Mac sau Linux, ce contine pachetul de baza necesar pentru a dezvolta aplicatii. In acest pachet se regasesc tool-uri pentru creare, compilare si comprimare a aplicatiilor (ex Eclipse un mediu de dezvoltare integrat), un emulator ce permite testarea aplicatiilor in lipsa unui dispozitiv fizic si un adb (Android debug bridge) ce permite conectarea la un dispozitiv virtual sau fizic.

Toate aplicatiile Android trebuie sa detina un fisier AndroidManifest.xml ce contine componentele (activitati, servicii), setarile aplicatiei si nivelul de permisiune. Pentru a putea rula aplicatiile scrise in limbajul Java, fisierele sursa compilate sunt convertite in fisiere “.dex” (Dalvik Executable, datorita incompatibilitatii masinii virtuale Dalvik cu Java). Aceste fisiere “.dex” impreuna cu resurse ale proiectului, de exemplu imagini si fisiere XML sunt impachetate intr-un fisier cu extensia “.apk” (Android package). Fisierul “.apk” contine toate datele necesare rularii aplicatiei pe un dispozitiv Android.

Serviciul Google Play permite programatorilor sa puna la dispozitie utilizatorilor Android aplicatiile create, oferind o modalitate rapida si sigura de extindere a capabilitatilor platformei Android.

4) Dezvoltarea aplicatiilor la iOS:

Spre deosebire de Google care a creat Android ca un sistem open source, cei de la Apple au abordat o politica inchisa permitand dezvoltarea de aplicatii doar pe calculatoare cu sisteme de operare Mac.

Limbajul de programare folosit la crearea aplicatiilor iOS este Objective-C, iar cei de la Apple asemeni celor de la Google au pus la dispozitia potentialilor dezvoltatori un pachet ce ajuta la dezvoltarea aplicatiilor numit iOS SDK si un mediu de dezvoltare integrat similar cu Eclipse (Android) numit Xcode. Pentru a avea acces total la capacitatile pachetului cum ar fi testarea aplicatiilor pe un dispozitiv fizic si distribuirea lor dezvoltatorul trebuie sa se inscrie in iOS Developer Program.

O aplicatie iOS este formata din codul scris de programator si de framework-urile distribuite de Apple. Un framework contine o librarie cu metode ce pot fi apelate de aplicatie si reprezinta modalitatea de interactiune intre software si hardware.

Objective-C este un limbaj de programare orientat spre obiect si extinde limbajul ANSI C oferind o sintaxa pentru definirea claselor si metodelor. La fel ca Java limbajul de programare folosit pentru Android, Objective-C are conceptele de baza ale programarii orientate spre obiect: incapsularea, mostenirea si polimorfismul.

Pentru a putea fi distribuita, o aplicatie trebuie inregistrata pe serverele Apple,verificata si supusa unor teste pe un anumit numar de dispozitive pentru a putea fi indentificate si corectate eventuale erori.

Lungu Petru-Daniel

1) Dezvoltarea de software Android

Acest capitol ilustreaza modul in care s-a format sistemul de operare Android, ce are la baza si cum functioneaza. Acesta consta intr-un nucleu bazat pe Linux, cu middleware-uri (componente intermediare care se interpun intre client si server intr-o aplicatie distribuita), librarii si API-uri (Application Programming Interfaces) dezvoltate in C si aplicatii software care ruleaza pe un cadru de aplicare ce include biblioteci Java compatibile, bazate pe Apache Harmony. Android utilizeaza masina virtuala Dalvik , al carei ‘dex-code’ este de obicei tradus din Java bytecode. Platforma principala hardware este reprezentata de arhitectura ARM.

Nucleul sistemului de operare Android a suferit modificari si din afara ciclului de dezvoltare al Linux-ului. De exemplu, Android-ul nu are un system native X Window implicit si nici nu suporta intregul set standard de biblioteci GNU, ceea ce face dificila portarea anumitor aplicatii deja existente in Linux.

Anumite modificari concrete pe care Google a vrut sa aplice acestui nucleu, dintr care putem mentiona o functie de control al energiei numita “wakelocks”, au fost response de catre dezvoltatorii nucleului Linux, intrucat acestia au crezut ca Google nu are nicio intentie de a pastra codul lor sursa.

2) Dezvoltarea de software iOS

Sistemul de operare iOS a fost dezvoltat de compania Apple Inc. si dezvaluit in anul 2007; acesta a fost programat in C, C++, Objective-C, sursa model dupa care a fost inplementat fiind sursa inchisa.

Nucleul iOS se bazeaza pe nucleul XNU. Primele versiuni (pana la iOS 2.0) au fost vulnerabile la Ramdisk Hack, insa iBoot nu permite trecerea argumentelor de nivelul boot-ului sistemului.

3) Evolutia celor doua sisteme

Primul sistem de operare Android a aparut in 2008, dupa 3 ani de cand Google a cumparat compania cu acelasi nume. Este prima platforma cu adevarat deschisa pentru dispozitivele mobile, care le da utilizatorilor libertatea de a dezvolta aplicatii si produse.

Compania a lucrat cu Open Handset Alliance, o alianta multinationala a liderilor din industria tehnologiei si telefoniei, din care fac parte companii precum T-mobile, Sprint Nextel, HTC, Qualcom, Motorola si altele.

Primul telefon care rula pe Android a fost creeat de HTC si se numea T-Mobile G1. Desi acel telefon, cu caracteristici modeste, nu a putut propulsa prea bine pe piata aceasta platforma, a aratat promitator pentru viitor. Astfel, in 2011, Android acapara aproape jumatate de piata, lasand in urma sisteme cum ar fi Windows Phone si BlackBerry, dar fiind totusi depasiti de cei de la Apple.

Prima versiune de Android a fost 1.0, careia nu i se atribuise inca un nume. A functionat pe HTC T-Mobile G1 si oferea servicii cum ar fi GPS, Bluetooth, servicii integrate Google (Gmail, Google Maps, Google Calendar, Android Market), multitasking si altele. Android Market avea aproximativ 35 de aplicatii precum Youtube, Amazon MP3 Store. Mai tarziu, in 2009 a apartut si versiunea 1.1, ca un update la aceasta, insa fara mari schimbari.

Android 1.5 a fost prima versiune care purta un nume de cod si anume Cupcake. A venit cu imbunatatiri majore precum functia de cautare generala (in limita paginilor web), tastatura virtuala cu functii de predictie a textului si dictionar pentru cuvinte uzuale, inregistrare video si posibilitatea de incarcare pe Youtube, comutare intre camera foto si cea video, o interfata mult mai bine finisata, widget-uri pentru calendar, muzica, poze, recunoastere a anumitor gesturi si optiunea scrierii voce->text.. Android Market a fost reinventat si continea categorii pentru aplicatii, jocuri, descarcari si filtre.

In septembrie 2009, un nou update purta numele Donut (Android 1.6). Au fost corectate erori de restartare si au fost introduse functii noi, dintre care amintim Android Search – atat pentru cautarea in telefon, cat si online. Au fost rescrise si imbunatatite numeroase aplicatii si au aparut cerinte mai mari din punct de vedere hardware.

Noul kit de dezvoltare, numit Éclair (android 2.0), a aparut in octombrie 2009, urmat de versiuni imbunatatite 2.0.1 in decembrie si 2.1 in ianuarie, versiuni care au rezolvat niste erori majore. Acestea veneau cu caracteristici noi, cum ar fi, blit, zoom digital, efecte de culoare, macro focus pentru camera, Bluetooth 2.1, suport multi-tactil, conturi multiple ale utilizatorului, Quick Contact, wallpaper-uri animate, multiple ecrane digitale, tastatura imbunatatita, etc.

Android 2.2, sau Froyo (frozen yogurt) apare in luna mai a anului 2010 si rezolva multe probleme precedente, aducand noi caracteristici si aplicatii (update-uri automate ale aplicatiilor, conectare USB, hot-spot, radio FM, Adobe Flash 10.1 pentru clipuri video, un nou nucleu Linux, OpenGL pentru imbunatatirea graficii si performantei, politici de securitate imbunatatite, posibilitatea de selectare, copiere si lipire atat pentru text, cat si pentru poze.

In decembrie 2010, Google lanseaza Android 2.3 – Gingerbread. Aceasta versiune pune accentul pe optimizarea memoriei, vitezei si performantei terminalelor. O noua versiune a tastaturii, interfata grafica simplificat, suport WebM pentru compresii video, NFC (Near Field Communication), vizualizarea si controlul fisierelor descarcate din browser, giroscop, barometru sunt doar cateva din imbunatatirile aduse acestei versiuni.

Android 3.0/3.1/3.2, denumit Honeycomb, este lansat in Februarie 2011, dezvoltat in special pentru tablete. Ca si caracteristici si aplicatii amintim Google Talk, suport grafic pentru 3D, selectare multipla, optiune de mutare drag-and-drop. Prima tableta care rula Android Honeycomb a fost Motorola Xoom, insa in momentul de fata sunt numeroase tablete cu acest sistem de operare.

O schimbare majora o constituie versiunea 4.0 – Ice Cream Sandwich – care constituie un sistem nou de operare cu numerase caracteristici noi si interfata schimbata. Aceasta versiune a fost lansata in Octombrie 2011, proiectata sa functioneze atat pe tablete, cat si pe telefoane. Include butoane virtuale, Face Unlock, Andrid Beam, Gmail restructurat, optiune de screenshot, compatibilitati noi pentru camera si altele.

Android 5.0 (Jelly Bean) nu este inca lansat pe piata si se asteapta sa aiba noi caracteristici pentru fisiere, o versiune pentru smartphon-uri mai slabe din punct de vedere hardware, Google Chrome integrat si o functionalitate mai eficienta.

In timp ce inca se asteapta lansarea versiunii Jelly Bean, sunt zvonuri cum ca urmatoarea versiune se va numi Key Lime Pie.

iOs a avut parte de numeroase imbunatatiri in ultimii ani. Cand primul iPhone a fost lasat, cel mai distractiv lucru era urmarirea videoclipurilor pe YouTube si jocurile web. Aceste lucruri se intamplau inaintea aparitiei aplicatiilor, a ecranelor multi-tasking sau a folderelor.

Prima versiune de iOS aparea in iunie 2007 pe iPhone si avea cateva aplicatii si aplicatii cum ar fi mail, iPod, calendar, poze, Safari (browser), Youtube, camera, setari, harti, calculator si telefon. Nu exista App Store sau iTunes.

Cateva luni mai tarziu, in martie 2008, Apple a creeat primul kit de dezvoltare software pentru iOS, punand bazele celor peste 500 000 de aplicatii care se gasesc astazi pentru iPhone.

Cea mai buna veste despre iOS 2.0 a fost aparitia App Store-ului. Lansat in iulie 2008, iOS 2.0 suporta mii de aplicatii dezvoltate de catre dezvoltatori, lucru care a lansat iPhonul cu mult in fata telefoanelor performante de la acea vreme, oferind tot felul de posibilitati prin aplicatiile existente. Creearea homescreen-urilor si posibilitatea de a deschide documente MS Office, posibilitatea de capturare a ecranului au fost doar cateva din inovatiile aparute.

iOS 3 a fost lansat in iunie 2009 si, cu toate ca nu era complet diferit de versiunea precedenta, au fost numeroase schimbari minore. Optiunea de taiere, copiere si lipire, acuratetea GPS-ului, busola magnetica in aplicatia Maps, inregistrarea video sunt cateva din imbunatatirile aduse acestei versiuni.

In aprilie 2010, o noua versiune de iOS apare odata cu lansarea iPad-ului. Aceasta nu reprezenta un mare update, insa iOS 3.2 avea imbunatatirile sale.

iOS 4.0 apare in iunie 2010, avand caracteristici precum conversatia video, posibilitatea de a comuta aplicatii fara ca acestea sa se inchida, partajarea aplicatiilor in foldere si aplicatii noi (carti digitale, dictionar, etc)

Anul 2011 ii determina pe cei de la Apple sa faca cel mai mare update sistemului iOS, odata cu versiunea 5.0, adaugand peste 200 de functii, pentru a tine pasul in competitia sistemelor de operare pentru telefoane. S-a urmarit imbunatatirea vitezei si a eficientei sistemului de operare.

Ultima versiune de iOS, 6.0, apare in septembrie 2012, aducand propria aplicatie de harti, cu sistem de navigatie si vizualizare 3D a anumitor orase. A fost schimbat App Store-ul, caruia i s-au adaugat iTunes si iBookstore pentru muzica si carti electronice. Modificari au mai fost facute la tastatura digitala, la widgeturi si numeroase aplicatii.

Evolutia celor doua sisteme de operare, Android si iOS, este intr-o continua dezvoltare si competitia dintre ele ii determina pe dezvoltatori sa continue sa le imbunatateasca atat din punct de vedere al eficientei lor, cat si prin aplicatii si caracteristici noi.

4) Potentiali virusi si amenintari

Evoluţia sistemelor de operare de pe piaţa telefoanelor mobile a atras noi tipuri de viruşi, troieni şi alte malware-uri, multe dintre acestea necunoscute sau ignorate de către utilizatori. Numărul de malware-uri e cu atât mai mare cu cât platforma de operare este mai populară şi mai deschisă.

Android este un sistem de operare cu o rata de adoptie extrem de mare. In plus, permite instalarea aplicatiilor si din alte surse decat din piata de aplicatii, lucru care deschide noi posibilitati de infectare.

In acelasi timp, Android Market este o platforma unde oricine poate urca orice tip de aplicatie fara vreo evaluare in prealabil sau fara a fi nevoie de aprobare. Autorii de virusi o pot folosi rapid pentru a distribui diverse amenintari catre milioane de utilizatori.

iOS-ul este mai sigur din acest punct de vedere, din cauza ca nu este open source si ca aplicatiile trec printr-un proces de filtrare, inainte de a ajunge in App Store. In cazul decodarii terminalului (Jailbreak) si instalarii unor aplicatii piratate, acesta poate fi infestat si deveni vulnerabil.

Pentru ambele sisteme de operare, exista aplicatii antivirus si anti-malware produse de companii din acest domeniu, cum ar fi Bitdefender, Norton, Kaspersky si multe altele.

 

Referinte:

1)

2)

3) Acceptainfo.

4)

5)

6)

7)

................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download