Vom vedea pe Dumnezeu precum este

ARHIMANDRITUL

SOFRONIE

VOM VEDEA PE DUMNEZEU

PRECUM ESTE

Traducere din limba rusd de

Ierom. Rafail (Noica)

Tipdritd cu binecuvdntarea inalt-P reasfinlitwlui

IRINEU

Arhiepiscopul Alba-Iuliei

Edilia a II-a revdzutd

Editura Accent Print

Suceava,2015

CUPRINS

cuvANT

iNRrNrr

.............'.........5

.......'............8

MORTII

.....,"16

2. PENTRU FRICA LUI DUMNEZEU

..........--2r

3. pENTRU pocAtNtA

.......-..21

I.....................

.............35

ll Pocdinla Si lupta duhovniceascd .......-..........

4. PENTRU PLANSUL DUHOVNICESC.............. .......-.---46

1. HARUL POMENIRII

5. cLATINARI iN cAurARtre NECLATIRII ....................................s4

6. BINECUVANTeRBAOE A CUNOA$TE CALEA ............................61

7. PREZENTARE PE SCURTA VIETII DUHULUI NOSTRU..........93

DUHOVNICEASCA...

9. |NSUFLAREA.............

8. PENTRU LIBERTATEA

10. PENTRU DE$ERTARE $I PARASIREA DE

cArRE DUMNEZEU

L....................

il ...................

.......110

...........119

"""""""'tzt

'.......121

........ 130

11. PENTRU DRAGOSTEA PANA LA URA DE SINE

t39

12. PENTRU LUMINA NEFACUTA

148

I

148

. . .. .. ... . .. .. .. . .. .. ..

161

m..................

........172

13. PENTRU PRINCIPIUL PERSONAL

in Fiin!a Dumnezeiascd 9i in fiin!a omeneasci ...........'....................'

LITURGICA

15. GRAIUL LITURGIC.

16. RUGACIUNEA DIN GHETHSIMANI......

14. RUGACIUNEA

17. RUGACIUNEA

184

,..........,....219

.........233

'......-.-.......236

iN CENBE SE DESCOPERA

DUMNEZEU-ADEV4RUL...................

pOSTFATA..

-.-.....245

.............260

HARUL POMENIRII

9

rii caracteristici tinerefelor, avdntun

cdtre lumina cunoagterii atotcuprinzdtoarc. $i toate acestea sd le pdrdsesc? $i in ce chip! Pentru cine,

gi pentru ce? in numele c[ror valori?

I

HARUL POMENIRII MORTII

Dupd trecerea a mai bine de cincizeci de ani nu imi este cu putinsd-mi

amintesc cronologic firul evenimentelor viefii mele lduntri!d

ce, Zboni duhului in spaliul minfii este de neinfeles, aga cum a spus

insugi Domnul in cuvdntarea cu Nicodim'. ,,Duhul unde voieste sufld,

qi glasul lui auzi, ci nu qtii de unde vine Si unde se duce: aSa este tot

cel ndscut din duhut'(Io 3: 8). in momentul de fald g0ndul meu se

opregte asupra cAtorva din acele situalii apdsdtoare qi dezndddjduitoare, dar care mai apoi s'au dovedit a-mi fi devenit o prefioasd cunoagtere qi un izvor de puteri spre a sdvdrgi nevoinla ce ne std inainte

tuturor. Cele cercate de mine, ca gi sdpate in piatr[, s'au intipdrit pe

trupul vielii mele, iar aceasta imi dd putinla s[ vorbesc despre ceea

ce a sdvdrgit cu mine dreapta lui Dumnezeu.

Din anii tinerefelor, sufletul meu qi-a insugit gdndul veciniciei. Pe

de o parte, aceasta era unnarea fireascd a rugiciunii copilSriei mele

citre Dumnezeul Cel Viu, citre Care se duseserd pdrinlii gi stribunii

mei; pe de alta, copiii cu care mi insofeam atunci, cu o naiv[ seriozitate Si cu tragere de inimd se plecau gAnditor asupra acestei taine.

Crescdnd, din ce in ce mai des m[ reintorceam la cugetarea nemdrginirii, a ceea ce pururea fitnleazS; mai cu seamd in convorbirile cu fratele meu ceva mai tdnir, Nicolae (1898-1979).Era mai infelept decdt

mine, qi multe am invdfat de la el. CAnd insd a inceput Primul Rdzboi Mondial (1914-1918), problema veciniciei a devenit precump[nitoare in congtiinfa mea. Vegtile despre mii de nevinovafi ucigi pe

fronturi m'au pus de-a dreptul in fafa priveligtii unei tragice realitili.

Nu md puteam impdca cu faptul cd mullime de viefi tinere cu sila se

curmd gi, pe deasupra, cu nebund silbdticie. Eu insumi md puteam

afla in rAndurile lor, iar sarcina mea ar fi fost si omor oameni necunoscufi mie, care la rdndul lor ar fi ciutat sd termine cu mine cAt mai

repede. Iar dacd din voia unor stdpdnitori rii se fduresc astfel de situafii, atunci unde este sensul venirii noastre in aceast[ lume? Iar eu...

de ce m'am n[scut? Abia daci incepeam sd md congtientizez ca om

lduntric se aprinsese in mine focul bunelor doriri, cdutarea desdvdrgi-

MORTII

T

$tiam, din rugdciunile mele copilireqti, cd generaliile inaintagilor

se duseserd in nddejde la Dumnezeu; dar in acele zile nu era cu mine

credinla copildriei. Vecinic oare sAnt eu, dar qi tot omul. sau to{i ne

ducem impreund in intunerecul nefiinfei? intrebarea - pdnd atunci

doar o linigtit[ contemplare a minlii - devenise asemenea unei masse

amorfe de metal topit. tn add4cul inimii mele se sdldqluise un simfbmdnt ciudat - al deSertdciunii tuturor agonisirilor pe pdmknr. In el era

ceva cu totul nou, ce nu se asemdna cu nimic altceva,.

in afard eram in continuare liniqtit; adesea rddeam vesel; tr[iam ca

toati lumea. in chip paqnic, ceva se sdvdrqea in inima mea, iar mintea, retrdgdndu-se de la toate, se inchidea cu luarea aminte inlduntru.

Peste necuprinsele intinderi ale ldrii mele trecea un plug uriaq, smulgdnd riddcinile trecutului. Tofi erau pe picioare; pretutindenea tensiune mai presus de putinfa oamenilor de a indura. Mai mult: in intreaga lume aveau loc evenimente ce puneau temei unei noi ere in istoria omenirii, dar duhul meu nu se oprea asupra lor. Multe se ndruiau in jurul meu, ins[ prdbugirea mea lSuntricd eru mai intens[, ca si

nuzic - un moment mai important, pentru mine.

De ce aqa? Nu puteam in acele zlle gdndi logic. Gdndurile mi se

ndgteau inlduntru gi purcedeau din starea duhului. Dacd eu mor cu

adev[rat, cu alte cuvinte, daci md afund ?n,Jrimicnicie", atunci gi tofi

ceilalli, semenii mei, aqijderea dispar frrd de urmi. Agadar - totul este

degert[ciune; adevdrata viafd nu ne este dat6. Toate evenimentele mondiale nu sdnt mai mult decdt o scdrbavnicd,bdtaie de joc asupra omului.

Suferinfele duhului meu erau provocate de catastrofele exterioare

gi, in chip firesc, le identificam cu propria-mi soart6: moartea mea lua

insuqirea stingerii a tot ce cunogteam, a tuturor celor de care eram legat fiinlial. Iar aceasta, de acum, independent de rizboi. Moartea mea

inevitabili nu mai era ceva nesfdrgit de mic, ,,unul mai pu!in." Nu. in

mine, impreund cu mine moare tot ceea ce fusese cuprins de conqtiinfa mea: cei apropiafi mie, suferin{ele gi dragostea lor, toatd desf6$urarea istoriei, intreg Pdmantul indeobqte, gi Soarele, qi stelele, gi ne-

10

VOM VEDEA PE DUMNEZEU PRECUM ESTE

l5rmuritele intinderi; pdnd gi insuqi Fdcdtorul lumii, 9i Acela moare

in mine; toatd intreaga Fiinfd se inghite de ?ntunerecul uit6rii. Aqa imi

infelegeam atunci propria moarte. Duhul ce md stdpdnea md smulgea

de la Pdmdnt gi md aflam aruncat intr'un tdrdmintunecat undevreme

nu este.

Vecinica uitare, ca stingere a luminii congtiinlei, mI umplea de

groazd. Starea aceeamd zdrobea; mi stdpdnea impotriva voinlei mele.

Ceea ce se sdvdrqea in jurul meu in chip ndsdlnic imi amintea de

sfdrgitul inevitabil al intregii lumi. Viziunea hdului fbrd fund devenise pururea prezentd,ldsdndu-mi doar din cdnd in cdnd pufind odihnd.

Pomenirea morlii, crescdnd treptat, atingea o astfel de putere, inc0t

lumea, intreaga noastr[ lume, imi apdrea ca un miraj gata s6 dispari

in orice clipi in vecinicele strdfunduri ale pustiiciunii nefiinlei.

Realitatea unui alt ordin, nepdmdntesc, neinfeles, m[ stdpdnea in

ciuda incercdrilor mele de a o ocoli. imi amintesc de mine cdt se poate

de limpede: in viala zilnicd eram ca toli ceilalli, insd erau clipe cdnd

nu simleam pdmdntul sub mine. fl veAlam ca de obicei, cu ochii, pe

cdnd in duh eram purtat deasupra unei prdpdstii fdrd fund. Mai apoi

acestui fenomen i s'a addugat un alhrl: inaintea gdndului meu se in6lfase o stavild pe care o simfeam ca pe un perete gros, de plumb. Nici

o razd de lumind - lumind a minfii, nu fizicd,, deoarece nici peretele

nu era materialnic - nu strdbdtea prin el. indelungd vreme a stat el inaintea mea, oprimdndu-md.

Independent de toate cele din afard - rdzboaie, sau boli, sau alte

ndpaste asemenea lor - a mi cunoaqte osdndit morfii intr'o zi, era

pentru mine un chin de neindurat. $i iatd cd. fdrd sd gdndesc la ceva

concret, dintr'o dat6, in inim6, imi vine gdndul: Dacd omul poate suferi atdt de addnc, atunci, dupd firea lui, el este ceva mare. Faptul c6

impreuni cu moartea lui moare intreaga lume, ba chiar qi Dumnezeu,

este cu putinld numai daci el insuqi, omul, este in sine, intr-un anume sens, centrul intregii zidiri. $i, bineinfeles, in ochii lui Dumnezeu

el este mai de pre! decdt toate celelalte zidiri.

Domnul imi cunoagte recunoqtin{a pentru faptul cd nu m'a crulat,

,,gi nu S'a depdrtat, toate frcdnd, pdnd ce m'a dus" la a vedea impdrd[ia, fie gi incd ,jn parte" (vezi inceputul canonului liturgic al Sfdntului Ioan Guri de Aur gi 1 Cor. 13 l2). O, infricoqatele acelei bi-

HARUL POMENIRII

MORTII

11

necuvdntate vremi! Nimdnui ii- std in putere a p6gi de bunivoie pe

calea unor astfel de incercdri. imi vine in minte acum acel cosmonaut care dezndd[jduit chema c[tre Pdmdnt ca sd fie salvat de la moartea in spafiu; radioul ?i recepta suspinele, insd nimenea nu era in mdsurd s5-i vind in ajutor. Socotesc cd este ingdduit, pAnd la un punct,

sd fac o paraleld intre ceea ce trdia bietul cosmonaut gi cele cari cercam eu in clipele c[derii in intunecatul hdu. Duhul meu insd se indrepta nu cdtre pdmdnt, ci cdtre Cel pe Care incd nu-L cunoqteam,

dar de Fiinfa C5ruia eram incredinfat. Eu nu il cunoqteam, dar El era

cumva cu mine, dispunAnd deplin de mijloacele pentru mdntuirea

mea. El plinegte cu Sine toate, insd de mine Se ascundea, iar eu vedeam moartea nu dupi trup, nu sub formele ei pdmAntegti, ci in veci-

nicie.

Astfel, ,,sub semnul minus", se dezvdluia in lduntrul meu ad0ncul

Fiinfei. Lumea mateiald" igi pierdea consistenfa, iar vremea - intinderea. Eu mI munceam, neinjelegdnd ce se petrece in mine..in acea

vreme nu aveam inci nici o idee despre invdldtura Pirin{ilor Bisericii, despre experienfele lor. Ca urmare a unui gol atdt de important tn

cunogtinfele mele, m'am ldsat atras de filosofia misticd a Orientului

necregtin. In nebunia mea, socoteam sI aflu in ea o ieqire din groapa

in care md afundam. Nu pufini weme prelioas6 am pierdut din aceastd pricin5. De altfel, trecdnd mulfi ani, suferind nu o datd depdrtarea

harului de la mine pentru gdnduri deqarte, gdndeam uneori: Mare nefericire este ignoranla duhovniceasci. ln cazul meu insd, tocmai necunoa$terea a frcut s6-mi fie cu putin![ a purta de-a lungul a mulli ani

darul Dumnezeului meu care bogat se rev6rsa asupra mea: hatul pomenirii morlii, foarte inalt socotit de cdtre Sfinfii Pdrinfi. lnft'adevdr,

cdnd am ?ntdlnit scrierile Sfin{ilor nevoitori care prosldveau in[ljimea acestui dar, m'am aflat in primejdia de a pierde congtiinla nimicniciei mele, pe care mi-o insugisem.

In acea perioadd a viefii mele, de neuitat, dar deloc simpld sau uqoard, m'am ispitit nu o datd de gdnduri cumplite: mdnia impotriva

Celui ce m'a zidit. Muncit de neinlelegerea a ceea ce se petrecea cu

mine, md porneam la lupti cu Dumnezeu; gdndeam despre El ca despre un Stip0nitor Vrdjmag: ,,Ce vrdjmaqd stdpdnire smulsu-m'a dintru-a nu fi?" (Pugkin). Firea tuturor oamenilor are una qi aceeagi rd-

12

VOM VEDEA PE DUMNEZEU PRECUM ESTE

ddcin6, qi de aceea imi transpuneam propriile stdri asupra tuturora.

Mintulila mea se ,,rdscula" in numele tuturor celor batjocorili de darul zadamic al acestei viefi, qi imi pdrea rdu cd nu aveam o astfel de

sabie cu care sd pot despica ,,blestematul pimdnt" (cf. Fac. 3: 17), qi

aqa si pun capdt acestui nesuferit absurd... $i ttu puline alte nerozii

imi veneau in minte, dar aceste dou[, mi se pare, erau extremele. Din

fericire, astfel de amaruri nu au pitruns niciodatb in inima addnc5:

acolo locul era ocupat. Negtiut, undeva in duh ddinuia o nidejde dincolo de toate paroxismele dezniddjduirii: Atotputernicul nu poate fi

altcumva decdt bun. De nu ar fi fost aqa, atunci de unde la mine ideea unei fiinfe Bune? lar auzul meu lduntric se concentra asupra a ceva de nesesizat, qi totodatd real.

Niciodatd nu voiu putea intruchipa in cuvinte bogdlia caracteristicd acelor zile cdnd Domnul, nefindnd seama de protestele mele, m'a

luat in puternicele Sale mdini qi, parcd cu mdnie, m'a aruncat in nel5rmurirea lumii de El zidite. Ce voiu spune? Deqi intr'un chip aprig,

El insd mi-a deschis orizonturile unei alte Fiinfdri. Peripefiile mele

pline de suferin{i au fost o adevdratd,,mucenicie".

Rdzboiul cu Germania se apropia de sfdrgitul sdu nefericit pentru

Rusia. Cu cAteva luni inainte se dezlinfuise deja un altul, rdzboiul

civil, in multe privinle mai cumplit dec0t cel mondial. Viziunea tragismului fiinlirii omenegti cumva cregtea impreund cu sufletul meu

iar pomenirea morlii nu m5 pdrbsea oriunde mi aflam. Eram parcd

scindat intr'un chip ciudat: duhul meu trdia in tainica sferi pentru

care nu gdsesc expresii in cuvdnt, ins6logica gi starea sufletului meu

trdiau, s'ar zice, obiqnuita lor rdnduiald de zi cu zi, asemenea tuturor

celorlalli oameni.

Mi gr[beam sd trdiesc: md temeam sd pierd fiecare ceas, ndzuiam

sd dobdndesc un maxim de cunoaqteri, nu numai in domeniul artei

mele, ci gi in general; lucram mult ca pictor in atelierul meu larg qi

linigtit. Am fbcut un intreg gir de c5l6torii in Rusia gi in Europa; anr

triit luni de zile in Italia, in Germania, apoi mai statornic in Franfa.

M'am int0lnit cu multe persoane, cu precddere din domeniul artei,

dar niciodatd nu am spus nimdnui vreun cuvdnt in legdturd cu viala

mea,,paralel[" in duh: nimic din lduntrul meu nu m[ indemna spre o

astfel de dezviluire. Ceea ce se s[v0rgea in mine purcedea dintr'un

HARUL POMENIRII

MORTII

13

oarecare principiu mai presus de mine, neatdrndnd de voia rnea, iat

nu din inifiativa mea: nu inlelegeam ce se intdmpla, gi totugi imi era

ceva sfdnt.

Frumuselea lumii vdzute,^impreundndu-se cu minunea insuqi faptului de a vedea, md atrdgea. Insd inddrdtul realitdlii vdzute eu tdnjeam

a pitrunde pe cea nevdzutd, nevremelnicd in lucrarea artei mele care

imi pricinuia clipe de o subfire indulcire. A venit insd vremea cdnd,

pomenirea mor,tii intdrindu-se, a intrat intr'o impotrivire hot[rdti cu

patima mea de pictor. incdierarea nu a fost nici de scurtd'duratd, nici

uqoar6. Iar eu md aflam ca un cdmp de b6tdlie, pe doui planuri: harul

pomenirii mor,tii nu se pleca pdm0ntului, ci chema c[tre sfere inalte;

arta, pe de altd parte, se invdrtoqa a se inchipui ca fiind ceva inalt,

ceva ce transcende planul pdmdntesc, ingdduindu-li ca in cele rnai fericite izbdnzi sdte atingi de vecinicie. Zadarnice i-au fost sforfdrile:

nepotrivirea era prea vdditi gi, in cele din urmd, a biruit rugdciunea.

M[ simfeam lintuit intre forma vremelnicd a fiinldrii qi vecinicie. Cea

din urmd mi se infrfiqainacea weme sub chipul ei,,negativ": moartea

invdluia totul.

Nu este cu putin!6 a ingirui aci toate formele in care se manifesta

inlduntrul duhului meu stingerea, pe care o contemplam, a toati via1a. imi amintesc limpede un chip dintre cele mai caracteristice acelor

zile: citesc la masd, imi sprijin capul in mdn6, qi dintr'o dati - imi

simt in mdnS leasta, gi cu gOndul o privesc din afard. Trupeqte eram

incd tdndr gi normal de sindtos. Neinlelegdnd esenJa a ce se petrecea

cu mine, incercam si m[ slobozesc de trdirile ce intrerupeau mersul

pagnic al lucririi mele. imi spuneam linigtit: ,,Am o viafd lntreagd inaintea mea; patruzeci de ani, qi poate chiar mai mult, plini de energie..." $i ce credefi? Dintr'o datd mi-a venit un rdspuns la care nu

m'am gdndit: ,,$i dacl o mie de ani..., gi dupd aia ce?" $i mia de ani

s'a sfdrgit in conqtiin{a mea inainte de a se fi infiripat gdndul.

Tot ce se supunea stricdciunii igi pierduse pentru mine valoarea.

Cdnd md uitam la oameni, inainte de a putea gdndi ceva ii vedeam sub

stdpdnirea morfii, murind, gi inima mi se umplea de compdtimire pentru ei. Nu ciutam nici slavd de la acei ,,rnor!i", nici stipdnire asupra

lor; nu agteptam ca ei sd mi iubeascd. Dispreluiam bogiliile materialnice gi nu socoteam inalte nici pe cele intelectuale, care nu imi dd-

 ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download