ROMANIA - dasiasi
Strategia Judeţeană de Dezvoltare a Serviciilor Sociale
2014-2020
Cuprins
1. Introducere
2. Serviciile sociale din judeţul Iaşi în context naţional
3. Evaluarea nevoilor sociale la nivel judeţean
3.1 Furnizarea serviciilor sociale
3.2. Grupuri vulnerabile identificate şi tipuri de servicii necesare
4. Repere privind dezvoltarea de perspectivă a serviciilor sociale
4.1. Valori şi principii
4.2. Tendinţe si direcţii de acţiune
4.3. Obiective strategice
5. Priorităţi tematice de intervenţie
5.1. Familie şi copil
5.2. Persoane cu dizabilităţi
5.3. Persoane vârstnice
6. Implementare, monitorizare, finanţare
Anexa 1: Hărţi de grupuri vulnerabile şi tipuri de servicii necesare
Anexa 2: Componenţa Grupului de lucru intrajudeţean pentru elaborarea Strategiei
Listă acronime
Capitolul 1 - Introducere
Elaborată în conformitate cu Legea Asistenţei Sociale 292/2011 (publicată în M.Of. al României, nr. 905 din 20 decembrie 2011), Strategia Judeţeană de Dezvoltare a Serviciilor Sociale îşi propune să contureze arhitectura unui sistem de servicii sociale unitar, coerent, care să asigure incluziunea socială a tuturor categoriilor vulnerabile din judeţul Iaşi.
Strategia a fost realizată de un Grup de Lucru Intrajudeţean din a cărui componenţă au facut parte reprezentanţi ai: Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, Direcţiei de Asistenţă Comunitară Iaşi, mediului academic universitar de profil, furnizorilor privaţi de servicii sociale cu activitate reprezentativă în domeniu.
Provocarea în elaborarea acestei strategii a constat în absenţa unei strategii naţionale de dezvoltare a serviciilor sociale şi a strategiilor naţionale sectoriale de protecţie socială, care să ghideze demersurile privind organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale pentru perioada 2014-2020.
Prezenta Strategie a pornit de la o amplă cercetare cu privire la stadiul serviciilor sociale în judeţul Iaşi, realizată în cadrul proiectului „Creşterea gradului de implementare a legislaţiei privind serviciile sociale la nivel local în contextul procesului de descentralizare”, implementat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Alături de judeţele Tulcea şi Alba, judeţul Iaşi a fost selectat judeţ pilot în acest proiect şi a beneficiat de sprijinul experţilor din echipa de proiect pentru stabilirea unei tipologii și a modelelor pentru serviciile sociale ce trebuie dezvoltate la nivel local. Explorarea mediului social a condus la identificarea pe teritoriul judeţului a mai multor grupuri de populaţii vulnerabile şi a tipurilor de servicii sociale dezirabile la nivelul comunităţilor locale. Abordarea “de jos în sus”, reprezintă o modalitate ce permite actorilor locali să determine nevoile zonei din care provin şi să contribuie la dezvoltarea ulterioară a unor răspunsuri variabile şi flexibile, adaptate nevoilor identificate.
Reforma în domeniul serviciilor sociale necesită viziune şi consecvenţă politică, dar şi reţele de parteneriat mult mai diversificate decât în prezent. Astfel, direcţiile de acţiune şi obiectivele Strategiei sunt ancorate în contextul social local şi au fost corelate cu documentele programatice de la nivel european[1], naţional[2] şi regional[3].
Pentru a crea premisele inovarii serviciilor sociale şi dezvoltarii reţelei de servicii existente prin accesarea unor surse de finanţare extrabugetare, prevederile Strategiei sunt aliniate şi cu priorităţile tematice ale programelor de finanţare[4] anunţate pentru perioada 2014-2020, precum şi cu recomandările formulate de Coaliţia ONG uri pentru Fonduri Structurale.
În comparaţie cu alte documente similare, Strategia are o abordare particulară datorată următorilor factori:
a) Complexitatea nevoilor sociale şi diversitatea categoriilor de potenţiali beneficiari determină necesitatea elaborării de strategii sectoriale în domeniu.
b) Actorii, publici sau privaţi implicaţi în administrarea şi acordarea serviciilor sociale, dispun de propriile strategii şi planuri de acţiune, destinate unor servicii categoriale sau dezvoltării doar a unor componente din sistem.
c) Responsabilitatea comunităţii şi implicarea populaţiei caracterizează gradul de dezvoltare a serviciilor sociale.
d) Construcţia instituţională nu este suficientă pentru garantarea unui sistem eficient de servicii sociale; este nevoie de resurse financiare adecvate şi resurse umane calificate, este nevoie de schimbarea mentalităţilor pentru a dezvolta parteneriate, pentru a creşte mişcarea participativă şi pentru a realiza implicarea comunităţii.
e) Identificarea resurselor financiare pentru implementarea Strategiei nu se poate realiza decât în cadrul unor planuri anuale, întocmite în conformitate cu prevederile Art 112 din Legea Asistenţei Sociale 292/2011, care să cuprindă serviciile sociale care urmează a fi înfiinţate, în concordanţă cu măsurile stabilite de această Strategie Judeţeană, precum şi cu acţiunile prevăzute de programele naţionale în domeniu.
Prin urmare, Strategia prezentă stabileşte cadrul general al direcţiilor de acţiune pentru crearea unui sistem real şi eficient de servicii sociale, în interiorul căruia planurile de acţiune locale şi strategiile proprii ale furnizirilor de servicii sociale se vor dezvolta coordonat şi integrat.
Capitolul 2 - Serviciile sociale din judeţul Iaşi în context naţional
Serviciile sociale reprezintă unul din pilonii importanţi ai sprijinului pentru incluziunea socială a grupurilor vulnerabile. Serviciile sociale îşi vor demonstra eficacitatea atât timp cât relaţia dintre „nevoile grupurilor vulnerabile - oferirea de servicii sociale“ va fi echilibrată, generând un răspuns complex şi integrat în care misiunea serviciilor sociale se regăseşte sub umbrela incluziunii sociale.
Monitorizarea realizată de Comisia Europeană a arătat că România a înregistrat o dezvoltare deosebită a sistemului de servicii sociale, dar cu toate acestea se află încă în urma multor state din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte gradul de ocupare din sector (4% față de 9,6% la nivelul UE), lipsa formelor de angajare flexibile (de ex. contracte cu timp parţial de lucru), ponderea foarte redusă a cheltuielilor aferente serviciilor sociale în PIB (România se află pe ultimul loc în UE la acest indicator).
În urma unor analize sectoriale[5] realizate cu privire la situaţia actuală a dezvoltării serviciilor sociale în România, rezultatele au arătat că sistemul încă se confruntă cu multe lipsuri şi incoerenţe, având o dezvoltare inegală mai ales în ceea ce priveşte mediul rural. La nivel naţional s-a constatat că implicarea autorităţilor publice locale în organizarea sistemului este ocazională, acestea fiind active doar în municipii şi oraşe, şi numai dacă în acel mediu se remarcă o prezenţă reprezentativă a sectorului organizaţiilor neguvernamentale. În general, la nivel comunitar, sunt slab dezvoltate sau lipsesc serviciile de identificare, intervenţie timpurie şi sistemele de referire pentru majoritatea grupurilor vulnerabile.
În prezent, ţara noastră parcurge o situaţie dificilă privind finanţarea sistemului de asistenţă socială. Pe acest fond, se pune din ce în ce mai acut problema ponderarii bugetelor pentru beneficii sociale în raport cu cele ale serviciilor sociale, cât şi cea a acoperirii reale cu servicii sociale atât în mediul urban şi rural.
Este de menţionat faptul că, în prezent, primăriile locale nu pot finanţa servicii sociale decât prin bugetele locale, singura posibilitate de finanţare de la bugetul de stat fiind cea pentru (o parte din) beneficiile sociale şi pentru asistentul personal al persoanei cu handicap.
Comunele şi oraşele mici se confruntă cu o dificultate foarte mare în colectarea taxelor locale, lucru care conduce progresiv la contractarea bugetelor locale şi la şanse foarte mici pentru finanţarea unor servicii sociale în aceste localităţi. Mai mult, bugetarea locală a serviciilor sociale publice este în general realizată prin raportare la costuri “istorice” şi, în cazul unui număr limitat de servicii sociale, prin raportare la standardele minime obligatorii de cost.[6]. Bugetarea bazată pe obiective strategice şi rezultate (verificabile şi măsurabile), nu este încă aplicată în sectorul social[7].
Cu toate acestea, nevoia de servicii sociale a populaţiei este în continuă creştere.Ca dealtfel în toate ţările europene, efectele crizei economice, şomajul tinerilor şi al persoanelor de peste 45 ani, migraţia economică a populaţiei, precum şi îmbătrânirea demografică au condus la fenomene şi nevoi sociale noi, care solicită măsuri active, flexibile şi rapide la nivel naţional şi local, pentru asigurarea unor condiţii de viaţă decentă a cetăţenilor şi garantarea drepturilor lor fundamentale.
Menţinerea serviciilor sociale la un nivel de calitate ridicat nu reprezintă numai o garanţie a unui trai decent în comunitate, a protecţiei faţă de efectele adverse ale crizei economice. Ele sunt şi un mijloc prin care cetăţenii sunt sprijiniţi să devină activi în viaţa economică şi socială a comunităţilor lor, să depăşească situaţii de dificultate (temporare sau de lungă durată) şi să contribuie activ la bunăstarea colectivă.
Mai mult, serviciile sociale reprezintă un mijloc mai activ şi mai eficient de sprijin al populaţiei aflată în situaţii de vulnerabilitate sau marginalizare, în raport cu beneficiile sociale. Rolul celor două tipuri de măsuri este complementar în sistemul naţional de protecţie socială, dar investiţia în servicii sociale contribuie la efecte mult mai eficiente de sprijin pe termen lung, ale categoriilor de populaţie aflate în situaţie de marginalizare sau vulnerabilitate sporită. Serviciile sociale au la bază principiul individualizării intervenţiei, al ajustării la specificul şi nevoile persoanei, la contextul socio-economic în care trăiesc beneficiarii acestor servicii. Astfel, ele răspund eficient la situaţiile de risc sau de criză şi permit o intervenţie ajustată la particularităţile beneficiarilor, cu ajutorul unui personal specializat.
În acest context în care problemele sociale se diversifică extrem de rapid, este esenţial ca sectorul serviciilor sociale să fie susţinut şi dezvoltat prin politici publice solide, care să includă o viziune pe termen lung şi un “spaţiu de creştere” care să permită inovaţia socială.
Dialogul public-privat este instrumentul prin care sectorul serviciilor sociale, asemeni majorităţii sectoarelor de investiţie publică, poate fi adaptat în mod eficient la transformările rapide ale societăţii româneşti şi la nevoile reale ale populaţiei. Acest dialog conduce la cunoaşterea, de către autorităţile publice, a problemelor cu care se confruntă populaţia şi la înţelegerea mai bună a priorităţilor de investiţie[8]
În cadrul proiectului „Creşterea gradului de implementare a legislaţiei privind serviciile sociale la nivel local în contextul procesului de descentralizare” implementat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a fost realizat studiul „Stadiul dezvoltării serviciilor sociale” în România. Studiul analizează şi ierarhizează capacitatea judeţelor de a crea şi susţine furnizarea serviciilor sociale care să răspundă nevoilor persoanelor vulnerabile. Gradul de dezvoltare a serviciilor sociale de la nivelul judeţelor este prezentat comparativ pentru cele 41 de judeţe şi municipiul Bucureşti.
Pentru analiza şi ierarhizarea capacităţii judeţului Iaşi de a crea şi de a menţine un mediu care susţine serviciile sociale au fost analizate date cantitative şi realizate, în cadrul cercetării calitative de teren, 20 de interviuri la care au participat 13 coordonatori/şefi de servicii sociale acreditate ai DGASPC şi 7 coordonatori de servicii sociale acreditate ai OPA. Au fost realizate şi 2 focus grupuri la care au participat specialişti din DGASPC şi din SPAS Iaşi, precum şi reprezentanţi ai furnizorilor privaţi de servicii sociale.
Tab.1.Gradul de dezvoltare al judeţelor din punct de vedere al serviciilor sociale
|Loc |Judeţul |Scor |
| |BUCURESTI |100,00 |
| |HARGHITA |91,93 |
| |CLUJ |71,83 |
| |SIBIU |70,28 |
| |SALAJ |68,50 |
| |IASI |67,83 |
| |HUNEDOARA |65,88 |
| |TULCEA |64,62 |
| |BACAU |61,93 |
| |ARAD |61,15 |
| |GORJ |59,70 |
| |TIMIS |56,61 |
| |BOTOSANI |55,60 |
| |MEHEDINTI |55,01 |
| |CARAS-SEVERIN |48,99 |
| |ALBA |47,87 |
| |MURES |46,04 |
| |CALARASI |45,93 |
| |MARAMURES |43,14 |
| |GALATI |41,46 |
| |BIHOR |41,07 |
| |DOLJ |40,48 |
| |SATU MARE |39,78 |
| |VRANCEA |37,50 |
| |ARGES |36,68 |
| |BISTRITA NASAUD |34,93 |
| |DAMBOVITA |34,61 |
| |IALOMITA |34,47 |
| |OLT |34,32 |
| |BRAILA |30,52 |
| |COVASNA |28,80 |
| |VASLUI |27,77 |
| |BUZAU |26,75 |
| |CONSTANTA |25,36 |
| |VALCEA |23,74 |
| |PRAHOVA |20,91 |
| |BRASOV |19,68 |
| |GIURGIU |19,29 |
| |TELEORMAN |18,65 |
| |NEAMT |9,92 |
| |SUCEAVA |0,83 |
| |ILFOV |0,00 |
[pic]
Fig.1. Gradul de dezvoltare al judeţelor din punct de vedere al serviciilor sociale
Imaginea de ansamblu a stadiului dezvoltării serviciilor sociale la nivelul judeţelor a fost creionată pe baza unui model de evaluare centrat pe 3 factori de dezvoltare:
- potenţialul de conducere a serviciilor sociale (resurse umane şi pregătirea acestora, susţinerea din partea autorităţilor locale);
- potenţialul de furnizare a serviciilor sociale (infrastructura serviciilor sociale, număr de entităţi furnizoare de servicii sociale, tipuri de servicii furnizate, cheltuieli alocate);
- performanţa activităţilor de asistenţă socială (beneficiarii serviciilor sociale pe tipuri de activităţi / servicii, gradul de mulţumire a acestora faţă de serviciile primite, opinii ale furnizorilor de servicii sociale vis-a-vis de activitatea depusă).
Constatăm că judeţul Iaşi, aflat în clasamentul general pe locul 6 din ţară, ocupă locuri fruntaşe şi în clasamentul pe factori de dezvoltare.
Tab.2.Situaţia comparativă generală şi pe factori de dezvoltare a serviciilor sociale
|Judeţ |Clasament general |Clasament pe factori |
| | |Potenţialul de conducere a|Potenţialul de furnizare|Performanţa activităţilor |
| | |serviciilor sociale |a serviciilor sociale |de asistenţă socială |
|BUCURESTI |1 |14 |29 |1 |
|HARGHITA |2 |6 |1 |19 |
|CLUJ |3 |2 |6 |23 |
|SIBIU |4 |17 |4 |8 |
|SALAJ |5 |20 |2 |16 |
|IASI |6 |10 |7 |12 |
|HUNEDOARA |7 |23 |12 |2 |
|TULCEA |8 |1 |31 |17 |
|BACAU |9 |9 |21 |7 |
|ARAD |10 |15 |11 |6 |
|GORJ |11 |4 |33 |5 |
|TIMIS |12 |21 |16 |3 |
|BOTOSANI |13 |35 |3 |21 |
|MEHEDINTI |14 |8 |35 |4 |
|CARAS-SEVERIN |15 |32 |17 |10 |
|ALBA |16 |27 |15 |13 |
|MURES |17 |19 |5 |28 |
|CALARASI |18 |3 |34 |29 |
|MARAMURES |19 |7 |23 |27 |
|GALATI |20 |30 |25 |15 |
|BIHOR |21 |22 |13 |26 |
|DOLJ |22 |29 |36 |9 |
|SATU MARE |23 |16 |24 |25 |
|VRANCEA |24 |11 |19 |32 |
|ARGES |25 |31 |22 |22 |
|BISTRITA NASAUD |26 |18 |9 |37 |
|DAMBOVITA |27 |5 |37 |30 |
|IALOMITA |28 |26 |26 |24 |
|OLT |29 |28 |40 |11 |
|BRAILA |30 |12 |30 |33 |
|COVASNA |31 |33 |8 |36 |
|VASLUI |32 |13 |18 |40 |
|BUZAU |33 |34 |10 |35 |
|CONSTANTA |34 |24 |28 |34 |
|VALCEA |35 |25 |20 |38 |
|PRAHOVA |36 |42 |38 |14 |
|BRASOV |37 |37 |27 |31 |
|GIURGIU |38 |40 |39 |20 |
|TELEORMAN |39 |38 |42 |18 |
|NEAMT |40 |41 |14 |41 |
|SUCEAVA |41 |36 |32 |42 |
|ILFOV |42 |39 |41 |39 |
Cristalizarea unei reţele complexe de servicii sociale la nivelul judeţului Iaşi, adaptată la dinamica problemelor sociale şi preocuparea constantă a furnizorilor de servicii pentru creşterea calităţii vieţii persoanelor defavorizate plasează judeţul Iaşi pe locul 7 din ţară după „potenţialul de furnizare a serviciilor sociale” şi pe locul 12 din 42 în ierarhia judeţelor după criteriul „performanţa activităţilor de asistenţă socială”.
[pic]
Fig.2. Gradul de dezvoltare al judeţelor după “potenţialul de furnizare a serviciilor sociale”
[pic]
Fig.3. Gradul de dezvoltare al judeţelor după “performanţa activităţilor de asistenţă socială”unei reţele comple
Principalele probleme/bariere identificate în oferirea de servicii sociale
La nivelul judeţului Iaşi:
Problema principală identificată de către furnizorii de servicii sociale este finanţarea insuficientă, iar în strânsă legătură cu aceasta, este menţionată lipsa personalului. Fluctuaţia angajaţilor a lăsat o amprentă nefavorabilă asupra furnizorilor publici de servicii, aceştia fiind subdimensionaţi, mai ales în condiţiile blocării posturilor.
Furnizorii privaţi precizează că se confruntă cu probleme suplimentare faţă de cei din sectorul public: legislaţia lacunară, lipsa standardelor de cost pentru toate serviciile existente grevează subvenţionarea/achiziţia/concesionarea serviciilor sociale; lipsa de finanţare sau finanţare insuficientă din partea statului pentru serviciile care sunt oferite beneficiarilor; dependenţa sumelor alocate de la bugetul local/judeţean sau de stat de planificarea bugetară anuală ceea ce creşte riscul de nesustenabilitate a serviciilor. Din lipsa fondurilor, ONG-urile sunt nevoite să-şi canalizeze continuu eforturile pe acţiuni de strângere de fonduri, ceea ce le reduce capacitatea de a asigura servicii sociale continue.
[pic]
Fig.4. Principalele probleme întâlnite de specialişti
La nivel naţional:
Se evidenţiază[9] o serie de probleme comune, care afectează în egală măsură situaţia tuturor persoanelor vulnerabile din România:
▪ subfinaţarea sistemului de protecţie socială
▪ dezvoltarea slabă şi inegală în teritoriu a serviciilor sociale în general, subdezvoltarea serviciilor de la nivel comunitar şi implicarea redusă a actorilor locali
▪ dezvoltarea insuficientă a serviciilor de prevenţie, identificare, intervenţie timpurie şi a sistemelor de referire
▪ insuficienţa şi nivelul scăzut de profesionalizare al resurselor umane
▪ nivelul scăzut al salarizării în sistemul de protecţie socială
▪ lipsa unei politici de subcontractare a serviciilor publice de către instituţiile publice
▪ acces dificil la finanţare al organizaţiilor neguvernamentale implicate în lucrul cu grupurile vulnerabile
În ceea ce priveşte realizarea premiselor pentru diversificarea spectrului de servicii sociale la nivel local, în analiza naţională « Dialogul public-privat în domeniul furnizării serviciilor sociale »[10] au fost menţionate următoarele propuneri specifice, valabile pentru întreg sistemul de servicii sociale :
• Harta locală de nevoi este cea care trebuie să ghideze finanţarea şi investiţiile publice, pentru dezvoltarea unor servicii noi la nivel local. Realizarea cu prioritate a acestor hărţi de nevoi sociale, pe baza unei metodologii şi a unui ghid naţional de implementare, este o propunere care a fost formulată de toţi interlocutorii intervievaţi în cadrul anchetei.
• În prezent, spectrul de servicii sociale este încă limitat, iar legislaţia nu oferă pârghii pentru inovaţie socială (de exemplu, serviciile de îngrijire la domiciliu, şi în general serviciile furnizate de către echipele mobile de profesionişti, în special echipe pluridisciplinare, se confruntă cu dificultăţi mari de acreditare, finanţare, evaluare etc.);
• Este necesară o utilizare mai judicioasă a infrastructurii de care dispun autorităţile locale. Se impune o inventariere exactă a spaţiilor disponibile şi valorificarea creativă a acestor resurse pentru dezvoltarea de servicii sociale;
• Este nevoie, de asemenea, de linii bugetare dedicate (fie la nivel central, fie local) pentru formarea continuă a personalului din serviciile sociale, la care să poată avea acces atât personalul din serviciile publice, cât şi cele private;
• Monitorizarea impactului serviciilor sociale de către autorităţile publice - monitorizarea şi verificarea pe teren a rezultatelor obţinute în serviciile sociale reprezintă o prioritate, cu accent pe o evaluare a cost-beneficiului şi a calităţii serviciilor presta
Capitolul 3 - Evaluarea nevoilor sociale la nivel judeţean
3.1. Furnizarea serviciilor sociale
Sistemul naţional de servicii sociale este reglementat prin Legea Asistenţei Sociale, nr.292/2011. Acest cadru legal defineşte serviciile sociale ca fiind activitatea sau ansamblul de activităţi realizate pentru a răspunde nevoilor sociale, precum şi celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii situaţiilor de dificultate, prevenirii şi combaterii riscului de excluziune socială, promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii.
Serviciile sociale sunt servicii de interes general şi se organizează în forme/structuri diverse, în funcţie de specificul activităţii/activităţilor derulate şi de nevoile particulare ale fiecărei categorii de beneficiari. Ele au caracter proactiv şi presupun o abordare integrată a nevoilor persoanei, în relaţie cu situaţia socio-economică, starea de sănătate, nivelul de educaţie şi mediul social de viaţă al acesteia. Pentru realizarea unor acţiuni sociale coerente, unitare şi eficiente în beneficiul persoanei, serviciile sociale se pot organiza şi acorda în sistem integrat cu serviciile de ocupare, de sănătate, de educaţie, precum şi cu alte servicii sociale de interes general, după caz.
Serviciile sociale se plaseaza într-o perspectiva dinamică, deoarece au vocaţia de lărgire permanentă a câmpului lor de intervenţie. Datorită complexităţii lor, serviciile sociale aparţin domeniului larg al protecţiei sociale.
În România, toţi furnizorii de servicii sociale (publici şi privaţi) trebuie să fie acreditaţi conform legislaţiei în vigoare. Furnizorii de servicii sociale privaţi pot fi de tip non-profit, persoane fizice, sau operatori economici, conform prevederilor Legii Asistenţei Sociale nr.292/2011. Un furnizor poate organiza şi gestiona mai multe unităţi de asistenţă socială, iar la nivelul unei astfel de unităţi pot fi furnizate mai multe tipuri de servicii sociale primare şi/sau specializate.
La nivelul judeţului Iaşi furnizorii de servicii sociale sunt: Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Serviciile Publice de Asistenţă Socială din cadrul primăriilor din mediul rural şi urban, organizaţii neguvernamentale, biserica, persoanele fizice autorizate în condiţiile legii. Aceste entităţi au demarat activităţi şi proiecte care au dus la dezvoltarea serviciilor de asistenţă socială în beneficiul persoanelor defavorizate. Capacitatea lor de a iniţia şi derula servicii de asistenţă socială este diferită de la o comunitate la alta existând factori economici, politici, sociali, de mediu care influenţeaza procesul de dezvoltare.
Reţeaua de servicii sociale este distribuită inegal la nivelul judeţului Iaşi. Există comunităţi care nu oferă nici un serviciu social, dar instrumentează dosarele pentru beneficii băneşti şi materiale.
Cercetarea[11] realizată pe parcursul anului 2012 în judeţul Iaşi -selectat judeţ-pilot- în cadrul proiectului” Creşterea gradului de implementare a legislaţiei privind serviciile sociale la nivel local în contextul procesului de descentralizare” implementat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a evidenţiat faptul că autorităţile locale din mediul rural nu reuşesc să acopere nevoile de servicii sociale şi la nivel discursiv acestea sunt chiar confundate cu prestaţiile sociale.
Conform informaţiilor oferite de Secretariatul Comisiei pentru Acreditarea Furnizorilor de Servicii Sociale, toate cele 98 de unităţi administrativ teritoriale ale judeţului Iaşi acordă servicii sociale primare.
În luna octombrie 2013 un număr de 71 de primării din judeţ aveau acreditare validă pentru furnizarea serviciilor sociale, restul unităţilor administrativ teritoriale fiind în proces de reacreditare.
Oferirea serviciilor pe tipuri de furnizori:
● 71 primării acreditate (70 pentru servicii sociale primare şi 13 pentru servicii sociale specializate)
● 14 ong- uri care acordă servicii sociale primare (14 servicii sociale)
● 37 ong -uri care acordă servicii sociale specializate (89 servicii sociale)
Comparativ cu sectorul privat al serviciilor sociale, sectorul public s-a dezvoltat relativ mai mult în furnizarea de servicii care se adresează vulnerabilităţii următoarelor categorii de persoane: copii 0-18 ani, adulţi şi persoane cu dizavilităţi, în timp ce sectorul privat a dezvoltat în mai mare măsură servicii pentru următoarele categorii vulnerabile: tineri 18-26 de ani, copii 7-16 ani şi persoane vârstnice.
Furnizarea serviciilor pe tipuri de beneficiari:
● servicii pentru copii - 52 furnizori acreditaţi (din care 11 servicii publice)
● servicii pentru adulţi - 26 furnizori acreditaţi (din care 3 servicii publice)
● servicii pentru vârstnici - 25 furnizori acreditaţi (din care 2 servicii publice)
● servicii la domiciliu pentru persoane vârstnice/cu boli cronice/imobilizate la pat/domiciliu- prin centre de îngrijire la domiciliu sau alte tipuri de servicii - 22 servicii
● servicii pentru persoane cu dizabilităţi (copii/tineri/adulţi) - 29 servicii
Alte clasificări:
● servicii cantină socială - 4 (3 cantine sociale+1 serviciu alternativ; 1 cantină socială în subordinea autorităţii locale şi 2 în subordinea a 2 ong-uri - toate în municipiul Iaşi )
● servicii pentru vârstnici în regim rezidenţial
-5 în oraşe (2 ale autorităţilor locale, 3-ong)
-2 în mediul rural (1 ong şi 1 DGASPC)
● 2 centre medico-sociale în mediul rural
● servicii pentru persoane private de liberate -1 furnizor- Penitenciarul Iaşi şi alţi furnizori care acordă astfel de servicii persoanelor private de liberate (în general servicii de prevenire/recuperare în ceea ce priveşte adicţia - 3)
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului este principalul furnizor public de servicii sociale specializate la nivel judeţean. D.G.A.S.P.C. Iaşi oferă o gamă largă de servicii sociale (servicii de asistenţă şi suport pentru asigurarea nevoilor de bază ale beneficiarilor, servicii de îngrijire personală, de recuperare şi reabilitare), în regim de centru rezidenţial sau centru de zi, servicii sociale acordate copiilor, persoanelor cu dizabilităţi, persoanelor vârstnice şi oricăror persoane în nevoie. Serviciile sociale[12] se acordă de către personalul D.G.A.S.P.C. Iaşi atât în cadrul aparatului propriu cât şi centrele subordonate, după cum urmează:
A Servicii destinate protecţiei copilului
❖ Serviciul management de caz
❖ Serviciul de evaluare complexă
❖ Serviciul de evaluare iniţială
❖ Serviciul pentru situaţii de urgenţă
❖ Servicii de suport şi asistenţă pentru familii şi copii în vederea adopţiei
❖ Echipa mobilă destinată asigurării serviciilor la domiciliu pentru copilul cu dizabilităţi şi familia acestuia
❖ Centre de plasament (5 unitati)
❖ Centre de plasament pentru copilului cu dizabilităţi (8 unitati)
❖ Centre de îngrijire şi recuperare de zi pentru copilul cu nevoi speciale (7 unitati)
❖ Centre de îngrijire de zi pentru copilul din comunitate (3 unitati)
❖ Centrul de primire în regim de urgenţă pentru copii
❖ Centrul maternal « Maternus »
❖ 6 Centre zonale de consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii în dificultate
❖ Adăpost de zi şi noapte pentru copiii străzii
❖ Centrul multifuncţional destinat tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului
B Servicii destinate persoanei adulte aflate în dificultate
❖ Complexul de servicii de îngrijire şi asistenţă Hârlău
❖ Centrul de îngrijire şi asistenţă Hârlău pentru persoane lipsite de autonomie
❖ Centrul de servicii de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriu Hârlau
❖ Complexul de servicii pentru persoane cu dizabilităţi (centrul de pregătire pentru o viaţă independentă, 2 locuinţe protejate, angajare protejată-brutărie)
❖ Complexul de servicii alternative pentru persoane adulte (destinat victimelor traficului de persoane şi ocrotirii femeilor victime ale violenţei domestice)
❖ Centrul de integrare prin terapie ocupaţională Popricani
❖ Centrul de recuperare şi reabilitare Cozmeşti
❖ Centrul de servicii de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriu Iaşi
❖ Centrul social educativ pentru persoane cu dizabilităţi Galata
❖ Centrul rezidenţial pentru persoane vârstnice Mirceşti
❖ Complexul de servicii de tip rezidenţial Galata-locuinte protejate pentru persoane cu dizabilitati
❖ Complexul de servicii de tip rezidenţial Budăi
❖ Servicii de expertiză medicală
❖ Serviciul de evaluare complexă persoane adulte cu dizabilităţi
Dinamica nevoilor de sprijin în judeţul Iaşi a generat din partea furnizorilor de servicii sociale un răspuns flexibil şi variat. Una din formele de colaborare cele mai eficiente între furnizorii publici şi privaţi de servicii sociale este parteneriatul. Parteneriatul public-privat a început să fie recunoscut la nivel internaţional ca soluţie pentru „rezolvarea cu succes a unor probleme de interes comunitar, public–de la cele sociale la cele privind proiectele de dezvoltare locală şi infrastructură”[13].
Preocuparea constantă a DGASPC Iaşi pentru creşterea calităţii vieţii persoanelor defavorizate a condus la implemetarea în parteneriat cu Ong-uri a unui protofoliu impresionant de proiecte destinate unei game variate de beneficiari şi încheierea în medie a 80 de convenţii de colaborare anual cu furnizori publici şi privaţi de servicii sociale. Acordurile de parteneriat încheiate de DGASPC s-au concretizat în îmbunătăţirea comunicării şi interacţiunii inter-instituţionale, precum şi extinderea reţelei de servicii cu tipuri de servicii sociale complementare şi necesare.
Analiza situaţiei parteneriatelor încheiate de unităţile administrativ teritoriale/SPAS-urile din judeţul Iaşi în beneficiul grupurilor vulnerabile a pus în evidenţă necesitatea îmbunătăţirii relaţiei de colaborare între sectorul public şi cel neguvernamental în domeniul asistenţei sociale, a diversificării serviciilor sociale şi acoperirii unor categorii variate de beneficiari şi nevoi, corelării nevoilor cu misiunea generală a politicilor de incluziune socială (combaterea discriminării, solidaritatea socială, conştientizarea problemelor şi implicarea activă a comunităţilor în rezolvarea acestora, dreptul la şanse egale indiferent de gen, etnie, religie etc.).
Fig.5. Parteneriate încheiate de SPAS-urile din judeţul Iaşi în beneficiul grupurilor defavorizate
3.2. Grupuri vulnerabile identificate şi tipuri de servicii necesare
Conform Legii cadru a asistenţei sociale (nr.292/2011), grupul vulnerabil desemnează persoane sau familii care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situaţii de boală, dizabilitate, sărăcie, dependenţă de droguri sau de alcool ori a altor situaţii care conduc la vulnerabilitate economică şi socială.
Operaţionalizarea acestei definiţii în indicatori măsurabili care se regăsesc în statisticile oficiale şi permit programarea, monitorizarea şi evaluarea măsurilor destinate grupurilor vulnerabile nu este însă simplă. În funcţie de documentul legislativ şi aspectul economic sau social pe care acesta îl reglementează, persoanele sau grupurile identificate ca fiind în dificultate ori în situaţie de risc de marginalizare sau excluziune socială includ: copiii, copiii instituţionalizaţi, tinerii, tinerii de peste 18 ani care părăsesc sistemul de stat de protecţie a copilului, vârstnicii dependenţi, fără sprijin familial sau săraci, femeile, mamele adolescente, locuitorii din mediul rural, romii, familiile monoparentale, familiile cu mai mult de doi copii, persoanele cu dizabilităţi, şomerii, persoanele fără venituri sau cu venituri mici, persoanele dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substanţe toxice, persoanele infectate sau care trăiesc cu HIV/SIDA, persoanele care au părăsit penitenciarele, infractorii şi foştii delincvenţi, persoanele afectate de violenţa în familie, victimele traficului de fiinţe umane, imigranţii, refugiaţii, azilanţii, persoanele fără adăpost, copiii străzii, persoanele care suferă de boli cronice sau incurabile.
Toate aceste categorii s-au aflat ca grupuri ţintă în multe strategii şi planuri naţionale. Cu toate acestea, se plasează în continuare în sfera persoanelor care se confruntă cu sărăcie şi/sau excluziunea socială.
Intervenţiile în domeniul incluziunii sociale a persoanelor, grupurilor şi comunităţilor vulnerabile, inclusiv a populaţiei rome, a persoanelor cu dizabilităţi şi a persoanelor în vârstă dependente, ar trebui să se concentreze pe abordarea de tip dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunităţii şi pe tranziţia de la îngrijirea instituţionalizată la serviciile la nivelul comunităţii.
Analiza[14] problematicii sociale din judeţul Iaşi a fost realizată în cadrul proiectului ”Creşterea gradului de implementare a legislaţiei privind serviciile sociale la nivel local în contextul procesului de descentralizare”.
Realizarea într-o primă etapă a diagnosticului social vizează identificarea serviciilor existente, a capacităţii acestora, dar mai ales identificarea nevoilor grupurilor vulnerabile aflate la risc de excluziune socială: persoane cu dizabilităţi, persoane în vârstă dependente, familii monoparentale, şomeri, etc.
Pentru aflarea nevoilor grupurilor vulnerabile a fost definit şi implementat un demers calitativ, considerat a fi cel mai potrivit pentru pătrunderea şi detalierea problematicii sociale.
Cercetarea a cuprins focus-grupuri şi interviuri cu persoane din grupurile vulnerabile identificate de informatorii cheie, reprezentanţi ai grupurilor de lucru de la nivel local, interviuri cu lideri formali/ informali, asistenţi sociali, referenţi/ inspectori cu atribuţii de asistenţă socială, asistenţi comunitari, mediatori şcolari, directori şi secretari de şcoală, profesori, medici, etc.Au fost elaborate instrumente de cercetare calitativă (ghiduri pentru interviuri şi focus-grupuri) pentru fiecare grup vulnerabil în parte, cuprinzând dimensiuni relevante pentru conceptul de incluziune socială.
Astfel, au fost aduse în discuţie locuirea, ocuparea, educaţia, accesul la servicii sociale şi de sănătate, şi elemente care ţin de calitatea vieţii, inclusiv de bunăstarea subiectivă. Instrumentele de cercetare au fost rafinate şi îmbunătăţite pe tot parcursul cercetării.
Au fost trimise chestionare la toate cele 98 de unităţi administrativ teritoriale ale judeţului, în vederea identificării grupurilor vulnerabile (întocmirea hărţilor) şi a serviciilor necesare. Informaţiile obţinute au fost corectate în focus-grupuri şi interviuri realizate cu reprezentanţi ai grupurilor la risc de excluziune identificate şi cu specialişti ai furnizorilor publici şi privaţi de servicii sociale pentru fiecare categorie în parte.
Recrutarea respondenţilor a fost făcută în principal de către participanţii la grupul de lucru local, însemnând asistenţi sociali din SPAS de la nivelul Primăriilor, aceştia fiind cei mai familiarizaţi cu problematica socială din localitatea lor sau cu cazurile cele mai relevante care pot fi aduse în discuţie.
În paralel cu cercetarea de teren calitativă s-a desfăşurat o colectare de date cantitative de la instituţii relevante, pentru a ajuta la conturarea imaginii vieţii grupurilor vulnerabile din localităţile pilot. Finalizarea activităţii de cercetare pe teren a fost urmată de o analiză tematică a informaţiei obţinute.
Astfel, în urma cercetării, grupurile vulnerabile care se regăsesc în comunităţile din judeţul Iaşi şi reclamă intervenţii prioritare sunt:
• Copii cu părinţi plecaţi în străinătate
• Copii cu cerinţe educative speciale cu risc de abandon scolar
• Copii cu dizabilităţi fără servicii de sprijin în comunitate (inclusiv copiii care suferă de de cancer/leucemie, boli cronice, HIV/SIDA)
• Copii cu risc de abandon şcolar sau care nu frecventează o formă de învăţământ
• Femei tinere sau minore însărcinate fără suportul familiei, cu risc crescut de abandon al nou-născutului
• Tineri şi persoane adulte cu dizabilităţi fără servicii de sprijin în comunitate (inclusiv persoane care suferă de de cancer/leucemie, boli cronice, HIV/SIDA)
• Familii numeroase fără venituri cu grad scăzut de educaţie /sau părinţi alcoolici
• Victime ale violenţei domestice
• Persoane vârstnice dependente
• Persoane peste 45 ani care se afla în căutarea unui loc de muncă
În cadrul fiecarui grup pot fi identificate subgrupuri cu particularităţi de manifestare variabile de la o zonă la alta.
Cele două tendinţe – de proliferare/diversificare a spaţiului social şi de contracţie prin „mecanisme” de regrupare – generate de dinamica socială, pot conduce la nuanţarea şi divizarea unora dintre grupurile enumerate, în orizontul de timp acoperit de această Strategie.
[pic]
Fig.6. Metodologia cercetării
Fig.7.Grupuri vulnerabile identificate
Principalele traiectorii de dezvoltare:
Din centralizarea răspunsurilor oferite de 94 de unităţi administrativ teritoriale din cele 98 ale judeţului, a rezultat următoarea situaţie a serviciilor sociale considerate utile/dezirabile la nivel de localitate:
Tab.3. Servicii sociale propuse a fi înfiinţate
|Nr. |Categoria de |Servicii sociale propuse a fi înfiinţate |Număr unităţi |Total necesar de |
|Crt. |beneficiari | |administra |servicii pe |
| | | |tiv teritoriale|categorii de |
| | | | |beneficiari |
|1 |Persoane vârstnice |Servicii de îngrijire socio-medicale la domiciliu |30 |70 |
| |dependente | | | |
|2 | |Cămine pentru persoane vârstnice / Centre de îngrijire şi asistenţă / Unităţi de îngrijire|38 | |
| | |medico-sociale care să deservească microregiuni | | |
|3 | |Alte servicii, de ex: Activităţi artistice şi culturale, servirea unei mese de la Cantina |2 | |
| | |Socială, direct la domiciliu | | |
|4 |Persoane adulte cu |Centru de zi (comunitar de servicii sociale) – mediere cu instituţii, obţinere drepturi, |28 |79 |
| |dizabilităţi fără |consilierea familiei, facilitarea accesibilizării locuinţei, socializare, terapie | | |
| |servicii de sprijin în |ocupaţionala, servicii de evaluare vocaţională | | |
| |comunitate[15] | | | |
|5 | |Centru de recuperare specializată de zi – servicii de recuperare şi reabilitare medicală |23 | |
|6 | |Servicii de recuperare şi îngrijire la domiciliu pentru cazurile grave |28 | |
|7 |Copii cu dizabilităţi |Centru de zi (comunitar de servicii sociale) – mediere cu instituţii, obţinere drepturi, |24 |60 |
| |fără servicii de |consilierea familiei, facilitarea accesibilizării locuinţei, socializare, petrecerea | | |
| |sprijin în |timpului liber a persoanelor cu dizabilităţi | | |
| |comunitate[16] | | | |
|8 | |Centru de recuperare specializată de zi – servicii de recuperare şi reabilitare medicală, |22 | |
| | |recuperare şi abilitare neuro-motorie | | |
|9 | |Servicii de recuperare la domiciliu pentru cazurile grave |14 | |
|10 |Copii cu părinţi |Centru de zi (comunitar de servicii sociale) – socializare, suport emotional şi consiliere|39 |57 |
| |plecaţi în străinătate |psihologica pentru copii, educatie pentru sănătate, educatie parentala pentru familia | | |
| | |extinsa care are copiii in grijă | | |
|11 | |Suport material, ajutoare materiale, cantina socială |18 | |
|12 |Copii cu cerinţe |Centru de zi (comunitar de servicii sociale) – socializare, suport emotional şi consiliere|20 |56 |
| |educative speciale cu |pentru familii şi copii în dificultate, educaţie pentru sănătate | | |
| |risc de abandon | | | |
| |şcolar[17] | | | |
|13 | |Centru ”After school” - suport educativ pentru creşterea randamentului şcolar |36 | |
|14 |Familii numeroase fără |Centru comunitar de servicii sociale – suport emoţional şi consiliere psihologică pentru |47 |87 |
| |venituri cu grad |părinți, mediere, educatie pentru sănătate, planning familial | | |
| |scăzut de educaţie /SAU| | | |
| |cu părinţi alcoolici | | | |
|15 | |Suport material, ajutoare materiale, cantină socială |39 | |
| | |Masuri de activare, incluziune sociala. | | |
|16 | |Alte servicii, de ex: Grupuri de suport de tipul „Alcoolicii anonimi, consiliere adictie, |1 | |
|17 |Femei tinere sau minore|Centru comunitar de servicii sociale – consiliere psihologica şi suport emoţional pentru |12 |30 |
| |însărcinate fără |mame, mediere, educaţie pentru sănătate, planning familial, suport material, ajutoare | | |
| |suportul familiei, cu |materiale, cantină socială | | |
| |risc crescut de abandon| | | |
| |al nou-născutului | | | |
|18 | |Centru maternal sau adăpost temporar pentru cuplul mamă – copil |17 | |
|19 | |Servicii de educaţie pentru sănătatea familiei şi planning familial |1 | |
|20 |Copii cu risc de |Centru de zi – socializare, suport emoţional şi consiliere pentru familii şi copii în |27 |61 |
| |abandon şcolar sau care|dificultate, educaţie pentru sănătate, facilitarea transportului la domiciliu | | |
| |nu frecventează o | | | |
| |formă de învăţământ | | | |
|21 | |Centru ”After school” - suport educativ pentru creşterea randamentului şcolar |34 | |
|22 |Persoane peste 45 ani |Centru de incluziune a persoanelor fără loc de muncă – servicii de evaluare vocaţională, |52 |53 |
| |care |mediere, orientare, îndrumare, calificare, recalificare | | |
| |se afla în căutarea | | | |
| |unui loc de muncă | | | |
|23 | |Alte servicii, de ex: Ateliere de lucru pentru calificare în meserii specifice mediului |1 | |
| | |rural; Iniţiative de economie socială. | | |
|24 |Victime ale violenţei |Servicii de zi – identificarea cazurilor la risc, monitorizarea directă, suport şi |22 |56 |
| |domestice |consiliere pentru victimă | | |
|25 | |Adăpost pentru victime ale violenţei – femei, copii, vârstnici |34 | |
Cartografierea grupurilor vulnerabile- în Anexa 1- ne oferă o imagine asupra dimensiunii şi distribuţiei grupurilor în dificultate identificate pe teritoriul judeţului Iaşi. Complementar hărţilor de nevoi sunt prezentate serviciile sociale considerate prioritare.
Capitolul 4 - Repere privind dezvoltarea de perspectivă a serviciilor sociale
4.1. Valori şi principii generale
Conform Legii Asistenţei Sociale nr. 292/2011, (Art 5, publicată în M.Of al României, nr. 905 din 20 decembrie 2011), acordarea serviciilor sociale se întemeiază pe următoarele valori:
❖ solidaritatea socială, potrivit căreia întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor vulnerabile care necesită suport şi măsuri de protecţie socială pentru depăşirea sau limitarea unor situaţii de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei categorii de populaţie;
❖ subsidiaritatea, potrivit căreia, în situaţia în care persoana sau familia nu îşi poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală şi structurile ei asociative şi, complementar, statul;
❖ universalitatea, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială, în condiţiile prevăzute de lege;
❖ respectarea demnităţii umane, potrivit căreia fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii, îi sunt respectate statutul individual şi social şi dreptul la intimitate şi protecţie împotriva oricărui abuz fizic, psihic, intelectual, politic sau economic;
❖ abordarea individuală, potrivit căreia măsurile de asistenţă socială trebuie adaptate situaţiei particulare de viaţă a fiecărui individ; acest principiu ia în considerare caracterul şi cauza unor situaţii de urgenţă care pot afecta abilităţile individuale, condiţia fizică şi mentală, precum şi nivelul de integrare socială a persoanei; suportul adresat situaţiei de dificultate individuală constă inclusiv în măsuri de susţinere adresate membrilor familiei beneficiarului;
❖ parteneriatul, potrivit căruia autorităţile publice centrale şi locale, instituţiile publice şi private, organizaţiile neguvernamentale, instituţiile de cult recunoscute de lege, precum şi membrii comunităţii stabilesc obiective comune, conlucrează şi mobilizează toate resursele necesare pentru asigurarea unor condiţii de viaţă decente şi demne pentru persoanele vulnerabile;
❖ participarea beneficiarilor, potrivit căreia beneficiarii participă la formularea şi implementarea politicilor cu impact direct asupra lor, la realizarea programelor individualizate de suport social şi se implică activ în viaţa comunităţii, prin intermediul formelor de asociere sau direct, prin activităţi voluntare desfăşurate în folosul persoanelor vulnerabile;
❖ transparenţa, potrivit căreia se asigură creşterea gradului de responsabilitate a administraţiei publice centrale şi locale faţă de cetăţean, precum şi stimularea participării active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;
❖ nediscriminarea, potrivit căreia persoanele vulnerabile beneficiază de măsuri şi acţiuni de protecţie socială fără restricţie sau preferinţă faţă de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenenţă politică, dizabilitate, boala cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenenţă la o categorie defavorizată;
❖ eficacitatea, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are în vedere îndeplinirea obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităţi şi obţinerea celui mai bun rezultat în raport cu efectul proiectat;
❖ eficienţa, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are la bază respectarea celui mai bun raport cost-beneficiu;
❖ respectarea dreptului la autodeterminare, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul de a face propriile alegeri, indiferent de valorile sale sociale, asigurându-se că aceasta nu ameninţă drepturile sau interesele legitime ale celorlalţi;
❖ activizarea, potrivit căreia măsurile de asistenţă socială au ca obiectiv final încurajarea ocupării, în scopul integrării/reintegrării sociale şi creşterii calităţii vieţii persoanei, şi întărirea nucleului familial;
❖ proximitatea, potrivit căreia serviciile sunt organizate cât mai aproape de beneficiar, pentru facilitarea accesului şi menţinerea persoanei cât mai mult posibil în propriul mediu de viaţă;
❖ complementaritatea şi abordarea integrată, potrivit cărora, pentru asigurarea întregului potenţial de funcţionare socială a persoanei ca membru deplin al familiei, comunităţii şi societăţii, serviciile sociale trebuie corelate cu toate nevoile beneficiarului şi acordate integrat cu o gamă largă de măsuri şi servicii din domeniul economic, educaţional, de sănătate, cultural etc.;
❖ concurenţa şi competitivitatea, potrivit cărora furnizorii de servicii sociale publici şi privaţi trebuie să se preocupe permanent de creşterea calităţii serviciilor acordate şi să beneficieze de tratament egal pe piaţa serviciilor sociale;
❖ egalitatea de şanse, potrivit căreia beneficiarii, fără niciun fel de discriminare, au acces în mod egal la oportunitaţile de împlinire şi dezvoltare personală, dar şi la măsurile şi acţiunile de protecţie socială;
❖ confidenţialitatea, potrivit căreia, pentru respectarea vieţii private, beneficiarii au dreptul la păstrarea confidenţialităţii asupra datelor personale şi informaţiilor referitoare la viaţa privată şi situaţia de dificultate în care se află;
❖ echitatea, potrivit căreia toate persoanele care dispun de resurse socio-economice similare, pentru aceleaşi tipuri de nevoi, beneficiază de drepturi sociale egale;
❖ focalizarea, potrivit căreia beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale se adresează celor mai vulnerabile categorii de persoane şi se acordă în funcţie de veniturile şi bunurile acestora;
❖ dreptul la libera alegere a furnizorului de servicii, potrivit căruia beneficiarul sau reprezentantul legal al acestuia are dreptul de a alege liber dintre furnizorii acreditaţi.
Principii de acţiune
Implementarea intervenţiilor adecvate pentru îmbunătăţirea nivelului de viaţă a grupurilor vulnerabile trebuie să aibă la bază următoarele principii generale:
♣ asigurarea finanţării necesare
♣ aplicarea legislaţiei în vigoare
♣ respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi a drepturilor copilului
♣ şanse egale şi servicii orientate către familie
♣ protecţie socială axată pe intervenţia timpurie şi prevenire
♣ dezvoltarea şi implementarea standardelor de calitate
♣ dezvoltarea infrastructurii sociale centre de îngrijire de zi, unităţi de ocrotire rezidenţială, centre rezidenţiale bazate pe conceptul familial şi locuinţe sociale.
♣ promovarea responsabilităţii sociale
♣ implicarea actorilor de la nivel local (guvernamentali şi neguvernamentali), a societăţii civile şi a beneficiarilor în stabilirea politicilor, strategiilor, planurilor de lucru.
4.2. Tendinţe şi direcţii de acţiune
4
La nivel european se evidenţiază tot mai pregnant importanţa serviciilor sociale pentru creşterea şi promovarea incluziunii active şi a ocupării forţei de muncă. Strategia Europa 2020 a impus obiective ambiţioase privind dezvoltarea incluzivă solicitând luarea unor măsuri de promovare a integrării şi a traiului adecvat pentru populaţii sărace sau marginalizate.
Incluziunea activă se bazează pe trei mari piloni şi anume: veniturile de sprijin, legătura serviciilor sociale cu serviciile privind ocuparea forţei de muncă şi oferirea de servicii sociale de calitate, cât mai aproape de mediul familial, integrate în comunitate.
În conformitate cu Platforma europeană de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale( ), acţiunile cheie au în vedere:
▪ Îmbunătăţirea accesului la locuri de muncă, protecţie socială, servicii de bază (asistenţă medicală, locuinţă, etc.) şi educaţie
▪ O mai bună utilizare a fondurilor europene pentru sprijinirea incluziunii sociale şi combaterea discriminării
▪ Inovaţii cu caracter social care ar putea constitui soluţii inteligente pentru România post-criză, în special în direcţia acordării unui sprijin social real şi eficient
▪ Încheierea de noi parteneriate public-privat
Corelarea recomandărilor Comisiei Europene cu nevoile/limitele identificate la nivelul sistemului de asistenţă socială din România a generat trendul de dezvoltare a serviciilor sociale.
Astfel, există un consens că pentru intervenţia în beneficiul diferitelor grupuri vulnerabile, sistemul de asistenţă socială trebuie să schimbe accentul de la oferirea de beneficii băneşti la furnizarea de servicii sociale. Veniturile de sprijin nu trebuie neglijate ţinând cont atât de nivelul ridicat al sărăciei şi deprivării materiale, cât şi faptul că familiile cu tineri şi copiii sunt cele mai expuse.
Această măsură de schimbare dinspre prestaţii către servicii trebuie să fie un demers progresiv, dar poate fi soluţia pe termen lung pentru scăderea numărului de persoane asistate social şi diminuarea bugetului alocat acestora.
Pentru cele mai multe grupuri vulnerabile vor fi elaborate pachete de suport care să integreze beneficiile materiale cu servicii sociale de incluziune activă. Aceasta abordare complexă include acţiuni specifice integrate, adresate nevoilor persoanelor vulnerabile, grupurilor şi comunităţilor, cum ar fi acţiuni de îmbunătăţire a participării lor educaţionale, de integrare pe piaţa muncii, de acces la locuinţe, de servicii de protecţie socială, de sănătate şi de combatere a discriminării. In Art. 2 din Legea Asistentei Sociale 292/2011 se precizează că aceste pachete de măsuri corelate şi complementare vor fi evaluate şi ajustate periodic la nevoile reale ale beneficiarilor, urmărindu-se totodată limitarea oricărei forme de dependenţă faţă de ajutorul acordat.
În contextul unor constrângeri fiscal bugetare din ce în ce mai mari şi a unei cereri crescânde pentru protecţie socială, servicii sociale eficiente pot fi dezvoltate doar prin consolidarea şi multiplicarea eforturilor de prevenire la nivel comunitar. Serviciile comunitare primare destinate prevenţiei situaţiilor de criză şi intervenţiei timpurii rămân de o importanţă esenţială pentru promovarea incluziunii sociale.
Intervenţiile în domeniul incluziunii sociale a persoanelor, grupurilor şi comunităţilor vulnerabile, inclusiv a populaţiei rome, a persoanelor cu dizabilităţi şi a persoanelor în vârstă dependente, ar trebui să se concentreze pe abordarea de tip DLRC (dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunităţii)
O altă tendinţă în dezvoltarea serviciilor sociale, generată de Recomandarea Comisiei Europene (martie 2013) adresată Statelor Membre pentru stoparea expansiunii îngrijirii instituţionale, se referă la sprijinirea procesului de dezinstituţionalizare prin accelererea tranziţiei de la îngrijirea în instituţii, la îngrijirea bazată pe familie şi pe comunitate pentru grupuri vulnerabile precum: copii, persoane cu dizabilităţi, persoane cu tulburări mintale şi vârstnici, tineri care părăsesc sistemul de protecţie, corelată cu intervenţii integrate de prevenire a separării copilului de familie.
Alte repere de perspectivă ale serviciilor sociale sunt:
Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale de interes local şi judeţean în concordanţă cu nevoile identificate, cu accent pe accesibilitatea la servicii sociale a grupurilor vulnerabile precum şi precum şi dezvoltarea de structuri de economie socială (unităţi protejate autorizate; intreprinderi sociale de inserţie ş.a.), care prin beneficiile sale poate să transforme investiţia în social într-un câştig pentru toţi membrii unei comunităţi.
Implicarea comunităţii în oferirea serviciilor sociale prin dezvoltarea sistemelor de voluntariat, parteneriat public–public, dar şi public–privat, prin care servicii sau parte din servicii pot fi acordate de alte entităţi decât cele care organizează un anumit serviciu social.
Descentralizarea serviciilor sociale, adecvarea ofertei de servicii la nevoile identificate, în urma analizelor de nevoi realizate la nivel local şi a planificarilor; circuite noi de finanţare şi spectru larg de servicii sociale.
Direcţii de acţiune[18]
Direcţiile de acţiune propuse pentru creşterea capacităţii de intervenţie şi eficientizarea sistemului de asistenţă socială se referă la:
1. Elaborarea unui mecanism instituţional de identificare şi evaluare a tuturor cazurilor de risc social, definirea riscurilor sociale şi a modului de intervenţie efectivă în teren, precum şi monitorizarea respectării drepturilor copilului şi a persoanei cu dizabilităţi.
2. Implementarea unui mod de lucru centrat pe individ, unitar şi consecvent; dezvoltarea de planuri personalizate de intervenţie socială până la rezolvarea problemei.
3. Dezvoltarea serviciilor sociale de prevenire a situaţiilor de criză şi a intervenţiei timpurii.
4. Implementarea de programe de educaţie pentru protejarea drepturilor copilului şi prevenirea separării copilului de familie.
5. Stabilirea unui pachet minim de servicii sociale de bază la nivel comunitar care să asigure faptul că familiile şi copiii vulnerabili au acces garantat la asistenţă socială, servicii de educaţie şi medicale, esenţiale.
6. Crearea de mecanisme sustenabile de intervenţie socio-educaţională destinate prevenirii abandonului şcolar şi crearea de programe de educaţie parentală în vederea susţinerii dreptului copiilor la educaţie
7. Îmbunătăţirea infrastructurii actuale a sistemului de asistenţă socială pentru a facilita accesul beneficiarilor la asistenţă socială şi servicii sociale; servicii specializate pentru grupurile vulnerabile cât mai aproape de domiciliul acestora (inclusiv centre de tranzit)
8. Continuarea reformei de dezinstituţionalizare, care să ducă la finalizarea procesului de închidere a centrelor rezidenţiale de tip vechi şi sprijinirea alternativelor de protecţie bazate pe conceptul familial şi comunitate
9. Crearea de servicii rezidenţiale pe model familial, de talie mică, incluse în comunitate(acolo unde sunt necesare în procesul de dezinstituţionalizare), atât pentru copii, cât şi pentru adulţii cu nevoi speciale.
10. Implementarea de programe pentru incluziunea sociala a tinerilor din instituţii în vederea dezvoltării abilităţilor de viaţă independentă care să le asigure premisele pentru deplina integrare socială şi evitarea re-victimizării la ieşirea din sistemul de protecţie specială.
11. Crearea unei infrastructuri de locuinţe sociale pentru familiile cu mai mulţi copii aflate în risc maxim de separare şi pentru tinerii care ies din sistemul de protecţie specială.
12. Organizarea serviciilor sociale în sistem integrat cu serviciile de ocupare, de sănătate, de educaţie, de locuinţe, precum şi cu alte servicii sociale de interes general, în vederea dezvoltării unor mecanisme de sprijin efectiv al grupurilor vulnerabile.
13. Crearea şi dezvoltarea de programe de economie socială în vederea susţinerii integrării pe piaţa muncii a grupurilor vulnerabile (unităţi protejate autorizate; întreprinderi sociale de inserţie ş.a.) precum şi îmbunătăţirea calităţii vieţii membrilor comunităţii(asociaţii, fundaţii, cooperative).
14. Realizarea unor acţiuni specifice integrate pentru abordarea nevoilor persoanelor, grupurilor şi comunităţilor vulnerabile, unde este cazul cu accent asupra persoanelor de etnie romă, inclusiv acţiuni de îmbunătăţire a participării acestora la procesul educaţional, integrarea acestora pe piaţa muncii, accesul acestora la servicii locative, sociale şi de îngrijiri medicale, precum şi realizarea unor acţiuni de combatere a discriminării.
15. Realizarea de analize ale situaţiei persoanei vulnerabile privind nevoile şi resursele disponibile (în principal în cazul grupurilor pentru care nu există suficiente date care să permită evaluarea situaţiei acestora) coroborat cu dezvoltarea de programe pilot, în special cele de tipul experiment social, în vederea testării efectelor intervenţiilor pe termen lung.
16. Formarea resurselor umane în vederea dobândirii de competenţe specifice în lucrul cu diverse categorii de persoane vulnerabile
17. Creşterea numărului personalului specializat de la nivel comunitar, în special în mediul rural, dar nu numai (mediatori comunitari, sanitari, şcolari, asistenţi sociali specializaţi, consilieri şcolari etc), gestionarea eficientă a personalului şi implementarea unor politici de retenţie a resurselor umane.
18. Dezvoltarea unei culturi pro-active, participative şi orientate spre voluntariat în rândul publicului general şi al persoanelor asistate social, precum şi încurajarea abordărilor bazate pe parteneriat în abordarea sărăciei
19. Promovarea incluziunii sociale, inclusiv prin campanii de comunicare referitoare la drepturile de asistenţă socială
20. Elaborarea unui mecanism de alocare a resurselor financiare necesare pentru implementarea standardelor de calitate minime în serviciile sociale, în sistemul public şi privat de servicii sociale, pe baza unor evaluari periodice.
4.3. Obiective
Obiectivele propuse transced grupurile vulnerabile, ele se referă la serviciile sociale în totalitate, indiferent de tipul de beneficiari, urmărind oferirea unui sprijin real, accesibil, capabil să ofere traiectorii care se finalizează prin integrare.
Obiectiv general strategic:
Consolidarea unui cadru coordonat al înfiinţării şi organizării serviciilor sociale de calitate, sustenabile, în concordanţă cu nevoile şi situaţiile de dificultate identificate, pentru a se realiza o acoperire echilibrată a dezvoltării acestora pe întreg teritoriul judeţului.
Obiective operaţionale:
• Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei furnizării serviciilor sociale la nivel judeţean.
• Dezvoltarea şi diversificarea unei reţele de servicii sociale complementare, orientate spre promovarea autonomiei persoanei vulnerabile şi favorabile incluziunii sociale.
• Finalizarea reformei instituţionale pentru diverse categorii de beneficiari prin crearea de alternative bazate pe conceptul familial sau sprijin comunitar (locuinţe sociale sau servicii rezidenţiale de talie mică, incluse în comunitate).
• Creşterea gradului de responsabilizare a comunităţilor locale pentru crearea/menţinerea serviciilor sociale de prevenire a situaţiilor de risc şi vulnerabilitate.
• Dezvoltarea parteneriatelor şi încurajarea iniţiativelor partenerilor sociali şi societăţii civile pentru externalizarea furnizării serviciilor sociale.
Sinergia cu alte obiective şi priorităţi tematice :
Direcţiile de acţiune şi obiectivele Strategiei Judeţene de Dezvoltare a Serviciilor Sociale, formulate în concordanţă cu nevoile sociale identificate pe teritoriul judeţului Iaşi, sunt în conformitate cu prevederile Legii Asistenţei Sociale 292/2011 şi sunt corelate cu obiectivele, priorităţile şi măsurile din următoarele documente programatice :
-Strategia Europa 2020
-Programul de Guvernare 2013-2016
-Strategia de Dezvoltare Regională Nord-Est 2014-2020 (draft).
Obiectivele şi Direcţiile de acţiune ale prezentei Strategii sunt corelate şi cu priorităţile tematice din:
- Recomandările Comisiei Europene pentru România (2013): Pachetul de Investiţie Socială şi „Investiţia în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”
- Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilităţi
- Acordul de parteneriat 2014-2020 între România şi Comisia Europeană
- Coaliţia ONGuri pentru Fonduri Structurale- Nevoi de finanţare 2014-2020
- Mecanismul Financiar al SEE 2009-2014-Fondul ONG în România
Capitolul 5 – Priorităţi sectoriale de intervenţie
5. 3. Copil şi familie
În ultimii ani, în Romania, în regiunea de Nord-Est cu preponderenţă, s-a înregistrat[19] o creştere a ratelor sărăciei şi a vulnerabilităţii[20] copiilor, mai ales în mediul rural. În acelaşi timp, un număr mare de copii continuă să fie separaţi de familiile lor naturale sau să fie expuşi diferitelor forme de violenţă. Sistemul de protecţie a depus eforturi considerabile pentru a face faţă situaţiei, dar a devenit tot mai clar că cel mai eficient mod de a realiza o schimbare este promovarea acţiunilor ce permit copiilor să rămână în familie, evitându-se ocrotirea în sistemul de protecţie.
În contextul Strategiei Europa 2020, interesul pentru reducerea sărăciei şi excluziunii sociale a crescut simţitor. Sărăcia şi excluziunea sunt abordate holistic, din perspectiva ciclurilor vieţii, căutându-se identificarea intervenţiilor celor mai relevante pentru a ameliora deprivarea materială ca sursă a excluziunii sociale. Astfel, sprijinul şi responsabilizarea comunităţilor pentru dezvoltarea de acţiuni congruente, integrate, sub forma „pachetului minim de servicii necesare la nivel local”, sunt mai eficace şi mai concordante cu perspectiva drepturilor copilului.
Dezvoltarea ulterioară a serviciilor sociale adaptate nevoilor specifice ale acestui grup va avea în vedere:
▪ accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare accesibile[21],
▪ ameliorarea situaţiei copiilor din sistemul de protecţie specială[22],
▪ tratamentul corect şi echitabil al tuturor copiilor în societatea noastră, în exercitarea drepturilor de către copii.
Punctul de noutate al serviciilor sociale destinate grupului vulnerabil „copii şi familii în dificultate” este promovarea abordării participative şi multisectoriale a problematicii, facilitând respectarea interesului superior al copilului în toate domeniile.
Analiza situaţiei serviciilor sociale şi a grupurilor vulnerabile din comunităţile judeţului Iaşi a identificat în aceasta categorie următoarele subgrupuri:
▪ Copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate
▪ Copii cu cerinţe educative speciale cu risc de abandon şcolar
▪ Copii cu dizabilităţi fără servicii de sprijin în comunitate
▪ Copii cu risc de abandon şcolar sau care nu frecventează o formă de învăţământ
▪ Copii, tineri, familii numeroase fără venituri cu grad scăzut de educaţie /sau părinţi alcoolici
▪ Femei tinere/minore însărcinate fără suportul familiei, cu risc crescut de abandon al nou-născutului
▪ Victime ale violenţei domestice
Analiza a reliefat distribuţia grupurilor pe teritoriul judeţului ( Anexa 1) şi tipurile de servicii pe care specialistii participanti la interviuri si focus-grupuri le-au considerat prioritare/dezirabile in comunităţile din judeţul Iaşi.
Grupul copiilor şi tinerilor ocrotiţi în sistemul judeţean de protecţie specială completează spectrul populaţiilor în risc de excluziune socială. Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi este instituţia responsabilă la nivel judeţean cu protecţia specială a copiilor în situaţii de risc.
Date care schiţează cotextul în care se plasează problematica copiilor şi tinerilor ocrotiţi în măsuri de protecţie specială:
Situaţia copiilor în dificultate, aflaţi în măsură de protecţie
.1. Situaţia copiilor aflaţi in centrele de plasament
Tab.3.Copii în sistem rizidenţial (2008 – iunie 2013)
|Tip centru|Dec. 2005 |Dec. 2006 |Dec. 2007 |Dec. 2008 |Dec. 2009|
|de | | | | | |
|plasament | | | | | |
| |NORD-EST |90937 |3497 |94434 |3,67 |
| | | | | | |
|1 |BACĂU |14560 |674 |15234 |2,90 |
|2 |BOTOŞANI |10244 |397 |10641 |3,13 |
|3 |IAŞI |24314 |501 |24815 |3,80 |
|4 |NEAMŢ |13521 |689 |14210 |3,50 |
|5 |SUCEAVA |17258 |785 |18043 |3,24 |
|6 |VASLUI |11040 |451 |11491 |3,58 |
În evidenţa Serviciului Persoane Adulte în Dificultate, la data de 30.06.2013, se aflau un număr de 27.083 persoane cu dizabilităţi din judeţul Iaşi, neinstituţionalizate.
Structura persoanelor cu dizabilităţi neinstituţionalizate (27.083 din care 2643 copii şi 24.440 adulţi neinstituţionalizaţi) pe grade şi tipuri de handicap este redată mai jos:
Tab.7. Structura persoanelor cu dizabilităţi neinstituţionalizare, beneficiare de prestaţii, pe tipuri de handicap
|Tipuri de handicap |Total |Din care |
| | |copii |adulţi |
|Fizic |3919 |21 |3898 |
|Somatic |6655 |79 |6576 |
|Auditiv |965 |13 |952 |
|Vizual |3964 |36 |3928 |
|Mental |4760 |377 |4383 |
|Psihic |2566 |94 |2472 |
|Asociat |4077 |2020 |2057 |
|HIV/SIDA |171 |0 |171 |
|Boli rare |4 |2 |2 |
|Surdocecitate |2 |1 |1 |
|Total |27083 |2643 |24440 |
Tab.8. Structura persoanelor cu dizabilităţi neinstituţionalizate, beneficiare de prestaţii, pe grade de handicap. Situaţie comparativă 2011 – 2013
|Nr. Pers. |Total |Gr.I. Grav |Gr. II. Accentuat |Gr. III. Mediu |
|Dizabilităţi| | | | |
|2011 |2012 |2013 |2011 |2012 |2013 |2011 |2012 |2013 |2011 |2012 |2013 | |Copii |2759 |2625 |2643 |1425 |1362 |1403 |682 |648 |606 |652 |615 |634 | |Adulti |23238 |23884 |24440 |6490 |6782 |6912 |12418 |12333 |12525 |4330 |4769 |5003 | |Total |25997 |26509 |27083 |7915 |8144 |8315 |13100 |12981 |13131 |4446 |5384 |5637 | |
[pic]
Fig.11. Evoluţia numărului de persoane cu certificat de încadrare în grad de handicap, beneficiare de prestaţii, în perioada 2007 – 2013
[pic]
Fig.12.Structura persoanelor cu dizabilităţi neinstituţionalizate, beneficiare de prestaţii, pe grade de handicap. Situaţie comparativă 2011 - 2013
Analiza SWOT pentru serviciile sociale destinate grupului vulnerabil
“persoane cu dizabilităţi”
1. Puncte tari
• Există o strategie judeţeană a DGASPC privind persoanele cu dizabilităţi (adulţi şi copii) în vigoare până în 2013;
• Există o bună infrastructură a centrelor de îngrijire care a preluat majoritatea cazurilor din oraşe
• Existenţa unor ONG-uri active care care oferă servicii specializate şi care ar putea să şi extindă aria de servicii la nivelul judeţului;
• Există o bază de profesionişti care pot lucra în diferite proiecte viitoare în acest domeniu; proasta salarizare face însă puţin atractiv acest domeniu de activitate;
• Colaborare bună între instituţii publice şi ONG-uri specializate;
• Există deschidere a instituţiilor publice către alţi parteneri (furnizori de servicii) şi există o bună practică de colaborare cu aceştia
2. Puncte de îmbunătăţit
• La nivel rural retele de îngrijitori locali şi centrele de recuperare sunt puţin reprezentate
• Acces redus la servicii pentru persoanele cu dizabilităţi în mediul rural: de la acces până la furnizarea de servicii de recuperare, consiliere, informare, integrare pe piaţa muncii
• carenţa in diagnosticarea si testarea profesionala a persoanelor cu dizabilitati
• Insuficienţa serviciilor accesibilizate de transport pentru nevoile persoanelor cu dizabilităţi adulţi ;
• Lipsesc sau sunt insuficiente:
-Echipe mobile de profesionişti pentru servicii furnizate persoanelor cu dizabilităţi în mediul rural
-Cursuri pentru îngijitorii informali în urban şi rural
-Programe de inserţie / ocupare pe piaţa liberă a muncii ;
-Programe de evaluare şi formare profesională care să fie corelate cu nevoile pieţei muncii
• Mediere pentru inserţie profesională pe piaţa muncii
• Mentalitatea oamenilor privind persoanele cu dizabilităţi
• Creşterea receptivităţii /inţelegerii angajatorilor privind persoanele cu dizabilităţi
3. Oportunităţi
• Programe de finanţare anunţate
• Existenţa cadrului legislativ (inclusiv Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități ratificată de către România) şi recomandările şi sprijinul Comisiei Europene
• Modele de bune practici ce pot fi replicate la nivel judeţean
4. Ameninţări
• Perioada de criză economică marcată de numeroase turbulenţe politice şi schimbări instituţionale
• Lipsa specialiştilor în servicii sociale care să se implice în aceste programe mai ales în mediul rural
Propuneri programe de intervenţie– persoane adulte cu dizabilităţi
Prevenţie
-Prevenirea instituţionalizării persoanelor cu dizabilităţi prin servicii locative asistate: apartamente protejate şi semi-protejate în administrarea primăriilor beneficiind de supervizarea centrelor de integrare.
Diagnostic
-Creşterea accesului persoanelor cu dizabilităţi din mediul rural la servicii diagnostice
Evaluare abilităţi
-Centre de evaluare a abilităţilor/ dezvoltare/ formare pentru persoane cu dizabilităţi (certificate de specializare) Program de includere a persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii - dezvoltarea de servicii de jobcoaching și asistență pentru integrare pe piața liberă a muncii a persoanelor cu dizabilități;
(evaluare, formare vocaţionala, angajare asistată, angajare protejată)
Dezvoltarea de servicii noi
-Iniţierea şi dezvoltarea unor centre de recuperare neuromotorie pentru adulţi
-Iniţierea şi dezvoltarea unor centre de zi pentru adulţi
-În mediul rural: echipe mobile + planificarea furnizării de medicamente
-Centru de urgenţă /respiro de tip rezidenţial
-Centru de tip rezidenţial
-Servicii de consiliere pentru aparţinători
-Dezinstituţionalizarea persoanelor adulte cu dizabilităţi prin proiecte integrate
-Dezvoltarea de ateliere protejate, unități protejate autorizate pentru persoanele cu dizabilități care nu pot face față pieții libere a muncii sau au nevoie de servicii de tranzit;
-Servicii de adaptare a locuinței în functie de nevoile persoanei.
Dezvoltarea de programe de economie socială, inclusiv centre de economie socială cu servicii de consiliere/orientare profesională, formare profesională continuă și angajare protejată.
Formarea/ dezvoltarea personalului/ îngrijitorilor: formare pentru asistenţii personali
Campanie de promovare
-Campanie de sensibilizare privind creşterea acesului în instituţii de interes public
-Campanii de promovare a drepturilor persoanelor cu dizabilități din perspectiva Convenției ONU și monitorizarea respectării acesteia;
-Campanii de încurajare a persoanelor cu dizabilități de a-și căuta un loc de muncă și a avea o atitudine proactivă în acest sens;
-Campanii de incurajare a angajatorilor de a fi responsabili sociali și a se implica în dezvoltarea de programe care să conducă la creșterea calității vieții în comunitate și la nivel de grupuri vulnerabile, inclusiv prin creare de locuri de muncă pentru aceste categorii de persoane.
[pic]
Acţiunile concrete trebuie să fie integrate, ţinând cont de caracterul multidimensional al dizabilitatii care implică măsuri adecvate în domeniul ocupării, sănătăţii şi îngrijirii, locuirii, accesibilizării, protecţiei sociale, educaţiei, culturii şi al altor servicii de interes general, asigurându-se astfel coeziunea socială.
5.4. Persoane vârstnice
La nivel judeţean se înregistrează un proces de creştere lentă, dar constantă, a numărului persoanelor vârstnice. Astfel procentul populaţiei vârstnice la nivel judeţean creşte de la 16,44% în 2008 la 19,54% în 2012 indicând un fenomen de îmbătrânire ireversibilă ( populaţia din mediul rural prin numărul mare de vârstnici având o influenţă mare în acest fenomen). Conform Institutului Judeţean de Statistică Iaşi, numărul persoanelor peste 60 de ani a crescut din 2008 de la 135897 de persoane din totalul judeţean de 826552, la 151097 de persoane din totalul de 772979 în 2012.
[pic]
Fig.13. Populaţia pe grupe de vârstă în judeţul Iaşi
[pic]
Fig.14. Ponderea vârstnicilor în populaţia totală
Datele statistice arată o structură a populaţiei cu particularităţi evidente de îmbătrânire demografică: populaţia vârstnică depăşeşte 19%, procent care indică un proces de îmbătrânire ireversibilă.
O caracteristică a populaţiei vârstnice este că se găseşte cu precădere în mediile rurale, este în general de gen feminin şi are o creştere a grupelor de vârste mai înaintate; tot mai mulţi vârstnici trăiesc mai mulţi ani.
Raportul de dependenţă mai ridicat decât cel naţional atrage atenţia asupra unei populaţii în îmbătrânire, care poate prezenta nevoi de servicii specifice.
Analiza SWOT pentru servicii sociale destinate grupului vulnerabil “persoane vârstnice”
Puncte forte
• Există legislaţie în domeniul protecţiei sociale a persoanelor vârstnice (Legea nr. 292/2011 a asistenţei sociale, Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice)
• Există standarde de calitate şi de cost în domeniul serviciilor sociale destinate persoanelor varstnice
• Finanţarea prin intermediul programelor de interes naţional a serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice
• Existenţa unor ONG-uri active în judeţul Iaşi care oferă servicii şi care ar putea să-şi extindă aria de servicii;
• Colaborare bună între instituţii publice şi ONG-uri specializate;
Puncte de îmbunătăţit
• Repartizare neunitară pe teritoriul judeţului şi dezvoltare insuficientă a serviciilor rezidenţiale
• Număr insuficient de servicii în raport cu cererile în aşteptare
• Dificultăţi privind resursele financiare de susţinere a funcţionării centrelor rezidenţiale şi de asigurare a continuităţii acestora.
• Existenţa unui număr extrem de redus de centre de zi, respectiv centre de recuperare şi reabilitare, centre de îngrijire şi asistenţă sau centre tip cluburi pentru seniori
• Un număr extrem de redus de iniţiative ale administraţiei publice locale privind crearea unităţilor de îngrijire la domiciliu şi acordare de servicii de îngrijire personală persoanelor vârstnice dependente care continuă să trăiască în propria locuinţă.
• Lipsa curriculei unitare de formare a îngrijitorilor la domiciliu agreată de MMFPSPV
• Lipsa măsurilor de spijin pentru îngrijitorii informali, respectiv îngrijitorii tradiţionali din familie.
• Resurse umane şi financiare limitate pentru dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu.
• Lipseşte un sistem de colectare de date şi monitorizare informatic.
• Insuficienta dezvoltare şi diversificare a serviciilor sociale (servicii socio-medicale pentru prevenirea, intervenţia precoce, tratamentul şi îngrijirea persoanelor vârstnice cu afecţiuni mintale, servicii paleative ş.a.).
Oportunităţi
• Existenţa fondurilor europene ca resursă de finanţare în domeniul în domeniul incluziunii sociale, serviciilor sociale şi al economiei sociale
• Modele de bune practici ce pot fi replicate la nivel judeţean
Ameninţări
• Perioada de criză economică marcată de numeroase turbulenţe politice şi schimbări instituţionale
• Neimplicarea familiei sau lipsa acordului familiei incetineste sau opreste procesul de acordare a serviciilor sociale pentru persoane cu dizabilitati.
• Lipsa specialiştilor în servicii sociale care să se implice în aceste programe mai ales în mediul rural
[pic]
Acţiuni[26] în domeniul îmbătrânirii active şi al protecţiei drepturilor sociale pentru o viaţă demnă:
• Promovarea dezvoltării unui sistem echitabil şi sustenabil de servicii sociale adresate persoanelor vârstnice dependente, cu accent pe asigurarea serviciilor de îngrijire de lungă durată acordate la domiciliu şi în sistem rezidenţial, precum şi prevenirea oricăror forme de abuz şi neglijenţă;
• Protecţia multidimensională a drepturilor sociale ale vârstnicilor în scopul creşterii calităţii vieţii şi creării unui mediu de viaţă adaptat nevoilor acestora, asigurării independenţei şi demnităţii acestora;
• Crearea de oportunităţi pentru implicarea persoanelor vârstnice în activităţi sociale, culturale şi civice ale comunităţii;
• Dezvoltarea unei culturi pro-active şi participative în rândul populaţiei vârstnice după pensionare, prin implicarea acestora în activităţi de economie socială şi de voluntariat;
• Promovarea şi sprijinirea comportamentelor demografice de tip pozitiv, orientate către creşterea şi dezvoltarea familiei şi a comunităţii, inclusiv prin antrenarea şi folosirea experienţei şi abilităţilor vârstnicilor.
• Facilitarea participării economice a vârstnicilor prin menţinerea acestora pe piaţa muncii cât mai mult timp posibil şi încurajarea accesului la forme de educaţie şi formare profesională, inclusiv la programe de învăţare pe tot parcursul vieţii, adaptate nevoilor şi posibilităţilor acestora;
• Încurajarea ocupării în forme atipice, alternative, inclusiv şi mai ales prin sprijinirea ocupării gospodăreşti şi a celei artizanale;
• Sprijinirea unei iniţiative integrate de evalure şi monitorizare a problematicii vârstnicilor şi îmbătrânirii active (Mapping Old Age and Active Ageing)
Capitolul 6 – Implementare, monitorizare, finanţare
Implementarea măsurilor stabilite în cadrul Strategiei impune un proces de planificare anuală bazat pe obiectivele generale şi nevoile locale, precum şi pe resursele materiale, financiare şi umane disponibile.
Activităţile necesare pentru realizarea obiectivelor operaţionale, precum şi planificarea acestora vor fi sintetizate în Planurile anuale de acţiune întocmite în conformitate cu prevederile[27] Legii Asistenţei Sociale 292/2011.
Astfel, planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale vor cuprinde date detaliate privind numărul şi categoriile de beneficiari, serviciile sociale existente, serviciile sociale propuse pentru a fi înfiinţate, programul de contractare a serviciilor din fonduri publice, bugetul estimat şi sursele de finanţare.
Planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale se elaborează de către autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu obictivele şi direcţiile de acţiune prevăzute în Strategie.
Monitorizarea şi evaluarea implementării Strategiei reprezintă activităţi de maximă importanţă care pot determina revizuirea prezentei strategii şi redefinirea unora dintre măsuri, în funcţie de contextul social la nivelul comunităţilor, de evoluţia nevoilor beneficiarilor şi a numărului acestora, de alte modificări legislative în domeniu.
Având în vedere complexitatea intervenţiilor planificate, pentru realizarea activităţilor se au în vedere mai multe surse de finanţare:
- bugetul de stat – sume defalcate pentru asistenţa socială conform Legii bugetului (servicii pentru copil şi familie şi servicii pentru persoane cu dizabilităţi);
- bugetul Consiliului Judeţean Iaşi;
- bugetele locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţ;
- fonduri nerambursabile (fonduri structurale, fonduri din programe de interes naţionalsau alte programe cu finanţare nerambursabilă);
- donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea persoanelor fizice sau juridice,
- autofinanţare prin dezvoltare de programe de economie socială prin care să fie produse bunuri şi servicii pentru piaţa economică
ANEXA 1:
Hărţile grupurilor vulnerabile identificate şi serviciile sociale necesare
Harta de nevoi pentru persoane vârstnice dependente
[pic]
[pic]
Harta de nevoi pentru grupul vulnerabil tineri si adulţi cu dizabilităţi
[pic]
[pic]
Harta de nevoi pentru copii cu dizabilităţi
[pic]
[pic]
Harta de nevoi pentru grupul vulnerabil copii cu părinţi plecaţi
[pic]
[pic]
Harta de nevoi pentru grupul vulnerabil copii cu CES
[pic]
[pic]
Harta de nevoi pentru grupul vulnerabil familii numeroase cu grad scazut de educatie sau parinti alcoolici
[pic]
[pic]
Harta de nevoi pentru grupul vulnerabil femei tinere sau minore insarcinate fara suport familial
[pic]
[pic]
Harta de nevoi pentru grupul vulnerabil copii cu risc de abandon şcolar
[pic]
[pic]
Harta de nevoi pentru persoane peste 45 de ani in cautarea prelungita a unui loc de munca
[pic]
[pic]
Harta de nevoi pentru grupul vulnerabil victime ale violenţei domestice
[pic]
[pic]
[pic]
[pic]
Anexa 2. COMPONENŢA GRUPULUI DE LUCRU INTRAJUDEŢEAN PENTRU ELABORAREA STRATEGIEI
• Diana Cârstoiu - DGASPC Iasi, şef Birou Strategii, Proiecte, Programe şi Relaţii ONG,
• Ovidiu Bunea - DGASPC Iasi, Compartiment Monitorizare, Analiză statistică şi Indicatori incluziune socială,
• prof. univ. dr. Ştefan Cojocaru - sociolog, expert în problematica serviciilor sociale şi a protecţiei copilului, cadru didactic la Universitatea Al.I.Cuza, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice,
• dr.Cătălin Luca - psiholog, Director executiv al Asociaţiei Alternative Sociale Iaşi, reprezentant al unui furnizor privat de servicii sociale pentru copil şi familie în cadrul Comisiei pentru Protecţia Copilului Iaşi,
• Romeo Bărboşelu - inspector executiv în Asociaţia Teritorială a Surzilor, reprezentant al ONG-urilor cu activitate în domeniul persoanelor adulte cu dizabilitaţi în Comisia de Evaluare privind încadrarea în grad de handicap,
• Luminiţa Munteanu - Director Direcţia de Asistenţă Comunitară Iaşi, persoană desemnată de conducerea DAC în calitate de reprezentant al SPAS
LISTĂ ACRONIME
AJPIS- Agenţia Judeţeană de Prestaţii şi Inspecţie Socială
ANA - Agenţia Naţională Antidrog
CAS –Casa judeţeană de Asigurări de Sănătate
CE - Comisia Europeană
CES - Cerinţe educative speciale
CIA – Centru de Îngrijire şi Asistenţă
CJ - Consiliul Judeţean
DGASPC - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
DLRC - Dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunităţii
DSP - Direcţia de Sănătate Publică
HIV - Virusul Imunodeficienţei Umane - virusul HI
ISJ - Inspectoratul Şcolar Judeţean
IPJ - Inspectoratul de Poliţie Judeţean
INS – Institutul Naţional de Statistică
ITM – Inspectoratul Teritorial de Muncă
MMFPSPV – Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice
ONG - Organizaţie neguvernamentală
SIDA - Sindromul Imunodeficienţei Dobândite
SEE - Spaţiul Economic European
SPAS – Serviciul Public de Asistenţă Socială (din cadrul primăriei)
UE – Uniunea Europeană
UNICEF – Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii
[pic]
-----------------------
[1] Strategia Europa 2020 ; Recomandarile Comisiei Europene pentru Romania (2013); Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap;
[2] Programul de Guvernare 2013-2016
[3] Strategia de Dezvoltare Regională Nord-Est 2014-2020 (draft).
[4] Acordul de parteneriat pentru exercţtiul financiar 2014-2020 între România şi Comisia Europeană;
Mecanismul Financiar al SEE 2009-2014- Fondul ONG în România;
Coalitia ONG uri pentru Fonduri Structurale- Nevoi de finaţtare 2014-2020
[5] MMFPSPV, (2013) „Analiză în domeniul Afaceri Sociale Și Incluziune Socială pentru programarea Fondurilor Europene 2014-2020”
[6] Standardele minime obligatorii de cost sunt reglementate în România pentru un număr limitat de servicii din domeniul protecţiei copiilor, vârstnicilor şi persoanelor cu dizabilităţi, începând cu anul 2010
[7] Planul de acţiune pentru Implementarea Strategiei Naţionale de Dezvoltare a Serviciilor Sociale 2006 -2013 (HG. Nr.1826/22.12.2005) nu conţine indicatori de rezultat şi nici bugete asociate obiectivelor strategice
[8] Chiriacescu D.şi colab, (2013), ”Dialogul public privat în vederea finanţării serviciilor sociale în România” , FDSC.
[9] MMFPSPV, (2011) – Anuarul de Servicii Sociale
[10] publicaţie realizată în cadrul proiectului ”Advocacy şi politici publice pentru dezvoltare socială în România”, proiect cofinanţat din FSE prin PODCA şi implementat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, în parteneriat cu Fundaţia PACT – Parteneriat pentru Acţiune Comunitară şi Transformare, (August 2013 ).
[11] MMFPSPV,Cercetarea „Planul de servicii comunitare la nivelul localitatilor pilot din judetul Iasi.Evaluarea nevoilor grupurilor vulnerabile la nivel judetean.”, disponibila la adresa: dasiasi.ro
[12] Raportul de activitate privind activitatea DGASPC Iasi pentru anul 2012 disponibil la:
[13] Lambru M., (2004), „Parteneriatul public-privat şi contractarea de servicii în domeniul social”, Editura Ziua.
[14] MMFPSPV „Planul de servicii comunitare la nivelul localitatilor pilot din judetul Iasi.Evaluarea nevoilor grupurilor vulnerabile la nivel judetean.”
[15] Alte potenţiale servicii sugerate de furnizorii privaţi de servicii sociale(membrii Comisiei ONG Iaşi), ar fi : Servicii Respite Care; Echipe multidisciplinare pentru adulţi cu dizabilităţi din mediul rural, oraşe mici; Centru resursă pentru părinţi care au copii cu dizabilităţi; Servicii de terapie vocaţională, dezvoltare de abilităţi de viaţă independentă, formare profesională, ateliere protejate, susţinere şi mediere pentru angajarea pe piaţa liberă a muncii sau în unităţi protejate autorizate.
[16] Alte potenţiale servicii sugerate de furnizorii privaţi de servicii sociale (membrii Comisiei ONG Iaşi), ar fi : Servicii Respite Care; Echipe multidisciplinare pentru copii cu dizabilităţi din mediul rural, oraşe mici; Centre diagnoză şi intervenţie timpurie pentru copii cu nevoi speciale; Centru resursă pentru părinţi care au copii cu dizabilităţi (organizare cursuri instruire privind aspecte de bază ale dizabilităţilor, metode de intervenţie, grupuri suport pentru părinţi, consiliere, elaborare, multiplicare materiale informative pentru părinţi care au copii cu dizabilităţi);
[17] Alte potenţiale servicii destinate acestei categorii de beneficiari, sugerate de furnizorii privaţi de servicii sociale (membrii Comisiei ONG Iaşi), ar fi :
Centru servicii comunitar – cursuri instruire formare pentru cadre didactice/specialişti privind aspecte de bază ale dizabilităţilor, metode de intervenţie;elaborare, multiplicare materiale informative, parteneriat părinţi– şcoală/grădiniţă – comunitate pentru facilitarea integrării în învăţământ a copiilor cu CES; echipă multidisciplinară care să asigure coerenţa programelor în familie – la şcoală - în centrul de zi
[18] Direcţiile de acţiune propuse sunt in concordanta cu:„Analiză în domeniul Afaceri Sociale Și Incluziune Socială pentru programarea Fondurilor Europene 2014-2020” MMFPSPV (2013) ; Programul de Guvernare 2013-2016;„Investiţia în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”- Recomandarile Comisiei Europene pentru Romania (2013).
[19] CE, (2012), Measuring child poverty;
[20] Stănculescu (coord), (2012), cercetare UNICEF,
[21] Corelate cu prevederile European Commission Recommendation: Investing in children: breaking the cycle of disadvantage - February 2013
[22]Dezinstituţionalizarea trebuie să urmărească în primul rând alternativele familiale si soluţiile comunitare cele mai adecvate pentru dezvoltarea ulterioară a copilului; crearea/achiziţia/dezvoltarea de servicii rezidenţiale bazate pe conceptul familial; sprijinirea tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie şi dezvoltrea programelor pentru deprinderi de viaţa independenta.
[23] Grupul de Experti Europeni in domeniul Tranzitiei de la Ingrijirea institutionala la cea bazata pe Comunitate a elaborat un set de orientari pentru politici de implementare a reformelor de dezinstitutionalizare si ingrijire de calitate pentru copii.Documentul este disponibil la:
[24] Sursa: Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilităţi
[25] sursa : Buletin statistic trimestrial în domeniul muncii şi protecţiei sociale Trimestrul I 2013
[26] Direcţiile de acţiune propuse sunt în concordanţă cu:„Analiza în domeniul protecţiei drepturilor sociale/demografie şi îmbătrânire activă pentru programarea Fondurilor Europene 2014-2020” MMFPSPV (2013); Programul de Guvernare 2013-2016
[27] Art.112(...) (3) În domeniul organizării, administrării şi acordării serviciilorsociale, autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii principale: b) în urma consultării furnizorilor publici şi privaţi, a asociaţiilor profesionale şi a organizaţiilor reprezentative ale beneficiarilor elaborează planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate din bugetul consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, care cuprind date detaliate privind numărul şi categoriile de beneficiari, serviciile sociale existente, serviciile sociale propuse pentru a fi înfiinţate, programul de contractare a serviciilor din fonduri publice, bugetul estimat şi sursele de finanţare;
-----------------------
Elemente pre-existente de vulnerabilitate
- Lipsa unor servicii de evaluare și intervenții timpurii
- Programă școlară neadaptată
- Lipsa unor programe de ocupare în funcție de abilități
Vulnerabilitatea actuala
- Insuficiența serviciilor socio-medicale și de recuperare
- Acces limitat pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități
- Lipsa accesibilitătilor în spatiul fizic, ceea ce conduce la izolarea persoanelor cu dizabilităti si neparticiparea la viata publică;
- Venituri reduse (prestații / ajutoare sociale / pensii de handicap) insuficiente pentru traiul zilnic
PERSOANE ADULTE CU DIZABILITĂȚI
Propuneri de soluții preventive
- Dezvoltarea serviciilor de identificare/evaluare si intervenție/terapie timpurii
- Adaptarea programei școlare
- Dezvoltarea programelor de formare ocupațională si terapie vocațională
- Dezvoltarea de programe de educaite informală;
- Dezvoltarea de abilităti de viată independentă, de autoreprezentare si autoingrijire
[pic]
Propuneri de soluții pentru situația actuală
- Servicii de îngrijire de lungă durată și recuperare
- Servicii pentru sprijinirea accesului persoanelor cu dizabilități pe piața muncii (evaluare, consiliere si orientare profesională, formare vocatională, angajare asistată, angajare protejată).
- Dezvoltarea programelor de formare ocupațională / vocațională
................
................
In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.
To fulfill the demand for quickly locating and searching documents.
It is intelligent file search solution for home and business.
Related searches
- is romania in the eu
- telekom romania email
- telekom romania online
- bucuresti romania map
- vodafone romania telefon contact
- vodafone romania contact email
- telekom romania plata online
- telekom romania internet
- telekom romania myaccount
- telekom romania reziliere contract
- telekom romania canale tv
- telekom romania test viteza