8 Margaret Atwood

1

Mi?am pl?nuit cu grij? moartea ¨C ceea ce n?am f?cut cu via?a

mea, pe care am l?sat?o s? ?erpuiasc? ?n meandre de colo

p?n? colo, ?n ciuda ?ncerc?rilor mele firave de a o st?p?ni. ?i

uite?a?a a apucat existen?a mea s? se ?mpr??tie, s? se l?b?r?

?eze ?i s? se ?nf??oare ?n sine, ?mpletindu?se ?n ghirlande, ca

pe rama unei oglinzi baroce; ?i asta pentru c? n?am f?cut alt?

ceva dec?t s? urmez linia minimei rezisten?e. Prin contrast,

?mi doream ca moartea s??mi fie limpede ?i simpl?, discret?,

chiar un pic auster?, precum o biseric? de?a quakerilor sau

ca simpla rochie neagr?, cu un singur ?irag de perle, at?t

de pre?uit? ?n revistele de mod? de pe vremea c?nd aveam

cincisprezece ani. A?adar, f?r? surle ?i tr?mbi?e, f?r? mega?

foane, f?r? zorzoane, f?r? t?r?g?n?ri. ?mi doream s? dispar

pur ?i simplu, l?s?nd ?n urm? doar umbra unui le?, umbr? pe

care toat? lumea s?o ia drept realitate. La ?nceput am crezut

c? ?i reu?isem.

La o zi dup? sosirea mea ?n Terremoto, st?team afar?, pe

balcon. Avusesem de g?nd s? fac plaj?, m? ?i vedeam ca pe o

splendoare mediteraneean? ar?mie, intr?nd cu pas hot?r?t

8

Margaret Atwood

?n apa m?rii, cu din?ii dezveli?i ?ntr?un z?mbet larg, ?n sf?r?

?it f?r? nicio grij?, cu tot trecutul l?sat undeva ?n urm?.

Mi?am amintit ?ns? c? nu aveam lo?iune de plaj? (?Protec?ie

Maxim?¡± ¨C f?r? ea m?a? arde ?i m?a? umple de pistrui), a?a

c? mi?am acoperit umerii ?i coapsele cu c?teva prosoape de

baie mai am?r?te, de?ale proprietarului. Nu?mi adusesem

costum de baie; sutienul ?i chilo?ii ajung, mi?am zis eu, de

vreme ce balconul nu se vedea din drum.

De c?nd m? ?tiu mi?au pl?cut balcoanele. Sim?eam c?

n?ar trebui dec?t s? stau pe unul ?ndeajuns de mult, pe cel

potrivit, ?i s? port o rochie lung?, cu tren?, de preferin?? pe

lun? nou?, ca s? se ?nt?mple ceva: s? c?nte muzica, s? apar?

jos o siluet? zvelt? ?i ?ntunecat?, care s? urce spre mine, ?i,

?ntre timp, eu s? m? aplec tem?toare, plin? de speran?? ?i de

gra?ie, peste balustrada din fier forjat, ?nfior?ndu?m?. Cel pe

care st?team nu era ?ns? un balcon prea romantic. Avea un

grilaj geometric, ca acelea din blocurile cu apartamente pen?

tru oamenii cu venit mediu de prin anii 1950, iar pe jos era

turnat ciment, ce ?ncepuse deja s? se erodeze. Nu era genul

de balcon sub care s? stea un b?rbat ?i s? c?nte la l?ut?, s?

ofteze de dor sau pe care s? se ca?ere cu un trandafir ?n din?i

sau cu un stilet ?n m?nec?. Pe l?ng? asta, nu se afla dec?t

la un metru ?i jum?tate ?n?l?ime. Eventualul vizitator mis?

terios s?ar fi apropiat mai degrab? pe poteca denivelat? ce

cobora spre cas? de sus, din strad?, cu zgura sc?r??ind sub

t?lpi, iar trandafirii ?i pumnalele ar fi ap?rut, poate, doar ?n

?nchipuirea lui.

?n orice caz, dup? mintea mea, asta nu ar fi fost ?n stilul

lui Arthur: el mai degrab? s?ar t?r?, dec?t s? se ca?ere. Ce

bine era s? ne fi putut ?ntoarce la traiul nostru de dinainte ca

FEMEIA-ORACOL

9

el s? se schimbe!¡­ Mi?l ?nchipuiam venind s? m? ia de acas?,

urc?nd ?erpuitor dealul ?ntr?un Fiat ?nchiriat, la care ceva

nu mergea cum trebuie; avea s??mi spun? despre hiba asta

mai t?rziu, dup? ce ne vom fi aruncat unul ?n bra?ele celui?

lalt. Avea s? parcheze automobilul c?t mai aproape de zid.

?nainte s? coboare, avea s? se uite ?n oglinda retrovizoare, s?

vad? cum arat?, lu?ndu??i o min? potrivit?, c?ci nu?i pl?cea

s? se fac? de r?s ?i nu era niciodat? sigur pe el ?n aceast? pri?

vin??. Avea s? ias?, c?t era de lung din automobil, s??l ?ncuie,

ca nu cumva s? i se fure cele c?teva lucru?oare din bruma de

bagaje pe care le ducea cu sine; avea apoi s???i v?re cheile

?ntr?un buzunar interior al sacoului, s? arunce o privire fu?

ri?? ?n dreapta ?i ?n st?nga, iar mai pe urm? s? se strecoare

pe poarta ruginit? plec?ndu??i capul, ca atunci c?nd te fe?

re?ti de o piatr? aruncat? spre tine sau c?nd nu vrei s? te lo?

ve?ti de pragul de sus, ?i s? o porneasc? precaut pe potec? ?n

jos. Era, de obicei, oprit la frontierele interna?ionale; ?i asta

pentru c? ar?ta at?t de lunecos; lunecos, dar corect, aseme?

nea unui spion.

La imaginea sl?b?nogului de Arthur venind spre mine ne?

sigur, cu chipul ?mpietrit, gata oric?nd s? salveze pe cineva, cu

pantofi incomozi ?i izmene de bumbac ponosite, f?r? s? ?tie

sigur dac? sunt sau nu acolo, am ?nceput s? pl?ng. Am ?nchis

ochii: dinaintea mea, peste o ?ntindere imens? de azur, pe

care am recunoscut?o ca fiind Oceanul Atlantic, se aflau to?i

cei pe care ?i l?sasem de partea cealalt?. Pe o plaj?, desigur;

v?zusem destule filme de?ale lui Fellini. Le juca v?ntul prin

p?r, z?mbeau ?i ?mi f?ceau cu m?na ?i m? strigau, de?i nu

auzeam cuvintele. Arthur era cel mai aproape; ?n spatele lui,

Porcul?Spinos Regal, cunoscut altfel sub numele de Chuck

10

Margaret Atwood

Brewer, cu pelerina lui lung?, preten?ioas?; apoi Sam ?i Mar?

lene ?i ceilal?i; Leda Sprott se unduia ca un cear?af; iar de

dup? un tufi? l?turalnic, p?ndea Fraser Buchanan, c?ruia nu

i?am z?rit dec?t cotiera de piele. Mai ?n spate, mama, ?ntr?un

costum bleumarin, cu p?l?rie alb? ?i cu tata al?turi, o siluet?

neclar?; ?i m?tu?a Lou. Era singura care nu se uita la mine.

M?r??luia de?a lungul plajei inspir?nd ad?nc, admir?nd va?

lurile, oprindu?se din c?nd ?n c?nd s???i scoat? nisipul din

pantofi. P?n? la urm? s?a desc?l?at ?i ?i?a continuat plimba?

rea, cu blana ei de vulpe la g?t ?i cu p?l?ria cu pene, cu cio?

rapi lungi ?n picioare, spre un chio?c cu hotdog ?i oranjad?,

aflat ceva mai ?ncolo, care ?i f?cea cu ochiul, ca un miraj de

prost gust.

Dar, ?n ceea ce?i prive?te pe ceilal?i, m? ?n?elam. Z?mbe?

tele ?i semnele ?i le adresau ?ntre ei, nicidecum mie. La urma

urmei, nu cumva spiriti?tii gre?eau ?i mor?ilor nu le pas? de

cei vii? De?i unii dintre ei tr?iau ?nc?, iar eu eram cea despre

care se presupunea c? am murit; ar fi trebuit s? m? jeleasc?;

numai c? ei p?reau destul de veseli. Nu era drept. M?am str??

duit s? pl?smuiesc ceva de r?u augur pe plaja lor ¨C un cap

imens de piatr?, un cal pr?bu?indu?se ¨C , f?r? succes ?ns?.

De fapt, nu era ca ?ntr?un film de Fellini, ci mai degrab? ca

?ntr?unul de Walt Disney pe care ?l v?zusem pe la opt ani,

despre o balen? ce ?inea neap?rat s? c?nte la Metropolitan

Opera. Aceasta se apropia de o corabie ?i ?ncepea s? inter?

preteze ni?te arii. Dar marinarii au str?puns?o cu harpoa?

nele, iar glasurile i?au p?r?sit trupul ?n suflete de mai multe

culori, plutind c?tre soare, ?n vreme ce mai c?ntau ?nc?. Cred

c? se numea Balena care voia s? c?nte la Metropolitan. Pe

vremea aceea am pl?ns ?n hohote.

FEMEIA-ORACOL

11

Amintirea aceasta m?a f?cut s? izbucnesc. N?am fost nici?

odat? capabil? s? pl?ng delicat, ?n lini?te, cu lacrimi perlate

rostogolindu?mi?se pe obraji din ochii mari, lumino?i, ca pe

copertele revistelor de benzi desenate True Love, f?r? s? lase

niciun fel de d?re. S? fi st?p?nit ?i eu aceast? art?, a? fi putut

s?o fac de fa?? cu al?ii, nu prin toalete, prin s?li de cinema

?ntunecate, prin tufe sau prin dormitoare pustii. Dac? ?tiai

s? pl?ngi ?n lini?te, oamenilor li se f?cea mil? de tine. ?ns?

eu forn?iam, ochii mi se bulbucau ?i mi se ?nro?eau ca ni?te

p?tl?gele op?rite, nasul ?ncepea s??mi curg?, str?ngeam din

pumni, suspinam, eram penibil? ?i, p?n? la urm?, deveneam

caraghioas?, ridicol?. Durerea mea era totdeauna adev?rat?,

dar ap?rea ca una burlesc? sau ca o imita?ie exagerat?, pre?

cum trandafirul de neon din sta?iile de benzin? White Rose,

disp?rute acum pentru totdeauna¡­ Pl?nsul cuviincios era

alt? art? pe care n?am st?p?nit?o niciodat?, la fel ca pe cea a

aplic?rii genelor false. S? fi avut ?i eu o guvernant?, s??mi fi

terminat ?coala, s? fi avut un ?evalet ?n spinare ?i s? studiez

pictura ?n acuarel? ?i autocontrolul!

Nu po?i schimba trecutul, zicea m?tu?a Lou. Oh, dar eu

asta voiam; era singurul lucru pe care mi?l doream cu adev??

rat. Nostalgia m?a f?cut s? m? cutremur. Cerul era albastru,

soarele str?lucea, ?n st?nga, o gr?mad? de cioburi sclipea ca

o b?ltoac?; o ?op?rli?? verzuie, cu ochi alba?tri, fosforescen?i,

??i ?nc?lzea m?dularele reci pe balustrad?; din vale venea un

clinchet, un muget lini?titor, alinarea unor glasuri str?ine.

Eram la ad?post, puteam s?o iau de la cap?t, dar eu, ?n loc de

asta, hohoteam ?n?bu?it pe balconul meu, al?turi de cioburile

unei ferestre de buc?t?rie sparte ?nainte s? vin eu aici, st?nd

pe un scaun din ?evi de aluminiu ?i benzi galbene de plastic.

 ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download