Concert de muzica de Bach - latimp



? Hortensia Papadat-Bengescu CONCERT DIN MUZICA DE BACH (1927) ? ? I ? Se auzi soneria la u?a din fa??. Ursuz? ca de obicei, Sia se ?ntoarse greoi pe scaun spre Lina Rim, care, cu ochelarii pe nas, c?rpea pledul ag??at cine ?tie cum. — Tanti!... Sun?! zise lene? Sia. Lina, care b?ga ?n ac, nu r?spunse ?ndat?. Sia se uit? la profesor. Doctorul Rim, nemi?cat pe fotoliu! do la birou, nu spuse nimic, sur?se numai gardianei, cu inten?ia de a fi gra?ios ?i, fire?te, mai slut c?nd sur?dea. Rim a?tepta cu ner?bdare s? i se ?ntoarc? pledul pe picioare. Nu era frig ?n miez de septembrie — poate chiar se f?cuse un foc prematur ?n soba de por?elan nou? ?i majestoas? — nu-l durea pentru moment nimic, dar lua precau?iuni. Era un biet bolnav care avea nevoie de cele mai mari ?ngrijiri, care avea o infirmier? ?nadins pentru el, care ??i ?ntre?inea s?n?tatea ?i egoismul din ideea c? l-a durut c?ndva, c? poate ?l va mai durea, ?i ?ntre aceste dou? planuri ale suferin?ii, se men?inea ?ntr-un confort pl?cut. Aceast? beatitudine nu era contrariat? de sonerie. Intervenirea unei vizite, ca distrac?ie suplimentar?, nu-l sup?ra. Sia, ?n schimb, se g?ndi c? o s? vie ea ?i ziua c?nd n-o s? mai sune unii ?i al?ii la orice moment, c? o s? vie ea ziua c?nd n-o s? mai cear? la orice lucru voia cucoanei Lina. Cu g?ndurile astea frumoase, repet? mai aspru: — Tanti, sun?! ?n adev?r, se auzise a doua oar?, timid?, tremur?toare, soneria. — Deschide, fat?, deschide! Ce la?i s? a?tepte! zise Lina tihnit. La u?? era Mini, care plecase de acas? nedumerit? bine asupra adresei celei noi a prietenilor Rim ?i c?utase pu?in p?n? s? descopere t?bli?a str?lucitoare a Linei: "Dr. Lina Rim — Mamo?". Mini atinsese cu precau?iuni porti?a grilajului vopsit proasp?t ?i urcase scara necunoscut? cu acea emo?ie pe care o poate da o scar? urcat? pentru ?nt?ia oar?. Se oprise ?n fa?a u?ei mari cu geamuri galbene, cre?e ca o foaie de celuloid gofrat, ?i care nu-i pl?ceau, apoi sunase cu acea sfiiciune pe care o ai ?n fa?a unei u?i cu geamuri galbene, ?nd?r?tul c?reia se g?sesc oameni abia str?muta?i. A?tepta acum cu o u?oar? spaim? ce vibra ?n ea ca ?i soneria. Dar doctorul Rim nu cuno?tea vibra?iile dec?t la vioar?. Doctori?a Lina, bondoaca lui so?ie, era afon? ?i Sia, infirmiera, era un bloc impermeabil, care slujea de ad?post unor g?nduri pu?ine, dosnice, ?nc?p???nate. Negre?it c? nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o cas? ne?ncercat? ?nc?; nici raporturile dintre un domiciliu ?i locatarii lui noi, mai ales c?nd e chiar vorba de o cas? proprie, unde ?i locuin?a ?i locatarii ??i dezvolt? reciproc toate defectele posesiei. Agita?ia lui Mini nu se lini?ti c?nd se g?si ?n fa?a unei necunoscute ursuze, cu un ?or? mare, alb, de ?coal? sau de spital, ?i care o ?ntreb? f?r? bun?voin??: — Ce pofti?i? Noroc c? buna Lina, precedat? de un mosor mare ce se rostogolea, sosea, mai astmatic? ca totdeauna ?i, ca totdeauna, primitoare: — Dumneaei... nu ?tie... Tu, Mini! Ce pl?cere!... E nou? ?n cas?... ?mi ajut? s? ?ngrijesc de Rim... N-ai idee ce r?u a fost bolnav!... Ce bine ?mi pare c? te v?d!... E nepoata mea, adaog? abia la urm?, ?i poate numai fiindc? nepoata luase un aer d?rz. "Ce fel ele nepoat?!" g?ndi Mini, nu ?nc? ?ndestul de lini?tit?. Intr? apoi ?n primul vestibul, perfect ordonat ca vestiar. Antreul ocazional, mobilat din nou, str?lucea de cur??enie. U?i ?nalte, uleiate cu roz ?i cu dungi aurii sup?r?toare, stau ?nchise, afar? de aceea a biroului unde intrar?. ?n birou erau mobilele cunoscute de Mini, dar ?nstr?inate ?i ele de planul schimbat al camerei noi. Rim, la prima vedere, p?ru lui Mini acela?i, din fericire pentru adaptarea ei ?i din nefericire pentru eventualul lor portretist. Dup? exclam?rile primului moment ale omului amabil, Mini nu ?tiu unde s? se a?eze, moment muzical ce se poate ?nsemna cu semnul suspensiunii. Lina t?r? mai aproape de al ei fotoliul pe care un moment ?nainte stase Sia. F?r? s? ?tie am?nuntul, Mini se uit? fricos spre infirmier?. Cu cel mai candid aer, pe care ?i putea lua figura ei placid?, Sia sta acum ?n picioare, rezemat? de zid, la spatele fotoliului lui Rim. Ca s? stabileasc? leg?tura, doctorul zise gra?ios: — L'Ange gardien! Cum str?ina nu-i pl?cea, Mini adopt? numai o jum?tate din calificativ. "Nu pleac? gardista asta!" ??i zise Sia, f?c?nd tocmai o mi?care mai vioaie ca de obicei, care cutremur? scaunul lui Rim, ?i cer?nd voie profesorului: — Pot lipsi pu?in? — ie?i gr?bit? cu ochii pe fereastr?. Mini se uit? ma?inal prin geam ?i v?zu pe trotuarul din fa?? un t?n?r cu p?l?rie de paie, care se ?n?l?a ?n v?rful picioarelor. "A!" ??i zise. Apoi, cu o mic? sfor?are de memorie, recunoscu pe v?rul Lic?, pe Lic? Trubadurul. ?ncet? de a mai ?n?elege. Pricepu numai o u?oar? fluier?tur? ?i distinse c? Lic? f?cea semne cu ochii, sf?r?m?n-du-?i degetele ?n form? de castaniete. Lic? era aceia?i ?i semnalele lui erau ne?ndoios pentru infirmier?. Mini se uit? lung la Lina, apoi ?ntoarse o privire de profil spre Rim, care sur?dea satisf?cut — sur?s palid ?ntins pe buze p?rlite. Lina ridic? de jos mosorul imnenitent, ro?ie-v?n?t?, ?i explic? foarte inexplicit: — E Lic?! Era Lic? f?r? de gre?! Acum trecea sprinten strada, arunc?nd ochii ?mprejur. Se auzi apoi l?ng? zid un murmur vag de voci, ?i pe urm? nimic. Mai protocolar, doctorul Rim f?cu prezent?rile ?n lips?: — Domni?oara Sia Petrescu — zise, m?ng?ind cuvintele — nepoata noastr?!... fiica unic? a simpaticului v?r Lic?! Mini r?mase uimit?. Cunoscuse pe acel Lic?, totodat? umil ?i obraznic, ?n form? de rud? inferioar?. Un Lic? pe care ?l z?reai disp?r?nd discret pe dup? vreo u?? ?i care ?inea ?n salon ghetele aliniate ?i sucea p?l?ria moale ?n m?ini, c?nd se afla ?n prezen?a sever? a doctorului Rim. Era, totu?i, dup? toate datele, acela?i Lic?, c?ruia Rim ?i d?ruia acum epitetul de simpatic. Negre?it Lic? nu era deloc antipatic, dar schimb?rile ap?reau mari pe la prietenii Rim. Mini nu coment? deloc acele nout??i, tocmai fiindc? era prea mult mirat? de ele. Lic? Trubadurul, tat?l acelei fete greoaie!... Lic? avea un copii!... Acel b?ie?andru care fluiera a rendez-vous, f?cea, a?adar, o vizit? patern?. Erau no?iuni neacceptabile, chiar dac? nu se puteau contesta. Rim ?ncepu a-?i povesti am?nun?it suferin?ele trecute, apoi puse lui Mini ?ntreb?ri asupra petrecerii ei de vacan??. Mini ?l felicit? pentru cas?, ?i se interes? de prietenii lor comuni, ca ?i cum ar fi cerut acelora concurs pentru a reg?si intimitatea. — Duduia Nory, apriga noastr? feminist?, s-a f?cut de un timp tare pre?ioas?! spuse doctorul. — Are ?i ea necazuri! o scuz? Lina. ?tii, Mini, c?t iube?te Nory pe sora ei a mare. Dia e cam suferind? ?i, c?nd e vorba de ea, Nory las? tot deoparte. Ba chiar ??i neglijeaz? dispensariul. I-am trimis ni?te dolofani de copii, trecu?i prin m?inile mele, ?i aud c? s-au perpelit acolo, la dumnealor. Am s? m? cert zdrav?n cu ea... Bie?ii mititeii mamei! Doctorul Rim sughi?? un r?s indulgent. Lui Mini, care nu-l mai auzise parc? r?z?nd alteori, r?sul i se p?ru straniu. — Lina e o clo?c?! zise Rim, ?ng?duitor pentru ?nt?ia oar? cu sl?biciunile bunei Lina. O clo?c?! Str?nge sub aripi to?i puii altora... Cum, de exemplu, ?i pe domni?oara Sia. Reamintirea fetei ursuze rupse iar lui Mini firul bunei ?n?elegeri. ?i de ce oare Rim o tot chema cu gura plin?: "domni?oara!". — C?t despre Dr?g?ne?ti — trecu Lina mai departe — sunt ve?nic ocupa?i cu ?mbun?t??iri la ?ar?, la ora?, cu fabricile lor! Elena e cu inova?iile. Dr?g?nescu singur nu ar fi cutezat a?a ?ntreprinderi mari ?i curajoase... ?i toate le reu?esc... ?i v?d rar: ei sunt mereu pe drumuri sau primesc lume mult?... ?i eu nu sunt bun? de a?a ceva. Mini ??i aminti de Elena, fata calm? cu p?rul negru dat ?n sus, apoi de st?p?na de cas?, cu frumuse?ea mai accentuat?, ca ?i caracterul. Acum Rim p?rea, deodat?, mai pu?in vesel. Poate obosise. Era un convalescent, de?i lui Mini i se p?rea perfect s?n?tos. — Nu vrei s? te a?ez pe chaise-longue? Profesorul f?cu un gest de refuz. — Atunci, c?nd s-o ?ntoarce Sia!... M? duc s? ar?t lui Mini casa... Nu ?i-e ur?t singur? ?ncerc? Lina. — Nu purta grija mea!... Doamn? Mini, s?-?i dai p?rerea sincer!... Hot?r?t, lui Rim ?i folosise boala. Era cu mult mai conciliant. Dar nu mai era bolnav. Lina porni, ghemuit? cum era, bucuroas? s?-?i arate palatul. Se mai ?ngr??ase ?nc? ?i g?tul scurt avea dou? cute mari de carne. Mini admir? un salona? zugr?vit ?i decorat cam conven?ional, cu mobile cam pres?rate dar frumoase, cump?rate se vede de la o cas? bun?, dar f?r? adaosul nici unui obiect mai personal. Od?ile de culcare, acum separate, erau de o parte ?i de alta a camerei de baie. Cabinetul de consulta?ie, foarte spa?ios, era prev?zut cu tot confortul. Se oprir? aci mai mult. Cristalul meselor ?i dulapurilor, uneltele variate str?luceau; erau acolo canapele felurite cu resorturi complicate. Lina manevr? una din ele, care se ?n?l?? ?i se ?ntinse tocmai ca masa operatorie. Mini avu o mi?care de spaim? ?n fa?a acestui laborator al celor mai intime dureri. Lina, dimpotriv?, se gu?? de m?ndrie: — Asta pl?te?te tot necazul meu! Mai toat? clientela vine acum aici. Nu mai am nevoie s? alerg at?t. Vorbea de acele suferin?i cu mul?umire. Mini admir? luxul ?i ordinea. — Fac ?i analize prime ?i prime cli?ee radiologice. Am ?i o mic? farmacie Am v?rsat aci 600.000, dar nu-mi pare r?u. Clientela parc? s-a ?nmul?it odat? cu instala?ia mea. Cam pu?ine sunt femeile care nu trec pe la noi! M? temeam ca mutarea s? nu le risipeasc?. A?! C?nd ai nevoie!... Mai ales astfel de nevoi!... — Mai fericite, totu?i, cele care nu trec pe la tine, r?se Mini, cu frica ?i curajul unei s?n?t??i perfecte. Pe o scurt? cotitur? a casei, mai era o camer? unde Mini recunoscu mobilierul iatacului prim. — De musafiri!... — explic? Lina. Dar acum st? Sia. A?adar, locuia chiar la ei!... Apoi venea buc?t?ria, micu?? dar cu acea str?lucire de laborator nou-nou?. Lina cump?rase bateria crati?elor de aluminiu cu aceea?i ?ngrijire ca forcepsele. — Baba mea nu se poate deprinde. Cere mereu cuptor de c?r?mid? ?i hrub? boltit?. R?citorul ?i c?mara ?n perete sunt du?manii ei. Se cam ia ?n furc? cu fata asta cam ?ndr?cit?. M? fac c? nu bag de seam?... Am nevoie de ea. Mi-ar mai trebui chiar o ajutoare. Casa nou? cere ?ntre?inere... M-am dat gata muncind... M? scol la 5 ca s? pot pleca la 8 la spital ?i dup? dejun nu m? a?ez jos p?n? la consulta?ii... Acum, pe sear?, doar ni?el... Mini deschise gura s? ?ntrebe dac? nu o ajut? nepoata, dar Lina o preveni: — Bine cel pu?in c? grija doctorului o are Sia! — ?i r?m?ne, cred, timp. Doctorul pare destul de bine! opin? Mini. — Acuma da, e mai bine. Dar ce accese de gut? a avut! Nu mai era de tr?it! De-o s?pt?m?n? parc? i-a luat cu m?na. Norocul Siei! Are mai pu?in de lucru. — E de mult nepoata la voi? — Numai de vreo cincisprezece zile. Se oprir? ?n salona?. Mini se a?ez? pe o margine de canapea, f?r? s?-?i g?seasc? bine locul. Lina trase un scaun de fantezie, mult prea fragil pentru ea, ?i p?ru dispus? la confiden?e, dar intimitatea lipsea ?nc?. — A?a cum vezi casa asta, mi-a scos sufletul ?i m-a s?r?cit. A fost ideea lui Rim, care vrea cu orice pre? s? fie proprietar. Eu una aveam groaz? de mutare. Fire?te c? nu ne-am b?tut capul cu planuri ?i me?teri. Ne-a v?ndut-o un arhitect, care o f?cuse pentru el ?i i-a p?rut prea mic?. Opt sute de mii de ro?u, ?i nici nu mai spui c?t, p?n? s-o termine. Tot ce am agonisit o via??, plus o mo?tenire a lui Rim ?i datorii c?t vrei! Dr?g?nescu ne-a ?nlesnit bani cu dob?nzi cuviincioase. — ?i casa... a cui e? — Pe numele am?ndoura indiviz... ?i poli?ele tot a?a! r?se Lina. Nu mai e primejdie s? ne desp?r?im acum, la b?tr?ne?e. Rim s-a f?cut mai de ?n?eles... N-ai idee!... N-a? fi crezut niciodat? s? primeasc? a?a de lesne pe Sia... ?i Lina, dup? afirma?ia asta, se opri brusc ca ?i cum se ?mpiedicase de un obstacol. — Nu te-am auzit niciodat? vorbind de fata asta! — Da!... N-o prea vedeam... Era pe la Mogo?oaia, pe-acolo!... E fata lui Lic?, cum ?i-am spus... De mult m? ruga el s?-i g?sesc un loc. Era greu, fiindc? e cam st?ngace... ?tiu eu ce ?nva?? ele acolo, pe la ?coala lor?... Sau a?a e felul ei!... Tot lui Lic? i-a venit ideea s? o iau pentru Rim. S-a g?ndit bietul b?iat ?i la mine... m? oboseam prea mult.... Dar Rim!... Rim a fost cuminte ?i a primit. Are pe cineva l?ng? el c?nd lipsesc... C?nd e vorba de ?ngrijiri mai serioase, tot eu duc, fire?te, greul... Dar e mai bine acum, mult mai bine! — A?a de bine, ?nc?t eu credeam c?-?i reia ocupa?iile. Se deschide facultatea! — Nu-i pomeni de asta. Tocmai a cerut un concediu de boal? de trei luni ?i a pus loc?iitor. Vrea s? lucreze... Are o carte... — Totu?i, chiar ?n concediu s-ar putea scula, ar putea ie?i. I-ar folosi. Se anemiaz? st?nd permanent pe un scaun de bolnav! — Las?!... Las?!... E bine a?a! E mul?umit! Las?-l cum vrea el. Nu-i spune nimic! Caracterul ur?cios al doctorului Rim putea scuza oric?t acel egoism al bunei Lina, care, ?n dauna preceptelor sanitare, vrea lini?te. Acel Rim ?ns?, ce se compl?cea ?n rolul de bolnav, p?rea ciudat. Mini credea c? recunoa?te la el simptomele "bolnavului ?nchipuit", ce se am?ge?te ?i pe sine ?i pe al?ii. ??i prelungea parc? boala cu un supliment de pseudo?ngrijiri ?i cu o infirmier? nefolositoare. Mini credea c? aceast? manie de pacient nu trebuie ?ntre?inut? de cei din jur! I se p?rea c? e acolo un caz de con?tiin??! Cine ?tie la ce forme sup?r?toare ajunge Rim, f?c?nd pe bolnavul cu dinadinsul! Totu?i, nu ar fi cutezat s? insiste pentru a nu turbura lini?tea Linei. Era numai o impresie, e drept, pe c?nd mul?umirea bunei Lina era un fapt. Cum putea alarma pe Lina pe motivul subtil, nesigur, al unei boli imaginare, care poate era numai o imagina?ie a ei! Se auzi parc? sc?r??ind poarta. — Se ?ntoarce Sia, zise Lina. — Plec ?i eu! declar? Mini ?i trecu din nou ?n birou, unde Rim, tot singur, f?r? s? doarm?, ?inea ochii str?n?i, ca cineva care vrea s? consume un timp inutil. Nu p?ru a le remarca ?ntoarcerea. — Se ?ntoarce Sia! Ce vorb? lung? ?i fata asta! zise Lina cu inten?ie de mustrare. — Nu-i spune nimic! Copila a stat cu tat?l ei! Numai optsprezece ani! O nespus? indulgen?? c?tre acele sentimente filiale unse glasul de obicei strepezit al doctorului. Fu un moment de pauz?, ?n care probabil ar fi trebuit s? intre Sia, pentru c? Linei i se p?ruse c? vine; ar fi trebuit s? intre, pentru c? Lina ar fi dorit s? aud? Sia ?i mustrarea ei ?i bun?voin?a lui Rim; sau pentru c? vorbele schimbate acolo p?reau a-i fi f?cut loc s? intre; pentru c? bolnavul ??i alimentase ?i r?bdarea ?i indulgen?a din n?dejdea acelei ?ntoarceri, pentru c? absen?a ei durase destul, dac? nu prea mult. Dar nu veni ?i minutul r?mase suspendat... — ?i dac? vezi pe Nory — repet? Lina f?r? leg?tur? — spune-i c? sunt sup?rat?. Am s? m? r?fuiese cu ea. Nu-mi ?ngrije?te copiii! — Sugacii! Sugacii no?tri! supse silabele Rim. Hot?r?t, era foarte conciliant. Cum putea fi mai bine ca a?a? ?n fund, undeva, o u?? nou? se tr?nti masiv. Era prilejul ca Mini s? plece. Dete m?na cam ?n grab? profesorului ?i ie?i urmat? de Lina. Tot gr?bit?, gre?i u?ile. Era ?nc? neorientat? ?n domiciliul nou al Rimilor ?i c?t? diferen?? de trecut, c?nd Lina nu o l?sa s? plece! O ?ntorcea de trei ori de la u?? ?i ea r?m?nea bucuros. Mini primea deosebirea f?r? regret. Reciproc nu mai aveau nevoie una de alta. Era tot un fel de acord. ?n verand? buna Lina deveni mai vorb?rea??: — ?tii! Veri?oara Lenora s-a cununat cu Walter ?i o duc foarte bine. Sunt foarte dr?gu?i! Au venit s? vad? pe Rim. ?i Lina ar?t? o glastr? cu flori ce se vestejeau: De cas? nou?! Walterii ?in cu ei pe Coca-Aimée. Parc? de c?nd lumea numai at?ta copil a avut Lenora, pe Coca. N-ai v?zut-o?... E cea mai frumoas? fat? din Bucure?tii — ?i Lina aduse un carton imens cu fotografia lui Coca-Aimée. Era o adev?rat? "poz?": ochii mari, probabil alba?tri, ochi de p?pu??: o gur? mic?, prea mic?; p?rul blond, buclat, r?sfirat scurt p?n? la umeri, ca la copii. — Are 16... ba 17... ba 18 ani, hot?r? Lina. Dar pare abia [de] 14, cum vezi. Walter se poart? perfect cu am?ndou?... Nu uita, Mini, c?nd vezi pe Nory, spune-i c? no. 14, un dolofan de b?iat, a murit ?i o bombonic? de feti??, pe care am trimis-o cu m?-sa ca s? nu schimbe laptele, piere de enterit?. ?i b?iatul Elenei Dr?g?nescu e tot cam g?lbegit... Bietu Doru — eu tot v?r ?l socotesc — s-a ?nfundat la mo?ia lui socru-su al doilea... A luat-o de-a capu!... Bine c? n-are ?i al?i copii... Cu gemenii, ce-i trage sufletul!... ?n?bu?ite, ?ncurcate, ?ngr?m?dite, nout??ile de familie n?p?deau abia acum glasul ?ntret?iat de suflul astmatic al Linei. Cu familia, buna Lina r?m?sese aceea?i. Ad?ogase numai pe domni?oara Sia, despre care ?ns? vorbea pu?in. — Vezi! Trepte de marmor? afar?. Arhitec?ii ??tia! Risip?!... S? mai vii, Mini! Ai v?zut ce bine i-a p?rut lui Rim. Pl?cerea Linei pentru vizitele ei era condi?ionat? acum de dispozi?ia doctorului. ?nainte cerea prezen?a prietenelor anume pentru a se v?ita de necazurile conjugale. Acum subordona tot confortului ei cel nou. Cu at?t mai bine dac? era mul?umit?! Mini, subt impresia dezorient?rii, pe care i-o pricinuise casa str?in? cu oamenii cunoscu?i ?i oamenii schimba?i ?n decorurile noi, plec? f?r? g?nduri de revenire apropiat?. De la ?nceput se sim?ise acolo pe planuri parc? inverse ?i mobile, care o ame?eau ca un trotuar rulant. Un u?or mal de mer st?ruia ?nc? ?n vidul pieptului. ?n strad? se leg?n? un minut, ca cel cobor?t abia de pe o punte de vas, p?n? c?nd ia contact cu statornicia solului. De altfel, strada nu o l?muri ?ndat?. ?n sus sau ?n jos era bulevardul dincotro venise? Recuno?tea cl?dirile pe l?ng? care trecuse ca ?ntr-o fotografie obtuz?. Un tramvai la distan?? o descurc?. Se duse de-a dreptul ?ntr-acolo ?i ie?i la liman. Se opri pu?in ?n loc ca s? lase aiurelei timp s? se ast?mpere. Ceva, ca vinul turburat ?ntr-o cup?, se cl?tin? ?n ea, apoi se lini?ti. ? ? II ? C?nd Lic? ?i dase semnal, Sia fericit? — at?t c?t ?tia s? fie — luase din fug? un ?al ?i alergase la poart?. Se a?ezase ?nt?i am?ndoi ?n dreptul ferestrelor, apoi se tr?sese mai la o parte, l?ng? perete. ?i unul ?i altul se sim?eau mai bine afar?. Lic? era un plein-airist n?r?vit. Nu putea suferi ad?postul. I se p?rea c? ?n cas? e prizonier, spionat. De pe c?nd de mic fugea de-acas?, ?i r?m?sese ca tuturor vagabonzilor dragostea de a tr?i pe drumuri. Mai t?rziu, meseriile variate pe care le cercase le alesese tot drume?e. Dar mai de preferin?a stase totdeauna ?n vacan?? de orice ocupa?ie: hai-hui ?i rentier, deoarece nu se l?sa niciodat? f?r? 5 lei ?n buzunarul pantalonilor, ca fond inalienabil Putea astfel cheltui tot prisosul. Via?a asta histenic? ?i punea ?n obraz acea culoare roz? pe sub p?rleala pieli?ei, totu?i ne?n?sprite. Toate ?nt?lnirile de afaceri sau de amor, Lic? ?i le avea ?n plin aer, ca ?i cele de familie. Sia apucase doar de copil? a cunoa?te cu el toate barierele. Se sim?eau am?ndoi la ?ndem?n?, a?a rezema?i ?ntr-un ?old de perete, vorbind ?ncet dintr-un obicei de a se feri, cu ochii ?n l?turi de p?nd?, av?nd totdeauna multe a-?i spune ?i r?z?nd din nimicuri, pe ?nfundate. Nu sem?nau totu?i defel, Sia cu p?rul mai castaniu, str?ns ?ntr-un conci mare la ceaf?, cu fa?a lat?, cu obraji gra?i, plini de o past? f?r? culoare, c?ci dac? recrea?iile le avusese ?n plin aer, apoi restul timpului stase ?nchis? prin locuin?e insalubre, p?n? c?nd s? ajung? ?n casa nou? a Rimilor. Sia avea ochi negri, mici, dar nu vioi ca ai lui Lic?, gura l?sat? pu?in ?n jos la col?uri ca pentru o sil? permanent?. ?nalt? c?t ?i el, trunchioas?, obl? de la umeri la ?olduri, cu m?ni ?i picioare mari de care se jena, nici nu p?rea t?n?r?, de?i avea numai 19 ani. Al?turi de ea, Lic?, sub?irel, sprinten, cu figura pl?cut?, cu ochii vioi de veveri??, p?rul negru din care se l?sa o bucl? mare pe frunte, cu m?inile ?i picioarele mici ?i sub?iri ?i din?ii albi m?run?i, avea aerul unui ??ng?u. Venea pe la Sia ?n fiecare sear? cam pe la aceea?i or?, c?nd ?tia c? e mai liber?. De altfel, fata luase de la ?nceput bunul obicei s? nu ajute pe Lina la menaj. Lene?? de felul ei, hot?r?se pe Lic? c? "tanti" nu trebuia ?nv??at? r?u. De lucrat nu lucra, ?inea ?n m?n? aceea?i c?rp? de oland? ?nnegrit?, ?n care ?nfigea acul c?nd Lina se cam ?ncrunta. Se plictisea acolo cu patronii. A?tepta toat? ziua vizita lui Lic?. La ?nceput f?cuse chiar mofturi ca s? primeasc?, dar, c?nd v?zuse c? Lic? vrea cu dinadinsul, nu mai suflase. Dup? ce totul se aranjase, Lic? ?i spuse abia "cum stau lucrurile". Prinsese ?ndat? situa?ia. Nu era vioaie, dar avea ceva ?iretenie. ?nd?r?tnic? ?n rolul de infirmier?, lucra ?ns? cu pricepere la meseria cealalt?, de a ?nfiin?a o banc? co-ac?ionat? Rim-Lic?, care s?-l scuteasc? pe Trubadur de orice alt? profesiune. Lic? era, de altfel, b?iat bun. Primea ?i cele mai mici dob?nzi. C?nd trebuia s? plece, intra cu Sia ?n buc?t?rie unde baba era ?nc? st?p?n?. Sia aducea din odaia ei un pachet ?nvelit frumos ?i legat cu panglicu??. — E pachetul meu, madam! spunea Sia obraznic babei. Te-a? ruga s? serve?ti ceva de b?ut domnului Lic?. Baba se uita la ea lung pe subt ochi ?i aducea un pahar mare de vin rece. Lic? gusta ?nt?i, apoi da drumul. Sia sta atent?, p?n? c?nd Lic? lua paharul de la gur? ?i r?sufla ?optind: "Mi?to", cu coada ochiului spre baba, cam de felul ei ?iganc?. Sia, mul?umit?. ?l ?ntreba: "?nc? unul?" ?i Lic? refuza. Era temperat ?i nimeni nu-l v?zuse vreodat? beat, necum fata. Apoi Sia ?i spunea ce con?ine pachetul. Erau laolalt? r?cituri, fructe, dulce?uri, ?ig?ri. Tot ce putuse fura. Din trebile casei ??i alesese numai str?nsul mesei cu cheia de la bufet. Baba o prinsese deseori colect?nd, dar nu spusese Linei nimic. Tot ea se r?stise: — Nu te duci s? p?r??ti? Vinul e pe m?na dumitale! — ca ?i cum baba era cea care da de b?ut domni?orului, nu satana de fat?. Baba t?cea, ?i de ce t?cea nu ?tia singur?. Numai doamna Vera — od?i cu pelargonii la fereastr? ?i brise-bise cu dantel? cu igli??, model greu — doamna Vera, soacra b?canului — cas? corp cu "Coloniale-delicatese-b?uturi", peste drum de casa Rim — doamna Vera, necunosc?nd genealogia vecinilor, judeca dup? aparen?e ?n?el?toare. — Uite-i iar!... Uite-i subt geamul boierilor ?i subt ochii no?tri!... Se pup? ?n strad?! Ptiiu! ?i, efectiv, doamna Vera, azv?rlea pe sc?nduri, nu pe scoar??, dezgustul ei astfel coagulat ?ntr-o sput? am?ruie, care, desigur, ?i u?ura organismul de prisosurile unui dispre? care, neconcretizat, i-ar fi putut face, Doamne fere?te, vreun r?u. Totu?i, dispre?ul doamnei Vera se ref?cea tot mai veninos. Nu ar fi fost de mirare s? aib? ceva din partea ficatului. ?n urma lui Mini, Lina r?m?sese pe loc fix?nd treptele de marmor? cu un aer prost?nac. Acolo, ?n acele trepte, i se p?rea ei ?nchis? toat? problema acelei case noi, cu mul?umirile ?i necazurile ei. Rim, amenin?at dincolo de un proces de evacuare ?i ?n ve?nice discu?ii cu proprietarul, ??i manifesta sup?rarea ?n form? de desc?rc?ri nervoase din ce ?n ce mai dese. Dezarmat fa?? de lege ?i de proprietar nu g?sise alt? solu?iune dec?t cump?rarea unei case. Astfel se n?scuse ideea. Avea ?ns? r?d?cini mai ad?nci. ?n cl?direa fiin?ei sunt multe etaje ?i subsoluri ale con?tiin?ei. Acolo, ?n profunzimi, acea idee se altoise pe alta mai esen?ial?: Lina avea o mul?ime de bani c??tiga?i, pe care ?i ?inea neplasa?i. Neglijent? ?i risipitoare cum era, nu avea s? se aleag? de acei bani nimic. Pe c?nd, ?ntrebuin?a?i la cump?rarea unui imobil... Scobor?nd mai ad?nc ?n g?ndurile ascunse, doctorul Rim credea c? acei bani ai femeii ar fi trebuit s?-i apar?in? lui. O luase de nevast?, ceea ce era o mare cinste. ?i suporta de at??ia ani prezen?a. Avea s-o aib? pe cap toat? via?a. Toate astea degeaba. Ar fi trebuit ca ea singur? s? aib? bunul-sim? s? ?ncredin?eze acei bani b?rbatului ei!... ?i nici nu puteai ?ti ce g?nduri ?i puteau veni... cu mania ei pentru "familie!". To?i acei veri ?i veri?oare, pentru care era ?n stare s? se dea peste cap. Unii mai pricopsi?i, e drept, al?ii calici, cum era acel Lic? a?a de desconsiderat de Rim pe timpul c?nd nu-i cuno?tea meritul de a fi tat?l Siei... O haimana acel Lic?, pentru care Lina avea sl?biciune! Doctorul Rim credea chiar c? pe vremuri ur?ta de Lina o fi f?cut ochi dulci veri?orului care, desigur, nu-?i b?tuse capul cu ea, dar o g?sea ?i acum bun? de jumulit. — O serenat?! O serenat?! r?njea Rim batjocoritor, ?n l?ca?uri ad?postite din el. O serenat?, pe care ?ns? ?i el, Rim, o persoan? a?a de important?, consim?ise s? o c?nte, fie c?t de strident, lu?nd pe Lina ?n c?s?torie. Pe cucoana Lina! — ?i spuneau glasuri mai intime ?nc? — care, lipsit? de tact, g?sise de cuviin?? ?nainte de logodn? s? b?lb?ie o m?rturisire necerut? de nimeni... "?tii!... La facultate... cu b?ie?ii!..." Ce importa pe Rim virginitatea bunei Lina!... Cu demnitate se f?cuse a nu fi auzit, necer?ndu-i nici o explica?ie. Ce-i p?sa lui de acea gre?al?! Dar o ?nregistrase ?i o speculase la ocazie. Secretul acela, "imprudent m?rturisit", recuno?tea Rim, f?c?nd haz cu bunul s?u amic, "el ?nsu?i", f?cuse din Lina roaba lui benevol?. Cu acel secret o ?inea subt teroare f?r? osteneal?. La ce bun s?-l aprofundeze! Totu?i femeia asta nu avea recuno?tin?a s? recompenseze pe so?ul generos ?i discret. Era ?n dreptul lui s? ia singur ceea ce i se cuvenea. Mai anevoie era de g?sit formula. Achizi?ia unei case era o bun? ocazie. Rim era, deci, s?rguitor la acea idee. Z?p?cise pe Lina cu tirania lui de bolnav, o ?icanase ?n afec?iunea ei pentru Lenora Hallipa, ce se zb?tea ?ntr-o mare criz? conjugal?, ?i strigase ?mpotriva lichelei de Lic?, ce tr?ia pe spinarea lor ?i pe care-l amenin?a c?-l va da afar? ca pe un cer?etor, fiindc? nu se putea ?ti dac? ?ntr-o zi nu va fura! Lina, asurzit? de refrenul permanent al "casei", zb?tut? ?ntre preten?iile lui Rim ?i ?ntre preten?iile lui Lic?, deprins s? fie alimentat, adoptase, ?n sf?r?it, proiectul cump?r?rii. ?n fond ea se temea de acea achizi?ie; econoam? ?i fricoas?, nu cuteza s? ri?te tot ce avea, dar consim?ise pentru a da lui Rim satisfac?ie. Doctorul colec?iona anun?uri de la mica publicitate ?i avusese chiar coresponden?? cu un arhitect, ini?iative foarte mari pentru felui lui de a fi. De ?ndat? ce Lina consim?ise, gr?bise tratativele, l?s?ndu-le totu?i pe seama Linei, cu privilegiul lui de bolnav. Avea s? se risipeasc? astfel ceva bani, dar nu-i p?rea oneros, erau banii femeiei ?i-l cru?au pe el de corvezi, mai ales c? nu ?tia ?nc? cum va putea face ca acea cas? s?-i apar?in?. ?n adev?r, Lina fusese intimidat? de arhitect ?i convenise pe un pre? cam mare. Nu sf?r?ise ?ns? nimic ?nainte ca Rim s? vad? imobilul. Lui Rim ?i pl?cuse mult stilul preten?ios al exteriorului. Trecuse peste unele lipsuri ?i defecte de amenajare cu at?t mai lesne, cu c?t, din ad?nc, un sfetnic vigilent ?l ?ndemna s? profite de ?mprejurare a?a cum venea. P?strase ultimul argument pentru sf?r?it. Modestul vame? din Ungheni, tat?l lui, l?sase o mo?tenire de 200.000 lei, cifr? medie ?ntre corectitudinea profesional? ?i beneficiile meseriei. La ?nceput Rim declarase c? va l?sa ace?ti bani mamei s?race ?i v?duve. Era o revan??, pe care vrea s? o dea Linei pentru incorigibilul ei sentimentalism familial, de?i, ?n afar? de ciupiturile lui Lic?, acea predilec?ie era gratuit?. Rim ?ns?, care nu profesa, deci nu producea ?n afar? de leaf?, avea mult? aviditate pentru c??tigul Linei. Credea c?, dac? ar fi fost mai destoinic?, ar fi putut stoarce ceva de la acele rude bogate, ?n loc s? fac? pe generoasa ?n dauna lui, cu toate c? el, Rim, era o victim? permanent? a acelei c?s?torii. O f?cuse numai ?n vedere de profituri: ?n adev?r, a?a cum calculase, c?p?tase catedra, dar pentru sacrificiul lui ?n?elegea s? aib? ?nc? alte beneficii. Era vorba de el "adic? de o fiin?? prin excelen?? demn?" de tot binele, ?n propria lui opinie. Pentru femeia prin care ??i putuse satisface unele prevederi avea, din demnitate, o mic? ur?, un dispre? pentru acea unealt?, de care era silit s? se serveasc?! Din astfel de sentimente decurgea acea rea voin?? ce st?ruia ?n traiul lui cu Lina. O agravau ?i alte pricini: dup? stadiul ambi?iei, care-i ?nlocuise tinere?ea absent?, doctorul Rim trecuse la epoca erotic? ce-i turmenta maturitatea. Un alt sacrificiu al c?rui erou ?i victim? se socotea: lumea era plin? de femei pl?cute ?i el nu avea dec?t pe ghemuita de Lina, care-i inspira o nep?sare ascetic?, dar a c?rei existen?? ?l lipsea de pl?ceri. F?cea studentelor teoria insidioas? a amorului fizic. ?ncerca glume echivoce cu feminista Nary, fat? cu replica ?ndr?znea??. Erau numai luxuri de cuvinte. Un sim? prevz?tor ?l f?cea prudent. Aceea?i pruden?? ?l silea s? ia aere de om serios cu alte femei. Frumoasa veri?oar? Lenora era modelul perfect ce convenea gustului ilustrului doctor. Amorul ei nes??ios pentru primul ei b?rbat ?i p?ruse forma ideal? a fericirii la domiciliu. Adulmecase ?n jurul acelei Lenore cu admira?ie ?i invidie. ?i alte femei dr?gu?e apar?ineau pe r?nd altor b?rba?i, la care Rim se g?ndea cu respectuoas? complezen?? pentru acele beneficii intime. Toate acele pl?ceri str?ine ?l ofensau ?i ?l lipseau pe el, care nu avea dec?t pe Lina. ?tia c? buna Lina nu-i aduce nici un obstacol; mai ?tia c? acele bunuri ?i f?r? de ea nu ar fi fost ale lui; ?n ad?ncul ad?ncului va fi fost chiar ?i con?tiin?a c? Rimul de?irat ?i sp?l?cit, cu gesturi de manechin ?i vorba pedant?, prin persoana lui ?nsu?i era un obstacol acelor aspira?ii. Era mizeria omului cu sine, pe care o cunoa?te ?i n-o recunoa?te. Toate celelalte caturi ale con?tiin?ei lucrau ?ns? pentru reabilitarea acelui scump dezmo?tenit. Lina era deci de vin? ?i mica lui ur?, hr?nit? de revendic?ri pasionale, cre?tea. Vrea desp?gubiri. Ba bine c? nu, era s? fie a lui casa! Totu?i, la suprafa??, cuviin?a, solemnitatea, masca aderent? a tuturor virtu?iilor nu putea p?r?si pe doctorul Rim. De aceea, cu o ?inut? de zile mari, anun?ase pe Lina c? "tot el" a g?sit o solu?ie financiar? a casei. Oferea acum 200.000 de lei. Mama b?tr?n? era sacrificat?. Va tr?i din mica pensie ?i o vor ajuta. Poli?ele le va semna ?i el ?i casa va fi a lor am?ndorura, ca ?i traiul! Nu cutezase mai mult deodat?. ?n laboratoare tainice se preg?teau alte proiecte ?n vedere — a testamentului reciproc ?ntre so?i, f?r? descenden?i direc?i. Acel discurs generos pronun?at de Rim nu putuse face bunei Lina alt? impresie dec?t aceea c? ilustrul ei so? ?i f?cea o favoare nea?teptat?. Aportul mo?tenirii, acel "noi", aluzia la via?a comun?, erau probele unui devotament neb?nuit, ce o cople?ea pe buna Lina, ?necat? de recuno?tin??. A?adar, acel trai nesuferit era numai manifestarea unui caracter dificil. Lipsit? de m?ndrie, ?n genere, fa?? de m?rinimia lui Rim, Lina devenise un otrep. Ajutorul b?tr?nei soacre ?i lichidarea datoriilor ?i reveneau de la sine. Ordonat ?n toate, Rim, rup?nd foaia calendarului, ?i spunea: — Azi e "?nt?i" a lunei, trimitem mandatul pentru mama! Mandatul sta preg?tit de ?ns??i caligrafia lui Rim ?i Lina ?ntindea gr?ibit m?ini slujitoare ?i trimetea banii. — Azi avem o scaden??! — ?i din sertare ticluite, ap?rea o prelung? foaie timbrat?. — Putem preschimba! — hot?ra doctorul cu sagacitate, sau: — Trebuie achitat! — emitea corect. Lina apuca poli?a cu m?ini ceva cam febrile, ?ncre?ea fruntea ?ngust? sub p?rul c?runt, dezordonat, ?i se trudea, c?ut?nd mijloace de a pl?ti. Alerga la Dr?g?nescu, reclama vreun onorariu ?nt?rziat, cuno?tea c?teva ore de grij? ?i pl?tea. Aceste crize cu termene fixe, care aveau la origin? gestul nobil al lui Rim, intrau ?n uzul vie?ei ei robotnice. Nu-i da ?n minte s? revizuiasc? acea stare de lucruri, nici s? se irite ?mpotriva nim?nui. Dimpotriv?, despre toate astea obi?nuia a spune respectuos: — Rim se ocup? de-aproape de afacerile noastre! Dar n?duful ei de femeie gras? ?i scurt? ?n g?t evolua spre o emfizem? clasic?. Erau acum proprietari ?i greut??ile b?ne?ti erau compensate de schimb?rile fericite pe care acest eveniment le adusese ?n caracterul lui Rim. Lina avea acum remu?c?ri c? se pl?nsese c?ndva de el. Sta subt noul regim, tem?toare ca de o minune ?i cu un fel de jen?, efectul nou al mul?umirii. Prezen?a Siei era pentru Lina un motiv permanent de stupoare ?i satisfac?ie. Bun?voin?a lui Rim pentru v?rul Lic? era un fenomen, ce r?sp?ndea ?n toate sim?urile un fel de paralizie similar? cu ceea ce ar fi pentru al?ii fericirea. Un fel de mister l?untric a?ternea pe fa?a ei ur?t? un sur?s de rebus, ce-i f?cea un cap de sfinx hilar ?i comic, a c?rui enigm? era, desigur, mul?umirea. Era natural ca ?ntre grijile b?ne?ti ?i bucuria casnic? Lina s? nu mai aib? mult loc pentru prietene. Profesorul ?i infiltra ?i el orgoliul de proprietar. Aceast? satisfac?ie ?mpreun? cu desf?t?rile boalei f?r? dureri predominau acuma ?n casa. Rim. El prospera ?ntre cele dou? achizi?ii: casa ?i infirmiera. "S-a ?ntors ?i Mini! O s? petrecem frumos la iarn?!" se g?ndi buna Lin?, care ?nc? mai avea altruism. Se mai uit? o dat? la treptele de marmor? din cap. Era ?ng?mfat? de marmora aceea ?i convins? c? acolo stau toate ?ncurc?turile ei b?ne?ti. Plec? spre buc?t?rie s? supravegheze regimul alimentar al lui Rim, care ??i f?cea din "menu" o distrac?ie adesea schimbat? ?n tragedie. O tragedie mut? ?n prezen?a domni?oarei Sia, dar care costa pe Lina, s?rguitoare s? fie pe placul unui b?rbat a?a de bun ca al ei. Sia se ?ntorsese ?i sta acum afundat? greoi ?n fotoliul ei obicinuit, g?ndindu-se la Lic?. Rim r?m?sese tot la birou, cu picioarele ?mpleticite ?n pledul lunecat. La oarecari ?ntreb?ri Sia ?i r?spunsese monosilabic. ?ntreb?ri care meritau o men?iune special? pentru progresele doctorului. Dac? v?rul Lic? era s?n?tos?... Ge mai spunea v?rul Lic??.... De ce nu intrase v?rul Lic? s?-i vad?? Da, Lic? era s?n?tos... Vorbise de-ale lor... Nu intrase fiindc? era gr?bit!... Pretext invariabil. Lic? de c?nd avea ambasador, se lipsea bucuros s? vad? pe Rim, de?i c?nd se hot?ra s? apar? era s?rb?torit. Dup? acele scurte informa?ii, Sia t?cuse odihnindu-se de o oboseal? nemotivat? ?i permanent?. Cu picioarele ei groase, r?u ?nc?l?ate, proptite cam r?sfirat ?n covor ?i form?nd astfel un leag?n larg ?n poala ?or?ului de p?nz? alb?, cu m?inile boccii — asprite de ceea ce va fi lucrat pe-acolo de unde venise — prinse zdrav?n de m?nerele fotoliului — domni?oara Sia nu era deloc gra?ioas? ?n repaos. Totu?i, doctorul era mi?cat de ceea ce numea: "sacrificiul acelei fete tinere ?i frumoase, care ?n loc de pl?cerile v?rstei ei se devota pentru el". Sacrificiul Siei consta ?n schimbarea od?i?ei murdare a internatului ?coalei de infirmiere, cu casa luxoas? a Rimilor. E drept c? acel confort nu era pentru ea o necesitate ?i casa Rim ?i p?rea o pu?c?rie. Distrac?iile, la care renun?ase, erau vorb?ria vulgar? a camaradelor, bolnavii care formau clientela, evenimentele uli?ei v?zute peste poarta ?i plimb?rile cu Lic?. Nesim?itoare c?tre tic?lo?ia boalelor de prin spitale ?i aziluri, Sia avea repulsie pentru pu?inele ?ngrijiri ce da lui Rim. Rim, totu?i, ?i suprima c?t mai mult corvezile ?i c?uta s? fie un convalescent pl?cut; ceea ce Lina numea: "a-i ?ine doctorului de ur?t" era numai prezen?a lenevoas? a infirmierei. Cum ?ns? t?cerea celor doi era plin? de calcule ?i de proiecte, nu se mai putea chema t?cere, ?i, pe drept, buna Lina, c?nd intr? n?du?it? ?i cu ceva abur de friptur? pe ea, g?si c? totul e ?n cea mai bun? ordine. — Tanti miroase bine! spuse Rim domni?oarei Sia. — N-ai vrea s? m?n?nci ?n sufragerie? ?ntreb? Lina, ?nsufle?it? de spusele lui Mini. — E o idee! admise Rim, calcul?nd c? Sia, care ?i servea masa ?n birou, va fi astfel cru?at?. E drept c? acele pr?nzuri pe tav? fusese unul din deliciile boalei, dar bucuria evolueaz? ?i Rim ?ntrevedea alte inov?ri pl?cute. — S? m?nc?m to?i trei ?n sufragerie, fiindc? zici! spuse Linei ascult?tor. Se scul? apoi singur, oprind cu un gest pe Lina, care vrea s?-l ajute. Sia, la ?nceput bosumflat? c? nu mai m?n?nc? singur? la voia ei, se ?nsenin? la g?ndui progreselor ce va avea de povestit lui Lic?. ?n mai pu?in de-o lun?, era a?ezat? la masa de familie! Zise c?t ?tia ea mai pl?cut: — Tanti! Ce frumos umbl? domnul profesor! Rim sur?se m?gulit, cu un mic gol ?n coaste, neprev?zut de anatomie. Se g?ndi la ziua ?nt?i, c?nd el decretase ca noua-venit? s? zic? Linei ?n loc de doamn? "tanti", dup? cum erau leg?turile de rudenie. El ?ns? evitase s? fie "unchiu" din cochet?rie. ?n surdin? Sia ?l chema "neam?u" ?i "mo?u". La u?? Rim, amintindu-?i c? e ?nc? bolnav ?i pentru a doza progresele, se rezem? de bra?ul infirmierei. Liiaa dase fuga s? completeze tac?murile. Nu se a?teptase la acel succes imediat. ?i cum cuvintele, bietele, fac toate slujbele: "S-a f?cut un ?nger Rim! Un ?nger!" ??i zise. Intrarea ?n sufragerie, cu Rim de bra?, aduse probabil ?n mintea Siei imagini vesele: Dac? i-ar fi v?zut Lic?! Pufni ?n r?s f?r? rost. Lina se ?ncrunt? ?i g?ndi: "Ce oaie! ce oaie!a A?ez?ndu-se cu ezit?ri, cu mici balans?ri, ca un om care ??i face primii pa?i, Rim explic? cum r?sul f?r? de motiv are de cauz? un impuls al energiilor, dintre care cea mai cunoscut? e "explozia tinere?ei"; Sia, care se astupase la gur? ?i era gata s? blesteme masa ?n comun, ?n?elese c? mo?ul nu s-a sup?rat ?i dete drumul altui sughi? de r?s. La acei pr?nz Lina g?si momentul potrivit s? comunice lui Rim c? Elena Dr?g?nescu va da ?n toamn? o mare serbare muzical?, care se preg?tea din timp. Elena spera c? Rim va fi destul de restabilit pentru a-?i da concursul. Trimisese anume pentru acest scop o scrisoare de chiar m?na ei. ?n adev?r, Elena ?ntrebuin?a mai obi?nuit telegraful, telefonul sau secretara. — Dumnealui c?nt?? ?ntreb? Sia, din fericire f?r? poft? de r?s, mai mult uimit? de acel talent. — S? vedem! S? vedem! spuse Rim Linei, cu aere preten?ioase. P?n? atunci ce nu se poate ?nt?mpla!... E drept c? doamna Elena e ?nc?nt?toare ?i audi?iile ei pre?ioase... absolut pre?ioase... F?c?nd s? sclipeasc? ?n fa?a Siei str?lucirea propriilor sale merite c?t ?i a doamnelor de care era c?utat, Rim ?ntrerupse cur??irea unui m?r, pentru a ridica paharul cu vin: — Prosit!... Azi e zi de s?rb?toare! declar? sorbind. Cele dou? femei r?mase nedumerite. Sia se g?ndi proste?te la calendar ?i Lina ??i repet?: "Un ?nger Rim!", f?r? s? ?n?eleag?. Profesorul Rim voise s? consacre, astfel, acel prim pr?nz de ?ns?n?to?ire ?i de concordie familial?. R?mas? singur? ?n fa?a cafelei negre, doctori?a Lina piroti pu?in, pe drept somnoroas? dup? ziua de robot?. De c?nd ??i aducea aminte nu fusese mai mul?umit? ca acum. Cine ar fi priceput!... Rim... Sia... Lic?... Un ?nger Rim!!... ? ? III ? Dup? plecarea lui Lic?, doamna Vera se ostenise ?n zadar de dup? perdele s? vad? dac? ?ntorc capul unul dup? altul. Lic? nu ?ntorsese capul ?i doamna Vera tr?sese concluzia banal? c? b?rba?ii ??i bat joc de femei ?i c? fetele sunt ni?te ahtiate. Sia nu ?ntorsese capul, fiindc? ?i at?rna greu, dar r?m?sese un timp ?n poart?. ?i p?rea r?u c? a plecat Lic? ?i ?i era sil? s? se ?ntoarc? ?n cas?. Lic? venea destul de des s? o vad?, dar plimb?rile erau acum mult mai rare ca ?nainte. M?ndria de a fi de folos ?i rangul nou la care o ridica func?ia de infirmier? ?n casa Rim se luptau, ?n mintea ei ?nceat?, cu regretul vie?ii bune de alt?dat?. Lic? nu ?ntorsese capul, fiindc?, odat? plecat de la un loc, nu se mai g?ndea ?napoi. La vizita de azi constatase numai, cu mul?umire, c? lucrurile merg strun?. Nu-i trecuse prin g?nd s? m?soare timpul parcurs sau s?-?i proiecteze filmul trecutului. ?n adev?r, cum oare ?i c?zuse pe cap acea fat? trunchioas? lui Lic?, un b?iat at?t de sub?irel, de talie mijlocie, cu o musta?? mic?, neagr?, pe un boti?or simpatic, fluier?nd mereu ?ntre din?ii m?run?i albi, tari, pe care ?i str?ngea de obicei ?i la pl?cere ?i la necaz. Acea j?vru?? de fat? ?i c?zuse lesne pe bra?e ?i nu i le ?ncurcase prea tare. Tocmai o proast? ?i o ur?t? ?i f?cuse acei dar. C?nd i se ?nt?mplase buclucul, ur?ta ?i proasta se v?itase ?i bocise. Cum nu putea suferi s? vad? str?mb?ndu-se o ur?t?, ?ntr-un moment de iritare, Lic? spusese: "Ad-o atunci ?ncoace!". Era grozav de t?n?r, dar chiar gesturile necugetate nu reu?eau r?u lui Lic?. Fusese un incident ce nu-i ?mpiedicase existen?a s? se desf??oare liber? ?i Lic? era mul?umit de existen?a lui. L?sase pe sluta ?n patul gazdei, aruncase copilul ?ntr-o birj? ?i-l dusese la o mo?ic?, pe care o cuno?tea el bine. Duduia Mari hr?nise c?teva zile feti?a cu un biberon de c?rp? muiat ?n lapte cu ap? ?i cu zah?r, apoi g?sise la bariera Filipe?ti o femeie c?reia ?i murise copilul de trei zile numai. Mo?ica ?i ?ntorsese laptele ?i ?i cump?rare o m?tur? nou? ca s? ?ie curat. Cum din cele dou? od?i?e pe care le avea, una era liber?, duduia Mari g?zduise un timp pe Lic? la ea. ?l sc?pase, astfel de plictiseli cu alt? gazd? a Iui, care ?ncepuse s? fie s?c?itoare ?i s? vorbeasc? de divor? ?i de c?s?torie. Duduia Mari era frumu?ic? ?i delicat? la trup ca o p?s?ric? ?i n-avea habar de ce poate ?nsemna c?s?toria. C?nd, dup? un timp, duduia Mari spusese lui Lic? c? a g?sit pentru odaie un chiria? serios, el tocmai se g?ndea s?-?i caute loc aiurea, cam lihnit de regimul lactat pe care ?l ducea. Deprins? s? m?n?nce la cliente, mo?ica nu putea suferi s? g?teasc? bucate ?i, c?nd era liber? la ea acas?, lingea numai o cea?c? de lapte, ca o pisicu??... Lic?, deoarece avea mare predilec?ie pentru duduia Mari, venea ?nc? des pe acolo, primit mereu cu triluri de pl?cere. Mo?ica nu ?ncetase s? supravegheze feti?a ?i se duceau am?ndoi s-o vad? ca o pereche dr?gu??. La botez, duduia Mari, care fusese na??, ?ntrebase r?z?nd pe Lic? cum o chema pe mama fetei, pentru a-i da numele ei. Lic?, din respect pentru ceremonie, mestecase ?n g?t ?njur?tura destinat? mamei misterioase. Cum era ziua Sf?ntului Athanasie, preotul ?i zise Anastasia. Cum apucase a vorbi, fata zise duduiei Mari: "M?mico", f?r? s? lege de acel cuv?nt nici o idee precis?. Pentru a-i ?nc?lci no?iunile, mai era pe lume ?i "m?-ta doica" — cam brusc? dar de treab?, femeie de dulgher —apoi mai erau vecinele, care dup? toane o chemau: "Vino la mama" sau o goneau cu oc?ri pentru o mum? necunoscut?. Pe doic?, duduia Mari o speria la nevoie cu Lic?, pufnind la ideea c?t de pu?in "teribil" era Lic?. Ea ?l cuno?tea numai ca pe un flutura? u?or, care iube?te dr?gu?. Lic?, zv?nturatul, se zb?rlea totu?i la nevoie la doic?, ce se temea de d?nsul. Lic? avea ?i un alt fel de a fi, neobservat de duduia Mari. Totu?i mo?ica avea dreptate. Ar fi fost greu s? g?se?ti ?n toat? armata un plutonier mai fin ca Lic?. Nu b?tea solda?ii; o singur? dat? p?lmuise o femeie, ce nu-?i luase palma degeaba, ?i tot numai o dat? sucise cam nervos g?tul unuia ce se amestecase unde nu-i era locul. Cum ?ns? Lic? plecase repede de acolo, aflase ?n urm? c? victima ?i-a reg?sit r?suflarea. Lic? avea oroare de brutalitate, dar era cam iute. De?i nu era cazarmagiu, ?i pl?ceau tunica, galoanele ?i slujba lui. El nu vroise s? fie sublocotenent. Ar fi trebuit s? treac? un examen ?i, cu toate asigur?rile ?efilor ce-l ?mpingeau, avea groaz? de tip?ritur? ?i scriitur?. Condicele chiar ?l impresionau r?u ?i le l?sa ?n seama furierului. Dinaintea unui registru era mai str?mtorat ca ?ntr-o odaie cu o singur? u??, pe care nu po?i ?ti ce om periculos poate intra. Apoi, pentru concep?ia ?i mediul lui, "sublocotenent" era mai pu?in ca plutonier-major. Era un post f?r? "situa?ie''. La Hanul-cu-Tei, c?nd intra vreunul, de era necunoscut, circula o singur? ochire b?nuitoare, ?i, de era cunoscut, era primit cu nep?sare. Chiar Lic? ?l saluta cu neglijen??. Nici cr??maru!, nici nevasta, nici domni?oara cr??marului nu ar fi stat de vorb? cu un astfel de pitpalac. A?adar, nici amor, nici afaceri de furaj, nici onoruri. C?nd avea vreo plictiseal? cu armata, Lic? se g?ndea mai lesne la civilitate. De ar fi fost vorba s? nu mai poarte vreodat? tunic?, i-ar fi pl?cut mult cravatele ro?ii. Dup? ce plecase de la duduia Mari, Lic? se ?ntorsese la gazda veche, ce se dase iar pe brazd?. Cu b?rbatul ei chiar tratase atunci o mic? afacere. Cu c??tigul Lic? era cam nep?s?tor c?nd avea ?ig?ri, totu?i nimic nu-i pl?cea mai mult ca banul dob?ndit lesne ?i prin ?iretlic. Pensiunea doicei fusese pentru Lic? o surpriz? nepl?cut?, dar o rezolvase repede prin ceva mai mult zel ?n tranzac?iile pe care le obi?nuia. Nu f?cea niciodat? ?ncerc?ri prea mari. Nu putea suferi riscurile, nici abuzurile deslu?ite, dar nimic nu l-ar fi ?mpiedicat, c?nd avea nevoie de parale, s? ?i le procure. Afacerile lui erau mai adesea farse vesele, jucate furnizorilor ?n beneficiul armatei ?i din care ?i pica ?i lui ceva ?n buzunar, sau constau dintr-un concurs inteligent dat ?efilor, f?r? r?spundere direct?. O singur? dat? ?ncercase o lovitur? mai mare; nu fusese sup?rat de nimic, dar se speriase de el singur. Era ?i ?ndr?zne? ?i fricos. G?ndul c? afacerile lui erau scrise acolo ?n registru ?l nelini?tea, ?i ceea ce cuno?tea din formalit??ile justi?iei militare ?i da o spaim? nesuferit?. Consiliul de r?zboi ?l f?cea s? se g?ndeasc? cu jind la cravatele ro?ii pe care le poart? civilii. La timpul acela, chiar se concediase, dar se reangajase cur?nd iar??i. Fata o str?mutase de la doic? abia c?nd era de ?ase ani. O ?inea acum o precupea??. Lic? nu putea s-o ia cu el. Nu ?tia niciodat? bine unde se culc? ?i unde m?n?nc?. Cu ?ncepere de la precupea??, Sia cunoscuse via?a nomad?: str?mutat? din gazd? ?n gazd?, dup? ?mprejur?ri, sau ?ncredin?at? numeroaselor prietene ale lui Lic?, c?nd Trubadurul nu mai avea bani. Acele prietene admirau o dat? mai mult pe Lic? ?n form? de tat?. ?l g?seau ?i mai dr?gu? pe ?trengarul t?n?r, a?a de bun cu un copil pe care i-l f?cuse o nemernic? — fiindc? Lic? avea totdeauna gata la ocazie un cuv?nt de ocar? pentru mama Siei. Unele, mai pu?in de?tepte, crez?nd c? ?i plac odraslele, ??i ar?tau dorin?a de a-i d?rui ?i ele, dar Lic? str?ngea din?ii cu r?utate ?i ??i pricepeau gre?eala. Cele mai multe ?l ?n?elegeau mai bine ?i Sia avea colec?ie de c?m??u?e na?ionale do toate m?rimile, lucrate de frumu?elele lui Lic?. Num?rul mamelor benevole cre?tea mereu. De cealalt?, de cea adev?rat?, nu se pomenea. Lic? nu era confiden?ial ?i, de altfel, lucrul nu i se p?rea de un interes deosebit. ?ntorsese spatele ur?tei ?i at?ta tot. De cum umblase fata bine ?n picioare, Lic? se distrase t?r?nd-o de m?n? dup? el. A?a cum zbura el peste lot, era totu?i singuratec. De?i apropiat, nu era prietenos. Cu b?rba?ii f?cea afaceri ?i nu se putea lega prea mult. Femeile ?i erau devotate, dar el nu le lua ?n serios ?i nu avea ?ncredere ?n ele dec?t pentru treburile femeie?ti: pentru c?rpit, cusut, sp?lat, c?lcat ?i pentru d?d?cit fata. Discret ?i prudent din fire ?i prin ocupa?ii, avea ?i un fel de sfial? pentru traiul lui mahalagesc. Lic? era oarecum ambi?ios ?i foarte curat. Totdeauna sp?lat, pom?dat, spilcuit, ??i cur??a ?i moralul de oarecare mici murd?rii inevitabile. Avea, e drept, o situa?ie aparte. Certat cu familia fiindc? nu ?nv??ase carte, avea neamuri pricopsite, de pild? sor?-sa Lenora, care, de c?nd se m?ritase cu mo?ierul Hallipa, ?l trata ca pe c?inii b?rbatului ei. A?a fiind, fata aceea, picat? din ?nt?mplare ?n traiul lui, devenise un mic pivot al traiului lui. Lic? ?i-ar fi b?tut joc, pe drept, de cine i-ar fi spus c? e un tat? bun. Acela?i capriciu dicta toate apuc?turile lui lipsite de orice precepte. T?ra cu el fata de m?n?, fiindc? b?gase de seam? la prima ?ncercare c? trec?torii de ambele sexe se uit? dup? el ?i c? "gradele", a?a de numeroase ?n armat?, nu-l mai opresc pe fiece motiv; sau pentru c? fata ?i servea de pretext ca s? scape de o ?nt?lnire ce nu-i convenea; sau fiindc? nu avea ?n ziua aceea nimic mai bun de f?cut. Sia era o prezen?? inofensiv? ce-i convenea. ??i putea face gustul s? p?l?vr?geasc? ca ?i singur, f?r? de precau?iunile ce trebuie s? iei cu oamenii. C?nd ?ncepuse a vorbi ?i ?n?elege, ?i da c?te o replic? monosilabic? ?i Lic? trecuse tot nesup?rat de la forma de monolog la cea de dialog. Cam grea, ce e drept, de limb? ca ?i de picioare, al?turi de Lic?, a?a de sprinten, Sia se t?ra ca s? nu r?m?n? ?napoi. M?inile sub?iri ale lui Lic? ?i zdrobeau f?r? voie pumnul tr?g?nd-o. De la pumnul lui nervos, ?ncle?tat pe al ei, ?nv??ase sentimentul de comand?, mai mult dec?t din b?t?ile pe care le lua de la cresc?toarele ei. Tot de la Lic? ?nv??ase ?i spaima. Nu-i era team? nici ?n ?ntunericul od?ilor sau ogr?zilor, nici noaptea ?n magazii sau beciuri. Pe strad? ?ns?, cu tr?suri ?i oameni, c?nd Lic? ?i sc?pa m?na ?i se pierdea de el, sau c?nd o l?sa la vreun col? uitat? ca s? vorbeasc? cu cineva, cunoscuse frica ?i totodat? sentimentul protec?iei ?ntrupat ?n Lic?. El se juca cu spaimele ei dup? dispozi?ia ?n care era. Sau se ascundea ?nadins ca s? fac? haz v?z?nd-o buim?cit?, sau se bucura r?ut?cios de frica ei, sau ?i ap?rea brusc dinainte, juc?ndu-se de-a "bau", sau ?i da o palm? usturoas? pentru c? avea un aer idiot ?i nu ?tia s? se descurce. Lic? era mereu acela?i b?iat vesel ?i pu?in cam crud ?i cu o pedagogie sumar?. Tot sumar, Sia ?nv??a c? el e st?p?nul binelui ?i al r?ului. Aspectele superioare ale lumii tot de la el le ?nv??ase. Lic? era guraliv, comenta tot ce vedea ?n jur: oameni, priveli?ti. Prea lene?? pentru a se osteni singur? cu acele descoperiri, Sia ??i lua astfel toate no?iunile de-a gata ?i le refuza de aiurea. No?iunile morale tot de la Lic? le avea. El povestea liber tot ce-i trecea prin minte, pe o parte convins c? nu ?n?elege, pe alta mul?umit c? are cine s?-l aud?. Era destul de delicat de felul lui, dar avea totu?i un vocabular picant ?i istorioare la fel. ??i aducea uneori aminte s? se ab?in?, dar alteori ecoul ce pornea din Sia ?l distra. Dac? ?ns? la vreo vorb? prea slobod? izbucnea ?n vreun r?s gros ?i stupid, o palm? o aducea la cuviin??. Lic? era ?i marele dispensator de bucurii felurite. ?i pl?ceau gr?dinile, a?a c? duminica toate umbrarele ?i bol?ile ?l cuno?teau. Deprinse s? vad? at?tea feluri de perechi, priveau totu?i cu mirare pe t?n?rul acela zv?nturat cu copila aceea st?ngace ?i, mai apoi, fata aceea trunchioas? cu tovar??ul acela sprin?ar b?nd o singur? halb? la o fleic? unic?, fiindc? Lic? era sobru ?i econom pe punga lui. Ducea adesea pe Sia pe la prietenele lui. Erau petrecerile de iarn?. C?nd fata era mic? de tot, acele ?ndr?gostite care mai de care o r?sf??au, ?n hat?rul lui Lic?. Posac? cum era, copila sim?ea totu?i pentru dezmierd?rile lor un fel de tors ca al pisicii c?nd umfl? g?tul subt alint?ri ?i-?i ascunde ghearele. Mai m?ricic?, ?n?elesese de gustul m?nc?rilor bune ?i al cadourilor. Apoi venise vremea s? fie trimis? afar? s? se joace; devenise curioas? ?i ur?se femeile pentru care era dep?rtat?. Se ?nt?mpla ?ns? s-o uite acolo, la petrecerea lor, ?i atunci femeile ce r?deau ?n hohot ?i pentru care Lic? n-o mai b?ga ?n seam? i se p?reau nesuferite ?i fericite. C?nd ?ncerca s?-?i arate ?nc?p???narea, Lic?, arz?ndu-i o crava??, zicea dispre?uitor: "E cam toant?!" Dar, ?n genere, tr?iau bine. Afacerile, Lic? le f?cea de preferin?? cu b?rba?ii femeilor dr?gu?e, care interveneau ?n favoarea Trubadurului. Bani de la femei nu lua, nici nu le da. Uneori uneia o floare pe care i-o dase cealalt?. O singur? dat?, o alt? proast? ?i strecurase bani ?n buzunarul hainei. ?ntorsese buzunarul pe dos cu o ?mbinare din spr?ncene, care nu era a bine. Femeia adunase banii de pe jos ?i zisese cu umilin??: "Ce at?ta sup?rare!" cu o just? mirare pentru astfel de principii. Lic? nu avea principii, avea gusturi. Nu-i pl?cuse procedarea. Le obicei ?ns? femeile se purtau cu el a?a cum ?i pl?cea lui.. Dac? ?i trebuia un mic ?mprumut, ?l g?sea, ?i totdeauna g?sea un osp?? fin, f?r? de care amorul nu ar fi fost complet. Lic? nu avea numai tac?mul pus, ci ?i patul a?ternut pretutindeni, fie ca oaspe, fie ca amant. Din toate aceste peregrin?ri, rezult? c? anume strad? era legat? pentru el de un anume fel de osp?tare ?i culcu?. Acest trai aventuros c?p?tase totu?i, prin repetare, un fel de ordine. Sia avea vreo zece ani c?nd Lic?, ?ntr-o zi, v?zuse pe o cas? o firm? ce-i adusese din nou dinainte pe veri?oara Lina din Tecuci. Descoperirea ?i f?cuse s? scr??neasc? din?ii m?run?i. B?gase de seam? duminica trecut? c? Sia, prost ?mbr?cat?, ?l f?cea de r?s.. Era gata s? nu mai ias? cu ea nic?ieri. Acum g?sise un alt leac. Hot?r?se c? Lina va ?ngriji de aci ?nainte de trusoul fetei. Cu toat? decizia lui, avusese ?ov?iri asupra proced?rii. ?tia pe Lina m?ritat? cu un doctor neam?, ?i ?i era pe dos s? intre. Luase ?nt?i informa?ii. Neam?ul era profesor la Ia?i ?i Lina era mai tot timpul singur?. Alesese ora c?nd primea vizitele medicale. Acest client nea?teptat f?cuse Linei mare efect. R?m?sese lipit? de dulapul cu medicamente, ?n impresie era mult? mirare, destul? grij? ?i ceva mul?umire. Lic?, din primul moment, apucase s? fie cu ea brusc ?i t?ios la vorb?. Nu-?i preg?tise atitudinea: o g?sise ?n sentimentele lui. Acea brusche?? hain? avea s-o p?streze mereu ?i Lina mereu avea s? simt? la vizitele lui aceea?i spaim? amestecat? cu ceva pl?cere. Lina nu opusese nici o rezisten?? cererilor lui Lic?. Nu avea haine de copil, dar ?i le va procura. Nu uitase ?ns? existen?a lui Rim ?i, de la prima revedere, prezintase lui Lic? pe doctor subt un aspect de teroare, datorat propriei ei ?ngrijor?ri. Lic? ??i f?cuse socoteala c? doctorul era deocamdat? departe ?i r?m?sese la ideea c? veri?oara Lina trebuia s? dea. Cum nu-?i discuta opiniile, ??i spusese l?murit punctul de vedere. F?r? energie, f?r? pav?za efectiv? a lui Rim, buna Lina luase calea servitudinii. Nemul?umirea ei se r?sfr?ngea asupra fetei, pretextul neobosit al preten?iilor lui Lic?. La fiecare vizit? se ?ntreba cu ciud? ce nevoi mai are, ce s-a mai ?nt?mplat copilei. Ea, care iubea to?i copiii, tocmai pentru Sia avea respingere. Nu dorea, nu cerea s? o vad?, ?ntreba numai de ea ca o datorie, ca o prevenire a necazurilor. ?i satisf?cea preten?iile, cu at?t mai iute cu c?t ar fi sperat ca Lic? s? treac? la alt subiect de vorb?. Interesul pe care Lic? ?l purta fetei o satisf?cea, dar ar fi dorit ca numele Siei s? lipseasc? m?car o dat? de la dijmuial?, de?i Sia era motivul dijmei. Lic?, dimpotriv?, uita pe Sia ori?ic?nd, dar ??i aducea regulat aminte de ea c?nd avea nevoie s? viziteze pe "cucoana Lina". Cu toate c? descoperise sursa asta de subsidii, Lic? avea ?i oarecari ocupa?ii. Primise o propunere de agent-voiajor pentru stofe. Poseda calit??ile cerute: era prezentabil, insinuant, glume?, abil s? laude marfa, ?i, dup? o noapte trecut? ?n tren, era tot firesc ?i bine dispus. ??i m?rise astfel c?mpul de activitate cu provincia, dar nu era capabil s? persevereze. Lucra numai pe poft? ?i la r?stimpuri. Un cunoscut ?l insinuase apoi pe la Poli?ia Capitalei. Era un bun detectiv civil pentru anume treburi sub?iri, cari cereau mai mult? ?iretenie dec?t interven?ie. Un spionaj fin, o capcan? chiar bine ?ntins?, unde ?n ultimul moment l?sa loc altora mai temeinici la pumn. C?ci Lic? era totu?i un "delicat". Nu-i lipsea for?a, dar erau la el mai mult impulsii repezi dec?t adev?rat? rezisten??. La, dresaj, chiar ?n cazarm?, era c?utat pentru ?ndr?zneala ?i "maniera" lui mai mult dec?t pentru munc?. La produc?ii el era artistul, fiindc? avea tupeu, siluet?, ?ndem?nare ?i, la nevoie, o tensiune de voin?? ce sus?inea mu?chii, dar nu ducea Ia greu. Ceea ce ?l determinase s? lase de-a binelea milit?ria fusese, ?n afar? de noile rente procurate de Lina, ?n afar? de beneficiile ce picau de ici ?i de colo, ?n afar? de dragostea pentru cravate ro?ii, un alt motiv mai subtil: domni?oara directoare de la ?coala primar?, unde dase destul de t?rziu pe Sia, ?i spusese cu glas foarte dr?gu?, ce-i f?cuse impresie: "Ce p?cat c? e?ti militar!". Ce-o fi vrut s? zic??! Domni?oara nu era, desigur, antimilitarist?, dar avea prejudec??i ?mpotriva gradelor inferioare, pesemne. Directoarea avea 30 de ani, ochi verzi, bustul frumos ?i purta dou? coade mari pe cap, ceea ce-i da un aer de icoan?. F?r? s? se g?ndeasc? prea departe, lui Lic? i se f?cuse ur?t de cazarm?. ?n seria lung? a afacerilor lui sentimentale, domni?oara directoare ocupa un loc platonic unic. Lista de c?r?i, notele trimestriale, lenea Siei erau ocaziuni de care Lic? profita ?i domni?oara — mai ales de c?nd era civil — nu g?sea c? vizitele o deranjeaz? deloc de la treburi. Domni?oara era naiv? ?i avea probabil unele g?nduri serioase ?n privin?a lui Lic?, de care poate flu?turaticul Lic? nu s-ar fi lep?dat. Dar intervenise r?zboiul. Lic?, chemat la regiment, reluase tunica ?i se risipise cu treburi zorite de aprovizion?ri prin Ilfov. ?n felul ?sta ajunsese la Prundeni, la mo?ia cumnatului Hallipa. ?n timpuri normale Lic? ocolea familia ce-l ocolea. Vagabondajul lui ?i l?sase fa?? de ei o inferioritate sup?r?toare. Dar pe timpurile acelea de agita?ie, lucrurile se schimbase: Hallipa se ar?tase politicos ?i "?erpoaica frumoas?" — cum o chema Lic? pe sor?-sa — nu-l putuse goni, ?nvestit cu misiuni militare oficiale. La Prundeni, Lic? g?sise pe buna Lina instalat? ?i ?i pusese chestiunea Siei, cu care nu ?tia ce s? fac?. Lina ?ns? trebuise s? apeleze la Lenora Hallipa, ce refuzase net. M?nia lui Lic?, fire?te, c?zuse asupra Linei, care, neputincioas?, ??i v?r?se capul ?ntre umeri. Lic? ??i spusese atunci p?sul domni?oarei directoare, care propusese s? opreasc? pe Sia pe l?ng? ea. Cum timpurile se anun?au grele, fata ?i va ?ine de ur?t ?i o va ajuta. Oferta era f?cut? delicat ?i avea ceva romantic. Lic? primise cu s?rut?ri de m?ini repetate ?i domni?oara, de r?ndul ?sta, ?i admirase uniforma. La Prundeni, Lic? spusese Linei r?stit: — Am g?sit pentru fat?! O domni?oar? frumoas? ?i ?nv??at? ?i care m? iube?te! Numai ur?ta de Lina putea provoca un astfel de sumar brutal al sentimentelor alese dintre el ?i directoare. — S? trimi?i acolo de toate! ad?ogase Lic?. Asta da! Asta era ?n putin?a Linei s? fac?. Ideea c? trebuise s?-l refuze, c? "bietul Lic?" pleac? pe front, dase Linei o str?mb?tur? sentimental? comic?. Ai fi zis c? vrea s? pl?ng?. Totu?i Lic? nu pleca ?nc?. R?m?sese printre cei din urm?. A?a or?nduiser? ?efii ?i el le sprijinea bucuros dispozi?iile. Pe la Prundeni venea din ce ?in ce mai des, dar nu la conacul boieresc, unde femeile vorbeau prea mult de r?zboi, ci la cel logofe?esc. Pe Hallipa ?ns? ?l vedea ?i-i era mereu binevoitor. Hallipa era foarte ?ngrijorat de plecarea succesiv? a tuturor oamenilor de serviciu. Fire?te, se duceau la datoria lor, iar Lic? ?nt?rzia, fiindc? asta ?i era datoria. Dar Hallipa se ?ntreba ce va face el singur ?i i se p?rea c? prezen?a lui Lic? ar putea dura la infinit. Cam acela?i g?nd avea ?i t?n?rul, c? va r?m?ne mereu pe loc, g?nd absurd, dar st?ruitor. Poate c? era numai o presim?ire, o anticipa?ie asupra faptelor sau o sugestie, cumva! Lic? nu era la?, dar nu sim?ea necesitatea patriotic? a plec?rii lui. Totu?i avea s? plece, c?nd ?i va veni r?ndul, cu ultimele coloane de arrière-train! Hallipa era ?i el, din tot sufletul pentru ac?iune ?i victorie, dar r?spunderile, pe care i le crea acest entuziasm c?tre averea ?i familia lui, ?i ?ng?ndurau, iar eroismul nu-l asocia defel cu tunica cumnatului Lic?. ?n acele drumuri prin sate, ce dep??eau obiceiurile lui de munc?, Lic? se ?mboln?vise de o febr? puternic?. Fusese internat ?ntr-un spilal. Doctorii ezitau ?ntre o tifoid? ?i o recurent?. Evacuarea avusese loc c?nd intra abia pe calea vindec?rii, dar f?r? de el. N-ar fi putut spune cum se f?cuse c? n-a plecat cu trenurile sanitare. ??i terminase deci convalescen?a subt nem?i ?i ie?ise din spital cu o mul?ime de h?rtiu?e doveditoare, pe care le p?strase cu grije. Ur?te timpuri! Era la dispozi?ia inamicului ?i, lucru curios, inamicul ?l ?ntrebuin?a tot pe l?ng? serviciul de aprovizionare. Lic? nu putea suferi capitala subt ocupa?ie ?i credea c? e mai bine s? nu fie z?rit pe acolo. Plecase f?r? s? vad? pe Sia. I-ar fi fost greu s? dea ochi cu domni?oara directoare. Nu-?i cercetase nici celelalte prietene. Femeile, de?i nu se ?n?elegeau r?u cu nem?ii, de nevoie, aveau ?ns?, c?nd era vorba de b?t?lie, un fel de ?icneal? pentru eroi, ?i pentru ele rom?nii nu erau dec?t cei de dincolo. Lic? nu se ?n?elegea cu nem?ii dec?t tot de nevoie. Na?iile str?ine ?i fuseser? totdeauna ur?te, cu at?t mai mult cele asupritoare. Aprovizionarea for?at? ?l adusese iar la Prundeni. Lic? se ar?tase desperat dup? regimentul lui ?i pentru c? Hallipa ?l ?ntrebase cum de a r?mas, cu oarecare severitate, Lic?, iritat de b?nuial?, ??i f?cuse dovezile. Pe la conac ?ns? nu se ducea dec?t rar. Frumoasa mo?iereas? ?ipa c?-i tr?d?tor ?i dezertor, ?i Lic? ?ng?lbenea la g?ndul pedepselor ce-i p?ndesc pe dezertori. Acolo, la logofe?ie ?ns?, Lic? ?inea bine locul lui ?tefan, primul vechil. Hallipa f?cuse cu con?tiin?a lui o tranzac?ie: "De-i vinovat, se va r?fui la timp cu cei ?n drept". P?n? atunci ob?inuse de la comandament s?-i fie l?sat la dispozi?ie. Lic? fusese deci nevoit s? descopere farmecul satelor. Printre s?teni nu se prea ?tiau bine rosturile lui, dar, de vreme ce era ocrotit de "boierii", nimeni nu-l b?nuia. C?nd totul se sf?r?ise, odat? cu ?ntoarcerea celor dint?i, Lic? p?r?sise Prundenii f?r? ziua bun?. Se dusese ?nt?i la domni?oara s? cerceteze pe Sia. ?ntrevedere f?r? simpatie. Lic? se temea de ?ntreb?ri ?i domni?oara era r?u dispus? din cauz? c? fusese nemul?umit? de purtatea Siei. Fata nici ea nu ierta protectoarei c? a pus-o s? munceasc?. C?nd ?n aceea?i sear? Lic? venise s? ia pe Sia de-a binelea, domni?oara nu era acas?, asa c? plecarea sem?nase a fug?. Desp?r?irea asta punea sf?r?it romanului platonic dintre Lic? ?i directoare. Pe Sia, Lic? o reg?sise cu mirare: crescut? mult, dar ur?t? ?i st?ngace. T?ra parc? un picior. O ar?tase unui doctor ce-i spusese c? n-are nimc alt dec?t c? st?ngul e mai lene?. Lic? o zguduise cu at?ta dispre?, c? fata ?ncepuse a c?lca mai vioi. Din toate gazdele de mai ?nainte, Lic? se g?ndise la duduia Mari. Mo?ica, ?n adev?r, nu plecase ?n Moldova ?i o dusese destul de bine cu mosafirii, cum zicea ea, ?i chiar f?cuse afaceri bune. Primise pe Lic? ?i pe Sia cu pl?cere ?i se ar?tase a?a de dr?gu??, ?nc?t numai ei singure Lic? ?i povestise toat? p?timirea lui, f?r? ca duduia Mari s? arate vreo mirare sau nemul?umire. La ?napoierea regimentului, Lic?, de?i era nelini?tit, se dusese la sediu ?i ceruse reangajarea provizorie. Frica ?l trimetea ?n chiar vizuina lupului, dar ?i pruden?a. Acolo, ?n preajma pericolului, se putea ocroti mai bine. ?n dezordinea fericit? a re?ntoarcerii, c?nd se f?ceau liber?ri, se dau concedii ?i se sim?eau viduri mari, cererea lui fusese binevenit?. Pe camarazi Lic? ?i evita. Amintirile lor proaspete de eroism ?l sup?rau. Conversa?iile care nu aveau alt subiect ?l puteau atrage ?n cursa unor detalii asupra propriei lui petreceri. ?efilor ?ns? ?tia s? le fie iar folositor. Trimis din nou cu misiuni de aprovizionare ?i cuarteruire, indulgen?a acelor vremuri de binefacere ?i destindere ?l ferea de suspiciuni. Era totodat? ?n plin? lumin? ?i la ad?post, cum bine socotise. La cea dint?i alarm?, nici vorb?, ar fi fugit. Era un sentiment ce nu suferea analiz?. Lic? nu putea ?nfrunta greut??i. Era, de altfel, vinovat sau nu era? Fusese bolnav! Nu at?ta c?t s? nu poat? pleca! De ce nu plecase? Tot timpul acela avusese regrete ?i un fel de grij? ce se putea chema remu?care. Ur?se du?manul cu din?ii str?n?i, dar neputincio?i. Fire?te c? din alte mobile ca cei de dincolo, din ac?iune, ?i o altfel de ur? ca cea de pe c?mpul de lupt?! Nimeni nu dorise mai mult ca el pacea ?i victoria. Pentru c? ele aveau s?-i asigure din nou lini?tea ce-l mul?umea! Dar cine poate c?uta ?ntr-o aspira?ie virtuoas? toate micile ei vi?ii! Acum sim?ea o gelozie mare pe cei ce se b?tuser?. ??i ?nchipuia c? ar fi putut ?i el face ispr?vi. De ce nu? Era impulsiv ?i prudent, ?iret ?i nep?s?tor. Avea atribute de erou. Fluier?nd, ar fi putut comite cine ?tie ce fapte mari! — afar? de aceea de a muri! I-ar fi pl?cut s? aibe decora?ii... cu panglic? ro?ie... Cu nem?ii nu avusese alte raporturi dec?t cele nevoite. Prin bunele lui tratative, mo?ia cumnatului fusese cru?at?. Din fericire, coloanele nem?e?ti nesuferite erau acum departe. Lic? se credea bun patriot, dar nu avea destul? ?ncredere ?n h?rtiu?ele nem?e?ti. De aceea, dup? un timp, c?nd regimentul trebuise s? plece ?n Ardeal, Lic?, de?i nesup?rat de nimeni, se decisese s? treac? pentru totdeauna la via?a civil?. O ?mprejurare ?l f?cuse s? plece pe un timp din Bucure?ti. Duduia Mari se m?ritase cu negustorul ?mbog??it, ea, care nu crezuse niciodat? ?n necesitatea c?s?toriei ?i tocmai atunci, c?nd comunismul amorului era ?n toi! O simpl? ?nt?mplare! Negustorul ??i f?cuse socoteal? s? deschid? un depou la Gala?i: se temea, poate, de ceva cercet?ri asupra originii averilor, sau credea, poate, Gala?ii un loc mai bun pentru noi traficuri! Acolo ?i sta mai bine s? fie familist ?i, cum tot lua cu el pe duduia Mari, hot?r?se s? treac? pe la biseric? ?i prim?rie. Fusese o nunt? frumoas?, la care Lic? petrecuse minunat. Mo?ica, tot dr?gu?? ?i delicat?, p?rea o feti?? ?n rochie alb? ?i voal. Ea propusese lui Lic? s?-l asocieze ca voiajor pentru afacerile de vinuri. Pe Sia, care nu era bun? de nimic ?n ?coala profesional? unde o ?nscrisese Lina, ?i care fugise din orfelinatul unde era internat?, o dusese tot la Gala?i, ?n ?coala de infirmiere. Lic? nu g?sise deloc nepotrivit s? schimbe pu?in aerul. De altfel, se ducea, venea! Pe Lina din nou o vizita regulat. Nu se mai ostenea s? pomeneasc? de Sia, ?i Lina era mul?umit? c? o ?tia departe. Nu se putuse deprinde niciodat? cu existen?a ei. Mai ales acum c?nd se ?ntorsese Rim! La prima ?nt?lnire cu v?rul Lic?, doctorul se ar?tase demn, dar politicos. Mutarea lui la Bucure?ti, prin st?ruin?a Linei, era ?nc? lucru proasp?t. Primise prima cerere de ?mprumut destul de bine. Apoi, treptat, se ar?tase mai anevoios; luase obiceiul nesuferit al predicilor, apoi ajunsese la refuz ?i la mojicie. Rim maltrata pe Lina din cauza lui Lic?, care tot pe Lina o maltrata; ea nu se putea ap?ra, de nici unul. Dezgustat repede de orice ocupa?ie, Lic? neglijase cur?nd comisionul de la Gala?i. Cum nu se putuse deprinde cu regimul conjugal, duduia Mari se ?ntorsese la clientel?, ?i ?coala de infirmiere se str?mutase la Mogo?oaia. Pentru Lina vecin?tatea Siei — de?i n-o vedea — se dovedea ap?s?toare. Era timpul c?nd menajul Rim ajunsese la mizeria unor certuri acute. Via?a pentru buna Lina devenise nesuferit?. Profesorul se r?zbuna de dureri reale ?i imaginare, persecut?nd-o. Lic?, tratat cu dispre? de doctor, ??i fierbea necazul scr??nind din?ii mici ?i fluier?nd a r?u. Rim ?l f?cea "escroc" — cuv?nt impropriu, ca ?i cel de dezertor. Mini avea despre d?nsul o impresie mai just?, de?i cam cu prea mult? imagina?ie. C?nd ?l vedea, ap?r?nd ?i disp?r?nd de dup? o u??, la Rimi, ?i da o tres?rire, ca ?i cum se strecura acolo un apa?, ce avea ?n buzunarul vestonului scurt chei pentru orice sertare, dar nu se servea de ele, ci invita gazda s? le deschid? singur?. C?nd ?l int?lnea nea?teptat la col? de strad?, ?i p?rea un haiduc modern a c?rui p?dure e ora?ul. Lic? se ?ncadra destul de bine ?ntr-o astfel de concep?ie. Prietenele devotate, r?sp?ndite pretutindeni, reprezentau bine organizarea simpl? a unor gazde de ho?i; silueta zvelt?, juvenil?, simpatic? ?i suspect? a lui Lic? nu dezmin?ea acelea?i asem?n?ri. Vagabondul inofensiv, cu m?inile ve?nic ?n buzunar, le-ar fi putut ?ine acolo str?nse pe un revolver sau pe teaca unui cu?it. Arme care n-au nevoie s? slujeasc? c?t timp ??i dezarma victima cu sur?sul ascu?it ?i crud, sub musta?a mic?, cu privirea din coada ochiului, cu cererea precis?, iar, dup? isprav?, cu mi?carea dispre?uitoare a umerilor ?ntor?i spre o mi?care nep?s?toare. Totu?i Lic? avea bilan?ul foarte zdruncinat ?i din pricina asta o cruzime hain?, pe care Lina mai ales o sim?ea. Erau timpuri ?n care se c??tigau u?or bani mul?i, dar Lic? nu prinsese ?nc? mecanismul vie?ii noi. C?uta s? reia firul ?ntrerupt al vechilor deprinderi ?i nu se mai ?nnoda. Felul lui nep?s?tor ?l f?cea s? simt?, desigur, mai pu?in schimb?rile mari din jur, dar ?i mai pu?in putea profita de ele. De altfel, mai toate afacerile noi se f?ceau ?n amestec cu str?inii ?i Lic? nu putea suferi "liftele". Prin toat? apuc?tura lui — bun? ca ?i rea — era un indigen. Cam fl?m?nd, str?mtorat, ??i ascu?ea din?ii f?r? s? cuteze s? mu?te. Sia se dezvoltase acum ca o femeie. Era tot a?a de amor?it? ?ns? ?i de ursuz?. C?nd se lega vreunul de ea, nu se alegea cu nimic. Fata nici nu se speria, nici nu cocheta. Era tembel? ?i se temea de Lic? — asta ?i era toat? virtutea ?i ap?rarea. Din m?inile unui intendent grobian sc?pase ?n ultimul moment, cu pumni ?i cu amenin?area numelui lui Lic?. ?nc? din c?su?a doicei era deprins? s? vad? b?rba?ii la un loc cu femeile. Dar ei nu-i pl?ceau oamenii, nici b?rba?i, nici femei; pentru lenea ei erau obositori. Trebuia s? te ocupi de d?n?ii, s? le vorbe?ti! Apoi era fata lui Lic?, nu se putea potrivi cu oricine. Toate camaradele cuno?teau pe Lic?: ?n mijlocul a treizeci de ?or?uri albe, el glumea cu fetele, laolalt? cu a lui, tot a?a de nep?s?tor ca de obicei. Lipsit? de imagina?ie, Sia avea totu?i acea nevoie poporan? de a m?ri ?i denatura lucrurile. Aventurile lui Lic?, ocupa?iile lui, noble?a familiei erau povestite de Sia, nu conform adev?rului strict, ci conform importan?ei pe care o avea pentru ea tot ce privea pe Lic?. Sia era o f?ptur? supus? orbe?te unui b?rbat c?ruia se deprinsese a-i zice tat?. C?tre afaceri fata ar?tase totdeauna aplecare. Pertract?rile b?ne?ti ale lui Lic? o interesau de mic?. C?nd se ?n-t?mpla s? fie de fa??, deschidea ochii ?i urechile, ceva mai vioaie ca alt? dat?, ?i urm?rea aprig tranzac?ia, dorind cu ?nd?rjire c??tigul pentru Lic?. El ?i da uneori c?te o moned? din acel dever, dar, spre marea lui mirare, i-o ?napoia. — ?ine-o tu! Ca s? fie mai multe! Mai t?rziu, ar?tase aceea?i aviditate pentru bani ?i aceea?i dezinteresare. C?nd Lic?, ajuns la sf?r?itul r?bd?rii, g?sise ideea bun? de a instala pe Sia la Lina, nici el chiar nu-?i ?nchipuise ce bune rezultate are s? dea. Sia era m?ndr? ?i bucuroas? c? e ?ntrebuin?at? la o combina?ie financiar?. Leafa ei, fire?te, mergea la Lic?, ca un drept al lui. Ea era acolo numai o interpus? pentru a-?i scoate dob?nzile unui capital de ur? veche ?i de datorii neiertate, pe care le avea de socotit cu vara Lina ?i cu neam?ul. P?n? atunci Sia cunoscuse pe Lina, a?a cum cuno?tea, din spusele lui Lic?, toat? galeria lui de rude ?i prieteni. O cunoscuse ?n forma silnic? ?i batjocoritoare ?n care i-o prezintase. C?nd ?ns? Sia trebuise s? ocupe acel post de ?ncredere, Lic? ?i dase toate fi?ele necesare. Am?ndoi acum, vorbind de Lina, pronun?au cu un haz complice acel "tanti". Sia se ar?tase dibace ?n noua ei meserie, ?i Lic? socotea acum plasarea ei ca o glum? bun? ?i rentabil?. Nu era serios dec?t ?n ziua c?nd avea de cerut sau de primit bani. Cu Lina era acum m?nios numai din obicei. Doctorul se ar?ta mult ?mbl?nzit de c?nd Lic? era ?nvestit ca tat? al infirmierei. Lic?, ?i el, sem?na din ce ?n ce mai pu?in [a] haiduc ?i ??i schimba obiceiurile. Programul Siei era ?i el schimbat. Nu mai avea at?ta libertate, iar plimb?rile cu Lic? erau acum la cofet?rie ?i cinematograf. Culmea distrac?iilor selecte ?n tov?r??ia acelui cavaler ferche?! Totu?i ea regreta lucrurile de mai ?nainte, dar Lic? hot?r?se c? nu se mai poate merge acolo. ?n schimb, ?i povestea am?nun?it tot ce f?cea, ca unui camarad. Sia nu purta necaz femeilor pe care Lic? i le vindea ?n detaliu ?i pricepea pasiunea lor pentru d?nsul. Via?a nu avea pentru ea nici mister, nici sfial?. Lic? era ?n timpul din urm? primul intim la un c?pitan de intenden?? demisionat, ?nsurat cu o femeie dr?gu?? de tot, care c?nta din gur? ?i la pian, ?i era, fire?te, nebun? dup? Lic?. Dar Lic? devenise acum mai circumspect ?n alegere de prieteni. Nu vrea ca Rimii s? fie amesteca?i cu oricine; ?i ?inea la ad?post de curio?i ?i de cine ?tie ce contact periculos cu fostele lui rela?ii mahalage?ti. ?n traiul lui erau unele lipsuri atunci c?nd ?nt?lnise pe prin?esa Ada. ? ? IV ? Plec?nd ?n ziua aceea de la Sia, Lic? t?ia cu bastona?ul v?rful cr?cilor de castan fluier?nd u?or ca un om care n-are nimic de lucru. Travers?nd cu pas zvelt bulevardul Lasc?r Catargiu, larg ?i pustiu, se g?ndea ?ncotro s? apuce. Nu era, totu?i, distrat ?i v?zuse bine un dog-cart frumos ?i ?nh?mat cu un murg minunat, ce venea ?n trap mare. Caii erau marea lui dragoste, mai mare poate ca femeile, sau deopotriv?. Deci, nu din vina lui era c?t p-aci s? se ?nt?mple un accident. Lic? calculase foarte bine direc?ia dog-cart-ului, dar calul, r?u condus, deviase mersul ?i roatele rosese de-aproape genunchii lui Lic?. — Prends garde, imbécile! strig? un glas ascu?it de femeie. Trubadurul ridic? obraznic musta?a ?n sus, spre capra ?nalt?, str?ng?ndu-?i ochii str?lucitori subt pleoape, pe c?nd m?na lui mic?, ca de femeie, se propti viguros ?n grumazul murgului ce cabr?, oprit brusc. Lic? nu ?n?elesese apostrofa. Limbile str?ine ?l uimeau ?i ?i erau nesuferite. Nici n-avea cum s? le ?n?eleag?, deoarece se ?nv??au ?n c?r?i tot nesuferite. De la unguroaicele, nem?oaicele cu care uneori avusese leg?turi, nu deprinsese nimic; mai lesne prindeau ele vorbe de la d?nsul. Ca limbi str?ine, Lic? ?tia numai c?teva cuvinte ?ig?ne?ti, pe care le spunea femeilor, dar care pe buzele lui sub?iri ?i flecare ??i pierdeau grosimea ?i deveneau glume?e. Le mestec? acum ?ntre din?i, f?r? glum?. — Prends donc garde! se o??r? a doua oar? cuconi?a, de r?ndul ?sta c?tre domnul de l?ng? ea, care conducea. Se uit? la Lic? drept ?n ochi, cu ochii ei neru?ina?i. Lic? ?i ?ntoarse privirea, apoi c?t? cu mil? spre cellalt. Era, ?n adev?r, un biet cocona? galben ca de cear?, cu gene ro?ii ?i cu ochii p?ta?i. Purta o b?rbi?? blond?, ascu?it?, cu fire ve?tede. Ea era o ?ig?ncu?? uscat? ca un drac, cu buze ro?ii ca s?ngele ?nchegat ?i cu o pereche de ochi aprin?i subt boneta de piele ce o ?mpodobea, ascu?indu-i mai tare b?rbia ascu?it?. Pe m?ini negre, cu degete fuiorate, avea inele cu pietre c?t un nasture de tunic?. Dup? ce o privi bine ?n fa??, Lic? l?s? m?na s? lunece pe pulpa murgului. Calul, care tremura ?n z?bal?, se domoli subt dezmierdare. S?rind u?or ?n l?turi, Lic? fluier? subt b?rbi?a domnului cel galben, puse un deget la p?l?rie ca la chipiu ?i, zvelt, trecu strada. Dog-cart-ul, slobozit, porni dezordonat. Lic? se g?ndi la m?inile sl?b?noage ale domnului ce ?inea h??urile, apoi la cuconi?a oache??, uscat? ca un ?ipar, ce-?i avea toat? carnea ?n ochi. Cu a?a cal zv?p?iat, cu a?a b?rbat lingav, dog-cart-ul se putea lesne trezi ?ntr-un ?an?, numai c? o femeiu?c? pip?rat? ca aceea chiar de se r?sturna nu era primejdie s?-?i fac? vreun r?u. "Ce ga?peri??!" ??i zise Lic?, oprit pe trotuar, uit?ndu-se dup? dog-cart. Ridic? apoi ochii ?n sus ?i b?g? de seam? c? cerul e albastru, v?zu un castan pr?fuit, ce i se p?ru totu?i verde ?i frumos, ?i, tr?g?nd ?n jos o crac?, apuc? a castan? s?lbatec? ?i, aplec?ndu-se ca la proa?c?, o azv?rli departe cu o traiectorie sigur?. Nu trecea nimeni. Lic? fluier? iar. Un alt fel de fluierat. Exprima astfel o gam? ?ntreag? de sentimente. Nu degeaba feminista Nory ?l botezase "mierloiu". ?n?l?? apoi din umeri cu o mi?care pe care o avea uneori ?i trase pe corp vestonul ajustat ?i prea sub?ire pentru sezon. Atunci c?nd Lic? dezmierda un pom, b?ga de seam? c? cerul e albastru ?i se p?unea ?n vestonul s?u sub?ire, resim?ea invariabil una din acele porniri amoroase pe care obicinuia a le rezolva repede ?i care, astfel, nu turburau cu nimic buna lui stare fizic? ?i moral?. Azi totu?i Lic? nu putea urm?ri dog-cart-ul cu ?ig?ncu??. Acest lucru adusese oarecari perturb?ri ?n igiena lui. Vru s? porneasc? spre duduia Mari, dar dup? c??iva pa?i se ?ntoarse. Solu?ia asta foarte bun? nu-l satisf?cea. Erau semne ?ngrijor?toare ale unei predispozi?ii spre complica?ii sentimentale. Cea dint?i complica?ie era c? t?n?rul, ce nu-?i obosea de obicei g?ndul, acum se ocupa de femeia din dog-cart c?teva minute dup? ce trecuse. Apoi, de r?ndul acesta, ?i p?ruse c? o femeie nu poate ?nlocui pe alta — un semn de stim?, fie pentru cuconi?a oache??, fie pentru duduia Mari — dar un semn nou, mai complicat ?nc?. Lic? ?ncerc? s? se mint? pe sine, el, care nu practica dec?t minciuna din principiu, c?tre al?ii: ??i zise c? duduia Mari locuie?te prea departe — ceea ce era numai un pretext, Lic? fiind un mare hoinar. Trase concluzia, totu?i just?, c? se f?cuse mare schimbare ?n domiciliul tuturor cunoscu?ilor lui. Era procesul nou de loca?iune ce azv?rlea epave, dizloca blocuri, primenea nisipul m?runt al chiria?ilor, pornea melcii cu scoica lor ?n spinare, ?n aparen?? la voia unor valuri capricioase, ?n realitate dup? legi noi ale aluviunilor. ?n felul acesta to?i intimii lui Lic?, mahalagii din trupul ora?ului, fusese izgoni?i spre periferie. Lic? se sim?i stingherit ?n obiceiurile lui ?i neocupat. S-ar fi ?ntors la Sia s?-i povesteasc? ?nt?mplarea, dar abia plecase de acolo. Sim?i foarte limpede un gol ?n traiul lui bine ?ns?ilat. F?cu c??iva pa?i pe bulevard, apoi cu o volt? pe c?lc?ie, ca pe timpul c?nd avea pinteni, se ?ntoarse. Volta aceea era o cotitur? mare ?n existen?a lui: ?in?nd ochiul st?ng aproape de tot ?nchis, ca ?i cum clipea unui g?nd mul?umitor, Lic? acum sur?dea. Porni spre "Café de la Paix". La ora aceea va g?si acolo un b?iat pe care-l cunoscuse ?n timpul din urm? pe la ber?rie. Era un agent de burs? ce ?tia o mul?ime de lucruri interesante despre cum fac banii pui, de?i explica?iile lui erau cam ne?n?elese. ?n materie de finan?e ?nc? era tradi?ionalist, nu avea ?ncredere dec?t ?n sistemul pe care apucase s?-l practice: acela de a cheltui banii pe care ?i avea, apoi de a c?uta al?ii. Banii de cheltuial? nu ?n?elegea s?-i lipseasc?, dar de prisos nu dorise p?n? atunci, totu?i priceperea acelui t?n?r, ce-?i dovedea alb pe negru c??tigul ca ?i paguba ?i se l?uda c? lucreaz? numai cu metode sigure ?i prudente, f?cuse lui Lic? impresie. Nu-l prea ispitise jocul acela necunoscut fiindc? cerea unele osteneli contrarii preceptelor de igien? ale lui Lic?. Mai ?tia c? la Burs? e mare ?nghesuial? ?i zgomot ?i citise ?n jurnale despre sinucideri. El nu putea suferi scandalul ?i nici aglomera?ia ?n loc ?nchis. ?i trebuia aer ?i libertate, aer de ora?, dar din bel?ug. Dar azi ?i venise gust s? stea de vorb? cu agentul curtier. — Pe sear? m? g?se?ti ?n orice caz la "Café de la Paix" pentru afaceri, spusese tipul. Trubadurul avea o poft? mare s? ?nzeceasc? leafa Siei, pe care o purta ?n buzunar, mai ales dac? opera?ia era lesnicioas?. Lic? nu s-ar fi putut, de altfel, lipsi de pofte ?n aceea?i zi, de aceea, uit?ndu-se la praful pe care-l st?rnise dog-cart-ul, pentru bani ?i amor, sau pentru am?ndou? la un loc, apuc? spre Calea Victoriei. ? Mi?carea brusc? cu care murgul azv?rlise echipajul lui Maxen?iu ?nainte zguduise pe debilul prin?, tras ?i el ?nainte de h??uri. — Ce?! Nu e?ti ?n stare s? ?ii un cal! se ascu?ise Ada ?i-i luase din m?ini curelele lustruite fin ?i prinse ?n c?t?r?mi nichelate. — Am s? schimb calul ?sta! N-are trap bun! poticne?te! — N-ai s? schimbi nimic! zise cu dispre? Ada ?i se uit? la el. "S-a ramolit de tot! g?ndi. Ce sunt ochii ?ia galbeni? St?rpitur? de vi?? mare. Nobil am vrut, nobil am." Ea, a?a costeliv?, era foarte trainic?. Campioan? la tenis, bra?ul slab azv?rlea mingea neobosit, campioan? la dans, piciorul celebru de sub?ire, un os cu piele oache?? ?i p?roas?, manevra p?n? ?n ziu? pasul sacadat al chimmy-ului. Fa?a negricioas? ?i ochii aprin?i nu ar?tau, dup? nop?i nedormite, nici o oboseal?. Acum, m?inile slabe, negre, cu inele mari, printre care acel safir uria?, pe care Lic? ??i oprise ochii, ?ineau h??urile ferm. Prin?esa Maxen?iu conducea admirabil. Strunit, murgul ??i relu? pasul lung, elegant. — S? schimbi un astfel de cal! pufni Ada. Te-ai putea schimba pe dumneata... ar??i r?u! Ar trebui s? vezi un doctor. Poate ai g?lbinare. ??i aduse aminte de privirea de comp?timire a t?n?rului ?ndr?zne?. Se uitase la ea cu ?n?eles. O prevenise s? nu lase atelajul pe m?inile bietului Maxen?iu. Cum de o fi avut acel t?n?r zvelt at?ta for??! Ce ciudat boti?or avea subt urma aceea de musta?? neagr?. Boti?orul lui scuza portul must??ii. Adei nu i-ar fi displ?cut must??ile, dar snobismul o silea s? nu admit? dec?t oameni ra?i. E drept c? snobismul ei era cam ?napoiat, deoarece ultima noutate importat? din Fran?a era reluarea unei mici must??i, pe care tinerii reac?ionari ai modei, obosi?i s? semene ?ntre d?n?ii ?i cu toat? lumea, o g?siser? pe portretele bunicilor. Mai e drept c? snobismul venea pentru Ada ?n al doilea rang dup? bunul ei gust. Lui Maxen?iu nu putuse s?-i taie b?rbu?a. Un prin? se poate purta cum ?i place ?i nici nu avea poft? s? plimbe cu ea un spectru. C?ci de plimbat, plimba ?nc? cu d?nsa pe so?ul ei de bun? familie. I se p?rea mai decorativ s?-l aib? al?turi. Din toate obiectele de pre? pe care le putuse achizi?iona era singurul pe care-l putea transporta cu ea pretutindeni. Cu ce pumn domolise t?n?rul acela pe murg! Ada era destul de cunosc?toare la cai ca s? ?n?eleag? c? Lic? avea mult? pricepere. Dar cum ?i ce fel? Nu p?rea "om de lume"... dar Adei ?i era peste cap de oamenii de lume. ?i cu ce me?te?ug dezmierdase calul!... Ce m?n? priceput? ?i plimbase pe crup?! Ada era senzual? ?i capricioas?. Ar fi vrut s? aib? un amant, dar nu vroia s? se compromit?. Reputa?ia ei era prea proasp?t?. Un necunoscut ca acela ar fi fost poate mai comod. Dar unde Dumnezeu mai v?zuse mutra asta? Desigur c? nu la dancing! Izbucni ?n r?s la ideea Iui Lic? la dancing! Maxen?iu strepezi buzele galbene pe din?ii slabi. Nu putea s? sufere r?sul. El era trist ?i zgomotul r?sului ?i scrijelea nervii striden?i... Nici la tennis nu-l v?zuse. Unde oare? La curse... Pe strad??... Vrea s?-?i aduc? aminte ?i nu reu?i. Un Cadillac atinse cu botul motorului aripile l?cuite ale dog-cart-ului. Ada era gata s? scape o ocar? ?n "argot", dar se ?ntrerupse. ?n auto era frumoasa doamn? Elena Hallipa-Dr?g?nescu, ex-logodnica lui Maxen?iu. — Nostim? femeie! Ce noroc a avut c? a sc?pat de dumneata! zise b?rbatului ei, amabil.... Nu-?i mai aduci aminte? C?nd s-au licitat Pl?ie?ele... a concurat ?i Hallipa, tat?l Dr?g?neasc?i... Parc? era acolo ?i t?n?rul de adineaor?. — Care t?n?r? — Auzi!... Care t?n?r! Prea mult? apatie! B?rbatul ?sta nostim pe care erai s?-l omori cu dog-cart-ul. — S?-l omor!... Ce exagerat? e?ti, ma chère amie! — Bine, bine! Fire?te c?-?i vine greu s? recuno?ti! C?nd cineva e a?a de st?ngaci ca dumneata! — Eram prea preocupat la licitarea Pl?ie?elor ca s? remarc orice individ. — Preocupat? A? putea auzi de ce? ?tiai doar bine c? r?scumperi hodoroaga de palat ?i mo?ia lucie cu f?ina mea! — Era totu?i un patrimoniu de familie scos ?ntr-o v?nzare public?. Lucru dureros pentru un om ca mine. — Credeam c? mama dumitale tot la licita?ie a luat Pl?ie?ele! Maxen?iu se ro?i violent. Peste paloarea lui culorile combinar? un fel de violet, tot livid. Mama, la care f?cea aluzie f?r? cru?are Ada, era o binecunoscut? c?nt?rea?? francez? de variété, vestita Zaza, ce avea domeniul ca dar de la un prin? b?tr?n ?i decavat, dar destul de autentic ?i tat? prezumtiv al lui Maxen?iu, pe care, de altfel, ?l recunoscuse in extremis, de?i nu avusese timp s? se cunune cu Zaza, cum dorea. Aceast? neregularitate ?n forme costa pe Maxen?iu, cu toate c? pe nedrept. Dac? un ofi?er al st?rii civile ?i un arhiereu ar fi consacrat acea combina?ie, Maxen?iu negre?it c? n-ar fi fost mai pu?in sl?b?nog, mai pu?in fiul frumoasei Zaza, nici n-ar fi fost mai mult fiul prin?ului decavat ?i nici Pl?ie?ele mai pu?in sau mai mult ipotecate. E drept ?ns? c? ceea ce asigurase r?scump?rarea Pl?ie?elor fusese tocmai intervenirea episcopului ?i primarului ?ntre Maxen?iu ?i bruna Ada Razu, unica mo?tenitoare a celei mai mari fabrici de f?in?. Dac? dup? doi ani de c?s?torie Adu plimba ?nc? pe Maxen?iu, era fiindc? nu credea societatea destul de deprins? cu noul s?u rang; de nu ?nl?tura figurantul de pe ?n?l?imea unor echipagii de form? excentric?, era fiindc?, automobilul fiind banalizat, nu se putea face remarcat?. ??i alesese pasiunea mai rar? a cailor de ras?. C?l?rea admirabil, dar nu putea obliga la cavalcade prea dese pe Maxen?iu, boln?vicios, de aceea prefera s? conduc?. Proiecta s? organizeze un grajd de curse. Era marea ei ambi?ie. Niciodat? ?ns? dorin?a asta nu-i p?ru mai vie ca ?n ziua aceea. Ada uni la moment, ?ntr-unul singur, cele dou? capricii: caii ?i pe Lic?. Renun?? s?-?i mai aminteasc? unde l-a mai v?zut, dar fu sigur? c?-l va reg?si. Va face cercet?ri ?n direc?ia ?n care credea c? are indicii ?i hazardul o va servi ?i el. Cam pe unde putea umbla Lic?? Se decise s? ias? mai des singur?. La prima ?nt?lnire ?l va opri de-a dreptul. Deocamdat? spuse lui Maxen?iu: — Ai face bine s? m? pui ?n raporturi cu doamna Hallipa-Dr?g?nescu. Nu vreau c?nd o ?nt?lnesc s? avem aerul stupid de a ne evita; sunt mutre bune pentru femei sentimentale. Nici ea, nici eu nu suntem de a?a fel. E foarte probabil c? ne vom ?n?elege. Dumneata vei servi de trait-d'union, g?sesc chiar chic s? ne ?mprietenim. S? faci a?a ca s? fiu invitat? la recep?iile lor. Maxen?iu voi s?-i spun? ceva dezagreabil, dar ?l ?nec? pu?in tusea. Dete numai din umeri. ?tia c? dac? Ada ??i pusese ?n cap cu dinadinsul, nu va putea sc?pa de corvad?. Femeile? Sau dau b?t?lii de ?ntrecere ?ntre ele, sau caut? s? se asocieze cu rivalele... Ce-l interesa pe el duelurile lor! Avea sub coast? o durere ?nc?p???nat? ?i nu cuteza s? fac? dovada ei. C?nd se rupsese mariajul cu acea Elen? cuminte, care ?l iubea, pare-se, pe c?nd el c?uta numai c?s?toria de rezon, ?i p?ruse r?u. Apoi, ?n via?a de certuri pe care o ducea cu Ada, ??i ?nchipuise c? ar fi fost mai fericit cu cealalt?. Dar era m?gulit c? Ada ?l cump?rase cu bani mul?i ?i c? acea Elen? ?l iubise, m?gulit ?n ambi?ia lui anemic?. El avea o situa?ie solid? cu f?in?reasa, Elena Dr?g?nescu o situa?ie admirabil?. Totu?i era bine, dar nu vrea s? o mai ?nt?lneasc?. Acum Elena sau Ada, femeile ?i erau du?mane. Mai mult chiar dec?t zilele de toamn?, vecin?tatea lor ?l obosea. Conversa?ia Adei ?i aduse aminte de feti?a aceea pervers?, sora fostei lui logodnice, care fusese pricina rupturii c?s?toriei. Se trudi pu?in s?-?i aminteasc? numele ei ciudat: Mika-Le. ?i pl?cu r?ul pe care-l pricinuise surorii ei numai din vi?iu sufletesc, f?r? amor pentru el. R?utatea era singura sim?ire ce-l mai bucura. Nu putea suferi s? fie iubit. ?i p?rea c? e tentativ? de asasinat. Amintirea fetei ?i str?b?tu creierul cu o mic? voluptate. Avea un flacon cu pic?turi tonice acre ?i amare, ce-i da aceea?i cutremurare ?i un minut de c?ldur? la cap. Numai la cap circula parc? ?nc? s?ngele, sleit. C?nd Ada va reu?i s? p?trund? la Hallipii-Dr?g?ne?ti, va afla poate ce a devenit acea cantarid?. Cu capul plecat pe um?rul st?ng, Maxen?iu se uit? pe sub viziera de lac la Ada, care urm?rea atent pasul elastic al murgului, se uit? cu o privire louche, ca ?i cum se dedase la un vi?iu ascuns. P?rea o masc? sarb?d? de carnaval, pe care un be?iv nocturn ?i-a at?rnat ironic cascheta ?i care, la lumina cald? a zilei, sem?na sinistru cu un om. ?n traiul totdeauna sobru al prin?ului Maxen?iu, c?s?toria cu bruna Ada Razu adusese o scurt? criz? de senzualitate. Criz? funest? pentru organismul lui p?n? acum econom din pruden?? ?i din s?r?cie. S?n?tatea lui Maxen?iu fusese totdeauna delicat?, dar precau?iunile pe care le lua ?i ?ng?duise s? se cread? numai debil, f?r? s?-?i duc? g?ndul mai departe. Dup? ?ase luni de regim conjugal ?ns?, pe terenul slab, boala prosperase. Dintr-un sarb?d exemplar monden, Maxen?iu devenise un specimen bun de studiat ?n ce prive?te ravagiile repezi ale tuberculozei. De acel studiu se ocupa el ?nsu?i cu aviditate. Ada, ?n schimb, cunoscuse sportul c?s?toriei ca ?i pe celelalte sporturi, f?r? s? oboseasc?. Descoperise ?ns? cur?nd c?-i convine moda aristocratic? a camerelor separate, din sa?iu, desigur, mai mult dec?t din snobism. Singur ?n patul s?u, Maxen?iu, cu egoismul de bolnav, era mul?umit — dar cu acela?i egoism ?i era fric? de singur?tate. Fric? de un spectru pe care oglinda i-l desprindea ?n fiecare zi mai deslu?it din propria lui imagin?. De c?tva timp, noaptea avea febr? ?i somnul ?i era sufocant. Palmele arz?toare ?i le r?corea pe cearceafurile proaspete de oland? fin?, ?ndantelate bogat ?i uneori u?or p?tate de buzele fierbin?i. C?nd descoperise ?nt?i urmele acelor s?rut?ri rozate, Maxen?iu tr?ise cele mai intense ore de desperare ale amorului cel mai mare, amorul de sine. ?n insomniile lungi sim?ea ?n palmele calde o caden?? care treptat cre?tea, ?l invada tot p?n? c?nd ?i umplea urechile cu un v?j?it asemenea unei cascade. ?ntre perine ?nalte, cu ini?iala brodat? fin subt o coroan? mic?, ?edea, ascult?nd spre u?? ca nu cumva s? vie Ada, ?i totodat? asculta ?ncordat cu speran?a ca cineva s? vie s?-i curme spaima. Femeia aceea, care avea dreptul s? intre oric?nd la el s?-i vad? nemernicia ?i, astfel, s? i-o m?reasc?, ?i era du?man? — dar pentru c? nu venea, pentru c? poate ?i ghicise boala ?i se temea, ?i era mai du?man? ?nc?. A?a era tortura nop?ilor febrile. Diminea?a ?ntreag? era consacrat? unei toalete minu?ioase, ce reconstituia pe prin?ul Maxen?iu a?a cum fusese mai ?nainte. Acela?i tip borgian, ?n care otrava era difuzat? ?ns? de un bacil mic, de o virgul? sinistr? v?zut? adesea de Maxen?iu ?n vis, proiectat? pe un ciudat fond albastru, ca safirul uria?, geam?n cu al Adei pe care-l purta pe index, safirul de logodn?. ?n acelea?i visuri, vedea pe a?ternutul imaculat desenul ro?u al unor frunze de palm cu fibre dureroase, ce-?i mutau locul pe m?sur? ce-?i mi?ca m?inile agitate. Dup? ce-?i termina o toalet? complicat? cu grima unui actor, ?ncepea s? joace comedia tragic? a vie?ii de toate zilele, cu un program barbar de osteneli m?runte ?i zadarnice. Era dejunul cu oaspe?i sau ca oaspe, la ore t?rzii ?i cu meniuri ucig?toare. Dar nemul?umirea lui n-avea voie s? se manifeste ?n afar?, ci se resorbea mereu ?n aceea?i cup? mizer? a fiin?ei lui. Ada ?l t?ra la toate ?edin?ele sportive de antrenament, g?sind c? e mai chic dec?t s? asiste la meciurile oficiale. De altfel, ei ?i pl?ceau busturile goale asudate, mu?chii ?ntin?i, via?a brutal? ?i ?n plin aer. Pe c?nd ceilal?i ??i cheltuiau acolo energiile sau ??i consumau lenea, Maxen?iu tr?ia ceasurile unui efort tragic pentru ca resorturile lui, toate, s? stea la postul lor de func?ionare; ca nu cumva s?rmanul corp, tot mai deznodat, s? se desfac? din toate niturile a?a cum avea senza?ia permanent?. Prin?ul Maxen?iu se plimba pe pist? corect sau sta pe sprint rigid, cu ochii dilata?i, cu privirea ?tears?, manechin ?mbr?cat ?n ?inuta de sportsman, f?r? o gre?al? de elegan??, pe c?nd toat? aten?ia lui sta ?ntoars? ?n?untru, cu grija ca nu cumva genunchiul s? se ?ncovoaie brusc din neglijen?a unui ligament, ca nu cumva umerii s? scapete ?i toat? p?pu?a de panoptic s? se pr?vale undeva pe loc de repaos, pe care sensibilitatea lui istovit? ar fi dorit, totu?i, s? se poat? ?ntinde ?n c?utarea odihnei. Maxen?iu c?l?rea cu o tensiune halucinant? ca nu cumva s? se rup? armonia dintre el ?i cal ?i, astfel, prin cea mai mic? zv?cnire, s? se rup? ?i ?n?untru ceva, ?ntr-un pl?m?n vecinie ulcerat pe care-l sim?ea ?n toracele lui pretutindeni, parc?, ?i la orice mi?care. Se uit? cu ur? la Ada, al?turi de el, ?i la ceilal?i c?l?re?i lipsi?i f?r? alt? grij? dec?t de a ?nc?leca frumos, a?a cum o avusese ?i el odinioar?. F?r? acea femeie nu ar fi c?l?rit un superb cal englezesc ?i f?r? de ea n-ar fi fost o biat? p?pu?? nemernic?, ?n?epenit? pe spatele unui cal de ras?. ?n fiecare zi prin?ul conducea dog-cart-ul ?nh?mat cu un demi-sang, acel murg faimos. Conducea la aceea?i or?, c?nd ?ncepeau afar? r?coarea ?i seara ?i ?n el ?ncepea o u?oar? ?ncropeal? premerg?toare febrei. Sta sus pe capra ?nalt?, arcuit de mijlocul dureros, ?n care junghiul ??i avea b?tut un cui permanent de rezonan??. Sta trudit de sfor?area ce-i punea de-a lungul bra?elor alice mici, mobile, care p?reau a exploda ?n v?rful degetelor. Era ame?it de tr?suri, de pietoni, de tot ce mi?una ?n jur, printre care se strecura ca prin mijlocul unui carrousel infernal, din cauza unei migrene permanente, ce-i punea sub ?east? o re?ea sub?ire metalic?, difuz?nd lumina ?i aiurind ?n sunete. Str?ngea atunci din maxile, pe care le sim?ea putrede, din?ii ce c?p?tau ?ntre ei tot mai multe spa?ii. Comesenii, prietenii, Ada, to?i cei de aproape erau ca ni?te bolide de care se loveau fibrele lui apte durerii, a?a cum e nervul unei m?sele bolnave. Oamenii aceia, Ada mai ales, cereau s? ascul?i ?i s? ?n?elegi o mul?ime de lucruri, care pentru d?nsul n-aveau nici o importan??, fiindc? priveau pe cei s?n?to?i. Oamenii aceia puneau ?ntreb?ri ?i cereau r?spunsuri. La el, fenomenul vorbirii se forma undeva ?ntr-un loc usturos ?i, dup? un parcurs sufocant ca cel al unui cheag embolic, vorbele g?lg?iau ?n g?tlej ?ntr-o saliv? s?rat?, a?a c? permanent cuvintele ?i p?reau coagule sc?pate de pe buze. ? ... Ada, ?n adev?r, a?a cum bine socotise, ?nt?lnise pe Lic? Trubadurul. Fusese destul s? se coboare din automobil ?i s? se amestece la anumite ore ?n via?a uli?ei. Era aproape cu neputin?? s? treci c?teva zile ?n ?ir pe faimoasa Calea Victoriei f?r? s? ?nt?lne?ti pe oricine ai fi vrut sau n-ai fi vrut. Bucure?tiul rezolv? problema de a fi ora? mare ?i mic deodat?, provincie ?i capital?. Atribute duble, combinate ?n propor?ii dozate machiavelic, ce-i compun caracterul distinctiv. Progresul chiar al ora?ului respect? aceea?i lege, se desf??oar? pe orice distan?? ?i ?n orice direc?ie, f?r? a-?i pierde mi?carea ?n jurul nucleului. Firele, c?t de lungi, se deap?n? ?n jurul acelui miez viu, care, astfel, nu se deplaseaz? din nici o schimbare. Tot ce e nou se intercaleaz? ?n spa?iile libere, sau se substituie f?r? a rupe ritmul special al urbei, ?i oamenii, asemeni prin toate prefacerile lor, vin de pretutindeni acolo, ?n inima str?mt? a ora?ului, ca ?i cum via?a le-ar fi o permanent? recreare. C?nd Ada z?rise ?i Lic?, traversase drept spre el, sigur? c? o va recunoa?te, cum ?i ea ?l recunoscuse. F?r? a c?uta atitudini zadarnice pentru am?ndoi ?i f?r? s?-?i caute nici cuvintele, ?n zgomot ?i ?nghesuial?, ?i spusese, c?t mai sumar ?i mai clar, s? vie ?n diminea?a urm?toare la locuin?a lor, a c?rei adres? i-o notase pe o foaie de carnet; avea s? fie vorba de un post ?n vederea grajdurilor de curse pe care le proiectau. Lic? pusese h?rtiu?a ?n buzunar fluier?nd ?i se uitase de aproape cu ochii lui de trubadur de mahala ?n ochii tot aprin?i ai negricioasei. ?n?elesese de ce "post" anume era vorba ?i era dispus s?-l ocupe. At?t! Bruna Ada intrase apoi ?ntr-un magazin de covoare. De ar fi stat ?mpreun? un minut mai mult, poate s-ar fi ?n?eles mai pu?in. Lic? hot?r?se c? se va duce a doua zi, a?a cum ?i spusese dr?coaica. Era antrenat. ? ... ?n diminea?a aceea, pe la unsprezece, feciorul veni cu pa?i u?ori s? spun? lui Maxen?iu c? doamna prin?es? dore?te s?-i vorbeasc?. Maxen?iu se g?ndi din nou c?t e de obositor traiul lui parazitar. Ce va fi vrut Ada de la el? Vreo nou? ?edin?? sportiv?? Vreo vizit? nou?? Dac? Maxen?iu azv?rlea la tennis o minge, mi?carea era dublat? de cea care trebuia s? amortizeze efortul ?i tot a?a mereu. Apoi orice conversa?ie, orice g?nd se suprapunea g?ndurilor ce avea despre boala lui, monologului nesf?r?it cu sine. De i se vorbea pe c?nd el recapitula ceea ce simte ?n acel moment, ?i trebuia o dubl? ?ncordare; de i se cerea s? priveasc? ceva, atunci c?nd el supraveghea mi?c?ri l?untrice, era turburat. Acel l?untric ?i da mereu de lucru, prin nesf?r?ite senza?ii ce se ?nmul?eau pe m?sur? ce boala progresa. Maxen?iu era un bolnav prea adev?rat, dar, cu grija de a-?i ascunde boala, ad?oga suferin?ei ?i ipocondria. Avea, negre?it, de ce se teme, dar teama preceda mereu ?i ?nmul?ea r?ul. Azi, ca ?i ?n toate zilele, Maxen?iu rupsese fila de calendar cu regularitatea unui om de afaceri ?nainte de a ?ncepe munca sa laborioas?. ?nt?i igiena exterioar?: baia, masajul... toate cu precau?iuni ?i dozate dup? zile ?i anotimpuri, p?n? c?nd ??i recompunea chipul descompus cu care se scula. Apoi cealalt? igien? ?n interiorul aceluia?i trup. Pentru el interiorul era accesibil. Nu-l vedea a?a cum vede chirurgul un trup deschis, ?l vedea cu un fel de facultate tactil?, ca ?i cum pe fiecare parte a trupului sensibilitatea ?i dezvolta mii de ochi ?ntor?i ?n?untru. Chiar ?n somn urm?rea ceea ce se petrece acolo ca o veghe r?zbind prin ?ntuneric. Doctorul, credea Maxen?iu, ?tia pu?in lucru, nu cuno?tea dec?t procesele mari, evidente, ale boalei. El ?ns? ?tia orice tremurare de fibr?, ?tia leg?tura prin care acea fibr? va duce rezonan?a spre alte centre ?i de acolo la sf?nta sfintelor — pl?m?nul — acolo unde totul converge pentru r?u ?i pentru bine. Orice vibra?ie avea acolo ecouri mici, iar uneori g?lg?ieli de ape ce puteau deveni cataracte. Erau acolo aluviuni ?i diguri, tot felul de chinuri pe care doctorul le reducea sumar la: — Azi avem ?n st?nga un suflu cam cavernos! Erau, ?n adev?r, acolo caverne ?i abisuri, ?i precipit?ri de ape ro?ii ?i scocuri ?i vaduri, pe care Maxen?iu, ca un turist tragic, le vizita cu de-am?nuntul, ?n fiecare zi pe alte climate. Pe acalmii ?n?el?toare sau pe tempeste ?n?bu?ite, le str?b?tea cu precau?iune, p??ind u?or, v?slind cu rame noi, pentru a-?i c?rmi printre ele via?a. Dar grija mare era ca totul s? r?m?n? acolo, ?n subsoluri, ca nimic s? nu evadeze. Febra ar fi vroit s-o ?mpiedice de a trece la termometru; un acces de tuse mai tare putea fi o primejdie v?dit? oricui. Mai ales s? nu i se urce ?n g?tlej gustul acela de s?nge: un firicel sau un coagul mic, pe care s? trebuiasc? s?-l ?napoieze penibil la surse, sau s?-l p?streze chinuitor ?n valvula silnic? a gurei, sau, mai teribil ?nc?, s?-l strecoare ?n batista fin? de oland?, cumplit de alb?, cu o coroan? brodat? ?n col?. Acel firicel, acel coagul puteau aduce dup? ele marea surpare, n?ruirea apelor ?i rostogolirea rocelor de s?nge, primejdie ce se a?inea gata ?i pe care Maxen?iu o purta eroic ?n el. Doctorii! Ce ?tiau! Ce puteau! La ?nceput nu vroise s? ?ntrebe pe nici unul, apoi mersese la ei ca un client oarecare necunoscut ?i i se spusese cu indiferen?? adev?rul. Acum consulta profesorii mari, ce-i respectau dorin?a de discre?ie, ?i spuneau adev?rul cu precau?iuni, ?i dau sfaturile cu menajamente; nu-l puteau nici vindeca, nici sili. ?l men?ineau ?n minciuna lui c?tre al?ii, la care ?inea a?a de mult. Nimic nu-l putea hot?r? s? accepte sanatoriul, ?nsemna pentru el a-?i pune eticheta infamiei. ?i era o ru?ine nespus? s? se ?ncorporeze mizeriei, s? o accepte f??i?. ?tia c? Ada ?l cump?rase pentru prestigiul social pe care-l avea, mult-pu?in, ?i nu vrea s? abdice de la el. Nu vrea s? fie un obiect de mil?, un declasat, o medalie demonetizat?. C?t era el de ocupat ?n diminea?a aceea c?nd Ada ?l deranja? De cum fu gata, totu?i, trecu ?n biroul mare, unde i se p?rea totdeauna cam frig, oricare ar fi fost temperatura. Pendula — un mapamond nobil ?inut de o statu? ?naripat? de bronz — ocupa mijlocul bibliotecei ce cuprindea aproape tot peretele. Se apropia unsprezece ?i el ?ncepea s? simt? acum apropierea unei mici crize. Toate semnalele erau date: fiorii cunoscu?i porniser? din m?ini, din picioare, din coaste spre piept ?i acum Maxen?iu a?tepta s? vad? pe unde vor apuca, cum se vor strecura, ce vor d?r?ma ?n drum. ??i f?cea calculul pentru a da fiorilor o direc?ie c?t mai blajin?, ?i, iac?, Ada trebuia din minut ?n minut s? vie!... O ura!... Ce vrea vr?jitoarea aceea, al c?rei filtru amoros ?i gr?bise ruina s?n?t??ii ?i al c?rei filtru amoros nu-i mai putea da nici o ?nviorare?!... Vr?jitoarea pe care ?i era ur?t s? o vad? al?turi ?i l?ng? care era silit s? tr?iasc? mereu, f?r? nici o sc?pare! Din pricina ei devenise un rob, ce nu putea fugi s? se ascund? acolo, ?n acele sanatorii, pe ale c?rora nume magice doctorii i le plimbau pe dinainte ca pe ni?te lanterne fabuloase! El era b?rbatul prin?esei Ada ?i nu putea lipsi de la postul lui! Era o firm? pe care femeia o cump?rase scump ?i nu-?i putea m?rturisi falimentul! La g?ndurile acestea, un fior nou i se strecur? din ceaf? ?n sus, un fior ce se t?ra acum ca o reptil? spre mun?ii foco?i ai creierului ?i ?l ?nturna de la baza bazinului sacru al pl?m?nului. Era tocmai pe cale s? ob?ie acea imobilitate perfect?, capabil? s? st?vileasc? junghiul, c?nd Ada intr? zgomotos, urmat? de Lic?, pentru a face propunerea pl?nuit?. Maxen?iu cump?rase de la desfacerea grajdului Simonian cei mai buni cai. Le trebuia un ma?tre-dresseur, un fel de chambellan d'écuries. Ada ?l aducea. La vederea lor, Maxen?iu sim?i o durere ascu?it? prin occipital, pe c?nd o greutate ?l ap?sa pe splin?; o greutate mobil?, care un minut se a?eza mai bine ?i ?i l?sa respira?ia liber?, ?i alt minut ?mpiedica aerul s? treac? prin sifoanele parc? ?ngustate ale pieptului, ?nc?t respira?ia nu-?i putea ridica supapele. A?adar, femeia alergase ?nc?lzit? prin tot ora?ul ?i-?i g?sise ?n uli?? amantul ales tot de pe uli?i! V?z?ndu-i ?naint?nd spre el, i se turbur? s?ngele. N-o iubea pe Ada; nu era gelos! Era, pesemne, urma acelei mi?c?ri atavice de indignare masculin? ?n astfel de ?mprejur?ri; era apoi m?nia de a se fi turburat ?i grija de a-?i opri turburarea. L??i pe din?ii rari buzele violete, ?i ochii cu pete galbene ?i ?nchise ca s? se apere de vederea lor sup?r?toare... Mizerabila! De ce nu-l p?strase ascuns ca s? nu-l vad?, ca s? se poat? face c? nu ?tie!... Poate c? vrea ?nadins s?-l omoare ?i s? r?m?n? cu cel?lalt, de aceea da lovituri de teatru!... Intra a?a, deodat?, la el cu ??ng?ul, ca s? provoace vreo catastrof?! Ada, ?n taior clasic ca un costum de c?l?rie, de n-ar fi lipsit culo?ii ?i jupa n-ar fi fost scurt? p?n? la genunchi, cu gambele sub?iri ?nc?l?ate cu cei mai fini ciorapi, prin care p?rul se vedea ca ?i pe piciorul gol, cu un feutru alb pe p?rul negru, tuns scurt, b?ie?e?te, cu ceafa ras? ?i cercei lungi de perle, ce jucau suspect pe gulerul b?rb?tesc de pichet alb, ?nainta cu un pas agil, ce suna distinct cum sun? castanietele, pe parchet, un pas sigur, ce exaspera pe Maxen?iu, ale c?rui t?lpi ?n pantofi albi f?r? tocuri — pantofi de sport — p?reau t?lpile unor patine ce se ?nfundau ?i lunecau totodat? pe nisipul fierbinte ?i mobil al covorului. Zvelt, ?n spatele Adei, ?i a?a de aproape c? um?rul lui atingea ceafa ei v?n?t? de tunsoare, Lic? sur?dea, cu pliscul deschis, gata de fluierat. V?z?ndu-i a?a de aproape, Maxen?iu avu un imbold s? ridice m?na ?i s? loveasc? obrazul ar?miu al femeiei, obrazul proasp?t al haimanalei. Rezem? atunci pe lemnul rece, lucios, al biroului, o palm? fierbinte, care parc? se lipea. Lic? se uita mereu la Maxen?iu cu ochi str?n?i, cel st?ng mai mult. Nu-l sfida, dar ??i reamintea scena ?nt?lnirii pe bulevard. Lui Maxen?iu i se p?ru c? Lic? g?nde?te: "Iat?-m?! Eu sunt loc?iitorul, amantul ?i vin s? m? a?ez confortabil ?n culcu?ul t?u de cadavru viu, c?ruia ?i vom face ?n cur?nd un sicriu." "Cine e nemernicul ?sta ?i ce voi?i aci?" spuse ?n minte, cu glas violent, Adei. — Ce dore?ti, Ada? articul? c?t mai moale ca s? nu se zdruncine. Ada f?cu scurt prezintarea. — ?mi pare bine, domnule! zise Maxen?iu cu precau?iune, ?ntinz?ndu-i o m?n? transparent?. "E dus pe copc?! g?ndea sumar Lic?. Ada b?g? de seam? ce r?u ar?ta b?rbatu-su. "Ce Dumnezeu are?" se ?ntreb?. Dar n-avea timp de pierdut. Profit? chiar de acea indispozi?ie ?i spuse dintr-o dat? tot ce avea de spus, cu glasul ei strident, ?n fraze scurte ?i repezi, ce se prindeau una ?ntr-alta ca inele de o?el ?i f?ceau un lan? ce g?tuia pe Maxen?iu. Minciunile, nepreg?tite dinainte ?i pe care nu se sfia s? le improvizeze ?n fa?a lui Lic?, se succedau precise. Lic? le prindea din treac?t cu ?ndem?nare pentru a fi puse la punct ?i admira ca un cunosc?tor talentul cuconi?ei. — Lina, care ?tia c? avem nevoie pentru grajdurile noi de o persoan? de ?ncredre, ne-a recomandat pe domnul Petrescu. Domnul Petrescu e mare cunosc?tor de cai ?i fost ofi?er de cavalerie... Domnul Petrescu consimte s? ia direc?ia, dar ??i rezerv? alegerea orelor de antrenament... De altfel, deocamdat?, e vorba numai de, instalat ?i de organizat... Lina a fost foarte dr?gu?? c? n-a uitat, ?nainte de a pleca la Paris... ?i domnul Petrescu a fost foarte amabil c? n-a uitat nici el... De altfel, pe domnul Petrescu nu-l cunoa?tem acum ?nt?ia oar?... ?i-aduci aminte?... ?n ce prive?te caii, n-are nevoie de nici o recomanda?ie! A?adar, neru?inata pomenea de acel incident; Maxen?iu se sim?i cuprins de furie. Vestigiu al demnit??ii, dar mai ales ofens? dureroas? adus? sl?biciunii lui fizice. Cum bra?ul liber ?i-l sim?ea greu, ?l crezu puternic. Ar fi vrut s? ridice cu el un obiect masiv ?i s?-l arunce ?n cei doi. ?ntinse bra?ul ?i lovi capacul c?lim?rii imense, ce ??c?ni. Ru?inat de st?ng?cia gestului, pip?i cu o m?n? tremur?toare de orb biroul, ?i se rezem? ?i cu palma aceasta. Cealalt?, pe care o ?inuse p?n? atunci prea ap?sat?, ?i furnica. Avea astfel o atitudine ce-i p?ru lui Lic? foarte distins?. Ada vorbea ?nc?!... Ce mai vrea?... Maxen?iu nu mai auzea ?i ar fi trebuit s? aud?. O p?nz? sub?ire ca de p?ianjen i se a?ezase pe urechi ?i ar fi vrut s-o ridice de acolo delicat, ca pe o portier? diafan?. Prin ?esutul ei transparent sunetele se difuzase ?i rar c?te un cuv?nt se prindea ?n mreaja auzului. Trebuia s?-?i str?ng? vinele subt frunte, s? le ?ntind? apoi... vinele sinilii, ce stau acolo la suprafa??, vizibile, a?a de r?u ap?rate de epiderm?. Nu r?spunse nimic. P?ru t?cerea afirmativ? a unui personagiu sobru ?i corect, extrem de corect ?n pijamaua de duvetin? marron, ?ncheiat? sus peste c?ma?a de m?tase, cu g?tul ?nf??urat artistic ?n fularul de m?tase alb, cu ?nc?l??mintea ?i pantalonii de tenis — o jum?tate de toalet? elegant? de diminea??. Peste um?rul Adei, Lic? ?l privea cu un fel de respect. Acea stim? a b?rba?ilor pentru omul pe care-l vor ?n?ela. Ciudat? sim?ire masculin?, care face ca la un anume moment necazul lor ?n loc s? cad? pe so?, pe rival, pe tiran, love?te femeia ce risc? ?i se expune pentru ei. Fie c? Ada b?g? de seam? unda de furie a lui Maxen?iu, fie c? sim?i la?itatea celuilalt, fie c?-?i v?zu numai de me?te?ugul ei femeiesc, avu o brusc? ?ntoarcere: — De altfel, domnul Petrescu nu va face nimic f?r? s? te consulte, zise. Maxen?iu se ?nclin?. Audien?a era terminat?. Cu mi?carea lui obicinuit?, Lic? se ?ntoarse pe c?lc?ie pentru a ie?i ?napoia Adei. De?i ?ntrevederea fusese scurt?, era bucuros c? s-a sf?r?it. Negre?it, ?i Ada ?i el erau hot?r??i ca raporturile cu prin?ul s? fie c?t mai rare. Pe Maxen?iu ?ns? ?l am?gise cuvintele Adei: "Te va consulta!". Maxen?iu avea ?i el singura dorin?? s? nu mai aib? ?n fa?a ochilor pe acel ??ng?u sprinten, s?n?tos, ?i era trudit acum de ideea c? va avea mereu de-a face cu el. Un nou canon se isca ?n biata lui via??. Dar nu avu timp s?-?i mestece am?r?ciunea. R?ul lui acum nu mai era acolo unde-l putea urm?ri ?i p?zi. Tot trupul ?i era amor?it: o anestezie anume pe care o cuno?tea, de altfel. Numai fruntea ?l durea ca o bub?. ?tia ce urmeaz?: durerea cea mare, cea ca junghiul unui furuncul copt, subt coast?, ?n st?nga, la bazinul vie?ii, care pentru el nu era inima, ci pl?m?nul. Prin pl?m?ni omul era sau nu era fericit... ?i doctorul ce spunea: "Nimic nou! Avem acela?i suflu cavernos sus ?n st?nga ?i opacitate la v?rf. Precau?iuni mari!... Aer... Sobrietate... supraalimenta?ie ?i... Leysins... Leysins!" At?ta spunea doctorul despre chinul lui cel mare. Maxen?iu se propti ?i mai tare ?n m?ini. Picioarele p?reau a patina pe nisipul lunecos al covorului ?i biblioteca, ?n fa?a lui, era un orizont nestabil. Ame?ea. Se l?s? u?or ?ntr-un fotoliu. Nu se mai g?ndea nici la Ada, nici la Lic?. A?tepta s? vad? dac? prin?ul Maxen?iu va mai fi a doua zi ?n via??... Prin?ul Maxen?iu, pe care Maxen?iu ofticosul ?l iubea mult... Maxen?iu bolnavul, singura fiin?? pe care-o iubea prin?ul! ...De va mai tr?i, sau de-l va ?neca un val mare, ce-i va umple pieptul, g?tul, gura ?i-l va sufoca, pe c?nd pete ru?inoase vor necinsti covorul scump, parchetul str?lucit, ori pantofii imacula?i ?i pantalonul ca un crin... ...De ce oare subordonase Ada, brusc, pe noul ei favorit so?ului uricios?! V?zuse un minut ridic?ndu-se r?zbun?torul ?napoia snobului bolnav ?i corect. Ada nu era fricoas?, totu?i stafia proiectat? de fiin?a lui Maxen?iu era a?a de ur?t? c? se putuse speria. Nu! Ada lucrase simplu, dup? temperamentul ei. Dup? ce ob?inuse toate avantagiile pentru Lic?, ?nfrunt?nd pe Maxen?iu, vroise s? corecteze acel afront, nu pentru el, ci pentru propria ei ?ng?mfare. Ca nu cumva t?n?rul aspirant s? uite c? e servul ei ?i s? ia un prea mare av?nt. Vrea s?-l predomine a?a cum vrea s? predomine tot, s?-l aib? ca unealt? ml?dioas?, s? poat? la nevoie speria pe Lic? cu prin?ul, cum sfida pe Maxen?iu cu cellalt. Avea nevoie de b?rba?i, dar nu putea suferi st?p?nirea lor. Se vedea st?nd la mijloc pe sc?ndura unei "bascule", la capetele c?reia se ridicau ?i se l?sau cei doi dup? voia ei. Se mai g?ndea ?i la leafa ce trebuia fixat? lui Lic?. Nu o vrea prea mare ca s? nu scandalizeze pe Maxen?iu, ca s? nu dea prea mare independen?? lui Lic?, ?i pentru c? f?in?reasa era avar?. Se mai g?ndea la caii ce vor costa foarte scump, la premiile pe care le va c??tiga grajdul ei, la cursele pe care le va alerga ea singur?; a?a c? mergea foarte ?ncet de-a lungul hall-ului al?turi de Lic?, f?r? s?-i vorbeasc?. Ada nu era defel liric?. G?ndurile ei practice erau totu?i, ?n felul lor, g?nduri amoroase pentru Lic?. ?n dreptul sc?rii se oprir?: — Nu pot primi postul! spuse Lic? scurt, cu piciorul pus pe ?nt?ia treapt?. ?i s?rut? m?na gr?bit ?i cu pasul lui sprinten cobor? scara ?n fug?. Ce ?nsemna refuzul lui? Ada se ro?i de m?nie ?i de p?rere de r?u. Abia prins, mierloiul sc?pa. De ce? ?n adev?r, de ce? Sim?ise Lic? c? e vorba de robie, ceea ce nu putea suferi? Avusese cumva vreun scrupul? Nu! B?gase de seam? c? nu e vorba de un chilipir f?r? osteneal?, a?a cum dorea el? Sau poate mediul acela nou, ?nainte de a-l cuceri, ?l speria? Acolo, ?n fa?a omului galben, femeia negricioas? nu-l mai aprinsese cu ochii ei ca deun?zi ?i toat? parada aceea de vorbe late: organizare, grajduri... ?l plictisea. ?i pl?ceau lucrurile de-a gata. Nu calculase nimic, dar avusese intui?ia unor piedici. Cum ?ns? era bine f?cut pentru slujba vie?ii ?i avea mi?c?rile spontane bine adaptate, gestul lui ?l slujise. Ada nu era femeia s? se lase b?tut?. V?zuse c? trebuiesc sl?bite fr?nele cu Lic?. Astfel chilipirul dorit i se preg?tea Trubadurului. Deocamdat? Lic? fugise numai pentru c? era capricios ?i pentru c?-i era grab? s? se vad? ?n aer liber. Nu-i pl?ceau ?nc? palatele. Ce avea s? mai fie, avea s? se vad?. Ajuns pe trotuar ?uier? lung, ?nviorat. Se uit? ?n sus unde era albastru, ?n jos unde se aplec? s? ridice o crizantem? pierdut? de cineva. ??i aminti cu pl?cere de norocul ce dase peste el, ca ?i cum n-ar fi stricat totul cu refuzul lui. Cu sf?rleze mici potrivi firele l?ncede ale crizantemei ?i porni s? povesteasc? Siei aventura ?i s?-i dea floarea. "Biata fat?!" ??i zicea ?n g?nd, ca ?i cum i-ar fi f?cut vreun neajuns, de care vrea s-o consoleze. "Biata fat?!", ?i, ?nfund?ndu-?i pe ochi feutrul, dezmierd? cu um?rul vestonul unei cuconi?e nostime, care ader?! ? ? VI ? Mini nu uitase comisionul pe care Lina i-l dase pentru amica Nory ?n ce privea pe micii sugari. Ba chiar ideea acelui comision o urm?rea ?i vroia s?-l ?ndeplineasc?. Ceea ce mai ales vroia era s? ?ntrebe pe Nory ce crede despre Rimi ?i despre casa lor cea nou?; despre via?a ?i nepoata lor cea nou?. S?-i vorbeasc? ?i despre simptomele de bolnav ?nchipuit, pe care le atribuia doctorului Rim. N-ar fi putut spune de ce boala asta imaginar? p?rea primejdioas? pentru menajul Rimilor mai mult dec?t o boal? efectiv? ?i nici n-ar fi putut spune de ce nepoata cea nou? i se p?rea at?ta de nesuferit?. Nu purta deocamdat? Rimilor un interes prea viu. Erau numai impresii. Un fel de sonerie de alarm? auzit? ?ntr-un pericol ce nu te amenin?? direct, dar ??i creaz? datorii c?tre ceilal?i sinistra?i. Nu putea face dovada temerii, dar nici nu putea sta nep?s?toare. N-o mira gra?iile pe care le f?cea Rim infirmierei — n?ravuri vechi, n?ravurile cele noi, adic? armonia conjugal?, erau desigur satisf?c?toare... Totu?i... Ar fi vrut s? vad? pe Nory ?i, subt pretextul comisionului Linei, s?-i dea alt comision: acela de a preveni pe Lina... Despre ce?... Nu avea nici o idee precis?. Presim?ire?... Ridicol argument! Cine se conduce dup? presim?iri, de?i sunt semnale superioare? Nu era rolul ei s? se amestece ?n treburile casnice ale Rimilor pentru a le turbura lini?tea, care pentru moment era o realitate precis?. Totu?i Mini nu se putea ast?mp?ra. Fu bine servit? de ?mprejur?ri. La coafor, ?ntr-o diminea??, auzi un glas strident care o striga: pentru a curma zgomotul acelei voci, Mini se gr?bi ?ntr-acolo. Prin oglinzi, Nory, ce-?i potrivea tunsoarea, o z?rise. O box? de coafor era un loc pu?in potrivit pentru confiden?e. Totu?i, printre exclam?rile de bun? revedere ale lui Nory, ?i strecur? c? Lina Rim vrea s? o vad? c?t mai cur?nd. G?sise formula. ?n loc de a spune ea ?ns??i lui Nory mesagiul Linei, o trimitea la fa?a locului. Nu ?ns? f?r? oarecare informa?ii ?i ?ntreb?ri tenden?ioase. — Ai v?zut cum s-a ?ngr??at doctorul Rim de c?nd e bolnav?... Ai v?zut casa lor cea nou??... ?i pe nepoata care zic c? e fata lui Lic??... Nory r?se cu o gur? p?n? la urechi. ?i intrar? pe nas ?i g?t fire de p?r, se ?nec?, str?nut? ?i porni oc?ri asupra nem?i?orului ce se ocupa de frezura ei b?ie?easc?. — V?zut!... ?i se pare curios ca mierloiul s? fi f?cut a?a v?cu??!... V?zut!... Bun? cas?! Proast? nepoat?!... ?i Rimii no?tri ?n luna de miere! Acum e timpul lor! Adam ?i Eva ?n rai!... Nepoata e m?rul ?i Lic? ?arpele! R?se iar, apoi, f?r? tranzi?ie, ?ntreb? pe Mini ce auzise vorbindu-se la Rimi despre festivalul muzical preg?tit de Elena Dr?g?nescu. Cum Mini nu ?tia nimic despre asta, Nory se enerv?. — M? duc! M? duc la ei c?t de cur?nd! Mult o s? se mai dea ?n la? domnul doctor cu boala lui? Cu boala asta se poate ?ine omul ?n sus! O mai poart? ?i al?ii pe picioare! Mini nu ?n?elegea bine ce vrea s? spun? Nory. Ce m?r?... Ce ?arpe?... Ce paradis? Prezintarea biblic? a lucrurilor o ?ncurca mai tare. Totu?i ob?inea rezultatul dorit. Pusese pe Nory ?n mi?care. — Chiar m?ine m? duc la Lina ?i domnul doctor are s? c?nte Bach, vrea nu vrea. Amorul nu ologe?te. ?i r?m?ne destul timp ca s? joace tontoroiul, dup? cum c?nt? ho?omanul de Lic? n?st??ica lui de fat?! A?adar, asta era ceea ce vrea Nory s? spun?. ? ...Pentru ca s? poat? sta cu Mini de vorb?, Nory brusc? pe nem?i?or, care, cunosc?nd clientela, nu se gr?bi m?car cu o foarfec?. Nici nu era nevoie de grab?. Mini intrase ea ?ns??i subt ?ngrijirile domni?oarei Lia, manichiurist? ?ndem?natic?, ce-i vorbea cu competen?? de legea chiriilor, pe c?nd m?inile ?i zburau ?n jurul degetelor ca porumbeii pe o floare. Nory ?i Mini plecar? am?ndou? la magazinul Stuart. Amica Nory povesti perfec?ion?rile aduse de Elena salonului de muzic?. ??i aduse aminte de pianul din hall-ul casei de la Prundeni, pe vremuri. Elena, ca un fiu prim-n?scut, r?scump?rase mo?ia v?ndut? de tat?l ei. Mo?ia era subt gubernia m?tu?ei Gramatula, ce fusese pentru Elena a doua mam?. R?m?sese pentru agricultur? c?t permisese exproprierea, ?i pe restul propriet??ii, achizi?ionat de ??rani, se ridicase un colan de fabrici cl?dite cu banii lui Dr?g?nescu. Fire?te, el era ac?ionarul principal ?i directorul general, a?a c? se putea socoti st?p?n pe ?ntregul domeniu. Realizase un centru de prosperitate ?i ??i asigurase o situa?ie politic?. El ?ns? era om de treab? ce asculta de d?nsa ?i recuno?tea c? e al doilea ?n rang f?r? s? se supere. Avea calit??i ?i caracter. ?n fundul magazinului de muzic?, patronul ?nsu?i lua cu mare aten?ie ultimele instruc?ii ale lui Nory din partea doamnei Dr?g?nescu-Hallipa. Elena era o client? deosebit? ?i casa Stuart avea un compt curent la Banca Dr?g?nescu. Serviciile aduse erau felurite: comand? de note sau tratative cu arti?tii; furnituri de instrumente sau vreun acordor vienez special. Doamna Dr?g?nescu-Hallipa nu punea semn?tura ei pe invita?iile amabile ce le f?cea arti?tilor de profesie dec?t dup? ce totul fusese convenit ?n am?nunt prin agen?ia Stuart; dac? diva X ?tia dinainte ce bucat? va c?nta ?i la ce parte a programului se va retrage, primirea ce i se f?cea nu avea nici o gre?al?; de era informat? c? va fi re?inut? la o gustare, toaleta cu care se prezint? era corect?. Produc?iile, aparent a?a de spontane, erau riguros organizate, de aceea chiar reu?eau a?a de bine ?i decurgeau a?a de agreabil, ?n casa Hallipa. Magazinul de muzic?, umbros ?i r?coros acolo, ?n fund, subt scara ce urca la etaj, era aglomerat ?i zgomotos spre intrare ?i la ghi?euri. ?n toamna aceea opera ?inea recordul cererilor, a?a cum alt?dat? simfonicele. — Nu s-a v?zut ?n Bucure?ti concert ca al Elenei, zise Nory. Tu spui, Mini, c? Rim nu e bolnav ?i c? se face! Perfect! Olog nu l-am fi putut aduce, dar mofturi cu Elena nu se trec. Avem nevoie de el. Elena era chiar ?ngrijorat? c? nu vine r?spunsul Linei. Vrea s? trimit? pe moaca cea mic?... — Pe cine? — Pe Mika-Le!... Cine vrei s? fie moaca mic?? — S? trimit? Elena... pe... Mika-Le? — Da' de unde vii? Nu ?tii c? Elena a prip??it de ast?-var? la ea pe sor?-sa? ?n adev?r, Mini venea de departe. ?tia c? ?ntre Elena ?i sor?-sa era o vrajb? mare. C? surorile nu se puteau suferi de c?nd Mika-Le stricase logodna Elenei cu Maxen?iu. — Dar... de ce a luat-o la ea? ?ntreb? Mini st?ngaci. Ar fi pus o ?ntrebare mai bine formulat? ?i ar fi ar?tat o mirare ?nc? mai mare dac? un trombon, o pianol? ?i un gramofon nu s-ar fi produs deodat? din trei puncte ale magazinului. Nory ??i astup? urechile ?i ?ncepu a ?ipa ?n ne?tire: — ?tii c? Mika-Le tr?ia cu unul! Tipul s-a ?nsurat ?i ea a vrut s?-l omoare. Purta un briceag ?n po?et?, dar nu l-a ucis. ?n schimb, a chel?l?it, a f?cut scandal... Atelierul lui Greg era teatrul... Greg, cum ?tii, avea sl?biciune pentru mumia mic? ?i tolera tot ?n speran?? c? va lua succesiunea actora?ului, care nu i se p?rea umilitoare. B?rba?ii n-au ambi?ie! Aber ich auch, cum zicea von M.... Ce, nu ?tii?... ?i Nory se r?t?ci ?n anecdota generalului von M., Aber ich auch!... — Sublim, ma chère!... Socoteala b?rba?ilor care ?nchid ochii; a celorlal?i cari ciup de pe unde g?sesc! Cine a vorbit de demnitatea b?rba?ilor? Calomnie!... Cine i-a ponegrit? Care demnitate? Dr?gu?ii de ei! Ce s-ar face f?r? de gre?elile femeilor? Ar r?m?ne p?c?li?i... ?i nici ifos n-ar mai avea: "D?, Doamne, s? gre?easc?, ca s? am ce ierta!". Genero?i ca bunul Dumnezeu. Mini, pe care mania feminist? a lui Nory o plictisea, c?ut? s? o ?ntoarc? la subiectul ce o interesa: — A?adar, crezi, Nory c? doctorul Rim va c?nta? Ar fi o ocazie bun? ca s? se scuture de dureri ?nchipuite ?i s? mai schimbe mediul. — De c?ntat c?nt?! ??i spui eu! C?t despre mediu, vezi-?i de treab?, draga mea! Las? oamenii s? tr?iasc?! Aber ich auch! Cas? au! Bine se simt!... C?t a trebuit s? sufere Lina p?n? s?-?i afle lini?tea ?i nepoata!... ?i Rim?... cum s-ar fi putut procopsi mai bine ca a?a? Doar nu era s?-l giugiulim tu ?i eu!... ?i-am spus de mult c? lui Rim ?i trebuie o fat?. Linei, pesemne, tot asta ?i trebuia!... Le-a picat din cer. Cu ea la mijloc se ?n?eleg de minune... Bat?-l norocul pe Lic? cu fata lui!... De unde o fi luat-o? N-a g?sit-o s?-i semene, dar a g?sit-o lat? ?i proast? cum se cuvenea pentru a?a isprav?. — Cum?... Nu e fata lui Lic?? Mini era aiurit?. Nory r?se: — O fi! N-o fi! Totuna e! Lic? e b?iat destul de vrednic ca s? fi f?cut una, c?t ?i s-o fi g?sit gata pe pia??... Dac? Lina noastr? zice c? e a lui, a lui e! O ?tii pe Lina... cu familia, are sl?biciune! Zgomotul instrumentelor t?cuse ?i acum era st?njenit? de ?imbalele r?sun?toare ale vocii lui Nory. Prezen?a lui Mika-Le la Elena r?m?sese ?nc? neexplicat?, c?nd Nory exclam?: — Uite-i! La u?a magazinului se opri o tr?sur? de cas?. Statura masiv? a lui Dr?g?nescu masca o doamn? mic? ?i slab?, cu rochie de culoare ?nchis?. — S-o vezi cu rochiile Elenei! r?se Nory. Le scurteaz? jum?tate ?i tot ?i bat gleznele. Mai bine dec?t cu genunchii goi ca ?nainte!... ?n adev?r, era chiar Mika-Le, ?n form? de sor?-secretar? cu aere pose ?i cu o map? mare pe genunchi. Nory porni spre ei. Desp?r?indu-se de d?nsa, Mini se ?ntreb? un moment asupra acelei schimb?ri, apoi ??i ?ntoarse iar g?ndul la Rimi. Nory decisese c? Rim va fi s?n?tos ?i va c?nta. A?adar, intui?ia ei despre o boal? imaginar? devenea un fapt... Dar primejdia? Cele ce se vedeau nu p?reau chiar primejdioase, ?i Nory formulase bine situa?ia. Totu?i impresia subzista. ?n jurul acelui pericol ?nchipuit, Mini se sim?ea chiar devenind activ?, ceea ce era o abatere de la firea ei. P?n? atunci, Mini se mul?umise cu un maximum de armonii personale, ?i acum iat-o chemat? s? dea tribut cine ?tie c?ror treburi, pentru cine ?tie ce socoteli! Deoarece nu se putea sustrage comandei, vrea s-o execute c?t mai cur?nd. Concertul din Bach o va ajuta... La ce lucru? Mini era un agent secret al unei uneltiri pe care n-o cuno?tea. Singur? cu g?ndul ei, coti pe strada Doamnei. Nory avea dreptate c?nd spunea c? Dr?g?nescu sta tupilat ?i mul?umit ?n umbra nevestei lui. Pe c?nd ?ns? tov?r??ia lor prospera, so?ul sc?dea mereu ?i sc?dea din propria lui voin??. Elena nu avea prilej s? se acuze c? nu-?i iube?te b?rbatul, nici s?-?i impun? datoria de a-l iubi, deoarece Dr?g?nescu se da singur la o parte. Prestigiul lui social cre?tea mereu, dar ?n intimitate r?m?nea timid ?i ??i ascundea sentimentul sub forma unui devotament t?cut. Sfiiciunea lui devenise o pudoare ?n care se compl?cea. Se mul?umea s? iubeasc? pe Elena ca pe o divinitate inviolabil? ?i contrariul l-ar fi st?njenit. Cum Elena nu ducea nici o lips? din acea rezerv?, traiul lor era firesc ?i satisf?cut. Acestea erau resorturile vie?ii intime, altfel ca aspecte. Dr?g?nescu se prezenta ca un domn serios, corect, ce nu vorbea nici prea mult, nici prea pu?in, ce nu f?cea gesturi, sobru, plin de bun-sim? ?i destul de inteligent, dar cu scrupulul l?udabil c? nu e destul. Pre?edinte ?n numeroase consilii de administra?ie, director al unei b?nci solide, politicienii ?l c?utau. Renun?ase la un scaun de deputat ?n favoarea unui protejat al guvernului ?i dob?ndise, astfel, recuno?tin?a ?efului de partid, care, la prima ocazie, ?i oferise loc ?n Camer?. ?n ultimul timp, la fiecare criz? de cabinet, numele lui era pronun?at pentru remaniere, ceea ce f?cea pe nemul?umi?i s? se ?mpace, dar candidatura lui, care nu era un zvon tenden?ios, ?l f?cea ministeriabil ?n chip serios. ?n politic?, de altfel, ca ?i ?n afaceri, ??i consulta nevasta, ce se interesa activ de tot ce-l privea. Avea, astfel, impresia c? e iubit. ?n orice caz, realizau formula bun? a unei asocia?ii cinstite. Unirea lor decurgea a?a cum fusese contractat?, f?r? abateri de la punctul ei ini?ial. Prin uz, negre?it c? Dr?g?nescu ar fi putut lua ceva prec?dere ?i Elena ar fi putut pierde din prestigiu. El ?ns? pornise de la ?nceput cu ideea c? nu e iubit, ci numai acceptat; Elena se m?ritase cu abdicarea amorului dup? o prim? logodn? nefericit?. Cu un altul, care dup? mariaj ar fi c?utat s?-?i afirme privilegiile, Elena ar fi ajuns, desigur, la o dram? a nepotrivirii. Dr?g?nescu ?ns? ar fi fost nenorocit dac? cineva l-ar fi ?mpins la revendic?ri; de acea tr?iau ?n armonie. Era ?n am?ndoi un instinct ce men?inea distan?ele. Ei totu?i se socoteau ferici?i. Renun?area lui Dr?g?nescu nu era ?nso?it? de nici o gelozie: ?tia c? nimeni nu are ceea ce-i apar?ine, ?tia c? ceea ce nu e al lui nu e al nim?nui. Stare de lucruri limpede, f?r? nici unul din acele accidente ce aduc r?scoal? ?n sentimente ?i le amestec?, urc? la cap pe cele de la inim?, coboar? la inim? pe cele din minte ?i dezl?n?uie peste tot sim?urile turburate. Elena, obi?nuit? de foarte t?n?r? s? ?ie loc de gazd? ?n casa p?rinteasc?, ??i alc?tuise lesne rela?iile mondene. Snobismul ei o f?cea s? aleag? ce era mai bun ?i primea pe to?i cu aceea?i rezerv? fireasc?. Cum nu aveau pentru ea dec?t singura calitate de oaspe?i, ?i supunea unui regim egal ?i predomina f?r? nici o sfor?are. Dr?g?nescu, prin c?s?torie, f?cuse un salt social. ?tia c? lumea ?n care intrase era mai presus de educa?ia ?i de neamul lui, dar avea con?tiin?a c?-i este egal prin munc? ?i cinste. ?inuta lui era modest?, dar f?r? umilin??, cordial?, de?i f?r? suple?e; ??i p?stra prestigiul ?i Elena i-l sus?inea; formau astfel o pereche unit? ?i constituiau o for?? social?. De altfel, la recep?iile ei nu se vorbea nici politic?, nici afaceri. Era salonul-tip, unde fiecare c?uta s? aduc? sub forma cea mai distins? ultimul reportaj. O emula?ie de limbaj ?i idei, ?n conformitate cu calitatea superioar? a mobilierului ?i cu ?inuta perfect? a gazdelor. Pasiunea nu era admis? dec?t asupra unui singur subiect: muzica. Predilec?ia de elev? silitoare, pe care Elena o avusese pentru sonate, se transformase ?ntr-un snobism artistic — snobism care, concentrat asupra unui astfel de obiect, devenise repede profesie de credin??. Nory nu exagera vorbind de confortul s?lii de muzic?: un Bechestein demi-queue, un Bosendorfer grande-queue glorificau pianul, ?n afar? de un Erard mic, bijuterie oferit? de Dr?g?nescu Elenei, ce se afla ?n salona?ul ei intim. O vioar? de valoare, violoncelul de fabrica?ie superioar?, harp?, flaute ?i alte instrumente complimentare asigurau ansamblurile. Fire?te, executan?ii veneau, de obicei, cu instrumentele ?i parti?iile lor, dar la nevoie nu se putea invoca nici o lips?. Biblioteca muzical? era or?nduit? ?i ea pe compozitori ?i instrumente ?i era complet? de la clasici la moderni. Cele mai ?ngrijite preocup?ri erau acordate acusticei ?i sala de muzic? ??i avea arhitec?ii ei asidui ca ?i executan?ii. ?ncerc?rile de muzic? de camer? reu?ise a?a de bine ?nc?t Elena fusese ?mpins? c?tre manifest?ri mai mari ?i decisese dou? concerte anuale. Joile muzicale urmau regulat, mai intime. Elena ?inea adesea, ea singur?, acompaniamentul la pian, dar niciodat? atunci c?nd putea fi ?nlocuit? mai bine. Acest bun-sim? ?i crease o mic? reputa?ie de virtuoz?. De obicei, o vedet? muzical? se producea ?n fiecare joi, d?nd relief programului. ?edin?a fix?, de o or? ?i jum?tate, era dedicat? muzicii ca liturghia bisericii: nici o ?oapt?, nici o ?ntrerupere. Dup? program urma o destindere. Elena, protocolar? ?i rigid? de felul ei, ?tia ?ns? s? se fac? primitoare. Nu-?i consuma nici spiritul, nici gra?iile, dar obliga pe musafiri s? fie spirituali ?i gra?iosi. Aceia?i oameni nu mai erau aiurea deopotriv? de pl?cu?i, ?n cadrul acela sim?eau nevoia s?-?i c?nte cea mai bun? partitur?, nu numai muzical?, ci ?i omeneasc?. Ca ?i sextetele, conversa?iile mergeau ?n tactul ?i tonul cerut. Elena avea negre?it mult merit pentru aceste armoniz?ri, dar pe drumul lui adev?rat e lesne ca omul s? mearg? bine ?i Elena avea norocul de a tr?i dup? ?nclin?rile ei. ? ? VII ? Prin?ul Maxen?iu f?cuse o congestie pulmonar?, dar nu din r?ceal?; era o izbucnire mai violent? a boalei lui cronice. Doctorul Raut chemat, cunosc?nd ?ns? consemnul de mister, vorbise Adei de o congestie accidental?, ?i ea acceptase versiunea, de?i nu se mai ?ndoia acum asupra adev?rului. Maxen?iu ar fi vroit s? nu mai fie mister, s? strige Adei ca o sfidare: — Sunt ofticos! Vroia s? distrug? acum pactul de disimulare, s? zac?, ?n sf?r?it, ?n voie. Dura ?ns? mai departe minciuna, minciuna a to?i trei; dar acum ?i era cel pu?in ?ng?duit s? zac? ?n voie. Patul ?l tr?gea la o lene mare, pl?cut?. Era o binefacere nou?, care at?ta timp ?i fusese refuzat?. Niciodat? nu cunoscuse ?ndestul de bine odihna patului. De s-ar fi putut repauza mai mult ?n copil?rie, nu s-ar fi ?nfundat acum, acolo, ?n somierele moi, a?a de des. Mama lui nu b?ga niciodat? de seam? c?nd era mai palid sau u?or prins de r?ceal?, ca s?-l odihneasc?. ?l scula pentru joc, pentru gimnastic?, pentru plimbare, a?a cum ?l scula acum Ada pentru a figura al?turi de ea pretutindeni. Cruzimea femeilor ?l urm?rea. Cum ?i-ar fi ?nchipuit mama lui c? nu e s?n?tos, ea, care era a?a de voinic?, cu trupul ei voluptos, cu acel s?n celebru. S?nul, mai mult dec?t talentul ?i dec?t vocea sub?iratec?, o f?cuse stea de variété. Antreprenorii o pl?teau scump. Zadarnic defilau pe scen? c?te trei, ?ase sau dou?sprezece femei aproape goale. C?nd ap?rea Zaza, cu rochia ei perlat?, aproape decent? ca o rochie de bal, dar decoltat? jos, l?s?nd s?nii afar?, publicul avea un singur ochi concentrat acolo, ochiul lacom al ru?inii, ?i nimeni nu ?tia cupletul c?ntat, nici nu b?ga de seam? c? Zaza nu e frumoas? ?i c? are piciorul chiar ur?t. S?nului ?i datora Zaza ?n subsolul Alcazarului porecla de prin?es? ?i pasiunea durabil? a b?tr?nului prin?, pasiune ce sf?r?ise aproape legitim, cu pactul paternit??ii ?i al unui testament. Testamentul urm?rit de mo?tenitorii frustra?i prin procese nesf?r?ite, ?n timpul c?rora mama lui Maxen?iu ?ndatorase tot ce avea ca s? c??tige printr-o sentin?? t?rzie. Nu! Mama lui nu-i ?ng?duise odihn?, de?i el fusese un copil pornit spre jocuri pa?nice. ?l purtase din vreme cu ea la curse, la teatru, la supeuri, ?n voiajuri, pretutindeni unde o ducea situa?ia ei semioficial? de metres?. E drept c? deprinsese astfel acea ?inut? monden?, e drept c? dob?ndise oarecare educa?ie de la guvernanta englez?, o puritan? care, probabil, credea c?, devot?ndu-se copilului curtezanei, face oper? de r?scump?rare. Dar de ce nu-l l?sa lini?tit cu un album de poze, cu c?inii, cu jocurile de fise colorate, l?ng? b?tr?na Miss, ?i-l t?ra dup? ea f?r? mil?, din dragoste, din obicei — copil, adolescent, mereu? Poate c? trebuia ?inut prezent ca un argument sub ochii prin?ului b?tr?n, apoi ca o dovad? sub cei ai mo?tenitorilor, iar pentru str?ini era, desigur, ceva mai de seam? de purtat cu sine dec?t un c?ine de ras?, ceva mai excitant ca o dam? de companie. Totu?i pe mama lui o iubise mult. Dar ea, ca ?i Ada, ?l avusese numai drept m?sur? bancar?. Jucaser? am?ndou?, pe capul lui palid, o avere. Femeile nu-l iubeau, dar nu-l l?sau s? doarm?. Frumoasei Zaza i-ar fi fost ru?ine de un copil boln?vicios. Ea lua debilitatea lui drept distinc?iune. B?tr?nul prin?, cunoscut pentru robuste?a lui, murise de un atac de paralizie. Ea, Zaza, murise glorios de un cancer superb, dezvoltat ?n larg pe s?nul odinioar? celebru, acum voluminos. Pe aceste ?ngr???minte ciupercile maligne crescuse prospere. Zaza nu mai tr?ise dup? ce mamelele cu r?sad r?u fusese extirpate. Nu mai putuse tr?i tocmai pentru c? nu vroise la timp s? le sacrifice. Ori pe ce loc ??i a?az? omul cultul, e respectabil s? moar? ap?r?ndu-l. S?nul pentru Zaza era o patrie. O patrie cu care te alin?i ?i pe care ??i fac cuib ciupercile rele! Dar t?indu-le, mori deodat? cu ele. Respectuos, recules, Maxen?iu v?zuse trec?nd ?ntr-un lighean s?ngerat acele simboluri ?i r?m?sese orfan. Probabil c? Maxen?iu f?cuse pe picioare multe pleurite infantile p?n? c?nd ajunsese la congestia de acum. De aceea sim?ea at?ta fericire s? zac?. ?i era numai grij? ca acel confort s? nu ?nceteze cumva; ?i p?rea suspect? at?ta odihn?. De c?te ori ?nainte, chinuit de indispozi?ie ?i trebuind s? stea mult ?n picioare sau s? umble, nu sim?ise nevoia unei scufund?ri ?ntr-un neant ?i nu zisese: "A? vrea s? dorm", a?a cum zici: "A? vrea s? mor!". Acum, avea acea amor?ire ?i se temea ca somnul s? nu fie moartea dar totu?i era fericit s? doarm?. N-avusese temperaturi prea mari, nici crize acute, doar o stare morbid? ce f?cea pe doctor ?i pe Ada s? se uite unul la altul cu grij?. Congestia se desf??ura normal ?i f?r? riscul unui deznod?m?nt r?u, dar, ori?ic?nd, pl?m?nul putea lua ini?iativa uneia din acele hemoptizii a?a de obsedante alt?dat? pentru Maxen?iu. De aceea, f?r? declar?ri formale, adev?rul se punea din ce ?n ce mai deslu?it asupra bolii. Ada ?i doctorul nu mai simulau unul c?tre altul; cel mult, Ada dorea ca boala lui Maxen?iu s? nu devie public?, dar acolo, ?n cas?, o denun?a. Apartamentul fusese transformat, trei camere ?n ?ir, f?r? perdele, cu geamuri mobile, permanent deschise, cu mobilier pu?in ?i l?cuit, cu prea mult por?elan, la fel cu s?lile de sanatoriu; ?nlocuise draperiile obscure, fotoliurile moi, ad?postul ?napoia c?ruia mai ?nainte se ascundea prin?ul Maxen?iu, c?nd ispr?vea corvezile mondene. C?nd Maxen?iu ie?ise din toropeala primelor zile de boal?, g?sise ?i primise situa?ia asta nou?. Aer ?i lumin? ?n loc de umbr? ?i tain?, ?i ?n locul toaletei lui minu?ioase, acum neispr?vitele experimente medicale. Totul era exteriorizat; totul era oferit indiscre?iei analizelor ?i razelor. ?nainte tr?ia un mister trist cu un tovar?? scump — cu el; acum doctorul, infirmiera, servitorii, Ada, to?i erau dovezi ale mizeriei m?rturisite. Nici el nu mai avea nici o ?ntoarcere spre interior. Nimic acum din misterele subtile, din tragediile subterane nu-l mai interesa. Cu toat? aten?ia, cu to?i ochii ??i examina ligheanul, batista, ?i sta ?n patul maculat cu un fel de voluptate a nesim?irii. Dup? at?ta constr?ngere era o orgie de tuse, de expector?ri, de toate mizeriile concrete ale boalei. ??i desc?rca cu bucurie tic?lo?ia, ?i trupul lui, acum material nesecat de coptur?, de murd?rie, ?i era drag a?a; ?i p?rea c?-l simte viu tocmai pentru c? era, astfel, rodnic. A?a cum ??i periclita alt?dat? via?a prin efortul de a nu tu?i, a?a acum se compl?cea ?n tuse p?n? la ?nec, nu se ajuta cu nimic, i se p?rea c? face bine s? zdruncine bie?ii mu?chi, s? trag? din bietele fibre, s?-?i zdrobeasc? pl?m?nii putrezi ca s? duc? la maximum acea convulsie. Credea c? va cur??a astfel locul unde stau zg?rieturile ?i sputele, dar avea n?dejdea c? tusea va re?ncepe pentru ca prin dovada ei s? i se manifeste iar??i o via??, care, ?n pauze, p?rea c?-l las? vid, prea uscat, burete iescos, oase sun?nd a gol. ?i trebuia suc. Doctorul era nevoit s? intervin? cu severitate, Ada cu brusche?e, pentru a-l opri de a-?i agrava ?i provoca cu ?nc?p???nare tusea, pe care vrea s? ?i-o tu?easc?, cum zicea, "p?n? la sf?r?it"... ?i toate lucrurile exterioare ?l preocupau: s?punul, chiuveta, sticlele cu doctorii, lingurile ?n pahare repective, kefirul pe care-l bea din ceas ?n ceas, g?lbenu?urile pe care le ?nghi?ea lacom, p?t?ndu-?i c?ma?a fiindc? m?na ?i tremura. Ceea ce-i pl?cea mult era n?du?eala. Ascundea momentul transpira?iei ?nadins ca s? r?m?n? ?n izul ei; numai c?nd ?ncepea tremurul cerea speriat s? fie primenit, dar nu l?sa s?-i ia c?ma?a de tot. O mai ?inea pe pat a?a ud?, probabil abera?ii ale febrilita?ii, deoarece ?i gargara, limonada le ?inea ?n gur? mult, ceea ce-i umfla obrajii ?i-l f?cea hidos; le ?inea acolo mult "p?n? se ?nc?lzesc", zicea, ?i uneori cobora f?r? voie din pat, a?a, ?n c?ma??, aproape gol, oribil, uit?ndu-se ?n oglind?, pl?c?ndu-i vedenia trupului nemernic. ??i iubea mizeria, a?a cum al?ii ??i iubesc vi?iul, cu voluptate ?i cu ru?ine. Epoca de criz? trecuse. Urma convalescen?a foarte lung? ?i serioas? din cauza accidentelor mereu posibile. Maxen?iu nu mai avea acum micile volupt??i vulgare ale boalei ?i c?uta alte distrac?ii, tot exterioare. P?r?sise de tot c?l?toriile ?n interior. ?n acel interior nu mai erau peisagiile turmentate de alt?dat? c?rora, ?n nesiguran??, s? le cerceteze parcursul tragic. Boala se statornicise ?n forma ei clasic? ?i harta pl?m?nilor fotografiat? sta precis? subt ochii lui Maxen?iu, resemnat. C?uta acum ocupa?ii m?runte ?i r?ut?cioase, ?ngrijirile infirmierei ?l plictiseau fiindc? subliniau prezen?a ftiziei. Era ar??gos cu ea ca ?i cum ar fi ?icanat, astfel, boala aceea odioas?. Totu?i ?i primea ?ngrijirile cu aviditate. ?n timpul bolii, Ada venea foarte des ?n camera lui. Conferen?ia cu doctorul ?i supraveghea totul. O apucase teama ca nu cumva prin?ul s? moar?, ceea ce nu socotea oportun. De aceea, nu se opusese cu nimic revolu?iei pe care boala o f?cuse ?n cas?. La ?nceput, lui Maxen?iu ?i era fric? s? nu moar? pentru a nu face bucuria Adei, dar pe urm? ?n?elesese c? ea nu-i dorea moartea ?i-i p?rea r?u c? nu i-a f?cut farsa sinistr?. Fire?te c? nu-i da mor?ii ?n?elesul adev?rat; nu credea nici un moment ?n chip sincer c? el, Maxen?iu, ar putea muri. Nu era con?tient de gravitate. Era un ofticos, dar un ofticos destinat s? tr?iasc?, cu ru?inea lui, interminabil! ?ican?nd personalul cu r?ut??i despre lucruri concrete, ?nr?irea lui moral? avea de obiect numai pe Ada. ?i imputa acum ostenta?ia mizeriei lui fizice, a?a cum alt?dat? ?i repro?a taina nevoit? a aceleia?i mizerii. Toat? preocuparea lui era s-o plictiseasc? ?i, de-a lungul zilelor lungi, g?ndul se ostenea cu planuri de persecu?ie. G?sise dou? sisteme pe care le specula: boala lui ?i pe Lic?, ce-i revenise ?n minte cu dorin?e de revan??. R?ut??ile erau pic?turi ce-i puneau s?ngele ?n mi?care, ce-i umpleau cavernele seci. Ca ?i copiii r?i, lovea pe ascuns, cu teama de a fi lovit. Cum Ada ??i r?rise acum vizitele, trimitea s? o cheme, spun?nd c? se simte r?u. Alerga alarmat? spre marea lui mul?umire c? a putut s? o sperie ?i, de la u??, ?i punea vreo ?ntrebare despre cai ?i grajduri — vreo ?ntrebare ce se r?sfr?ngea asupra lui Lic?. Plictiseala sau ?ncurc?tura femeii erau pentru el o desf?tare. Le p?ndea, se bucura de ?ncurc?tur?, inventa dificult??i; emitea preten?ii, cuteza amenin??ri deghizate, ?nainta ?n strategia lui, perfid ?i fricos totodat?, ?i visul lui era s? poat? ?ntr-o zi pune Adei o astfel de ?ntrebare ?nc?t s-o turbure cumplit, s-o... omoare! C?uta febril care ar putea fi acea ?ntrebare, apoi se temea: ea odat? moart?, ce devenea el? ?i tot por?elanul din jur, sanatoriul acela improvizat ?l emo?ionau ca ?i cum ar fi trebuit s? le p?r?seasc? pentru un scop crud ?i m?re?. Profita de faptul c? Ada, luat? prin surprindere, nu-l ?nfruntase de la ?nceput. Nu-l ?nfruntase din precau?iune pentru s?n?tatea lui de care avea interes ?i, mai ales, pentru c? nu era ?nc? cu Lic? ?ntr-un acord destul de clar. De aceea ea, de?i ar fi putut dejuca a?a de lesne manoperele copil?re?ti ale lui Maxen?iu, nu lua o atitudine precis?. Pe Trubadur ?i-l reg?sise ?i primise postul de ?ambelan al grajdurilor princiare, dar era nesigur, cu toane, nu era complicele cu care s? faci front inamicului comun. Capricios ?i instabil, vrea ?i nu vrea, p?rea c?-?i ia rolul ?n serios, apoi deodat? vorbea iar de plecare. ?n amor aveau acelea?i raporturi. Un fel de tachin?rie ambi?ioas?. Trecerea lui Lic? de la un mediu la altul se f?cea cu oarecare zbateri. Cu toat? favoarea f??i?? a prin?esei, i se mai p?rea c? e prins ?ntr-un la? ?i independen?a femeiei ?l plictisea. Era deprins cu prietene mai servile. Dac? Ada ar fi fost prea departe prin fire de acele femei, nici nu s-ar fi apropiat de d?nsa. N-avea aspira?ii rafinate; v?zuse ?ns? bine c? ?ig?ncu?a era de ?n?eles. ?ntre d?nsa ?i celelalte amante nu era o deosebire de cast?, ci numai de clas?. De la ?n?l?imea dog-cart-ului cu toate safirele de pe degete, cu tot luxul, o recunoscuse ca fiind "d-a lui". P?n? la urm? ?i el era b?iat de perceptor ?i avea rude bune. Pe Lic? ?l st?njeneau la Ada numai lucrurile concrete ce f?ceau diferen?a de mediu: casa, tr?surile, rochiile elegante, de?i cam ?tia ce acop?r. Ada pricepea obstacolele ?i le-ar fi ?nl?turat dintr-o dat?, de nu s-ar fi complicat cu capriciile de bolnav ale lui Maxen?iu. Duel?ndu-se acum cu Lic?, ?i Maxen?iu amestec?ndu-se, Ada trebuia s? fac? diploma?ie pentru ca ordinele prin?ului s? nu irite la grajduri pe domnul maestru de c?l?rie. Toat? intriga asta pl?cea, de altfel, Adei. Odat? ce lucrurile nu se desf??urase cu repeziciune ?i simplicitate, ?iretlicurile o distrau. Fanto?a prin?ului n-avea nici o putere efectiv?, dar putea muri, ?i dincolo, cel viu era mereu reticent ?i dubios. Ceea ce ?ns? convenea minunat Adei era c? putea s? mint? ?n voie. Toate ?ntreb?rile lui Maxen?iu cereau ?i dob?ndeau minciuni. El ?tia, dar ?i pl?cea c? e silit? s?-l mint?, c? se teme ?i c? se fere?te. Era o victorie asupra at?tor ?nfrunt?ri din trecut, ?i era singura lui ocupa?ie. ?n timpul acesta se apropiau ultimele curse de toamn? ?i Ada voia s?-?i lanseze caii. S? fac? cel pu?in un ?nceput ?n a?teptarea loviturilor mai mari, preg?tite abia pentru prim?vara viitoare. Era destul de nelini?tit? ?n privin?a asta, din pricina lui Lic?. Avea ?i ambi?ia ?i nevoia s?-l prezinte bine ?n public. Lic? sim?ea ?i el unele accese noi de ambi?ie, urmate de nep?sarea lui obicinuit?. "Ei ?-apoi!... S? ias? ce o ie?i!..." ?i fluiera a duc?, pun?ndu-?i m?inile ?n buzunare, tocmai c?nd Ada era mai ?n fierbere. Dac? Lic?, la grajduri, nu era de mare folos, nici nu era de prisos. Caii erau, e drept, de m?na ?nt?ia, achizi?iona?i cu jocheii lor cu tot, dar Lic? avea calitatea de a fi simpatic personalului. Nu venise cu nici o preten?ie, din contra, se interesa cu o sincer? ?i naiv? curiozitate de la neam?, jocheul-?ef, ca de la cineva mai competent; ?n schimb, c?nd pusese m?na pe cai, o pusese bine ?i neam?ul v?zuse c? domni?orul cunoa?te afacerea, a?a ?nc?t se ?n?elegeau ?mpreun? ?i tot a?a ?i cu cei mai mici. Lic? era destul de aproape de ei ca s? le ?tie vorbi ?n plac: — D?-o dracului de treab?! zicea c?nd ceva nu mergea. Dar vedea defectul; avea pentru cai "ochiul". Hot?r?t s? "n-o ia ?n serios", nu se surmena ?i nici nu ?nte?ea pe al?ii cu lucrul; dar prin?esa se ?inea dup? el, ceea ce silea pe toat? lumea — afar? de d?nsul — s? munceasc?. Neam?ul, cu nume de englez, fire?te, mister Whip, nu putea suferi pe Ada, fiindc? ?ipa c?nd vorbea. A?a c? Lic? slujea de amortisment ?ntre ei, ?in?nd f??i? partea jocheului, fiindc? de femeie era mai sigur ?i o putea ?mp?ca. Mister Whip era uimit de curajul lui Lic? de a contrazice pe patroan? f?r? s? provoace ?ipete. ?n schimb, c?nd veneau ordine de la Maxen?iu, Lic? se tr?gea la o parte, ca unul care se spal? pe m?ini. Mister Whip atunci, ca revan??, ?i lua ap?rarea. A?a cum era situa?ia, Lic? se sim?ea mul?umit s? tr?iasc? ?ntre cai ?i gr?jdari; se g?ndea, negre?it, la Ada, cu oarecare ner?bdare, dar dovedea c? a ?nceput s? fie ?i r?bd?tor. ?n a?teptare f?cuse unele demersuri pentru un raglan cald ?n rate la croitorul lui mister Whip, deci un raglan cu croial? englezeasc?... ? ... Maxen?iu p?r?sise patul, circula prin cele trei camere, deocamdat?, dezorientat de noutatea ?ns?n?to?irii. Cu apuc?turile ei brusce, Ada decisese c? era timpul s? se considere restabilit. Recunosc?nd un tratament conjugal ?ndelung practicat, Maxen?iu uitase c? e un mare inchizitor ?i se supusese. Ada nu admitea ca cursele de toamn? s? aib? loc f?r? ca prin?ul s? o ?nso?easc?. Lic? pe pist? ?i Maxen?iu ?n tribun?: asta ?i era deocamdat? socoteala. Intrase ?ntr-o diminea?? la vizita doctorului, cu zgomotul acela de u?i tr?ntite care r?scolea m?nia lui Maxen?iu ?i spusese profesorului Raut, cu nesinchiseala ei, c?, st?nd mereu ?n cas?, are s? sl?beasc? prea mult. Va avea min? rea la curse c?nd to?i ochii vor fi pe el. Trebuia, deci, s? se deprind? cu aerul. Doctorul elaborase atunci un mare program. Se ?nt?mplase ?ntre timp o schimbare ce permitea o astfel de politic?. ?ntre Ada ?i Lic? Trubadurul exista acum o complicitate efectiv?. Era decis?, deci, s? apar? cu Maxen?iu ?n public, ?n cei mai armonio?i termeni conjugali, mai "prin?es? Maxen?iu" ca oric?nd, mai ales ?n ziua aceea de parad? sportiv?, c?nd va oferi publicului prezen?a nou? a lui Lic?, pe care societatea trebuia s?-l ?nghit? lin. Prin?ul vedea bine atitudinea ei, dar nu-i era la ?nde-m?n? s? reac?ioneze. Contactul cu aerul, cu lumea, ?l z?p?ceau ca vaporul pe un pasager novice. Nu ?tia deloc de se simte r?u sau bine; nu ?tia dac? trupul lui rezist? sau risc? ceva din regimul acela nou. Astfel c? Ada ??i reluase repede suprema?ia ?i profita de ea ?n tot felul. Cu prima ocazie intrase la el diminea?a, cu zgomot, ?in?nd ?n m?ini registrele albastre ale intenden?ei casei, care erau pentru Maxen?iu chinuitoare ca ni?te lipitori ?i ?i spusese f?r? nici un scrupul: — S-a cheltuit enorm cu boala! Ar fi bine s? fii mai s?n?tos! Urare, desigur, pl?cut?, dar amenin?are pozitiv?. Cum! ?n loc s? se team? ca mai deun?zi — credea el — s? se team? c? prin?ul Maxen?iu o va l?sa, va divor?a ?ntr-un proces de scandal ce-i va lua titlul ?i o va acoperi de ru?ine; ?n loc s? se team? mereu c? Maxen?iu bolnav ar putea muri — tragedie negre?it grozav?! — ?n loc de asta avea ?ndr?zneala s?-i spun? c? pe d?nsul, pe b?rbatul ei, nobil ?i bolnav, ?l va lipsi de ?ngrijirile cuvenite! Un Maxen?iu p?r?sit... f?r? bani...! Mizerabila! ?l teroriza perspectiva trist? c? ?n viitor — un viitor pe care-l purta prezent ?n el — i s-ar putea lua patul, doctoriile, mirosul acetic al camerelor aseptizate ?i tot ce s-ar mai fi cerut pentru ca scumpul bolnav Maxen?iu, ce sim?ea c? va mai zace, s? fie iar vindecat, vindecat mereu... mereu! Smuls de la n?ravurile boalei, de la tov?r??ia fiolelor ?i chiuvetelor, Maxen?iu se vedea acum f?r? ocupa?ii, zadarnic, pustiu. Iar la moral, epopeea aceea de persecu?ii m?runte, g?ndurile perfide ?i uciga?e, existen?a aceea savuroas?, de om r?u, de tiran, m?re?ia crud? a bietului creier, se risipise la ?nt?ia porunc? a femeiei, ca baloanele de s?pun pe care c?te o jum?tate de or? le f?cea la sp?lat. ? ... Raglanul englezesc hot?r?se noua stare de lucruri. Croitorul, pe garan?ia lui Whip, liberase haina pe un simplu acompt ?i Lic? o ?nnoise ?n prima zi mai zb?rlit?. ?i ?edea ?napanului foarte bine ?i primise complimente de la tot personalul inferior, la care r?spunsese f?c?nd cu ochiul ?i c?ut?ndu-se de form? ?n buzunare cu un gest de bune inten?ii. Pe c?nd fuma o ?igar? de foi oferit? de saftea de mister Whip, de?i strict interzis? ?n incinta grajdurilor, se trezise, pe la spate, cu Ada, prin surprindere. De la poarta mare, Ada v?zuse un str?in "bine" ?i, cum avea obsesii de proprietar? de cai, se temuse de vreo vizit? clandestin?, de vreun spion de curse. Se apropiase nesim?it? ?i gata pe scandal. Abia ajuns? ?n spatele lui, recunoscuse c? e Lic? al domniei-sale, ?n contraven?ie de fumat, dar foarte nostim. I se ?nv?rtise ?n trup un fel de violen??, pe care nu o mai sim?ise ?n ultimul timp. Impresiile contradictorii combinate ?i dau o stare m?nioas? de un anume fel. C?nd Lic?, surprins, se ?ntoarse, aruncase fumul de havan? ?n ochii foarte aprin?i ai doamnei prin?ese. Prins ?n delict de c?tre st?p?n?, se iritase, gata pe ar?ag. Ada propusese scurt o inspec?ie la grajduri ?i pornise cu Lic?, urmat? la distan?? respectuoas? ?i prudent? de mister Whip, ce credea c? de r?ndul ?sta n-are s?-i mearg? bine nici lui Lic?. Ada se uita piezi? la t?n?rul domn ce fuma comod havana cu riscul s? dea foc la c?teva milioane instala?ie ?i ?nnoia haine de mod? ?nainte de a-?i fi ?ndeplinit datoriile amoroase. Cu arogan?a ei cea mai de soi dete cu un deget jos ?igara ?inut? de Lic? ?nc? slab ?n col?ul gurii. Se f?cu c? nu aude vorba pe care Lic? o mestecase pe buze f?r? ?nconjur. O vorb? pe ?leau, pe care Ada o auzise bine ?i ?i-o prelingea pe buzele ei ro?ii. ?i unul ?i altul s-ar fi p?lmuit bucuros. "Ce canalie!" g?ndi Ada ca un compliment. Mereu i se p?rea c? e un tip str?in ?i nostim, din cauza raglanului, ?i mereu ?l reg?sea cu acela?i necaz: huzure?te ?i n-a "pl?tit". ?n grajd lu? caii la r?nd. Whip sta deoparte. La fiecare box? Ada se oprea hot?r?t? s? g?seasc? un cusur, ori?icare, chiar ?mpotriva eviden?ei, numai ca s? fac? celuilalt ?n necaz. Cu coada biciu?tei, p?strat? ?nc? ?n m?n? — venise ?n dog-cart — lovea o crup? sau o coam?, adres?ndu-se lui Lic? cu mojicie. Whip, b?g?nd de seam? c? inspec?ia nu-l privea, se eclips?, plin de presim?iri rele. Cu tot raglanul nepl?tit, Lic? sim?ea c? furia i se urc?; accese pe care u?uraticul Trubadur le avea uneori. Pricinile c?utate de Ada erau tot mai absurde, mai provocatoare. Lic? se con?inea abia, furios ?i decis: "O las s? ispr?veasc? ?i ies pe u?? f?r? s? m? uit la ea, ?i pentru totdeauna". Un fel de bucurie ?i venea la g?ndul libert??ii de alt?dat?, reg?sit?. Era ultimul cal. Str?lucea! Acel pe care trebuia s?-l alerge chiar Lic? ?n curs? de st?p?n. Ada avu un r?s ascu?it, isteric: — ?sta e cal de regiment, nu de curse... Nu ispr?vi cuv?ntul ?i ?ip? cu toat? gura. Printr-o mi?care brutal?, neprecugetat?, Lic? o plesnise peste m?ini cu crava?a. Dunga alb? l?sat? de curea se desena pe bra?ul ?nro?it. "Tot era s? plec a?a ?i a?a!" se g?ndi Lic? sumar. Dar de ce t?cea muierea? Mu?c?ndu-?i buzele ?nro?ite, Ada de usturime abia ??i ?inea lacrimile. Dunga loviturii, acum ?nvine?it?, bobotea, ?i m?na avea un tremur tetanic. — Ceva... s? nu mai usture... zise Ada cu un gemet, cu gemetul unui c?ine biciuit. Lic? ??i aminti de mica farmacie instalat? ?n od?i?a de l?ng? grajd, care slujea de cancelarie. Cu din?ii de sus ?nfip?i ?n buza de jos nu-i spuse nimic, nici n-ar fi ?tiut ce s? spun?, ?i o apuc? tocmai de bra?ul dureros, ca s? o duc? acolo. Ada deschise gura s? ?ipe iar, dar nu ?ip?. Imping?nd u?a cu piciorul, Lic? intr? ?n od?i?a de cancelarie, tr?g?nd pe Ada dup? el. Arunc? raglanul pe un scaun ?i se uit? nepriceput la dulapul cu borc?na?e ?i sticlu?e. Ada se apropie ?i-i ar?t? un borcan cu vaselin?. St?ngaci, Lic? ?nfipse degetele ?n unsoare ?i le plimb? pe bra?ul p?ros ?i bobotit. Femeia sta pasiv?... apoi deodat? ?l mu?c? pe gur?... ... Lic?, cu m?inile sub?iri ?i tari o apuc? p?n? ce bra?ele slabe ?i falangele ?i p?r?ir? pe oase... Mu?ca, lupoaica!... Apoi sim?i muchea mesei de lemn c?-i taie ?alele... o ?mpinse de perete... Ada auzi h?r??itul bluzei de zidul v?ros, ?i tencuiala, glodind-o, intra prin haine ?i carne cu fiecare bobi?? de grunz... "?iganc?"... g?ndi Lic?... "?iganc?", mestec? iar ?n gura care apuc? ar??gos ca a unui c?ine t?n?r... "pe sc?nduri... ?iganc?!" Apoi se g?ndi c? u?a grajdului a r?mas deschis?... grija ca s? nu scape cumva un cal ?i reveni limpede. De ezit?ri, de toane, de furie, de amor, Trubadurul se desc?rcase... — Nu e aici nici o oglind?! ?uier? melodic, ca un ?arpe dresat, Ada. ?n od?i?? era o mas? ?i un scaun de lemn, dulapul, o etajer? cu registre ?i h??uri ?n cui. Sumar! Lucruri concrete ce nu puteau st?njeni pe Lic?! Whip r?m?sese afar?, la o distan?? nici mare, nici mic? de grajduri, ca un strateg — ?i grav, g?ndea c? trebuie s? se petreac? acolo lucruri rele! Ceea ce era discutabil. ? ? VIII ? Ada nu mai avea deci nevoie de ocoluri pentru a ?nt?lni pe Lic?, a?a cum se petrecuse la ?nceput, c?nd ?l g?sise ?i-l r?t?cise din nou ?n mijlocul ora?ului. Strada i-l redase definitiv. Lucruri la care nu se g?ndea din punctul de vedere al destinului, ?nc? mai pu?in din cel poetic, ?i nici nu i se p?rea ciudat s? se lege cu un om ?nt?lnit pe uli??, cum nici lui Lic? nu i se p?rea nici ciudat?, nici romantic? aventura lui de pieton cu boierii de dog-cart. Unul ca ?i altul c?nd se g?ndeau la acel moment predestinat erau numai mul?umi?i ?i preocupa?i de consecin?ele lui practice. Ada nu mai avea deci nevoie ca deun?zi de frumoasa doamn? Elena Dr?g?nescu-Hallipa pentru a descoperi pe Lic?, dar avea ?nc? mare nevoie de ea pentru a-i da alt? situa?ie dec?t aceea de haimana, cum ?l chema Maxen?iu, cu un ultim act de autoritate. Cercet?nd pe Lic?, Ada aflase cu bucurie c? era unchiul ?nfumuratei doamne Hallipa-Dr?g?nescu. Comunicase noutatea lui Maxen?iu, ce opinase c? fiecare familie are haimanaua ei. Dac? Lic? ar fi avut ?ns? raporturi de familie cu Dr?g?ne?tii, lucrul s-ar fi schimbat. Ada ?tia c? ?n cur?nd lumea va vorbi de ea ?i de stahlmaistrul ei. Mai ?tia c? o prin?es? autentic? ar fi putut s?-?i permit? ?oferul sau jocheul, dar c? ei, care era prin?es? numai prin alian?? ?i ?nc? de m?na st?ng?, nu i s-ar fi trecut cu vederea. Abia strecurat? ?n societatea ?nalt?, ar fi fost pus? la index. Avea deci dou? p?reri precise: ?inea la opinia public?, pentru c? era ambi?ioas?, dar, c?nd era vorba s?-?i fac? gustul, n-avea habar ce vor zice oamenii. Solu?ia era clar?: s? sileasc? lumea s? accepte pe Lic?. O mai bun? recomanda?ie ca ?nrudirea cu doamna Dr?g?nescu-Hallipa nici nu se putea. Dar cum s? o proclame? Pe Elena n-o frecventa, aproape nici nu se recuno?teau, de?i camarade de ?coal?. Lic?, la primul cuv?nt spus ?n privin?a asta, refuzase net, lu?ndu-?i cu gestul lui obicinuit p?l?ria, gata s? plece. — Eu pe-acolo nu calc! zisese cu ?nc?p???nare. Ar fi trebuit ca numele lui Lic? ?i al Dr?g?ne?tilor s? fie al?turate f?r? ?tirea ?i f?r? voia lor. Pentru asta era destul ca Ada s? p?trund? la recep?iile Elenei. Pe Maxen?iu ?ns?, ?nr?it cum era, nu se putea bizui ?i nici nu era lesne ca tocmai Maxen?iu s? reia raporturile cu Elena, f?r? vreo ?mprejurare. Ada nu g?sea ?nc? mijlocul, dar c?uta st?ruitor ?i, ?n a?teptare, f?cea o propagand? activ? pentru concertul Elenei. Pe oricine-l ?nt?lnea, ?l ?nt?mpina cu vestea audi?iei din Bach: — Eu nu ies nic?ieri ?n iarna asta, spunea; am pe b?rbatul meu bolnav, dar ce minunat? ini?iativ?! Ideea de a l?rgi corul e admirabil?. Sunt partizana fanatic? a lui Bach! ?i Ada, cu ajutorul primului dic?ionar muzical, vorbea cu competen?? despre Bach. Nici chiar Elena nu lucra mai mult la r?sp?ndirea evenimentului artistic ca prin?esa Ada. Dac? doamna Elena Dr?g?nescu ar fi ?tiut de acea reclam? gratuit?, care risca s?-i complice lista invita?iilor, s-ar fi nemul?umit. Prin concursul inopinat al Adei, concertul ei devenea un fel de mare premier? de la care ar fi fost ru?ine s? lipse?ti. Ada spera, nu f?r? dreptate, c? acest panegiric va ajunge la urechile Elenei, ce va fi probabil mirat?, dar ?i m?gulit?. Totu?i de-acolo p?n? la o invita?ie mai era ?nc? drum. Dac? nimic nou nu survenea ?n apropierea concertului, ce trebuia s? aib? loc la finele lui noiembrie, Ada era decis? s? caute pe Nory Baldovin ?i s?-i cear? categoric ob?inerea unei invita?ii. Se bizuia pe surprinderea produs? de o a?a cerere pentru care refuzul s? fie greu. Ca scuz? avea pe Bach. Pasiunea ei pentru Bach ?i ?ng?duia proced?ri absurde. Ada nu avea nici o urm? de fire de artist ?i nici informa?ii suficiente asupra acestui fel de temperament, dar ?tia c? arta are legi aparte ?i c? ?n numele ei se comit multe lucruri pe de l?turea uzului comun. Sub pretextul c? nu poate ie?i din cas? din cauza boalei lui Maxen?iu, prin?esa Ada primea acum mult. Luase din acea boal? prilej bun pentru a-?i organiza recep?iile, p?n? atunci cam ?ov?ielnice. Pe motivul s?n?t??ii, vizitarea casei Maxen?iu devenea o datorie, ?i biletele de scuz?, cam numeroase ?nainte, erau din ce ?n ce mai rare. Tot din cauza bolii, recep?iile erau simple, mai adesea pr?nzuri ?n num?r redus, dar la care Ada reu?ea s? strecoare c?t mai mult lux, f?r? s? se bage de seam?, dar ?n a?a fel ca oaspe?ii s?-i simt? mul?umirea. Subiectul principal al conversa?iei era, fire?te, prin?ul ?i s?n?tatea lui delicat?. Subiect asupra c?ruia Ada era a?a de abundent?, c? trecea drept foarte devotat?. Unii din musafiri p?trundeau p?n? la Maxen?iu, care nu lua parte, dimpotriv?, se ascundea, oamenii fiindu-i acum ur??i. Cu prilejul vizit?rii apartamentului sanitar al lui Maxen?iu, se vizita tot palatul minunat or?nduit. Se producea acea cordialitate pe care o stabile?te averea. Chiar cei mai rezerva?i p?n? atunci fa?? de Ada emiteau acum proiecte mari, pentru timpul c?nd prin?ul va fi ?ns?n?to?it. Printre multe alte se vorbea des ?i de concertul din muzic? de Bach. Unii din musafiri erau chiar din cercul Elenei, al?ii aflau abia atunci, dar pe to?i, profani sau diletan?i, ?i impresiona solemnitatea acelui nume de muzicant, izolat astfel ?n gloria lui printr-o ceremonie pioas?. Titlul de audi?ie exclusiv? din muzic? de Bach avea efect asupra tuturor. Astfel stau lucrurile c?nd Ada citi ?n ziarele, pe care le parcurgea regulat ca un politician, c-a sosit ?n ?ar? Victor Marcian. Fu o revela?ie. ??i g?sise calea ?i omul. Marcian era v?r bun cu Maxen?iu. Era fiul unei surori a frumoasei Zaza, sor? venit? ca guvernant? ?ntr-un pension ?i m?ritat? regulat cu un onest func?ionar. Marcian, de?i artist, era foarte ordonat ?n sentimentele lui familiale. Devotamentul lui pentru tat?l s?u era legendar. Chiar pe m?tu?ica Zaza o tratase ca pe o rud? respectabil?. Copil?rise cu Maxen?iu, c?ruia ?i trimetea regulat c?r?i po?tale ilustrate de pe parcursul lui de voiajor glorios. Nimic, deci, mai probabil ca vizita lui Marcian. Era destul s? fie informat c? prin?ul e la Bucure?ti ?i ?nc? bolnav. ?n adev?r, ?ntr-o zi, pe la patru — or? burghez? — Marcian veni cu o birj? oarecare la casa de marmor?. Ordinile erau precise: domnul Marcian s? fie primit oric?nd. Spre norocul ei, Ada era acas?. ?n interior nu prea era elegant? ?i Marcian o g?si cu o rochi?? de cas? foarte simpl?. Era un bun debut, deoarece veri?orul celebru avea idei ?i apuc?turi modeste, pe care gloria nu i le schimbase. Boala lui Maxen?iu pusese de la ?nceput conversa?ia pe un ton familiar. Ada nu ascunsese lui Marcian grija ce-i da prin?ul. ?tia s? fie cordial?; era, de altfel, uimit? sincer do renumele v?rului ?i, mai ales, avea nevoie de el. Bunul-sim? ?i dicta s? nu fie nici cochet?, nici lingu?itoare, artistul av?nd spaim? de am?ndou? procedeele. ?i ar?t? ?i lui, f?r? preten?ii, din treac?t, casa, cu aerul de a cere o apreciere ?i, ca din ?nt?mplare, ?i mai ar?t? ?ntr-o caset? ?i c?r?ile lui po?tale, colectate cu grij? ?i prevedere. Marcian se sim?i mul?umit de mariajul v?rului Maxen?iu. Apei Ada conduse prin?ului oaspele, ca pe o surpriz? de pre?. Maxen?iu avea mult? afec?iune pentru Marcian. Fu bucuros c?-l revede. R?ma?i singuri, muzicantul f?cu ?ns? elogiul Adei. Atunci prin?ul nu mai cutez? s?-?i arate dolean?ele casnice. De-acolo ?nainte totul decurse bine. Marcian ??i avea tac?mul pus, ?ntruc?t, ?ntre mesele la birt ?i dineurile mondene, ?i convenea s? se poat? repauza cu buc?t?rie de familie. Maxen?iu lua parte numai ca spectator. Mesele lui speciale, din trei ?n trei ore, permiteau serviciul separat ?i izolarea. De?i cam nep?s?toare cu microbii, Ada avea totu?i oarecari temeri ?i se ferea. Maxen?iu ?ns? era st?njenit mult de el singur. F?r? a fi chemat? pe nume, boala lui era ?tiut? de to?i oaspe?ii. Unul din cei mai zelo?i propagatori era acum ?nsu?i doctorul Raut. Nu i se putea repro?a c? nu ?inuse secretul la timp. Acum credea c? e vremea s?-?i publice succesele ?n boala aceea t?inuit?, s?-?i prepare drum spre un sanatoriu propriu, ceea ce era visul lui. Unui astfel de lupt?tor contra tuberculozei ?i cu un exemplu a?a de patent pentru reclam? ca Maxen?iu, nu i se puteau refuza fondurile. Vedea ?n ?nchipuire cl?direa alb? ?ntr-un parc vast de brazi. Deocamdat?, palatul Razu ?i p?rea a avea minunate calit??i de sanatoriu, ?ncep?nd de la marmora alb? a exteriorului. Credea c? ar fi fost p?cat s? r?m?n? un imobil particular. F?r? iluzii asupra vindec?rii prin?ului, iluziile lui prevedeau vreun testament sau vreo dona?ie. ?ntr-o meserie de realit??i, era utopist ?i nici nu avea destul? informa?ie: nu cuno?tea pe Lic? Trubadurul. Din reclama asta Maxen?iu nu ?tia nimic, dar o sim?ea sub forma unei separa?ii tot mai mari ?ntre el ?i lume. ?i era tot mai ru?ine de trupul lui sl?b?nog ?i de respira?ia lui primejdioas?. Sim?irea asta ?i st?njenea toate apuc?turile. T?cerea lui penibil?, lipsa de cordialitate erau puse pe seama bolii ?i scuzate. Era mul?umit c?nd se putea sustrage de lume, ceea ce nu-i era posibil dec?t cu voia Adei. Izolat de to?i, aveau totu?i o mare ocupa?ie: revolta ?mpotriva Adei, care refuza s?-l trimit? la Leysins, care, deci, ?l asasina. Avea acum o cauz? sacr?, nu de r?ut??i, nici de ur?, ?i ?n pustiul din el ?i din jurul lui ??i dezvolta ?n voie indignarea. ?n loc de cuvinte ingenioase, care s? omoare pe Ada, acuma, de sus, de la ?n?l?imea unei revendic?ri uria?e, de pe mun?ii pisco?i care ad?posteau Leysins, Maxen?iu privea cu durere ?i revolt? procese felurite, toate variantele mor?ii lui proprii, pricinuit? de femeia avar?, adulter? ?i criminal?. Prin mintea lui, abandonat? vedeniilor, treceau suferin?ele, solemne ca ?i ritul ?ngrop?ciunii lui, or?nduit? de el singur. Era o durere nobil?, o revolt? m?rea??, care, deodat? obosit?, se umilea din nou. Maxen?iu, cu o gur? sc?lciat? de pl?ns, a?a cum sta ur?t, netrebnic, acolo pe o margine de canapea, scobora mereu mai mult ?n mizerie. Scobora a?a de mult ?n umilin?? p?n? la g?ndul de a ?nt?lni pe Lic? ?i a-l face aliatul plec?rii lui la Leysins. Pe Lic?, nu pe Marcian. De v?rul lui se jena: cu Lic? nu mai avea acum nici o ru?ine. Prin ocaziile frecvente de a se vedea, prin obliga?iile pe care Marcian le contractase astfel c?tre ea, Ada parvenise cu r?bdare ?i cu diploma?ie s? atrag? aten?ia muzicantului asupra concertului din Bach. Nici un agent electoral nu ar fi putut face mai bine elogiul candidatului dec?t f?cea Ada pe al Elenei. Scopul urm?rit o silea s? lase deoparte orice invidie. Era o impresurare abil?, o adev?rat? oper? de sugestie. Marcian aflase, astfel, c? Elena Hallipa-Dr?g?nescu era o mare admiratoare a lui, dar nu era dintre femeile care caut? s? acapareze un artist. Aflase c? acolo era singura cas? din Bucure?ti care merit? s? fie frecventat? de un muzicant de talia lui. ?ntre Ada ?i Elena, de?i erau camarade de ?coal?, situa?ia fusese un moment delicat? prin faptul c? existase un proiect de logodn? cu Maxen?iu. Dar ce ?nsemna asta? Destinul oamenilor nu se statornice?te totdeauna dintr-o dat?, ?i cea mai bun? prob? erau cele dou? perechi a?a de bine potrivite acum. Prin astfel de m?rturisiri, Marcian era convins c? exist? raporturi cordiale ?ntre cele dou? familii ?i ?ntrevedea putin?a de a lua el ?nsu?i contact cu acel ad?post de seam? al muzicii. Marcian era deci suflete?te preg?tit. Cu toate c? Ada a?ezase admirabil pionii jocului ei, r?m?nea de dat o lovitur? anevoioas? ?i decisiv?. ?n ziua c?nd Marcian va consim?i formal, cum avea Ada s?-l introduc? ?n casa Dr?g?ne?tilor ?i pe ea deodat? cu el? Era ?nc? nesigur?. Prin?esa lucra astfel harnic pentru Lic? Trubadurul, care avea capricii din ce ?n ce mai rare ?i era mul?umit de amorul ?ig?ncu?ei, de?i era un amor cu obstacole. Recep?iile, prezen?a lui Marcian, nevoia de a menaja pe Maxen?iu, tot planul de campanie dus de Ada aducea incomodit??i noului amor. Era o iubire mereu pe apucate, pe furi?, o iubire de lachei prin col?uri, care Adei ?i era pl?cut?, dar ?i displ?cut? ?i o ?ndruma spre dorin?a unei libert??i mai prielnice. Uneori, ?n vreun acces de pasiune pentru Lic?, g?ndea despre prin?: "De ce Dumnezeu n-a murit mai bine!" dar se ?ntorcea repede la socoteli mai cumin?i. ?l ?tia ?nc? necesar; avea nevoie de el viu ?i, de ar fi fost posibil, chiar ?i s?n?tos. Maxen?iu avea ?ns? mereu un aer sinistru, care uneori o impresiona. C?teodat? lupta dintre ei devenea mai acut?. ?n toamna aceea doctorul socotise de datoria lui s? insiste mai mult asupra plec?rii la Leysins. C?nd Raut vorbise prin?esei, nu-i r?spunsese. A?a c? Maxen?iu avea ideea fix? a plec?rii ?i Ada rezista ?n t?cere. ?ntr-o zi, la dejun, c?nd prin?ul ??i exprimase dorin?a mai direct ?i t?cerea ei fusese deci mai ?nd?r?tnic?, Maxen?iu pierduse r?bdarea ?i pusese chestiunea formal. Ada l?sase ?ervetul ?i ie?ise din sala de m?ncare. Maxen?iu, furios, avusese un acces de tuse urmat de sufoc?ri. Ce vroia nemernica? De ce-l ?inea l?ng? ea? Nu prefera s? fie liber?? Ce ?nsemna rezisten?a ei? Poate c? nu vrea s? aud? vorbind de o localitate ponosit?. ?i era ru?ine c? el e nevoit s? mearg? la Leysins! Se temea de comentariul lumii! Cum ?i lui ?i era ru?ine de acea localitate, detesta pe Ada pentru acelea?i sim??minte. ?tia doar acuma bine c? era tuberculos. Vroia s? aib? ?nc? aerul c? nu ?tie ?i, pentru c? nimic nu-i era mai dureros ?i ofensator dec?t cunoa?terea mizeriei lui, o ura pentru pref?c?toria ei. Pierduse tot: avantajele disimul?rii, m?ng?ierile z?cerii, n-avea nici cel pu?in bucuria de a vorbi cuiva de suferin?a lui. Vrea s? se vindece. De fapt, Ada era avar?. Nu vrea cheltuieli noi ?i, nai ales, nu vrea s? r?m?n? singur? ?n situa?ia vulgar? a unei femei oarecari cu un amant ne?nsemnat. Nu se g?ndea inten?ionat s?-i fac? r?u sau s?-l lipseasc? de ?ngrijiri, dar nu ?n?elegea necesitatea absolut? a plec?rii. ??i d?dea ei singure argumente potrivite cu interesul ei: Pe drum singur!... ?ntre str?ini?... C?nd acas? avea la ?ndem?n? tot confortul!... Maxen?iu ?ns?, care se credea asasinat cu premeditare, trecuse acum la lupta f??i??. Nu mai avea pruden??, nici st?p?nire de sine. Pusese chestiunea din nou cu violen??; rostise injurii pentru Lic?, amestec?ndu-l ?n chip periculos discu?iei. Ada, ?nr?it? de acuza?ii deslu?ite, refuzase hot?r?t, a?a cum Maxen?iu nu credea c? va avea curajul. ??i ?nchisese deci singur drumul. Acum, c?nd ?i era interzis, Leysins ?i p?rea tot mai mult singura lui salvare. Nu mai era locul necesar dar ponosit, ci un paradis pierdut. Era ?ns? neputincios. Ada, orfan? ?i major?, se m?ritase cu avere proprie ?i, din delicate??, Maxen?iu nu ceruse act dotal. F?r? delicate??, Ada deschisese la ?nceput credit larg prin?ului, ?tiind c? l-a luat ca s?-l pl?teasc?. Averea o administra ?ns? ea, cu str??nicie. At?t timp c?t fusese trecut la rubrica luxului necesar, totul mersese bine, dar la primul conflict Maxen?iu se vedea constr?ns. Cunoscu acum noi tragedii: avu g?nduri de furt, proiecte absurde de a-?i procura bani. Un Maxen?iu imaginar, escroc ?i t?lhar, se zb?tu cu cel nevolnic ?i cinstit. Sf?r?i prin a demasca doctorului Raut mizeriile lui de so?-consorte. Doctorul, prudent, socoti c?, deoarece bolnavul nu poate pleca, cel mai bun lucru e s? dureze c?t mai mult pe loc. Cerc? deci s?-l conving? c? Leysins se putea am?na f?r? riscuri. C?ut? s? temporizeze. ??i aplic? tratamentul mai intensiv, transform? ?nc? mai mult apartamentul ?n laborator. Adesea, scobor?nd scara de marmor?, f?cea planuri de amenajare a ?ntregului palat, se l?sa t?r?t spre anticip?ri. Nu i se p?rea exclus ca frumoasa cas? Razu s? devie cu adev?rat un sanatoriu, ?i dimensiunile mici ale gr?dinii ?l sup?rau. Maxen?iu, ?n acea temni??, tr?ia vegetativ ?i monoton, pe c?nd ?n minte, pe r?nd, erou ?i criminal, acuzator ?i vinovat, se zbuciuma f?r? spor. Lic?, plictisit de od?i?a lui proast? ?i prea dep?rtat?, ?i nemaig?zduind pe la prieteni din pruden??, dormea foarte adesea ?n camera lui mister Whip, ce i se p?rea culmea confortului. Palatul de marmor? cu omul cadaveric ?i era ur?t, ?i amintea capelele funerare cu cript?, v?zute ?n unele duminici din trecut, c?nd se plimba ?n Bellu pe vremea liliacului, pe atunci c?nd duduia Mari locuia prin partea locului. Ada, ?n schimb, cuno?tea bine camera, adesea complezent? f?r? ?tirea lui, a lui mister Whip. Uitase de vreo dou? ori acolo batiste fine ?i, cum era foarte ordonat?, le ceruse lui Lic?, care n-avea habar. ?n schimb, mister Whip g?sise acel corp delict, ce-l f?cuse s? cread? c? totul e cu putin?? de la o femeie nesuferit?, care ?ip?. Socotea ?ns? c? nu e de demnitatea unui jocheu-?ef s? se amestece ?n astfel de b?nuieli sup?r?toare. Pentru Victor Mar?ian menajul lui Maxen?iu era foarte satisf?c?tor, ??i freca cu mul?umire m?inile bine ?ngrijite ?i frumoase, zic?ndu-?i c? bietul Maxen?iu avusese bun? prevedere cu acea c?s?torie. Femeia se ar?ta simpatic? ?i plin? de bun-sim? ?i s?n?tatea lui avea nevoie de bani. C?t despre ideea concertului Bach, cu ?ncetul se strecurase ?i se a?ezase la loc bun ?n mintea lui Marcian. — Frumos!... Minunat!... Lucru rar s? vezi la noi ?n ?ar? o astfel de ini?iativ?. Marcian tr?ia ?n aerul de sus al fumului de t?m?ie ?i, ?n atmosfera ideal? a muzicii, cuno?tea din oameni ceea ce venea p?n? la d?nsul, ceea ce ?i aduceau din ei. Lui, pentru arta lui minunat?, ?i aduceau numai ceea ce — mult, pu?in — aveau mai bun. Ac?iunea mizeriei trezea ecourile muzicale ale traiului. Crea ce ?tia din realit??ile mai josnice omene?ti forma pentru el ceva separat, ca dou? straturi distincte desp?r?ite de atmosfera de filtrare a muzicii. Bine ?ndrumat de Ada, Marcian se ?ntreba de nu era de datoria lui s?-?i manifeste aprobarea pentru concertul Bacii, poate chiar s?-?i ofere concursul efectiv. Timid ?ns?, nu vedea modalitatea. Bine preg?tit pentru a servi scopurile Adei, nu lipsea dec?t ocazia. Aprobarea lui r?m?nea ?nc? tacit?. Vorbea pu?in, ?n genere, ?i p?l?vr?geala neobosit? a Adei ajuta mult cordialitatea dejunurilor de familie. Foarte de?teapt?, cu oarecare instruc?ie, Ada, care nu cuno?tea meditarca ?i reculegerea, conversa permanent. Conversa banal, f?r? preten?ii, a?a c? nu era obositoare. Puteai r?spunde sumar sau puteai s? nu-i r?spunzi. Era ca un ziar cotidian din cele bune pentru lector: f?r? opinii ?i f?r? stil, dar informat ?i lesne de parcurs. ?ntr-una din zile, pe c?nd Ada, bine informat? de la Fedor, povestea ?n ce stadiu se g?seau preg?tirile, Marcian se exprim? ?n termeni at?t de c?lduro?i, c? prin?esa, care nu l?sa s?-i scape momentul, ?l rug? pe loc s?-i dea voie s? comunice doamnei Hailipa vestea glorioas? c? maestrul va asista, dac? nu chiar va participa la audi?ie. Astfel provocat, Marcian ?ng?im? c? era pentru el o mare bucurie s? cinsteasc? un festival Bach, dar c?... Ada nu-i permisese s? se r?t?ceasc? ?n dificult??i ?i reticen?e. ?i mul?umise cu entuziasm pentru ea, pentru amica ei Elena, pentru muzic?. Din partea lui Bach chiar! Expansivitate care intimidase pe Marcian, dar ?l implicase f?r? de sc?pare. Odat? ob?inut ca Marcian s? c?nte la faimoasa audi?ie, Ada, ?narmat? cu un a?a de pre?ios passe-partout, trebuia, orice s-ar fi ?nt?mplat ?i prin orice mijloace, s? p?trund? deodat? cu Marcian la Hallipii-Dr?g?ne?ti. ?n tot acel timp, tocmai fiindc? lucra a?a de mult la amorul ei pentru Lic? ?i la cariera lui social?, era nevoit? s?-l neglijeze, evit?nd ?nt?lnirile riscante, mai ales c? raporturile cu Maxen?iu erau tot ?ncordate. Pe Trubadur Ada nu-l putea pune la curent cu politica pe care o ducea, fiindc? ?tia c? nu vrea s? aud? cu nici un chip de Dr?g?ne?ti ?i ar fi fost ?n stare s? strice tot. Lic? nu avea inten?ii, nici prevederi ?i era nedumerit de r?ceala ei. Gesturile de fug? nu le mai avea acum dec?t din obicei, nu din convingere. Trecuse pragul desp?r?itor al celor dou? medii sociale ?i prinsese gust s? r?m?n? dincoace, unde ?i condusese destinul lui de parvenitism, de care destin ?ncepea s? aib? con?tiin??. Pentru norocul lui, nu putuse trata pe Ada altfel dec?t trata pe mahalagioaicele lui; felul ?sta avea pentru ea savoare, un gust u?or de usturoi, ce-i pl?cea f?in?resei. El se purta cu ea a?a pentru c? avea firea prea format? ca s? ?i-o schimbe ?i pentru c? temperamentul lui ?l slujea bine acum ca ?i totdeauna: nu fusese niciodat? refuzat de femei pentru a avea ?ndoieli. Acum ?ns? ?inea la "postul" lui de l?ng? Ada, nu numai pentru c? era o dr?coaic? oache??, ci pentru toate acele profiluri de situa?ie ?i confort cc-l prindeau treptat ?n mreaja lor, ?l converteau de la haiducie, ?l ispiteau cu o aventur? mult mai valoroas? ca cele din trecut. Fluier?nd, dar fluier?nd acum cu o nuan?? schimbat?, r?m?nea tot u?uratec ?i indiferent, mai avea capricii ?i salturi de cal n?r?va?, dar se dase la coard?. De aceea sta uneori ?n drumul Adei dinadins ?i se ?ntreba ce ?nseamn? r?ceala ei. B?gase de seam? c? numai ?n public era a?a ?an?o?? ?i-l lini?tea atitudinea ei atunci c?nd se ?nt?lneau singuri. Era tot aprins? ?i tot decis? s? duc? planurile la c?p?t?i bun. Lic? se g?ndea c? trebuie s? fie vreo chichi??, dar nu se obosea ?n cercet?ri. Bine construit pentru plutire, se l?sa purtat de ap?, ?n firul ei. L?sa s? lupte pentru el cine trebuia ?i cariera lui se f?cea f?r? osteneal?. Ca s? se distreze, Lic? f?cea vizite croitorului lui Whip. Se ?ncurcase acum cu dou? r?nduri de haine: "Nepl?tite n-o s? r?m?n? ele!" ??i zicea cu o ?njur?tur?. Ocupa?ia asta era foarte bine inspirat?. Lucra pentru scopurile prin?esei Ada. ??i lucra viitoarea siluet? social?, care siluet?, de cea mai mare importan?? pentru o carier? de acest fel, nu se putea ob?ine dec?t din frecventarea familiar? a unui croitor bun. Lic? sta adesea la cafea ?i ?igar? ca un musafir, ?n atelierul domnului Paul, pe pragul dintre calitatea de client ?i cea de prieten. Lipsa lui de grandomanie ?l slujea bine. Asista ?n mod familiar la confec?ia acelor "cap de opere"; lua parte ?n intimitate la acele elegante; v?zute astfel ?n stare de genez?, hainele de lux ?i p?reau accesibile, nu-l mai speriau. B?ie?i buni ?i simpli ?n c?ma?? de zefir, domnul Paul ?nsu?i ?n vest?, confec?ionau acel chic a?a de impun?tor. Astfel privit din atelier, prin u?a de comunicare, ?nsu?i snobul nesuferit Trubadurului, care trebuia s? poarte acel veston perfect, ?nceta de a pare arogant cum era pe pist?, la curse, sau pe scara de marmor? a palatului Maxen?iu. Po-acolo, prin dos, Lic? intrase la ?nceput cu mister Whip. Domnul Paul lucra croitorie cu dou? intr?ri separate, pentru dou? feluri de clien?i: jocheul cu punga groas? ?i sportsman-ul care ?i f?cea reclam?. Acela?i pre? era ?optit st?p?nului, ca o gra?ie, ?i jocheului ca o concesie amical?. Mai ?mbr?ca cu pre?uri mai mari pe oricine putea pl?ti bine firma, dar marea diploma?ie a domnului Paul era c? ?tia s? refuze. "Nu pot nici cu 10.000. Am clientela mea!" Victimele refuzului erau selectate uneori dup? aspect ?i alteori dup? toanele domnului Paul ?i ale premierului ini?iat. Printr-o ?nt?mplare, premierul era tecucean. Duioas? concet??enie cu Lic?. Cuno?tea pe Braim croitorul, cafeneaua Jigal ?i gr?dina public?. Uneori Lic? ??i scotea vestonul ?i ?ncerca vreunul abia terminat, croit dup? ultima mod?. B?iat bine f?cut, ?i sta bine, de?i ?l schimba mult. Deprins cu aspectul lui sprinten, desenul nou al trupului i se p?rea curios acolo, ?n oglinzile mobile. Ca ?i Ada deun?zi, admira acolo pe domnul acela grav, care din profil ?i p?rea str?in ?i ??i recuno?tea cu pl?cere, din fa??, capul cu mica frez? pe frunte. F?cea astfel repeti?ii folositoare, dar nu cuteza ?nc? s?-?i ?nlocuiasc? vestonul secret ce-i f?cea crup?, cu buzunarele puse sus ca s?-?i afunde ?n ele m?inile f?r? lucru. Se l?sase ?ns? ispitit s? comande un r?nd de c?l?rie ?i unul de ora?, tot sportiv, la fel cu al lui mister Whip, cu diferen?a c? jocheul era ur?t ca o maimu?? ?i Lic? era b?iat nostim. Nu gr?bea lucrul, ceea ce era explicabil, dar f?cea vizite dese ?i se deprinsese cu magazinul de lux. Atunci c?nd, mai t?rziu, avea s? intre prin u?a principal? ?n laboratoriul elegan?elor domnului Paul, atitudinea lui familiar? avea s? par? celorlal?i clien?i distins? ?i b?ie?ii aveau s? fie recunosc?tori unuia care, cu toate c? a ajuns a?a de bine, a r?mas tot dr?gu? cu ei. Pentru ziua curselor Lic? inaugurase costumul de c?l?rie. Domnul Paul, informat de Whip asupra st?rii de lucruri, f?cea mereu credit. Inaugurarea avusese succes. Whip c??tigase o curs? important?, ?i ?n alergare proprie Lic? sosise al doilea. Mai pariase cu c??tig pe un cal necotat, dup? recomanda?ia lui Whip, ?i ?ncasase bani frumu?ei, apoi, ceea ce nu era de lep?dat, fusese remarcat de publicul feminin. Surprinsese vreo c?teva cuconi?e care cercetau pe Ada despre ei. Ada, dintr-un dublu interes, nu-l recomandase nim?nui. Nu vroia s?-l ?mpart? cu altele ?i nici nu se mai mul?umea pentru el cu situa?ia actual?. Odat? ce Lic? putea fi unchiul oficial al doamnei Hallipa, la ce s? se mai b?rfeasc? c? prin?esa Ada tr?ie?te cu un dresor. ?n ziua curselor era rece ?i v?nt, Lic?, totu?i, ingrat cu raglanul, ??i ar?tase p?n? la sf?r?it hainele noi, care aveau factura perfect? a lui Paul, ?n plus acel ceva mai l?l?u, cu care Trubadurul, prin felul de a purta, corecta r?ceala englezeasc? a croielii. Tocmai fiindc? era rece ?i v?nt, prin?ul Maxen?iu cu demi-palton ?i cache-nez de l?n? era foarte indispus. Ada, ?n a?teptarea rezultatului, era a?a de nervoas?, ?nc?t succesul ?i calmase numai grija, dar nu-i dase toat? pl?cerea a?teptat?. A?a c? perechea Maxen?iu, de?i triumf?toare, primise f?r? destul entuziasm felicit?rile. Pentru Ada, scopul de a lansa acolo pe Lic? fiind p?r?sit, acel succes nu mai avea rolul de c?petenie. Maxen?iu, felicitat mult ?i asupra bunei lui ?nf??i??ri — era ?mbuibat de arsenic — se enervase; a?adar, era tratat ?n public ca un bolnav care merit? complimente c?nd arat? mai bine! Acei imbecili dau astfel argument nou Adei pentru avari?ia ei! Tot necazui lui, fire?te, c?dea pe Ada. Ce nevoie de cai de curse!... Ca s? aib? ma?tre d'écuries?... Ca s?-?i scoat? la lumin? haimanaua?... Risip? de bani din vanitate ?i desfr?u, pe c?nd el era nevoit s? ?nghit? praf ?i v?nt ?i s? asculte cum se mir? lumea c? nu e ?nc? mort. Din at?tea pricini menajul nu era bine dispus. Ada nu putuse face lui Lic? elogii publice, nici particulare. Cam descump?nit, Lic? v?r?se pumnii ad?nc ?n buzunarele stilizate, cu g?ndul la toanele femeii ?i la contul lui Paul. Cum ziua curselor, cu tot succesul, nu fusese reu?it? ?n ce privea amorul, ?n loc de chef cu mister Whip ?i ?n lips? de alt? petrecere cu Ada, pe care o va fi sperat, Lic? hot?r?se s? se duc? la Sia, amintindu-?i brusc de ea dup? o uitare cam lung?. Dincolo, Ada, care ??i ?nchipuise ?i ea altfel urm?rile acelei zile, era ar??goas?. Din ?nt?mplare nu aveau pe nimeni ?n seara aceea la mas?. Marcian se scuzase, ceea ce f?cea pe Ada s? se g?ndeasc? la cine ?tie ce plecare brusc? a artistului cu vreun angajament neprev?zut, tocmai acum c?nd ?i era a?a de necesar. Starea asta de spirit nourat? adusese o furtun?. Abia ajun?i acas?, cu p?l?ria ?nc? pe cap, Maxen?iu re?ncepuse atacul ?mpotriva haimanalei ?i pentru Leysins. N-avea pulsul momentului. Ada, care ?tia s?-?i lucreze afacerile cu at?ta r?bdare, avea ?ns? ?i m?nii repezi. Dete lui Maxen?iu replica pe un ton ridicat ?i curm? brusc discu?ia cu una din acele hot?r?ri imediate: — Ca s? se ispr?veasc?, zise, domnul Petrescu va fi concediat. De mult insista s? plece. Nu-i convine postul, e prea mic. Vrea s? lucreze pe seama lui ca profesor de echita?ie... ?i leafa pe care o avea domnul Petrescu desigur c? ??i va fi de ajuns ca s? pleci unde vrei ?i c?nd vrei. ?n timpul din urm? Maxen?iu trecea cu boala lui printr-o faz? de stagnare pe care o putea confunda cu binele. Artificiile medicale ?i d?deau o potolire. ?n fa?a acelor declara?ii nea?teptate ?i obraznice fu at?ta de surprins, ?nc?t ??i uit? egoismul salutar ?i se sim?i gata s? se repead?, gata ?ns? s? cad?. Se lipi de perete, proptindu-se pe picioare anevoie. Sim?ea ?n piept un gol mare ca o bolboac? deschis? ?n el. Fu numai un moment, ??i reveni, se mir? de a se sim?i teaf?r ca de un r?u nou ?i nelini?titor. Ada tr?ntise u?a ?i ie?ise. A?adar, du?manul asupra c?ruia ??i exercita persecu?ia, subiectul revoltei lui, obiectul ocupa?iei lui disp?rea. Haimanaua n-avea nevoie de slujba prin?ului Maxen?iu, nu era destul de ?nalt? pentru domnia-sa. Nu el, Maxen?iu, era cel care, demn, indignat, ?l gonise, ci domni?orul ?ntorcea spatele c?nd ?i pl?cea!... L?sa caii, periclita totul, ??i b?tea joc! Un interes subit pentru serviciile lui Lic? cuprinsese pe Maxen?iu. Se credea ofensat direct de aceast? demitere, se credea p?gubit. Era p?gubit numai de acele r?ut??i ce-l ?ineau ?ncordat, cu care ?mbuiba necazul ?i p?r?sirea lui. Pe cine s? mai spioneze? De ce s? se mai pl?ng??... ?i ce folos, avea acum?... Dar ce putea ?nsemna acea comedie? Se s?turase femeia ?i-l zv?rlea?... Era s?-i aduc? acum pe altul! S? aib? alte ?ncerc?ri, alte turbur?ri! Se deprinsese cu starea de lucruri. Sau poate c?utau s? scape complet de sub supravegherea lui?... Poate c? femeia, ca ?i banii ei, vor merge tot acolo, dar f?r? de controlul lui, r?pindu-i voluptatea ?i alimentul curiozit??ii. Vroiau s?-l prade ?i s?-l lase pustiu ?ntre chiuvete ?i fiole!... ?i obr?znicia mitocancei! ?i oferise leafa gr?jdarului... Cei cinci mii de lei nemerita?i, nea?tepta?i pentru acea haimana de uli??, lui, prin?ului Maxen?iu, pentru s?n?tatea lui scump?, pentru pl?m?nii lui pre?io?i!... Profesor de echita?ie?... Suna bine, ?i elevii, desigur, ?i-i va procura servindu-se de numele ?i de prestigiul lui Maxen?iu, iar banii pentru Leysins, banii cei mul?i, dac? elevii nu pl?tesc bine, vor merge la profesorul de echita?ie. V?zuse hainele noi ale haimanalei. Se ?nv?rtise doar ca o sf?rleaz? sub ochii lui ?i ai lumii, ?n talie, zvelt ?i s?n?tos... Se ?nv?rtise f?r? ru?ine pe dinaintea ochilor lui galbeni ?i nu mai p?rea un vagabond... Maxen?iu b?gase de seam? c? avea aerul unui domn, aproape a unui om de lume! Canalia!... S? plece dup? ce se ?n?olise... ?i pe el s?-l omoare... Chiar adinioarea era s? moar?!... Ada nu-l mai re?inea. ?l gonise chiar: s? plece c?nd ?i unde vrea! Nu-i mai trebuia al?turi de ea o fanto??. Nici de asta m?car nu mai era bun!... Nu mai era bun de nimic. Maxen?iu ?nvins, f?r? ap?rare, ar fi vrut o protec?ie, fuste de femeie l?ng? care s? se ad?posteasc?. Nu se g?ndi la mama lui, la frumoasa Zaza, cu s?nii ca dou? globuri. O iubise prea mult, dar o cunoscuse prea bine ca s-o deranjeze fie chiar ?n amintire. Se g?ndi la Elena, acea logodnic? sever? care-l alesese ?i-l respinsese. I se p?ru c? al?turi de ea ar fi fost ap?rat, s?n?tos, fericit. Se scuz? c? n-a ?tiut s?-?i cultive norocul. ??i ?nchipui c? via?a de acum a frumoasei doamne Hallipa-Dr?g?nescu ar fi fost a lui: casa m?rea?? de pe bulevardul Catargiu, averea trainic?, reputa?ia acelei familii, totul al lui!... El ar fi prezidat concertele din Bach, deoarece lui alt?dat? fata modest? a mo?ierului Hallipa ?i c?nta la pian ?n serile de toamn?. Astfel ?ntoarse, g?ndurile prin?ului slujeau de minune planurile Adei, planurile care, prin concertul Bach, trebuiau s? asigure viitorul lui Lic?... ? ... Cu v?rful ghetelor ro?ii, voite mai str?mte totu?i dec?t cerea moda — lui Lic? ?l pl?cuse totdeauna gheata str?ns? pe picior — Lic? ?mpr??tia ?n drum spre casa Rimilor mormane de foi uscate; unele c?ntau ca o ghitar? c?nd le zdrobea, altele putrede ca un covor de Smirna ?i toate vopsite la fel cu rochiile femeilor, care nu mai vroiau s? poarte dec?t culori de aur textil, proasp?t ori vechi, ?i culori de rugin?. ? ? IX ? C?nd doamna Vera, de dup? brise-bise, p?ndise c?teva zile ?n ?ir la toate orele ?i mereu zadarnic venirea lui Lic?, trecuse prin numeroase faze ale curiozit??ii ?i decep?iei. "N-a venit azi!... Nici azi n-a venit!... Ce-o fi av?nd de nu vine?... Lipse?te, pesemne'... S? ?tii c? s-au certat!... Se vede c? l-a luat dracu!..." Cam acestea erau etapele ner?bd?rii pe care le petrecuse doamna Vera. B?g?nd ?ns? de seam? c? brise-bise-le, tot s?lt?ndu-le, f?cuser? dungi, le potrivise cu grij? la loc, ?i se retr?sese ?n mijlocul od?iei la masa de nuc, unde f?cea pasien?e. ?n interesul cucoanei Vera, Lic? ocupa un loc ?nsemnat. Era via?a privit? din observatorul fix al unei camere bine scuturate, f?r? de oaspe?i, f?r? de ?nt?mpl?ri, ?i cu lumina primit? pe o singur? fereastr?. Doamna Vera, ?n urma unui atac, tr?gea un picior ?i nu ie?ea niciodat? din cas?. "Fata ceea, infirmeri?a de la doctor, ie?ise ?i ea mereu la poart?, dar degeaba. Parc? un b?rbat ca el avea s?-?i bat? capul mult cu una ca ea!... Se cuno?tea de atunci! ?l ?ndopa ea cu bun?t??i ?n pachete!..." Dar cucoana Vera v?zuse cum o dat? aruncase por?ia pe maidan, ?i trebuia lui cadouri de la ea!... Nu g?sea oriunde!... Era drept c? de la D?nule? din Pia?a Mare p?n? la mo?ica Mari, de la c?pitanul de intenden?? cu nevasta u?uric?, p?n? la casa de marmor? a f?inarului Razu, Lic? nu ducea lips? de aprovizionare. Sia v?zuse ultima oar? pe Lic? ?n ziua c?nd venise s?-i povesteasc? ?nt?lnirea lui cu domnul g?lbejit, care conducea un dog-cart, ?nh?mat cu un murg stra?nic ?i, al?turi de demnul galben, ?edea o cuconi?? oache?? ce-l m?ncase cu ochii ei aprin?i. Sia ascultase ?nt?mplarea cu un fel de pic? pentru cuno?tin?e ?i aventuri a?a de ?nsemnate ?i care p?reau a ispiti a?a de mult pe Lic?. A?teptase ?ns? cu ner?bdare vizita urm?toare ca s? afle ce-a mai fost. Zilele treceau ?i Lic? nu mai venea. Pe m?sur? ce ?nt?rzia, Siei ?i cre?tea paraponul asupra acelor str?ini, ca ?i cum numai ei puteau pricinui lipsa lui Lic?. Se preg?tea s?-l primeasc? cu bosumfl?ri ?i cu r?ut??i despre acei "boieri mari". Chiar pe ploaie Sia, de altfel impermeabil?, ie?ise din nou ?n poart? p?n? t?rziu. ??i zisese cu p?rere de r?u: "Uite c? nu vine!" apoi cu vulgaritate: "S?-l a?tepte cine l-a mai a?teptat". Dar tot ea ?l mai a?teptase, ?i tot zadarnic. Conchisese la fel cu doamna Vera: "S?-l ia dracu!" Nu se g?ndea la lipsa lui cu vreo alt? ?ngrijorare. Nu-i atribuia alte motive. Credea c? numai o aventur? l-a putut re?ine: se ?ntreba care ?i de ce lipse?te mai mult ca alt? dat?. Necazul ei venea din dragoste pentru Lic? ?i se exprima prin ?nr?ire ?i prin mojicie. Lina era prima ei victim?. Sia, care era cu Lina de obicei ?nd?r?tnic?, acum f?cea dinadins tot ce putea ca s-o supere. Lina avea un suflet miezos ?i puhav ca p?inea moale, dar avea ?i micile ei manii inofensive: un ghem de l?n? pe care nu-l suferea s? i-l de?ire nimeni; cabinetul medical ce sticlea ?i unde nu vrea s? se amestece nimeni; o boccea unde aduna resturi ?i era b?nuitoare c?nd ?i lipsea un ?iret sau o panglic? ?i, mai ales, ?ifonierul unde nu umbla dec?t ea. Sia umbla acum vrai?te prin camera de consulta?ie, r?v??ise bocceaua, ?i de aci porniser? mari conflicte cu Lina. Nu se purta mai bine ?ns? nici cu doctorul Rim; u?i tr?ntite, nici o vorb? de omenie, nici o ?ngrijire pre?ioasei s?n?t??i, de c?nd lipsa lui Lic? ?i da toane. Doctorul Rim, suferitor, c?nta ?nainte, pe diferite tonuri acel: Oyra! care dezl?n?uise ironia amicei Nory. Melodia ??i avea indexul ei pe buzele uscate ?i ilustre ale lui Rim, era o cheie instrumental?, un diapazon al st?rilor lui suflete?ti. ?n ce prive?te originile acelui Oyra! ?n obsesia doctorului Rim, ele erau mai dep?rtate. Pe timpuri, Rim obi?nuia s? fac? muzic? de camer? o dat? pe s?pt?m?n? la familia Schmidt. Era un quartet valoros, unde domnul Schmidt, farmacist, ?inea contrabasul, profesorul Rim vioara sau flautul, domnul Tuchte de la Kunstverein din Viena — acum patronul unei l?pt?rii model — profesa violoncelul, ?i doamna Schmidt pianul. Adunare virtuoas? ?i virtuoz?! Col? de lume tihnit ?i neb?nuit ?n zgomotul ora?ului. ?ntr-una din acele zile bl?nde, ?n pauza danturilor de Brahms, doamna Schmidt, ca glum?, pusese o plac? la gramofonul nou al t?n?rului Schmidt, o haimana de licean, francofil aprig, ?i care proclama c? neam?ul Schmidt e pur alsacian. Placa era vestitul Oyra!, melodie purtat? prin toat? Europa de turneul revistei Tour du Monde. Oyra! nu era numai o can?onet? care a prins, era ?nsu?i afi?ul muzical al acelei reviste, afi? ce-?i ?nfigea persuasiunea ?n mintea spectatorului, pe calea auzului. Can?oneta con?inea toate duhurile rele care circulau printre cei cinci sute de figuran?i; con?inea atmosfera ?nc?rcat? de pudr?, fard ?i parfum, de decolteuri, de poleial?, de lac nou, de pijamale ?nchise, de fuste ?nvoalate, de maiouri lipite, de dans ?i contorsiune. Oyra! era un fel de sugestie de la scen? la sal?. De?tepta ?n spectator multiple senza?ii care z?ceau ?n el latent. Orchestra f?cea s? tresalte tot jazz-ul pe care-l poart? oamenii ?n mu?chii ?alelor ?i, astfel, melodia le da, complezent, ?napoi ceea ce anume ?mprumutase de la ei. La auzul lui Oyra! quartetul Schmidt fusese cuprins de o veselie frenetic?. Singur?, imun?, doamna Schmidt privea cu indulgen?? cum ace?ti oameni serio?i erau deodat? cam "?ui", cum ar fi zis Lina ?n moldoveneasca ei singuratic?. Acces trec?tor, de altfel, cum bine credea doamna Schmidt. ?i iat? c?, dup? at?ta timp, c?nd quartetul Schmidt era de mult dizolvat, Oyra! reap?rea pentru a consemna starea liric? a doctorului Rim, care, desigur, ?i uitase c?nd ?i cum c?p?tase ?n el acel ritm dezordonat. Oyra! Oyra!. A?a primise ?ntr-o zi Rim pe Nory, plin de bun? dispozi?ie. ?i acum ?nc? fredona Oyra!. Fire delicat?, Rim ??i da seama de motivele filiale care enervau pe Sia ?i c?uta cu discre?ie ?i r?bdare s-o ?mpace. Dar r?bdarea lui ca ?i lipsa lui Lic?, ca ?i ursuzlucul fetei erau cam de mult. Cum Sia lipsea acum des de la postul ei, Rim se v?zuse nevoit s? renun?e la bucuriile convalescen?ei, s? se ?ie singur pe picioare ?i s? se g?ndeasc? cu ?nduio?are la cursul lui de anatomie, f?c?nd ?n secretul cuget?rii aprecieri asupra "fecioarelor ?n?sprite" ?i cer?nd cu ifos ?i enervare bunei Lina, "lini?te", pentru a putea relua studiul vioarei, probabil ?n raport cu concertul Elenei Dr?g?nescu. Lini?te nu prea era, deoarece Lina, cu toat? bun?tatea ei, nu putea ?ndura obr?zniciile Siei. ?ntr-o zi, scoas? probabil din fire, dase fetei o palm?. Scandalul totu?i nu ajunsese p?n? la Rim, fie c? nu auzise, fie c? nu vrea s? fac? dreptate ?ntre femei, fie c? voia s? lase pedepsit? pu?in pe fecioara ?nvr?jbit?. Sia suportase palma mai bine dec?t era de a?teptat. Nu raportase, nu protestase, dar nici nu se corectase. ?mpinsese cutezan?a p?n? la ?ifonierul sacru. Acolo, Lina, ?n afar? de rufe ?i bani, ?inea o caset? din trusoul ei de fat?, ?ncuiat? ?i interzis? ca ?i camera nevestelor din Barbe-Bleue. ?ntr-o zi, Lina, ?ntoars? din ora? pe nea?teptate, g?sise pe Sia la ?ifonier cu caseta ?n m?ini, neviolat? ?nc?. Lina nu se asfixiase complet, dar trebuise ca ?nsu?i doctorul Rim, cuprins de panica unei v?duvii nea?teptate, s? ajute babei s-o aduc? ?n fire. Sia disp?ruse ?i se ?ntorsese abia seara, t?rziu, pe furi? iar. C?nd a doua zi Lina cercase s? zbiere la ea, nu avusese putere ?i nici nu vrea s? moar? pentru o "strigoaic?", cum ?i zicea acum. ?i spusese numai s? plece din casa ei, uit?nd chiar pe Lic?. Intervenise ?ns? Rim ca pacificator, cu demne cuvinte de mil? pentru fata orfan?, "p?r?sit? de un tat? vagabond ?i de o mam? necunoscut?". Argumente care f?cuse Linei impresie. Cum Sia, fa?? de riscul de a fi izgonit?, p?rea mai cumin?it?, o lini?te cuprinsese casa isp??itoare a Rimilor, c?nd, ?ntr-o zi — ar fi fost poate imprudent s? i se zic? bun? — Trubadurul Lic? reap?ru, schimbat, ca un om ?ntors dintr-o lung? c?l?torie. Nici doamna Vera, ce-?i luase cu totul n?dejdea, nu-l v?zuse sosind ?i nici Sia, care tot mai p?ndea din c?nd ?n c?nd strada. Era, e drept, ora cam ?nt?rziat?; dup? terminarea curselor, Lic? nu putuse rezista ispitei de a-?i ar?ta hainele noi, de a vorbi sub nasul profesorului de mister Whip, de Bell I ?i Bell II, c??tig?torii zilei, ?i de noile lui func?iuni, ce-i p?reau deopotriv? cu orice onoruri universitare. Lic? sunase deci de-a dreptul din fa?? ?i ?i deschisese cu ceva ?nt?rziere chiar Sia. — Ei a?! zisese ?n primul moment de surprindere. — Sunt acas?? ?ntrebase Lic? indispus de primirea necioplit?. — Cine... acas??... Da, sunt! — Cu at?t mai bine! r?spusese Lic? uluind-o ?i mai mult. El, de fapt, venise ca totdeauna s? p?l?vreasc? cu Sia, dar dorea s? fie v?zut ?i de boierii Rim; Sia ?ns?, cu mutra ei ursuz? ?i cu vorba ei mojic?, de care se dezv??ase, ?i stricase cheful ?i-l jignise ?n ceva proasp?t lustruit ?i sub?iat din persoana ?i manierele lui. Intr? deci la Rimi primit de Lina cu ova?ii ca fiul risipitor. "Biata Lina!" g?ndi Lic? condescendent. Rim fu v?dit impresionat de hainele domnului Paul ?i de termenii tehnici ai curselor. Trata pe Lic? ca pe un musafir de elit?. Lic?, cu gestul rotund ?i fraza ?lefuit?, f?r? s?-?i dea seama, imita pe cei de-acolo din tribune, ??i repeta rolul verbal, a?a cum ??i repeta "?inuta" ?n atelierul lui Paul. Buim?cit?, Sia r?m?sese ?ntr-un col?. Ghicea c? Lic? e acum un tat? pe care l-a pierdut ?i m?hnirea str?b?tea crupul ei masiv ca un fel de cramp?. Nu intervenea cu nici un cuv?nt ca s? curme aiur?rile lui Lic?. Z?p?cit?, nu putea nici s? aud? bine, necum s? ?n?eleag? acea limb? nou? ?i acele groz?vii pe care le povestea. De prin toate locurile pe unde, f?r? alegere, o purtase Lic?, prin?ii ?i pove?tile de cai ?i p?reau "murd?rii". Lina, ?nc?ntat?, ??i supsese parc? gu?a ?i comandase fetei s? aduc? bomboane ?i ap?. Neb?gat? ?n seam? nici chiar de dobitocul de mo?, Sia adusese tava. Bomboanele nu avea s? le uite, nici s? le ierte niciodat? nici unuia. Sta acum ca o st?nc? care se str?duie s? cad? ucig?tor peste al?ii ?i, ?n truda ei, se sf?r?m?. Abia spre nou?, ca unul care ?tie la ce or? se pr?nze?te ?n lumea bun?, Lic? plec?, l?s?nd o impresie excelent? so?ilor Rim, care schimbaser? ?ntre ei priviri ?i cuvinte aprobative. Lina nu mai putea acum fi ru?inat? de v?rul ei de-aproape ?i Rim ar fi dorit s? ?tie adresa croitorului ?i g?ndea c? revenirea lui Lic? ?nsemna ?i revenirea bunei dispozi?ii a Siei. Menajul Rim condusese pe Lic? p?n? la u??, pe c?nd Sia r?m?sese ?nc? pe loc ?nm?rmurit?. Apoi se urnise brusc ?i, izbind cu coatele pe cei doi, ajunsese pe Lic? la poart?. — Ai fi putut s?-?i mai schimbi apuc?turile, st?nd cu oamenii ??tia distin?i, unde am avut grija s? te a?ez! ?i spusese Lic? cu vocea rece ?i modest? a unei mustr?ri cuviincioase. Sia deschisese la el ochii prosti?i. Ce, era nebun? Erau 19 ani de c?nd ?l auzea vorbind ?i acum nu-l mai recuno?tea. ?n zidirea ei compact?, cl?tinarea ideilor pu?ine, ?nfipte ad?nc, f?cea s? se cearn? un moloz ce-i z?p?cea orice ?n?elegere. Ie?ise dup? el pentru ca, ?n sf?r?it, s?-l vad?, c?ci acolo ?n birou nu-l v?zuse, s?-l aud?, c?ci nu-l auzise, ?i s?-i vorbeasc?, cum aveau ei deprinderea s? vorbeasc?. Vrea s?-i fac? mutre ?i el s-o izbeasc?, ?i pe urm? iar, ?nvoi?i, s? i se pl?ng?, s?-i spun? cum a fost b?tut? de cucoana Lina, pe c?nd el, musiu Lic?, se plimba cu prin?ii. S?-?i r?sufle tot necazul cu drepturile c??tigate ?i s?-l anun?e c? ea acolo nu mai st?, sper?nd c? Lic? acum nu mai are nevoie de leafa ei ?i dorind iar via?a de alt?dat?. ?i Lic? o trimitea s? ?nve?e purtare de la Rim ?i Lina... ?i cum?... vorbindu-i ca la teatru! Sia, c?nd se ?nt?mpla s? cad?, se scula de jos anevoie, c?nd ?edea pe o parte, greu se ?ntorcea pe cealalt?. Nu g?sise nici un r?spuns. Lic? pusese m?inile ?n buzunar, le scosese cu grab? ?i dusese un deget la p?l?rie... Pleca!... Sia se trezi alerg?nd pe trotuar dup? el ?i spun?ndu-i — nici ea nu ?tia cum ?i veneau cuvintele a?a de la locul lor: — Nu mai ?tii de fie-ta. M? la?i ?stora... Te-ai dat cu prin?esele!... S? ?tii c? am s? m? iubesc cu mo?ul!... Ca s? n-o plesneasc? ?n strad?, ?ntr-o zi de derby, Lic?, cu o st?p?nire admirabil?, ?uierase ?ntre din?i: "Moa??-ta!" de?i modica Mari nu avea nici o vin?. ? Totul lucra pentru idealul lui Rim! Doctorul Rim era pe cale s?-?i ajung? idealul! Sia ?n?elesese bine adev?rul; adev?rul, adic? pe Ada, cum ?i tot ce o lovea pe ea ?n m?runtaiele iubirii pentru tat?-s?u. De aceea chiar spusese cuvinte de ruptoare. C?ci era ruptoare ?ntre Lic? ?i fata lui, p?n? atunci a?a de lega?i ?n felul lor. Lic? nu avusese talente paterne ?i nici nu auzise cumva vocea s?ngelui. O luase copil?re?te ?ntr-un moment de necaz ?i o p?strase a?a cum ?tiuse el, pentru c? lucrul se ar?tase a nu fi prea greu ?i pentru c? era b?iat bun ?i nep?s?tor. De c?te ori nu plecase ?i alt? dat?, l?s?nd-o speriat? ?i ursuz?. Drumul lui ?ns? atunci se ?ntorcea mereu pe acela?i circuit. Acum apucase ?nainte pe un c?mp de alergare cu obstacole, cu ?an?uri, cu garduri duble, cu handicap ?i potou de sosire. Poate c? hainele domnului Paul ?i travestise firea ca ?i ?nf??i?area. Sia se ?ntorsese ?n cas?, dup? plecarea lui, cu g?ndul s?-?i p?streze, de nevoie cel pu?in, locul la Rimi. Nu ?tia ?nc? ce va face. Sta tupilat? ?n ea ?ns??i. Buna Lina o credea ?ns? poc?it? ?i, cum Lic? fusese sever, se sim?i dispus? spre indulgen??. Avea ?nduio??ri: Biata fat?! Crescut? prin str?ini! Lic? f?cuse tot ce putuse, dar el avea acum alte obliga?ii... Noroc c? Rim era de zah?r, ?i Sia se putea f?r? grij? ocroti la ei!... Cine ?tie cum vine timpul! Poate g?se?te s-o m?rite, ?i Rim consimte s?-i dea acolo o mic? zestre. Seara, ?n birou, pe c?nd Rim t?lm?cea ?ncet deoparte cine ?tie ce vorbe cu fata, Lina f?cea astfel de visuri, bl?nde ca l?na de pe ghem. Rim studia acum regulat vioara ?i p?rea din nou satisf?cut de preludiile interioare. Re?ncepuse facultatea ?i survenise vizita foarte interesant? a gemenilor Hallipa, ?ntor?i de cur?nd din Germania, cu diplome curioase chiar pentru doctorul Rim, admirator al ?coalelor de-acolo. B?ie?ii, pleca?i din clasa VII-a, fiindc? nu puteau scoate liceul la c?p?t?i, aveau, dup? cinci ani numai, diplome de farmaci?ti, ?n care se vorbea ?i de bacteriologie. Ei se chemau de-a binelea doctori ?i bacterologi. O foarte variat? repartizare pe specialit??i ?i o organizare foarte divers? a studiilor cuprindea, probabil, astfel de diplome. Liberate foarte cinstit, erau anevoie de echivalat ?n ?ar? ?i erau speculate de ei necinstit. — Trebuie s? fi sp?lat sc?ndurile la vreun laborator! spunea Nory necru??toare despre cei doi t?mpi?i. Gemenii Hallipa, f?r? s? fie deloc t?mpi?i, consecvent ?ns? cu na?terea lor ?n dublu exemplar, trebuiau s? se mul?umeasc? cu jum?tate din orice fel de valoare. Se completau ?ns? de minune ?ntr-un singur individ, care nu era deloc banal. Scunzi de tot, sl?b?nogi, cu urechi largi, transparente, cu frun?i ?nguste ?i ochi mici, ?ire?i, erau ur??i, dar a?a de ?ndatoritori ?i vorb?re?i, c? erai nevoit s?-i prime?ti de buni. Abia sosi?i, ?ntreprinsese ?mpotriva lui Doru Hallipa, tat?l lor, un proces mare pentru deturnare de avere, proces ?n care aveau o atitudine solidar?, a?a de repulsiv?, c? erau infam cota?i la Palatul de Justi?ie, unde totu?i exista deprinderea de a privi infamia. ??i urm?reau procesul ?i ?n via?a particular? printr-o propagand? activ? de calomnii; ?mp?nzeau cu dolean?ele lor pe to?i cunoscu?ii ?i rudele. La auzul calomniei lor, Nory s?rise, gata s?-i bat?, ?i Mini se recuzase indignat?. Acum devenise asidui ?n casa Rim ?i prostern?ndu-se ?n fa?a profesorului ?i lingu?ind pe buna Lina, c?tre care calomniile se schimbau ?n lament?ri de victime. Cum p?reau a?a de ?ndatoritori ?i cum nu se atingeau de Lenora, Lina zicea de ei: "Bie?ii b?ie?i" ?i ?i poftea la mas?. Rim era acum din nou maleabil ?i bine dispus, ?i traiul familial iar??i pl?cut. Linei ?i venise ideea c? poate unul din cei doi gemeni ar putea lua ?n c?s?torie pe Sia. Doctorul — mai ?tii? — ?i luase poate dinadins sub protec?ia lui. Totul p?rea a merge bine. Buna Lina se ?n?ela, ?n orice caz, asupra unui punct; zicea: "Unul din b?ie?ii ??tia" — ?ns? ei erau inseparabili ?n orice fel. ?n adev?r, nu erau numai gemeni, erau chiar — caz mai rar — doi prunci aderen?i, astfel conforma?i, c? separarea lor fusese lesne de operat. P?strase ?ns? o comunitate de func?ionare moral? ?i chiar fizic?. De-o asem?nare perfect?, pronun?au cuvinte laolalt?, aveau gesturi simultane ?i idei similare. Uimitori atunci c?nd erau la un loc, de-i ?nt?lneai separat, g?ndurile ?i reac?iile lor erau comune, chiar f?r? ?n?elegere. Sau te g?seai ?n fa?a unei duble eprubete, ?n care circula acela?i lichid toxic, sau ?ineai unul din cei doi poli ai unui aceluia?i fir. Nory spunea c? degeaba oc?r??te pe c?te unul, unde ?l vede, simte c? jum?tatea i-a sc?pat, ?i lui Mini i se p?rea, c?nd unul ?i sta ?n fa??, c? cel?lalt o p?nde?te dinapoi. ?i era fric? de ei. Pe l?ng? Rim se prip??iser? temeinic. P?rea c? doctorului ?i lipsise ?nainte de ei elementul pl?cut al lingu?irii. B?ie?i de ?ncredere, care ghiceau lesne ?i erau discre?i. Aveau o curioas? inteligen??: mediocr? ?i perseverent?, obtuz? ?i sfredelitoare. Rim f?cuse demersuri ?i ob?inuse ca cei doi s? func?ioneze ca laboran?i provizorii pe l?ng? cursul lui, p?n? la crearea unui laborator analitic. Cu toate c? nu era vorba tocmai de treburile din diplome, gemenii se ?ncumetau s? ias? din ?ncurc?tur?, iar Rim credea c? la facultate, ca ?i la el acas?, doi ucenici de felul acela ?i puteau fi de folos. Ei se mul?umeau deocamdat?, drept laborator, cu o odaie din subsolul facult??ii, de unde intendentul fusese deplasat. Viermu?i subterani, se sim?eau bine la ?ntuneric. De altfel, aveau comunica?ie liber? cu s?lile suverane unde trona Rim. Acest "liber parcurs" le dob?ndise cur?nd influen?? printre studen?i, care f?ceau apel la ei pentru cereri de favoruri la profesor. Refuzau ostentativ orice interven?ie, dar serveau l?turalnic pe cine le convenea. Buna Lina ceruse un mic concediu de la spital ?i diminea?a ??i ?ng?duia bucuriile gospod?riei. Baba ?mb?tr?nea ?i se impunea o revizie. Luase ?n primire casa, din pod p?n? ?n pivni??. Crezuse ocazia bun? pentru a forma pe Sia. De nevoie, fata deocamdat? se supuse, muncind ?ns? c?t mai pu?in ?i mai prost, a?a c? Lina pierduse n?dejdea s? scoat? ceva din ea. Dup?-amiezile, fosta infirmier? sta tot ?n birou, unde acum era poreclit? secretar?. E drept c? deschidea cu scrupuluozitate coresponden?a, din n?rav r?u ?i din speran?a de a g?si ceva de la Lic?. Rim p?rea mereu radios ?i tainic ?i fredona mereu pe alt ton: Oyra!. Ie?ise din faza auto-intoxica?iei ?i a nostalgiei sentimentale ?i apucase calea ?ndatoririlor. Sia, plictisit? de "cocoana Lina", hain? pe Lic? tr?d?torul, f?r? nuan?e ?n firea ei primitiv?, neglij?nd tranzi?ia, tocmai se ar?tase accesibil?. Rim, mai rafinat, savura aceste promisiuni, totu?i nu p?n? la m?sura unor ?nt?rzieri exagerate. Nu mai era acum sclavul fericit sau chinuit; era st?p?nul unei situa?ii. Avea totu?i cu sine ?nc? unele probleme de rezolvat: nu-?i ?nchipuia care va fi procedarea. Cum nu era vorba de elanuri irezistibile, cerceta metoda. Vulcanic ?n imagina?ie — credea el — avea un temperament precaut ?i ?mpodmolit. Faptele cereau mai mult o preg?tire matematic? dec?t se puteau bizui pe o desf??urare neprev?zut?. Rim nu g?sise ?nc? formula. Dar, st?ruitor se g?ndea la ea, ?i cu o rafinat? r?bdare. ?ntr-una din seri, o discu?ie mai poetic? ca de obicei ?l f?cuse s? caute ?n bibliotec? un tom al lui Don Juan, pe care-l cump?rase pentru pre?ioase ilustra?ii vechi. De data asta ?ns? f?cea apel la text ?i, cu ochelarii frumos a?eza?i, pe c?nd "doamnele" — cum zicea — lucrau ?n ordinea familial? a biroului, Rim cu un sur?s protector, rug?nd pe Sia s? dea trei lumini, parcursese pe Don Juan f?r? s? fi g?sit ?ns? informa?ia dorit?. ??i zicea c? lucrarea nu e ?ndeajuns de bine dezvoltat? ?i cam lipsit? de precizi-unile cuvenite. Avea negre?it ?i impresia c? circumstan?ele — oarec?t — difer?; c? Don Juan, care totu?i era "prototipul'' ?i deci ?i patronul lui, ar fi avut o personalitate ?ntruc?tva deosebit?. Cu papuci ?i pijama de flanel? sco?ian? maron, doctorul Rim repusese cu grij? textul la locul lui, nedumerit ?i conchiz?nd foarte judicios c? ?n cadrele vie?ii de acum impulsiile se v?d ?mpiedecate de curen?i contrarii ?i mi?c?rile inimii sunt oprite de obstacole m?runte. Dimpotriv?, socotea c? breviarul lui Don Juan ??i desf??ura faptele ?n decorul, chiar pentru acel timp, unor posibilit??i numai imaginare ?i al unor obstacole ?nchipuite! Se cerea deci plan, metod? ?i chibzuin?? proprie. ?n aceea?i inspirat? sear?, Rim luase vioara ?i, neschimb?nd tema, c?ntase Don Juan-ul lui Mozart. Cum de mult nu se auzea dec?t severul Bach, doamnele fusese pl?cut surprinse ?i desf?tate de nea?teptata melodie ce se r?sfira din degetele crenelate ale profesorului Rim. Circula un fluid — greoi, dar circula; se f?cuse aproape dou?sprezece — adev?rat? orgie pentru casa Rim. Sia c?sca indecent ?i Lina nu se mai putea urni din fotoliu. — Ai b?gat de seam?, Lina, pasajul ?n sol, zise Rim, f?c?nd pe buna Lina p?rta?? emo?iilor artistice. ?i venise o idee! "Tot eu singur", ??i zicea cu ingratitudine ?ns?, deoarece, indirect, tonul lui Don Juan ?l ?ndrumase spre sugestia muzicei ?i ideea tot pe calea aceea o g?sise. Nu era deloc o idee melodic?, dar era o idee practic?: aceea de a renun?a la orice metod?; de a intra direct ?n materie la prima ocazie potrivit?. Ideea lui g?sise o ?ncurajare imediat?. La ie?irea din birou, Sia, care bloca u?a, nu se ferise pentru a face loc lui Rim. Fusese o ciocnire. Un sur?s satisf?cut pe buzele uscate ?nso?ise pe Rim la culcare. Avea iluzia ?i remu?carea c? a fost brutal, ceea ce se transforma ?n: "a fi brut?", deci un element invincibil al naturii victorioase. ?n noaptea aceea doctorul Rim veghease t?rziu. Ca un ho?, pe v?rful ?osetelor de l?n? — din cauza gutei — se dusese din nou ?n birou ?i scosese dintr-un sertar un pre?ios ?i autentic exemplar de Cordova, cu gravuri prohibite chiar sub regen??. Doctorul Rim, muzicant ?i colec?ionar, era r?spl?tit de pasiunea lui pentru art?. ? O aventur? amoroas?, urmat? de ?ncercare de sinucidere, dusese pe Mika-Le ?ntr-un spital. Acolo descoperise c? infirmiera Sia era vara ei bun? ?i profitase de ?mprejurare. Ursuza de Sia se ar?tase bucuroas? de veri?oara lingu?itoare care vorbea de "frumosul nenea Lic?"! Sia rugase pe Lic? s? ajute pe nepoata nevoia??, ?i Lic?, din cine ?tie ce toane bune, intervenise la doctori?a Lina, biroul lui obi?nuit de binefacere. — Spune sor?-si s-o ajute! decisese Lic?, apucat de interes pentru nepoata vagaboand? ?i prinz?nd ocazia s? fac? un "pont" nepoatei celei ?nfumurate. La porunca lui Lic?, buna Lina se pusese ?n mi?care, nu f?r? n?duf, ?tiind c? Elena ?n chestie de familie are idei hot?r?te, mai ales c? lucrul era a?a de delicat ?ntre Elena ?i Mika-Le. Nu ?ndr?znise, de altfel, s? cear? nimic; expusese numai Elenei care era situa?ia g?ng?niei mici. Elena primise ?tirea cu gravitate, ca o castelan? medieval?, care are puteri judiciare ?i executive asupra feudalit??ii familiale ?n lips? de ?ef b?rb?tesc. Ceruse Linei s?-i dea timp de g?ndit, mul?umindu-i pentru un demers pe care-l credea salutar pentru onoarea Hallipilor. Bine a?ezat? ?n scaunul st?p?nirii, Elena privea acum lucrurile altfel ca atunci c?nd refuzase net intervenirea b?rbatului ei ?n favoarea aceleia?i Mika-Le. Nu vroise s? primeasc? atunci aproape de ea acel element r?u. Acum ?ns? nimic nu-l mai putea atinge dictatura; sta numai s? cump?neasc? argumentele. Era vorba de salvarea unei rude apropiate. Nici un element sentimental nu intra ?n judecata ei. Elena telefonase deci Linei Rim c? a decis s? ia pe Mika-Le la ea, ?n condi?ii ?ns? pe care numai ea le va decide. Mika-Le trebuia prevenit? c? va fi pus? subt o tutel? sever?. Despre Lic?, buna Lina, pentru at?tea motive, nu pomenise. Mika-Le, care nu avea de ales, primise orice condi?ii. Pentru moment nimic n-o interesa dec?t bun?stare material?. Temperat? ?n sentimente amoroase de gustul ?nc? recent al otr?vii, cunoscuse c?teva zile de mizerie a?a de mare c? nu r?vnea dec?t s? m?n?nce ?i s? doarm? f?r? grij?. Adus? de ?ns??i buna Lina, care avea specialitatea corvezilor, sosirea fetei nu f?cuse nici o senza?ie. Elena sunase ?i servitoarea condusese pe Mika-Le ?ntr-o camer? dinainte hot?r?t?. Camer? modest? ?i comod? totodat?, a?a cum cerea rangul h?r?zit fetei de binef?c?toare. Elena r?m?sese de vorb? cu Lina despre proiectele ei muzicale, despre s?n?tatea doctorului ?i grijile de proprietari ale Rimilor. Nimeni nu ?tia s? vorbeasc? lucruri serioase cu mai mult interes ca Elena. Mika-Le, ?n primul moment, ne?tiind ce s? fac?, r?m?sese ?n camer?. Era tocmai ceea ce trebuia ?i acel prim moment era hot?r?tor. Scobor?se c?nd fusese chemat?, adic? dup? plecarea Linei. — Am s?-?i zic Norica, de la numele dumitale de botez, Lenora. Mika-Le sun? cam ridicol ?i pare o porecl? neserioas?. Toat? lumea, deci, aci te va chema Norica. Doresc ca odat? cu numele s?-?i schimbi ?i felul de purtare. Mika-Le primise botezul Elenei f?r? obiec?ie. — Cum trebuie s? munce?ti, ai s? fii secretara noastr? pentru anumite lucr?ri. Orele am s? ?i le spun m?ine. Vei avea o mic? leaf? ca bani de buzunar. Pentru tot restul, fire?te, n-ai de purtat nici o grij?. Vei lucra ?n biroul de jos al b?rbatului meu, la o mas? deosebit? de ceilal?i secretari. Aci vii numai c?nd e?ti chemat?. Era limpede ?i suprima st?njenirea instal?rii. Mika-Le ascult? instruc?iile cu aten?ie. Perspectiva lefei ?i a bunului trai ?i p?rea o poman?, ?i pomenile ?i pl?ceau. Se g?ndi la munc? — era lene?? — dar nu putea fi cine ?tie ce greutate. Cu toate c? n-o v?zuse de at?ta timp, Elena abia ?nainte de a o concedia examina scrut?tor pe domni?oara Norica. Ie?it? de cur?nd din spital, Mika-Le era cam jig?rit?, purta un breton l?sat jos pe ochii galbeni, vesti?i pentru enigma lor suspect?. Acum ochii Noric?i, cam blegi, nu exprimau dec?t o mare aten?ie c?tre comenzile scurte ale Elenei. V?lvoiul p?rului ar?besc era str?ns la spate cu dou? ace, l?sat probabil s? creasc? din desperare, domolit astfel ?n vederea confrunt?rii cu sora ei. Clipi pu?in sub privirea riguroas?. La un gest al Elenei spre frunte — gest vag, de altfel — ??i dete p?rul pu?in la o parte de pe ochi. — C?nd dore?ti ceva, ceri s? m? vezi! spuse Elena ca ?ncheiere. De copil? Mika-Le ur?se pe Elena pentru c? era m?ndr? ?i frumoas? ?i acum sim?ea o aplecare s? o admire pentru c? era frumoas? ?i m?ndr?. Fiind strunit?, Norica uita perversit??ile lui Mika-Le. Deocamdat?, nevindecat? bine de usturimile amorului ?i ale "apei tari". Mika-Le nu era v?t?m?toare ?i tot deocamdat? sora ei era invulnerabil?. Mika-Le al?turi de sora ei ap?rea cam degenerat?, cu cap mare pe umerii p?tra?i ?i unui corp mic, dar nemodelat. Lipsit? de relief se pierdea ?n umbr?. St?ngace ?n maniere ?i rustic? la croial?, decorul de lux o punea ?n inferioritate. Prezentarea ei st?njenise pu?in pe Elena! "Ma demi-soeur, spunea c?nd era nevoie. Mai adesea o trecea subt t?cere, ca pe o prezen?? ne?nsemnat?. Participarea sau lipsa ei de la plimb?ri ?i recep?ii era or?nduit? la fel cu tot restul ?i nu da loc la tulbur?ri. Cu o memorie matematic?, Elena ??i amintea de ea la intervale propor?ionate. Trimitea s? ?ntrebe dac? domni?oara Norica vrea s? ias? cu guvernanta ?i copilul, sau trimitea s? o anun?e pe domni?oara Norica c? trebuie s? ias?. O prevenea de ora c?nd avea s? ?nso?easc?, pentru comisioane, pe Elena ?ns??i sau pe Dr?g?nescu, sau ?i indica rochia cu care avea s? ia parte la vreo reuniune de mai mic? importan??. La recep?ii, Mika-Le sta cu un suflet de copil s?rac admis ?ntre boieri ?i cu aspect de mic? parvenit? ?n rochia de m?tase. Nu se putea corecta de apuc?turi naive ?i plebeiene. Avea un gest al ei cu care ??i punea m?na peste gur?. C?nd Elena spusese lui Dr?g?nescu c? Mika-Le va fi oaspetele lor, se ro?ise ?nc? mai mult peste fa?a lui cam congestionat? de blond sanguin. ??i amintise c? alt?dat? cutezase el s? fac? propunerea asta, ?i chiar se sup?rase c? a fost refuzat. Supunerea lui f?cuse progrese ?i ??i sim?ea acum gre?eala de atunci. Iat? dar c? Elena singur? iertase pe Mika-Le, c?nd crezuse ea de cuviin??. Nu era c?derea lui ci a ei, ea fusese cea ofensat?. Elena, a?a de m?ndr?, ??i cuno?tea datoria c?tre b?rbatul ei ?i c?tre fostul logodnic vinovat. Elena era infailibil?, ?i el, Dr?g?nescu, ru?inat acum de mi?carea de gelozie ce-?i permisese atunci. Cum era un om de treab?, primea anevoie dovezile r?ului. Ca o fat? pipernicit? ?i sfiicioas? cum p?rea Mika-Le s? fi comis faptele ce se spuneau despre ea, era lucru ce se ?nregistra cu regret ?i nu putea convinge deplin buna lui credin??. O primise milostiv ?i se preg?tea s-o ocroteasc?. O credea dezmo?tenit?: ochii ei mira?i, p?rul ar?besc, p?pu?a de lemn a trupului nu puteau ?ncape ?n gustul lui onest. ?i f?cea pl?cere c? Elena e frumoas? prin diferen?? ?i era m?ndru c? e so?ul surorii celei regale. C?tre Mika-Le se sim?ea superior, nu-l paraliza admira?ia ?i era totu?i o sor?, o parcel? care nu-l ?nm?rmurea din marmura superb? a acelei so?ii. Sim?indu-se ?n largul lui c?tre Mika-Le, i se p?rea poate c? nu e str?mtorat nici cu Elena. Fu cel dint?i care ?i spuse Norica, ?i se deprinse s? o vad? ?n birou, de unde Mika-Le nu lipsea de team? s? nu vie vreo list? de furnizori sau de invita?i trimis? de Elena. De altfel, a?a cum bine ??i ?nchipuise, nu era prea mult de munc?. Ad?postul ?i hrana odat? asigurate, poate c? avea r?gazuri acum pentru alte m?iestrii, dar nu era prilej. Secretarii nu erau "este?i" ?i cumnatul nu da "ecou"' dec?t la numele Elenei. Totu?i domni?oara Norica se acomodase. ?n afar? de Adolf, ea niciodat? nu lucrase erotica dec?t ?n vedere de beneficii. Se putea deci lipsi de ea. Nu i se ura ?nc?, ?i ?n ce privea beneficiile, metoda ?i era indiferent?. Peste confortul programului, era rost de mici avantagii suplimentare, cultiv?nd pasiunea conjugal? a lui Dr?g?nescu. O cultiva! Nu o costa nimic. N-avea nici scrupule, nici ambi?ii de prisos. Dr?g?nescu putea comenta toate faptele mari ale Elenei; putea descrie un diner la care Norica nu asistase ?i unde Elena str?lucise ?ntre oameni de ?nalt merit; putea ar?ta temeri pentru succesul planurilor ei muzicale ?i admira?ia pentru reu?ita lor, putea chiar risca o timid? dezaprobare pentru severitatea cu care era crescut b?ie?elul. Mika-Le era un ecou fidel. Fa?? de ea putea emite p?reri ?i da ordine, pe care s? le revoace, c?nd veneau sentin?ele Elenei, deoarece Mika-Le nu reac?iona fa?? de acele contradic?ii. Dr?g?nescu, care ?n lume avea o ?inut? neschimbat?, cordial?, corect? ?n permanenta lui redingot? cu rozeta de ofi?er al coroanei, putea fa?? de cumnata Norica ar?ta f?r? grij? omul f?r? redingot?. Olimpica Elena cuno?tea ?i ea unele emo?iuni. I le da singura ei pasiune: muzica. Pentru tot ce privea audi?iile avea ezit?ri, timidit??i, temeri, griji, ner?bd?ri, toat? gama. Chiar dup? ce totul era pus pe rost, nu lipseau necazurile: dac? virtuozul X, ?n trecere prin Bucure?ti, va accepta s? c?nte la ea, ?nainte de concertul lui public; dac? muzica lui St. Saens va fi executat? mai bine ca la Ateneu; dac? parti?ia procurat? din Debussy era chiar cea executat? ?n sala Erard; dac? flautistul care trebuia s? ?nlocuiasc? pe Rim, bolnav, va putea fi pus la punct. Rim, chiar pe un instrument de rangul al doilea, era un element important. Pentru marele concert Bach, grijile Elenei erau ?nc? mai mari. Avea nevoie de Rim, ?i Rim f?cea pe bolnavul. Dup? un autograf al Elenei, domni?oara Norica tr?sese la ma?in? c?teva anteproiecte de program, din care se trimesese unul lui Rim, ca argument conving?tor. Lina telefonase c? Rim vrea, c? Rim e foarte dr?gu?, c? sper?, dar c? ?nc? nu poate ie?i din cas?. La Elena se f?cea totu?i un ?nceput de repeti?ii, incomplete, laborioase, ?n lini?tea s?lii de muzic?. Doctorul Rim era a?a de bun cunosc?tor, a?a de familiarizat cu parti?iile, ?nc?t ?nt?rzierea lui era un r?u mai mic dec?t refuzul lui. Bach cerea o solemnitate pe care Rim o poseda. Prezen?a doctorului p?rea Elenei din ce ?n ce mai necesar?. Excelent tehnician, poate f?r? prea mult? expresie, era ?ntotdeauna la ?n?l?imea unei bune execu?ii. Apoi, trebuia cineva care s? dea tonul, s? fac? atmosfer? pentru "stilul Bach", s? nu lase s? se piard? nici un moment ritmul acela, asprimea meticuloas?, dar ?i senin?tatea olimpic? a geniului muzical bachist. A?adar, Rim va veni. Nu se va periclita din cauza lui un concert ?nc? dep?rtat, e drept, dar pentru care se luase at?tea osteneli de pe acum. Tot a?a de bun violonist, Rim era ?i organist rutinat; urma s? se arate capricios ?i nesuferit, dar va fi l?sat s? vie chiar ?i mai t?rziu, c?nd totul va ?ncepe a se ?nfiripa. ?n schimb, dup? concertul Bach, Elena ?l va ?nlocui cu discre?ie pentru d?rzenia lui nepoliticoas?. Ea ?ns??i de o corectitudine minu?ioas?, nu admitea ca Rim s? se alinte ?n bunul lui plac. Elena, care nu putea suferi abaterile de la un program serios de lucru, se v?zuse nevoit? s? trimit? dup? un timp pe Nory s? vad? ce este cu doctorul Rim, ce lipsea de la convoc?ri. Era mirat? de inexactitatea doctorului, pe care-l socotea totu?i om serios. Nu avea alt? informa?ie dec?t un telefon mai demult al Linei, anun??nd c? Rim studiaz? pe Bach. Nory zdruncinase ?i ea ?nt?i de c?teva ori telefonul pentru a se informa ?i primise, la toate orele, numai r?spunsul ursuz al domni?oarei de companie, c? domnul doctor lipse?te ?i doamna doctori?? lipse?te. B?nuise c? Sia din ursuzluc minte ?i se hot?r?se s? pice ?ntr-o zi la ora dejunului. Sosirea el f?cuse efect. De mult? surprindere, probabil, nimeni nu-?i manifesta bucuria. Lui Nory i se p?ru c? Lina e grozav de v?n?t? la fa??, poate fiindc? n-o v?zuse de mult. Rim sta ?eap?n, ?i cei doi gemeni, prezen?i, c?nd o v?zuser?, f?cuser? laolalt? o singur? grimas?. Nory observ? c? Sia se uit? sa?iu. ?nainte aproape de a da bun? ziua, ?ntreb?: — Dar ce a p??it dumneaei la ochi? Rim puse ochii lui miopi ?i admirativi asupra ochilor mici ?i cafenii ai fetei, care, ?n adev?r, momentan avea privirea ni?el ?ncruci?at?, din sfor?area de a se ascunde ?i preface ?n fa?a musafirei nedorite. Rim, fire?te, constat? c? ochii erau frumo?i ?i Nory invidioas?. Baba aduse un tac?m ?i Nory se a?ezase ?ntre Rim ?i Lina. La mas? erau peri?oare cu sm?nt?n?. Lina ?i baba p?strau ?n menu-ul lor m?nc?ri tradi?ionale. "De ce se ?ncruci?eaz? azi fata asta?" se ?ntreba Nory, care totdeauna se lega de c?te un am?nunt. ?n sfor?area de a-?i repune acum privirea la loc, ochii Siei se mi?cau, ?n adev?r, tot piezi?. Nory ??i desc?rc? sufletul de la ?nceput de comisionul Elenei: — Ce e cu ilustrul profesor de a dezertat? — O! nimic! Foarte ocupat! ?i gemenii ?n cor: — Foarte ocupat! — Trebuia s? spui de la ?nceput c? e?ti ocupat! t?ie Nory dup? obiceiul ei. Toat? lumea e ocupat?, dar ??i cunoa?te ?i timpul liber. N-a fost ?n?eles c? vii c?nd pofte?ti, ci c?nd trebuie. Crezi dumneata c? muzica de Bach se face dup? capricii? Rim sur?se fin, de?i cam acid. — Domni?oara Nory uit? c? ?i noi avem ceva idee de muzica iui Bach!... S? m? scuzi, te rog, c?tre doamna Elena. Voi veni joi exact... sper, ?i Rim se uit? spre domni?oara Sia. Apoi jubil?nd f?r? motiv aparent, sur?se ironic c?tre Nory, pentru a sf?r?i printr-un mic r?s ?ntre f?lci, adresat gemenilor, care, cu o jum?tate de sur?s de fiecare, completau unul singur de complicitate prudent?. — Foarte ocupat! ziser? din nou, pe c?nd Rim tamburina pe fa?a de mas?: Oyra! Oyra! — Mi se pare c? de c?nd c?n?i Oyra! te-ai stricat cu Bach! declar? Nory. Dar de ce nu sunte?i acas? la nici o or?? V-am chemat de o sut? de ori la telefon degeaba! Rim ridic? spr?ncenele cu mirare ?i Lina deschise gura s? spun? ceva, dar cum Sia se ?ncrunt?, doctorul Rim se uit? fulger?tor la Lina care t?cu. V?z?nd pe Nory enervat?, Lina o mai re?inu s-o ?mbuneze. Bunei Lina ?i pl?cea nespus de mult pacea ?i concordia. Nory ??i r?sufl? indignarea: — De ce nu dai pe u?? afar? pe fata asta acum c?nd s-a f?cut Rim s?n?tos? N-am s? mai viu pe la tine dac? ?mi iese mereu ursuza asta ?nainte. — Sssst! ?i f?cu Lina semn ?i o duse la ea ?n odaie. Acolo scoase din ?ifonier caseta misterioas? ?i-i ar?t? con?inutul: c?r?i po?tale cu Vergissemeinnicht de la Rim, o ?uvi?? de p?r legat? cu o panglic? ?ntr-o ram? de carton, de unde fotografia fusese scoas?. Era bucla lui Lic? ?trengarul, care de-atunci crescuse la loc. ?i ar?t? la urm? o h?rtie galben? cu ?tampile. Actul de na?tere ai unui "prunc de sex feminin din mam?: Domni?oara Elena Gugiu ?i tat? necunoscut". Cum Nory se uit? la ea t?mpit?: — Asta e fata mea ?i a lui Lic?!... ?i ?i explic? cum Lic? ?inuse fata pe la gazde ?i ?coli ?i acum i-o adusese, plocon, a?a mare cum se vedea. Vorbea de Sia ca de cineva ?n afar? de interesul ei. Se bucura ?ns? c? Rim a consim?it s-o primeasc? ?i c? Lic? e a?a de mul?umit. Recomand? lui Nory secretul: — Nimeni nu ?tie, nici nu b?nuie?te, ?i mai ales Rim! ? ? XI ? ?n biroul de pe dependin?ele casei unde Dr?g?nescu primea oamenii lui de afaceri, Mika-Le se ocupa de coresponden?a destul de numeroas? a invita?iilor, mul?umirilor, scuzelor, felicit?rilor etc.... Admira?ia ei pentru Elena dura mai departe. Elena binef?c?toarea g?sise ?n Mika-Le o umil? slujitoare. Luxul, m?ndria, succesul, toate atributele acelea de "dam? mare" ale Elenei uimeau pe domni?oara Norica, care, necutez?nd s?-?i exprime laudele ?n fa?a sorei ei, ?mpreuna m?ini extatice c?tre Dr?g?nescu, profit?nd, fire?te, c?t mai mult de buna dispozi?ie a cumnatului, m?gulit ?n idolatria lui neclintit?. Elena, conform programului fixat, nu-?i amintea prezen?a fetei dec?t atunci c?nd avea s?-i dea vreun ordin personal, c?nd avea s?-i fac? un dar sau c?nd vreo ?mprejurare nou? cerea s? ia vreo decizie de protocol cu privire la ea. La repeti?iile audi?iei Mika-Le nu asista, dar concertul avea ecouri mari ?n birou ?i Mika-Le c?dea ?n extaz c?nd se vorbea de muzic?, cu at?t mai transportat? cu c?t nu ?n?elegea nimic. Tot ce ie?ea din putin?ele ei o prosterna ?n admira?ie. Dr?g?nescu era ?i el ?n nesiguran?a dac? trebuie sau nu s? fie prezent la repeti?ii. Elena nu-i precizase nimic ?n privin?a asta ?i asista uneori de team? ca nu cumva contrariul s? fie o gre?al?, dar, odat? acolo, era chinuit de ideea c? poate n-ar fi trebuit s? vie. Se prezenta cu simplicitatea cu care se adapta oric?rei situa?ii; nu ?ncerca s? se amestece cu oameni ?i lucruri ce nu i se potriveau, dar li se al?tura f?r? st?ngacie. Toat? st?ng?cia lui era sufleteasc?. Pe c?nd sta acolo cordial ?i discret, era turburat de grija de a nu fi displ?cut Elenei, prea aten?ionat? c?tre el pentru a-l l?sa s? ghiceasc? dac? a nemul?umit-o. Elena ?l primea cu o mi?care din cap de bun?-venire ?i Dr?g?nescu se a?eza deoparte, ca o gazd? care vrea s? lase oaspe?ilor libertate deplin?, pe c?nd cu mare greutate i se potoleau palpita?iile precipitate. Averea, cinstea, mul?umirea ?i dau o ?ncredere exterioar?; un suflet debil se strivea mereu de pere?ii trupului robust. C?nd intra, la fiecare dat?, avea acela?i gol ?n piept, totu?i n-ar fi ?ntrebat pe Elena despre un lucru pe care ea ?l credea desigur de la sine ?n?eles, ?ntr-un fel sau altul. Elena, ?n adev?r, nu avea nici o obiec?ie ?i prezen?a lui ca ?i absen?a ?i p?reau fire?ti. Domni?oara Norica p?ndea pe coridoare, lipit? de pere?i ca un mic ??n?ar negru, cu aerul de a nu vrea s? fie v?zut?, dar cu n?dejdea c? va fi; sper?nd zadarnic c? Dr?g?nescu o va invita s? intre. ?ntr-o zi totu?i c?nd l?sase din m?inile lui nervoase ?i nesigure u?a pu?in ?ntredeschis?, Elena intervenise ?nc? pe c?nd era ?n prag, m?rindu-i palpita?ia cu vocea ei nea?teptat?: — E?ti bun! Spune Noric?i s? intre s? ia ceaiul cu noi. Dr?g?nescu f?cuse semn fetei, ce se strecurase ?n spatele lui, ascunz?ndu-se stupid ?i disp?r?nd ?ndat? dup? o canapea, pe c?nd Elena, cu o u?oar? ?ncruntare de spr?ncene, a?tept? pentru a redeveni olimpic? s? se termine cu intrarea ridicol? a acelei mici imbecile, incapabil? s? se deprind? cu manierele de lume. ?n ziua aceea Dr?g?nescu sim?ise mai puternice acele lovituri ?n piept, cu o amor?eal? ?n bra?e ?i o ?ngreunare a respira?iei, pe care se silea s? o potoleasc?, cu buze str?nse, din cauza muzicii pe care i se p?rea c? ar putea-o turbura cu r?suflarea lui agitat?. Elena fusese v?dit nemul?umit? de prezen?a sorei ei ?i credea, desigur, c? el a adus-o acolo pe mica nesocotit?. De atunci ?nainte fu con?tient de emo?ia lui, ceea ce nu putea dec?t contribui s? o ?ntre?in? ?i s? o m?reasc?. Acum nu numai la repeti?ii, ci ?n orice fel, prezen?a Elenei ?i da b?t?i de inim? ?n chip absolut, dar printr-un resort logic ?i succesiv de zguduiri nervoase. ??i zicea glume? c? e amorezat de Elena, idee ce-l mul?umea naiv, idee de altfel ?nchis? ermetic ?n g?nduri timide, ca ?i corpul str?ns cu nasturii stric?i ai redingotei. Tocmai ?n ziua aceea, dup? ce muzica se terminase ?i c?nd ceaiul era pe sf?r?ite, Nory intr? ca un v?rtej. Era singura c?reia ?i era permis s? calce protocolul ?i care aducea o not? de ?nviorare in atmosfera cam rece a casei. Pentru Nory chiar ?i Elena se dezghe?a. — S-a f?cut! declar? din prag, gata s? dea drumul unei ve?ti de ordin intim. R?se apoi cu hohot de gre?eala pe care n-o f?cuse, revolu?ion? biscui?ii, c?ut?nd pe cei care-i pl?ceau, vroi ceai, apoi nu mai vroi... apoi vroi iar... ?i cum domni?oara Norica se gr?bea s-o serveasc?, Nory se uit? lung la ea, comand? un ceai tare, apoi f?cu ?n spatele fetei o str?mb?tur?, a?a ca s-o vad? Elena, dar neobservat? de ceilal?i. Elena r?se indulgent?. Tachina pe Nory, pentru antipatia ei f?r? gra?iere fa?? de l?cust?. Cum Nory nu avea motive proaspete ?i cum cele vechi erau epuizate, declar? c? nu poate suferi pe Mika-Le ?mbr?cat? cu rochiile Elenei, ce stau pe ea ca pe o m?tur? ?i c? e furioas? c? i-a furat numele. — Auzi! "Norica"! Avea destul de bun nume ?nainte, ?i nu avea nume destul de bun ca s? ia pe al meu! Nory pornea aprecieri f?r? cru?are, chiar c?nd Mika-Le era pe-aproape. Fata nu auzea ce nu trebuia s? aud? ?i sur?dea ?ndatoritor la Nory, a c?rei antipatie o sim?ea, antipatie ce era ?ns? singurul vestigiu din toat? faima ei de alt?dat?. Cum executan?ii tocmai se retr?geau, Nory, ocupat? cu ceaiul cu gura plin? de un éclair, le f?cu gesturi de adio, opri ?ns? pe Mini cu semne desperate. — Tu r?m?i! zise. G?nd fur? singure ele trei: — Acum s? povestesc ce am p??it cu t?mpi?ii... — Nory a ?nt?lnit deun?zi pe fra?ii mei, explic? Elena. Eu nu i-am v?zut ?nc? ?i nici nu vreau. E lucru trist c?nd ?ii a?a de mult la familie s? fii astfel lovit de pretutindeni de ai t?i... B?ie?ii au spus lui Nory c? vor s? vie s? m? vad? ?i eu i-am dat comisionul delicat s?-i fac? s? renun?e la ideea asta. S? vedem ce a f?cut cu ambasada ei. Elena rezuma, astfel, atenu?nd-o, acea tragedie de familie, pe care o suporta cu demnitate. Familia, care fusese idolul ei, i se sf?r?mase ?n jur. Catastrofa nu atingea figura ei cornelian?, dar suferea totu?i sub stoicism. Nory fabrica tacticos un sandwich cu anchois, ?ntinse apoi tava lui Mika-Le, c?reia Elena ?i f?cu un semn de concediere. — S? vezi!... S? vede?i!... M-am dus drept la Facultatea de medicin? dup? cei doi neghiobi... frumos prin partea locului... Ce cas?!... Ce gr?din?!... Tenis... Acolo s? avem noi dispensarul!... — De ce nu la Cotroceni, Nory! o tachin? Mini. — B?ie?ii erau singuri cu spi?ereala lor. ?ara lui Papuc! Auzi! preparatori pe l?ng? cursul de anatomie!... M-au primit cu ova?iuni. "A! O! A! Ce onoare! Ce pl?cere!" Am?ndoi deodat?, fire?te. Numai ei ?tiu care e Dorin ?i care Codin!... Tot colectiv le-am vorbit ?i eu! Avusesem treab? la secretariat ?i am intrat s?-i v?d: "A! O!" ?ntr-un ison... Mi-au ?nlesnit singuri comisionul... Nu doar c? mi-era greu! "Ce face Elena?" m-au ?ntrebat ?ntr-un glas. "Elena face numai bine ?i chiar am din partea ei un r?spuns s? v? aduc. Se bucur? c? dori?i s-o vede?i; dar cum e sup?rat? cu tat?l vostru ?i cum voi sunte?i m?gari cu tat?l vostru, nu v? poate primi. S-ar face p?rta?? la mi?elia voastr?. Regret? ?i v? dore?te mult? minte." "... A!... O!" mi-au r?njit am?ndoi, ca s? nu aib? aerul c? vor s? m? mu?te... Am adus-o bine? — Cum s? nu fie bine! r?se Elena. — S? mai vede?i: mai e ceva! "Domni?oara Sia nu e aici... I-ar fi f?cut pl?cere s? v? vad?", mi-au spus din senin. "P?cat mare!... Da' de ce s? fie aici?!" zic eu... Ce aflu?... C? neru?inatul de Rim a corcolit-o ?i pe aia pe-acolo. "M?tur?, am zis... parol c-am zis! Ori fierbe oalele la vr?jitorie?" Fierbea, z?u, v? spun, m?runtaie de om ?n ni?te castroane, ?i ?n alte dr?cii de sticle adunau zeam? de oase de mort. Supa lui Belzebuth pentru pr?nzul lui Rim... "Da!" mi-au z?mbit slu?ii la un loc. "Da! ne d? concurs la prepara?ii. Nu e azi la post, pentru c? a chemat-o tat?l dumneaei ?i domnul profesor a permis." "A?adar, nu e profesorul Rim tat?l domni?oarei Sia?" le torn eu, a?a de gust. "O!... A!... O!..." — Nory! Nory! o mustr? Elena. — "Profesorul e protectorul dumisale ?i al nostru", mi-au r?spuns cu ifos. "S? v? tr?iasc?, ?i s?-i tr?i?i!" "... Tanti Lina e bolnav? ?n pat! N-o vizita?i?" au spus, abia la urm?, cronc?nit... Lina e bolnav?, fetelor! Ca s? se a?eze ea ?n pat, trebuie s? fie pe moarte. S? mergem s-o vedem. Biata femeie, singur?, cu conspiratorii! O fi otr?vit-o Rim cu duloaica ?i cu gemenii. — Poate c? e m?hnit? de ce vede prin cas?! spuse serioas? Elena. — Nu, nu cred eu s? se sinchiseasc? de sughi?urile sentimentale ale lui Rim, ?i, de m?hnire, Lina noastr? nu se boln?ve?te. Mini, tu e?ti ?nt?ia c?reia i-a mirosit pe-acolo a ?ofran. Meri?i s? ?tii ?i tu secretul. Vezi s? nu cazi jos!... Te ?tiu sensibil? ?i delicat?... Afl?, Mini, c? buna noastr? Lina... e o fecioar? despletit?! ?i Nory r?se ?n cascade. — Nu holba a?a ochii c? m? intimidezi! Da!... Lina ?i cu Lic?, ??i spui pe departe, s? nu fii choquée, au f?cut pe Sia!... Se zici? Frumoas? treab?!... Dar ce putea ie?i din a?a pereche!... Nory r?se iar zgomotos. — De altfel, Lic? are scuza c? avea pe atunci vreo 19 ani ?i era de vreo cinci ?n clasa patra de gimnaziu... Iar Lina noastr? era studentin?... Halal, Lic?... Halal, Lina!... Dac? Mini c?scase cu adev?rat ochii, apoi gura i se ?ncle?tase. Vroia totu?i s? scoat? exclam?ri, dar nu treceau prin g?tlej. — Da' nu ne dai afar?. Elena?... Ce-o s? zic? sor?-mea, Dia! Iar viu ca o haimana dup? 9 la mas?... Aide, Mini, c? te dezmetice?ti tu pe drum... Nostim? afacere... s? te t?v?le?ti!... C?nd s? g?seasc? Rim o fecioar?! Ha! ha! ha!... ? — ?tie? articul? Mini, reg?sind, pe strad? abia, un fir de glas. — Cine? — Rim... ?tie? — Fugi de-acolo! Nu ?tie... adic?, a?a cred... Ce, n-a avut alt? grij? Lina, dec?t s?-i spuie?... Prost de n-a ghicit!... At?ta sl?biciune a Linei pentru Lic?!... ?i nepoata!... S?rea ?n ochi!... Adic? sar ?n ochi dup? ce ?tii!... De ce ar fi ghicit Rim ce nu ne-a dat la nimeni ?n cap?... Mare ?mecher Rim!... ?i dobitocii ??tia de gemeni! Nu se mai mi?c? Rim f?r? de ei!... Nu m-a? mira s? fac? o dat? una bun?. Unul din ei zicea c? a f?cut o descoperire... "Nu! i-am spus, nu!... Singur nu descoperi nimic. ?n loc, face?i parale." Au r?s ?i ei. Dar Mini era nervoas?, nu avea poft? nici nimic. — Cum? Crezi c?... Rim ar fi putut ghici? De ce glume?ti, Nory, cu lucruri care nu sunt de glum?? Tu singur? ai fost acolo deun?zi... — C?-mi venea s?-i plesnesc pe to?i! ?i Norv se ?nfurie brusc la amintirea acelui dejun. — Vezi... Ai fi putut atunci, ?i chiar mai demult, s? ?mpiedici... — Eu! Asta e bun?! M? sco?i acum pe mine vinovat? c? Rim sufere pe fat?. Ce s? fi f?cut eu? ?tii c?t era de mul?umit? Lina ceea... — O sufere!... O prea sufere!... Lina, de teama unei primejdii, nu vedea pe cealalt?... Dar tu puteai... — Iar eu!... Am aflat abia ?n urm?, m? ?n?elegi? Nici Elena nu ?tia. Biata Lina, c?nd e vorba de Lic?, a r?mas cam caraghioas?... Nu zic, Doamne fere?te, altceva... Doamne fere?te ?i fere?te, Doamne!... Dar e cam caraghioas?! — Da, Lina se bucur? c? Rim a primit pe Sia ?i ascunde de el secretul, ?i tocmai asta ?ncurc? tot... Puteai insinua tu, dac? la Rimi ai fi avut mai mult? grij? ?i indignare, numai prin atitudine ai fi putut schimba unele lucruri... Tu te ?ii de glume! — Mai ?ncet acum cu vinov??ia mea! Dac? crezi c? mutra mea i-ar fi ?mpiedicat!... ?i pe urm? eu nu ?tiu s? m? indignez ?n t?cere. Eu ?tiu numai s? torn vorbele reci sau fierte. Mi se p?rea a?a de amuzant Rimul cu "fecioara" lui! ?i Nory, un moment serioas?, r?se iar. "Fecioara" ?ncoace, "fecioara" ?ncolo!... "Fecioara din Orleans", ?i spuneam eu... C?nd povesteam vreo anecdot? mai u?oar?, Rimul meu ?mi f?cea cu ochiul semn spre duloaic?; ?i m? ?nvita la aparté: "Urechi de fecioar?!" zicea. "Adic?, pardon! m? ofensam eu de form?. La urechi de fecioar?, vorbe de fecioar?. Ost Kif Kif!..." Sau c?nd infirmiera se obr?znicea cu Lina ?i eu eram de fa??: "Fecioar? tare!" zicea doctorul p?truns... Chiar c? tare! C?nd te loveai de ea parc? era un bolovan. O distrac?ie, z?u, cu ei!... Nory deveni, deodat?, serioas?: — Lua-l-ar dracu cu fecioara lui... Nu-mi dau seama dac? ?tie ori nu ?tie!... Dar de ce dai tu, Mini, lucrului ?sta at?ta importan???... Nu e tot acolo! Ce e, dac? ?tie?! Mini se revolt?. — E mult! Zici c? nici Linei nu-i vine a crede c? e fata ei, dar fiindc? ?tie nu are ?ncotro ?i ??i face datoria! Ideea, nu sentimentul ?i dicteaz? purtarea. Crima lui Rim... — Ei, ?i tu cu crimele! — Crima lui Rim ?ncepe mai ales de-acolo de unde cunoa?te adev?rul. De unde a ?nceput ?i pentru noi revolta, ?ncepe pentru el morala. Dac? Rim ?tia ?i era onest, ?i-ar fi putut schimba atitudinea. Ar fi renun?at la schimonoselile lui din ideea c? e fata nevestei. G?ndul c? e un fel de tat? l-ar fi dezgustat de el sau de ea... — Numai s? nu-l excite tocmai ideea asta. — Atunci e un Rim monstru... — O mostr? tot e el!... ?i un maimu?oi! O goril? care fredoneaz? Oyra!... Fatalitate, drag?! S? pice cu pacostea tocmai pe dolofanc?... Uite, vezi!... Dac? a? fi vrut s?-l iubesc eu!... R?z?nd, Nory se desp?r?i de Mini. R?mas? singur?, nu mai fu at?t de vesel?. I se cam ?nnoura. B?tea dinspre casa Rim — vedea ?i ea — v?nt r?u. "??i face Mini spaim?!" se g?ndea, dar nu era lini?tit?. F?cu socoteala: "Miercuri nu pot... nici joi... abia vineri m? duc s? v?d pe Lina ?i ce tontoroi se mai joac? pe acolo!"'. Mini, acum c?nd aflase ce aflase, se deprindea cu ideea a?a cum te desprinzi cu orice. Nu-?i zicea triumf?tor c? teama ei a fost justificat?, deoarece avea ?nc? aceea?i fric?. O alt? fric?... de altceva, ?n jurul acelora?i lucruri. Impresia ei era inexplicabil? ?i nerezolvat?. ? Buna Lina c?zuse pe scara beciului ?i avea o luxa?ie la piciorul st?ng. — Am c?zut cu st?ngul, glumea cu gura ei lat?, crispat? de durere. Era singur? ?n fundul patului, c?nd venise Elena Dr?g?nescu s-o vad?. Declarase c? ar fi mul?umit? de pu?in? odihn? de n-ar fi junghiurile. Altfel, zicea c? e bine ?ngrijit?. Venea zilnic secundul de la Filantropia, simpaticul Romulus. Venea ?i maseuza tot de-acolo. Apoi baba cu leacurile ei, de care buna Lina se slujea f?r? scrupule... Mai era ?i fata aceea... ?i Rim zicea c? nu e nimic grav. Parc? ce putea fi o luxa?ie! Tocmai ?n ziua aceea baba era iar cu toane, de aceea Elena o g?sise singur?. De un timp baba era de nesuferit. Vrea chiar s? plece, ?i p?n? la urm? mai bine s? se lipseasc? de ea dec?t s? o vad? a?a ursuz?. Chiar din pricina ei ?i c?zuse; ca s? o lase ?n pace cobor?se singur? dup? vin... Dac? Elena ?tia vreo femeie bun?, s? i-o trimit?. Elena, fire?te, se puse la dispozi?ia Linei. Credea c? face foarte bine s? ia femeie nou? ?n serviciu, dar era de p?rere s? p?streze ?i pe bab? ?ntr-un col? ca pe cineva de ?ncredere. Lina repetase c? baba s-a f?cut nesuferit?. ?i ab?tuse, a?a f?r? nici un Dumnezeu, ?i nu putea deloc tr?i cu Sia... ba se burzulise ?i la Rim. Nu mai mergea!... Dac? ar fi fost vorba numai de ea, du-te-vino! Elena fusese de p?rere c? Sia ar fi trebuit s? fie mai conciliant?; c?t despre doctor, era un om prea serios ca s? se supere pe unele libert??i luate de o servitoare a?a de veche. Baba nu trebuia s? plece. Fata aceea — explicase Lina ca s-o scuze — e ?i ea, de c?teva zile, r?cit?. A?a mare cum se vede, e totu?i lingav?. Tot ea trebuie s?-i fac? ceaiuri, deoarece baba refuz?... din gelozie, pesemne... I se p?rea c? i s-a luat din drepturi de c?nd a venit... Rim, dup? at?ta concediu, e nevoit s? lipseasc? mult de acas?. Are comisii, cursuri ?i cerceteaz? ni?te lucr?ri, pare-se interesante, ale b?ie?ilor Hallipa. Elena nu se oprise deloc asupra meritelor fra?ilor ei, nici nu vorbise Linei de ceea ce aflase de la Nory c? se petrece pe la facultate. Dup? o vizit? destul de lung?, plecase promi??nd o aprovizionare de Bordeaux. La ie?ire, pentru a deschide vorba babei, ?ntrebase la ?nt?mplare dac? doctorul s-a ?ntors. — ?ntors... Devreme, ca ?n toate zilele... da' ?n v?rful picioarelor ca s? nu intre la duduca... s?-?i fac? numai pl?cu' dumnealui. Elena se sim?ise st?njenit?, totu?i ad?ugase c? dac? baba iubea pe duduia, trebuia s? iubeasc? ?i pe cei din jurul dumneaei. — Iac?t?... c?... nu-i a?a! r?cnise b?tr?na ?iganc?, ridic?nd m?inile ?n sus. ? Sia, ?n adev?r, se a?ezase ?n pat ca s? nu fie nevoit? s? ?ngrijeasc? pe Lina. C?t despre afacerile sentimentale ale lui Rim, ele nu erau ?n acel moment chiar pe placul lui, cum zicea baba. Rim cuno?tea o faz? nou? de necazuri ?i nedumeriri. Docilitatea domni?oarei Sia se transformase iar brusc ?n toane rele. O enigm? erau "fecioarele"! De poezie nici nu fusese vorba, ceea ce oric?t dezam?gise pe Rim, de metode, nici o nevoie, a?a c? aproape se descump?nise el. "Dumneata s? fii s?n?tos!" spuse Sia c?nd vroise... s? o pun? pe cale. Apucase, de altfel, calea r?zbun?rii pe care o promisese lui Lic?: "Am s? m? iubesc cu mo?ul", c?nd un bile?el al Trubadurului perturbase acest program frumos ?i, de bine, de r?u, destul de ?naintat. Trubadurul, care se instalase la el acas?, poftea pe Sia s? vie s?-l vad?. E drept c? un post-scriptum ?i spunea s?-l a?tepte s? vin? el s-o ia. Sia ?n?elesese c? Lic? acum se a?ezase, c? se l?sase de prin?i ?i de prin?ese ?i c? o lua cu el. ?l a?tepta; ??i f?cuse chiar ?ntr-ascuns bagajul, m?rit cu ceea ce adunase de la Lina. Nu o luase Lic? alt?dat? tot a?a, pe furi?, de la directoare?... I se p?rea c? a ajuns culmea norocului. Sta ?nchis? ?n odaie, dospindu-?i mul?umirea. Din greoaie ce era, devenise acum inert? ?n a?teptare. Cum se vor fi f?cut visele ?n mintea ei str?mt?, dar era sigur c?, de pe c?nd Lic? o t?ra de m?n? pe uli?i, trebuie s? fi avut visul ?sta. Tocmelile necurate cu Rim, ca ?i cum n-ar fi fost!... Parc? ?tia Lic?!... G?ndurile ei se ?ngustau mai tare ?n jurul acelei ve?ti. A?tept?nd pe Lic?, devenise mai grosolan?, ?ipa la bab?, se r?stea la Lina ?i cu Rim nu vorbea. Era felul ei de a se dezb?ra de tot ?i de to?i. Rim trecea prin acel purgatoriu ?i se consola, foilet?nd ?n birou pe Dante, edi?ie florentin? rar?. "Fecioar? ciudat?!" ??i zicea. Cum nu cuno?tea existen?a scrisorii lui Lic?, nu b?nuia ce primejdie ?l amenin??. Dac? ar fi citit-o, ar fi explicat Siei c? el o invit? pentru o simpl? vizit?, ca s? se fac? admirat ?n noua lui prosperitate de Trubadur ?ntre?inut de doamne nobile. Rim era, la nevoie, mali?ios. Lic? avea, de fapt, un mic apartament compus dintr-o camer?, o baie ?i un vestibul ?ntr-o cas? nou? de raport pe bulevardul Pake. Mobilierul era nou ?i modern ?i putea acum ?nv?rti ?n oglinzi proprii ?i ?ntr-adev?r bune vestoanele domnului Paul. O t?bli?? de bronz anun?a cu litere discrete lec?iile de echita?ie ale domnului L. Petrescu. Acele lec?ii nu erau chiar numai o etichet? de form? pe u?a unei camere de rendez-vous. Lic? avea doi-trei elevi recruta?i la curse printre tinerii ce se preg?teau pentru via?a elegant?, studiind pu?in? carte, dar ocup?ndu-se de sporturi. Lic?, de altfel, nu-?i p?r?sise nici leafa, nici ocupa?iile la grajdurile Maxen?iu. Fusese numai o formul? g?sit? de Ada. Dup? ce, ?ntr-un moment de entuziasm, Lic? trimisese Siei bile?elul, se r?zg?ndise. Odat? fata adus? acolo, va vroi s? mai vie.. O va opri, dar uneori avea ?nc?p???n?ri ?i nu se ?tia ce fars? ?i putea face. Lic?, de un timp, era preocupat ?n privin?a Siei. Nu pentru devenirile ei, pe care credea c? le-a rezolvit, instal?nd-o la Rimi, ci pentru rolul ei ?n via?a lui nou?. Problemele traiului civilizat ?ncepeau s? turbure pe Trubadur. ?ntr-o zi Ada ?l z?rise pe strad? de vorb? cu Sia. El l?sase pe fat? ?n drum, furioas?, fire?te. Abia dup? c?teva zile Ada ?i spusese: — Vorbeai deun?zi cu o femeie ur?t? ?i de r?nd. At?t!... Ce va fi crezut Ada despre Sia? Nu p?rea geloas?, dar ?l dispre?uia. O femeie ur?t? ?i de r?nd!... ?i dac? l-ar mai fi ?nt?lnit a doua sau a treia oar? ce ?i-ar fi putut ?nchipui?!... S?-i spun? c? e o rud?!... Poate c? nu admite rude... S?-i spun? adev?rul?... Mai nepotrivit. ?n oglinda domnului Paul, Lic? avea un ochi excelent ca s? vad? defectul unei haine. Domnul Paul ?i spunea ?nc?ntat: — De n-a?i fi profesor, a?i fi un minunat premier! Lic? intra, ?n urm?, prin u?a din fa?? ?n atelier ?i f?c?ndu-i ?nc? complimente familiare. Domnul Paul, care avea tupeu, ?i zicea acum: "a?i" ?i "domnule profesor". Lic? urca parcursul parvenitismului, ?i pe acest parcurs sim?ea c? nu e de bun-gust, c? nu se ajusteaz? bine s? aib? o fat? ca Sia. Totu?i mai f?cuse o ?ncercare ?n favoarea ei. ?ntr-o zi ?ntrebase cam din senin pe prin?es? ce-ar zice dac? aceea cu care l-a ?nt?lnit o dat? ar fi fata lui. Ada r?spunsese r?z?nd nep?s?toare: — Era o fat?... s?raca! ?i dup? o pauz?: Nu vorbi prostii! Acel "s?raca" nimicise pe Sia... A?dar, nu era cu putin?? s? aib? o fat? ca ea, era o "prostie". O prostie din cele care nu pl?ceau prin?esei. Fusese supremul gest de paternitate al lui Lic?. Tot trecutul, chiar pe mo?ica Mari, ?l lichida acum f?r? ezitare; de aceea Sia nu mai primise nici o veste. Lic?, dup? scrisoarea lui de chemare, avea de g?nd s? se duc? el singur o dat?, pe-acolo dar am?na din zi ?n zi. Norocul sur?dea din nou profesorului Rim. ? ? XII ? Elena Dr?g?nescu r?mase deprimat? de atmosfera trist? ?n care g?sise pe Lina Rim ?i uitase s?-i spun? evenimentul recent al vizitei prin?esei Maxen?iu. Plecase totu?i de acas? cu ideea de a-i povesti acel incident nea?teptat. Vl?dici, colportorul monden, fusese acel care la una din repeti?ii sosise cu mesagiul senza?ional. Conform datinelor casei, a?teptase ca repeti?ia s? fie terminat?, ceea ce era o virtute, c?nd purta ?n portofoliu un astfel de curier diplomatic. Vl?dici avea r?bdare tocmai pentru c? afecta ?n tot ?inuta unui diplomat. Era chiar cariera c?reia i se destina, dar p?n? la 35 de ani nu putuse ?nc? fi nici ata?at de lega?ie, din cauza ortografiei franceze ce-i r?m?nea ostil?, lucru pe care-l explica prin persecu?ii politice. Scrisoarea Adei c?tre Elena, al c?reia purt?tor era, avea stil clar ?i concis ?i ortografie bun?. ? "Chère Madame, je n'ai pas pu refuser de prendre sur moi ce message. Notre cousin Victor Marcian, son nova n'a pas besoin d'autre présentation, enthousiasmé de votre culte pour Bach et de l'audition projetée, se metrait volontiers à votre disposition pour honorer ce grand ma?tre. J'ai cru qu-il était de mon devoir de vous transmettre son offre. J'y étais d'ailleurs encouragée par les sentiments d'admiration que mon mari vous porte de longue date, a?nsi que par notre bonne camaraderie. Ada Razu, princesse Maxen?iu" ? Nici un cuv?nt de prisos. Un cerc ?nchis din care nu puteai sc?pa. Toat? obr?znicia prin?esei Maxen?iu, pentru a vorbi f??i? de raporturile Elenei cu Maxen?iu, ?i tot ?iretlicul Adei Razu pentru a invoca camaraderia de pension. ?n plus, norocul s? aib? un atout ca Marcian. Cine ar fi putut refuza pe Marcian? Elena avea un caracter perfect echilibrat: totu?i, cu scrisoarea ?n m?n?, se uitase ca cineva orbit de-un fulger spre Vl?dici, sur?z?tor ?i m?ndru. — Prin?esa Maxen?iu a binevoit s?-mi comunice ?n dou? cuvinte con?inutul scrisorii, altfel mi-ar fi fost penibil s? aduc un mesagiu necontrolat. — Prin?esa Maxen?iu ?i-a ales foarte bine ambasadorul ?i... ambasada... e foarte... foarte... Era o excep?ie ca Elena s? nu g?seasc? cuv?ntul:... e o ambasad? foarte str?lucit?... ?i cum ceilal?i stau deoparte: V? anun? un eveniment mare pentru audi?ia noastr?. Victor Marcian va lua parte! Fusese o mic? revolu?ie ?n grupul muzican?ilor. To?i venise ?mprejurul Elenei ?i a lui Vl?dici: — Marcian?... C?nd?... Cum?... Ia parte activ??... Asist??... C?nt??... Vioar??... Pian?... Poate conduce?... Entuziasmul ?i grija erau la culme. Lini?tea ?n care decurgeau repeti?iile era cu totul turburat?. — Nu ?tiu mai mult dec?t at?t; dore?te s? ia parte ?i, negre?it, va lua, a?a fel cum va vroi. Asta o s? ne aduc? mari avantaje, dar ?i mari schimb?ri. Abia atunci Elena, pe care numele lui Marcian o hipnotizase, v?zu c?-i r?m?n de rezolvat chestii destul de grele: Ce era de f?cut cu prin?ul ?i prin?esa Maxen?iu? ?n primul moment, socotise problema anevoioas?. Ada ?ns? ?i u?urase situa?ia. Era cu neputin?? s? nu-i r?spund? ?i era cu neputin?? s? n-o invite, c?nd gra?ie ei dob?ndise pe Marcian pentru concert. Consultase ca de obicei pe Dr?g?nescu ?i b?rbatul ei aprobase cu at?t mai mult zel, cu c?t avea ocazie s? repare unele rezerve pe care le ar?tase c?ndva asupra lui Maxen?iu. Elena, cu o etichet? cordial?, adresase Adei mul?umirile lui Bach pentru participarea maestrului Marcian ?i invitase pe camarada ei, ?mpreun? cu prin?ul Maxen?iu, la joile muzicale. Era un bilet de intrare care ?nc? nu purta viza, dar care dep??ea speran?ele Adei. Pe de alt? parte, printr-o cart? oficioas?, doamna ?i domnul Dr?g?nescu f?ceau un demers gra?ios pe l?ng? maestrul Marcian, ?n numele lui Bach, cer?ndu-i prezen?a ?i concursul. Astfel amorul-propriu al lui Marcian, care f?cuse primul pas, era satisf?cut. Fapt era c? Maxen?iu, negre?it inofensiv, reintra ?n via?a Elenei ?i cu el odat? f?in?reasa, care n-ar fi putut ?n nici un alt fel viola rezerva frumoasei Elene. Toate aceste resorturi erau puse ?n mi?care pentru Trubadurul Lic? la care nimeni, afar? de Ada, nu se g?ndea ?i care nu se g?ndea deloc la concertul din Bach. Ada, fire?te, profitase f?r? ?nt?rziere ?i depusese deocamdat? c?r?i de vizit? la casa Dr?g?nescu, ce-i fusese ?ntoarse ?n termen. Victor Marcian, de?i deprins s? intre ori?iunde cu prerogativele lui, era st?njenit de felul cum decursese lucrurile ?i consultase pe Ada asupra primului demers pe care trebuia s?-l fac?. Practic?, Ada propusese s? dea chiar atunci un coup de téléphone Elenei, cu aerul acela de intimitate pe care-l lua c?tre doamna Hallipa, fa?? de Marcian. Odat? chemat? Elena la telefon, trecuse receptorul lui Marcian, nevoit s?-?i decline prezen?a ?i s? ?ntrebe c?nd era binevenit. Emo?ionat?, Elena nu b?gase de seam? emo?ia lui Marcian ?i, cu glas pu?in alterat, ?i spusese c? era dorit ?n orice joie cu ner?bdare. Modestia doamnei Dr?g?nescu, a c?rei reputa?ie de m?ndrie ?l speria, ?nc?ntase pe Marcian. Se putea deci devota lui Bach, f?r? nepl?ceri. Prima vizit?, pentru care ?i Elena ?i Marcian aveau temeri, se petrecuse foarte bine. Preocupat? de muzic? ?i m?gulit? ?n pasiunea ei, Elena nu pusese nici o rezerv? ?n primirea f?cut? artistului. M?ndria ?i r?ceala ei abdicase. Ca ?i la telefon, fusese simpl? ?i emo?ionat?. G?sindu-se ?n atmosfer? prielnic? ?i obi?nuit?, Marcian luase ?i el atitudinea lui obi?nuit?: predominase. Raporturile se desenaser? limpede ?i pl?cut de la ?nceput. Cu ceilal?i participan?i ai concertului, Marcian se ar?tase cordial ca om, iar, ?n ce prive?te muzica, cu acea autoritate pe care o lua f?r? voie, profesional. ?n grupul ce ?nconjura pe Elena, snobii ?l primiser? cu solicitudine, muzican?ii cu respect ?i to?i cu disciplina care emana de la Elena. De?i impresionat? de prezen?a lui Marcian, Elena p?strase felul ei metodic de procedare ?i ?ncepuse revizuirea chiar de la programul concertului. Cu patru-cinci linii de creion ?i c?teva ?nsemn?ri pe margine, Marcian adusese programului modific?rile necesare. Se sim?ea la ?ndem?n? ?i proceda liber. Cu aceea?i libertate ??i determinase locul de dirijor. Dar cum muzica de camer? nu comport? dirijare propriu-zis?, Marcian ??i rezervase vioara, orga sau chiar pianul, dup? parti?ii, a?a cum mai bine putea ?ndruma ansamblul. Dup? un astfel de criteriu nu puteau exista vexa?ii ?i audi?ii cu un relief enorm. Acolo unde pianul ar fi trebuit s? fie f?cut de ea, Elena ??i substituise pe Franco, care, dup? un semn imperios al st?p?nei, nu mai ?ncercase lupt? de galanterie. Intimidat? de Marcian, Elena renun?? la o participare muzical? efectiv?. Franco, de?i diletant, avea studii solide ?i talent recunoscut. Profesorul Rim fusese ?nlocuit ?n lips? printr-un solo de vioar?, ?i la org?, ?ntr-un recital, de ?nsu?i Marcian. Elena ??i f?cuse socoteala c? va avea poate o mic? dificultate de aplanat cu Rim, dar o tran?ase f?r? ?ov?ire ?n defavoarea doctorului, care, dup? ce se l?sase at?t de mult rugat, lipsea mereu. La nevoie ?l va sacrifica complet. Prezen?a lui nu mai era o necesitate. ?n afar? de imperativul muzical, Marcian era un oaspe afabil ?i plin de bun? dispozi?ie. Elena n-avea pe nimeni, ?n rela?iile ei, cu care s? simt? o a?a de simpl? leg?tur? de la egal la egal. ?n salona?ul unde se lua ceaiul, maestrul ??i g?sise un loc favorit pe canapelu?? l?ng? micul Erard ?i se familiarizase lesne. ?n ce privea muzica, la prima repeti?ie aprobase tot pentru ca la a doua s? schimbe tot. Elena ?l ajuta, lua adesea ?naintea dorin?elor lui ?i, cum recunoscuse c? totul trebuie re?nceput, decisese animarea concertului. De?i data era fixat? numai ?n principiu, orice modificare cerea demersuri numeroase, resim?ite de la agen?ia Stuart p?n? la secretara Norica ce bomb?nea pe noul-venit. F?r? voie, Marcian revolu?ionase tot mecanismul. Dr?g?nescu, convocat de Elena anume, nu lipsise de la prima vizit? a maestrului. Ca de obicei, venise cam spre sf?r?it. Cei doi timizi, ce se temeau reciproc de momentul ?nt?lnirii, se sim?iser? de ?ndat? plini de simpatie ?i ?n?elegere. ?n afar? de transfigurarea pe care arta o da chiar exteriorului, erau ?ntre Marcian ?i Dr?g?nescu multe puncte de asem?nare: originea salubr? ?i obscur?, firea pa?nic? ?i sfioas?, gusturile simple ?i oneste. Chiar la fizic aveau aceea?i croial?. Pe Marcian ?ns? ?l prelucrase muzica, ad?ug?ndu-i ceva mai rafinat ?n ?nf??i?are ?i ?n caracterul categoric, imperativ, ce lipsea voin?ii sobre a lui Dr?g?nescu. Pe un acela?i model prim existau, astfel, ?i contraste mari ?ntre ei. R?bd?toare, prin?esa Ada abia dup? un num?r de ?edin?e ?i dup? ce Elena se crezuse obligat? s? reaminteasc? de dou? ori lui Marcian despre vara lui, ?nso?ise o dat?, singur?, pe artist, scuz?nd pe Maxen?iu bolnav. Se prezentase ca o cuno?tin?? veche, discret? ?i emisese f?r? preten?ie unele idei cumin?i ?n leg?tur? cu audi?ia. De-acolo ?nainte putea veni oric?nd credea de folos. Despre Lic?, fire?te, nici un cuv?nt. Din acele raporturi situa?ia lui se a?eza de la sine. ? ? XIII ? Repeti?iile urmau harnic ?i spornic, Rim ?nsu?i venea acum regulat. La ?nceput, prezen?a iui Marcian i se p?ruse nepl?cut?. Probabil c? se socotise p?n? atunci factor principal ?i era contrariat de intervenirea unui superior. Totu?i Marcian era un ?ef de care nu te puteai atinge ?i, cum Rim respecta pe cei de care nu se putea atinge, nu st?rui ?n gelozia lui. Marcian, care aflase de la Elena cine era Rim ?i ce aderen?e personale ?i muzicale avea cu audi?ia, se ar?tase foarte prevenitor. ?ntr-una din joi, repeti?ia fusese mai deosebit? prin c??iva asisten?i suplimentari: prin?ul ?i prin?esa Maxen?iu ?nso?iser? pe Marcian. De mai multe ori Elena, ca recuno?tin?? pentru cei c?rora le datora pe maestru, insistase ca Maxen?iu s? ia parte. Ghicea c? e nevoie de st?ruin?? pentru a-i decide la acea vizit?. Maxen?iu era acum o biat? f?ptur? str?vezie, un steag palid cu blazon, ce se cl?tina la orice suflu. Marele eveniment, pentru care se preg?tea de at?ta timp, cu at?ta spaim?, se petrecuse: hemoptizia. Se petrecuse ?ntr-o diminea??, cu simplicitate ?i f?r? nici un simptom precursor. Era singur cu feciorul. Sim?ise valul abia c?nd era ajuns ?n gur?. F?cuse un semn spre apartamentul Adei ?i se aplecase ?n cuvet?. Alb ca p?nza, privise f?r? oroare s?ngele. Se culcase ?ncet pe pat, nemi?cat. C?nd Ada intrase, ?l g?sise cu o batist? pe gur?. Ridicase un deget sub?ire ?i-i ar?tase ligheanul. Nu mai ura pe nimeni, nu se mai iubea pe sine. Totul era acum ?ncetinit, palid, f?r? s?nge. Avusese apoi mici aiureli de care doctorul spunea "c? nu e nimic" ?i c? provin din anemie. Se credea un ?nger ?i vorbea numai de zbor. ??i revenea ?ndat? ?i sta mut, necl?tinat, cu fa?a ?n sus. ?n fa?a s?ngelui, Ada se ?ncruntase. Nu mai era de glum? cu bietul om. Brusc? ?n decizii, ca de obicei, propuse doctorului plecarea imediat? a prin?ului la Leysins. Dar bolnavul cerea acum ?ng?duire. Nu avea curajul s? se dep?rteze de patul pe care se afla ?ntins, diafan, ?naripat, cu somnul lin, cu o mare u?urare ?n bra?e, ?n picioare, cu un vid ?n tot pieptul, ce-i l?sa o respira?ie u?oar?. Doctorul, sora, to?i erau acolo ?n apropiere ?i Ada da u?ile de perete de zece ori pe zi, vorbindu-i mereu de Leysins, ceea ce ?i f?cea pl?cere, de?i nu vrea ?nc? s? plece. Se sim?ea bine ?ntre cele dou? ap?r?ri: cea de aici ?i cea din sanatoriul acum ?ng?duit, ?ntre dou? leg?n?ri, fiindc? totul i se leg?na acuma dinainte, ?ntre odihna de-acas? ?i minunea de-acolo, de departe. Nu se putea totu?i decide. Ideea distan?ei ?l speria; ideea mi?c?rii ?l speria. Erau mai tari ca ideea vindec?rii. Doctorul zadarnic ?i spunea c? hemoptizia e un accident prev?zut, care nu cere imobilitate permanent?. Maxen?iu continua s? se cread? un ?nger plutitor pe norul imaculat al patului. Unele viziuni ?i r?m?sese ?n memorie ca realit??i; avea acum un sur?s misterios, ce-l separa de ceilal?i, se ar?ta ?ns? generos cu ne?n?elegerea lor. Dup? un timp, Ada, sf?tuit? de doctor, for?ase pe Maxen?iu s? se ?mbrace, s? umble, s? fie iar un om, nu un ?nger. Nu cutezase s?-l expedieze ?nc? cu sila la Leysins, amintindu-?i cu mult? sc?rb?, dar ?i cu mult? mil?, de ligheanul cu s?nge. Rugase pe Marcian s? intervin?. Marcian nu vorbise niciodat? limpede cu doctorul lui de boal?, nici chiar ?n faza c?nd Maxen?iu f?cea cu ostenta?ie pe ofticosul. Se jucaser? de copii ?mpreun?, erau rude de aproape, ?i lui Marcian ?i tremura ceva ?n pieptul s?n?tos, pentru s?rmanul b?iat. ?n afec?iunea lui era ?i egoism. Nu se temea de ceva consanguin, dar ??i zicea: dac?, din doi, ar fi fost el bolnavul! Totu?i, ?mpreun? cu Ada, preasl?vise confortul ?i pozi?ia frumoas? de la Leysins unde — zicea el — concertase c?ndva. Maxen?iu, bl?nd, umil, ?i privea pe am?ndoi cu implorare ?i r?spundea: — Am s? merg ?i eu la prim?var?. Nu vrea s? plece. Se deprinsese acum din nou s? fie om cu haine negre, nu un ?nger alb de flanel?. ?i pl?cea din nou, ca un fel de sport, s? stea ?n sus, s? umble. Se bucura de mi?c?rile lui u?oare, de acel vid c?scat sub plastronul c?m??ii, care ?i ventila a?a de bine r?suflarea. La invit?rile lui Marcian de a merge ia repeti?ii, nu obiectase nimic, nici nu acceptase. ?i era team? s? nemul?umeasc? pe Elena sau pe Ada. Se sim?ea acum conciliant cu acele du?mane... femeile!... Sur?dea serafic. O sl?biciune f?r? ap?rare ?l dezarma total. Nici urm? de r?utate sau de pasiune. Pe atunci, un cheag ro?u mocnea ?n el r?ul care acum se rupsese. V?zuse ?n s?ngele propriu, din lighean, ?i mici coagule negricioase. Era stric?ciunea ce se eliminase pentru binele lui, credea. ?ov?irea ?n privin?a vizitei luase sf?r?it ?n ziua c?nd Ada socotise c? e timpul ca Maxen?iu s? se prezinte la Dr?g?ne?ti. Prelungise termenul pentru ca prin?ul s? prind? ceva fa??. Avea ambi?ia de a nu duce Elenei o umbr?, dar ar fi trebuit s? a?tepte prea mult. Nu era vinovat? c? e ofticos, era mai mult victim?. C?ut? s?-?i speculeze ?n minte avantagiile st?rii de lucruri. Un astfel de b?rbat era o scuz?, pleda ?n favoarea leg?turii ei cu Lic?, mai ales acum c?nd Lic? nu mai avea nici o inferioritate. ?n ce privea familia, Elena, f?r? de voia ?i ?tirea ei, r?spundea pentru unchiul Lic? fa?? de cele c?teva sute de persoane care o admirau ?i stimau. Dac? Ada se ferise a pronun?a numele lui fa?? de Elena, apoi ?n afar? de casa Dr?g?nescu nu pierdea prilejul de a proclama rudenia: — Unchiul doamnei Hallipa mi-a spus! .. . ?i fiecare ?ntreba cine e acel unchi. Lic? nu mai avea nici o inferioritate de situa?ie de c?nd era profesor. B?tr?nul Vardali, aristocrat autentic ?i fost ministru, un mo?ulic?, de altfel, ce se ?inea dup? femei ?i era galvanizat de ochii brunei Ada, spusese prin?esei: — Dar e un t?n?r charmant ?i tout à fait du monde, domnul Petresco. — F?r? ?ndoial?! r?spunse arogant Ada. ?n fond era ?nc?ntat? de brevetul dat lui Lic? de Vardali. — Scump? doamn?, eu l-am apreciat totdeauna. Nu m? ?mp?c?m cu ocupa?ia lui, de?i armele ?i caii au fost totdeauna profesii nobile. — Domnul Petrescu a fost c?pitan de cavalerie! Ada ?l ?nainta ?n fiecare lun?. — Cela explique tout! Cela explique tout! declarase c?z?tura, preling?n-du-?i buzele muiate pe bra?ul Adei. ?n camera mereu mai confortabil? a lui Lic?, ?nt?lnirile urmau lini?tite. Dup? voluptatea furioas? ?i pe apucate, fusese voluptatea scabroas? a camerei discrete ?i sigure, apoi senzualitatea lacom? ?i l?nced?, ?i acum intrase ?n faza obiceiului tiranic. Era ?nc? "marele amor", pe ?n?elesul lor. Lic? avea ore fixe c?nd primea elevii. Tot restul timpului era liber ?i f?r? griji, grajdurile erau ?n sezon mort, ?i Trubadurul ??i plimba hainele frumoase c?nd Ada ?l l?sa liber. Se ferea ?ns? de cartierele de alt?dat? ?i de leg?turile vechi ca ?i de aventuri noi. Lic? nu fusese niciodat? cheltuitor de sine, numai risipitor. Se risipe?te prisosul ?i se cheltuie?te fondul. Acum prisosul trecuse la capitalul plasat ?ntr-o afacere solid? ?i activ?. ?n ce prive?te pe Sia, nici nu-?i putea ?nchipui cum avusese g?ndul s-o aduc? la el. Se temea acum ca nu cumva nebuna de fat? s?-i afle adresa ?i s?-i cad? plocon ?ntr-o zi. Ar fi dat-o de-a dura pe scar?, dar prefera s? nu fie nevoie. Sia ?i cuno?tea ?i indulgen?a ?i crava?a. De s-ar fi ag??at de el, ar fi trebuit s-o bruscheze, ?i nu vroia. S?-i scrie ?i era lene. Slova ?i era ?nc? nesuferit? ?i suspect?. Nu-i pl?ceau documentele. Se bizuia pe ?mprejur?ri. Lic? avea mare ?ncredere ?n regia norocului. Prevenise ?ns? pe gazd?, d?ndu-i semnalmentul Siei ?i ordin s? n-o primeasc?. C?t despre ?mprejur?ri, doctorul Rim lucra pentru a cru?a pe Lic? de nepl?ceri. Lucra astfel ?nc?t niciodat? Sia nu avea s? mai revad? pe tat?l f?r? de care nu concepea via?a. ?n ziua repeti?iei, la care trebuia s? ia parte ?i Maxen?iu, Ada ?i Marcian crezuser? c? e bine ca ei trei s? mearg? mai devreme. Puteau astfel conversa ?nainte de sosirea muzican?ilor. ?n realitate se g?ndise la intrarea penibil? a prin?ului ?ntr-un public str?in proa numeros. Elena ?i primise cordial. Nu ar?tase nimic din uimirea ei pentru schimbarea nenorocitului Maxen?iu. ?n afar? de impresia pe care i-o f?cuse decrepitudinea, prezen?a lui nu-i pricinuise nici o emo?ie. Ie?ise cu totul din ciclul de existen?? care cuprindea pe Maxen?iu; intrase ?n ciclul muzicei de Bach. Maxen?iu, dimpotriv?, fusese de ?ndat? n?p?dit ?ntr-o form? poetic? de trecut. Episodul fostei logodne proiectat prin transparen?a lui actual? ?i purificat de elemente ostile se confunda cu dulcea?a ce se desprindea din vecin?tatea Elenei. Casa frumoas?, luxul domol, ordinea odihnitoare ?i profilul neted al Elenei — toate i se p?reau destinate lui. Era un rai reg?sit. Cum nu mai avea emo?ii fizice — odat? cu hemoptizia ??i pierduse ultimul vestigiu de umanitate — se sim?ea acum un amant mistic. Cu ascultare socotea chiar ?i boala lui binevenit? pentru acest rol. I se p?rea c? nu se poate ca Elena s? nu aib? ?i ea pentru d?nsul un astfel de sentiment ideal, f?r? nici un regret pentru trecut. Elenei ?i era mil?, mila oamenilor s?n?to?i ?i ferici?i. Nu era poate aceea?i mil? auster? pe care ar fi avut-o cu o lun? ?nainte, tot a?a cum nu mai avea nici aceea?i no?iune de via?? ?i bucurie. O no?iune acum mai pu?in aspr?, mai fraged?. Ada, cu autoritatea ei, curmase visul lui Maxen?iu, plec?nd ?nainte de ?nceputul execu?iei. ?i era team? ca o vizit? prelungit? s? nu aduc? vreo criz? tocmai acolo. Maxen?iu presupusese c? Ada e geloas?. Nu protestase, se supusese cu un sur?s enigmatic. Se sim?ea leg?nat ?ntre datorie ?i pl?cere. Se ?nc?rca cu remu?c?ri ce-i ?ng?duiau s? se complac? ?n ceea ce chema "zbuciumul Adei" ?i totodat? se delecta din simpatia lui pentru Elena. Crea probleme ?n afar? de realitate ?i le tr?ia cu ascultare. De Mika-Le nu-?i amintise. Era de pe vremea c?nd prin?ul Maxen?iu, lipsit de mu?chi, mai avea ?nc? nervi ce vibrau uneori pervers. Acum Maxen?iu era diafan ?i avea eclipse de memorie. Tocmai ?n ziua aceea, la sf?r?itul repeti?iei, ?n umbra jachetei lui Dr?g?nescu, Mika-Le se strecurase ?ntr-un col?. Se ascundea mai mult ?ns? ca alt? dat? de frica Elenei, fiindc? ??i schimbase piept?n?tura. Se tunsese iar, dar printr-o gre?al? a coaforului stuful c?rlion?ilor fusese masacrat. Mika-Le ceruse singur?, e drept, à la gargonne, f?r? s?-?i dea seama c?-i r?m?ne un; fel de puf cre?, negru pe un cap b?ie?esc, ca dup? tifos. Lipsa acelei umbre pe frunte lua ochilor galbeni orice lumin?. Stau mari, goi, c?sca?i spre Elena pentru a-i putea vedea impresia ?n caz de primejdie. Totu?i intrase pentru c? vrea cu orice pre? s? vad? pe Marcian, de care ?i vorbise Dr?g?nescu cu admira?ie. Marcian, ce se dusese spre bibliotec? s? caute o partitur?, dase peste acea ar?tare ascuns? acolo de o ru?ine necunoscut?. Mika-Le, surprins?, pusese m?na peste gur? cu gestul ei prostesc. Mirarea lui Marcian fu a?a de mare c? Elena, care probabil ?l urmase cu privirea, descoperise pe vinovat?. De?i se uitase la Mika-Le ?ncordat ?i cu expresia fe?ei ?n?sprit?, Elena nu b?gase de seam? schimbarea de coafur?. Marcian ridicase capul ?ntreb?tor cu un sur?s. Apari?ia ?i p?ruse nespus de comic?. Spre a preveni aprecierile, Elena venise spre el ?i f?cuse cu grab? prezent?rile — ?n absen??, de altfel — Mika-Le fiind nimicit?, ca ?i disp?rut?, dup? mobila elegant? de acajou a bibliotecei. — Un fel de sor? a mea! zisese absurd. Sur?sul lui Marcian devenise un r?s, bun, sincer, exploziv: — "Un fel"?! — Ma demi-soeur, corectase Elena, r?z?nd ?i ea. Apoi p?ruse c? a?teapt?. Marcian b?gase de seam? c?-i cere opinia critic?. Avea ?n fire o franche?? ce ar fi fost brutal? de n-ar fi corectat-o voio?ia. De altfel, Marcian nu credea c? familia "angajeaz?": vedea lumea ?n exemplare ?i ?n simfonii, dar nu conglomerate. — Antimuzical?, zisese, transpun?ndu-?i cu fine?? aprecierea ?n domeniul armoniei. — Cu totul! confirmase Elena, referindu-se la inep?ia g?ng?niei pentru orice fel de melodie sau instrument, dar cu o satisfac?ie inexplicabil? pentru sentin?a lui Marcian. Apoi o ro?ea?? subit? ?i invadase fa?a ?i g?tul de obicei mate: din jena c? Mika-Le era dezarmonic? ?n cadrul pus acolo sub ochii lui Marcian? sau din satisfac?ia incon?tient? c? el o g?sise nearmonioas??... Era ?nt?ia oar?, de mult timp, c? atentatul de-odinioar? al lui Mika-Le la fericirea Elenei revenea sub alt? form? ?n sensibilitatea ei. Marcian b?gase numai de seam? c? rumeneala prindea foarte bine pe Elena. O privea cu sur?sul din ce ?n ce mai pl?cut. Se dep?rtase de bibliotec? neglij?nd cu totul pe Mika-Le, el vorbind de partitur?, din buze numai, ea ascult?ndu-l distrat, dar am?ndoi sim?ind o neobi?nuit? mul?umire. Abia peste c?teva zile, Elena povestise lui Dr?g?nescu impresia lui Marcian despre Mika-Le ?i cum nu era cu putin?? ca fata ceea s? fie la locul ei. — O s-o trecem dincolo, la biurouri! zisese Dr?g?nescu, lu?nd ini?iativa exil?rii domni?oarei Norica. Elena nu obiectase. Biurourile celelalte, din Dealul Spirei, erau o instala?ie mare a Centralei de spirtoase, unde locuiau surorile lui Dr?g?nescu. Mika-Le primise decizia de str?mutare cu supunere. ??i f?cuse totu?i o socoteal? c? pierde astfel unele distrac?ii ?i cadouri. Nu mai iubise pe Elena, dar nici nu o ur?se. Exilul era plin de confort. Erau ?i acolo tr?suri ?i automobile ?i era mai mult? libertate. Virtutea ?ncepuse a o cam plictisi ?i ?ntrevedea putin?a de a-?i revedea actora?ul, pe care se sim?ea dispus? s?-l ierte. La cea din urm? mas? de sear?, Mika-Le fusese singur? cu Dr?g?nescu. Feciorul venise s? anun?e c? doamna nu pr?nze?te. Era o zi de repeti?ie. Domnul Dr?g?nescu, nelini?tit de ideea c? Elena nu se simte bine sau c? pr?nzul a fost servit prea gr?bit, pusese ?ntreb?ri servitorului. — Doamna e bine ?i nu a r?mas ?n salona? dec?t domnul Marcian, explicase feciorul. Mika-Le dusese m?na la gur? dintr-un r?u obicei, apoi crezuse de cuviin?? s?-?i exprime bunele sentimente: — Ce p?cat c? doamna Elena lipse?te! Adesea chema pe sora ei "doamna Elena", a?a cum o numeau secretarii. — Dumneata nu te amesteca! ?i zisese r?stit Dr?g?nescu, a?a de moderat totdeauna. Cumnata Norica t?cuse, lu?nd aerul inert de p?pu?? obl?. Plin de instinct ca un dog, Dr?g?nescu nu ?ng?duise solicitudinea mali?ioas? a fetei. Pentru lipsa Elenei nu avea nici o obiec?ie. Foarte adesea se ?nt?mpla s? decid? c? ea va m?nca singur?, ?nainte sau pe urm?, pentru un scop sau altul. Alteori ?i indica lui c? are a dejuna din vreme pentru cine ?tie ce interes. Acele dispozi?ii ?l mul?umeau ca ni?te dezmierd?ri. Dovedeau aten?ia vigilent? a Elenei pentru interesele lor, ceea ce era echivalent cu sentimentele lor. Absen?a ei din seara aceea era, desigur, tot at?t de justificat?. ?l m?hnise pu?in numai fiindc? era neprev?zut? ?i nu-i cuno?tea cauza. Desp?r?i?i mai tot timpul prin programul lor de via??, ?i pl?cea cu deosebire ora meselor ?n serile f?r? oaspe?i, singur cu Elena ?i Norica, cum ?i dejunurile intime cu Elena, guvernanta ?i copilul. Se sim?ea atunci posesorul femeiei ?i al b?ie?elului. Lipsa Elenei din seara aceea venea din ?mprejurarea c? Marcian, r?mas cel din urm?, uitase ceasul discut?nd muzic?. Elena, de c?nd cunoscuse pe Marcian, renun?ase cu totul la pian. Era un sacrificiu care ar?ta progresul gustului ei muzical, nu se mai mul?umea acum cu acea executare mediocr?. ?n schimb, Marcian st?ruise pe l?ng? ea s? studieze acompaniamentul, care, zicea el, e o art? aparte, ?i pentru care o asigura c? are destul? preg?tire tehnic? ?i aptitudini. ?ntr-o joi, c?nd muzican?ii, re?inu?i de un concert ?n ora?, ?nt?rziau, cum ?n a?teptare stau singuri ?i cam f?r? subiect de vorb?, ceea ce da loc la pauze ?i suspensiuni — muzicale, de altfel — Marcian, cu una din acele mi?c?ri spontane pe care le avea uneori, se repezise la vraful de note ?i, deschiz?nd pianina, a?ezase zorit pe Elena, apoi alergase ?n hall dup? faimoasa lui vioar?, de care era nedesp?r?it, ?i o silise s?-l acompanieze. Pentru a o recompensa, ?i acordase la urm? Papillon, acea juc?rie minunat? din Grieg, asupra c?reia se exercit? ?i virtuozii ?i diletan?ii, ?i pentru care Elena avea predilec?ie. Sub m?inile lui Marcian, melodia disp?rea, se reconstituia ?nsu?i zborul fin de aripi; erau fluturi de var? f?r? trup, numai cu azur pe fibre de m?tas?; apoi se dizolvau ?i plutea numai ideea abstract?. O minune, ?n adev?r! Marcian dase apoi Elenei mai serios de lucru. Se ar?ta un profesor r?bd?tor, dar ?i autoritar, cum era totdeauna c?nd era vorba de muzic?. Astfel readusese pe Elena ?n cadrele active ale muzicii, dar la un loc unde nu putea fi jignit? de nici o imperfec?ie. Un mic incident ?nsemnase una din acele ?edin?e. Cum Elena la un St.Saens bucluca? nu prindea deloc o pauz? — cam grea, ce e drept — o pauz? de semiton pentru a intra deodat? cu acordul, Marcian, accentu?nd ritmul cu arcu?ul, o lovise peste um?r din gre?al?. Elena, palid?, crezuse c? a f?cut acolo la pian o gre?al? care merit? enervarea, ?i Marcian se socotise — de?i nevinovat — cel mai mare b?d?ran. Scurt moment dramatic, solu?ionat de gestul lui Marcian de a s?ruta acolo, pe clape, m?inele Elenei, cer?nd gra?iere. ?n seara aceea Marcian uitase ceasul ?i Elena nu i-l adusese aminte. Ar fi servit un aperitiv, dar se temea s? nu-l fac? atent asupra ?nt?rzierii indiscrete. L-ar fi oprit la pr?nz, dar un rest de snobism o ?ndemna ?nc? fa?? de el la aparatul fastuos al dineurilor de gal?. Spre zece, tot distrat, tot inocent, dar fl?m?nd, plecase. Abia la ?edin?a urm?toare se scuzase ?i f?cuse haz de incurabila distrac?ie artistic?, cer?nd s? i se spun? ceasul sau s? i se dea de m?ncare la o viitoare ocazie. Primul zvon public anun?ase concertul din Bach pentru noiembrie. Am?nat pentru decembrie, intervenirea lui Marcian trimisese data mai departe. L?s?nd s? treac? epoca neserioas? a s?rb?torilor, r?m?sese pentru ianuarie. Un adev?rat eveniment de plin sezon. Acum se discuta din pruden?? chiar ziua ?n comitet intim, dar nu se preciza. Trebuia respectat? cifra neprev?zutului. Neprev?zutul se ar?t? gr?bit s? intervin?. Muri subit ?a?a Gramatula, acea m?tu??, sor? mai mare a lui Doru Hallipa, tat?l Elenei, care fusese pentru Elena un fel de mam? adoptiv?. Moartea ?a?ei Gramatula nu era un incident de ordin secundar. Poate c? ?n alte familii, fie din lips? de mijloace, fie din antipatie pentru triste?i suplimentare, ar fi fost trecut? cu vederea; aci ?ns? ?n casa Dr?g?nescu, doliul ??i desf??ura toat? pompa. Gramatula l?sase, de altfel, un testament, important chiar pentru o avere ca a Dr?g?ne?tilor. Instituise pe Elena unica mo?tenitoare ?i executoare a unor dispozi?iuni cu privire la uvrieri. Era firesc ca festivalul s? fie am?nat din nou ?i nu numai pentru timpul strict al demersurilor, dar pentru un doliu protocolar. Din pricina concertului, Elena reduse protocolul la minimum. Totu?i trei luni de doliu strict, deci trei luni de am?nare. Audi?ia era astfel azv?rlit? ?n prim?var?. Elena fusese sincer ?ndurerat? de moartea Gramatulei. Plecase de ?ndat? la Prundeni cu b?rbatul ei ?i cu Mika-Le, de care avea nevoie pentru secretariatul doliului. ?n schimb, Mika-Le c?p?tase o ?ntreag? zestre de pe urma acelei m?tu?i, care totu?i, ?n via??, nu putuse suferi pe fata din flori. Fa?? de acea pricopseal?, domni?oara Norica, cu sufletul ei de mic? cer?etoare, ??i am?nase f?r? termen ura ?mpotriva Elenei. Locuin?a Gramatulei nu era la conacul frumos din Prundeni, unde copil?rise Elena, ci era a?ezat? ?ntre co?uri de fabrici, ?n miez de uzine. Cu s?nge grecesc curat, m?tu?a iubea mai mult nego?ul dec?t p?m?ntul, ?i zgomotul o ?nc?nta. Trebuiser? c?teva s?pt?m?ni pentru ca totul s? fie terminat acolo la ?ar?. Monumentul binef?c?toarei se ridicase repede, solid ?i simplu. Mo?tenirea, care cre?tea cu mult averea personal? a Elenei ?i ?i m?rea independen?a material?, o mul?umea mult mai mult acum dec?t ar fi mul?umit-o alt?dat?. P?n? deun?zi era absorbit? cu totul ?n comunitate. Rece, metodic, lucra numai pentru binele general al familiei. I se dezvoltase acum ?n urm? un sentiment de personalitate. O stare mai mult sufleteasc?, probabil, deoarece averea lui Dr?g?nescu era cu totul la dispozi?ia ei. Pe acea avere n-o confunda ?ns? cu mo?tenirea de acum, c?reia, f?r? s? ?tie de ce, ?i f?cea loc aparte. Pe c?nd Mika-Le scria nenum?rate adrese ?ndoliate ?i convoc?ri de advoca?i, Elena g?sea timp s? trimit? pe elegantele ei c?r?i de coresponden?? un cuv?nt de amintire tuturor interpre?ilor, ?ncep?nd, fire?te, cu Marcian, care, prin c?teva telegrame c?lduroase, se ar?tase tot at?t de bun amic, c?t de mare artist. Elena r?m?sese ?n ultimul timp cam singur? acolo, deoarece expediase pe Mika-Le, iar b?rbatul ei, cerut de afaceri, lipsea des la Bucure?ti. ?ntr-unul din acele drumuri, Dr?g?nescu, la ?ntoarcere, scobor?se din automobil pe Marcian ca pe o surpriz? de pre?. Artistul, cam dezorientat de aceast? r?pire, nu putea totu?i refuza invitarea st?ruitoare a lui Dr?g?nescu, care g?ndea c? Elenei trebuie s?-i lipseasc? mult cercul ei muzical ?i, ?n dorin?a de a-i face pl?cere, g?sise curajul acelei ini?iative. Elena, e drept, nu se a?teptase defel la vizita lui, a?a ?nc?t fusese un prim moment de ?ov?ire, urmat de mul?umire reciproc?. Curiozitatea lui Marcian fusese cur?nd de?teptat? de at?tea lucruri noi. Elena ar fi voit s? ?mpiedice ?uieratul sirenelor ?i v?j?itul ma?inelor, dar Marcian g?sea ?n ele nu numai amuzamentul unui copil mare pentru o mare juc?rie, dar ?i anume armonii noi, foarte interesante pentru urechea lui de compozitor. Nu simfonia motorului, speculat? ?ndestul de muzica modern?, ci unele elemente de sonorit??i, unele combina?ii de sunete, unele ecouri ?i rezonan?e ce-l pasionau ?n chip particular. Trec?nd ?n revizie ?ntreaga instala?ie pentru a o ar?ta oaspe?ilor, ziua aceea fusese o adev?rat? luare ?n posesie pentru Elena. ?a?a Gramatula, b?tr?na fecioar? b?rb?teasc?, ??i aducea astfel contribu?ia concertului din Bach. Vizita lui Marcian, tot prin ?ngrijirea simpatic? a lui Dr?g?nescu, se re?nnoise de dou?-trei ori. La Bucure?ti, joile fusese reluate pentru primire de condolean?e ?nt?i, apoi pentru reunirea muzican?ilor risipi?i. La ?nceput, f?r? absolut nici un fel de muzic?. Cur?nd ?ns? instrumentele mute p?ruser? Elenei triste ?i ea cea dint?i deschisese o pagin? de acompaniament ?ntr-un ceas c?nd era singur? cu Marcian. De atunci, ?napoia storurilor dese ?i u?ilor ermetice, ?n umbra ?ndoliat? care f?cea apartamentul mai tainic, se auzeau sunete de org? sau pl?ngeri de arcu? discrete, reculese. Acele ecouri surprinseser? pl?cut pe Dr?g?nescu, care nu vroia monotonie ?i m?hnire ?n jurul Elenei ?i ar fi dorit bucuros ca ?i negrul mat al hainelor ei s? fie suprimat, dac? eticheta ar fi ?ng?duit-o. Marcian era mereu preocupat de sonorit??ile auzite la Prundeni. F?cea Elenei lungi dizert?ri asupra misterelor armonice. Era obsedat de un ritm nou. Scria adesea pe margine de caiete muzicale micile semne cabalistice ale unei "bucolice". Firul melodic agrest trebuia s? r?zbat? prin ?esutul complex al unor multiple filoane de ansamblu, dup? alt? concep?ie ?ns?, ca cea reconstitutiv? a lui Strauss. O evocare m?estrit?. C?uta s? arate Elenei care e elementul sentimental ?i care cel mecanic ?n acela?i sunet, apoi care sunt sunetele pur materiale ?i care cele emotive ale aceluia?i acord. Le denun?a succesiunea sau le disocia prezen?a simultan?. Exemplific?nd din Strauss ?i din propriile lui compozi?ii, semnala diferen?a ?ntre muzica reconstitutiv? ?i cea evocativ?, ce-l preocupa. Elena asculta f?r? s? ?n?eleag? tot, dar cu o aten?ie ce-i stimula verva ?i cercetarea. ?i mai ar?ta apoi grada?iile infinite cuprinse de o singur? not? muzical?, cum ?i ecourile desprinse din ea ?i valorificarea lor pentru sunetele urm?toare. Surprinderea ei pentru acele minuni ?l ?nc?nta. Era o ?coal? muzical? cu totul diferit? de lec?iile banale de pian luate de Elena prin pensioane. Era ?i o recompens? de un gen nou a pasiunei ei pentru muzic?. Prezen?a lui Nory ?i Mini era acolo asemeni corului antic, simpatic? ?i necesar?. Ada ?i Maxen?iu se ar?tau ?i ei foarte m?hni?i cu prilejul doliului. Se socoteau ca un fel de rude, e drept c? ?n numele unor argumente foarte delicate: ex-logodna lui Maxen?iu ?i veria lui Marcian. Rezulta ?ns? o nuan?? foarte cuviincioas? de raporturi. Elena primise chiar o misiune de caritate, pe care o ?mplinea cu zel ?n amintirea Gramatulei, c?reia, de altfel, nu-i lipsea nici gr?ul fiert de pe mo?ie, nici azima morilor, nici un fel de datini. Dup? rug?mintea Adei, Elena ??i luase asupr?-?i s? decid? pe Maxen?iu pentru plecarea la Leysins. Prin?ul ?ns? refuza cu ?nd?r?tnicie bl?nd?. Marcian era ?i el mi?cat de starea lui Maxen?iu care se stingea pe fiecare zi. Elena ?i Marcian inventaser? pentru acel scop existen?a unei prietene, ce s-ar fi aflat la Leysins ?i trimitea de-acolo referin?e ?nc?nt?toare, ?ncep?nd de la c?l?toria lesnicioas?, la orice alte detalii de peisaj ?i tratament. Povestea era alimentat? cu date precise luate de Ada la sanatoriul din localitate, a?a ?nc?t numai ?nveli?ul era romantic. Povestea fictiv? era acum o bun? camarad? a Elenei ?i a lui Marcian, care combinau ?mpreun? ultimele ei nout??i ?n forme c?t mai poetice, deoarece Maxen?iu era mereu ?n faza lui serafic?. Ada sus?inea complotul din toate puterile, speriat? de sc?derea prin?ului ?i nemaiav?nd nevoie de prezen?a lui acum, c?nd Elena ?i Marcian erau o platform? solid? de onorabilitate. Marcian urma s? cread? pe Ada o femeie foarte de treab?. N-o putea vedea dec?t par?ial ?i a?a cum voise ea s? i se ?nf??i?eze. Partea vulgar? ?i vi?ioas? a firii ei sc?pa de sub observa?ia lui naiv? ?i optimist?. Elena nu ?tia nici ea nimic pozitiv r?u de Ada, dar ?n ?coal?, ca ?i ?n societate, o socotise p?n? atunci ca fiind de alt? spe?? cu ea. Acum se sim?ea dispus? spre concesii. O g?sea, de altfel, foarte corect? ?n ?inut? ?i foarte sincer? ?n solicitudinea ei pentru Maxen?iu. La propaganda de plecare Maxen?iu opusese la ?nceput Elenei o t?cere misterioas? sau replicase misterios c? se simte foarte bine. Avea convingerea suav? c? Elena numai din interes sentimental dorea plecarea lui, credin?? pe care o purta ca pe un talisman ?n sensibilitatea lui maladiv? ?i care-l ?nt?rea ?n decizia de a r?m?ne aproape de ea. ?n afar? de teama hemoptiziei, team? acum resemnat?, nu-?i da seama de starea lui. Febra la ore fixe era acum ?nlocuit? cu un fel de morfinizare a organismului, care la termometru corespundea cu dou?-trei linii permanente de temperatur?. Sf?r?i ?ns? prin a se convinge c? "ea" cu dinadinsul vrea ca "el" s? plece. Decise eroic c? o va asculta, dar trebuia pruden?? pentru a nu pune ?n eviden?? sentimentele ?i pentru a evita comentariile. De aceea, prin?ul lua un aer din ce ?n ce mai secret ?i mai exaltat. Dup? multe ezit?ri ?i calcule, ?ntr-una din zile, lupt?nd cu scrupule ?i obstacole imaginare, Maxen?iu combinase timpul ?i spa?iul ?i g?sise momentul de a fi singur cu Elena. Elena, ce nu-?i da seama de acel calcul, se bucurase c? Maxen?iu are s?-i spun? ceva, probabil tocmai ?n chestia Leysins. A?a de aproape ?ns? de fantoma ce se apleca spre ea ?i de pe buzele c?reia ie?ea o r?suflare slab? ?i deas?, Elena sim?ise c? ame?e?te. Marcian, atent, se s?ltase spre d?nsa, oprit ?ns? cu un mic semn de Elena. ?n aiurarea lui, Maxen?iu interpretase emo?ia Elenei favorabil, iar interven?ia lui Marcian drept indiscre?ie. Spusese Elenei gr?bit ?i confiden?ial c? a decis s? plece, ca pe o replic? la dorin?a ei secret? ?i, subt un pretext st?ngaci, se sculase de l?ng? d?nsa ca s? n-o compromit?. Fa?? de rezultatul bun, Elena, prin aprobare, se f?cuse complice cu dulcele secret ?i cu drama imaginar? a prin?ului. Maxen?iu plecase apoi pe loc, lu?nd arbitrar pe Ada nedumerit? ?i refuz?nd ?ntreb?rile lui Marcian. Era turburat de o ?nchipuit? mare scen?, agitat de tot felul de sim?iri exaltate ?i diafane totu?i ?i mereu misterios. ?n felul acesta poetic se decisese plecarea, a?a de vulgar disputat? c?ndva, a lui Maxen?iu. Fusese ?nso?it p?n? la frontier? de Ada, care convinsese pe Lic? s? fac? un turneu ?n Ardeal subt cuv?nt c? la Timi?oara vor g?si cai frumo?i ungure?ti; mai departe, Maxen?iu era ?nso?it de doctorandul ce-l ?ngrijise ?i acas?, cu misiune de a-l instala. Un bolnav fragil, un client ?nt?rziat, acel blond livid ce pornea la Leysins, de unde, fire?te, amica fictiv? a Elenei plecase de cur?nd vindecat?. Sperau oare cei ce-l trimeteau ?n vindecarea lui? Sau un egoism incon?tient ?i ?ndruma s? ?nl?ture din decorul lor acea efigie melancolic?, care, f?r? nici o rezonan?? acum c?tre ?nconjur, se putea mai lesne dizolva ?n izolare? Moartea fiind opera?ie repugnant?, era salutar gestul lor de a transporta pe condamnat ?ntr-un azil anume preg?tit. Elena comentase cu Marcian ciud??enia proced?rilor lui Maxen?iu. Marcian sur?sese indulgent ?i semnificativ, ?i Elena ?n?elesese abia atunci aluzia absurd? a bietului exilat. Incidentul l?sase ?n urma lui un parfum frumos de amor ?i de spaim?. ?l respirau recule?i. A?a cum parfumul florilor acumulate proasp?t pe un morm?nt str?in face pe cei sensibili s? se simt? cu o pl?cere dureroas? ?nc? mai vii. ? ? XIV ? Pe m?sur? ce repeti?iile se ?nmul?eau ?i r?spunderea se desemna, Marcian devenea mai autocrat, ?i executan?ii mai subjuga?i. Se ?nt?mpla acum ca observa?ii destul de severe s? porneasc? de la maestru c?tre unul sau altul. Mai nervos, cu c?t era mai interesat de buna reu?it?, Marcian trecea peste conven?iile mondene, a?a cum ar fi f?cut-o pentru un concert public. Elena ?l sus?inea tacit. ?n marele public participarea lui Marcian f?cuse impresie, propagat? pe dou? c?i: agen?ia Stuart ?i colportajul de salon, Invita?iile, foarte c?utate ?i ?nainte, acum ??i urcau valoarea vertiginos. Se emisese chiar ideea s? se fac? invita?ii pl?tite cu beneficiul destinat unor societ??i de binefacere, ?i propunerile abundau. Versiunea asta nemul?umise pe Elena, care ar fi curmat-o, dar nu ?tia dac? Marcian nu era cumva partizanul, dac? nu chiar promotorul ei. Cu mult? precau?iune ??i manifestase dorin?a ca audi?ia s? r?m?n? o recep?ie particular?. Marcian se ar?tase cam susceptibil ?i se ap?rase ca un culpabil de o vin?, pe care ?n realitate n-o avea. Se isca ?ntre ei un mic malentendu a?a cum se ?nt?mpla ?n faza dint?i a celor mai bune raporturi. Plutea o melancolie, de?i nimic nu se schimbase. Cum ?i Elena ?i Marcian se sim?eau vinova?i, de?i f?r? de vin?, era un prilej pentru o abordare deplin?, care nu ?nt?rziase. Totul fusese cur?nd luminat ?i proiectul absurd era acum subiect de glum?. Tocmai putin?a asta de limpezime era una din calit??ile cele mai simpatice ale muzicantului. Prin lipsa de "funduri suprapuse" ai fi zis c? nu e artist, a?a cum prin firea dubioas? permanent ?i chiar sie?i, Greg, pictorul, era ?i artist ?i clerical. ?n schimb, Elena era tot mai iritat? ?mpotriva doctorului Rim. Lipsea mereu, ?i Marcian, foarte nemul?umit, nu protesta din polite??. Franco suplinea pe Rim cum putea, dar atr?sese aten?ia Elenei c? era tot timpul ca titularul s? fie prezent. Elena, prea ocupat?, nu se putea duce la Rim ?i prefera chiar s? nu mearg? pentru a nu m?hni pe Lina, d?nd doctorului lec?ia meritat?. Decisese s? trimit? un ultimatum, dar am?na din grij? pentru Lina. Comisionul c?zu asupra lui Mini, care tocmai avea inten?ia s? se duc? pe acolo. De altfel, mesajul Elenei avea forma unei scrisori categorice, pe al c?rei con?inut Mini nu era obligat? s?-l cunoasc?. Rim lipsea de la repeti?ii ocupat cu chestii grave. Avea ?i el drama lui. M?hniri ?i bucurii succesive ?l opriser? de la muzic?. Alte vibra?iuni puneau ?n mi?care pe domnul profesor. Atunci c?nd Sia crezuse c? e chemat? de Lic?, ?n a?teptarea ei ner?bd?toare, se ar?tase tiran? ?i maltratase pe Rim cu vorbe necugetate ?i cu atitudini dispre?uitoare. Rim ?n?l?ase psalmi de p?timire. ?n dreapta lui cumin?ie socotea pe Sia drept oaie r?t?cit?. Avea ?ns? lungi socotin?e cu sine despre ce era de f?cut. Aflase despre scrisoarea trimis? de Lic? fetei. Era, oare, bine s? ?ncerce un demers pe l?ng? acel tat? a?a de scump pentru a-l readuce sau trebuia s? caute a sl?bi dragostea filial? a Siei, acum, mai ales, c?nd el ?i oferea o alt? dragoste, ce putea ?nlocui cu at?t avantaj pe cealalt?? ?n pantomime interioare, f?r? de oglinzi inoportune ?i cu o gustoas? cercetare de sine, Rim se desf?ta la ideea bucuriilor pe care le putea da Siei. Scobor?nd astfel ?n subteranele con?tiin?ei, g?sise g?ndul m?ntuitor de a se sluji de minciun?. Cu m?ini lungi, ?ntinse ca o suplic? spre Sia, Rim ?i povestise c? a ?nt?lnit pe Lic?, ce l-a ?ns?rcinat s?-i spun? c? nu o mai poate chema la d?nsul nici chiar pentru o vizit? din "anumite pricini". Lic? l-a ?mputernicit pe el, Rim, s? aib? grij? de odorul de care-l desp?r?eau acum "unele ?mprejur?ri". Rim predica astfel fetei ?ntr-un stil care nu era deloc cel al lui Lic?, risc?nd minciuni foarte bine ?nrudite ?ns? cu adev?rul. Sia nu ?tia s? fac? distinc?ii. A?teptase pe Lic? ?i nu venise. De la n?dejde trecuse, brusc, la parapon. Nu se ?ndoise de cele spuse de Rim. ?n?elesese bine dou? lucruri: c? Lic? avea acum alte socoteli ?i c? pe ea o l?sa mo?ului. M?hnirea ?i necazul cotrob?iau prin sufletul ei opac. O mare iluzie se sf?r?ma ?n blocul acela. Ura acum deopotriv? ?i pe Lic? ?i pe Rim. Ura pe toat? lumea. Drept exprimare acelor sim?iri fruste, la discursul c?lduros al lui Rim, ?i r?spunsese numai: — Mar?! Rim se retr?sese cu demnitate ?i cu speran??. Avea un sur?s enigmatic de mali?ie ?i indulgen??. Sia, cam ?ngrijat? c? a oc?rit pe cel de care avea nevoie, nu avusese totu?i nici un cuv?nt de revenire. "Fecioar? tare!" suspinase Rim, dar cu ?ncredere ?n viitor. Se sim?ea ?n?elept ca un Solomon-rege, pe care l-ar fi sfidat o sclav? favorit?. Chiar f?ptura lui ?i-o sim?ea cu ?nf??i?area solemn? ?i biblic? ?i, retr?g?ndu-se prudent dup? apostrofa Siei, pa?ii lui ?i p?reau a suna august pe mozaicul coridorului ca pe lespezi de porfir?. Rim era un luxurios al ?nchipuirii. Palma fecioarei pe obrazul lui slab ar fi luat apuc?turi de voluptate brutal?. Rimul cu din?ii galbeni, lungi ?i rari, miop ?i prognatic, era numai o masc? pus? ?n glum? "scumpului eu" al lui Rim "frumosului". Domni?oara Sia nu se putea s? nu-l vad? p?n? la urm? a?a cum el se ?nchipuia. "Fecioar? capricioas?!" se biciuia Rim cu delectare. Minciuna lui ?l mul?umea ?ns? a?a de mult, at?t era de convins c? Sia se va ?ntoarce spre el, ?nc?t ??i amintise de repeti?iile audi?iei Bach cu oarecare remu?care. Mini se preg?tea s?-?i ?ndeplineasc? dubla ei misiune: aceea de a da Linei alarma pe care nu i-o dau ceilal?i ?i de a duce lui Rim scrisoarea Elenei cu privire la concert. La dezordinea de idei pe care i-o pricinuise marele secret de familie: Lic?-tat?, Lina-mam?, Sia, fiica lor, se ad?oga ceea ce Mini numea incestul lui Rim. Predomina ?ns? spaima ei nel?murit?. Circumstan?a c? Rim ?i Sia nu cunoscuset? secretul Linei ?i p?rea ?n adev?r atenuant?. Ce va fi ?ns? atunci c?nd vor afla, afar? numai dac? Lina, mereu sclav?, nu va avea gestul biblic de a-?i conduce fata ?n cortul patriarhului! Altfel, jocul celor doi era primejdios! Mini ??i zicea c? poate vede ea lucrurile prea tragic ?i totodat? se sim?ea zorit? spre sf?r?itul tragediei. Era neast?mp?rul furtunii pe care o sim?i c? vine, care te apas? ?i pe care ai vrea s-o vezi trecut?, fie chiar cu ravagiile ei. Pe drum spre Rimi, Mini se bucur? c? are pretextul scrisorii ?i totodat? luase decizia c? nu va vorbi nimic imprudent. Cel mult va lua atitudinea pe care o sf?tuia lui Nory, atitudinea care pune ?ntreb?ri, deschide paranteze, na?te indicii ?i d? b?nuieli. Se bizuia pe cuvintele ce vor c?dea f?r? voie. Avea dorin?a de a fi Linei de ajutor, dar cu speran?a c? o vor ajuta ?mprejur?rile. La ?nceput concursul de ?mprejur?ri p?ru a fi pu?in amabil ?i gata s? o ?ntoarc? de la u??. La soneria ei timid? ?nt?i, apoi ?nt?rit?, nu r?spundea nimeni. St?rui prin partea buc?t?riei, dar ?i acolo era pustiu. Pe la ferestre nu se ivea nici un cap. Lipseau, oare, to?i, la trei abia dup? dejun? Ideea de a pleca f?r? s?-i vad? p?ru deodat? a-i conveni. Va l?sa scrisoarea ?n cutia de po?t?. Demersul ei i se p?rea acum suficient. ??i m?ri ?n minte dimensiunile bunelor ei inten?iuni ne?ndeplinite. Vestitul shampooing al lui Pilat ?i liber? con?tiin?a. Se sp?l? deci pe m?ini de toate misiunile. Totu?i, tocmai pentru c? era decis? s? plece, mai ?nt?rzie un minut. Era ?n curte, ?n dreptul culoarului od?ilor din fund, legat cu sala mic? a buc?t?riei... Parc? deslu?ea pe cineva prin perdele. Storurile, trase pe inele, l?sau ?ntre ele spa?ii mici. I se p?ru c? e baba, dar care, ?n loc s? vie spre ea, se ?ndrepta spre od?i... Poate vroia s?-i deschid? prin fa??! Vru s? porneasc? ?i ea ?ntr-acolo, dar umbra mi?ca acum din nou ?napoi... Tot pe la buc?t?rie venea!... Nu se ar?ta ?ns? nimeni ?i aceea?i umbr? se agita neor?nduit, c?nd oprit? pe loc, c?nd pitulat?, c?nd lunec?nd repede. Cine ?tie ce lupt? a babei cu vreun ?oricel sau p?ianjen. ?n orice caz, nu p?rea a se ocupa de ea. Mini avea acolo, ?n plin? zi, o ciudat? impresie de mister: jocul acela de umbre era ?nc? mai bizar ?n plin? lumin?. Prin storuri, umbra se vedea acum nemi?cat?. Mini se duse ?i sun? iar, din fa??, apoi imediat trecu ?i b?tu la u?a din dos. Erau ultimele demersuri f?cute ?n prip?, ?nainte de plecare. ?n sf?r?it, umbra mi?c? spre u?a de serviciu. Tot baba fusese; Mini o z?ri deslu?it prin ultimul geam. O alt? umbr? ?ns? se strecura repede pe coridor spre interiorul casei. Acum ap?reau to?i deodat?! Se auzi din fa?? ?i glasul bunei Lina, dar silueta proiectat? pe umbra perdelelor, dup? plecarea babei, nu fusese a ei. Buna Lina rezemat? ?ntr-un baston se c?ina din prag. O durea mereu piciorul ?i a?ipise pu?in... Dar necazul cela de bab?, ce p?zea! Baba ie?ise ?i ea ?n u?a din dos cu un cap holbat. Bine zicea Lina c? nu mai era ?n firea ei. Lina pofti pe Mini ?n odaia de culcare. C?nd intrar? ?n vestibul ie?i din biroul lui ?nsu?i doctorul Rim. A?adar, toat? lumea era acas?! — Am o scrisoare pentru dumneata! ?i spuse Mini scurt. Acea afacere i-l f?cea nesuferit. Avea unele scrupule. Fie c? Rim nu era consanguinul Siei, erau ?ns? ?n judecata lui Mini unele c?i, grozav de intime, pe care so?ul ?i fiica Linei se ?nt?lneau ?n vinov??ia lor. O dezgustase. Desigur era destul de deprins? cu astfel de cazuri din zvonul public: X e amantul cumnatei, Y tr?ie?te cu fata nevestei etc. Fapte diverse destul de frecvente ?i banalizate de scepticismul public. C?nd e?ti ?ns? confruntat cu ele ??i fac alt? impresie ?i scepticismul public nu ?mpiedic? ca X, Y, Z, s? tr?iasc? ?ntr-o tragedie. Rimii, ce e drept, nu erau din aluat tragic. Pe buna Lina o puteai lesne ?nchipui tolerant?, Sia cea rudimentar? nu-?i dezvolta indign?ri, iar Rim ??i da nemul?umire mai mult prin persoana lui. Animal de o spe?? intermediar? ?ntre genul feroce ?i cel domestic, av?nd din?ii unora ?i esofagul celorlalte dobitoace, f?r? un instinct pronun?at al vi?iului, f?r? curaj ?n imoralitate, dar repulsiv ?i r?ut?cios. Totu?i doctorul Rim nu cuno?tea secretul Linei. Nory asigurase pe Mini de acest lucru... Doctorul Rim nu ?tia, deci continua... ?i dac? ar fi ?tiut? Lui Mini ?i era mereu fric?, o fric?, lucid? ca ?i misterul umbrelor chineze?ti la lumina zilei. Buna Lina povesti lui Mini de la cap?t p??ania ei cu piciorul. Confuz? ?n vorb?, ca de obicei, amesteca durerile fizice cu necazurile celelalte, toate r?zb?tute de pl?ngeri ?mpotriva babei care se ramolise de tot. Trebuise ca ea, din somn, s? aud? soneria ?nainte ca baba s? se urneasc?. Mini l?sa s?-i scape ocazia asta bun? de a face oarecari insinu?ri. Apoi Lina amestec? darea de seam? a unor depuneri de familie, la care luase parte ?i gemenii Hallipa, cu alte dolean?e. Acest amalgam era chiar starea de spirit a bunei Lina, care primea toate lucrurile f?r? a le coordona ?i povestea laolalt? proiectele ei materne de a m?rita pe Sia cu unul din gemeni, cu mizeriile ?ndurate de la obraznica ceea de fat?, pe care Rim o ?ncuraja. De?i foarte suferitoare, se vedea c? Lina era obosit? de necazuri. Mini o privea cum sufl? greu ?i ??i zicea c? toat? via?a va sufla a?a din ce ?n ce mai greu... ?i at?t! Renun?area Linei o cuprindea ?i pe ea; faptul c? Lina o s? moar? ?ntr-o zi de astm? n-o speria. Mai team? i-ar fi fost acum s? vorbeasc?. — Nebuna asta de fat? st? bufnoas? fiindc? Lic? nu se poate ?ine de ea! ?i e destul de bine aici... Rim o menajeaz? chiar peste m?sur?... Dar dumneaei ?i tun? ?i to?i suntem ?ntor?i pe dos... Abia s-a a?ezat ?i Lic?... Acum e profesor ?i prieten bun cu familia prin?ului Maxen?iu. Lina avea astfel de expresii fericite ?i un fel de a ?nf??i?a totul care curma orice comentariu. Mini se sim?ea dezarmat?. Orice interven?ie ap?rea de prisos. Se interes? de profesoratul lui Lic?. Nu ?i-l putea ?nchipui... Dar Lina declar? c? Lic? era tot b?iat bun ?i dr?gu? ca ?nainte, cu toat? situa?ia lui a?a de frumoas?... Cam ridicol? buna Lin?, ?n adev?r!... A?adar, Lic? se schimbase f?r? s? se schimbe. Era acela?i care fluiera de mult pe l?ng? garduri, care deun?zi fluiera pe Sia subt fereastra Rimilor, care fluiera u?or pe buze ?n atelierul domnului Paul ?i ?ntre din?i ?n urechea prin?esei Ada. C?t despre pasiunea fetei greoaie pentru tat?l sprin?ar, ea era o stare de fapt f?r? comentariu. Cu ideea lui Lic? profesor, Mini nu p?rea a se identifica; nu mai puse ?ns? nici o ?ntrebare. ?i era deodat? foarte lene ?i uitase aproape preocup?rile cu care venise. Tocmai atunci baba, f?r? ca s? i se fi auzit pa?ii ?n me?ii de postav, v?r? capul prin u?? ?i r?gu?it? ?opti: — S? pofte?ti din fa?? c? a venit intendentul. Mini fu de p?rere ca Lina s? cheme pe intendent, ca s? nu se mai osteneasc?, dar Lina se ?i sculase. Baba r?m?sese dup? u??. I se vedea laba zb?rcit? ?i neagr? a m?inii ?i v?rful broboadei. Ai fi zis c? st? acolo gata s? loveasc? pe Lina cu ceva ?n cap... Cu ce s-o loveasc??... ?n ce fel era Lina vinovat? fa?? de bab??... Impresii! sau unele idei ne?nchegate bine, lene?e ?nc?, dinapoia g?ndului. Acum papucii babei se auzeau t?r?? pe coridor. Plecase... Ba nu!... Iar se ?ntorsese. Mini, ridic?nd ochii, o v?zu greb?nat? ?i uit?ndu-se la ea lung. Ce vrea?... ?tia c? a v?zut-o adineaurea prin geamuri ?i vroia s-o ucid? pentru c? dovedise crimele din casa lor blestemat?... Baba ?nf??i?a acum tot basmul r?u ?ntrev?zut de Mini. St?nd ?n mijlocul od?ii, baba se uita mereu ?int? la ea. Apoi se apropie de mas? ?i lu? c?limara, pe care o duse Linei ?n vestibul. At?t!... O aduse ?ns? la loc ?i se opri ?n fa?a scaunului lui Mini, uit?ndu-se acum la ea de-aproape. Nu spunea nimica, a?tepta!... Mini se trezi c?-i spune ea, din senin, babei: — Dumneata ai slujit pe cucoana Lina ?i acum ?ngrije?ti ?i de domni?oara Sia, fata dumneaei. Nu se g?ndise cu r?utate la astfel de cuvinte. Le pronun?ase ma?inal... pentru c? baba a?tepta acolo ?n fa?a ei, f?r? rost... sau pentru c? venise preg?tit? s? vorbeasc? ?i nu cutezase s? spun? Linei nimic... sau pentru ca s? afle dac? baba ?tie... sau numai r?spunsese ?ntreb?rii mute pe care i-o f?cea baba! Baba ?nt?i r?m?sese t?mp?. Apoi ??i plesnise tare palma aspr? peste obrazul zb?rcit ?i ie?ise ?n br?nci ca o turbat?, mic?, coco?at?; cu un petic de ?al zdren?uit, cu rochia t?r??, alerga pe coridor. Mini se sculase ?i din u?? se uita dup? ea. P?rea c? patineaz?: un picior luneca mult ?nainte ?i cellalt s?rea dup? el. Ca o vr?jitoare pe o m?tur? sau o mumie pe un schi ?chiop. A?adar, baba nu ?tia! R?m?sese turlac?! Dar baba ?tia altceva... ?i cele dou? lucruri la un loc o f?cuse s? fie apucat? de rele. Ce va face acum baba?... Va amu?i din spaim?... sau va vorbi?... Socoteli mintale repezi deoarece Lina se ?ntorcea. — Te-am f?cut s? a?tep?i! se scuz?, pic?nd pe un fotoliu, apoi se scul? iar s? ?nchid? u?a, mereu robotnic?. Mini se uit? dup? ea cu ochi pe care ?i sim?ea cum sclipesc vii de forme, culori ?i lumini, ca un buchet de artificii. Apoi tot de iute privirea i se stinse. Auzi pe Lina cum ?i spune: — Acolo pe coridor e odaia fetei ceea! "Da! g?ndi Mini. Tocmai unde p?ndise baba." Placid, Mini reconstituia faptele. — Pe bab? o ai de mult... de la Tecuci? — Nu!... Mai dincoace!... Dar tot mi-e destul! — Are s? intereseze pe Nory noutatea c? domnul Lic? d? lec?ii, zise Mini la ?nt?mplare. — Lec?ii de echita?ie. ?tii! El e de la cavalerie! complet? Lina ?ng?mfat ?i iar se scul? ?i se duse al?turi ?n cabinetul medical, de unde aduse o fotografie a lui Lic? ?n uniform? de cavalerie. Dac? o vedea fata ceea, mi-o lua! Lina o credea pe Mini la curent cu aventura ei sau nu? ?i vorbea ca unei ini?iate, sau cum? — ?tii, Lina, c? am adus doctorului o scrisoare de la Elena, ?l roag? s? vie la repeti?ii sau s? o anun?e ?ntr-un fel. Acum c?nd are pe Marcian va fi un concert str?lucit. — Rim are de g?nd s? se duc? acum regulat. Lina p?rea oarecum geloas? de prec?derea muzical? a lui Marcian ?i ofensat? c? Rim era controlat. Peste pu?in Mini se scul? s? plece. ?n poart? ??i zise: "E o prostie s? vrei s? faci oamenilor bine!" Apoi: "Am nemerit oare un flagrant-delict?... Mai bine c? n-am spus nimic Linei ?i m-a slujit ?mprejurarea!" Se g?ndea c? acum baba o va ?nlocui ?i Lina va fi informat?. "N-am s? viu mult timp pe la Lina." ... Trecu apoi la alte g?nduri ale ei, ca ?i cum interesul pentru acele fapte i se topise ?i teama i se irosise. ? ? XV ? Pe c?nd la Dr?g?ne?ti dura repaosul, melodios, toate furiile dezl?n?uite b?ntuiau casa Rim. Baba, care nu murise sub spaima blestemului c?zut acolo, spusese Linei ceea ce ?tia ?i a?a cum ?tia ea s? spun?. ?nt?ia grij? a Linei fusese: ce-o s? zic? Lic?, ce-i ?ncredin?ase fata? Abia pe urm? se v?ic?rise asupra faptei: cum dusese p?catul pe Rim? Indignarea nu-?i f?cea loc dec?t anevoie, din lipsa de gelozie ?i dragoste, din firea ei pasiv? ?i din acea vin? a ei ini?ial?, p?catul de tinere?e, de care se ?mpiedicase toat? via?a, p?cat speculat de Rim, dar mai ales ?ntre?inut de ea singur?. Nici ea nu era basma curat?!... Ea doar adusese ?n cas? pe fata lui Lic?!... ?n felul ?sta buna Lina sosea dezarmat? la locul delictului. Dar ce era acum de f?cut? C?ci ceea ce i se p?rea deslu?it era c? trebuie f?cut ceva... Cum s? trimit? fata de acolo f?r? ?tirea lui Lic??... Cum s? spun? lui Rim s? se ast?mpere? Ici-colo o apucau ?i toiuri de indignare! Ce neobr?zare pe nemernica de Sia! Ce neru?inare pe p?c?tosul de Rim! ?n casa lor!... O fat? ocrotit? de ei!... a lui Lic?!... C?ci era bine ?n?eles c? nici Rim, nici Sia nu ?tiau despre maternitatea ei. Pu?ina ei dragoste pentru Sia ?i purtarea de totdeauna a fetei cu ea f?ceau ca reac?iile materne s?-i lipseasc? conflictului. Drama era astfel mult simplificat?, dar totu?i exista. Lina avea o no?iune precis? a gre?elilor fiec?ruia separat; amestecate ?ns? la un loc o ?ncurcau. Dac? Lic? ar fi venit acum s?-i spun? c? Sia e o str?in? ar fi r?suflat, desigur, u?urat?, dar nu i s-ar fi schimbat prea mult sup?rarea. Prima ei faz?, deci, dup? descoperire fusese de toropeal?. O ?ndelung? oboseal? o cople?i. Mai apoi abia o apucase un fel de necaz cic?litor c?tre cei care stricau toat? treaba ?i-i dau ur?t de lucru. C?nd e a?a de greu p?n? s? te vezi lini?tit!... Ce le trebuia lor acum un astfel de zdruncin!... ?i baba aceea nesuferit? cu p?nda ei!... Se amesteca ?n treburile st?p?nilor!... Acum p?ndea, desigur, iar??i s? vad? ce are s? se petreac?!... A?tepta cine ?tie ce!... Parc? Lina ?tia singur? ce are s? fac?! Fibrele ce simt ?i dor, Lina nu le avea, iar cu mizeriile omene?ti era deprins?, apoi era o fire gr?m?dit? ce se ?n?bu?ea: de aceea imboldul dint?i al m?niei care spulber? nu-l avusese. ?n?bu?indu-se, scotea ?ns? aburi. ?nt?i turtit? de cele ce aflase, acum ?ncepuse din ce ?n ce a pufni ?i a c?uta pricin? tuturor, chiar ?i lui Rim. Atitudinea ei p?ruse celor doi suspect?. Profesorul se uita cu ochii lui de chinez la Sia, care c?ta pe subt pleoape. Era ceva!... Dar ce?... Nu ?tiau! De aceea nu cutezau s? ia atitudine, a?a c? — lucru neobi?nuit — pufnelile Linei se treceau ?i se ?ntreceau ?n voie. Lina ??i r?sufla ?ns? necazul f?r? explica?ii; iar ?n g?ndurile ei trudite se socotea mereu ce ar fi fost oare bine s? fac?! N-avea ?ncredere — ?i pe bun? dreptate — ?n energia ei. Furtuna, care face v?rtej pe locul necurat, nu se dezl?n?uise, a?a c? r?ul mocnea pe loc. Nory, chemat? pentru a fi consultat? ?i pus? ?nc? de la poart? ?n curent de bab?, intrase cu: "S?-?i tr?iasc?'" ?i r?m?sese la: "D?-o afar?!'' Refuzase ?ns? s? se amestece: "Eu cu mojica aia nu vorbesc!" A?a c? buna Lina urmase a-?i rumega ?nainte g?ndurile nec?jite, pe c?nd ceilal?i doi se enervau ?n nesiguran??. Nu se mai auzea vioara doctorului ?i distrac?iile de orice fel erau suspendate. Voia bun? fiind singura ei gra?ie, Lina c?p?tase o mutr? ?nc? mai uricioas?: p?m?ntie, cu ochii tumefia?i f?r? de pl?ns, ?mb?tr?nit?. Era circula?ia rea a s?ngelui, autointoxicarea! Odat? ce apucase s? vorbeasc? r?stit, p?rea c? a?a-i fusese vorba de c?nd lumea; ar?agul era hrana p?timirii ei. N-o p?r?sea ?ns? grija c? trebuie s? fac? ceva! Se chibzuise s? cheme ?ntr-o zi fata ?i s?-i spun? marele secret al na?terii ei. Atunci va pleca ea singur? de-acolo, ceea ce Lina prefera din cauza lui Lic?. ?i era ?ns? sil? de convorbire: "Te pomene?ti c? pl?nge, m?g?ri?a!" La ideea asta Lina ezita. ??i amintea din nou traiul ?ngeresc de deun?zi, f?r? a-i cerceta pricinile: "Dac? se ast?mp?ra, m?g?ri?a, ce bine era! Au pe dracu ?n ele! S? nu lase lumea ?n pace!'' Lina arunca toat? vina pe Sia. Se g?ndea la m?riti?ul fetei cu unul din gemeni, de?i proiectul era numai ?n ?nchipuirea ei. "O mai vrea acum s? o ia? Bine credeam eu s-o m?rit mai iute." ?n acela?i timp, un fel de indulgen?? de fat? gre?it?, care a trecut pe acolo, se unea cu ciuda ei conjugal? ?i am?ndou? se ?ncurcau iar??i de no?iunea maternit??ii. Atunci buna Lina nu mai ?tia ce vrea: "Numai s? nu pl?ng?!" ??i zicea la urm? cu o sil? mare pentru lacrimi. Ar fi vrut mereu ca Rim s? nu afle secretul: Pentru ea, ce se temea de p?catul pe care-l purta ?n spinare, ?i pentru el, p?c?tosul, ca s? nu-i vin? greu. Credea c? ?n felul ?sta totul s-ar putea ?nc? ?ndrepta. Nenorocita Lina trebuia s?-?i dea ei singure toate argumentele conciliante pe care de obicei le aduc al?ii. Cu baba nu vorbea. Baba intrase dup? cuptor ?i acolo f?cea ?n cenu?? tot felul de vr?jitorii pentru blestemul cel mare, dar nu era cuptorul cu hrub?, de aceea, pesemne, nu prindea vraja. De cum vedea pe Lina, ridica m?inile ?n sus ?ntr-un gest de iad ?i pieire. P?rea c? st? acolo pe j?ratec, sf?r?indu-?i pielea neagr? pentru c? fusese martor? la pierzare. Baba avea tot tragicul care lipsea bunei Lina, ajuns?, ?n schimb, de o cic?leal? nesuferit? ?i gata s? oboseasc? pruden?a celor doi ?i s? provoace vreo scen? din care s? ias? ea vinovat? sau s? ias? cel mult o victim? ?necat? de-a binelea ?n mocirl?. Lina, sim?ind c? Rim e gata s-o provoace, se decisese ?i chemase fata. Ca s? fie vorb? scurt? scosese caseta pre?ioas?: — Uite ce vreai s? furi! ?i zisese cu brusche??. Poftim cite?te! Sia se repezise ?i ?nv?rtea ?n m?ini cele c?teva fotografii ale lui Lic?, a c?ror vedere ?i r?scolea m?nia ?i dragostea. — Cite?te!... Tu e?ti ceea de acolo! Arunc?ndu-?i ochii pe act: "Din tat? necunoscut!" Sia avusese un ?ip?t: — Nu e Lic? tat?l meu?! Acest efect, care nu era cel a?teptat, nu fusese pe placul Linei. — Cine vrei s? fie tat?-tu? Lic? e!... E vorba de mam?-ta... Eu sunt, neru?inato... eu!... Eu care te ?iu, te ocrotesc ?i vreau s? te m?rit! Cuvinte grele, cu un ?n?eles l?murit ?i care puteau face pe Sia s? intre subt p?m?nt. — S?-?i fie de bine! Da' asta e poveste veche! zisese grosolana fat?. Lina ?n?elesese atunci c? Lic? i-a vorbit Siei de ea batjocoritor ?i se ofensase de moarte. Nu-?i mai alesese cuvintele, pierduse orice cump?tare ?i gr?m?dise oc?rile ?i pumnii. Baba, pe coridor, se a?ezase pe vine cu m?inile peste urechi, a?tept?nd s? se fac? p?m?ntul praf, iar Rim, prevenit de ?ntrevedere, lipit cu urechea de u?a biroului, nu putuse r?m?ne neutru. Intrase ?n plin pugilat ?i, lu?nd partea celei slabe ?i f?r? ap?rare, scosese pe Sia din m?inile materne. — Treci ?n camera dumitale! zisese fetei cu glasul unei bl?nde autorit??i. Am de vorbit cu dumneaei! Urmase o scen? care ar fi trebuit s? fie culminant? ?i care nu fusese dec?t o ?nc?lcire de cuvinte haine, un schimb de injurii mult timp mestecate ?i acum scuipate ?n obraz. Rim se ar?tase superior prin calm ?i batjocor?. Lina, cu fa?a umflat? ca de br?nc?, zv?cnea anevoie vorbele ?mb?csite ?ntre f?lcile contractate. V?z?nd c? pierde teren, Lina dase lovitura cea mare, pe care e drept c? nici Rim n-o a?tepta. Era baricada de dup? care el ??i ap?rase o via?? ?ntreag? demnitatea ?i avantajele. O r?sturna acum nebuna de femeie cu o singur? vorb?. Cu o explozie de pl?ns sau de tuse Lina spusese: — M?g?ri?a asta e fata mea! ?i a?teptase ca din cump?na gre?elilor reciproce s? ias? izb?vire. S? fie iertare ?i uitare ?i totul s? se ispr?veasc? la prim?rie ?i la biseric? cu o nunt? la care ei s? fie na?i. Rim, astfel atacat, ?ov?ise, apoi, lu?ndu-?i cel mai m?re? ifos, zisese sacadat, deci sarcastic: — Dumneata, madam, ai crezut c? tr?ie?ti cu pro?tii! apoi ie?ise. Nu era dec?t o atitudine de circumstan??. De fapt, Rim nu ?tiuse. ?nchipuise poate, ?n r?s, o roman?? de june?? a Linei cu Lic?, iar dac? cumva se ?ntrebase vreodat? a cui e Sia, nici un moment nu-i venise ?n minte c? Lina ar fi putut avea curajul s? o aduc? ?n cas?... Lui Rim ?i trebuia numai o fecioar? binevoitoare ?i nu ar fi ales-o dinadins s?-i fie fat? vitreg?. Acum chiar, c?nd ?tia, c?uta s? uite nota asta caracteristic?. Nu putea schimba ?mprejur?rile ce-i procuraser? ocazia fericit? ?i, ca un om cu spirit larg, ?tiin?ific primea ?mprejurarea a?a cum venise. C?t despre Sia, nu sim?ea nici o leg?tur? de "cucoana", ?i ?n b?rbatul unei mame, pe care n-o identifica bine, nu vedea dec?t pe "mo?u" ca unealt? de beneficii ?i de r?zbun?ri. Flirtul, din care se prelinge elixirul incestuos, tonicul pentru organisme degenerate, nu avea aci mare rol ?i nici iadul cu blestemele lui. Profesorul Rim flirtase la domiciliu, glum? ?ngro?at? din imagina?ia lui libertin? ?i din b?d?r?nia Siei. Glum? agravat? nu de rafin?rii ?i complica?ii psihologice, ci de ?mprejur?ri. Lina r?m?sese ?ns? buim?cit? ?i cu ideea c? Rim ?i Sia... ?tiuser?: a?adar, marele secret nu exista. Era un lucru pe care nu ?i-l ?nchipuise niciodat?, care z?p?cea tot trecutul ?i f?cea ?n ea ?ntuneric bezn?. Deocamdat?, totu?i, nimic nu se schimba. ?tiau to?i ?i totul urma ?nainte. Baba a?tepta mereu sf?r?itul p?m?ntului ?i Lina a?tepta ca Rim s? hot?rasc? ceva. S? ia o m?sur?, ori?icare. Poate se vor desp?r?i!... Din pricina ei... sau a lui... sau a vorbelor... sau poate c? totul se va ?ndrepta ?nc?... Lina credea deci totul am?nat; ?n a?teptare se ?nvenina tot mai tare. Rim, socotind totul lichidat, sta mai mult pe la facultate, plictisit c? bunul mers al lucrurilor a fost turburat ?i plin de o pruden?? ?n?eleapt?. Dup? dou?... cinci... opt zile... ?n care fiecare ie?ea, intra, m?nca separat, cu demersuri ascunse, Lina apucase pe Sia ?n sufragerie ?i, lovind cu pumnul ?n mas?, ?i poruncise s? plece. Fata dase din umeri ?i spusese c? nu pleac? dec?t atunci c?nd o va lua de acolo Lic?, ce-o adusese. Lina, ?nfuriat?, r?cnise r?gu?it, dar cu puteri neb?nuite: Are s-o azv?rle ?n drum! Amenin?at ?n interese, Rim ap?ruse ?n u??, cer?nd lini?te ?i declar?nd c? el porunce?te ?n cas?. Alte zile neschimbate urmase. Lina acum ??i redusese lupta la un obiect unic: s? plece Sia! Era g?ndul ce-i venise ?nc? de la ?nceput ca cel mai firesc. Atitudinea ?ns? de sfinx a lui Rim ?i nesim?irea Siei erau obstacole neprev?zute. ?n mintea Linei r?m?nea ?nfipt? ideea plec?rii. Cauzele se ?tergeau aproape, era acum o ambi?ie ?i un scop ?n sine. Lina era sup?rat? ?i pe Nory c? n-a vrut s? se amestece; credea, poate, c? prin intermediar lucrurile s-ar fi aranjat mai bine, de aceea nu mai consulta pe nimeni ?i, c?nd ?nt?lnea prietenele, se ar?ta cu ele uricioas?, ceea ce le dep?rta. ?n fiecare zi Lina credea c? Rim va zice sau va face ceva ?i ?n fiecare sear? sta prostit? de impasibilitatea lui. Sf?r?i prin a crede c? Rim nu a ?n?eles destul de bine... Ce n-a ?n?eles n-ar fi putut spune. Dar numai a?a se putea explica. C? n-a ?n?eles secretul na?terii Siei!... de?i spus deslu?it... C? poate n-a ?n?eles c? Lina ?tie ce e ?ntre el ?i fat?!... C?, ?n sf?r?it, e ceva ne?n?eles!... ?i mai venea ideea c? Rim a fost ofensat, ca so?, de m?rturisire ?i c? o f?cea pe ea responsabil? de tot. Idei ale sl?biciunii care o dau ?napoi ?i care, confuze, absurde, i se ?nv?rteau ?n capul n?uc. Cu un fel de team?, dispus? la scuz?, cum ?i la iertare, confund?nd cele dou? vinov??ii, a ei ?i a lor, ?i atenu?ndu-le una din alta, se decisese s? vorbeasc? din nou lui Rim, calm de r?ndul ?sta ?i serios. Rim, probabil ?nfruntat de violen?a ei, nu se ?njosea la nici o procedare. Rim a?tepta ca ea s? vorbeasc? rezonabil, pentru a face apoi cele rezonabile... ?i Lina, reculeas?, p?truns?, plin? de con?tiin?a faptelor, de r?spunderea lor ?i de grija consecin?elor, se dusese ?n biroul lui Rim, care n-o a?tepta deloc. Doctorul se ridicase de pe scaunul lui v?z?nd-o, surprins, nemul?umit, cu aerul unui om turburat ?n ocupa?ii grave, ?i, solemn, cu ochii pe buvard, a?teptase mut. ?n prevederile Linei probabil, intrase ca Rim s?-i pun? vreo ?ntrebare. Cum n-o ?ntreba nimic, ceva se ?ntorsese ?n ea pe dos, de la ?nceput, dar st?ruise ?n aceea?i cumin?ie. — Am venit s? vorbim!... T?cere din partea lui Rim. — S? vorbim ?n chestia asta cu fata... acum c?nd ?tim cu to?ii... toate cum sunt... Ochii lui Rim coborau tot mai jos, dar limba era ?n?elenit?. — Dumneata s? iei hot?r?rea... ?i s?-i spui s? plece. O s?-i d?m de veste lui tat?-su... O mic? sugrumare a Linei. — O s?-i d?m ?i de cheltuial?... O s-o primeasc? la ?coala de mic? chirurgie unde am vorbit. .. Un gest din m?n?, nervos, al lui Rim ?i at?t!... Lina, care sf?r?ise, re?ncepu: — Noi suntem oameni maturi ?i tihni?i... care ?inem la reputa?ia noastr?... O str?mb?tur? sau un sur?s pe fa?a aplecat? a doctorului... O str?mb?tur?, probabil... ?i iar t?cere... T?cere acum la am?ndoi. Lina ?ncepuse a da ?napoi ?n bunele ei n?dejdi. A?teptase vorbe bune sau rele ?i acum se ?ntreba ce ?nsemna t?cerea? ?nsemna r?u sau bine?... Sau poate Rim nu cuteza... sau poate nu credea de cuviin?? s? r?spund?. — Dumneata ce zici? Aceea?i t?cere. Lina, r?mas? de la ?nceput lipit? de u??, acum da mereu ?napoi ?n sufletul nec?jit. — Ce zici?... Atunci a r?mas a?a... A?a... s? plece fata. — Nu! — Cum... nu?... Adic? nu-i zici dumneata?... S?-i spui tot eu din partea dumitale?... La ocazii mari Lina spunea lui Rim "dumneata". Acum ?ns? "dumneata" se aglomera. I se p?ru c? pe desenul ?nclinat al fe?ei lui Rim era un sur?s... Negre?it, p?rere! — A?a atunci!... zise descump?nit?, cu ideile ?mpinse ?ncoace ?i ?ncolo, st?ngace de trupul ei inutil, acolo l?ng? u??. — Nu!... Nu va pleca! silabisi Rim deslu?it. Ridicase pu?in capul ?i Lina v?zu bine sur?sul... Un sur?s proiectat din?untru ?n afar?, din dispre?ul lui de ea ?i dinafar? ?n?untru, din mali?ia planurilor lui, din triumful calculat ?n sine ?i cu sine, din nep?sare de altceva ?i altcineva dec?t gustul lui... O umbr? de sur?suri. De?i Lina auzise vorbele lui clare ?i bine conturate, nu o izbi ?n?elesul lor provocator, o izbi sur?sul... ??i b?tea joc de ea... r?dea... ?i el ca ?i Lic?!... Fu opera?ia invers? a tuturor inten?iilor cu care venise: gravitate, poc?in??, indulgen??, precau?ie, bun?tate, la?itate, toate se ?ntorceau pe dos. ?n demersul ei era, pesemne, cuprins ?i ceea ce avea s? se petreac? ?ntre ei. Lucruri serioase ?i triste: mustr?ri, iertare, ?mp?care... poate chiar ?i ?nduio?are, acum c? Lic? o umilise ?i era pierdut. Cine ?tie dac? nu ?i vreun gest de tandre?e t?rzie, st?ngace, ne?nv??at?, de tandre?e ridicol?. Lina se ?ntorcea deci de foarte departe la t?cerea, la refuzul, la sur?sul lui Rim. Vinov??ia ei se ?terse ?i se ?nfipse ?n ea vinov??ia lui, f?r? gelozie, f?r? durere, dar ?mboldit? de batjocor? ?i de necuviin??. ?i ur? acum deopotriv? pe am?ndoi, f?r? vorbe, f?r? s? mai desprind? f?lcile ?n?epenite, cu ochi stupizi fixa?i pe Rim, cu mu?chii ?nvr?jbi?i, cu respira?ia f?cut? cheag, cu limba groas? ca de venin. Nu i se f?cu r?u, dup? cum nici babei nu-i venise damblaua, dar cu trupul mai ghebos ?nc?, cu fa?a zb?rcit? de necaz parc? era chiar baba de ur?t?. Rim, demn, cu ochii ascun?i ?n l?turi, cu sur?sul acela hidos acum tras ?napoi, trecu mut pe l?ng? ea, ie?i ?i o l?s? acolo caraghioas?. Abia dup? ce auzi zgomotul u?ei mari din fa??, Lina se urni din loc, trecu ?i ea prin u?i r?mase toate deschise p?n? ?n vestibul; Rim plecase!... Era adev?rat c? plecase!... La treburi, la plimbare... plecase! Buna Lina, printr-o grozav? surpare de valori, deveni rea. R?utatea celor buni, proasp?t?, neobosit?, nesocotit?, mereu susceptibil?, mereu agresiv?. Ca cineva ?nchis ?ntr-o cas? necunoscut?, ?ncerc?nd pe la u?i ?i ferestre b?nuitor, cu ochi de asasin, p?ndind de dup? col?uri gata s? loveasc?, cu mi?c?ri z?p?cite, necump?tate, dibuind ?n ?ntuneric ?i du?m?nie — a?a era r?utatea Linei. Baba, acum pitic, domolit?, cu ochii ?n broboad?, st?nd pe lad?, nu mai zicea c? pleac?, nu mai zicea nimic. A?tepta cu frica cuiva care a azv?rlit cu gaz ?i vede c? a luat foc. Rim a?tepta ?i el. Ie?ea de zece ori pe zi ?i se ?ntorcea repede, a?a fel ca s? nu fie ?i s? fie mereu acas?. Deprins cu iob?gia nesf?r?it? a Linei nu se a?teptase s? ia lucrurile ?n felul ?sta. Se temea acum de ea. Lina nu se descle?ta, nu vorbea, nu r?spundea, ?nvr?jbit?, cu mutra cuiva care vrea s? dea o lovitur? ur?t?. ? Lic?, f?r? presim?iri, ??i terminase plimbarea ?n Ardeal cu prin?esa Ada, iar cucoana Vera, diminea?a, c?nd deschidea geamul admira casa din fa??: — Halal cas?!... Asta cas?!... O dat? cas?! ?n adev?r, cu arhitectura ei pompoas?, vopsit? proasp?t, cu ipsosurile intacte, la col? de dou? strade, cu por?ile de fier poleite din bel?ug, greoaie ca un mausoleu de lux, casa iadului a?tepta, lini?tit?, ?n margine de trotuar, un fulger ce nu-i c?dea asupra. — Oameni cu stare! Oameni de treab?! spunea cucoana Vera pentru a se consola c? Sia ?i Lic? nu-i mai procurau distrac?ia de dup?-amiaz?. ? ? XVI ? La Elena Dr?g?nescu, ?ntr-o zi de moin? prin februarie, Nory intr? cu aerul c? e purt?toare de mari nout??i. Elena ar?ta tocmai lui Mini c?r?i po?tale cu vederi poetice trimise de Maxen?iu. Prin?ul luase deprinderea regulat? a acelui "memento" ?i colec?ia cu cer albastru ?i mun?i albi cre?tea mereu. Nici Marcian nu era uitat de v?rul generos, al c?rui suflet se purifica tot mai mult ?i care, ?ng?duitor cu micile sl?biciuni omene?ti, trecea peste unele susceptibilit??i, de altfel imaginare. Salutul scris al lui Maxen?iu avea cam ciud??enia lui dinainte de plecare. Ecouri masonice parc? ale unor st?ri suflete?ti misterioase. Nory declar? c? nu ?n?elege nimic dintr-o fraz? al?turat? unui chalet ascuns ?n brazi: "De la un cer la altul! Respectul meu n-are margini! Amici?ia m? re?nvie! Plutesc! V? pute?i bucura!" Era, ce e drept, un stil cam confuz. Altele erau ?i mai alegorice ?i mai obscure. Dr?g?nescu, c?ruia amabilul bolnav ?i inspira o nespus? mil?, neput?nd ?n?elege, lua de t?lmaci pe Marcian, care citea proza aiurit? a veri?orului cu un profil grav ?i cu cel?lalt mali?ios. Pasiunea bietului Maxen?iu pentru Elena ?i procura ocazia unei permanente ?i inofensive tachin?rii. Interpreta frazele obscure ?i se pref?cea a fi un amic, desigur mai recent, dar foarte gelos pe acele privilegii. Amenin?a cu plecarea ?i cerea dreptul de a scrie. De?i cordial ?i glume?, subiectul tachin?rii lor era nou ?i ginga?, de aceea r?m?neau adesea ?ov?itori ?i g?nditori ?n comentariul lor. Atunci, de comun acord ?i cu o reculegere sincer?, pl?ngeau pe bietul condamnat. Buletinele pe care le primea Ada de la sanatoriu erau tot mai pesimiste: "Facem ce se poate! Sper?m ?ntr-o prelungire!... Starea ?naintat?!... Nimic exclus!..." Un consiliu de familie reunise pe cei trei care se ocupau de prin?: Ada, Elena, Marcian, spre a delibera dac? nu cumva era potrivit s? fie adus ?napoi. Totul pleda ?ns? contra: riscul unui nou voiaj, impresia pe care i-ar fi f?cut-o ?ntoarcerea simptomatic? ?i exaltarea tot mai mare a prin?ului pentru localitate ?i vindecare. Sentimentele lui pentru Elena nu aveau nevoie de imboldul prezen?ei. Existen?a efectiv? a lui ?i a Elenei era un obstacol pentru av?nturile lui imateriale, ?nl?turate acum de distan??. De aceea cuvintele lui exaltate nu exprimau dorin?a unei revederi imediate. "M? simt un om nou, un copil! Sunt beat de aer curat, voi fi ?n cur?nd s?n?tos ?i fericit!" Sau: "Zbor! Sunt o pas?re! Sunt l?ng? Dumneavoastr?, dar am r?bdare. Totul e luminos..." Alt? dat? scria: "Doctorii sunt tirani, m-au oprit de la concursul de schi ?i de la raidul aerian. Eu, totu?i, am lunecat p?n? la picioarele concertului Bach." Marcian, aduc?nd aceast? cart?, o prosternase ?nt?i la pantofii de satin ai Elenei, c?reia negrul mat al doliului ?i f?cea fa?a mai alb? ?nc?. Bietul Maxen?iu! Poetic ?i incon?tient de starea lui! Sur?sul lor glume? devenise o umbr? bl?nd? ?n care ?nv?luiau pe s?rmanul absent. Maxen?iu ?i ?inea, astfel, permanent, ?ntr-o stare de emo?ie ?i de ?nfiorare ?n jurul iubirii ?i a mor?ii. Ce ar fi c??tigat aduc?ndu-l? O agonie trist? pentru to?i. Prin?ul nu mai tr?ia dec?t din artificiul medical, din gra?ia climatului generos ?i din noua substan?? a misticismului de care era cuprins, ?n adev?r, lui Maxen?iu i se p?rea acum c? ?n el se purific? gre?elile Adei ?i sacrificiul din trecut al Elenei. Era altarul unor s?rb?tori iluzorii. Nemaiput?ndu-se ag??a de via?? cu nimic din trupul lui, ??i ?ntorcea des?v?r?it preocuparea de la acel trup, ?l desfiin?a ca s?-l p?streze ?nc?. ?n schimb, sufletul ?i ?ntindea fr?nghii diafane, cu care s? dureze via?a dincolo de energiile materiei. Pentru a ?n?ela boala ?i moartea, Maxen?iu inventase izb?virea ?i reu?ea s? mai tr?iasc? timpul necesar ca misticismul s? se consume ?i el. Ve?tile cu care venise Nory erau cu mult mai brutale. Elena, de la u??, ?i impusese t?cere cu degetul pe buze. De al?turi, din sala de muzic?, se auzea un murmur de pian. Marcian lucra la noua sa compozi?ie conceput? la Prundeni. Decorul casei Dr?g?nescu ?i ajuta bine munca. Nory, umbl?nd ?n v?rful pantofilor, se a?ez? ?ntre ele dou? ?i ?opoti. Venea de la Rimi dup? ce, de trei ori ?n ?ir, nu g?sise acas? pe nimeni. O dat? se plimbase prin toat? casa. Vrai?te! Cine ?tie ?n ce cr??m? era baba, Lina poate la clien?i, doctorul la dracu ?n praznic, ?i Sia... Azi, ?n sf?r?it, g?sise pe Lina complet singur?: revizuia ruf?ria. — Ei: S-a f?cut! Am dat-o ?n uli??! Mi-a furat o mul?ime de lurruri! ?i spusese de la u?? cu giasul bine dres ?i cu satisfac?ie. Nu, z?u c? Lina era nes?buit?! C?nd prea bleag?, c?nd prea rea. Lui Mini aprecierea lui Nory, care era de obicei a?a de t?ioas? c?nd era vorba de Sia, ?i p?ru curioas?. — Bine, dar e firesc ca Lina s? fie sup?rat?. — Nu e sup?rat?. ??i spun eu c? e rea! Buna Lina era acuma rea! Numai Nory putea inventa a?a ceva. — Cum o s? fie bun? ?n a?a ?mprejur?ri? sus?inu Elena. — E rea peste c?t are dreptul s? fie! E nesuferit?! Dac? n-ar fi vorba de neprocopsitul de Rim ?i matahala de fat? a lui Lic?, i-ar face simpatici, at?ta e de rea! Dar ??tia doi sunt prea deochea?i! se ?nc?p???n? Nory. Mini nu-?i putea ?nchipui pe Lina cu semnele unei astfel de r?ut??i. — Spune mai bine ce e cu ei! se enerv? Elena. — M? rog! Scurt de spus! A p?c?lit-o c? o cheam? Lic?, i-a pus bagajul ?n tr?sur? ?i a expediat-o. "Du-o, b?iete, de unde a venit!" a?a vorbe?te Lina noastr?. N-am avut de plasat nici sfaturi, nici consola?ii. Nu mai are nimeni nevoie. Ei! V? place c?t e de rea? Bine a f?cut ce-a f?cut!... Dar s? spun? cu at?ta nesim?ire: "S? se duc? de unde a venit!..." Cam uit? cucoana Lina de unde a venit!... ?i cu mine, doctori?a noastr? s-a ar?tat foarte rece. Parc? am eu vreo vin?!... C?t despre voi, nici n-a ?ntrebat m?car! Nory ar fi vrut, probabil, oarecare zbucium ?i i se luase acest spectacol. Lina nu respectase uzan?ele dramatice. Ar fi vrut amica Nory s? ofere serviciile ei de consolatoare ?i g?sise toat? lumea consolat?. Era decep?ionat?. De?i r?utatea Linei era opera celorlal?i, Nory nu concepea victima dec?t ?nfr?nt?. Atitudinile celui care are dreptate sunt totdeauna anevoioase ?i uneori chiar antipatice. Chiar pe Mini acea simpl? expulzare ca la mahala, cu bocceaua peste gard, o decep?iona. Stratagema de vodevil nu era conform? cu spaimele ei tragice. Lucrurile se petrecuse ?ntocmai cum povestise Nory. ?ntr-o zi, pe c?nd Rim era la curs, Lina adusese o birj?, care s? ia pe Sia ca din partea lui Lic?. Aflase ?nt?i unde e cuibarul nou al Trubadurului. O jum?tate de ceas Sia nu vroise s? mi?te. Nici Lina nu mi?case din cabinetul ei. Baba spusese de vreo trei ori fetei c? birja pleac? ?i pe urm? o l?sase ?n pace. ?n sf?r?it, Sia se urnise. De cum o v?zuse ie?it? ?n trotuar, baba pusese lan?ul pe poart? ?i-i aruncase pachetul peste grilaj. Sia nu f?cuse scandal. Fie ?i cu astfel de mijloace, primea s? se duc? la Lic?. Rim la ?ntoarcere nu ?ntrebase nimic ?i Lina nu-i spusese nimic. ? ... Sia cunoscuse nu ru?inea de a fi aruncat? ?n strad? cu o boccea, cunoscuse calvarul unei vizite la locuin?a lui Lic?. — Domnul ?i doamna prin?es?, spusese un fel de picolo cu fes, sunt ?n str?in?tate. Sia crezuse c?-i vorbe?te de altcineva ?i se dusese printr-un fund de curte la o buc?t?rie. Acolo aflase ?n forme mai pu?in solemne ce era cu profesorul de echita?ie. — Dumneata e?ti, se vede, vreuna pe care a ?n?elat-o?... Oi fi grea?... Sia era a?a de inform?! Ea, care venise s?-?i proclame drepturile filiale, nu suflase o vorb?. — Nu!... Eu sunt croitoreas?! zisese, fiindu-i pentru ?nt?ia oar? ru?ine. — Ei, atunci vino peste o s?pt?m?n?! Z?p?cit? de acea vizit?, nu-i venise ?n minte s? se ?ntoarc? la Rimi cu acela?i procedeu de vodevil cu care fusese gonit?. Demoralizat?, uluit?, pornise pe singurul drum cunoscut, la facultate. Rim nu era acolo, dar g?sise pe gemenii, ginerii Linei. Printre creieri de mor?i, preg?ti?i pentru analize, printre fiole ?i castroane sinistre, fusese un conciliabul de sabat. Cei doi, v?r??i cu botul unul ?n altul, se consultau, trec?ndu-?i g?ndurile ascunse, ca prestidigitatorii c?r?ile. Spre sear?, ?ncuind cu grij? laboratoriul vr?jitoriilor, cu pardesiul pe umeri, prin s?lile pustii, fra?ii Hallipa condusese pe Sia la aceea?i tr?sur?. Cu co?ul ridicat, birja ?i dusese pe to?i trei la locuin?a gemenilor din strada Minervei. ? ... Rimii durau am?ndoi ?nainte, cu baba la mijloc, acela?i r?zboi surd ?i mut... Lina nu ?tia ce a devenit Sia, nici ce a aflat Rim de ea ?i ce g?nduri are. A?a cum deun?zi a?teptase s? fie ?ntre ei acuz?ri ?i iertare, a?a acum a?tepta ca Rim s?-i spun? c? nu mai au ce c?uta la un loc ?i ea s?-i r?spund? c? crede la fel. Era ner?bd?toare s? vie momentul c?nd va putea pronun?a cuv?ntul "divor?", la care nu s-ar fi g?ndit niciodat?. Vrea s? desfac? c?snicia de omul care sur?sese ?n batjocur?. Nu-l iubise, nici nu era geloas?, dar acum ?l ura. Ideea c? Rim ?tiuse secretul, care pe ea o chinuise toat? via?a, i-l f?cea odios. Ani ?ntregi se ferise de el ca o vinovat? ?i ?i suferise despotismul numai ca s? ascund? vina. ?i el ?tia! ?tia atunci c?nd ??i b?tea joc de Lic?! ?tia c?nd se ?mp?case cu Lic? ?i se legase de Sia! ?tia pe vremea c?nd tr?iau am?ndoi ?n certuri, ca atunci c?nd tr?ise ?n mul?umire! G?ndul ?sta ?nvr?jbea pe Lina, g?nd gre?it, dar statornic. Rim nu ?tiuse propriu-zis ?i nu-?i hr?nise aventura din ideea asta. Nici acum acea maternitate nu conta ?n cump?na sentimentelor lui. Pentru Lina ?ns? secretul lui Lic? fusese cimentul unirii cu Rim. Acum puteau s? se despart?, n-aveau ce mai c?uta la un ioc. Se preocupa de cas?, care era a am?ndoura ?i care se cuvenea s? fie numai a ei. S?-i azv?rle cele 200.000 pe care-i pusese la cump?rare ?i s? se duc? unde vrea. Ea alergase, ea se trudise, ea pl?tise ?i pl?tea mereu. Acum Lina trecea orele libere ?n demersuri pe la advoca?i pentru a vedea ce era de f?cut ?n privin?a casei. Avea s? fie proces. S? fie! ?l va purta toat? via?a pentru ca s? r?m?n? ea st?p?n?. Ar fi dorit ca Rim s? provoace ceart? ?i s? plece de pe acuma. Dar Rim t?cea nep?truns. Baba adusese ve?ti noi. Trecuse ?ntr-o zi din ?nt?mplare pe Minervei ?i v?zuse sus, la o fereastr?, un obraz cunoscut. Femeia se tr?sese repede de la geam ?i l?sase perdeaua, dar putea jura c? era Sia. Rim se ducea, venea, ca de obicei, la ore aproape neschimbate. Gemenii veneau ?nc? mai des ca de-obicei. Erau ?ntre ei trei conciliabule nesf?r?ite ?n biroul lui Rim, de unde nu r?zbeau afar? ?oaptele suspecte. Lina inspectase strada Minervei ?i recunoscuse o cas? mare, frumoas?, cu etaj, care fusese proprietatea lui Doru Hallipa. Casa intact? prezenta o particularitate: pe l?rgimea unui singur geam, o felie din cas? fusese separat? printr-un grilaj nou de lemn, care astfel izola o camer? de antresol, una de etaj ?i o mansard?, cu o bucat? de curte de vreo zece metri lungime ?i patru l??ime. Cum ?n partea aceea care avea zidul orb, o u?? fusese deschis? primitiv cu trei trepte pentru a da intrare. ?n dreptul str?zii m?rginea grilajul de fier al propriet??ii, care ?ns? pe por?iunea aceea fusese ?i el c?ptu?it cu t?blii de lemn. Chiar dac? treceai indiferent, erai izbit de aspectul ciudat al locuin?ei. Lina ??i amintise de procesele neispr?vite ale gemenilor, ?n care fusese vorba ?i de o revendicare de imobil. ?i auzise l?ud?ndu-se c? sunt ?i ei proprietari. Prin ce ciud??enie a tranzac?iilor se f?cuse o astfel de adjudecare? A doua zi Lina trimisese pe bab? s? bat? la u?a biuroului, spun?nd c? cucoana pofte?te pe domni?ori s? r?m?n? la dejun. Dup? ce se consultase asupra invit?rii suspecte, gemenii cu Rim ap?ruser? ?n sufragerie cu aere piezi?e. La desert Lina ?i ?ntrebase dac? s-au instalat ?n strada Minervei ?i cum ?i-au aranjat casa. Surprin?i, cu toat? ?ndem?narea lor, se ?ncurcase ?n explica?ii. Acum, Lina, de la vizitele medicale, se ?ntorcea cu ?nconjur pe strada Minervei ?i vedea mereu incinta ermetic? ?i pustie, cu transperantele l?sate ?n jos la cele trei ochiuri suprapuse ale geamului parc? unic. ?ntr-o zi oprise ?i se cobor?se ?ncerc?nd s? intre. ?nchis ?i nici o sonerie! Un c??el mic ?i r?u se n?pustise. I se p?ruse c? mi?case sus o perdea. Dup? ceva a?teptare trebuise s? plece. Ce c?uta acolo? Gonise pe Sia. Nu o preocupa dac? Rim o vede sau nu! Vroia ?ns? ca Rim s? plece din cas? ?i c?uta pricini. Era o idee a ei ?nd?r?tnic?. ?ntr-o zi de audi?ie se dusese devreme de tot la Elena ?i-i vorbise despre citadela din strada Minervei. Elena crezuse c? exagereaz? ?i-i spusese vorbe ?mp?ciuitoare, care nu aveau nici un ecou. Poate c? Lina a?tepta vreo intervenire a Elenei pe l?ng? fra?ii ei, dar pentru nimeni ?i nimic ?n lume Elena n-ar fi consim?it s? aib? de-a face cu gemenii. Totu?i ceea ce aflase de la Lina f?cea pe Elena curioas? din cauza casei, pe care o locuise ?n copil?rie. Ce putea fi acea desp?r?ire bizar?? Trec?nd prin apropiere, Elena cotise, ?ntr-o zi, automobilul. ?n poarta caselor p?rinte?ti sta o femeie. O chemase ?i ?i spusese numele chiria?ului — un inginer. Acolo, ?n cucurigul acela stau doi tineri strica?i, care tr?iau am?ndoi cu o fat? pe care o ?ineau ?nchis?. Nory ?nt?mpinase vestea cu explozii de haz! Iac?! S-a m?ritat a?a cum dorea Lina!... Dar cu am?ndoi, fire?te!... Ce idee pe Lina s?-i despart?! — Poate c? nu era adev?rat ?i o ?ineau acolo de hat?rul lui Rim! credea Elena. — A?a e!... Bine zici! ?i mai ?i!... Trei, nu doi!... Mini socotea ?i ea la fel cu Elena c? Sia era ad?postit? de gemeni pentru Rim. S?-i mai spun? versiunea cu trei crai sau nu? Cum era mai bine! Casa Rim devenise ur?t? prietenelor. ?nt?mpl?rile de acolo aruncau umbr? ?i asupra victimei... ?ti cine era victim??... Cine era c?l?u?... ? ? XVII ? La Elena repeti?iile, mereu mai active, ocupau ?i preocupau pe to?i. Se apropia acum data definitiv? a concertului. Mijea a prim?var?. Maxen?iu trimitea mereu cuvinte tainice ?i ?nflorite, ?i doctorii buletine pesimiste. Vindecarea era exclus?, fire?te, ?i prelungirea chiar devenea problematic?. Accidentele funeste erau destul de previzibile. Ca?exia generalizat? precipita deznod?m?ntul. De?i starea fizic? a bolnavului era aparent blajin? ?i cea moral? excelent?, familia trebuia s? se a?tepte la orice. Printre unduirile muzicii de Bach triste?ea se strecura. Elena era ?n timpul din urm? cam nervoas?, probabil din cauza concertului apropiat; o surmenare sau numai o stare de excitare din grija ?i pl?cerea audi?iei faimoase. ?n chiar ziua c?nd Dr?g?nescu, ce ?nt?lnise pe Ada, adusese ultimele ve?ti rele de la Leysins, Elena se sim?ise r?u. Luau gustarea dup? repeti?ie ?n cerc intim, c?nd feciorul, l?s?nd brusc jos o tav?, avusese numai timpul s? se repead? spre st?p?n? pe care o v?zuse p?lind ?i o sus?inuse p?n? la canapea, unde Elena avusese o scurt? sincop?. Revenindu-?i sur?sese lui Dr?g?nescu care, speriat, ?i ?inea m?na ?i ?ntinsese m?na liber? lui Marcian, foarte alarmat, sub aparen?e calme: — M-am prostit de tot, declarase Elena. Nu vroise ?ns? s? consulte un doctor. Dr?g?nescu, din ini?iativ? proprie, cercetase un ilustru practician. — Cauzele! F?r? cauze ?i f?r? pacient? nu pot opina nimic. — Presupune, doctore, c? pacienta ?ns??i nu ?tie cauzele!... Ce sfaturi ai putea da? Doctorul cl?tinase din cap ?i prescrisese lini?te ?i mul?umire, ceea ce nu lipsea Elenei. Dr?g?nescu, ?n ?ngrijorarea lui, se g?ndea c? poate boala lui Maxen?iu o impresiona. Considera posibilitatea asta f?r? nici un resentiment, dimpotriv?, ca pe o nou? manifestare a virtu?ilor suflete?ti ale Elenei. Cu aceste mici devieri, concertul ??i urma drumul spre realizare. Rim lua parte ?i el cu mare regularitate la repeti?ii. ?n situa?ia anormal? din menajul lui, Rim se conducea normal. Probabil numai fericirea ?l f?cuse inexact. Negre?it, duelul dus cu Lina ?i transferarea sentimentelor ?n strada Minervei ?i turburau programul fericirii oarec?t. ?n schimb, programul Linei era acum mereu acela?i. Casa s? fie a ei ?i Rim s? plece unde ?tie! ?ntre ei nici un schimb nou de vorbe. Aceea?i mocnire a r?ului. ?ntr-o dup?-amiaz?, c?nd gemenii ie?eau de la Rim, Lina, cu tr?sura gata la poart?, ?i oprise cer?nd un op medical pe care ?tia bine c?-l au. — Merg cu vai pe acas?, s? mi-l da?i! Cei doi primiser?. ?n?elegerea lor piezi?? nici nu se sim?ise. Citadela lor era bine organizat? ?i prevedea surprinderile. Cobor?ser? ?mpreun? ?i intraser? ?n camera de jos, care era un fel de br?cuial? de fiole, de c?r?i, eprubete: biroul! Lina ob?inuse volumul cerut. ?n restul casei nu se sim?ea nimic. — S? v?d ?i eu cucurigu! vostru! zisese Lina ?i urcase la odaia gemen? de culcare, or?nduit? curat. Nici acolo vreo urm?! O u?? de lemn alb comanda sc?ricica de la mansard?. — Acolo avem pod! ziseser? gemenii laolalt?. Lina nu ceru s? vad? podul, dar avea s? aib? cur?nd ve?ti de el ?i chiar prea multe. ?ntr-o zi, Rim, schimbat la fa?? ?i cu m?ini care tremurau nervos, spusese Linei c? Sia e grav bolnav? ?i are nevoie de ?ngrijirea ei. — Eu, nu!... S? vad? de ea cine vrea! spusese ?ntunecat Lina. A doua zi, Rim, care nu avea ?ncotro, revenise cu cererea lui. Pentru a putea convinge pe Lina m?rise confiden?a. Era vorba de ceva delicat ?i primejdios. Fata trebuia dus? la spital ?i operat?. Avea nevoie de un mamo? ?i de o mam?! Lina ??i ghemuise mu?chii fe?ei ?i refuzase. — La mine la spital, nu!... S-o duc? amantul unde o ?ti. — ?tii... b?ie?i tineri! opinase Rim smerit, ?i la plural, despre coi doi gemeni, gazdele Siei. ?tia c? Lina cuno?tea acum ascunz?toarea. — Tineri... b?tr?ni... ?i prive?te. — Dar n-o s-o l?s?m s? moar?! milogise Rim a treia zi, tot zadarnic. — Nu mi se cade mie! r?spunse Lina mai violent, cu ochii umecta?i de acea sfor?are, dac? nu de lacr?mi. — Dar nu e ce crezi!... Nimic care s? te ofenseze! declarase Rim cu elan. Totu?i, nici acele asigur?ri, nici venirea ?n toi de noapte a gemenilor sp?im?nta?i nu o putuse ?ntoarce de la formula ei de refuz bine ?mputernicit?: — Nu mi se cade mie! A?a ?n?elegea ea lucrul ca mam? ?i ca medic, ?i de prisos ar fi ?n?eles cineva contrariul. Gemenii ?i Rim, alarma?i de starea rea a nenorocitei de Sia, trebuiau s? lase deoparte pruden?a ?i apelase acum care ?ncotro. Rim, care ?n adev?r nu se socotea vinovat, ?ntrebase pe Sia asupra cazului sup?r?tor, cu at?ta repro? c?t se poate face la 40° temperatur?. — S? m? sl?be?ti! r?spunsese grosolan. Apoi tot ea amenin?ase: — S? nu cumva s?-?i vie ?n g?nd s? spui lui Lic?... S? nu afle Lic?. M-auzi?!... S? nu cumva! Totu?i, gemenii, care nu ?tiau ce s? mai fac?, telefonaser? lui Lic?, care nu se ar?tase, dar care de la distan?? solu?ionase chestia spitalului. Rim, renun??nd la discre?ie, solicitase ?i el pe profesorul G., care, ca o datorie colegial?, primise s? opereze. Opera?ia tardiv?, de?i artistic?, nu putuse salva situa?ia desperat?. Gemenii telefonau Linei mersul boalei, dar ea nu se clintea. — Al cui o fi fost! se ?ntrebase fa?? de bab?, ce-?i f?cuse cruce. — S-o ?ngroape, maic?, cine a omor?t-o! fusese ora?iunea anticipat? a babei. Sia, dup? ce b?use zadarnic unele ceaiuri, se dusese din capul ei la o moa?? ordinar?, pe care nu voise p?n? la urm? s? o denun?e. Abia dup? ce infec?ia se declarase prin febr? mare ?i pete suspecte, aflaser? gemenii. Atunci ?ncepuse dansul demersurilor a?a de sinistre prin refuzul Linei, prin misterul triplu, multiplu, al situa?iei ei ?i prin pericol. Rim aflase de concuren?a neloial? ?i fructuoas? odat? cu febra de 40°. Grija, indignarea, mila, pruden?a se precump?neau. Refuzul Linei ?l aruncase pe primul plan, silindu-l la demersuri penibile pentru demnitatea lui abia ocrotit? de paravanul gemenilor, de care era silit s? se foloseasc?. Sia suferea dureri cumplite f?r? s? se ?mbl?nzease?, cu din?ii str?n?i ?i vorbe ur?te, gata de scr??nit. Se uita c?inos la gemeni, la Rim ?i chiar la biata duduia Mari. Mo?ica Mari nu era autoarea avortului funest ?i servea de familie. O u?? deschis? o f?cea s? tresar? ?i printre gemete c?ta ?ntr-acolo cu o privire s?lb?ticit? de dureri ?i de spaim?. "Vreau sau nu vreau s? vie Lic??" c?ci asta era ideea ei fix?. Mo?ica Mari, cu vocea ei de r?ndunic?, pomenise tuturor de Lic? ?i chiar Siei. — Cum s? nu fie anun?at? Cum s? nu vie? Ceilal?i se uitau unul la altul, iar Sia scuturase capul cu furie: — Nu! Nu! Nu-l vroia. Spaima ei era deci s? nu vie. Probabil ?ns? c? teama ?i ?mpotrivirea ei vor fi con?inut ?i speran?a de a-l vedea totu?i. Lic? avea ?tiri la telefon. Nu era chemat ?i nici nu dorea s? vie. Sta deoparte din pruden?? ?i din sup?rare. Nemernica aceea avusese purt?ri proaste, dar cel pu?in s? nu afle prin?esa. Ada, e drept, nu ?tia nimic ?i Lic? nu se g?ndea la vreo catastrof?. De c?teva zile nu i se mai comunicase nimic ?i credea chiar c? lucrurile s-au ameliorat. Erau tocmai zilele culminante, c?nd cei implica?i nu mai ?tiau ?ncotro s? apuce. Sia interzicea mereu ca Lic? s? fie chemat cu tot at?ta desperare cu c?t ?l dorea. Profesorul G., fa?? de cazul grav, nu operase dec?t cu consim??m?ntul lui Rim. Era o ?ncercare, dac? nu chiar un experiment. Sia dur? ?nc? prin minune trei zile dup? opera?ie. Era a?a de robust?! Profesorul era mi?cat de cazul ei nenorocit ?i chinuitor, ?i-i era mil? de acea fiin?? brut? ?n ghearele de brut? ale naturii. Se interesase de circumstan?e. O fat? din serviciul lor, nenorocit?, nu se ?tia de cine, fiindc? nu vrea s? spun?, explicau gemenii cu fric? ?i cutezan??. E drept c? Sia nu scotea un cuv?nt despre nimic ?i nimeni. Mo?ica Mari, singurul element sentimental acolo, vorbise profesorului G. despre Lic?. A?adar, exist? un tat?! Poate, totu?i, dorea s?-l vad?. Cu bl?nde?e ?i autoritate chirurgul ?i pusese chiar el ?ntrebarea. Lumina de suferin?? ?i refuz din ochii muribundei ?l impresionase. — Nu! Nu! — Vede?i! Nu vrea deloc! sughi?ase mo?ica Mari, pe c?nd Sia cu m?ini tumefiate ghemuia cearceafurile. Cum la Dr?g?ne?ti ?n ultima s?pt?m?n? nu se mai aflase nimic despre Sia, se credea ?i acolo c? merge mai bine, mai ales c? Rim venea regulat, de?i cu un cap mai bizar ca de obicei. Repeti?ia general? trebuia s? fie luni, ?i joi 16 aprilie marele concert. Pentru repeti?ie Elena invitase un num?r de intimi pentru a avea impresia publicului, iar distan?a ?ntre repeti?ie ?i concert o voise Marcian ca o experien?? rafinat?. Cu tot spa?iul ?i cu toat? ordinea, casa Dr?g?nescu suferea o mare perturbare. Telefonul nu ?nceta, nici furnizorii feluri?i. Marcian da Elenei un mare ajutor moral, ba se amestecase chiar ?i la amenajarea s?lii de muzic?, c?reia ?i hot?r?se un dispozitiv bazat pe acustic?, pe care nici Elena, nici servan?ii ei obi?nui?i nu l-ar fi putut or?ndui. O mai ajuta ?i prin aceea c? o ?nturna arbitrar de la ocupa?ii ?i de la preocupare. Lua vioara ?i o silea s? se a?eze la pian. — ?i a?a ?i almintrelea tot o s? fim gata! glumea. Ne preg?tim de trei luni pentru trei ceasuri, care au s? treac? a?a de iute! ?n acea filozofie era mult regret. ?n aceea?i ordine de g?nduri, Elena f?cea proiecte de audi?ii viitoare pentru a nu rupe firul. Marcian sim?ea cu drag inten?ia simpatic? a planurilor; ceea ce nu cuno?tea era felul de a fi al Elenei de mai ?nainte, calmul ei pe atunci inalterabil ?i aspru c?tre oameni ?i lucruri, acum turburat. Timpul era minunat de frumos. Un aprilie precoce ?i str?lucit. — Ne face concuren??! se pl?ngea Marcian. Jum?tate din efectul muzical e furat de simfonia prim?verii. Cu toat? dorin?a de a fi atent a publicului, o parte din fiecare auditor va sc?pa din sugestia muzicii, care va fugi de sub st?p?nirea arcu?urilor noastre, chemat afar? de arcu?urile aerului fin. ?i tot a?a va fi ?i cu fiecare executant. A? vrea pentru joi o ploaie bun?. Duminica, ?n ajunul generalei, fusese cu deosebire de obositoare. Marcian voise s? desfac? iar din nituri fiecare bucat? muzical? pentru a controla calitatea ?i defectul am?nuntului. Apoi se trecuse de dou? ori ansamblul. Marcian descoperea abia acum gre?eli ?i, cu acel imperativ al lui, azv?rlise nemilos acuz?rile ?n dreapta ?i ?n st?nga. Elena, crez?ndu-l foarte nec?jit, era ?ncremenit?. Se ?nsenin? abia c?nd ?l v?zu str?ng?nd m?ini ?n dreapta ?i ?n st?nga. ?l ?ntreb? aproape cu ging??ie: Ce crede?... Ce-a fost?... Mergea admirabil! Observa?iile erau de la "bine" ?nainte spre perfec?ie. ?nc?ntat?, ar fi vroit s?-i spun? cuvinte de recuno?tin??, dar ?i ap?reau banale, nepotrivite. Primise ?i trebuia parc? s? dea mai mult dec?t at?t. Din acele cuvinte ?ncepute ?i ?ntrerupte ?i din acea sim?ire, Elena sta acum at?rnat?, cu buze ?ntredeschise, cu m?ini nedumerite. Marcian, cu o gravitate care contrasta cu voio?ia lui obi?nuit?, aplecase capul spre vioara pe care o ?inea ?nc? ?n m?ini. Ca ?i cum s-ar fi ridicat anevoie dintr-o ?ngenunchere, Elena c?uta s? reintre ?n normal. — ?i coralul de care ?mi spuneai!... Cum o s? fie?... F?r? repeti?ii? ?ntreb?. Marcian reg?si un sur?s vesel, aproape ?iret. — Da!... ?l vei auzi m?ine, la general?. ?ntr-una din ?edin?ele lor de acompaniament ?i conversa?ie, Elena ??i amintise de un recital minunat din Bach auzit pe timpuri la Var?ovia. Fire?te c? Marcian cuno?tea bucata. Elenei i se p?ruse c? erau instrumente minunate ?i noi. Marcian o asigura c? erau numai voci, cu sau f?r? org?, care dau acea impresie. ?ntr-o sear?, la el acas?, Marcian socotise durata exact? a concertului Bach. Se ?ntrebase de era destul de lung pentru importan?a de care era ?nconjurat. Fusese decis ca intrarea peste or? ?n sala de muzic? s? fie exclus?, ca la concertele publice; ca lumea s? circule numai ?n pauze ?n restul apartamentului, ?i bufetul somptuos, a?ezat ?n sala mare de biliard, care era ?i ser? de iarn?, s? fie deschis numai la sf?r?it. Fa?? de astfel de m?suri, programul trebuia s? fie foarte plin ?i Marcian calculase ?n vid. ?i venise ?n minte coralul ?i ?ndat? g?ndul ?nsufle?it de a face o surpriz? pl?cut? Elenei. Cum n-ar fi putut totu?i s? nu-i spun? defel, intercalase coralul, dar f?r? l?muriri ?i nici Elena nu i le ceruse. Recrutase el singur vocile ?i le preg?tise ?n afara repeti?iilor, d?ndu-?i astfel un supliment de osteneal? pe c?nd oferte felurite de angajamente ?n str?in?tate a?teptau cam de mult buna pl?cere a maestrului. Vocile nu le alesese dintre vedetele de oper?, ci din cori?ti de muzic? religioas?; voci juste ?i maleabile, pe care s? le m?nuiasc? ca pe taste, care s? fie sclavele artei lui de animator ?i cu care s? ob?in? perfec?ia. Coralul era un omagiu direct adresat Elenei ?i c?ntat parc? de el singur pentru ea. Anun??nd Elenei coralul pentru a doua zi, Marcian se sim?i mul?umit ?i sorbi cu pl?cere dintr-un pahar cu Bordeaux. Elena nu-l chestionase nici acum. Ea singur? ?ntre?inea astfel secretul pl?cut ?i ??i preg?tea impresiile. Se auzi telefonul l?ng? care Nory veghease pentru ca muzica s? nu fie turburat?. Nory lu? receptorul ?i f?cu Elenei un semn de alarm?. Apoi ?ip? cu vocea ei ascu?it?: — Alt? zi nu g?sea! Marcian ?n?elese c? era vorba de ceva important. Iar vreun obstacol! Nory explica Elenei c? Lina anun?a moartea Siei ?i ?nmorm?ntarea pentru miercuri. Erau lucruri destul de sup?r?toare. Pentru cine cuno?tea tragicomedia, cu sf?r?it a?a de tragic, moartea Siei avea unele elemente de emo?ie. Evenimentul mai era ?i neprev?zut deoarece credeau c? boala s-a sf?r?it cu bine. Apoi ?nmorm?ntarea ?n ajun de concert era o st?ng?cie vrednic? de Sia. Elena, turburat? de acea veste, p?lise cu m?ini moi ?i reci care tremurau. Cum Dr?g?nescu tocmai intra, ?ntr-un elan neobi?nuit ?i nemotivat, Elena se repezise spre el cu gest de bra?e ?ntinse. Ne?n?eleg?nd, descump?nit, Dr?g?nescu ??i ?nchipuise o nenorocire, nu ?tiuse care, ?i r?m?sese cu m?inile ?n jos, sarb?d, pe c?nd ?l s?geta o arsur? ?n piept ?i sim?ea b?t?ile inimii ?ndesite, apoi oprite parc?. Elena, f?r? contenen??, ne?tiind ea singur? ce a vrut, se ?ntorsese l?ng? pian, de care Marcian sta rezemat, urm?rind-o din ochi ?ngrijorat. Marcian era la curent cu aderen?ele pe care moartea Siei le avea cu concertul Bach, ?tia c? ele sunt neoficiale, laterale. Dispropor?ia dintre cauze ?i starea emotiv? a Elenei era v?dit?. Sim?ise un fel de val cald ce-l n?p?dise pl?cut. — Bun! zisese, de?i cuv?ntul nu era de doliu. Bun! M?ine facem generala lini?ti?i, mar?i avem timp pentru condolean?e ?i miercuri to?i la ?nmorm?ntare... iar joi, marele concert! Or?nduia astfel totul cu voio?ie, solu?ion?nd descump?nirea gazdelor. Vroia, mai ales, s? lini?teasc? pe Elena, f?c?nd din concert un bloc de ap?rare ?n jurul ei. — E bine a?a! zisese Elena, reg?sindu-?i cump?tul ?i cu o supunere de copil. R?mas ?n mijlocul od?iei, cu urechi care pocneau, Dr?g?nescu avea un aer r?t?cit, ne?tiind dac? Elena, ?n adev?r, ?i ?ntinsese lui m?inile ?i dac? ar fi trebuit s? le ia. Nory se apropie de el ?i ?i spuse noutatea. Rim plecase neobservat. Probabil cuno?tea evenimentul dinainte ?i venise numai pentru a face fa??. ?n ultimul timp re?ncepuse a purta enorm de grij? opiniei publice ?i demnit??ii lui. Nory pleca ?i ea pentru a seconda pe Lina acum, c?nd problema Siei era rezolvat?, dar cu inten?ia de a se mai re?ntoarce cu am?nunte. Mo?ica Mari anun?ase din primul moment pe Lic?; nu mai avea cine zice nu. Lic? venise la spital ?ndat?, acum c?nd Sia nu-l mai putea ?mpiedica ?i c?nd el nu mai putea sta la ?ndoial?. Lic? fusese plutonier ?n cavalerie ?i v?zuse multe, dar confruntarea cu Sia moart? nu fusese o ?ntrevedere lesnicioas?; cadavrul proasp?t al nenorocitei era "teribil". Venise totu?i la timp. Dup? el nimeni nu mai putuse privi "hoitul", cum ziceau oamenii de serviciu, fum?nd, ca s?-?i pun? inima la loc. Profesorul G. propusese o autopsie refuzat? de Lic?. Se f?cuse o injec?ie cu formol pentru o problematic? conservare. Dup? vizit?, Lic?, la 11 noaptea, dase Linei un telefon ce-o urnise ?n sf?r?it. Ca ?i cum acum abia g?sise un debu?eu activit??ii sale materne, Lina alerga pentru ceremonie. Prietenele alarmate ?i care o n?p?deau cu consol?ri f??i?e creau Linei obliga?ii, ?n loc s-o u?ureze. Solicitudinea tuturor da importan?? ?nmorm?nt?rii ?i Lina se str?duia nu numai pentru cele strict necesare, ci ca s? fie totul "bine". Cum prietenele veneau s-o asiste ?n acea ?mprejurare, Lina hot?r?se ca Sia s? fie transportat? la o biseric? central?, unde va fi mai lesne tuturor s? vie, f?r? obliga?ia de a merge la cimitir. Rim ?i gemenii disp?ruser? din scen? ?i, dup? acel comunicat probabil energic dat Linei, Lic? nu mai da nici el semn de via??. Prin?esa Ada aflase c? Lic? a avut o copil? care a murit. At?t! Aventur? de tinere?e. — ?nt?mplare trist?! decisese. Nu-?i amintise de ?nt?lnirea cu fata vulgar?, nici de vorbele de-atunci ale lui Lic?: "Ce-ai zice de-ar fi fata mea?" a?a c? nu identific? pe Sia. C?nd Ada aflase c? Dr?g?ne?tii cu suita vor asista la ?nmorm?ntare ??i zise c? rudenia lui Lic? cu Elena se va proclama ?n mod public. Nesigur? de se cuvenea sau nu s? ia ?i ea parte, decisese ?n ultimul moment, ?i cu avizul lui Marcian, c? va merge, ?i oferise lui Lic? automobilele pentru nevoile doliului ?i o jerb?. Lic? primise ?n t?cere. Poate c? Ada va afla acolo adev?rul asupra Siei. "Fie!" Se sim?ea iar rebel ?i agresiv cu prin?esa ?i vizita lui ultim? la Sia ?l ?ntorsese spre trecut ?ntr-un fel nou ?i nea?teptat. Sia, disp?r?nd, nu-l desp?r?ea de Ada, dar ?l emancipa. ? ? XVIII ? Sosise ziua repeti?iei generale pus? la cale de at?ta timp de doamna Elena Dr?g?nescu-Hallipa cu pasiune ?i metod?. ?ndelung preg?tit? cu zel sistematic, apoi a?teptat? cu r?bdare ?i socotin??, iar ?n ultimele zile cu o enervare neprev?zut?. ?n ajun, Elena sim?ise o s?lbiciune trupeasc? ?i sufleteasc? de convalescent ?i de la acea sl?biciune trecuse lesne la un somn ad?nc. Se sculase ?n diminea?a "generalei" odihnit? de somn lini?tit ?i r?m?sese ?nv?luit? de o beatitudine ?n care orice preciziuni se topeau. Ideea invita?ilor, a muzicii de dup?-amiaz? erau idei blajine ?i distrate. Vroi s? or?nduiasc? c?te ceva, dar ezit?, l?s? mai bine s? dispun? atunci chiar pe loc, de acord cu Marcian. Fie c? era lene, fie c? ne?ncredere ?n sine, simptomele, evident, erau noi. Dete numai ordinele pentru ultima revizuire a apartamentului ?i, ?n loc de a supraveghea singur? opera?ia de la ?n?l?ime, cum ar fi f?cut alt?dat?, ?i veni gustul s? se plimbe ?i comand? automobilul. B?rbatul ei, care se de?teptase plin de grij?, r?mase ?nc?ntat de dispozi?ia ?n care o vedea. Cu ?nt?rziere, Elena sosi la dejun c?nd Dr?g?nescu ?ncepuse a se teme de vreun accident. Apucase drumul Prundenilor, gata s? se duc? p?n? acolo, cu dorin?a subit? de a vizita morm?ntul m?tu?ei Gramatula, ?i renun?ase cu regret numai v?z?nd ora ?naintat?. Plinul aer ?i plimbarea ?i schimbaser? ?nc? mai mult direc?ia ideilor de la programul zilei, totu?i nu o ab?tuse de la drumul drept al g?ndurilor ei mai profunde. Pelerinajul sentimental spre Gramatula nu era str?in de concertul Bach. Printr-o filtrare a elementelor care compuneau acel concert, se alesese din ele esen?ialul ?i o ?ndrumase ?ntr-acolo. Elena nici acum nu era f?r? busol?, dar acul de direc?ie desena un unghi nou. Ceea ce se clarifica din tot rostul concertului era prezen?a lui Marcian deun?zi la Prundeni, pe proprietatea ei personal?, ?n izolarea unui doliu personal; prezen?a lui ?n intimitatea ei afectiv? care era o lume nou?. Dup? dejun, Elena dormi pu?in ?i puse un timp mai lung ca de obicei pentru toaleta ei totu?i simpl?. Sosirea oaspe?ilor se f?cu aproape ?n afar? de controlul ei, prin mi?c?ri favorabile, ce-i a?eza prielnic. Printre d?n?ii Elena sta ca o simpl? auditoare. Sim?i emo?ia viorilor ce se acordau numai ca preg?tirea unei desf?t?ri ce se ofer?, f?r? de con?tiin?a responsabilit??ilor. Am?nuntul material ?i ordinea sistematic? a lucrurilor ?i sc?pa cu totul. Prezen?a unor figuri noi de femei ?i b?rba?i profila?i pe estrada joas? ?napoia concertan?ilor o f?cu s? plece capul tare ?n jos, fix?nd rombul str?lucitor al parchetului. Erau c?nt?re?ii coralului, pe care abia azi avea s?-l aud? ?nt?i: coralul promis ?i d?ruit de Marcian. Elena asista la repeti?ia general? a concertului Bach ca o elev? silitoare la o distribu?ie de premii. Nu-?i dete seama de succesiunea precis? a numerelor din program, nici de atitudinea asisten?ilor ?n pauze. O rumoare de m?tase ?i delectare o cuprindea ?n semnifica?ia ei satisf?c?toare. Era palpitul u?or al doamnelor repercutat de rochiile de taffetas ?i crêpe de Chine. Numai zgomotul aplauzelor, de?i asurzit de morfinizarea ei, ca trecut printr-un frunzi? de p?dure, ?i da o nelini?te care o f?cea s?-?i ascund? capul parc? ?n broboade, pentru a-l feri de vuietul uniform, dar iruptiv. Aplauzele ?i mai dau impresia asem?n?toare cu lama unui val de mare, ce se formeaz? undeva nea?teptat ?i se sparge de umerii t?i ?ncovoia?i sub amenin?area bucuriei. ?n schimb, ?ndat? ce ?ncepea execu?ia, muzica o lini?tea, ?i da o certitudine absolut?. Era o plutire pe o mare frumoas?, cu porturi unde ateriza fericit?. Sunetele cl?deau geometria solid? a unor ora?e albe inundate de o lumin? egal?, ce se difuza repetat. Prin acele cet??i minunate trecea radioas?. Portativul era un amfiteatru feeric, pe care se proiecta arhitectura marmoreean? a palatelor. Pe temelia coardelor notele punctau desenul gr?dinilor, arpegiile curbau colinele ?i din cheia de "sol" c?deri de ap? trimiteau un ?ipot fluid sau numai o p?nz? de r?coare, un p?ianjen vaporos ca r?sfirarea fin? a unui jet d'eau. Apoi seara c?dea ?n acorduri minore peste cet??i. Ritmul cu fraz? larg? sau ?oapta minu?ioas? a lui Bach nu p?r?seau nici un moment o idee grav?, o emo?ie concentrat?, cu desenul tras sigur printre meandrele armonioase. Sunetele scoteau reliefurile unor efigii nobile, ?i modula?iile aveau sugestii virtuoase. Se ?n?l?au rug?ciunile simple ale unor iubiri f?r? duplicitate, cu ascensiune senin?; iubiri ?n?l?ate de un suflet victorios, dar f?r? fast ?i vanitate, trec?nd peste obstacole ?nvinse de m?iestria sufleteasc?. ?i mereu acea siguran?? care lega cet??ile vizionare ale muzicii una de alta cu un ??rm ne?ntrerupt ?i lin. A?a asculta azi Elena defil?nd Preludiul, Fuga, Concertul, Oratoriul. Nu-?i dete seama de momentul c?nd coralul se substiui instrumentelor. Recunoscu bucata auzit? c?ndva la Var?ovia ca ?i cum ?n alveola urechilor se p?strase memoria melodioas? ?i acum se de?tepta: orga era o pedal? ?i o clap? unic?, pe care Marcian netezea unitatea vocilor. Cum ?n auditoriu circula un murmur de admira?ie, Elena se uit? ?n jur, mirat? c? ?i ceilal?i se bucur?. ?tia c? n-a r?sturnat nimic din cochiliile ?n care se acumula melodia numai pentru ea singur?. Marcian ?n ziua aceea nu p?r?sea nici un moment pe executan?i, sta cu ei laolalt?. De?i nepremeditat?, procedarea marelui artist crea muzicii o stare de fapt excelent? ?i una moral? la fel muzican?ilor. Solidaritatea cu animatorul determina o interpretare des?v?r?it?. ?n realitate, Marcian se ad?postise acolo dintr-un sentiment de team? pricinuit de coralul pe care i se p?rea acum c?-l ofer? Elenei ca pe un buchet de flori, rare, e drept, dar cu man?et? de h?rtie, la o aniversare de familie. Sentiment de ridicol ?i de emo?ie destul de caracteristic. Dup? ce ?ntreg concertul i se strecurase pe dinainte ca un vas fantom? melodios, Elena nu ?tiu c?nd ?i cum s-a terminat ?i au trecut cu to?ii ?n confortul hall-ului mare. V?zu ca printr-o oglind? grupuri ce se legau ?i se dezlegau pl?cut, pe c?nd Marcian ?i Dr?g?nescu f?ceau onorurile, unul, cele artistice, cel?lalt, cele de amfitrion. Ea str?nse, cu m?ini moi, m?ini amabile de oameni recunosc?tori, recunosc?toare ea singur?, ca ?i cum ar fi fost oaspele fericit ?i m?gulit al unei s?rb?tori mi?c?toare. Auzi ca de departe pe Marcian spun?ndu-i aproape intimidat c? a trecut ?i repeti?ia. Nu f?cu ecou acelui regret. Uit? chiar s?-i mul?umeasc? de coral, a?a de p?truns? de bucurie v?dit? c? n-avea nevoie de cuvinte. Ei nu i se p?rea c? repeti?ia a trecut. Avea sentimentul unei zile ce a ?ncheiat un timp fericit, dup? care concertul nu va fi nici el o culme ?i un punct "terminus", ci un ?nceput — ceva ca ultim? fil? din calendarul unui an bun, pe care o rupi pentru a privi ziua dint?i a altuia, de la care a?tep?i mai bine ?nc?. ?n seara aceea, dup? ce Marcian ?ncercase s? corecteze t?cerile expresive, vorbind cu Dr?g?nescu, plecase mai devreme ca de obicei, l?s?nd pe Elena tot a?a de molcom? ?i distrat?. ?i da impresia contagioas? a unei fiin?e cuprins? ?n semisomn de un vis pl?cut. Marcian nu se ?ntreba care vis. Ea, neobi?nuit? cu fenomenele sensibilit??ii, le suporta inocent ?i, vizibil, f?r? de controlul con?tiin?ei de sine. Iar Dr?g?nescu abia cuteza s? cread? c? ziua aceea se petrecuse a?a de bine. Numai ?aizeci de ore desp?r?eau de marele concert din Bach. ? ... Biserica Amzei p?rea ?n s?rb?toare. ?nc? de pe la trei lumea ?ncepuse a sosi, ?i la patru — ora ceremoniei — strada era aglomerat? de tr?suri ?i automobile. Slujea un arhimandrit. Aduc?ndu-?i aminte c? a?a se obi?nuia la Tecuci pentru fete, Lina angajase muzica militar?, sosit? din vreme, ce se odihnea acum, ?napoia bisericei. Dup? consult?ri cu Elena ?i Nory, care am?ndou? opinaser? pentru serviciul ?nso?it de cor, convenise ?i cu "C?ntarea", ce se al?turase corului permanent al bisericei. Un zel postum descle?tat de cuv?ntul, probabil energic, al lui Lic?, urma ?nd?r?tniciei. Era poate ?i sentimentul compensa?iei dup? legea de a da cui nu mai are nici un fel de nevoie. Vecinii umpleau curtea verde. Mortul nefiind din cartier nu se ?tia bine de cine e vorba. Unii spuneau c? a murit o actri?? de la Oper?, al?ii un deputat. Circula ?ns? st?ruitor ?i versiunea c? era o fat? mare adus? de la spital, zvon r?sp?ndit de cei ce din ajun v?zuse instalarea catafalcului. Unii ad?ogau c? "era de boal? molipsitoare". Sicriul era acoperit. Erau aprinse toate candelabrele ?i florile se gr?m?deau treptat, aduse de doamne elegante ?n rochii negre. Erau acolo ?i mul?i b?rba?i ?n ?inut? corect? de doliu. O zi minunat? de aprilie, cald?, poleit?. Mul?i r?m?sese pe scar? sau ?n amvon ?i, p?str?nd cuviin?a locului, vorbeau discret ?ntre ei. Din cauza zilei frumoase, glasul lor ?optit era vesel ?i fe?ele toate luminoase. De altfel, era o ceremonie indiferent?. Mai to?i erau adu?i acolo de considera?ii indirecte. Erau intimii numero?i ai Dr?g?ne?tilor ?i tot concertul Bach ?n fiin??, printr-o aten?ie exagerat? c?tre Elena, ?nlesnit? de timpul frumos. Era o zi c?nd vreai s? faci o plimbare, fie ?i la o ?nmorm?ntare. Pe un timp ploios poate c? lucrurile s-ar fi petrecut altfel. Erau venite ?i multe cliente ale Linei, informate ?n ultimele zile de pierderea unei rude de-aproape, mai erau colegii de la Filantropia, studen?i prea zelo?i sau numai curio?i ai lui Rim, ?i alte leg?turi ale unuia sau altuia din "rolurile" principale. Mo?ica Mari, cu ceva contingen?e, se a?ezase ?n fund de tot subt balconul corului ?i tot acolo fostele colege ale Siei de la ?coala de infirmiere, care aflaser? ?i nu lipseau, de?i acum parada nea?teptat? le intimida. Aveau p?l?rii de culori vii ?i unele chiar cu flori ro?ii, a?a c? se ascundeau ?napoia unui r?nd des de haine negre. Unele din fete recuno?teau c?te un "tip": — Vezi ?la de colo, ?nalt cu p?r negru? E cutare! Se ?ine dup? mine pe strad?!... La st?nga, al doilea, unul bine de tot, ?l cunosc... Pictorul Greg, care purta admirabil sortie-ul pe umeri, avea succes mare. Lumea acum se ?ndesa ?i se sim?ea un fream?t u?or de oameni ce stau coast? ?n coast?. Uneori, fream?tul era str?b?tut de o unduire de parfum violent al zambilelor dintr-o jerb? sau de o rev?rsare suav? de violete coapte dintr-un m?nuchi simplu ?i aristocratic. Rumoarea funebr? se sim?ea ?i ea apropiindu-se, dar toat? acea vibrare era ?n surdin?. Se auzea acum bine, venind din fund, glasul de tenor modern al diaconului. Se f?cu o mi?care de ordonare. Asisten?a se grup? felurit ?i cu unele spa?ii. Un cerc mai larg spre mijlocul bisericii f?cea gol ?n jurul catafalcului. Lina, ?n capul unui r?nd de str?ini, era cea mai apropiat?. Persoanele mai str?ine se ?ntrebau ce rud? e Lina cu fata aceea, f?r? a se descurca sau ?ncurc?ndu-se. Din ceilal?i nimeni nu-?i punea ?ntrebare asupra ciudatei etichete de raporturi ce-i reunise acolo. Rim, ?eap?n, cu un plastron de c?ma?? prea scrobit, sta l?ng? tronul episcopal, s-ar fi zis c? se reaz?m? chiar pu?in de el, ca un om care nu-?i are destul de bun aplombul pe picioare. Aghiotan?i fideli, cei doi gemeni Hallipa stau dosi?i ?napoia lui cu ni?te figuri ?nm?rmurite, ca scobor??i ?n ultimul moment de pe scaunul electric de execu?ie ?i neput?nd crede ?n gra?iere. Se ?ntrebaser? mult dac? trebuie sau nu s? asiste ?i sf?r?iser? ca criminalii prin a veni la locul crimei. Chiar ?n r?ndul ?nt?i se afla doamna Eliza Hallipa, a doua nevast? a lui Doru Hallipa, gr?su??, frumu?ic?, cu rochie neagr? de m?tase. Prezen?a ei era explicat? prin raporturile amicale pe care ?i ea ?i Doru le p?strase cu Lina. Vederea ei ar fi ?nveninat pe gemeni ?n orice alt? zi. Azi ?ns? stau ?n fa?a catafalcului ca ?n fa?a e?afodului. Se mai ?ntrebau, ?n dubla lor preocupare, dac? ei, ?n adev?r, au omor?t pe Sia ?i de vor fi tra?i la r?spundere. Rim, ce-i sim?ea ?napoia lui sup?r?tori, ?tia c? nu el a omor?t-o ?i g?ndul acesta ?l ?ntuneca ca fiindu-i ofensator. Elena, cu chipul ei grav ?i senin, sta l?ng? Lina. Era acolo ?i Mini pe-aproape, pe care o hipnotiza reflexul vioriu al unui vitraliu. Nory, tot neast?mp?rat?, circula ?i aci ?i, cum nu putea t?cea, ?optea cu internul Romulus de la Filantropia. Sia z?cuse la Maternitate, dar Romulus ?tia am?nunte. Un caz greu ?i rar! Altfel profesorul G. n-ar fi dat gre?... Conforma?ie fals?... o dubl? cale vaginal?. Un plasament r?u, totul complicat cu o infec?ie ?i tratat t?rziu. C?nd o adusese la spital, septicemia era avansat?. — Nu te ui?i ce sicriu! ?n adev?r, a?a de ?nalt ?i larg c? p?rea scurt aproape, de?i destul de mare ?i ?n lungime. Un sicriu diform. — Cre?te mereu, zise Nory sceptic. Apoi pufni ?n?bu?it ?n m?nu?i: "A?adar, era conformat? anume pentru dublu emploi... nu pentru trei". Se uit? spre Rim... "S-a ispr?vit r?u!" Sia nu-i inspira nici o comp?timire, fie chiar postum?. Grozav de singur?, de altfel, acolo, ?n acea biseric? de gal?, ursuza de Sia, ?i f?r? nici o afec?iune aproape de ea. De?i era ?n totul decen?? ?i reculegere, lipsea triste?ea. Lina avea o figur? congestionat? de g?nduri, ce p?reau ?ns? absente de la ceremonie, iar Rim, pe m?sur? ce serviciul devenea mai lugubru, c?p?ta o expresie de nepl?cere v?dit?. Se sim?ea acum nevoie de aer. Vitrajul vioriu al lui Mini se deschise ?i p?trunser? dungi de lumin? ?i d?r? de r?coare. To?i respirar?. Pe Mini acum o hipnotiza col?ul acela de cer. Prohodul surprinse nepl?cut toat? asisten?a ?nturnat? de la beatitudinea zilei de prim?var?. Isonul pomenirii f?cuse pe Rim s? tresar?; g?sea c? Sia fusese r?u inspirat?, procur?ndu-i astfel de s?rb?toare. Se str?mb?. — Fecioar? nefericit?, suspin? c?tre Dr?g?nescu, ce se ostenea s? g?seasc? un cuv?nt potrivit de consolare. Se auzi un mic sughi?, dar nu de durere. Frumoasa Lenora, mama Elenei, sensibil? ca totdeauna, se enervase. Era venit? acolo cu b?rbatul ei din a doua c?s?torie, doctorul Walter, f?r? suava ei fat? Coca-Aimée. Inseparabili de obicei, se sim?eau st?njeni?i de a nu fi ?n trei ?i cam izola?i. Venise pentru c? Lina era tot legat? cu veri?oara Lenora. Prin?esa Ada, intr?nd, schimbase reflec?ii cu unul ?i cu altul despre nenorocire: — O copil?! Mirat? ?ns? ?n fa?a catafalcului, o crescuse ?n v?rst? pu?in: — Numai 17 ani, zicea. Ada se oprise chiar ?n mijlocul bisericei ?i avea l?ng? ea pe Marcian, care se sim?ea astfel protejat ?mpotriva lui ?nsu?i, de a se ar?ta acolo f?r? un motiv destul de plauzibil, de?i concertul Bach era complet. Arti?tii r?m?sese grupa?i ?n fund, spre st?nga, acolo unde era ?i personalul medical inferior. Singur? mo?ica Mari storcea batista pe ascuns. Cum Lina se aplecase s?-i spun? ceva, ?n raport cu ceremonia, Elena se strecur? ?ncet l?ng? Dr?g?nescu, care plec? s? fac? comisionul. Elena r?mase l?ng? Vl?dici, ce se juca tot timpul cu monoclul, drept contenen??, singurele reuniuni mondene ce-l plictiseau fiind cele funebre. Cercul din jurul catafalcului se l?rgea din ce ?n ce, pe c?nd aerul se ?ngreuia cu tot ermetismul cosciugului ?i parfumul florilor. Dou? ochiuri prelungi mai fur? deschise dintr-o dat?. Invad? un nou curent cristalin ?i un susur u?or de p?s?ri. O spiral? v?n?t? de fum ?erpui din c?delni?e, se urc? ?i disp?ru pe fereastr?, l?s?nd o risip? pl?cut? de mirodenii. Soarele c?zuse probabil mai jos. Mini, care nu mai vedea nici reflexul vioriu, nici f??ia m?t?soas? de cer, fu tras? de aurul ce tr?gea contururi capricioase pe icoane ?n zona de umbr? a bisericii; contururi care radiau a?a de pre?ios, c? lumina venit? prin ogive, electricitatea candelabrelor, flac?ra lum?n?rilor groase p?reau sarbede. Era aici o tiar?, dincolo numai o bandelet?, o stea undeva, sau curba armonioas?, ca un fluviu, care ?mpresura o hlamid? de sf?nt. La Sia, la tragedia Rimilor, Mini nu se g?ndea defel. Erau pentru ea lucruri izb?vite. — Ce frumos e aurul! zise ?ncet lui Nory. — Ba bine c? nu! Tocmai atunci, curm?nd isonul popesc, se auzi un zvon nou. Lui Mini ?i p?ru c? vine din catapeteasm?, unde lic?rea cu noble?e conturul de aur al unor crini. Cutremurarea u?oar? pornea, ?n adev?r, de la amvonul din fund. Ca ?i cum acolo, deasupra corului, se cl?tinau gonguri de aur ?i vestmintele de m?tase vechi ale icoanelor fo?neau. Corul intona un fragment de oratoriu. Pe sc?ri?a ?n spiral? unul c?te unul bachi?tii coralului se ad?ogase camarazilor. Elena ??i sim?i ochii deodat? umezi ?i ?i ?terse f?r? sfial? cu batista fin?, tivit? cu negru. Ar fi voit s? se uite spre locul unde v?zuse st?nd pe Marcian, dar nu cuteza s? ?ntoarc? capul. Nici nu observase c? e l?ng? Ada Maxen?iu, de l?ng? care Marcian disp?ruse. Vocile p?reau a porni o ?oapt?, ?ndat?, stins? ?n v?zduh, un fel de suspin cules de cer, pe c?nd acela?i vuiet slab, pornit ca din gonguri de aur, r?zb?tea cu preludiul lui. Fraza asta ?ntrerupt? ?i repetat? ?i ?ncercarea vocilor de a-?i vorbi durerea lor una alteia trecea fiori prelungi peste trupul acum uniform al asisten?ei. Sub acel efluviu, toat? lumea se ?ncovoia ca sub o c?delni??. De vreo trei-patru ori, aripile vocilor ?mpreunate b?tur? ?n surdina unui sunet unic, combinat ?n delicate?ea lui istovit? din at?tea sunete suprapuse ?i acoperite ?nc? de acompaniamentul ca de un z?branic moale... Apoi pornir? ?ncet, de departe, clopote de glas ce se apropiau. Crescur? p?n? r?sunar? peste toat? zidirea, f?c?nd s? tremure zim?ii candelabrelor. Puterea sunetelor era acum uniform? ?i cu intensitatea crescendului, mereu umflat?, dar p?rea totu?i a trece printr-un nor ce-i netezea orice striden?e. Lui Mini i se p?ru c? vede parc? intr?nd de afar? o procesiune numeroas?. Erau privirile acelor din amvon acum ?nclina?i spre interiorul bisericii ?i care ??i pornise ?ntr-acolo sufletele. Cu un vuiet surd, imens, ascensiunea vocilor fu curmat?... se auzi o chemare ascu?it? ca un t?i? de lam? sub?ire, un sopran special, un glas f?r? sex, ca de arhanghel, urc?nd zigzagul unei slave, ca serpentina luminoas? a unui tr?snet... Apoi se a?ez? un ecou permanent, pe care-l slujeau toate vocile scobor?te ?n mezzo. ... Ici-colo o invocare debil? se urca de la tenor sau sopran? ?i printre to?i ?ncepu a trece panglica ne?ntrerupt? a unei melodii ce p?rea desf??urat? dintr-un ghem f?r? cap?t, ce-?i ?ntorcea volutele de m?tase asupra lor ?nse?i ?n sute de unduiri. A?a ne?ntrerupt?, melodia ??i da intermiten?e de puls ?i firul ei ?nnodat ca ochiuri ?n jurul g?tului ??i f?cea o ?mpletitur? sufocant? prin care respira?ia se strecura ca un suspin de pl?ns. To?i ochii se muiaser? u?or... Armonia uneori se umfla ca de un ferment, cre?tea cum cre?te un aluat, ?i alteori se destr?ma ca un putregai... Voci ?ngem?nate succesiv, apoi ?ntreite, ?ncepur? a aclama osanale... Atunci, din gongurile de aur ale acompaniamentului de bas pornir? acorduri regulate, egale, care se urm?reau unele pe altele metodic, mereu mai pline, mai sonore... Erau fraze aprigi, care ?ntrebau neantul... Acordurile se ?nte?eau, goneau unele dup? altele, cohorte sistematice, dar fr?m?ntate de ?nsu?i mersul lor succesiv, aproape simultan. Se repetau mereu mai frecvente, de?i ?n caden??, obsedau, cuprindeau ?n spa?iul lor auzul ca ?ntr-un haos prins ?ntre mun?i. Dure, inexorabile, durerile ?mpietrite ?n marmora acordurilor vocale urcau ?n legiuni grele, pline de jale, pe sui?ul lor neispr?vit spre Eternitate. P?rea c? pasul lor nu se va mai ispr?vi niciodat? acolo sus, ?n infinit, pasul lor aci, jos, ?nfipt ?n camera convulsionat? de un acela?i spasm, ?n trupul unic al celor ce erau vii acolo ?n biseric?... Corul t?cuse ?i ecoul lui venea ?nc?. Nory ap?s? m?inile pe urechi ca s? ?i le desfac? din tremurul rezonan?elor. — Ieri!... murmur? Elena. — Admirabil! ?i r?spunse prin?esa Ada. Elena se uit? surprins? de prezen?a ei, acolo unde ea se sim?ea a?a de singur?, ?i de sigur? cu g?ndul ei, de altfel necunoscut Adei. ?n ajun coralul din Bach emo?ionase pe Elena p?n? la intimidare ?i aiureal?. Corul de azi o purtase spre un fel de bucurie interioar?, f?r? de energii fizice. Din to?i, ea singur? ?l ascultase ca pe un imn de slav?, nu de jale; ea ?i cu Mini, c?reia i se p?ruse c? aurul c?nt?. Ceilal?i se g?ndeau, pesemne, la Dumnezeu, fiindc? m?ini parc? nedezlegate bine ?ncercau semnul crucii cu m?nu?i negre sau cenu?ii. Mo?ica Mari se ?nchina cu m?t?nii ?i Lenora f?cea crucea plin?. Elena avu ?i ea un gest al m?inilor din care ??i tr?sese m?nu?ile lungi. Un gest de adorare vag?. ?i ea recunoscuse dumnezeirea armoniei. A?adar, Marcian se urcase ?i el... ?n unitatea aceea perfect? se recuno?tea st?p?nirea m?inilor lui de animator... Se urcase acolo, ?ntr-un amvon de biseric? cu ni?te cori?ti... pentru... pentru ea!... Elena ridic? ?n sus capul pe care iar ar fi vrut s?-l ?ntoarc?. Linia precis? a nasului ?i b?rbiei se desena perfect?. Pictorul Greg observ? c? ?n poza aceea e foarte frumoas?, dar, prigonit de melodia sacr?, ??i beatific? cugetarea. Cum nimeni nu se mi?ca pentru supremul adio, arhimandritul spuse ceva celor mai de-aproape. O ezitare ?intuia slujba pe loc. Se f?cu o mic? mi?care ?nainte. Lina, ?n prip?, se apropie de catafalc, ??i ridic? voalul, ?l l?s? iar ?i se retrase. Rim oscila nehot?r?t. Trebuia sau nu s? se apropie? Sta astfel, b?l?b?nind capul ?i bra?ele ca o pendul?. Preotul, plictisit de ?ncetineal?, ?i f?cu un gest de invitare. Livid, Rim se apropie ?i aplec? de form? capul peste coroane. Printre flori picurau ?ncet stropi greoi, ce se prelingeau din sicriul asudat. Lui Rim acum ?i zb?rn?iau picioarele ca ni?te coarde slabe. Se g?ndi la gut? ?i o grimas? mare de nemul?umire ?l ur??i ?nc?; p?rea lecuit de s?rut?ri virginale: "Fecioar? nesocotit?!" ??i zise cu severitate. ?n spatele lui, gemenii se ad?posteau ca fug?ri?i. Muzica le c?zuse ca un rechizitoriu. Se ?ntrebau mereu laolalt? ?n g?nduri suspecte: Ei sunt care au ucis-o? ?i la orice mi?care a lui Rim se str?mutau ?n umbra lui, complici nedezlipi?i ?i spectri ai nenorocirii. A?a ascun?i, sc?par? de ceremonia r?masului bun de la Sia. De altfel, nimeni acum afar? de preo?i nu se mai ocupa de salutul de pe urm?. Odat? hipnoza muzicii risipit?, to?i se strecurau lin spre ie?ire. ??i reluau cu grab? bucuria zilei minunate. Indiferen?i c?tre ceremonie, o uitau repede ?i porneau ca o ceat? molcom? spre prim?var?. Automobilele a?teptau lenoase. Nici un bufnet de motor, nici o claxonare nu turbura lini?tea. Afar? din biseric? asisten?ii se opreau ?n curtea verde ?n grupuri domoale, care vorbeau de soare, de c?ldur?, de muzic?. Ie?ind printre cei din urm?, Mini apuc? pe Nory de m?n?: — Cine e domnul acela... de dup? st?lp? Nory, mioap?, str?nse ochii ?nspre acolo: — E un domn bine! zise. Un str?in... ?i parc? totu?i l-a? cunoa?te! — Bine, r?u, dar cine s? fie?... Poate l-am v?zut ?n vreun film! — Asta-i acum, au venit ?i stelele de cinema la ?nmorm?ntarea Siei! — Probabil seam?n? cu un artist de filme, altfel n-am de-unde-l ?ti! — Ei! De pe strad?, de undeva?... Cap de expresie!... Dar ce expresie? Spune tu c? te pricepi mai bine! zise Nory. — Banditul gentilom! r?se ?ncet Mini, ?nveselit? de aerul de-afar?. Domnul cel bine v?zut din profil, acolo dup? st?lp, avea fa?a ras? cu efigie mic?, dar cu accent ?n liniile regulate. Ochiul ascuns sub pleoap?, o dung? mic? s?pat? ?n obraz ca de o voin?? permanent? un col? de gur? amar ?i agresiv ?i ?inuta perfect nemi?cat? a unui gentleman ?n haine negre. ?n urma lui Mini ?i Nory, ie?i Rim sinistru, cu suita celor doi gemeni, t?r?ndu-i ca pe ni?te aderen?e maligne, f?r? nici un schimb de vorb? sau privire. Nu ?tia la ce moment se rupsese ?ntre ei ?n?elegerea ?i se a?ezase du?m?nia. Rim se opri l?ng? coloana de afar? a bisericii, nedumerit ?i izolat. Atunci gemenii, ca dou? omizi desprinse, lunecar? undeva spre tr?suri, spre salvare. Buna Lina r?m?sese ?n?nntru singur? cu preo?ii ?i dricarii. Pl?ng?nd acum ?n voie, mo?ica Mari se apropie de ea, f?r? s? cuteze a-i vorbi. Lina n-o vedea. Cu glas asurzit, dar c?r?itor, g?sise ceva de cic?lit cu personalul serviciului mortuar. Cosciugul, c?ruia i se mai pusese o cutie, fu scos, ?n sf?r?it, anevoie. Se auzir? clopote, dar numai de dou?-trei ori ?i amor?it. Se auzi o lovitur? de ?imbale. Nory, cotind ?napoia bisericei, f?cu un semn negativ muzicei militare, ce vroia s? intoneze mar?ul. Elena o aprob? de la distan??. Fanfar? dup? acel cor! Automobilele ?ncepur? a se urni ?n bun? ordine, ?ncet, unul dup? altul, f?r? zgomot parc?. La dric se lucra anevoie ?mbarcarea Siei. Mo?ica Mari ie?ise s? pl?ng? l?ng? carul funebru. Lina achitase preo?ii ?i-i l?sase s? plece spre tr?suri. Se preg?tea s? ias? ?i ea cea din urm?. Deodat? se sperie! Inima i se opri ?n g?t. De dup? un st?lp ?i ie?ise cineva ?n fa??. Se uita cu ochii bolborosi?i, f?r? s? ?n?eleag? ?nt?i, f?r? s? vad?. Apoi, se f?cu v?n?t? cu g?t cu tot, v?n?t?-neagr?, ca ?i rochia. Era Lic?! ?n obraz ?i ?uier?, printre din?i: — C??ea! ?i ie?i. Lina ??i ?terse cu voalul obrazul, ca ?i cum ar fi fost stropit? de acel vifor al dispre?ului. Fa?a crispat? i se f?cuse acum palid?. — A?a! zise. A?a!... Era ultima ei bun?tate care murea! C?nd Lina, ajutat? temeinic ca ?i cum un plumb ar fi fost turnat ?n ea deodat?, fu urcat? ?n cupeu, mo?ica Mari ?i ?opti: — ?i-e r?u? — Nu! sunt s?n?toas?! Am s? tr?iesc o sut? de ani! r?spunse ap?sat, r?gu?it, uit?ndu-se ur?t la ea, f?r? s-o cunoasc?, ?i l?s?nd ?n jos peste fa?a ur?t? crepul funebru, pe care se chibzuise c? se cuvine s?-l poarte. Mo?ica Mari se dete la o parte. Nu ?n?elegea. Dar doctorul Rim, care sta acolo f?r? rost, f?r? s? ?tie ce are de f?cut, ?n?elesese. Cuvintele Linei, pe care le credea c?-i sunt destinate, picase peste el ca ni?te pietre. Unde erau bucuriile de proprietar? Unde lini?tea casnic?? Unde muzica, gravura ?i amorul? Fu scuturat ca de friguri! "Fecioar? netrebnic?!" ??i zise, pe c?nd un domn ?l ?mpingea ?n?untrul cupeului. U?a cutiei negre a tr?surii se ?nchise peste cei doi ocna?i: Rim ?i Lina. ?n curtea bisericii, Nory dete un cot puternic lui Mini: — Uite-l! Am?ndou? privir? ?ntr-acolo, apoi una la alta ?i, fiecare c?ut?nd a l?sa pe cealalt? s? se pronun?e, murmurar? laolalt?: — Lic?!... Ras!... — Bravo, Lic?! adaog? Nory, revenindu-?i repede din uimire. A?adar, domnul de la cinematograf, domnul cu profil interesant, cu rictus ?n col?ul gurii, era Lic?! Lic?, f?r? de musta?? mic?, cu desenul gurii liber de umbr?, cu gropi?a pe care o dezmierda v?rful castaniu al must??ii schimbat? ?n dung?. Lic?, f?r? bucla pe frunte, tuns scurt; Lic?, prelucrat treptat de progres, de frizer, ?i de at?ta suferin?? c?t putea ?ncape ?n el. ?n biseric?, dup? st?lp, Lic?, de?i niciodat? nu-?i aducea aminte, ??i amintise: copilul luat ?n birj? ca un pachet, doicile la mahala, fata t?r?t? apoi pretutindeni de m?n?, legat? de traiul lui vagabond... ?i mai pe urm? acea Sie grosolan?, care cre?tea ?i-i ofensa gustul de Trubadur mahalagiu ?i de plutonier sub?ire: camarada credincioas? ?i ar??goas? ca un c?ine-lup... Apoi, ruda proast? care f?cea de r?s pe profesorul de echita?ie, ?i fata aceea asasinat? ?ntr-o aventur? neomenoas?, care refuzase s?-l vad? pentru c?-l iubea ?i-l temea, ?i pe care nu vroise s-o mai vad?... ?i moarta aceea, a?a cum o v?zuse, cinci minute, el singur cu ea... abia ie?it? din chinurile brutale... slu?it ?i trist, oribil de trist ?i de slu?it... ?n sf?r?it, acum acolo, catafalcul, biserica, corul, laolalt?, pe c?nd ?n el se petrecea ceva neobi?nuit. Un fel de fermentare ?i de dizolvare. Toate imaginile — el, Sia, ceilal?i — compuse ?i descompuse ?i toat? sim?irea amalgamat?, ?ntoars? la un rudiment a?a cum fusese a Siei pentru el, f?r? preciziune: tat?, fiic?, frate, sor?, rud?, ce? Totuna! O leg?tur? prin trup, f?r? trup, indiferent pe ce cale. O leg?tur? prin suflet, f?r? ca Lic? s? fi ?tiut ce e sufletul. O leg?tur? nedeslu?it? ce se rupea acum din unele r?d?cini, cu o smulsoare care poate c? era durere. Ceva care ?inea de el, a?a ?ntr-un fel nu prea puternic dar care nu mai putea fi ?ntors, nici s? nu fi fost, nici s? mai fie," nu putea fi ceva inform, ce se umfla ?i se dezagrega ?n incon?tientul lui mohor?t, ca Sia ?n co?ciug. ?i pentru prima oar? ?n via??" un ceas trecut ?ntr-un loc a?a de trist, zgomote triste, un mort trist... el trist! At?ta c?t via?a ?i moartea puteau prelucra la fizic ?i la moral pe Lic?, ?l prelucraser?. Ie?ise acel "domn bine" ca la cinematograf. Mini se ostenea s? fac? lui Nory teoria fizionomiei ?i a sistemului de a stabili "tipul" cuiva. — Pentru a te putea identifica ?n ultim? cercetare asupra cuiva, ?i schimbi aspectul figurii. ?i pui sau ?i razi musta?a. ?i tai sau ?i pui barb? de diferite forme, culori ?i m?rimi. ?i schimbi piept?n?tura de la plete la zero! Nu se poate s? nu ob?ii, astfel, posibilitatea de a-l clasa ?ntr-una din marile categorii ale "tipului" sau ?n vreo subdiviziune: asasin, bancher, escroc, scamator, aventurier etc... Nory, cu obr?znicia ei obi?nuit?, complet? aceast? list? cu unele categorii mai ?ndr?zne?e ?i plastic enun?ate. B?g? de seam? tocmai atunci c? familia ei o a?teapt?. L?ng? un Lincoln minunat, Elena sta nedecis? vorbind cu Marcian. F?cu un semn de chemare lui Nory, care, desperat?, ar?ta spre al ei, pe care nu-i putea l?sa. De departe, Dr?g?nescu, ce venise ?mpreun? cu nevast?-sa, se uita acum spre ea, a?tept?nd s? vad? cu cine vrea s? plece, pentru a ?ti ce face ?i el. Mika-Le, cu rochie nou? neagr?, mergea l?ng? el pentru a nu r?m?ne f?r? loc ?n tr?suri. Pictorul Greg se apropiase ?i vorbea lui Dr?g?nescu de prin?ul Maxen?iu! Un adev?rat studiu, ?n ivoriu, bietul prin?, ?nainte de plecare. Amintea o plachet? pe care o v?zuse ?n muzeul din Fribourg: Tête de martyr sans nona! De Mika-Le, pictorul nu se ocupa. De altfel, niciodat? nu se ocupase de ea ?n plin aer, ci numai ?n penumbra atelierului. Acum se dezinteresase complet, dar era din acei ce-?i t?r?sc dup? ei resturile, ?n felul ?n care sfin?ii r?sfoiesc breviarul unor p?cate poc?ite pentru a nu se ?nstr?ina de prezen?a con?tiin?ei lor impure. Dr?g?nescu nu asculta bine ce-i spunea pictorul, ?ngrijorat s? vad? pe Elena instalat?. I se p?ru c? se uit? spre el, m?ri pasul, de?i se sim?ea ?n ziua aceea foarte ostenit, c?lca parc? mai greu ?i-l ap?sa ceva ?ntre umeri. Elena, care nu ?tia cum s? organizeze plecarea, se uitase, ?n adev?r, spre Dr?g?nescu ?i spre ?nso?itorii lui, apoi v?z?nd pe Mini mai aproape o invitase cu vioiciune s? mearg? cu ea ?i Marcian. Mini se ?ntorsese spre Nory: — Pe buna Lina o l?s?m singur?? zisese. — Nu-i purta de grij?! Suport? bine... ?i numai bun? nu?! — Cine a fost bun ?i se schimb? din r?utatea oamenilor e tot bun. — Amin! t?ie Nory. Drama Rimilor se rezum? ?n cuvintele astea aproape ostile. Mini se gr?bi spre Elena, care a?tepta perplex?, ?i Nory spre sora ei, Dia. ? Dr?g?nescu, v?z?nd totul or?nduit, f?cu semne cu m?na de concediere, satisf?cut. ?ndelete, acum a?tepta r?ndul vreunui alt echipaj al casei. — Doamna Elena a plecat! zise Mika-Le. Dr?g?nescu se uit? la ea ne?tiind ce vrea. — Mergi cu mine? ?i spuse, crez?nd c? e ceea ce o intereseaz?. ? Vorbind cu Vardali, prin?esa Ada se oprea la fiecare pas, nu p?rea deloc gr?bit? ?i ?ntorcea mereu capul ?napoi. Pentru ?nt?ia oar? ?ncurcat?, nu ?tia de trebuie s? se apropie de Lic? sau nu. Lic? nu se g?ndise la ea ?n ziua aceea. Cu mu?chii str?n?i, cu nervii ?ntin?i, cu m?nia abia ?nfr?nat?, scobor? scara bisericii cu un pas ?ncordat. Nu comisese acolo nici o gre?eal? public? de emo?ie sau de violen??, dar nu era dispus la nici o concesie. Trecea pe l?ng? to?i, f?r? s? vad? parc? pe nimeni ?i to?i se uitau lung dup? domnul acela "bine". Vardali, sim?ind pe Ada nelini?tit?, se oferise galant s? o serveasc?! — Si la princesse avait quelque chose à dire au père eprouvé! Ada fu recunosc?toare. Numai mo?negii ?tiau s? mai fac? curte a?a de generos. — Da! Ar fi vrut s? ?tie dac? cortegiul are cumva nevoie de automobilul ei! De fapt, Ada vrea s? afle dac? Lic? se ducea sau nu la cimitir. Lic? tocmai ??i punea aceea?i ?ntrebare, nehot?r?t. G?sea de prisos ?i totu?i parc? ar fi vrut s? mearg? dup? Sia. Amintindu-?i acuma de Ada, se g?ndea ce ar fi preferat ea, de?i era ?ntr-o faz? de r?zvr?tire ?i emancipare. Vardali, emisar fin, aduse Adei pe Lic?. — Te duci p?n? acolo? ?l ?ntreb? ?ncet ?i cam timid. Toat? afacerea asta o descump?nise pu?in. — Da! r?spunse grav, de?i p?n? ?n secunda aceea nu ?tia sigur c? se va duce. — Iei automobilul cel mic ?i pe urm? vii la palat?! Lic? aprob? prin t?cere. Ada f?cu cu el c??iva pa?i ?i-i spuse c?-i st? bine ras ?i piept?nat a?a! Lic?, ce se temuse de vreo g?l?gie pe chestia asta, fu mul?umit, dar n-o manifest?. — ?i-a trecut eczema aceea? ?l ?ntreb? Ada tot cam sfioas? impresionat? de moda nou? a acelei t?ceri. — Da! binevoi Lic?, mereu pre?ios la cuvinte, din cauza ?nvr?jbirii ce avea. Eczema de care vorbea Ada era o bubuli?? ce ap?ruse deasupra buzei, tocmai dup? vizita f?cut? la spital Siei, moart?. Lic?, speriat, ?ntrebase un farmacist, ce-l sf?tuise, pentru a se putea trata mai bine, s?-?i rad? musta?a. Coaforul conformase ?i piept?n?tura. De aici noul aspect fizic al lui Lic?; combinat cu cel moral, cu acea vrajb? ce-i ?inea loc de suferin??, ap?ruse un om nou. Lui Lic? i se preg?tea ?ns? ?i un nume nou ?i o soart? nou?. Vardali culesese din nou pe prin?esa Ada, r?mas? singur?. Avea o idee destul de urgent? ?i de serioas? pentru ca s? i-o comunice chiar ?n acel loc ?i ?mprejur?ri. Partidul lui — era frunta? al unei frac?iuni conservatoare flotante cu veleit??i de modernizare ?i refacere — partidul lui ?l ?ns?rcinase cu revizuirea ?i completarea cadrelor militante. C?petenii aveau mai multe dec?t to?i ceilal?i la un loc ?i nici masele nu le-ar fi lipsit mai ales ?n caz de venire la putere. Glumea. Ceea ce le trebuia era un "leader" al "maselor", ie?it din chiar... lumea nou?... ?i ?n care genera?ia s? se recunoasc?. Vardali dubla pe s ?i rostogolea pe r, cu cel mai pur accent francez. De mult studia pe domnul Basile Petresco ?i decisese c? era omul de care avea nevoie. Vardali cerea concursul prin?esei pentru a-l converti, cum ?i pentru a le da ea ?ns??i sfaturi politice, de care o credea foarte capabil?. Apreciase totdeauna calit??ile ei de inteligen?? ?i ini?iativ? care... Deocamdat?, era vorba ?i de o cartelare ce le ?nt?rea mult situa?ia. El avea m?n? liber? s? propun? un candidat pentru un loc vacant la Bihor. Propus nu ?nseamn? ?i ales, dar candidatul avea ocazie superb? s? debuteze ca elector ?i s? se fac? util. Vardali avea cea mai mare ?ncredere c? a f?cut o achizi?ie excelent? ?n domnul Basile Petresco. Ada asculta atent, f?r? s?-?i arate surprinderea. — Bihor? Ar merge! zise. ??i amintea c? Lic? cump?rase de la Bihor o pereche de cai! — Am s? propun domnului Petrescu... dar e o fire foarte independent?! — Perfect! Tocmai ce ne trebuie! afirm? Vardali. De fapt, le trebuia un candidat cu parale ?i f?r? trecut. De mult pusese ochii pe Lic?. Bani avea prin?esa destui, slav? Domnului. Lic?, slav? Domnului, nici un trecut! "Pas de blason sauf l'écusson d'écuries!" sur?dea ?n el mali?ios Vardali, aristocrat ireductibil. Ajuns? la palat, de?i poarta mare era, printr-o neglijen??, ?nchis?, Ada cobor? pe trotuar f?r? s? observe, f?r? s? fac? g?l?gie. ?nainte de a deschide porti?a grilajului luxos, se ?ntoarse spre ?ofer ?i-i spuse preocupat?: — Du-te ?napoi dup? domnul! Dup? o secund? de ezitare, ?n?eleg?nd de cine era vorba, obiect? timid c? cellalt auto era dus cu domnul. — Totu?i, du-te! porunci Ada. R?mase ni?el ?n loc g?nditoare. Aspectul nou al lui Lic? ?i vorbele lui Vardali i se gravaser? ?n minte. Figura aceea voluntar?, gura cu desenul crud ?i da o v?lv? nou? de senzualitate ?i totodat? era prins? de gravitatea proiectelor politice. Cariera ei amoroas? ?i cariera lui public? ??i amestecau preocuparea, d?ndu-i o stare ?ngrijorat?, cu care nu era deprins?. "Ar putea ajunge ministru!" g?ndi ?i nu ?tia de se bucur? sau ?i pare r?u. Nu credea c? ipoteza era o nebunie, credea pe Lic? omul ?n stare de orice ?i se g?ndea serios la noul plan de lupt? deschis. Ambi?iile ei pentru Lic? erau acum dep??ite. Ac?iunea ?i intriga ?i pl?ceau. Se ?ntreba ?ns? dac? Lic? va r?m?ne atunci tot amantul supus de acum. Pe Maxen?iu ?l suprima total, era ca ?i suprimat, de altfel. Oare Lic? o va lua ?n c?s?torie? Ea, prin?esa Ada, ??i punea o astfel de ?ntrebare cu ?ndoial?? G?ndurile aspre ?i noi ale politicei ?i amorului o ?mb?tr?neau. Uit? c? are 33 de ani ?i Lic? 39, de?i tocmai ?n ziua aceea v?rsta era mai bine gravat? pe fa?a lui accentuat? de asprimea expresiei ?i lipsit? de umbra juvenil? a muste?ii. Ada sim?i un fel de desperare anticipat? de femeie matur? ?i voluptuoas?. Urc? pe scara a doua a palatului. Un fecior era acolo pe s?li: — De vine domnul s? m? anun?i ?ndat?! zise. Mai vioi, ?n?elese repede ?i se ?nclin?. Pentru servitori acum Maxen?iu, acolo, departe, era ca ?i mort, ?i Lic? st?p?n. Sus, Ada se opri ?n biroul apartamentului ei. Cu dou? degete ?ncepu s? bat? un tact pe masa de scris, poate c? o m?sur? din De profundis. Observ? o boare u?oar? de praf ?i, cu degetul ar?t?tor, pe care purta safirul uria?, scrise pe praful sub?ire: Doamna Ada Basile Petrescu, apoi, ma?inal, ?terse. Cum o u?? se deschidea ?n ecoul palatului de marmor?, se duse repede ?n fa?a unei oglinzi s?-?i potriveasc? p?rul, cu urechea ?ntins?. Nu putea fi Lic?. Se uita ?n oglind? atent, f?r? complezen??. Abia acum observa c? s-a ?ngr??at sim?itor. Tot femeie slab? la aspect, dar cu bra?ele mai rotunjite ceva, cu g?tul lung, mai plin, cu osul ?oldului acoperit. Ridic? sus foile str?mte ale taiorului negru: avea pulp?, numai fluierul gambei era tot a?a de uscat. Carnea aceea trebuia s-o lase acolo sau s-o suprime? ??i potrivi rochia la loc. Decise s? lase carnea unde se a?ezase cu rosturile ei. Sur?se. B?rbia era mai pu?in ascu?it? ?i pielea ?ntins? mai pu?in neagr?. — Intr?! Un fecior ?i ?ntindea pe o tav? o telegram?. — Bine!... Nu uita ?ndat? ce o veni domnul!... Era de la sanatoriu. Se sf?r?ise: nu-l va aduce ?n ?ar?, cel pu?in deocamdat?. "A?adar, la Bihor?..." Sur?se iar. "Tocmai la Bihor!... Bun? noapte ?n hotelul de la Bihor." ? Ca goni?i, gemenii plecaser? pe jos, apuc?nd, f?r? s?-?i vorbeasc?, acelea?i str?zi, mereu mai laterale, mereu schimbate, ?ntr-un fel de curs? parc? ?n care urma s? le fie pierdut?. Ajun?i pe drumul ?sta ?ntortocheat ?n fa?a feliei bizare de cas? ce le era proprietate, se oprir? printr-o aceea?i mi?care, uit?ndu-se ?n sus spre camera sechestratei, apoi unul la altul. — Nu mai trebuie femeie! morm?i ?ncet unul sau cel?lalt, pentru am?ndoi. Apoi intrar? ?n cucurigul ciudat al locuin?ei s?-?i pl?nuiasc? mai departe riturile bizare ale ?ngem?n?rii lor resping?toare. ? Lic? a?teptase plecarea tuturor pentru a porni ?i el dup? cortegiu, pe care-l z?rise cur?nd de la distan??, ?naint?nd ?ncet pe ?osea; era dricul ?i trei tr?suri, cea cu preo?ii, cupeul Rimilor ?i o birj? cu mo?ica Mari, ?n care se ?nc?rcase vreo patru colege ale Siei. At?t din tot fastul de adinioar?. Pe m?sur? ce distan?a dintre automobil ?i convoi se mic?ora Lic? se ?ntreba mai st?ruitor de-i nevoie s? mearg? la cimitir ?i ajungea la concluzia c? nu e necesar. Porunci ?nt?i ?oferului s? ?ncetineasc?; astfel spa?iul, pe care treptat ?l c??tigase, cre?tea din nou, desp?r?indu-l de cortegiu. Ce s? fi c?utat la cimitir?... Ce fusese de f?cut se f?cuse!... Cu Sia se ispr?vise! Un fel de plumb toipt ?i ?ngreuna ?nc? trupul la g?ndul Siei... Cu Rimii avea s? vad?. Ur? ?i amenin?are permanent?!... Iar cu Ada!... ?i cu Ada avea de v?zut! Nu ?tia bine ce! Era o stare a lui agresiv? c?tre tot. O stare de spirit bun? pentru a porni lupta social? preg?tit? de Vardali ?i de Ada ?i de care n-avea habar. ??i aminti de Maxen?iu. Ca ?i mort! Era o u?urare ?i o pierdere. Prezen?a lui Maxen?iu ?ntre el ?i Ada fusese totdeauna un stimulent. Prin?ul ?i inspira admira?ie, team?, mil?, invidie, necaz, emula?ie, umilin??, ambi?ie. Odat? el disp?rut, toate sim?urile astea erau p?gubite ?i ar fi vroit parc? s? le ia de aiurea. Prin?ul mai fusese pentru el ?i un parapet de care ??i rezema lenea ?i nep?sarea ?i acum trebuia s? se propteasc? singur, s? se repead? cu capul ?nainte ?nspre coarnele de taur ale vie?ii. Da! Cu Ada avea de socotit! Locul prin?ului mai ?nt?i, ?i lui Lic? i se p?rea c? ?i titlul ?i revine deodat? cu locul... Apoi slugile obraznice ?i disciplinate... Casa aceea cu parchet prea lunecos ?i cu sc?ri ?n care te ?ncurcai... ?i patul prin?ului! Lic? nu credea ?n microbi! Astfel se isca un zel, un neast?mp?r nou Trubadurului, pe c?nd zdruncinul carului funebru descompunea ultimele agreg?ri ale trupului Siei. Ce fusese Sia? O energie derivat? din Lic? ?i ?ncremenit? acolo, ?n fata trupe??, ?i care acum revenea la ob?r?ia ei. Un mare amor de sine, derivat de la sine ?i imobilizat ?n pasiunea fetei pentru el, ?i care acum era restituit egoismului lui Lic?. — La palat! zise, ?i cuv?ntul nu sun? ridicol. Iar tonul sec, aprig, dete ?oferului o mi?care de ?ncovoiere supus? peste volanul ma?inii. ? Dup? ce depusese ?n drum pe pictorul Greg, Dr?g?nescu, ajuns acas?, cobor?se anevoie, mereu ap?sat de acea durere ?n st?nga, pe care n-o putea nesocoti, de?i n-ar fi vrut s? ?in? socoteal? de ea. Mika-Le cobor?se ?i ea. Intrar? ?n biroul principal al casei. Elena nu se ?ntorsese. Cu g?ndul la s?n?tatea ei acum a?a de debil?, Dr?g?nescu fu ?ngrijorat. Se lini?ti, c?nd feciorul ?i spuse c? automobilul cu doamna ?i cu domnul Marcian a trecut pe dinaintea casei. Dr?g?nescu era foarte ostenit ?i fata ceea, acolo, ?l plictisea De ce va fi venit cu el?... Se sperie, avu o izbitur? la inim?, sim?ind ceva pe m?na lui. Era gheru?a lui Mika-Le... Ce vrea? Iar vreo cerere de favoruri sau bani. — Elena nu s-a ?ntors. Poate c? ?nt?rzie mai mult... Vream s?-?i spun c? a? putea veni din nou s? stau aici... dac? crezi ?i dumneata... ?i-a? ?ine de ur?t! Dr?g?nescu se uit? la ea lung. Avea idei moderate, dar decise. Nu crezuse niciodat? r?ul tot ce se spunea de d?nsa ?i acum ?l credea deplin. Scutur? m?na de pe care l?bu?a neagr? se desprinsese. — De nu vrei s? mergi cu tramvaiul, pleac? ?ndat? cu automobilul, ?nainte de a fi dus la garaj. Tonul, era aspru ?i nu l?sa nici o ?ndoial?. F?r? s? a?tepte alt? invitare, Mika-Le plec?. Feciorul, omul vechi de cas?, se apropia cu precau?iune de Dr?g?nescu: — O telegram? pentru doamna! Cu ochii congestiona?i ?n ziua aceea, Dr?g?nescu ?l fulger?, apostrof?ndu-l: — Nu ?tii unde trebuie pus? coresponden?a doamnei? — Din Elve?ia! cutez? cellalt. ?n adev?r, Maxen?iu ??i declarase la Leysins dou? domicilii, prin una din acele fantezii exaltate, corectat? de men?iunea trist? ?i prev?z?toare "?n caz de accident". La vreun accident de bob-sleigh se va fi g?ndit s?rmanul, sau totu?i ?tia c? moare? — A!... A?a!... se potoli Dr?g?nescu, dar ?ncepur? cioc?neli noi sub coast?. Era acum ?i el ?ndoit. S?-i dea Elenei telegrama tocmai ?n ajun de concert ?i dup? ?nmorm?ntare! O lu? ?n m?n?, o ?ntoarse, o r?suci. Cump?ni sentimentele ?i disciplina lor. Vroia s? fac? ceea ce ar fi fost mai pl?cut Elenei. O ?napoie nedeschis?. — Du-o ?n salona?ul doamnei. De se ?ntoarce cu domnul Marcian are s-o g?seasc?! ? ?n automobil, Elena ?edea ?ntre Mini ?i Marcian, lini?tit? c? plecarea, a c?rei grij? o turburase un minut, fusese or?nduit?. Frumuse?ea zilei ?i ecourile plutitoare ale muzicii de adineaurea o acopereau cu ?nveli?uri calde, de subt care nu sim?ea nimic din triste?ea convoiului mortuar. Mole?it?, vorbea pu?in ?i cu glas t?r?g?nat despre Maxen?iu, f?r? ca s? lege amintirea lui, venit? ?n memorie pe alte c?i, de ceremonia funebr?. Vorbea calm de sf?r?itul lui apropiat ?i de iluzia lui statornic?. Vorbele ei erau blajine ?i cam misterioase, cum era ?i starea sufleteasc? a lui Maxen?iu c?tre d?nsa, de?i nu din acelea?i pricini. Coment? ultima lui cart?, un peisagiu alb de Alpi, ?nso?it? de cuvintele: "Iat? minunea pe care o privesc din camera unde m? odihnesc de c?teva zile, din pruden??. S?rut m?inile frumoase ?i darnice." Buletinul doctorului, sumar ?i categoric, de la aceea?i dat?, suna: "Stare extrem?. ?n orice moment poate fi sf?r?itul. Aviza?i." Nu avizase nimeni. Cine ar fi fost destul de st?ngaci ca s? turbure cu demersuri omene?ti vulgare o agonie a?a de senin? ?n drum spre divinitate? Elena acum t?cea. Mini, pe care vocea de azi a doamnei Dr?g?nescu o importuna pentru ceva schimbat, alintat parc?, t?cea ?i ea cu g?ndul la vitraliul vioriu ?i la ora ?nt?rziat?. Marcian spunea rar c?te un cuv?nt: — Doctorul Rim a fost ieri la repeti?ie ?i va veni, cred, ?i m?ine! zise la un moment cu un ton ?ntre ?ntrebare ?i afirmare. Nu-i r?spunse nimeni. Automobilul Dr?g?ne?tilor era un Lincoln minunat. Mini sim?i voluptatea lunec?rii u?oare ?i consim?i s? recunoasc? unele privilegii ale averii. ?n dreptul str?zii Regale ceru s? se coboare. Elena se ?ntoarse spre Marcian, ca ?i cum ar fi putut avea ceva de obiectat din faptul c? r?m?neau singuri, apoi, prin micul telefon a c?rui p?lnie nichelat? at?rna ?n fa?a cristalului pare-brise, dete ordin s? opreasc?. Nesim?it, f?r? ca ?oferul s? aib? o mi?care, tr?sura stop?. Dup? ce ajut? lui Mini s? se coboare, reamintindu-i ora fix? a concertului, Marcian r?mase pu?in l?ng? scara autoului, apoi urc? din nou. Elena comand?: — Pe bulevard ?nainte! ?i, toropit?, se rezem? cu capul lipitele pichetajul moale al perinilor. ?inea ochii ?nchi?i pe jum?tate. ?n lunecatul, pe care-l combina ?ntr-o armonie moale cu lenea ei, i se p?ru o ?ncetinire la ur moment. ?ntredeschise ochii. Lunecarea era iar regulat?. Erau pe Lasc?r Catargiu, dar trecu?i de casa Dr?g?nescu. ?n dreptul casei probabil ?oferul ?ncetinise, apoi, neav?nd ordin de oprire, reluase pulsul mersului. Elena se uit? spre Marcian cu o privire precaut?. Distrat, nu b?gase de seam?. La sf?r?itul bulevardului ezitarea ma?inii fu ceva mai sim?it?. Marcian se uit? prin geam, apoi la Elena care, iar cu ochii ?nchi?i, nu mi?ca. Din ini?iativ? proprie ?oferul coti pe ?osea ?i relu? mersul ritmic mai neted ?nc?, pentru c? era ceva mai accelerat. Impresia de scufundare dat? de vitez? Elena o sim?ea cu corpul ei mereu mai p?r?sit pe perine. Sub acea l?ncezime ceva se precipita ?n ea undeva, ?ntr-un ad?nc. Marcian sta drept, rigid, cu capul ?nainte, cu ochii pe vidul distan?ei. Elena mi?c? pu?in picioarele ?ncurcate ?n pledul lunecat. Marcian se aplec? ?i i-l ridic? ma?inal. F?r? s?-?i dea seama, m?na ?i r?mase peste pled pe genunchiul ei. Ochii Elenei luminar? calzi la ad?postul pleoapelor. Lincolnul, lansat, fugea peste ?osea ca purtat prin aer, pe drumul f?r? obstacol, drept, interminabil. ?n mi?carea u?oar? a tr?surii Elena se l?s? str?mutat? nesim?it spre Marcian. Pe c?nd un spa?iu gol r?m?nea pe perinile de c?prioar?, ea era mereu mai al?turat? de el. ?n "capa" de blan? sub?ire, a?ternut? ?n automobil ca s? o acopere la nevoie, sta acum refugiat? ?ntr-un fald c?ldu?, care ap?sa um?rul lui Marcian, neclintit. Pe ?osea fu vidul unei v?i mici, ca o uncia; apoi respira?ia vertical?, scurt?, a unei cline. Elena, ?n voia acelor mi?c?ri, fu acum aplecat? peste um?rul lui Marcian. Involuntar m?na lui se str?nse prin pled, pe ovalul genunchiului, c?ut?nd parc? un sprijin. Acum nici vale, nici clin? de deal, un patinaj uniform! Cu o clipire nou? de lumin? ?n ochi, Elena ??i apropie ?ncet capul de al tovar??ului ei: gest acum voluntar. Un spa?iu mic, ca ?i inexistent, separa obrazul palid al femeiei de profilul rigid al muzicantului. Era senza?ia nesigur? a unei atingeri sau certitudinea ei emo?ionant?. Marcian crisp? cu nervozitate pumnul pe genunchiul docil. La murmurul vag al mersului se amestec? un mic gemet de durere ?i consim?ire al Elenei. Atunci Marcian, tot nemi?cat, dar acum nemi?cat printr-o ?ncordare desperat?, ca s? nu i se str?mute cumva povara, sim?indu-?i obrazul fibros din efortul de a nu se dezlipi de cel?lalt, fix?, cu ochi de asasin, umerii lemno?i ai ?oferului. Pe tot parcursul, omul acela nu clintise... dac? tocmai atunci s-ar fi ?ntors spre d?n?ii!... Cu privirea ?nfipt? ca un junghi ?n spatele de manechin, Marcian c?ut? a-l pironi pe loc, pe c?nd ritmic m?na i se ?nchidea ?i deschidea pe dezmierdarea genunchiului viu. Acum, viteza nu se mai precipita ?n Elena. Din ad?ncul ei voin?a urca ferm?, sigur? de ea ?ns??i. ?n Marcian era un vid, un abis al voin?ei, ?n care se azv?rlea cu ?mboldirea puterilor toate. A doua zi, recules ?n noua armonie a vie?ii ce i se preg?tea, avea s? dirijeze ca un st?p?nitor concertul din muzic? de Bach. --------------- ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download