Francisca Solomon : - Deci aş dori să vă întreb daca stiti ...



Francisca Solomon : - Deci aş dori să vă întreb daca stiti cate ceva despre originea familiei, despre strabunici, cu ce se ocupau ?

Tili Solomon : - Despre strabunici, nu prea cunosc amanunte, deoarece au murit probabil cu mult inainte de a ma naste eu. In schimb, despre bunici, atat despre cei de pe mama si de pe tata, acolo am mai multe amintiri ramase din copilarie.

F.S. : - Bun, atunci sa-mi povestiti despre bunici, daca stiti de unde proveneau, cam in ce an s-au nascut ?

T.S. : - In orice caz bunicii amandoi si de pe mama si de pe tata sunt nascuti inainte de 1900, cam cu aproximatie 1870/75, cam in felul asta, cam in perioada asta dupa cate tin eu minte. Tatal meu este nascut in 1900, deci parintii lui categoric sunt din 1870 cu aproximatie.

F.S. : - Si provin din Iasi ?

T.S. : - Toti. Nu stiu cate generatii din stramosi aici au trait, aici s-au nascut si aici au supravietuit. Toti sunt la cimitirul din Pacurari.

F.S. : - Si cu ce se ocupau ? Din ce traiau ? Daca-mi puteti povesti.

T.S.: - Despre strabunici nu prea stiu.

F.S.: - Dar despre bunici?

T.S.: - Despre bunici, da.

F.S. : - Pai, despre bunici.

T.S. : - Bunicul dinspre tata era cerealist.

F.S. : - Si ce inseamna cerealist ?

T.S. :- Adica, da, se ocupa cu cereale, cumpara, vindea, avea o perioada de timp o avut chiar si un magazin de cereale, adica nu bacanie, alimente, hrana pentru animale.

F.S. : - Da.

T.S.: -Bunicul de pe mama era zidar. Un amanunt care mi l-am amintit acuma ieri. Dupa primul razboi, deci dupa 1918 imediat, el fiind zidar, probabil ca se vorbea ca in America se duc cainii colaci in coada, ca si acuma, stii ? Si o plecat, o lasat pe femeia, pe sotia lui cu sase, sapte copii si s-o dus in America si o venit bineinteles inapoi dupa o perioada foarte scurta, se poate ca si aceasta sa fi avut influenta asupra sotiei lui ca ea a decedat imediat. El in schimb s-a recasatorit si eu am apucat a doua sotie a lui.

F.S.: - Da.

F.S.: - Daca-mi puteti spune, povesti ceva si despre…

T.S. : - Sotiile lor, cum ar fi, da.

F.S.: - Da.

T.S.: - Am sa-ti spun. Nu stiu daca am spus, dar bunicul de pe mama i-a murit mama de la copii cum ar fi o murit si el si el s-o recasatorit.

F.S. :- Deci prima lui sotie ?

T.S. : - Da. Prima lui sotie si el s-a recasatorit, si-o modificat casa pe unde am specificat, pe Aron Voda si aceasta, femeia asta era o femeie foarte desteapta, a stiut cum sa se poarte si cu copiii lui, ea n-a avut copii si a trait foarte bine la el, dar foarte bine. Ce-o fost ? Deci ea a trait cu el multi ani, a trait toata perioada de razboi, al doilea razboi mondial, dupa, cam prin ’50-’51, acesti erau batrani amandoi de acuma, au emigrat in Israel, el crezand, fiind zidar in Romania cu ani in urma, crezand ca si acolo, desi era foarte batran de acuma, o sa poata sa lucreze si o sa mai fie cineva. Acolo cand au ajuns n-au mers decat la… Toti copiii au ramas in Romania, care au depus acte si au primit negative, care n-au depus deloc, ei s-au trezit acolo singuri, au mers la un Beth-Olim cum se chema in perioada aceea acolo si acolo…

F.S. : - Si asta ce inseamna Beth-Olim? Un fel de casa de…

T.S. : - Camin de batrani, da, sigur, casa de batrani si el saracu scotea fotografii de la copii si arata la batranii de acolo ce copii are el si saracu vroia sa se laude cu cine a fost. Acolo n-o mai facut… Era batran, ce sa mai vorbim. Era batran si sotia lui, asta, a doua sotie o trait foarte bine la el. Dupa razboi, aici, el o mai lucrat cativa ani si ea a trait tare bine la el.

F.S. : - Si ea a avut vreo ocupatie sau a fost casnica ?

T.S. : - Nu. In perioada aceea nu era modern ca femeile sa lucreze. Fac o paranteza, eu am muncit si colegele mele imi povesteau ca mamele lor au lucrat ca domnisoare, dar cum te-ai casatorit era o rusine sa muncesti. Astazi este o rusine sa stai acasa ca sa astepti, sa intinzi mana sa deie barbatul salar. Noi ne-am obisnuit sa fim independente si sa avem banul nostru muncit de noi si… Hai sa revin la bunici. Bunica de pe tata…

F.S. : - Da.

T.S.: - Era o femeie care aproape ca nu... scoala prea multa n-o avut. O facut si ea vreo cinci copii, cinci sau sase, mi se pare ca unul s-o pierdut de tanar, la fel n-o muncit, n-o muncit deloc ca nu... am mai spus, nu era la moda in perioada aceea. Noi copiii, nepotii, am stat pe Socola toti claie peste gramada cum s-ar spune, am... cu acesti bunici, cu amandoi noi copiii, nepotii am fost tot timpul impreuna.

F.S.: - Cu bunicii de pe tata?

T.S. : - Da. Cu bunicii de pe tata. El ne adora, batranul. Ea saraca, probabil fiindca o crescut ea mai multi copii era ghiftuita cum s-ar spune. Seara, daca se facea o… asta e tot ca o paranteza, daca faceau o mamaliguta cu produse lactate, lui ii placea sa aduca toti copiii, toti nepotii sa-i puna la masa sa manance cu dansii. Pe ea n-o… ea nu era chiar asa de multumita, dar n-avea, daca era dorinta lui ca sa steie… si eram, stai asa, eu si cu sora mea, patru copii, eu, sora mea.

F.S. : - Patru nepoti.

T.S. : - Da, eu si sora mea si inca doua verisoare de la ceilalti, de la, ai fiicei. Eu eram, noi eram de la un fecior si celelalte doua erau de la doua fiice. Asta-i tot un… Eu stiu ce sa mai…

F.S. : - Si ce limba vorbeau intre ei bunicii ? Vorbeau pe idis in casa sau romaneste ?

T.S. : - Mai putin, cred ca astia vorbeau mai mult chiar idis.

F.S. : - Care ? Bunicii de pe…

T.S. : - Astia de pe tata, cum ar fi, unde am… dar noi copiii am vorbit romaneste. Eu am un accent care si-n ziua de azi mi se spune ca… daca nu, mata n-ai spune ca… am avut aici cu o vecina.

F.S. : - Si va duceti aminte ce haine purtau bunicii, daca erau religiosi, bunicii, bunicul purta perciuni sau caftan sau…

T.S. : - Nu, nu. Nu erau pana in faza asta ca sa fie cu perciuni, dar in casa se tinea lactate, produsele lactate, vasele cum ar fi de lapte separate…

F.S. : - Deci se tinea casrutul, cum ar veni ?

T.S. : - Da. Exact. Da, caser si de Pasti la fel, era vesela de Pasti, dar nu erau din… cu perciuni si cu caftane, nu.

F.S. : - Si purtau capul acoperit sau ?

T.S. : - Da, da. Majoritatea, chiar pot sa spun 99%. Poate chiar sa spun 100%.

F.S. : - Deci bunicii purtau tot timpul ceva pe cap.

T.S. : - Da, da.

F.S.: - Si purtau chiar si cand ieseau afara sau…

T.S. : - Da. da. Si-n casa si afara. Mai ales la mancare probabil se obisnuieste, nu ? Sa fie capul acoperit.

F.S. : - Da. Si bunicile... Stiu ca femeile foarte religioase poarta peruci sau…

T.S. : - Nu, nu. Nu erau. Dar erau religiosi, tineau anumite lucuri, dar nu pana in faza cu peruca sau cu perciuni. Nu.

F.S. : - Si cum arata casa in care locuiau bunicii ? Cate camere avea ?

T.S.: - In perioada aceea erau casele mai modeste. La bunici fiind mai multi copii, au avut casa lor, o casa, nu la apartamente, ca nu erau blocuri atunci, era o casa pe Socola.

F.S. : - Deci nu era, era inchiriata sau era proprietatea lor ?

T.S. : - Nu. Era casa lor, ca o mostenit-o pe urma cu feciorii, de asta stiu ca era casa lor. Dar si asa, erau vreo patru camere, sa spun.

F.S. : - Si cam cum era aranjat ? Ce fel de mobilier avea ? Aveau mai multe etaje ?

T.S. : - Era. Era un dormitor, un dormitor, unde pentru batrani, mai era, avea, baietii aveau camera lor, doi baieti aveau o camera, fiicele la fel, aveau o camera, camera lor, nu mai spun ca la una din fiice cand s-o casatorit i-o dat o… Probabil ca era lipit de casa lor sau din a lor, nu cunosc ca asta s-o intamplat, poate eram eu mica. Eu m-am nascut cand ea a logodit aceasta fiica, deci puteam sa am un an cand… Dar bunelul i-o dat ca zestre, ca dota cum se spunea pe atunci, i-o dat doua camere alaturate.

F.S.: - Deci era o sora de-a tatalui dumneavostra ?

T.S. : - Da, da. I-o dat doua camere si o bucatarioara si ea si-a mai facut pe parcurs un antretel si-o stat impreuna, lipit cum ar fi de casa batranilor. Ulterior, in timpul razboiului am stat si noi toti de acuma, ne-am adunat gramada, fiecare intr-o camera, o fost foarte greu, dar tocmai ca sa fim toti impreuna acolo, tatal meu fiind plecat, am mai spus si dincolo, am avut o… toata perioada razboiului tatal meu o dus-o extraordinar de greu, unde era munca mai grea, acolo se nimerea si el. In timpul razboiului, uite iar un fragment, era un loc unde se chema… numai evreii mergeau la munca acolo si erau bineinteles supravegheati probabil de soldati, de cativa. Era un loc, chiar pe Socola, la capat de linie acolo, se chema “La Geniu“, cea mai grea munca era acolo.

F.S. : - Si ce faceau acolo ? Ce munceau ?

T.S. : - Munca, salahorie, munca grea de tot, am sa revin pe urma cu altele…

F.S. : - Da. Cand o sa ajungem...

T.S. : - Intre timp mama mea s-o imbolnavit tare, fiind necajita cu doi copii si el plecat, n-am fost… mai ca nu avea cu ce sa se-ntretina. S-o imbolnavit si atunci o sarit surorile ei si tatal ei si o adus doctori si s-o facut tratament si pe parcurs o inceput sa-si revie. Tatal meu, vazand toata situatia din casa o dezertat de la aceasta munca de la Geniu si o fost dezertor.

F.S. : - Asta in timpul… ?

T.S. : - ’41-’42.

F.S.: - Da.

T.S.: - Nu stiu cat o fost dezertor. L-o gasit, l-o judecat, o fost si condamnat si o facut o luna de zile puscarie pentru ca a fost dezertor de la munca. Cand o trebuit sa vina acasa, s-o facut cica o masa mare, s-o facut coltunasi cu cartofi si mama mea o facut si un fel de.. un tort cum se facea pe atunci, cateva foi si cu o crema din lapte cu… colorat acolo, dar uite cum un lucru mic, dar mi l-am amintit ca tin minte precis, era seara tarziu si el inca… era clar ca trebuia sa-i deie drumul, in fine era seara, cred ca o ajuns noaptea de acuma, pe la vreo unspe, doispe, noi dormeam, el o venit acasa. Dar, a propos ca m-ai intrebat ce facea acolo, nu stiu sigur, sau inainte sau dupa, da, s-ar putea…, nu conteaza, o facut tot o munca la drumuri se chema.

F.S. : - In Iasi sau ?

T.S. : - Da. Asta la Iasi, inainte de-o plecat la Ghidighici.

F.S. : - Deci tot cam inainte de… Prin ’40 sau ?

T.S. : - Da. Asta s-ar putea ce-ti spun acuma sa fi fost inainte de Geniu, dar vreau sa-ti spun ca era pe Palat, colt cu Stefan cel Mare o cladire cu niste pereti de o grosime, dar nu exagerez, Francisca, cred ca asta e putin, grosimea unui perete. Acolo stateau ei cu tarnacoape si, intai s-o daramat cladirea, pe urma cat s-o putut, bucati cum o fost, iti spun ca ea... si ei stateau cu tarnacopul si desfaceau aceste bucati sa separe caramida de materialul cu care o fost... Ocna. Ori lucrai la ocna de sare ori sa spargi caramizile astea, asa a propos ca m-ai intrebat ce facea la Geniu. Dupa aceea o fost trimis la Ghidighici si o muncit… o fost acolo. Asta era prin ’43 probabil pana-n primavara de ’44. Mai era cineva, nu, chiar un vecin, intre timp i s-o facut la asta si la un frate de-al lui tatal meu carnete de munca. Daca ai capatat un carnet, te-o adus acasa si erai acasa in primul rand, chiar daca munceai in oras, dar nu erai departe de…

F.S. : - Da.

T.S.: - Incalzirea se facea iarna cu lemne, erau sobe in casa, nu de teracota, sobe, si se incalzea cu lemne, aragaze nu existau in perioada aceea, era un fel de, se chemau Primus. Ulterior, dupa aceea o aparut niste lampi care erau mult mai rele decat Primus-ul care afuma ceva de… groaznic. Dar acuma sa revin la ceilalti bunici, in mare cam despre astia ti-am spus despre ce-i vorba. Acuma sa-ti spun despre ceilalti bunici…

F.S. : - Deci despre bunicii de pe mama ?

T.S. : - Da, de pe mama care au stat pe... atunci se chema strada Aron Voda. Bunelu’, deci cam prin o mie noua sute douazeci si ceva s-o recasatorit cu o femeie care n-o avut copii si o trait cu ea toti anii, perioada razboiului, unde o avut el o casa si-o avut mai mult... vreo opt copii erau, numai cinci fiice si vreo trei baieti, dar baietii... dar fiicele au supravietuit pana la adanci batranete. El si-o prefacut casa acolo, fiind zidar, dupa razboi si-o prefacut casa, si-o facut o casa, acolo o tras apa, o, si-o facut o baie, cu WC in casa, pot sa spun ca statea mai bine decat poate aproape toate fiicele, batranul. Intr-o zi era o sarbatoare si erau toti invitati acolo. In curte era o curte frumoasa cu multa iedera la margine asa cu... si curtea era pavata, o masa in curte si cu doua banci in ambele parti, in casa erau musafiri si noi copiii eram in... afara, ne jucam acolo la masa, la... unde erau bancile. La un moment dat, nu stiu, jucam un joc cu codite de cires, probabil ca era in perioada de... Nu cunosti jocul asta, cu codite de cires ?

F.S. : - Nu, nu.

T.S. : - Eu ma jucam si cu Claudiu de acuma. Eu, nu eram chiar cea mai mica, erau baietii, doi veri care erau mai mici ca mine. M-am dus acolo in gradina unde spun ca era, crestea iedera si m-am dus sa caut codite de cires. Am gasit o moneda de 20 de lei, era o valoare foarte mare acesti 20 de lei si am luat moneda si am aratat imediat : Uitati ce-am gasit eu!, la copii si dupa aceea un var de-al meu spune : Da’ unde ai gasit, unde ai gasit ? si ma duc sa-i arat unde am gasit si gasesc inca una. Ei, ce sa-ti spun ? Bineinteles m-am dus in casa si am dat, am vrut sa le dau la bunici, ca era in casa la ei si ei o spus daca eu le-am gasit, e norocul meu si mi le-o dat mie, dar era o valoare mare.

F.S. : - Dar asta cam in ce an ?

T.S. : - Eu cred ca asta… sa ma gandesc un pic, parca, era de-acuma dupa razboi, dupa ’44 imediat, cred.

F.S. : - Da.

T.S.:- Da. Si avand acesti 40 de lei cand am iesit sa mergem spre tramvai, am mers, am luat o trasura, in loc sa mergem cu tramvaiul acasa, am luat o trasura si am mers, ne-o dus pana acasa si cu restul de bani mi s-o cumparat mie ceva, nu mai tin minte ce, dar stiu precis ca o spus ca e norocul meu si mi s-o cumparat ceva, o imbracaminte, ceva. Da.

F.S.: - Da. Si revenind la casa bunicilor, va aduceti aminte daca aveau cumva servitoare in casa, spalatoreasa sau?

T.S. : - Nu, nu. Mai venea la astia, la astia din Aron Voda, probabil ca…

F.S. : - La bunicii de pe mama ?

T.S. : - Da, da. Astia o avut o situatie materiala mai buna, aici probabil ca venea cineva in casa, poate…

F.S. : - Sa-i ajute la treaba ?

T.S. : - Da. La treaba, dar nu permanent, poate odata pe saptamana pentru ca aici era si-o casa mai mare, deci erau de acuma, deci ei doi si cu… trei, trei sau patru persoane si erau : dormitorul, inca o sufragerie eleganta, un hol de intrare unde era si… vizavi era baia, inca o camera, bucatarie, jos la subsol un beci mare cu de toate bune, o bucatarie de vara, astia ulterior au capatat… au capatat ? si-au cumparat aragaz. Eu la parintii mei n-am apucat un aragaz, dar la dansii, aici la batranii astia s-o cumparat imediat dupa ’44, o adus bunelu’ un aragaz acasa. Da.

F.S. : - Si bunicii, atat de pe mama cat si de pe tata respectau traditiile evreiesti, mergeau la sinagoga…

T.S. : - Da, da, da. Asta da. Se mergea vineri seara, mai ales si sambata, cred, poate si sambata seara, dar mergeau, mergeau si barbatii bineinteles. Si tatal meu am apucat eu cand tatal meu se ducea la sinagoga vineri seara si de multe ori mergeam si eu, eram copil, cred ca poate inainte de razboi sa se fi intamplat, dar stiu ca mergeam cu tata, mail ales vineri seara, ma duceam cu el la sinagoga.

F.S. : - Stiti cumva daca bunicii erau membrii ai vreunui partid sau organizatie politica pe vremea aceea ?

T.S. : - Cred ca nu. Nu stiu sigur, dar cred ca nu, n-am auzit niciodata sa se vorbeasca in casa despre asa ceva.

F.S.: - Sau erau membri, membri intr-o asociatie sociala sau culturala, eu stiu ?

T.S. : - Nu, nu.

F.S. : - Si ce-mi puteti povesti despre vecinii lor ? Erau de origine evreiasca, mai mult sau erau crestini…

T.S. : - Nu, nu. Toata strada Socola era 95% era locuita de evrei si imprejur numai si numai evrei au fost, tot cartierul. Si dincolo la fel, spre Targul Cucului, unde am spus, pe Aron Voda unde au stat ceilalti bunici, tot la fel. Aceste doua cartiere, mai ales aceste doua, erau locuite numai si numai de evrei.

F.S. : - Deci prietenii, sa inteleg ca prietenii lor erau tot de origine evreiasca ?

T.S. : - Da, absolut, absolut.

F.S.: - Si ieseau impreuna in oras sau unde se duceau in timpul liber ?

T.S. : - In perioada aceea nu prea se frecventa lucruri. Ce tin minte?

F.S. : - Daca se duceau la teatru sau la film sau…

T.S. : - Da, dar nu chiar impreuna cu vecinii. Un amanunt, in ’40 cand o inceput razboiul, un vecin, tot evreu bineinteles avea aparat de radio, asta la noi pe Socola unde am stat eu cu parintii. Si seara cand se dadeau stirile, mai indrazneau unul sau doi vecini printre care si tatal meu, poate sau alti doi, trei vecini intrau acolo sa asculte anumite stiri cand era exact cand o inceput razboiul inainte de…

F.S. : - Da. Ca stiu ca la un moment dat s-a interzis…

T.S. : - S-au ridicat, s-au luat aparatele de radio, imediat, n-o durat mult, poate cateva luni, nu tin minte exact, dar asta e un amanunt pe care mi l-amintesc precis ca mergeau inauntru doi, trei vecini, seara mai ales, seara, probabil ca seara se dadeau stirile mai importante si ascultau stirile acolo la radio. Si bunelul meu din Aron Voda, si el o avut aparat de radio, ceilalti in partea asta, familiile nu, dar ala, da.

F.S. : - Da. Si stiti ceva despre fratii bunicilor, cum ii chema, data de nastere, studii, mi-ati mai povestit data trecuta.

T.S. : Da, da, data de nastere. Atata stiu, bunelul de pe tata o avut un frate si il chema unchiul Pincu, ei n-au avut copii, nu mai tin minte pe dansa cum o chema, dar nu conteaza, nu tin minte si dincolo la celalalt bunel, tot, cred ca el n-o avut familie, frati, surori, nu tin minte deloc sa fi avut, dar asta de aici da, iarasi o avut poate o sora, daca nu ma-nsel, dar nu, n-am... eram copii mici, nu...

F.S.: - Si copii, stiti daca aveau fratii sau surorile bunicilor ?

T.S. : - Nu, unul stiu precis ca fratele de la bunelu’ n-o avut copii, unchiul Pincu, dar si bunica, deci sotia de la tot asta de pe Socola, sotia lui, Dobras, tanti Bela, tot o avut o sora, nici aia nu au avut copii ca am spus, el era croitor, unchiul Pincu, nici astia n-au avut copii.

F.S. : - Da. Si bunicii povesteau ceva despre parintii lor, adica de strabunici, daca va aduceti aminte…

T.S. : - Nu, nu, nu-mi aduc aminte asemenea lucruri, chiar nu-mi aduc aminte sa fi auzit vorbind. Ce se intampla ? Eu, bunaoara port numele de la mama de la bunel.

F.S. : - Adica de la strabunica dumneavoastra ?

T.S. : - Exact. Alta verisoara este care poarta numele care o cheama Eti, Yenta in idis, in evreieste cum ar fi, care e de la mama bunicii, de la mama lui Dobras, o chemat-o Yenta si este o verisoara care-i poarta numele. Asta stiu, de asta spun ca noi n-am putut sa apucam nimic, fiindca noi le purtam numele.

F.S. : - Da. Ei, acum as vrea sa-mi povestiti cate ceva despre orasul dumneavoastra natal, despre comunitatea din acel loc…

T.S. : - Din acea vreme.

F.S.: - Da. Si cam cati locuitori avea orasul unde ati crescut, ma rog, despre viata evreiasca din orasul Iasi.

T.S. : - Ce sa spun ? In Iasi erau foarte…, pot sa spun ca 90%, ca sa nu exagerez, dar 80%, 85%, 90% din populatie erau evrei. O fost cateva cartiere, de exemplu cum o… strada Sarariei mai putin erau, mai mult crestini, dar anumite cartiere erau numai numai evrei, erau si foarte putini printre noi cum ar fi care erau mai bigoti, care cu peruci si cu… femeile cu peruci si barbatii cu caftane si cu peies, cum se spune, dar familia noastra si majoritatea populatiei era, adica, respectau religia foarte mult, religia mozaica, dar fara aceste… Se mergea vineri seara la sinagoga, se mergea sambata la sinagoga, se tinea vesela separata de lapte si carne, de Pasti era vesela separata pentru… de Pasti, dar fara prea mult din…

F.S. : - Da. Stiti cumva cam cate sinagogi erau, lacase de rugaciune in Iasi ?

T.S. : - Ca sa-ti spun, numai pe Socola, dupa cate tin eu minte, deci incepand de la Podul Ros pana la Scoala… nici nu ating Scoala Marzescu pana la Tesatura erau cel putin zece, cel putin zece unde mergeau parintii mei, deci intr-un colt mic erau patru. Mai…

F.S. : - Si erau sinagogi sau case de rugaciune ?

T.S. : - Nu, nu. Sinagoga cu camere cum ar fi, intr-un loc mergeau barbatii, intr-un loc femeile, cu tot ce… sigur, erau sinagogi. Da.

F.S. : - Si de pe…

T.S. : - Si dincolo in Targul Cucului, la fel cred ca erau si pe strada Halei tin minte vreo doua sinagogi, pe Independentei, nu se chema Independentei, pardon, se chema I. C. Bratianu si acolo tin minte doua, trei sinagogi, mai… una din ele o fost pana mult, mult incoace, la Kantarski, pe strada Stefan cel Mare era sinagoga Cahane care tot o supravietuit mult mult pana acum cativa ani cand s-o facut… s-o demolat…

F.S. : - Cu sistematizarea ?

T.S.: - Exact, cu sistematizarea, atunci s-o… Astazi, in paranteza spus, mai sunt doua, mai sunt in Iasi doua sinagogi : una, Sinagoga Mare din Targul Cucului si mai se face rugaciune din… numai sambata si mi se pare ca si vineri seara pe strada Palat care se aduna cativa enoriasi din astia din Podul Ros.

F.S. : - Va aduceti aminte daca Iasii aveau un rabin, daca aveau cantor, daca…

T.S. : - Da. Sigur. Nu stiu numele, n-as putea sa-ti spun nume, dar o fost, asta stiu precis c-o avut, dar nu, o fost cativa hahami in Iasi care faceau taiere de pasari, o fost, dar sa nu mai spun ca eu chiar eram copila, dar era in Piata Unirii o sinagoga, un templu, pot sa spun ca se chema. Acolo se oficiau foarte multe nunti, cununii religioase, dar asta inca inainte de razboi s-o demolat aceasta sinagoga, acest templu. Si erau, erau…

F.S. : - Si rabini erau ?

T.S. : - Da, multi. Numai pe Socola, in Podul Ros, tin eu minte, cred ca doi erau. Si erau, erau foarte multi in Iasi.

F.S. : - Si va aduceti aminte de alte persoane reprezentative ale comunitatii religioase, cu ce se ocupau sau…

T.S. : - Dinainte de razboi, mai putin.

F.S. : - Ma rog, sefi de comunitate sau daca va aduceti ceva aminte…

T.S. : - Da. Dinainte de razboi, mai putin, dar dupa razboi tin minte ca era unul, stai sa nu gresesc sa-mi aduc aminte, nu mai tin minte cum l-o chemat, dar… si dupa aceea o fost farmacistul Caufman, dar de acuma incoace mult, uite cum mi-o scapat numele de la... dar o fost, o fost la sinagoga, pe Stefan cel Mare la Cahane tot timpul era cineva care... si de la Comunitate, Comunitatea o avut mai multe sedii, acuma are la Cinci drumuri, dar o fost pe Costache Negri la un moment dat, uite cum mi-o scapat cum l-o chemat pe acela...

F.S.: - Ei, poate o sa va mai aduceti aminte…

T.S. : - Da, sigur.

F.S.: - Si exista in Iasi mikva, heider?

T.S.: - Da, da, mai multe heider, nu unul, asta tin minte eu, pe Socola, cel putin doua si mikva, era cred ca era una singura, actualmente mai exista si astazi asa ceva care functioneaza la cerere si sigur ca da, mergeau miresele, mai mergeau si femeile asa care vroiau sa mearga la mikva asta. Era pana mult incoace dupa razboi o existat si heider si talmud-toira, asa se cheama, nu ?

F.S. : - Da, da.

T.S. : - Da, sigur

F.S. : - Si Iesiva a existat in Iasi?

T.S. : - Asta ce se cheama ? Unde se invata…

F.S. : - Da. O scoala talmudica mai superioara.

T.S. : - Nu stiu. Nu pot sa ma exprim ca nu stiu.

F.S. : - Si despre scolile primare evreiesti, existau in Iasi, adica scoli evreiesti ?

T.S. : - Da, mai mult si cel mai mult s-o intamplat… eu de bunaoara am invatat, locuind pe Socola, am invatat la o scoala romaneasca pana in… deci am… pana in ’40. Am facut doua clase daca nu ma-nsel la scoala romaneasca. In ’40, adica imediat dupa ce o inceput razboiul, am fost dati afara toti de la scolile romanesti si atunci o luat fiinta mai multe scoli evreiesti fiindca toti copiii evrei trebuiau sa li se creeze totusi niste conditii de invatat si o luat fiinta scoli evreiesti si profesori expres prea multi, probabil ca n-o existat. Eu bunaoara am avut o profesoara in clasa a treia primara care ea era farmacista, domnisoara Blumenfeld. In clasa a patra am avut de acuma o profesoara… nu mai tin minte, dar nu conteaza, dar asta stiu precis ca o fost… am terminat patru clase, am mers la scoala ORT, acolo am invatat juma de zi, am lucrat, am invatat…

F.S.: - Era o scoala evreiasca?

T.S. : - Da. Scoala ORT? Da, si cursul primar l-am facut la scoala Stern si la baieti se chema… parca-s prostita. Si dupa patru clase am invatat la scoala ORT… Junimea ! Junimea era scoala de baieti, primara.

F.S. : - Si era tot evreiasca ?

T.S. : - Da, da. Exact, vizavi era scoala Stern, vizavi era Junimea. Am facut patru clase... ultimele doua clase, a treia si a patra, clasa a cincea am facut-o de acuma la scoala ORT, juma de zi am invatat meserie, juma de zi carte, la fel tot cu numai si numai profesori evrei, atunci acolo am invatat putin, nu-mi amintesc astazi, imi vine foarte greu, putina ebraica si putin idis si scris si citit si vorbit, dar nu prea s-o prins de mine, dar s-o facut. La scolile astea s-o facut limba idis si limba ebraica.

F.S.: - Si va aduceti cumva aminte, eventual stiti daca inainte de razboi copiii evrei frecventau mai mult scolile evreiesti sau ?

T.S. : - Eu nu tin minte daca o fost macar. Dar cred ca au fost, dar mai putin s-o frecventat, probabil, nu vreau sa ma exprim ceea ce nu stiu. Dar imediat dupa… uite, baietii care o terminat, dar au fost… eu am invatat la scoala ORT, dar a fost si un liceu mai superior pentru copiii evrei la talmud toire pe… in Targul Cucului si pentru baieti si pentru fete, un liceu superior. Ca de acolo, dupa ’44, copiii care au frecventat liceul au avut drept si au mers la licee romanesti, imediat dupa ’44 cand s-o dat voie din nou ca copiii evrei sa poata sa mearga la scoli romanesti. Am un var, am ?! O murit, saracul, el stiu precis ca o invatat la liceul acela unde spun , la talmud toire in Targul Cucului, dupa aceea o mers la Liceul National, o facut si facultate, deci liceul acela era echivalent cu… unde am invatat eu, nu stiu daca echivala cu... ba da, cu scoala Sf. Sava, da, dar eu n-am mai mers mai departe.

F.S.: - Si ce-mi puteti povesti depre Iasii din vremea aceea, avea lumina, apa curenta, strazile erau pietruite…

T.S. : - Asta cand ? Inainte de razboi ? Dupa ? Inainte de razboi si inclusiv in timpul razboiului, era pietruit, era pavat, da, o fost tramvai, pe mai multe…, o fost tramvai pe Socola-Copou, o fost Nicolina-Pacurari, linie de tramvai.

F.S. : - Si asta, inainte de razboi ?

T.S. : - Da. Sigur, o fost tramvaie, autobuze nu prea au existat, masini tot mai putin, dar erau trasuri. Erau vecini chiar vecini langa noi, un… care avea cativa cai, doua birje, angaja un birjar si ieseau trasurile la strada, faceau incasari, seara se retrageau, ieseau alte… Sa-ti mai povestesc un fragment interesant: un var de-al meu, care Dzeu sa-l ierte ca e decedat, el acuma, in ultimul timp cand isi amintea, ii placea tare mult sa vie pe Socola, ei stateau in Centru, care am povestit eu ca el dincolo in acte, el era croitor si o avut un baiat.

F.S. : - Si cum il chema ?

T.S. : - Nelu, Nelu ii baiatul lui, pe sora mamei o chemat-o Toni, pe barbatul ei, Leon, ei au avut un singur baiat. El isi amintea, fiind copil, ca cand veneau… lui ii placea foarte mult sa vie pe Socola, seara la plecare, tatal meu, Dzeu sa-l ierte se ducea acolo unde trebuiau sa iese trasurile seara, la strada, ieseau spre Centru si intreba daca nu iesa o trasura la strada si-i lua de pe Socola si-i ducea pe Alecsandri unde au stat ei. Si, grozav, isi amintea el acuma, ultimii ani de acuma cand era si la pensie sau veneam eu la el, parintii nici nu mai erau, el isi amintea : „Tare-mi placea sa vin eu la voi !“, „De ce, Nelu ?“, „Nene Buca se ducea si intreba alaturi la Iancu Fonea daca nu iesa o trasura la strada ca sa ne duca acasa.“ La el era mare placere. Asta a propos ca nu erau pe atunci taxiuri sau masini sau… Dar cu trasura te rezolvai. Si mai e un fragment care probabil ca am uitat si uite acuma mi-am amintit : numai ce-o izbucnit razboiul, stai, nu mai stiu, a, Basarabia era a Romaniei, atunci in felul asta mi se pare ca s-o si intamplat. Rusii, Uniunea Sovietica sau cine, o ocupat Basarabia si o trecut la ei, cum ar fi, la Uniunea Sovietica. Tatal meu, Dzeu sa-l ierte, fiindca eram mai necajiti, poate sau era ca o nebunie cum o fost cu Alia, de plecat in Israel in anul 1950, asa luau evreii, strangeau o bocceluta acolo, o valiza, doua valize si fugeau la tren ca sa plece spre Basarabia ca daca ocupa rusii, noi sa ramanem acolo, cica acolo ar fi fost mai bine decat in Romania, aici o inceput deja sa fie persecutat evreul si atunci ce-o spus : acolo fiind comunism, acolo o sa traim mai bine si am plecat. Am plecat cu trenul, eu pana atunci…

F.S. : - Asta cam in ce an ?

T.S. : - Cand o inceput razboiul? Cred ca in ’39, mi se pare. Asa-mi inchipui. Cand am ajuns, eu pana atunci, nici nu stiu daca am fost cu trenul plecata, si am crezut ca asa se pleaca, eram in tren, in vagoane de animale, ca animalele, claie peste gramada, ne-o bagat cu bagaje, cu cosuri, cu valize, cu boccelute, cu ce-am avut, unul peste altul.

F.S.: - Dar cine a aranjat treaba asta? Era aranjat de comunitate ?

T.S.: - De la primarie. Nu. Cred ca ceva de la primarie. Nu stiu, dar nu cred ca Comunitatea sa fi facut. Inca era un pic de haos si cine o… mai mergeau trenurile pana la granita, cum ar fi, si cand am ajuns acolo o spus ca s-o inchis granita si nu mai da voie sa trecem inauntru. Am stat pe camp si am asteptat, s-o dus tatal meu si cu inca cativa oameni mai tineri sa se intereseze ca eram ai nimanui de acuma, stateam pe camp si o inceput si o ploaie buna si nici de mancare, probabil ca nu am avut prea mult si mama mea statea saraca cu doi copii asa si-i tinea langa dansa si tatal meu umbla si cu inca cateva persoane sa puna niste trenuri in miscare, tot in conditiile astea bineinteles, ca sa ajungem inapoi acasa. Am ajuns ca s-o fac pe scurt, ne-o bagat tot la fel, ca vai de capul nostru, am ajuns in Iasi noaptea si unde sa mergem ? Pe Socola era si drumul prea departe si ne era si frica probabil. Ca sa mergem in Aron Voda, la bunici, iar era mai departe, cel mai aproape era aici, pe Alecsandri, care-ti spun, la o sora de-a lui mama. Dar vizavi de ei, era Prefectura. Ei, nu ma intreba, ca am prins o trasura totusi din gara cu bagaj ca ne-o furat o valiza acolo, astea-s alte amanunte, ne-am urcat in trasura si o spus tatal meu, o dat adresa de pe Alecsandri si nu-ti spun cand ne-o vazut familia asta, era sora lui mama si cu sotul si cu… „Vai de mine, cum v-ati permis sa veniti acuma noaptea aici ca uite, Prefectura e aici si o sa stie ca o sa…“. Am dormit la ei in noaptea aceea si dimineata, nu mai tin minte in ce conditii, dar stiu ca ne-o dus pe Aron Voda, la bunici de pe mama. Ne era frica sa ne intoarcem pe Socola si asa ne-o spus ca erau politaii care erau… supravegheau strada, ei o stiut imediat ca jidanul asta o plecat la Basarabia. Si ne spunea : „Ati vrut sa plecati la bolsevici ?“ Cam asta era situatia atuncea. Si asta e un fragment care mi l-am amintit cu plecatul in Basarabia. Pe chestia asta, tatal meu n-o mai vrut sa plece niciodata, i-o ramas asa de intiparita in minte plecarea asta. Cand el era de acum la Ghidighici si era in ’44, lumea tot se refugia, cand era frontul aicea la Stanca Roznovanu, asa se chema, cand era frontul de acuma aicea in Copou, foarte multa lume s-a refugiat spre… in tara mai departe, au crezut ca daca intra in Iasi, n-o sa mai mearga mai departe, dar ei, in momentul in care au intrat in Iasi au ocupat toata tara imediat, bine, in cateva saptamani, dar o mers, frontul o mers tot inainte pana la granita cu ungurii si dupa aceea probabil ca acolo s-au oprit, s-au inarmat din nou, o trecut armata romana de partea rusilor si o mers mai departe frontul, dar asta o fost iar un fragment care mi-am amintit cu plecatul si tatal meu de asta… a, cand era la Ghidighici si trimitea o scrisoare sau o carte postala, spunea totdeauna : „stati in casa, nu va miscati nicaieri“, ca era asa de intiparit de acuma la el ca sa nu plecam. Noi eram de acuma, numai eu, sora mea si mama, o sora de-a lui tatal meu era deja vaduva de pogrom care tot cu un copil. In schimb, alta sora de-a lui tata, era barbatul acasa, un frate de-al lui tata care s-o intors atunci in primavara, iar era acasa si ei au inceput sa-si faca plan ca sa plecam, unde, n-as putea sa-ti spun, o luat din nu stiu ce fel de material, s-o facut doua rucsacuri, nu prea mari ca se ne punem noua in spate, mie si la sora mea si sa mergem. Unde sa nu ma-ntrebi ca nu pot sa-ti spun, dar asta tin minte ca tatal meu spunea tot timpul sa nu ne miscam din casa. Si ei…, dar n-o plecat nimeni pana la urma, numai… In plan era ceva, dar nu s-o plecat.

F.S.: - Revenind la Iasi, vroiam sa va mai intreb daca Iasul avea piata…

T.S. : - Da. Era pe Nicolina o piata mai mica care se chema Piata Nicolina.

F.S. : -Erau multi evrei comercianti, vanzatori sau…

T.S. : - Ceva, dar nu mult. Majoritatea, probabil ca erau chiar venea taranul cu produsul, dar erau si ceva, o bacanie, un magazin de lactate care mai erau, dar tot evreii, astia care mai erau negustori, erau numai evrei. Era piata Halei, acolo era o hala mare pe Anastasie Panu, tot asa cu multe… taranul venea cu marfa, dar restul tot, tot ce era comert era de evrei. Si mai era si pe Bratianu o piata, cam astea trei piete, mai multe, eu nu tin minte.

F.S. : - De unde va faceati cumparaturile ?

T.S. : - De acolo. Noi, fiind din Socola, de pe… din piata Nicolina, majoritatea, tot ce trebuia.

F.S. : - Si mai mergeati la…, ma rog, la comercianti evrei, cumparati in mod special de la ei sau…

T.S. : - Da, da, sigur. Dar numai evrei erau. Erau si-n piata si erau si-n bacanii din astea de cartier, tot de evrei care…

F.S. : - Va aduceti cumva aminte daca exista antisemitism inainte de razboi, ma rog, ca si copil cum ati simtit asta ?

T.S. : - Inainte de razboi, mai putin, dar imediat ce-o inceput razboiul, o paranteza la ce am spus, cand am venit inapoi din… care am vrut sa plecam din Basarabia, deja ni se spunea ca ati vrut sa… „jidani, ati vrut sa plecati la bolsevici.“ O fost partidul… erau cuzistii, inainte… imediat ce-o inceput razboiul, erau… dar astia n-au tinut mult, o fost partidul legionar care purtau camasile verzi. Se manifestau, dar nu sa faca crime. La Iasi o fost pogromul in 1941.

F.S. : - Da, o sa ajungem si acolo.

T.S. : - Da, da, sigur. Asta e... exact, vorba ta, o sa ajungem si acolo. Dar o inceput sa se arate antisemitismul, dar nu… uite iar un fragment, eram copil si era… s-ar putea sa fi fost un coleg, nu chiar de clasa, dar de scoala, de la scoala Marzescu, ei, eu cand il vedeam ca trece pe strada, ma ascundeam. Imi tipa : “jidauca, jidauca.” Ei, si eu ma ascundeam. Ulterior, vreau sa-ti spun ca dupa multi multi ani eu l-am recunoscut, dar ce, m-am dus sa… Dar un fragment mic care…

F.S. : - Tineti minte cumva vreo parada militara sau zile patriotice ?

T.S. : - Parada militara ? Da, era de 10 mai cand… stai sa vad cum sa spun… era ziua cand o venit… primul rege care o fost numit. Cine era ? Ferdinand ? Ca eu am citit cartea acuma in Israel fel de fel de... regina...

F.S.: - Carol I.

T.S.: - Carol I? Da, ai drepate, cand o fost numit Carol I ca… nici nu stiu daca l-o numit rege prima data, in orice caz asta care se tinea de 10 mai, se facea parada militara in ziua cand o fost numit Carol regele Romaniei sau mai tin eu minte cum…

F.S.: - Si cum arata asa ceva ? Ce se intampla in Iasi ?

T.S. : - Noi copiii eram toti… I-ai dat drumul ?

F.S. : - Da.

T.S.: - O fost parada militara pe 10 mai cand era ziua cand era numit Carol I, rege al Romaniei, probabil sau... si noi copiii, toti eram la marginea trotuarului si aplaudam, na, si ne placea toate astea, sigur ca era pentru noi ceva foarte frumos.

F.S. : - Va amintiti cumva de vreun eveniment major politic din copilarie, de exemplu uciderea unor personaje politice ori cand a venit Hitler la putere ? Atacul Poloniei ?

T.S. : - Da, am spus ca o fost… Nu cu atacul Poloniei nu sunt la curent deloc. Dar o fost partidul cuzist, am spus, care…, dar nu au tinut mult si pe urma au fost legionarii care ne persecutau foarte mult, dar fara violenta cum s-ar spune, o fost ceva, dar la noi in cartier mai putin. O fost in ’41 cand o fost pogromul, atuncea s-o manifestat, au fost cel putin pe Socola, Nicolina, strada Crucii, i-o luat pe toti barbatii din casa, din casa i-o luat, mai era si-un soldat, mai era si maturatorul de strada, mai era si politaiul care era din cartier, o venit, i-o luat pe toti din casa si i-o dus pe malul Bahluiului si erau puse mitraliere gata ca sa-i impuste. Un singur vecin o scapat ca avea el, probabil ca eu nu tin minte, eram copil, dar cred ca avea o amanta, o nemtoaica vizavi care ea pur si simplu pe raspunderea ei, l-o luat la ea in casa, desi ea avea un barbat, dar pe urma am aflat ca barbatul ei o fost numit la Tesatura, dar el era spion german trimis in Romania. Erau pusi toti pe malul Bahluiului gata sa fie impuscati, era un sergent, un politist care-l chema Manuta, el mai inainte de perioada asta era sergent de cartier si-o cunoscut pe toti evreii. Venea in casa si era un om… nu era antisemit ca sa-i spunem asa. Era duminica, el o trecut cu masina, in perioada aceea el era sofer la Prefectura, plimba… soferul prefectului. O trecut din Centru, probabil ca el o locuit poate prin Podul Ros, undeva, o trecut si o vazut tot ce se intampla pe malul Bahluiului, i-o vazut cum stau toti intinsi pe mal gata cu mitraliera, am impresia dupa cate imi aduc aminte ca, nu din ordinul lui n-o putut… probabil ca s-o intors inapoi la prefect si o spus despre ce e vorba, nu stiu cum s-o intamplat, dar in loc sa fie toti… era si tatal meu acolo, le-o dat drumul acasa, nu mai spun, noi nici n-am stiut ce se-ntampla in oras, socrul meu, Dzeu sa-l ierte, dar am impresia ca Aurel spune ca si el o fost in duminica aceea la Prefectura si acolo erau impuscati si ei spalau trotuarul, trotoarul se spala cu furtunul si iesea din Prefectura, apa cu sange spre canalele de pe strada de cati morti erau in Prefectura in duminica aceea. Si o venit acasa ca luni dimineata, nu tatal meu, alti, doi unchi care au stat tot acolo, unul era care era ceasornicar si avea pravalie pe Stefan cel Mare si unul era… asta saracul nu s-o mai intors, verisoara mea m-o rugat sa aprind doua lumanari la… ea e sigura ca tatal ei e la groapa comuna. Deci pana pe Stefan cel Mare au mers amandoi cumnati cum ar fi, unul in loc sa deschida pravalia cand o vazut ce-i pe strada si-i o pustietate si ca nu… o intrat in curte si in curte erau niste… un fel de rude, veri de gradul unu, de gradul doi si aia cand l-au vazut s-au ingrozit : cum ai ajuns aicea, zice, ca-i o nenorocire in Iasi, uite asa asa, probabil ca spre intoarcere pe el tot l-o luat, dar nu tin minte daca era in vagoane sau unde, noi… dar imediat s-o aflat ca el este, deci asta era luni si nu stiu unde l-au tinut pana joi si o venit acasa. Celalalt care o plecat mai departe era functionar la un magazin, tot la un evreu, la unul Kratenstein si el era functionar de magazin, la manufactura cum ar fi. Trebuia sa ajunga pe strada I. C. Bratianu. Daca o ajuns sau n-o mai ajuns, nimeni nu mai stie, dar sotia si verisoara asta a mea care ea e si acuma in Israel, ea sustine ca atunci el o fost omorat luni dimineata pe strada, n-o ajuns in vagoane.

F.S. : - Deci a fost omorat in Iasi, cum ar veni.

T.S. : - Da. Ea acuma mi-a spus, te rog frumos, dar ai sa te duci la cimitir ? Dar am sa ma duc de multe ori la cimitir, nu o data. Te rog frumos sa aprinzi doua lumanari la mormantul comun. Uite, trebuie sa tin minte sa-mi iau chiar niste lumanari din astea speciale, ca nu din astea subtiri ca astea subtiri… Sunt din astea in borcanase, asa…

F.S.: - Da.

T.S.: - Si sa aprind. Nu stiu cand se face… poate se face in perioada cat sunt eu inca aici comemorarea, dar nu stiu cand e.

F.S. : - Cred ca la sfarsitul lui iunie.

T.S. : - Da. Si eu tot asa cred, dar sa vedem cum am sa fac si eu inaugurarea, am sa vad, sa ajung sa vina Biti si pe urma o sa vedem mai departe.

F.S. : - Da. Acum as vrea sa revin la parinti, daca-mi spuneti cum se chemau, unde s-au nascut, daca si-au schimbat cumva vreodata numele de familie.

T.S. : - Nu. Mama mea, incep cu mama, da ? Mama mea este nascuta in Iasi, pe Aron Voda, data am spus, cam 1902, cred ca-i nascuta ea, luna? Da, luna noiembrie, uite ca mi-am amintit. Asta-i mama. Sa-ti spun si acuma cu tata? In continuare sau mai vrei sa stii ceva de mama ?

F.S. : - Cum credeti.

T.S.: - Pot sa-ti spun si data decesului a ei, pe urma ai sa-mi mai pui si alte intrebari despre ea. Ea a decedat in ’86, in ianuarie ’86.

F.S.: - Si tata?

T.S. : - Tata e nascut in 1900 in luna mai tot in Iasi, pe Socola si decedat in 1960, 5 sau 6, in aprilie 1960.

F.S.: - Ce studii au facut si unde ?

T.S. : - Da. Studii n-au... patru clase primare, n-au mai mult facut ei studii, aici in Iasi la scoala, poate la scoala evreiasca, poate… dar nu cred, poate era pe Socola cu ani in urma asa ceva, eu nu am apucat decat numai in perioada razboiului, atuncea s-au facut scolile astea evreiesti.

F.S.: - Si cu ce se ocupau? Din ce traiau ?

T.S. : - Tata era, hai sa-i spunem asa, cerealist, cu cereale, cumpara cereale, vindea, o fost o perioada cand o avut si o pravalie mica, tot cu vanzari din astea cu fan, ovaz, cereale, secara, tarata, lucruri din astea pentru… macar si sare, bulgarele astea mari de sare care… pentru animale, pentru vite, pentru… Mama, nu, in perioada aceea nu, femeile nu faceau servici, am trait greu eu la parinti.

F.S. : -Aveati o situatie financiara mai…

T.S. : - Mai slaba, greu, mai ales cand o inceput cu razboiul si tatal meu era cand la munca cand plecat, greu, pana dupa ’44, atuncea m-am dus eu de acuma la meserie, sora mea o ramas in casa ca ea era mai mare si n-o apucat sa… Ea o invatat si ea la liceul comercial si in ’40 sau in ’41 cand ne-o dat afara de la scolile romanesti, ea n-o mai facut mai departe scoala, o facut unul sau doua clase de comert si pe urma s-o terminat.

F.S. : - Parintii faceau economii ? Pe ce cheltuiau banii ?

T.S. : - Nu prea aveau ce cheltui, nu pe ce. Am trait greu, pe mancare, in primul rand mancarea era baza, restul mai cumparai o incaltaminte la un copil, o hainuta, dupa posibilitati, dar greu, greu, foarte greu. Mai ales ca o fost perioada de razboi.

F.S. : - Sprijineau pe cineva parintii sau erau chiar ei ajutati ?

T.S. : - Da, ei daca au fost ajutati, au fost ajutati de parintii de la mama. Aia au avut oarecum o situatie mai bunisoara fata de restul familiei.

F.S. : - Si cum s-au cunoscut parintii, stiti ? S-au cunoscut prin petitoare, prieteni, rude sau...

T.S. : - Ei, prin prieteni sau cunostinte, asa, nu prin petitoare.

F.S. : - Si cand s-au casatorit ?

T.S. : - 1927 si in ’28 au avut-o pe sora mea, la un an de zile o aparut si copilul.

F.S. : - S-au casatorit la sinagoga sau...

T.S. : - Da, da, la templul ala frumos din Piata Unirii, un templu foarte frumos, acolo o fost si o facut probabil si oleaca de masa, asa cum se obisnuia in perioada aceea.

F.S. : - Si intre ei vorbeau idis parintii ?

T.S. : - Si idis si romaneste. Probabil ce se mai vorbea si idis in casa, nu chiar sa spui ca nu, dar si romaneste, noi, pe strada, copiii mai mult romaneste, dar in casa se folosea limba idis.

F.S. : - Si cum se imbracau parintii, in haine traditionale sau moderne sau...

T.S. : - Modest, modest, nici in haine traditionale, ca sa spunem ca... dar imbracaminte modesta si noi copiii tot la fel, eram foarte curati, mama mea era o femeie foarte pedanta si ne purta si pe noi foarte frumos, curat si frumos, dar modest.

F.S. : - Tata purta palarie sau kipa ?

T.S. : - Kipa mai putin, o sapca, o palarie, o caciula iarna.

F.S. : - Deci, cu capul acoperit.

T.S. : - Da, da.

F.S. : - Si atunci mai povesti-mi despre tata, cum era, ce fel de om era, mai vorbaret, mai taciturn, mai...

T.S. : - Da, da, era foarte vorbaret, citea foarte mult, mai citea si de Shalom Alehem si tin minte tot un fragment, de exemplu iarna statea pe pat si citea si la un moment dat incepea sa rada tare si noi nu stiam, el citea si era ceva comic. Ce s-o intamplat? Si incepea sa ne citeasca cate un fragment din Shalom Alehem ca sa ne amuze si pe noi. Si in general… eu probabil ca am tinut, adica nu pot sa spun ca nu am tinut si la mama mea ca ar fi o prostie, dar parca ceva in plus era pentru el, ori si el pentru… din cauza poate ca si el pentru mine, dar era ceva foarte legat de… eu de el. Mama era cu sora mea si eu eram cu el. Ma duceam cu el in piata, ti-am spus, vineri seara imi placea sa ma duc cu el la sinagoga ca sa fiu acolo, mai erau acolo cativa copii, ca fetite, ca baieti, dar ma lua cu el de multe ori.

F.S. : - Si mama ? Cum era mama dumneavoastra ?

T.S. : - Mama ? Mama era casnica, era o femeie tare frumoasa, tare frumoasa, ca treceau… multi ani dupa aceea mi-o mie spus cineva : mie-mi placea sa trec la voi la geam si s-o vad pe mama, ea era vesnic coafata, era vesnic aranjata, daca nu era pusa la punct, nu iesea din casa ca spunea : cum sa ies ca nu-i pieptenata, ca nu-i coafata si tot asa. Dar frumoasa era tare frumoasa, o femeie frumoasa, asa cu gura plina spus, frumos si surorile ei erau frumoase… toate erau fete, femei frumoase. Frumoase si elegante, dar dupa timp, dar frumoase. Hai sa-ti spun povestea cu apa. Era vineri dimineata si noi n-am avut apa-n casa si m-am dus sa iau doua galeti de apa fiind vineri, sa incalzim niste apa sa baim copiii si eu eram… vesnic eu trebuia sa car apa. Aveam o vecina care spunea ca i s-o lungit mainile de la carat apa, probabil ca si la mine e acelasi lucru, mainele-s lungi tot de la carat apa. Si era vineri dimineata, dar asta s-o intamplat de acuma in ’44 cand era frontul aici, la Stanca Roznovanu, uite acuma mi-am amintit iarasi cum s-o chemat, si eu m-am dus intr-o curte vecina, am venit cu galetile, am venit prin strada si aveam intrare in casa si prin strada si prin curte. Veneam cu galetile cu apa si nu mai era timp daca era frontul aici, nu mai era timp sa sune o alarma ca sa stii sa te adapostesti, auzeai avioanele si auzeai pur si simplu cum cad bombele. Si atunci o fost chiar un bombardament in cartierul nostru, tin minte si acuma o fetita care multe luni o ducea mama ei cu caruciorul ca nu erau antibiotice atunci si avea de la o schija o infectie la un picior si o ducea la policlinica sa-i schimbe pansamentul. Si un alt vecin, nu chiar vecin, dar din cartier, care tin minte ca atunci o schija, o bomba, nu pot sa-ti spun, l-o omorat. Au fost si altii, dar astea doua cazuri le tin minte exact. Eu veneam cu galetile de apa, mama mea statea pe usa si ma astepta sa vin si vedeai cum cativa oameni care erau pe strada, fiecare cauta sa se adaposteasca si eu cu doua galeti cu apa si ea imi facea semn, adica sa las galetile si sa fug repede ca sa intram in casa ca n-am mai avut timp sa ajungem la adapost, dar ei din avion cu mitraliera tot te nimerea daca… macar te ranea daca nu te omora. Si eu nu ma induram sa las galetile ca nu le-am procurat asa de usor. In fine am ajuns in casa cu ele, dar tin minte asta si o faza care am sa revin, dar asta s-o intamplat mult inainte, asta in ’40, am pus galetile in casa si am ramas in casa, n-am mai apucat sa mergem la adapost. O durat cat o durat zece minute, un sfert de ora, o jumate de ora, nu mai tin minte, s-o linistit, toata lumea o iesit din adapost, noi am iesit din casa, o inceput toata lumea : vai de mine, unde ati fost ca… Sora mea, probabil ca era cu familia la adapost, numai eu cu mama m-am nimerit in casa. Mai cu ani in urma, asta in ’40 probabil, cand o inceput razboiul, daca nu ma-nsel era tot intr-o vineri, dar nu, nu tin minte, ti-am spus ca erau bacanii din astea particulare, vizavi, nu chiar, o suta de pasi era o bacanie si tin minte parca azi ca m-o trimis tata, Dzeu sa-l ierte sa cumpar niste, nu stiu cum sa le spun, niste turte, si erau umflate, uite asa umflate si pe deasupra putin muiate in zahar si coapte, parca le vad, uite poti sa-ti inchipui, sunt ceva ani de atuncea, daca aveam eu atuncea sa spun, noua sau zece ani si azi am 74. Si m-am dus sa cumpar astea pentru micul dejun probabil si atuncea se poate ca atunci o sunat alarma, s-ar putea, nu mai tin minte. Si in momentul cand o sunat alarma, ne-o dat afara din bacanie ca sa inchida usa, in primul rand sa inchida usa ca nu trebuia sa fie straini in… Si ca o apucat sa se duca la adapost sau nu, nu stiu, dar pe mine m-o dat afara. Deci eu trebuia de la bacanie sa fug pana acasa ca sa nu ma prinda pe strada, dar atunci precis era ca suna alarma, o sunat alarma, ne-o dat afara din pravalie, am fugit un pic pana acasa, atunci am intrat prin curte si toti erau deja in transee si tatal meu probabil ca tot ma astepta, stiind ca eu sunt plecata. Era un cerdac cum ar fi ca sa intri in casa pe intrarea prin curte, era un cerdac si erau doua dulapasuri, parca le vad si cica erau in loc de frigidere, vara tineai o mancare acolo ca-i mai racoare fata de… Si intre alea doua dulapasuri, pe jos, ne-am asezat noi doi acolo intr-un colt si se auzea cum e bombardament, cum avioanele… in primul rand auzeai avioanele care umblau deasupra. Am stat cat am stat, o sunat alarma de…, probabil ca se vedea cand se retrag avioanele, atunci o fost inca cu alarma si… am iesit si noi afara si aia tot la fel, mama mea si cu sora mea, probabil ca erau in transee si noi eram acolo : vai de mine, unde ati fost ? Gata, s-o terminat. Hai sa-ti povestesc un fragment, dar asta era de acuma tot in timpul razboiului, dar dupa ce frontul o plecat mai departe spre rusi. Era intr-o noapte, au venit avioane, asa s-o spus parca, avioane englezesti, a aliatilor cu rusii si tot o sunat alarma si era noaptea si aia o lasat jos niste… un fel de lampi, probabil, ca ei sa vada si dupa lampile celea care… vedeau fiecare casa din cartier ca asta tot pe Socola s-o intamplat. Si erau niste vecini, sunt la cimitir sunt vreo sapte sau opt persoane din aceeasi familie, uite asa-s pusi unul langa altul, eu de cate ori ma duc la… si sunt cu cineva strain, le povestesc : uite vezi astia ? Ei au stat la strada si in curte era… venea si-ti lua o parte din casa si intrau, nu stiu daca erau soldati romani sau nemti, nu tin minte, dar ei de sus au vazut ca acolo sunt soldati si au tras cu mitralierele probabil sau poate cu bomba, nu pot sa-ti spun ca nu tin minte, o tras cu mitraliere, poate o nimerit si soldati, dar o nimerit familia asta, sapte… Deci era asa : sot, sotie si doi copii, un frate de-al domnului, ar fi patru si cu asta, cinci, o batrana si inca un frate, unul cavaler, sapte morminte sunt acolo, Aba Pesah, daca am sa fiu cu tine odata la cimitir, am sa-ti arat de curiozitate acolo ca sa vezi unde…

F.S. : - Si de ce au fost omorati ?

T.S. : - Din bombardamentul acela noaptea.

F.S. : - Al englezilor ?

T.S.: - Da, asa banui, nu stiu. Dar nu asta. Dimineata imediat o inceput sa se spuie, vai de mine, azi noapte de la bombardament, uite, familia Aba Pesah, toti sunt morti, astia, astia, astia. Mai tarziu cu o ora, doua, trei, o trecut un cutegar, nici nu stii ce inseamna asta ?

F.S. : - Nu.

T.S. : - O caruta, nu o trasura, o caruta de tara cum ar fi, dar mai lunga, trasa de unul sau doi cai, un vizitiu care conducea caruta si acesti oameni morti, aici am vrut sa ajung, erau aruncati… pusi, hai sa spunem, poate erau puse niste covoare sau ceva pe caruta, dar cand o trecut le vedeai incaltamintea, picioarele, unul peste altul, sapte morti. In conditiile astea au fost ei inmormantati ei la cimitir a doua zi de la acest bombardament. Sapte din familie, patru erau sot, sotie si doi copii, un frate cavaler si inca un frate, probabil. Sapte persoane. Asta…

F.S. : - Acum as vrea sa va mai intreb ca mi-ati spus ca tatal dumneavoastra obisnuia sa mai citeasca…

T.S. : - Da, citea…

F.S. : - Ce carti mai erau in casa ? Daca exista biblioteca ?

T.S. : - Biblioteca n-am avut, dar el imprumuta foarte multe carti, ziare, citea si mama, dar tata ii placea foarte mult de autori evrei, daca nimerea cum era Shalom Alehem, Goldschmidt, cum ii spune lui asta care facea piese la teatru ?

F.S. : - Goldfaden ?

T.S.: - Da. Da, tata citea si mama citea si sora mea o citit foarte mult in perioada adolescentei, dar numai din ceea ce imprumuta, era pe strada I.C.Bratianu, unul cu o librarie si inchiria carti si acolo, de acolo lua sora mea, parintii mai devreme, probabil ca poate prin familie sau prin cunostinte tot isi imprumutau carti. Biblioteca nu am avut.

F.S. : - Si carti religioase se citeau in casa ?

T.S. : - Nu stiu daca stia cineva sa citeasca atat de bine incat sa citeasca in idis normal era, nu in ivrit. Da, poate citeau, dar…

F.S. : - Imi puteti spune cumva daca mergeati la teatru sau la cinema impreuna cu parintii ? Ce vedeati ?

T.S. :- Da. Mergeam. Tatal meu, Dzeu sa-l ierte ii placea foarte mult in general distractiile, la film, la teatru, am fost si la Teatrul Evreiesc, am vazut si mai multe spectacole, chiar ceva de Shalom Alehem, am vazut revista, am vazut Gheisele, Gaitele, nu Gaitele, Vanzatorul de Pasari, tin minte ca l-am vazut ca eram cu tata si eram copil si Gheisele, ceva chinezesc ceva, filme n-as putea sa-ti spun ca… Da, am vazut un film, da, stai sa vad daca-mi aduc aminte, vai, mi-o ramas asa… si dupa multi multi ani l-o dat la televizor filmul acela… Rapsodia… Rapsodia diabolica, un film extraordinar, uite sunt ani si ani si mi-o ramas intiparit titlul acestui film, am fost si la teatru de mai multe ori, am fost, si la Teatrul Evreiesc, dar denumirea piesei ca sa-mi aduc aminte exact, dar mergeam, mai ales tatal meu, Dzeu sa-l ierte, ii placea foarte mult sa mearga si-n vizite in familie, prieteni mai putin poate in perioada aceea, nu se frecventa poate asa, dar in familie foarte des ii placea sa mearga, distractii, ii placea foarte mult anturajul.

F.S. : - Si ce discutau cand se intalneau ? Despre ce vorbeau ?

T.S. : - Se invartea putin politica si putina barfa ca sa… stii ? si restul se mai si dansa, se mai punea daca era o… un patefon pe timpul cela, nu era inca casetofon, nu era… dar un patefon tin minte si se mai si dansa.

F.S. : - Ce fel de muzica ascultati ?

T.S. : - Ei, era vals, tango pe atunci si ei, oameni mai in varsta, sigur ca… asta era la moda.

F.S. : - Si deci la teatru mergeati, va aduceti aminte daca mergeati inainte de razboi ca si copil ?

T.S. : - Asta mai putin, se poate ca am fost, dar nu mai tin minte, dar imediat dupa ’44, deci eram… aveam 13-14 ani, asta stiu ca dupa aceea am fost. Poate ei mergeau si inainte. Uite un fapt, tot ceva care-mi amintesc, uite in secunda asta mi-am adus aminte : eram bolnava, dar nu mai tin minte, dar ceva o boala… si-n familie era o nunta.

F.S. : - Asta inainte de razboi sau…

T.S. : - Dar nu, cred ca inainte. Trebuie sa fi fost prin ’39, cred ca ’40, eram micuta de tot si facusem… fac o pneomonie ca stiu ca m-o lasat acasa si o chemat o femeie mai in varsta care sa doarma cu mine si ei s-au dus la nunta, deci sora mea o mers si i-o facut si o rochita tare frumoasa, ceva cu volane tare… dintr-un material, organdin se chema, roz cu volane si eu… desigur ca probabil am plans destul ca eram bolnava cu febra si m-o lasat acasa cu cineva si ei s-au dus la… dar era o nunta in familie care n-au putut sa nu se duca cum s-ar spune, era de la o sora de-a lui mama mea chiar. Dar uite un lucru care… asa-ti aduci aminte niste lucruri care…

T.S. : - Parintii dumneavoastra aveau anumite orientari politice, erau membrii ai vreunui partid ?

F.S. : - Tatal meu nu era membru de partid, niciodata n-o fost, dar mai invartea el din politica, erau, cred ca spre taranisti tindea, dar nu a fost niciodata inscris in partid, dar din discutii, din cate imi aduc aminte, stiu ca se vorbea foarte mult de taranisti, inseamna ca spre aceasta politica tindea cum s-ar spune.

F.S. : - Si exista vreo orientare catre sionism, mai ales din partea tatalui sau…

T.S. : - Poate o fost ceva, dar faptul ca noi am plecat atunci in Basarabia, el o ramas cu o parere de rau ca sa nu mai paraseasca casa, idei asa sioniste, sigur, doar sora mea o fost… o activat foarte mult la organizatia sionista, si eu am fost, dar eram destul de mica inca, dar tot tindeam spre a pleca. O viata intreaga… am fost casatorita cu un evreu, nu ca multa lume, in perioada cand mai venea cate un strain, adica un israelian si ma tot intreba ca de ce nu plec, adica sotul tau sau sotul matale… Nu, el, mai putin, dar eu o viata mi-am dorit lucrul asta care de abia acuma la 73 de ani l-am realizat ca am plecat, dupa ce el o murit.

F.S. : -Si ati spus ca sora dumneavoastra a activat. Unde, a activat? Aici in Iasi erau organizatii?

T.S.: - Da. Ea o fost la Hanoar Hatzionim ca sa nu… Nu, spun gresit, la Shomer Hatzair, la… nu la copii, la adolescenti, la… tineret, dar de la organizatia Shomer Hatzair, nu ca la Hanoar am fost eu, dar nu tin minte cum… nu vreau sa ma exprim rau, dar de la Shomer Hatzair, organizatia de tineret, nu de copii, Shomer erau copiii si tineretul, astia ceva mai mari, la 17, 18, 19 ani aveau de acuma alta denumire, organizatia… mi-o scapat numele, dar ea o activat si sotul ei o fost mai mult decat… in perioada aceea, ca sa emigrezi in…

F.S. : - Cam in ce perioada ? Anul, aproximativ.

T.S.: - Iti spun, imediat… ’47 probabil, ’48, cred ca cam in ’48/49, in ’50 s-o maritat ea. ’48/49 s-au desfiintat organizatiile sioniste din Romania, n-o mai fost voie sa fie, cine o mai activat, o mai fost ceva ilegal cum ar fi. Cumnatul meu, deci ea s-o cunoscut cu barbatul ei la Ahsara, asta inseamna un fel de pregatire pentru emigrare.

F.S. : - Deci prin anii ’47 ?

T.S. : - Da. ‚’47/48, ea era aici o simpla... n-o avut nici o… nu obligatie, nici o functie in organizatie, dar cumnatul meu era un fel de instructor. El, originar e din Braila, dar inainte de a cunoscut-o pe sora mea, el a fost un fel de menael aici la Iasi o perioada de… si pe urma s-au retras, el cu un prieten si s-au dus si au facut ahsara pentru emigrare. Si acolo o cunoscut-o pe sora mea si intre timp s-au desfiintat organizatiile sioniste, el o plecat acasa la Braila, ea o venit inapoi la Iasi ca nu erau la Iasi, au facut un snif agricol si ea o scris acasa : ei, sa ma vedeti pe mine cum conduce ea acolo. Un snif agricol era… trebuia sa lucreze la camp, fetele cu baietii la… Si o vazut ca nu da rezultate treaba asta si s-au mutat in oras, daca nu ma-nsel, la Piatra Neamt undeva, Targu Neamt incolo si atuncea au plecat baietii la munca, si-au cautat fiecare un loc de munca de acuma in oras si fetele au ramas acasa, care faceau bucatarie, care faceau curatenie, spalau, calcau si baietii aduceau bani. Nu era chiar suficient, dar erau ajutati de forurile astea, de organizatiile astea ca ei primeau de la JOINT probabil ca multe ajutoare, si atuncea se primeau.

F.S. : - Deci toate astea insemna… pentru pregatire pentru a emigra ?

T.S. : - Pentru emigrare si intre timp s-o desfiintat asta si fiecare s-o dus la casa lui, dar s-o plecat mult in sistemul asta. Dar se pleca cu vaporul si au fost perioade cand ajungeau in Cipru si acolo stateau destul de mult pana cand aveau voie sa intre in statul Israel si cam asa o fost.

F.S. : - Dar va aduceti cumva aminte de organizatii sioniste de dinainte de razboi ?

T.S. : - Nu stiu, poate sa fi fost, dar eram prea mica, cand s-o intrat in razboi, deci in ’40, eu aveam 9 ani, in ’44 am avut 13 ani si m-am dus imediat sa invat meserie.

F.S. : - Poate din povestirile parintilor.

T.S. : - Probabil ca nici ei nu au frecventat asa ceva.

F.S. : - Stiti ceva despre stagiul militar al tatalui ?

T.S. : - Da, el o facut la Pompieri si avea multe multe povesti din armata. Ca sa-ti spun, nu mi le aduc aminte, dar vreau sa-ti spun ca faptul ca el o facut la Pompieri, daca dormea noaptea si auzea o masina de pompieri trecand, sarea geamul, cum se afla, in chiloti, in pijama, cum era, era in stare sa fuga dupa masina pompierilor sa vada unde arde, sa ajute, asa era infiltrat in el aceasta… arma care o facut-o la Pompieri. Asta stiu precis ca o facut si tin minte ca se povestea, deci eu nu tin minte faza, dar in casa se povestea ca el daca auzea masina de la pompieri, el sarea geamul numai ca sa vada unde arde si sa fie si el acolo.

F.S. : - Vecinii dumnevoastra erau evrei, neevrei ?

T.S. : - Da. Toti, 99%, nu 99%, pot sa spun 100% erau toti evrei, toti absolut, nici fara… In tot cartierul, incepand de la Pod, de la Podul Ros, de la Bahlui cum ar fi si pana spre scoala Marzescu, mai departe incolo nici nu mai erau multe, daca erau patru, cinci familii de crestini, dar restul 100% evrei. Nici nu concepeam ca nu suntem numai de-ai nostri.

F.S. : - Deci sa inteleg ca parintii dumneavoastra incercau ca cercul lor de prieteni sa fie compus doar din evrei.

T.S. : - Numai evrei, numai, dar ti-am spus, prieteni poate mai putin, prin vecini, buna ziua, mai stateai de vorba, dar in familie ne petreceam foarte mult sfarsitul de saptamana in familie, azi la unul, maine la altul, o petrecere, un patron, o onomastica, in special chiar cu familia lui mama, erau ele patru surori casatorite, mai era si dincoace, dar aici am stat toti impreuna cu familia lui tata, un frate, o sora, inca o sora sau cum… aici am stat toti claie peste gramada, dar aia erau… fiecare o avut o alta… deci, am spus, bunicii erau in Aron Voda, croitorul era pe Alecsandri, o alta sora era pe Rosetti, strada… Rosetti se chema sau Hala si cam asa…

F.S. : - Mergeau parintii in concediu ?

T.S. : - Nu prea. N-am avut aceste posibilitati.

F.S. : - Deci nu va aduceti aminte daca ati plecat vreodata in concediu.

T.S. : - Nu. Am plecat, ia uite un film destul de frumos, eu am fost la organizatia sionista

Hanoar Hatzionim. Intr-o vara am plecat la… nu la ahsara, asta era la… la o moshava parca se chema, la Vatra Dornei.

F.S. : - Cam in ce an, va aduceti aminte ?

T.S. : - Da. Imediat ca daca in ’49/50 s-o desfiintat, trebuie sa fi fost prin ’48/49. Da, era destul de frumos, erau intr-adevar fete si baieti impreuna, se facea seara un foc de tabara, se facea o mamaliga cat roata carului si fiecare se ducea sa-si ia cate o portie de mamaliga si cu un polonic de lapte ca sa manance lapte cu mamaliga seara. Da, cu foc de tabara si fiecare seara cand era… se producea cum s-ar spune, unul recita ceva, altul canta o… era frumos.

F.S. : - Ce stiti despre fratii parintilor, nume, data nasterii ?

T.S. : - Din familia… ? Deci ar insemna ca aproape repet anumite lucruri de acolo, dar nu are importanta, probabil.

F.S. : - Cred ca nu.

T.S. : - Ei, sa incep cu… Cu mama, hai, mama o avut… erau ele cinci surori, patru surori, cinci surori. Ti-am spus, una era... barbatul de la una era... Sa spun nume ?

F.S. : - Da si cand s-au nascut… deci imi spuneti cate ceva despre fratii…

T.S. : - Da, surorile lui mama. Prima care era dupa dansa era Toni Smilovici, asta-i numele dupa barbat de acuma, nascuta in 1904, casnica in perioada aceea nu se… Sotul l-o chemat Leon, e nascut in 1901, toti sunt nascuti la Iasi, el era croitor.

F.S. : - Si-au avut copii ?

T.S. : - Da, un baiat, nascut in 1929 si decedat in 1994. El, varul asta, baiatul lor era economist. Paulina Scheinfeld, alta sora de-a lui mama, care tot Scheinfeld e numele dupa barbat, nascuta in 1907 tot la Iasi, casnica, pe sotul ei l-o chemat Strul, macelar, un copil care-l chema Avram, nascut in 1932 la Iasi, actualmente in Germania, inginer industrie usoara. El este la randul lui casatorit, are si el de acuma un copil, nu un copil, un baiat doctor chirurg. Ceanca Siriteanu, asta-i a treia sora de-a lui mama, nascuta in 1920, pe sotul ei l-o chemat Sergiu, toti nascuti la Iasi, el era contabil, au o fiica care o cheama Sorana, nascuta in 1944, tot la Iasi, actualmente in Israel, inginera chimista.

F.S. : - Imi puteti spune ceva despre fratii tatalui ?

T.S. : - Da. Sigur. Primul care a urmat dupa el era Avram, tot nascut la Iasi, in 1903, tot cerealist, casatorit cu… pe ea o chemat-o Toni, 28 mai 1941 (?!), tot cerealist, deci asta-i primul dupa tata, pe urma era un frate Ilie, nascut in 1906, tot cerealist, casatorit cu una Regina, din Campulung.

F.S.: - Din Bucovina ? Stiti daca venea din Bucovina era cumva de… limba materna era cumva germana?

T.S. : - Da, da. Stia la perfectie ea germana, da.

F.S.: - Deci limba materna era...

T.S. : - Era germana, da. Pot sa-ti spun ca ea o avut o sora si o mama care au ramas la… in Campulung si o fost deportata in Transnistria si mama ei o murit acolo si sora ei s-o intors dupa toata perioada asta. Venea un preot care, ce facea el acolo, nu stiu, dar ii aducea vesti la matusa mea, la Regina precum ca sora traieste si mama. Si era lucru mare atuncea, ca nu stiu daca cumva lua vreun medicament ceva sa le duca sau nu, dar pentru noi toti, ti-am spus ca am stat toti impreuna, era lucru mare ca avea vesti de la ei, ca stia ca e in viata, dar asta, ea s-o intors, sora asta s-o intors, o mai avut si un frate, dar nu stiu daca si acela o fost in Transnistria, despre el nu mai stiu. Si o mai avut si o sora care o chemat-o Nety.

F.S. : - Tatal dumneavoastra ?

T.S. : - Da, da, familia de la tata, da, nascuta in 1912, parca, casnica, casatorita cu unul Iosif, el tot era putin bucovinean, dar totusi ei au venit incoace cand ei erau copii mici, nu stiu, n-as putea sa spun sigur ca si el ar fi stiut germana cum o stiut matusa aceea, dar ea o stiut bine. El era ceasornicar, au o singura fiica care actualmente e in Israel.

F.S. : - Si cu ce rude tineau legatura, o legatura asa mai stransa, parintii dumnevoastra ?

T.S. : - Astia erau fratii, cu astia am stat impreuna in aceeasi curte cum ar fi.

F.S. : - Deci cu fratii de pe tata ? Fratii tatalui ?

T.S. : - Da. si tatal meu si mama, Dzeu sa-i odihneasca pe toti, cel mai apropiati erau de sora aceea care am spus, Paulina, care el era macelar. Acolo se tragea, acolo erau petreceri, acolo era mancare, acolo era sediul unde mergeam noi tot timpul, cel mai mult acolo, cu exceptia, care am povestit, nu stiu daca am povestit cand ne-am intors din Basarabia, ne-am dus pe Alecsandri fiindca de la gara…

F.S. : - Da.

T.S. : -… era cel mai aproape ca sa tragem acolo ca ne era frica daca te vedea noaptea cu bagaj, stia imediat de unde vii si te…

F.S. : - Da, ati povestit. Ei, acum o sa va intreb cate ceva despre copilaria dumnevoastra si despre scoala. Cand si unde v-ati nascut ?

T.S. : - M-am nascut la Iasi, in mai 1931, da, in mai 1931, sora mea era cu doi ani si ceva, deci sora mea e nascuta in august 1928, in paranteza pot sa spun si de sotul meu sau o sa vie timpul ?

F.S. : - O sa vina timpul

T.S. : - Am mers… am avut o… primele… prima copilarie era destul de frumoasa.

F.S.: - Daca ati mers la gradinita ?

T.S. : - Da, exact, asta vreau… am mers la o gradinita romaneasca, era mixt cum ar fi, erau si copii evrei, erau si… am facut si doua clase, tot la scoala Marzescu, tot o scoala romaneasca care s-o intamplat probabil tot in ’40 sau ’41, eu nu mai tin minte exact, s-o dat afara toti copii evrei din scolile romanesti, atunci o luat fiinta probabil mai multe scoli evreiesti, poate o si existat, dar eu n-am mers la scoala evreiasca pana atunci. S-o infiintat mai multe scoli, deoarece toti copiii evrei au fost dati afara de la scolile astea si vrand nevrand a trebuit sa continuam si am facut, deci doua clase am facut la scoala Stern.

F.S. : - Scoala Stern mai este cunoscuta si sub numele de scoala Steaua ?

T.S. : - Nu aceea e altceva, scoala Steaua era scoala Steaua.

F.S. : - Dar era tot evreiasca ?

T.S.: - Da, dar am impresia ca scoala Steaua era de acuma mai mare decat… dupa clasa a patra, deci nu vreau sa spun ca nu stiu sigur. Da, noi copiii de cartier eram obligati sa mergem la scolile cele mai apropiate de cartier, de casa, de asta stiu ca am invatat la scoala Stern si pe urma la scoala ORT care era pe Sfantul Lazar. Asta era pe Palat si pe Sfantul Lazar era scoala ORT unde am facut jumate de zi carte, jumate de zi, meserie. Era frumos, uite un amanunt, un lucru de nimic, dar fiindca-i vorba de povesti. Era ziua mea si m-am trezit dimineata cu un buchet mare de tot de liliac, liliac, in pat, tatal meu mi-o adus un buchet mare de liliac ca era perioada liliacului. Pentru mine asta era… asta cred ca s-o intamplat chiar inainte de razboi, eram micuta de tot probabil, dar totusi uite ca tin minte, uite parca vad scena cum m-am trezit dimineata si era langa mine un buchet mare de liliac. Niste lucruri asa mici care totusi iti aduc… stii ? asa, te rascoleste un pic.

F.S. : - Da. Aveati materii preferate la scoala? Profesori preferati sau din contra ?

T.S. : - Eu de bunaoara, sa-ti dau un exemplu, era la scoala ORT si atelier de croitorie si atelier de lenjerie. Eu am fost la lenjerie, deci am mers spre latura asta, nu croitorie, lenjerie. Profesori preferati ? Ca sa fiu sincera ca-s o femeie batrana si nu-mi place… N-am fost o eleva exceptionala si asa ca n-as putea sa-ti spun daca am avut profesori preferati sau mai putin preferati. O singura data tin minte asa, am facut o compunere care m-o ajutat sora mea si asta-i la curs primar inca, ceva sa descriem probabil o pisica, ceva in felul asta si am aruncat acolo un cuvant, uite nu-mi vine acuma, ceva cum ar fi ca… nu elastica, hai spune-mi cum as putea sa spun ceva.

F.S. : - Flexibila, mobila.

T.S. : - Nu, in orice caz la compunerea asta stiu ca am luat sau zece, dar nu zece, cred ca foarte bine pentru acest cuvant, dar nu era opera mea, era cu ajutorul lui sora mea. Asta-i un lucru care-mi amintesc. Pe urma, nu mai tin minte daca nu cumva, dar asta la scoala evreiasca precis, dar nu stiu daca ori in curs primar ori in cel… La anatomie, mi-o spus asa sa desenam o inima si lasam pe unde circula… bine, faceam si desenul si descriam inima. Si acolo am avut tot asa un zece sau un foarte bine, mi-o placut asa de mult, nu materia, cum se spune ?

F.S. : - Subiectul ?

T.S. : - Exact, subiectul asta incat l-am stiut asa de frumos, ne-o dat un extemporal si am desenat inima cu niste goluri pe unde intra sangele, iesea sangele si tot desenul si l-am descris si am avut si acolo note… si am mai avut odata la matematica tot un extemporal, tot de despartit caietul, pe o foaie de hartie, uite asa ici colo pica un zece sau un foarte bine, restul… Ca sa-ti spun ca am facut ebraica si era perioada cand tatal meu nu mai era, era la munca si mama mea era si bolnava si cu doi copii si cu mari greutati, n-o putut sa se ocupe prea mult, nici n-o putut, nici n-o avut cine si am ramas corigenta la limba ebraica. La scoala, asta la scoala ORT de acuma, normal, meritam pentru lucru un premiu, asa se dadea pentru lucru un premiu separat, pentru materie separat. Si aveam o foarte buna prietena care si azi as vrea sa ma intalnesc cu ea daca mai este in Israel, dar unde sa o caut, de unde sa o iau ? Ea, probabil ca totusi o ajutat-o cineva acasa ca ea saraca o luat cinci si la idis si la ebraica, poate mai mult chiar decat cinci, eu n-am avut media incheiata, am avut sub cinci cum ar fi si am ramas corigenta la ebraica si cand s-o strigat premiile, s-o spus : Herscu Tili este premianta la lucru, dar din cauza ca am o corigenta, n-am capatat nimic, nici bucatica ceea de diploma pentru care eram premianta, nici… se dadea si o atentie, o bucatica de material, Francisca. Am venit acasa cu asa niste ochi, plangeam, vai de mine, toata strada incepand de la scoala Stern probabil, nu, de la ORT, de pe Sfantul Lazar pana acasa ochii mei nu s-au uscat, intr-un hohot de plans. Ce s-o intamplat? Molca o luat premiu la lucru si eu n-am luat, nu-mi era ca eu n-am luat, de ce ea o luat si eu n-am luat. In fine, m-o meditat, o avut, n-o avut, am mers la domnisoara asta care preda limba ebraica, era o domnisoara tanara, foarte draguta si ea o lucrat onorific pentru scoala, pe urma mi se pare ca imediat chiar o emigrat in Israel. O lucrat fara bani ca sa ajute comunitatea evreiasca cum ar fi, ca sa predeie la copii si mama mea s-o dus plangand si i-o povestit toata situatia ei si ca vreau sa merg mai departe si mi-o recomandat ea o fata dintr-o clasa cu doi sau cu trei ani mai mare ca mine, in clasa mai mare si aceea a facut cu mine cateva ore in vara aceea, o luna, o saptamana, nu, o saptamana n-am putut sa invat nimic, sa spun, o luna de zile m-o pregatit un pic si am dat aceasta corijare si am mai facut pe urma un an de zile scoala, dar mi-o ramas intiparit ca n-am luat… nu ca nu mi-o dat premiu, poate o mai pastram si azi bucatica aceea de diploma, din cauza ca am avut acea corijare la ebraica n-am primit premiul. M-o strigat, dar nu mi-o dat nimic. Da.

F.S.: - Ati avut cumva parte de manifestari antisemite din partea profesorilor sau a colegilor ? Daca era scoala evreiasca…

T.S. : - La scoala evreiasca n-o putut sa fie.

F.S. : - Dar aveati cumva colegi chiar crestini la scoala dumnevoastra ?

T.S. : - Nu, nu, sigur ca nu, numai evrei.

F.S. : - Deci nu era cazul de manifestari…

T.S. : - Dar ti-am spus ca pe strada, un fost coleg de la scoala Marzescu, nu stiu daca era chiar erau… acolo erau oricum clase separate, fetele si baietii la scoala Marzescu si aicea tot, cred ca. Da, si aici tot timpul erau, cred ca nu erau fete cu baieti impreuna, nici la Stern nici la ORT, dar un baiat de cate ori ma vedea pe strada, era pe Socola si el trecea : jidauca, jidauca si eu cand il vedeam de departe, ma bagam in casa sau in curte sau… numai ca sa nu-l vad si sa nu-i satisfac dorinta ca sa ma strige.

F.S. : - Ati frecventat cumva ore particulare de muzica sau de alte…

T.S. : - Nu, nu.

F.S. : - Acum m-ar interesa sa aflu despre prietenii dumneavoastra din copilarie, ce preocupari aveati, hobby-uri, cu cine legati prietenii, erau evrei sau nu ?

T.S. : - Da. Eu, primele doua clase le-am facut la scoala romaneasca si de acolo nu prea am prea multe de povestit. Cand am intrat in clasa a treia atunci o fost deja in timpul razboiului, noi, copiii evrei am fost dat afara de la scolile romanesti si am… tot atunci s-o infiintat niste scoli evreiesti. Profesori nu au fost chiar asa de multi, dar eu, de exemplu am avut in clasa a treia o invatatoare care ea normal era farmacista, dar ca sa ajute comunitatea evreiasca pentru ca nu aveau profesori, a fost invatatoare. In clasa a patra am avut de acuma alta profesoara, dar nu despre profesori sa povestim, ci despre o prietena. Am legat o foarte buna prietenie cu un copil de varsta mea, la timpul potrivit, o chema Fischel Malvina, avea un fratior cu vreo doi ani mai mic ca dansa, il chema Michel, in evreieste il chema Mehola. Eu m-am atasat foarte mult de acesti doi copii, veneam mai mult eu la ei decat ei la mine, dar foarte mult, toata perioada razboiului eu veneam foarte des in casa la ei, venea si ea la mine, dar mai putin in raport cu cat veneam eu la ea. Deci am facut doua clase la scoala Stern unde am fost colege, clasa a cincea am facut-o deja la scoala ORT, era pe Sfantul Lazar si iarasi eram colege de clasa, dimineata se invata toata ziua, dimineata faceam ore de lucru si dupa-masa carte cum ar fi, eu am facut si clasa a sasea si parca ceva am inceput si a saptea, dar ea nu o mai continuat decat clasa a cincea, mama ei era… amandoi parinti probabil ca… atunci nu mi-am dat seama erau oameni mai in varsta si…

F.S.: - Si cu ce se ocupau ?

T.S. : - Un moment, da, am sa-ti spun, mama ei era foarte suferinda si cred ca din cauza asta tatal ei o oprit-o pe ea de la scoala, din cauza ca s-o ajute pe mama ei la gospodarie. Tatal ei era tamplar de mobila de comanda, asta facea el. Avea un atelier, am fost si in atelier acolo de cateva ori ca mergeam cu ea si cu fratiorul ei la tatal ei si am vazut, atunci cred ca chiar nici nu am stiut ce inseamna atelier de tamplarie. Si cam dupa razboi imediat, ei au plecat la Bucuresti si s-o intrerupt aceasta prietenie. Astazi, eu sunt o femeie la saptezeci si ceva de ani, sunt ole-hadas in Israel si daca as putea sa o gasesc sa ma intalnesc cu ea, as avea o mare satisfactie care doresc sa ma reintalnesc cu acesti doi copii care mi-au fost prieteni in copilarie.

F.S. :- Si ce faceati in timpul liber ? Care erau ocupatiile? Ce discutati sau va jucati sau…

T.S. : - Ne jucam mai mult, ne jucam cu coarda, cu o minge, cu un cerc care nu era pentru fetite, dar fiind baietelul asta, fratiorul ei cu noi, incercam foarte mult sa conduc un cerc si nu am reusit, restul nu am avut… era si o perioada grea cu razboi, n-o existat nici radio macar, nu ca sa spun televiziune si nu prea… dar veneam unii la altii si eu stiu ? asa cu mingea, cu coarda, mai povesteam fiecare din familiile noastre, nici la film nu pot sa spun, dupa ’44 am inceput asa sa mai frecventam, dar atunci am avut alta prietena care si aceea e acum in Israel, tot de la scoala ORT, mi-am… ea era refugiata din Podu Iloaiei si era tare frumusica, o fetita frumusica foc.

F.S. : - Si cum o chema ?

T.S. : - Nachmann Rebeca. Actualmente cred ca ea este in Haifa si tot nu stiu, am sa incerc, eu cand ma intorc inapoi in Israel, poate gasesc din aceste cunostinte, fostele mele prietene din copilarie sa ma intalnesc cu una doua din ele. Asa in paranteza ca iau din una in alta, azi o fost o fosta colega la mine si tot am vorbit de niste..., am rasfoit niste fotografii si mi-am amintit de niste foste colege si ea mi-o spus: Doamna Tili, daca ajungi in Israel si te vezi cu ele, sa le spui ca Viorica le transmite sanatate si numai bine si o avut si ea un moment asa de un dor cum ar fi ca sa-si revada aceste colege de lucru, nu eram prietene, am fost pur si simplu un colectiv care am lucrat impreuna si o ramas niste amintiri si placute si mai putin placute. Dar revin-o la scoala si la tinerete.

F.S. : - Pai, as mai vrea sa mai stiu cum va petreceati zilele de sambata si de sarbatoare, ce aveati voie sa faceti si ce nu si daca petreceati mai mult cu parintii sau cu prietenii.

T.S. : - Da. Aceasta familie Fischel care am spus ca eram prietena buna cu ea, ei intr-adevar erau foarte foarte bigoti, la ei sambata nu se aprindea focul, nu se punea mancarea la incalzit, nu stiu, aveau un sistem de a pastra mancarea calda, erau intr-adevar... familia asta erau intr-adevar foarte bigoti. Multe lucruri nu se faceau sambata in casa, si la noi era, dar nu ca la dansii. Astia erau mult mult mai bigoti ca noi.

F.S. : - Petreceati zilele astea… ramaneati mai mult cu parintii acasa, fiind in timpul razboiului…

T.S. : - Eu mergeam si la ei, nu stateam departe unii de altii si foarte multe ore din zile eu eram la ei.

F.S. : - Si mancati impreuna sau…

T.S. : - Ei asta mai putin, poate eram servita cu o gustare, dar ca sa fi mancat impreuna, asta nu, noi mancam fiecare copil la masa lui acasa, cu familia, cu parintii, eu am avut o sora mai mare si stateam toti la masa, nu mai spun toata saptamana, dar sambata categoric eram toti in jurul mesei asa cum se obisnuieste.

F.S. : - Si erau anumite mancaruri specifice pe care le mancati sambata sau ma rog, vineri seara?

T.S. : - Nu stiu sa spun daca specifice, traditionala supa care era sambata la pranz, asta stiu precis, vineri seara, nu totdeauna, cel putin nu se manca numaidecat mancare gatita.

F.S. : - Da, si pe perioada vacantelor aveati programe comune parintii, ii ajutati sau…

T.S. : - Ei, asta da. Chiar si in timpul scolii cand eram in vacanta ajutam foarte mult in casa. De exemplu, eu si sora mea faceam si curatenie si anumite lucruri spalam, dupa masa spalam noi vasele, maturam, spalam, tot ce era de facut ca sa o protejam pe mama noastra.

F.S. : - Acum as dori sa aflu cate ceva despre fratii dumneavoastra, despre sora dumneavoastra.

T.S. : - Eu frati n-am avut, am avut o singura sora care actualmente este in Israel, este cu doi ani si ceva mai mare ca mine.

F.S. : - S-a nascut in Iasi ?

T.S.: - Da, tot in Iasi si asa cum am avut eu o prietena care am pomenit inainte despre ea, o avut si ea tot o prietena, tot destul de aproape de casa noastra si aceea avea si ea doi frati. Ei isi petreceau foarte mult timp tot asa cand la noi cand acolo.

F.S. : - Cum se numea prietena ?

T.S. : - Coca. Coca Pomeranz si baietii erau unul Dedi si unul Sandu, eu eram mai mica si totdeauna tineam ca vreau sa merg si eu cu ea la aceasta prietena si ele de multe ori vroiau sa ma lase acasa. Eu spuneam sa-mi deie un semn, sa-mi lase ceva, ma trimiteau la… in casa, cica sa spun ceva la mama sau la parinti si spuneam sa-mi deie ceva ca sa fiu sigura ca nu pleaca. Ei si ele ca sa-si bata un pic joc de mine fiindca eram mai mica, imi dadeau o clama de par sau un nasture, ceva care neinsemnat si puteau foarte bine sa plece fara acel obiect si eu sa fiu suparata si plangeam. Mai mi-am amintit acuma de un joc care ele jucau si eu eram disperata ca nu stiam cum se intampla. Luau doua bucatele de hartie si lipeau pe amandoua degete aratator… Asta-i aratator ?

F.S.: - Da.

T.S.: - Si cantau asa: Doua randunele aduna surcele, una Lina, una Paulina, zboara Lina, zboara si Paulina, vine Lina, vine si Paulina… Ele schimbau degetele si hartia ramanea lipita pe aratator si ele schimbau cu degetul, cu degetul mijlociu. Si cand spuneau ca vine Lina, vine si Paulina, aduceau inapoi degetele celea. Ei, eu fiind mai mica, nu puteam sa concep cum zboara si cum vine pana cand atata i-am necajit pe parintii mei ca sa-mi spuna, sa ma lamureasca cum zboara si cum revine Lina si cu Paulina. Asta-i o intamplare care eu mi-o amintesc de multe ori si ma amuza pe mine singura.

F.S.: - Ce scoala a frecventat sora dumneavoastra ?

T.S.: - Sora mea fiind mai mare decat mine cu doi ani si ceva, ea a reusit sa faca primele patru clase la o scoala romaneasca.

F.S. : - Si stiti unde ? Va mai aduceti aminte ?

T.S. : - Da, la scoala Marzescu pe Socola care mai exista…

F.S. : - Deci tot la Marzescu.

T.S. : - Da, mai exista si astazi cladirea, nu stiu daca se mai cheama scoala Marzescu si dupa aceea ea a mai facut doi ani de liceu, la Liceul Comercial si o intervenit imediat cu razboiul si am fost dati afara si ea n-a mai continuat, atata scoala o facut, doua clase la Liceul de Comert.

F.S. : - Si imi puteti povesti ceva despre familia ei, despre copii.

T.S. : - Da, dupa razboi ea n-o… eu am lucrat, pe mine m-o dat la meserie dupa anul 1944, ea n-o frecventat nici un fel de servici, nu mai tin minte cam prin ce an, cand s-au infiintat in Romania oraganizatiile sioniste, ea a plecat la… a facut intai un… cat a stat in organizatie, pe urma a plecat la ahsara. Acolo l-o cunoscut pe actualul ei sot, la un moment dat ei trebuiau „sa alieze“ in Israel, aliya cred ca se chema.

F.S. : - Sa faca aliya.

T.S.: - Da, asa. Intre timp cat ei au fost la ahsara, erau mai multi, s-au desfiintat aceste organizatii sioniste si ea o venit acasa si l-o adus nu stiu daca chiar atunci sau… l-o invitat pe baiatul, pe prietenul ei de atuncea care este sotul ei astazi, o venit la Iasi, o stat cat o stat, o saptamana sau poate doua, dupa aceea o invitat-o si pe dansa la Braila, el era din Braila si asa de bine cat o stat ea acolo, s-o facut cununia civila si o venit inapoi in loc sa mai fie domnisoara Herscu cum o chemat-o, o venit inapoi cu numele barbatului, doamna Gottesman, n-o durat mult si s-o facut si nunta, o mai durat… dupa vreo doi, trei ani o nascut… o avut un copil la Braila. Intre timp prin anii ’50, dupa anii ’50 cand o inceput sa se depuna acte pentru a pleca in Israel, ea o nascut… o depus acte si intre timp o mai nascut un copil si o primit negativ, socrul ei o plecat si ea o ramas la Braila cu doi copii cu un singur salar, o situatie foarte grea si o durat poate vreo doi ani toata povestea asta pana o primit o aprobare si au plecat in Israel. Astazi are nepoti, cinci nepoti de la acesti doi copii, au toti cate o situatie materiala foarte buna, feciorul o fost nu stiu cati ani in Africa, la Johannesburg.

F.S. : - Si ce-a lucrat ?

T.S. : - Ei au lucrat in domeniul calculatoarelor si actualmente in Israel tot cu asta si nora si feciorul. Fiica este profesoara si ginerele este inginer economist. Au si ei la randul lor au copii, am spus doar ca au cinci nepoti, sora mea si ei sunt oameni mai in varsta care de acuma, ne rugam de sanatate.

F.S. : - Stiti daca sora dumneavoastra, ma rog, si familia ei au tinut sarbatorile evreiesti dupa razboi, le-au povestit copiilor despre perioada asta.

T.S. : - Da, da, sigur, mai ales ca ei au trait de patruzeci si ceva de ani in Israel, ei tin foarte multe din religia evreiasca ca fiind acolo esti pot sa spun si poate un pic obligat, fiind in Tara Sfanta cum spunem noi, tine toate sarbatorile, sigur ca da.

F.S. : - Acum as vrea sa va intreb cate ceva depre… cate ceva legat de traditiile si religia iudaica in copilarie. Ma rog, in perioada copilariei, ce fel de traditii evreiesti se tineau in casa, sarbatori.

T.S. : - Am mai spus despre lucrurile astea, dar in general eram o familie de evrei, nu exagerat de bigoti cum s-ar spune, dar se tineau toate sarbatorile, toate opt zile de Paste se tineau destul de strict, se manca lotkes, se manca o salata de cartofi cu oua, paine in nici un caz nu se aducea in casa nici faina de grau sau orez, lucruri care nu erau permise, nu se consumau deloc lucruri din astea. Restul, ce sa spun ? Asta era de Paste, mai era Purimul care era o sarbatoare vesela, mergeam la bunici toti anii si se facea o masa mare acolo, asta de Purim, de Paste, de sarbatori de toamna cand era Rosh Hashana, iarasi era, se mergea… amandoi parinti, si mama si tata mergeau la sinagoga si noi fiind copii mergeam si noi si ne jucam pe acolo, tin minte, se facea o groapa si era perioada castanelor si se juca cu castane la groapa, lucruri… amintiri din copilarie care totusi iti aduc aminte asa nostalgic iti amintesc de ele. De Yom Kipur era postul mare, toata lumea postea, noi copiii mai putin, posteam o jumate de zi, dar cand am mai crescut un pic, am postit toata ziua, seara ne asezam cu totii la masa si era foarte… o sarbatoare placuta pana la urma pentru ca ne asezam cu totii, se manca mancarea… tot traditionala supa care era la… cand trebuia sa iesi din post. De Sucot iarasi se facea, cine avea posibilitati, eu acasa la mine nu am apucat, dar tin minte ca totusi se facea cate o sike si se imbraca cu strujeni de la porumb daca nu ma-nsel, un fel de casute unde cica trebuia sa stai acolo si sa… altii improvizau o masa inauntru si stateau la masa acolo… amintiri din copilarie care iti aduc aminte de lucruri care…

F.S. : - Aveati cumva vreo sarbatoare preferata ?

T.S. : - Cred ca cea mai preferata era Hanuca. Noi din partea lui mama, bunicii, bunicul si cu dansa ne dadea totdeauna bani, nu cadouri, se spunea honeche geld, ne dadea bani. Cand am crescut noi un pic mai mari, mai ales eu cu sora mea, cam ne era de acum un pic rusine sa mergem la bunici exact in zilele de Hanuca ca sa ne deie exact acesti cativa lei. Si aveam doi veri mai mici, unul mai mare decat mine, unul mai mic, ei nu erau rusinosi deloc, ei se duceau si-si luau dreptul fara nici un fel de problema. Noi daca ne duceam in saptamana urmatoare, ei spuneau asa si radeau amandoi si spuneau : Cine n-o fost de Hanuca, nu primeste honeche geld, dar pana la urma ne dadea ce ne se cuvenea, nu era… nu se facea diferenta fiindca n-am fost si sigur ca era pentru noi un stimulent mic, dar totusi de care iti aduci aminte.

F.S. : - Ati beneficiat de educatie religioasa la scoala sau in afara de scoala ?

T.S. : - Pe perioada cat am fost la scoala evreiasca am avut ore de ebraica si am avut si ore de idis, scris, citit, trebuia sa practicam asta, nu era ceva care sa nu… eram obligati cum ar fi. Ca fiecare dupa posibilitati ca nu prea eram eu o eleva exceptionala, dar a trebuit sa frecventam aceste ore de scoala.

F.S. : - Si ati frecventat cumva si un heder sau ?

T.S. : - Nu, nu, asta n-am…

F.S. : - Sora dumnevoastra ?

T.S. : - Nu. Tot nu. Nu, asta nu.

F.S. : - Si s-a intamplat ca sa invatati cu mama sambata sau ma rog, ca parintii sa va invete ei cate ceva legat de religie, sa va povesteasca ?

T.S. : - Tata incerca sa ne povesteasca de obicei in preajma anumitor sarbatori, sa ne povesteasca traditia acestei sarbatori, cum era Purimul cu… uite ca…

F.S. : - Cartea Esterei.

T.S. : - Exact. Si cand era Rosh Hashana, Anul Nou si ne povestea de ce si cum suntem noi cu anii asa de mult inaintea lui Hristos, multe lucruri. In preajma sarbatorilor ni se povesteau anumite lucruri ca sa fim in tema sa stim cate ceva.

F.S. : - Ati facut cumva bat-mitva ?

T.S. : - Nu, in perioada cand noi am fost copii, fetele nu faceau.

F.S. : - Nici in Iasi nu se facea ?

T.S. : - Nu, fetele, nu, baietii faceau dupa posibilitati, in timpul razboiului o fost mai greu, dar tot se facea strictul necesar, dar fetele nu faceau deloc.

F.S. : - De ce ? Pentru ca era in Iasi o comunitate mai ortodoxa sau…

T.S. : - Nu, nu, eu cred ca in toata tara, nu stiu daca in Romania sau… nu stiu daca nici in Israel in perioada aceea daca se facea la fete, nu stiu, nu vreau sa spun nimic, dar in Romania n-am auzit sa se fi facut bat-mitva la fetite la varsta de doispe ani, nu, nu stiu.

F.S. : - Dumneavoastra mi-ati mai povestit cate ceva despre Holocaust, daca va mai aduceti aminte ceva deosebit.

T.S. : - Ceva deosebit, doar sa mai repet unele lucruri, cred ca ti-am spus si atuncea cu tatal meu ca o fost dezertor de la munca, o facut o luna de zile puscarie, dupa aceea o fost trimis tot la munca inspre Basarabia.

F.S. : - In ce an ?

T.S. : - Da, asta era de acuma spre ’44, deci… in primavara lui ’44 cam in timpul Pastelui, in aprilie, ei au spart frontul de la… nu de la Chisinau mai inainte un pic spre… si au venit cu frontul pana la Chisinau si pana la Iasi. Pe ei atunci i-o luat de la munca, i-o pus in vagoane si i-o trimis direct spre Harsova, este in judetul Constanta, complet in capatul celalalt al tarii si atuncea cine o putut sa-si faca un carnet, o putut si i-o adus in Iasi si multi o avut… el saracul nu o avut norocul asta. El o muncit unde era mai greu in timpul razboiului, el o facut, de asta saracul, el n-o avut… n-o implinit nici 60 de ani si s-o dus de boala de inima.

F.S. : - Si la Harsova stiti ce a lucrat ?

T.S. : - Munca, munca grea, transee probabil ca au sapat. Ca sa… exact nu stiu, nu pot… dar munca grea si ei erau trimisi la munca, nu era…

F.S. : - Si tinea intr-un fel legatura cu familia atunci cand a fost in Harsova sau…

T.S. : - Cred ca ceva tineau legatura, nu stiu daca prin posta sau cum. Ti-am povestit cred cum l-au adus atuncea pe tatal meu acasa pentru cinci zile. L-o facut ca-i sinistrat, cica i-o murit un copil si eu am fost aceea si l-o adus pe cinci zile si era insotit de un… el era la munca si era insotit de un soldat roman, un soldat cu arma, el insotea pe acel muncitor cum ar fi care venea de pe santier si era… cinci zile o avut si sambata trebuia sa plece inapoi si s-o prezentat la cerc si era Cotaie, asa l-o chemat de acolo de la cerc si s-o prezentat, i-o dat biletul de drum si tatal meu i-o spus la omul asta, la soldatul asta : stii ce, noi ne facem ca am pierdut trenul, ca am intarziat la tren si amanam biletul cu 24 de ore ca eu vreau daca tot sunt acasa, vreau o sambata sa fiu cu femeia mea si cu copiii mei. Si in loc sa se duca la tren, au venit pe Socola acasa. Asta era sambata la pranz si duminica in zori de zi s-o rupt frontul la Iasi si au venit rusii si asta unica… daca pleca sambata, il prindea pe drum si era prin trenuri si cine stie cat ar fi durat pana sa poata sa prinda un tren ca sa se intoarca acasa ca nu avea timp nici sa ajunga inapoi la Harsova, nici sa se intoarca, unul lui noroc din tot razboiul ca sa spun asa o fost ca aceste cinci zile care o venit in permisie l-o prins la Iasi si au venit rusii si el o ramas in Iasi cu familia.

F.S. : - In perioada razboiului erati copil, daca tata era plecat, probabil ca ati ramas doar cu mama si cu sora acasa.

T.S. : - Da, foarte greu, n-am cuvinte sa spun.

F.S. : - Dar erau cumva, ma rog, ati simtit ceva, ati avut de a face cu manifestari antisemite in mod direct sau…

T.S. : - N-as putea sa-ti spun in mod direct, dar inainte de au fost legionarii, au fost cuzistii, o perioada mai scurta, exact in perioada aceea tatal meu o fost internat in spital pentru o operatie, mama necajita si cu doi copii trebuia sa se duca mereu si la spital si sa vie acasa si sa aiba grija si de copii, nu mai spun ca trebuia sa aiba si ce sa le dai… sa le pui pe masa. Atuncea, acesti cuzisti care au avut o perioada de… cum sa spun, de existenta ca n-au tinut mult ca si legionarii, nici legionarii n-au tinut mult, dar antisemitismul de la legionari a ramas pana-n ziua de azi. Cuzistii erau… mama venea de la spital, ei erau… nici nu mai tin minte, aia ca purtau camasi verzi, legionarii, dar astia mi se pare ca purtau camasi negre, cuzistii astia. O vazut-o pe mama, probabil ca au stiut ei ca e erveica, ceva stiu o suferit ea atuncea, ceva i-o spus, nu mai tin minte ca-s ani si ani de zile, dar stiu ca stiu ca o venit in casa foarte necajita si de la tramvai pana acasa o intalnit un grup din astia si i-o facut ceva, i-o spus ceva care o deranjat-o foarte mult. Si de la legionari nici nu mai spun si in timpul razboiului, deci dupa legionari de acuma au fost nemtii care erau tot timpul… Daca nemtii ar fi stiut ca noi suntem evrei, poate am fi suferit mai mult, dar ei n-au stiut, cu steaua am povestit ?

F.S. : - Nu.

T.S. : - Cu steaua galbena n-am vorbit deloc ? Ei, asta s-o intamplat mai inainte de asta, ca sa spun exact cam prin ce an era, ’42/ ’43 o iesit… nu-i bine exprimat, ne-o obligat pe noi evreii sa purtam steaua galbena, asta ce inseamna : o bucatica de panza neagra, facuta dupa o gura de pahar, ceva mai mare de exemplu ca asta si aplicat pe ea o stea cu sase colturi, galbena si deci ea era cam atata asa rotunda frumos facuta si aplicat pe ea o stea galbena si cu un ac de siguranta erai obligat sa o porti.

F.S. : - Si asta v-o faceati singuri.

T.S. : - Bineinteles, da, sigur. O venit azi si o spus ca incepand de maine nu ai voie sa iesi din casa daca nu porti steaua galbena. Daca nu ma-nsel o fost o perioada cand o spus ca incepand de vineri seara si ziua de sambata sa n-o porti, dar asta nu stiu sigur, dar vreau sa-ti spun ca un om batran era dus la baie si o uitat sa o puie, sa poarte aceasta stea galbena si era vineri…

F.S. : - Si cine era omul asta ?

T.S. : - Un vecin de cartier si era un om batran si avea si barba, poate de bigot ce era, dar nu asta conteaza, vreau sa-ti spun ca o fost asa de batut si de batjocorit, batran si… Tuna ?

F.S. : - Nu.

T.S. : - Foarte batjocorit pentru ca o uitat bietul om… s-o dus la baie vineri si o uitat sa-si puie steaua galbena. Pe urma, dupa ce am purtat-o si noi copii, ca eram… zece, doispe ani puteam sa am pe atuncea, o venit si o spus : copiii sa n-o mai poarte, deci ne-o scutit pe noi si dupa vreo cateva saptamani sau cat… in general n-o fost o perioada lunga si vreau sa-ti mai spun ca n-o fost in toata tara. Astazi, fiind eu in Israel, am aflat ca in anumite orase n-au purtat-o, cumnatul meu, barbatul de la sora mea, el e din Braila si acolo nu s-o purtat steaua galbena. Asta e ca sa… in mare, n-am stiut ca nu ti-am povestit, prin cate am trecut si cu steaua galbena.

F.S. : - Si din cate mai stiu era la un moment dat o lege prin care evreii n-aveau voie sa-si faca cumparaturile in piata decat intre anumite ore.

T.S. : - Da, sigur, ia sa-ti dau alt exemplu, nu stiu de piata, nu pot sa-ti spun, era in timpul razboiului, nu stiu, ai avut lumina, n-ai avut lumina, se dadea gaz, noi evreii trebuia sa stam la rand, sa ne formam rand dupa ora 10 dimineata, deci ei luau gaz toata ziua, noi dupa ora 10 trebuia sa stam la rand ca sa… si nu numai la gaz, uite mi-am amintit si la paine. Hai sa-ti spun o chestie hazlie, sora mea o stat la rand la paine si tot asa, se forma randul si se astepta, dupa ora 10 incepea sa se deie paine la evrei. Tot in timpul razboiului, tot la o matusa de-a mea care avea o casa oleaca mai mare, o avut in gazda, nu ca o vrut ea, probabil ca i-o bagat cu forta cum s-ar spune fiindca o avut spatiu in plus, nu stiu sigur, dar nu era soldat, cred ca avea ceva un fel de grade, dar inferioare cum ar fi, nu… si…

F.S. : - Dar era soldat roman ?

T.S. : - Da. Si erau obligati sa ieie pe cineva in gazda, dar s-o nimerit sa fie un baiat foarte de treaba si el probabil ca o stiut ca e printre evrei, dar tot s-o purtat foarte frumos. Sora mea statea la rand la paine si o spus, spunea, mi-o povestit ea pe urma, spunea ea in gandul ei, daca ar veni XY, nu mai tin minte cum il chema, si m-ar scoate din rand si mi-ar lua el o paine sau cat ne-o trebuit noua si cum s-o gandit ea la asta, o aparut soldatul asta, nu stiu, nu tin minte exact ce grad o avut, o scos-o din rand si i-o luat paine si ea a venit foarte incantata acasa ca o venit… Si inca tot cu el, alta amintire : era Purim si matusa asta la care a stat el in gazda, era cea mai instarita dintre noi toti acolo, cum am stat toti impreuna pe Socola, tatal meu era la munca, altul, frate, cumnati, toti erau plecati, numai barbatul ei era acasa. I-o facut carnet si era acasa, era ceasornicar si n-o dus-o rau. Si de Purim seara o spus ca, asa cum suntem toti necajiti si… sa venim la ea acasa, ca avea si casa oleaca mai marioare si sa mancam toti impreuna. El fiind, soldatul asta cu noi, bineinteles ca l-o chemat la masa si ce sa-i spuna ? Ca-i Purim si ca-i sarbatoare. Noi am avut o bunica, mama de la tatal meu si o spus ca-i ziua bunicii si ca sarbatorim ziua ei si ca de asta e facuta o masa si l-o pus si…, o stat si el cu noi la masa, tot, inchide-l oleaca… In anul 1946 o fost o inflatie monetara, in primul rand o fost un an sau doi sau poate mai mult o seceta foarte mare si nu era de gasit de mancare. Ajungea un kilogram de faina de malai, de porumb cum ar fi, milioane, asa ajungea pretul si era o perioada foarte grea. Eu de exemplu lucram croitorie la o patroana si ma intelegeam cu pretul pe saptamana respectiva, deci de sambata pana sambata, cu un pret, atata pe zi si pana venea sambata urmatoare ca sa iau banii, nu mai aveam ce face cu ei. Inflatia era asa de galopanta incat daca am vrut sa… puteam sa… ma intelegeam azi cu un pret si pana sambata urmatoare nu aveam ce face cu acei cativa… nu erau cativa lei ca erau milioane, dar nu aveai ce face cu ei ca nu aveau valoare, nu aveai ce sa-ti cumperi, iti spun, un kg de faina de porumb era milioane, nu tin minte exact cat, dar milioane si milioane, totul era o inflatie galopanta si atuncea s-o facut stabilizare, nu reforma, a doua reforma o fost intr-o iarna dupa mai multi ani, nu mai tin minte in ce an, aceea o fost reforma monetara, asta o fost pur si simplu o stabilizare, o spus de exemplu, s-o dat un decret sau cum s-o mai chemat in perioada aceea ca se schimba o anumita suma de bani. Tu puteai sa ai cat de multi bani ca ei nu ti-o schimbat statul decat un minim de bani si o fost… aveau oarecum de acuma pe urma o alta valoare, dar pana o inceput sa ruleze toata treaba asta o durat ca sa inceapa sa se ieie salarii si sa inceapa lumea sa lucreze cu moneda noua, asta era cam prin ’46/47. In ’51 cred ca o fost a doua reforma monetara, atuncea o fost cu totul altfel, nu mai tin minte exact, dar stiu ca tatal meu atunci lucra la alimentara si ei seara la stiri o spus ceva ca se schimba sau ca ceva se intampla cu banii si el n-o stiut nimica, o venit un vecin care era vecin cu pravalia unde el lucra si i-o spus: uite domnu Herscu, o spus acuma la radio ca se schimba banii, ca o se fie ceva, ca se-ntampla ceva maine cum ar fi si eu am niste bani, n-ai putea sa ma ajuti, sa-mi dai niste marfa si eu, zice, dupa aceea o bag inapoi. Tata i-o spus : da, uite ce, vezi, e ora de inchidere, eu inchid pravalia, maine dimineata cand vin, facem treaba. Cand o venit dimineata, o gasit de acuma la usa un revizor contabil si o intrat si s-o facut inventar si n-o s-o mai putut face nici un fel de ris-verisuri din astea, stii, ca sa vrei sa ajuti. Lumea era totusi… atunci in perioada aceea lumea mai avea ceva, un ban in casa si vroia sa-l bage in ceva. Eu de exemplu, atunci lucram croitorie, lucram acasa si aveam clienti care erau… lucrul nu era gata, nu stiu cum sa ma exprim, era in lucru o rochie sau doua sau ce lucram eu acolo si o vecina care barbatul ei cica lucra la Tesatura si era mare… lucra chiar la Munca si salarii si o venit si el acasa ca ceva s-o stiut si in fabrica ca se intampla ceva cu banii si ea avand lucru la mine si au avut niste bani in casa, ii spunea lui, stii, eu ma duc vizavi sa platesc la domnisoara ce avea de cusut, ce lucram eu si el o spus : cum sa te duci sa platesti cand asta seara n-are ce sa faca cu banii si maine nu mai au banii valoare cum ar fi. Daca rochia ar fi fost gata, te duceai si o scoteai si ii plateai si in felul asta, eu de bine de rau, o mai durat un pic, am terminat lucrul, nu toata lumea o avut pe loc bani cu ce sa-ti plateasca, dar o durat o zi, doua, o saptamana, o inceput fiecare intreprindere sa deie, sa plateasca salarii sau avansul, se dadea un avans la fiecare, un minim si cu banii astia tu te-ai dus mai departe sa-ti cumperi de mancare si tot asa o rulat pana s-o reglementat toata situatia, dar eu am trecut doua, odata o stabilizare si odata o reforma monetara. Asta o fost, acuma sa vedem ce o sa fie, dar acuma speram sa iese treaba… numai ca o sa fie cam greu cu banutii astia pana s-o obisnui lumea, dar cred… eu stiu, mie-mi pare bine ca nu ma prinde aici.

F.S. : - Da, acuma, revenind la anii premergatori razboiului, deci imediat dupa razboi, ce atitudine au avut vecinii, ma rog, mai ales cei crestini.

T.S. : - Eu ti-am mai spus, in cartier unde am stat foarte… nu erau nici 5% crestini in tot cartierul Socola, Nicolina, in strada Crucii, Soseaua Nationala foarte foarte putini evrei ( ?!), dar incepand cu anul 1950, deci razboiul s-o terminat in ’44, in ’46 o fost stabilizarea, o fost organizatiile astea sioniste care pe parcurs pana in ’50 s-au desfiintat. In ’50 dupa… daca ei au desfiintat organizatiile sioniste, o spus ca incepe la politie sa se deie niste formulare, cine vrea sa plece, sa se prezinte la politie sa ieie formularele. O fost ca la nebuni ca toata lumea o vrut formulare, chit ca daca-ai depus dupa aceea formularele sau nu, dar de scos, o scos toata lumea. Ai scos formularele, imediat te-o inscris pe o lista cum te cheama, cand ai scos si la locul de munca o avut de acuma grija de tine stii, pana una alta. Ai scos formularul, pe urma o mai durat cat o mai durat, saptamani sau cat si s-au completat cu fotografii, cu fel de fel si s-o depus actele. Noi n-am depus atuncea.

F.S. : - De ce ?

T.S. : - Tatal meu n-o vrut sa plece fiindca in timpul razboiului, ti-am povestit.

F.S. : - Da, cu Basarabia.

T.S. : - Exact, am plecat in Basarabia si pe urma ne-o intors inapoi si pe urma el era la Ghidighici si la Harsova si familia incepuse sa se pregateasca ca sa evacueze, poate stii unde vroiau sa se duca ca frontul o venit imediat dupa noi, dar n-am apucat sa ne miscam din casa. Dar tatal meu era asa de patit cu Basarabia ca tot timpul nu vroia sa plece. Cu chiu cu vai, cu nu stiu cu cate greutati am scos formularele, dar nu le-am folosit niciodata. Sora mea atunci s-o casatorit in 1950, inainte de Pasti, s-o casatorit si o plecat la Braila, o venit nebunia asta cu… de depus acte… nu… ei probabil ca ea o depus… sa ma gandesc un pic ca sa nu spun gresit. Copilul ei, baiatul ei e nascut in 1954, inseamna ca ea o depus acte mai tarziu, in orice caz, prima data s-o depus in anul 1950, asta stiu precis, noi nu am depus, nu stiu daca ea o depus la Braila, dar o depus… ea o depus mult mai tarziu pentru ca avea deja un copil si baietelul e nascut in ’54, nu tin minte exact, dar tot ea prin corespondenta ne spunea sa fim atenti ce facem, deci e vorba de sora mea ca puteam sa ne trezim sau eu sa plec si ei sa ramana in Romania sau ei sa plece si eu sa raman singura in Romania, eu eram destul de tanara, na, nu eram inca nici casatorita, nici nimica. Intre timp ea o depus si ea acte, Dzeu s-o ierte, i-o murit soacra, socrul ei avea o sora in Israel si el o vrut foarte mult sa plece la sora si o depus si ei acte si asta s-o intamplat dupa 1954 pentru ca baietelul ei e nascut in ’54. O depus acte, ea mie… noua ne spunea ca sa fim atenti ca o sa ne trezim unul plecat si unul nu, dar exact asa s-o intamplat la dansii. Socrul ei o primit aprobarea si o plecat si dansii n-au primit nici un fel de aprobare, deci avea acte depuse si nu au primit nimic. Intre timp, dar asta s-o intamplat de acuma in ’60, deci mult mai tarziu, ea o ramas insarcinata, s-o oprit… o fost o perioada cand s-au oprit complet aceste plecari, ani de zile putea sa dureze si nici nu se mai primeau acte sa depui nici nu se mai pleca, s-o oprit cu totul. In ’60, deci ea o ramas insarcinata cam prin ’59, in ’60 ea o nascut inca un copil. Dupa ce o nascut fetita, o mai durat, eu stiu cat, cateva luni, sa spunem, o inceput iar cu plecarile si o primit aprobarea, ea intre timp o mai avut un copil, alta problema, o inceput sa faca un memoriu precum ca mai are un copil si sa depuie alte acte, alte fotografii trebuia si cu al doilea copil de acuma, da Dzeu si se intampla iarasi, ea depune formele, tot ce trebuie si iar se opreste o perioada plecarea. Deci ea o plecat cand avea deja fetita cred ca doi ani, nu ca aproape… precis ca avea doi ani. Intre timp iar o inceput sa se plece, o primit aprobarea si o plecat cu doi copii, le-o fost destul de greu la inceput acolo si hai sa-ti mai povestesc tot ceva asa mai hazliu : cand au venit acolo le-o fost destul de greu, au stat intr-o casa, o camera, nu ca intr-o casa, o camera si ei erau patru persoane si era iarna si afara ploua si lor le ploua in casa si puneau aici o oala si aici un lighean si ploua in casa. Ai trait vreodata asa un moment ? Eu am trecut de multe din astea. Si baietelul era de acuma, deci sase si cu doi, vreo opt anisori sa fi avut baiatul, fetita era micuta. Ea cand o inceput sa plece si sa desfaca gospodaria la Braila, copilul: mama, de ce plecam ? Lasa, ai sa vezi Marius, acolo o sa ne fie mai bine. Cand o venit copilul si o vazut cu oalele astea in casa cum ploua inauntru si cum stau toti claie peste gramada, o spus: mama, tii minte ce mi-ai spus ? ca o sa ne fie mai bine, unde-i binele ? Ai rabdare ca o sa ne fie mai bine. Asta un fragment ca sa… stii… binele care la inceput e greu, ce sa spun ?

F.S. : - Dupa razboi aveati o anumita orientare politica ?

T.S. : - N-am facut politica, dar eram… nu stiu daca e cuvantul potrivit, adepti ai comunismului, adica faptul ca am trecut asa de multe greutati cu antisemitismul si cu toate astea in timpul razboiului, cam toti evreii s-au bagat la comunisti care cu un post mai mare care sa profite si din punct de vedere material, dar faptul ca am suferit foarte mult in perioada razboiului, toti au devenit peste noapte comunisti, da. Poti sa formulezi intrebarea ca sa stiu ce sa-ti raspund.

F.S. : - Imi puteti spune ceva despre casatoria dumneavoastra, cand v-ati casatorit ?

T.S. : - Da. L-am cunoscut pe sotul meu intr-un anturaj, ne-am complacut oarecum de la inceput, am inceput si am mers o perioada impreuna, la un moment dat el m-o cerut in casatorie, am facut o mica logodna in casa cu strict familie si aproape dupa un an m-am casatorit.

F.S. : - In ce an ?

T.S. : - Da, am sa-ti spun imediat, stai asa, in ’57 m-am casatorit.

F.S. : - In Iasi ?

T.S. : - Da.

F.S. : - Si v-ati casatorit… era deja perioada comunista, v-ati casatorit religios ?

T.S. : - Da, sigur, da cum ? Cu rabin, cu hipa1, hipa o am si acuma, adica hartia ma refer, si hartie de logodna si hartie de hipa care sigur ca da, n-are nici un… doar nu eram… nu eram comunisti, chiar si comunistii, multi au facut… o faceau oleaca pe ascuns, dar tot faceau o cununie religioasa ca sa… ca in fata lui Dzeu sa fie asa cum trebuie.

F.S. : - A fost un criteriu important ca sotul dumneavoastra sa fie evreu ?

T.S. : - Da, bineinteles, foarte mare importanta, nici n-as fi conceput sa nu ma casatoresc cu un evreu si am facut o nunta frumoasa si am avut musafiri, o venit si sora mea cu cumnatul de la Braila, o venit si parintii de la cumnatul meu, deci tot din Braila, o venit din partea lor, de la barbatul meu, de la mire cum ar fi, din Bucuresti, o sora de-a lui soacra mea, un frate de-a lui socrul meu, am avut chiar o nunta frumoasa si am fotografii ramase amintire foarte… o nunta frumoasa, reusita si dupa trei ani am avut un copil, am o fetita, am avut o fetita, acuma sa fie sanatoasa e femeie… are si ea la randul ei de acuma un baietel de aproape paispe ani. M-am… cand eram in luna a noua, s-o intamplat cu socrul meu ca o avut un accident la o mana, o cazut si o avut o fractura la o mana si era duminica seara si noi am fost sa vedem ce face si l-am gasit in pat cu mana-n ghips, am venit acasa si ne-am mai invartit noi cat o durat si ne-am culcat. Si cand am… nici nu stiu daca am mai adormit prea bine, am avut doua crampe in burta si eu i-am spus lui barbatul meu : ce spui daca eu nasc acuma ? M-am dat jos din pat, mama mea dormea in cealalta camera, i-am spus si ei de prima simptoma, am stat de acuma toata noaptea ca aveam dureri, eu am stat pe Cuza-Voda chiar vizavi de Maternitate. In zori de zi cand aproape sa inceapa sa se lumineze ca era in luna lui septembrie, mama mea o spus sa ma-mbrac si sa mergem vizavi ca sa nu merg mai tarziu ca sa vada, sa ma vada toti vecinii ca merg, mi-am pus si eu ceva pe mine si am mers vizavi la Maternitate. Si barbatul meu o plecat la servici, dar sigur ca nu o avut rabdare sa steie la locul de munca stiind ca acasa femeia ii naste, nu, in perioada aceea nu era la moda ca sa asiste barbatul, acuma nu stiu daca stii, dar cel putin in Israel, cand femeia naste, trebuie sa fie si barbatul de fata acolo la nastere. El s-o dus la lucru, la un moment dat, pe la vreo 10 s-o intors si s-o intalnit cu o vecina, tot o evreica si i-o spus aceea : sotia o nascut, ai o fetita. El o venit bucuros acasa, gata, dar dupa aceea mi-o povestit ceva foarte interesant. Cand eu eram insarcinata, el o visat, intr-un parc cum ar fi, erau multi copii si o fetita s-o indreptat spre el… o fetita si atunci el o facut legatura dupa visul asta ca el… adica ca eu am sa nasc o fetita, dar nu mi-o spus mie nimic. Dupa ce… o trecut o luna, doua, cat nu mai pot sa-ti spun, nu mai tin minte, dar fragmentul asta, el mi l-o povestit zice, stii, eu mai mai ca nu ma asteptam, tu sa nasti altceva, fiindca uite eu am visat asa asa si am… de multe ori pui… pui accent pe vis cum s-ar spune, stii, dai importanta visului, faci niste legaturi intre real si vis, da, asta o fost cu…

F.S. : - Imi mai puteti spune ceva despre casatorie, adica, ma rog, cum s-a desfasurat, la sinagoga ?

T.S. : - Am fost, eu am facut cununia… cununia civila am facut-o inainte cu cateva luni chiar, contrar obiceiului cum e acuma, acuma te cununi la primarie si daca se poate chiar in ziua aceea ori in ziua urmatoare, noi ne-am cununat la primarie mai devreme, mai inainte cu cateva luni chiar. In ziua nuntii era… eu m-am casatorit exact de Purim. Purimul o venit… o fost intr-o duminica si noi am hotarat de comun acord cu parintii, cu socrii si am facut nunta de Purim. Cununia religioasa am facut-o la sinagoga Kahane care nu mai este ca s-o demolat acolo si o masa pentru familie am facut tot intr-o sinagoga, aproape de… chiar in cartier la noi, ce era mai… unicul lucru care era nu tocmai reusit era ca era iarna si era destul de frig, noi am pus o soba acolo si am vrut sa incalzim spatiul, dar era sinagoga mare si soba n-o putut suficient sa incalzeasca localul cela… pentru ca sa fie oricum… s-ar fi cerut sa fie mai cald la masa, la… unde o fost cununia… masa. Hai cu bucurie… pentru mine… noi era o mare bucurie, un frate de-a lui socru-meu, venit din Bucuresti cu sotia ne-o adus cadou un aragaz cu cuptor, cu butelie, pe timpul cela era cu butelie inca si pentru noi era o mare realizare pentru ca eu… noi pana atunci acasa, noi n-am avut aragaz si era un lucru foarte mare. Primul lucru cand o venit mirele sa ma ieie pe mine ca mireasa sa mergem la fotograf, asta o fost primul lucru, stii, ca avem un aragaz cu cuptor si cu o butelie primit de la XY si restul, nunta o fost frumoasa, am avut cu orchestra, cu… frumos, o fost o nunta reusita, ce sa mai vorbim, nu pot sa spun ca nu era.

F.S. : - Da. Acuma revenind la sot, probabil cu asta ar fi trebuit sa incep, cum il chema pe sot, cand si unde s-a nascut ?

T.S. : - A, este dincolo scris…

F.S. : - Da, dar…

T.S. : - Da, ei, n-are nimica, el este tot din Iasi, e nascut pe strada I. C. Bratianu, asa se chema pe atuncea, astazi este Bulevardul Independentei si-i nascut in 1929 in… 4 august, eu confund totdeauna data nasterii de la Biti si cu a lui, dar el e 4 august nascut in 1929.

F.S. : - Si numele ?

T.S. : - Aurel. Solomon Aurel.

F.S. : - Care era limba lui materna, vorbea romaneste sau idis ?

T.S. : - Romaneste, nu, nu, idis foarte… aproape ca deloc, eu mai stric ceva, dar el nu. Intelegea foarte bine, dar de vorbit, nu.

F.S. : - Si cu ce s-a ocupat ?

T.S. : - El de meserie era electrician.

F.S. : - Si unde a lucrat, daca imi puteti povesti cate ceva despre…

T.S. : - Da, asta chiar pot sa-ti povestesc. Era pe la vreo… El o… cand era mai… mai in copilarie, nu chiar in copilarie, ca adolescent, o lucrat in… la un vecin l-o dat… l-o dat tatal lui la un vecin, un fel de mecanic era ceva si venea acasa tare murdar si nu i-o placut la socrul meu si o mai durat cat o durat si l-o angajat, l-o bagat la uzina de tramvai.

F.S. : - Asta cam prin ce an, va aduceti aminte ?

T.S. : - Eu nu pot sa tin minte ca era inainte de el o facut armata, deci sa spunem asa, ia socoteste, sa socotim noi, daca-i nascut el in ’29, sa spunem ca o avut 18 ani atuncea. Ia socoteste.

F.S. : - Deci prin ’40 si…

T.S. : - Mult, mult mai tarziu, cam prin ’50 trebuie sa fie, ca el o fost si el la Ahsara si o venit inapoi…

F.S. : - ’48/50 ?

T.S. : - Da, cam prin ’50 pentru ca el o lucrat cam doi ani la uzina ca… calificare la locul de munca, deci el n-o facut scoala de meserii sau… el s-o calificat la locul de… asa se chema atuncea, calificare la locul de munca, l-o luat in armata si o facut trei ani si trei luni armata, asa un ghinion o avut ca dupa trei ani cand o terminat armata, in loc sa-i elibereze, i-o concentrat in continuare inca trei luni, trei ani si trei luni, el avea foarte multe de povestit de la… din perioada armatei. O facut si la Iasi, o facut si la Roman, o facut si la Craiova, uite avea un loc unde o dus-o tare greu, el tot n-o armata la… la arme, el o facut tot un fel de munca. In perioada aceea, mai toti de fapt… ei au avut… s-au orientat fiindca au avut acte depuse, dar toti evreii au avut acte depuse si-o facut armata la munca si trei ani si trei luni o muncit foarte greu in armata, o avut perioade… si el era si un om, vorbesc la trecut, fiindca Dzeu sa-l ierte, el o decedat anul trecut, era un om foarte, foarte, foarte pretentios la mancare, nu manca orisice, ciorbe, paste fainoase, multe multe lucruri care el nici nu le stia gustul, dar nici nu manca. Si in perioada armatei, trei ani si trei luni, socrii mei trebuiau sa trimeata tot timpul pachete ca el sa nu duca lipsa de mancare, trimeteau o… vara era cred ca mai greu, un salam uscat, fel de… daca nu el manca paine goala, dar anumite lucruri nu… nu… nu le manca. Putea el… El n-o… n-o mancat ori de la cazan, de acolo de unde o facut astia trei ani, odata n-o luat o…, cum sa spun, un polonic de mancare de acolo, isi lua portia de paine, dimineata daca se dadea eventual o bucatica de margarina si cred ca cam asta era, painea, in special painea. Si erau locuri unde nici nu prea avea ce sa-si cumpere. Daca aveai bani… poate n-o dus chiar asa bani lipsa ca tot ii trimetea de acasa, dar nu peste tot aveai unde sa poti sa-ti cumperi ceva la paine. Cand o venit inapoi din armata, s-o dus imediat si o luat… l-o reangajat la uzina unde o lucrat inainte si-o lucrat pana cand o iesit la pensie. Patruzeci de ani de munca care o avut el in cartea de munca, toti erau la uzina de tramvai. S-o calificat la locul de munca, o fost electrician, dar toti anii aicea o lucrat, la uzina de tramvaie.

F.S. : - A fost vreodata nevoit ca sa faca un juramant de loialitate la locul de munca sau…

T.S. : - Nu, nu cred, nu, nu cred.

F.S. : - Sau, ma rog sa fie obligat de a intra in partid ?

T.S. : - Nu, faptul ca noi am fost evrei si mai toti evreii aveau rude in strainatate era un inconvenient pentru ca sa poti sa intri in partid, asa ca nu s-o pus problema asta niciodata pentru noi, fiindca toti am avut rude… de exemplu eu, sora mea o plecat prin ’60, eu cand m-am angajat, nu, nici nu s-o pus problema asta. Vroiau, cineva ar fi vrut si o spus in gluma in atelier : lasa doamna ca eu am sa te fac pe mata… Si atunci cineva o spus : stai in banca ta ca nu se poate. Asta ca in paranteza cum… cum s-ar spune.

F.S. : - Cand sotul dumneavoastra a iesit la pensie, ce situatie avea ? Ati avut o situatie buna ?

T.S. : - Eu am iesit la pensie inaintea lui. Faptul ca femeile o iesit la 55 si barbatii la 60, am iesit inaintea lui la pensie cu vreo trei ani, ’86-’89, da, cu trei ani eu am iesit inaintea lui la pensie, mama mea era deja, Dzeu sa o ierte, era… murise, copiii… fiica mea era deja casatorita, ei, nu era o situatie stralucita, dar oricum, el cu salarul si eu aveam pensie si pe urma o mai durat trei ani pana o iesit si el la pensie si greu, sigur ca e greu cu… din pensie de trait nu-i… nu-i usor, dar asta este, eram doua persoane cu doua pensii.

F.S. : - Cam in ce an ?

T.S. : - Eu am iesit in ’86 si el in ’90 pot sa spun ca in decembrie ’89… deci la 1 ianuarie si eu in ’86, la sfarsitul lui ’86 ca si atuncea era cu foarte greu… cum se face un dosar de pensie, trebuia sa astepti ca sa moara unul ca sa-ti primeasca tie dosarul, niste probleme erau… minunat, dar am iesit, eu am avut mari probleme ca iarna la… unde am lucrat eu nu era… era mort-sezon si era perioada cand trebuia de facut economie de curent si trebuia sa venim mai tarziu la locul de munca, cu greutati… in fine, in ’86, la 1 octombrie, da, la 1 octombrie am avut aprobare si am iesit la pensie si am avut doua milioane, doua milioane, auzi, doua mii de lei pensie, asta o fost pensia mea si doua mii si vreo patru sute si pana el o iesit aveam si eu de acuma mai mult, doua milioane doua sute ca tot se marea cu un pic si.

F.S. : - Pentru ca tot vorbim acuma despre locul de munca, imi puteti povesti cate ceva despre locul dumneavoastra de munca ? Sa-mi descrieti ce lucrati, ce se intampla la servici.

T.S. : - Eu de meserie… cand in copilarie m-am dus sa… In ’44 cand… dupa ce ne-o eliberat, hai sa spunem asa, rusii, o intrat rusii, eu am spus in casa ca nu mai vreau sa ma duc la scoala, ca vreau sa merg la meserie. Era in cartier aici o croitoreasa, aici o croitoreasa, aici erau doua surori unde… doua fete tinere lucrau croitorie, tatal meu, Dzeu sa-l ierte se cunoastea foarte bine cu tatal fetelor cum ar fi. Si vorbind cu el, tot evrei bineinteles, i-o spus, uite David, intreaba fetele, nu le trebuie o ucenica. Ei, dupa o zi doua i-o dat raspuns, da, spune la fetita sa vina ca vor fetele o ucenica noua. M-am dus vizavi, m-am cunoscut, am ramas acolo, nu mi-o fost usor ca eu ma acomodez foarte greu, intai si intai plang bine si pe urma nu mai vroiam sa plec de acolo, stii ? Asta era, c-am stat, deci am lucrat acolo din ’44 pana in ’50, deci sase ani. In ’50 ca s-o fac pe scurt, ne-o chemat patroana si-o spus ca nu-i mai trebuie fete la lucru, ea avea un prieten, trebuia sa fie baiatul in casa. Gata, ce fac eu ? Ma duc la o croitoreasa, o croitoreasa foarte mare pe Nicolina, madame Ilie, asa-i spunea.

F.S. : - Era evreica ?

T.S. : - Da, da, dar foarte buna croitoreasa. Am lucrat acolo cat am stat, cateva saptamani, dar n-as putea sa-ti spun de ce nu mi-o placut, n-as putea sa-ti spun. O fost perioada cand o inceput lumea sa se pregateasca de plecare, nu se pleca… ca fiecare care o depus acte nu stia, ca poate sa dureze, o saptamana, o luna si incepea fiecare sa-si faca… numai nu-ti faceai o rochie, incepeai sa vii cu saptezeci de mii de materiale si atunci am spus ca decat sa ma duc la madame Ilie, eu am sa raman acasa, am sa incep sa lucrez un pic acasa, ce era mai rau, ca nu aveam nici masina de cusut in perioada aceea. Era in curte la noi o vecina si o spus : nu-i nici o problema, ai sa vii la mine cat ai sa ai nevoie ai sa tragi la masina, bineinteles ca nu era ceva… nu putea sa fie la infinit treaba asta. Si am ramas acasa si am lucrat, deci asta era prin ’50 si am lucrat cam pana in ’54. In ’54 din anumite motive n-am mai putut sa lucrez acasa, nu ca n-am mai avut de lucru sau ceva, dar erau de acuma controale, iti era frica, erau niste… o perioada asa mai grea si m-am angajat la Tesatura, s-o infiintat acolo o sectie de recuperarea deseurilor, adica din deseuri pana la un metru, de la capete de la 30-40 de cm pana la un metru se chemau deseuri si le luai cu kilogramul de la ma… de la sector de unde apareau aceste cupoane. Si, eu stiu cum sa spun ? Am avut o bafta poate, am ajuns maistra acolo, nu prea m-am priceput eu in perioada aceea la lenjerie barbateasca, eu lucram croitorie, nu… acolo am invatat eu cum sa lucrez, cum sa fac camasi. Eu am mers la… s-o mers la Fabrica de Confectii, la 1 Mai, s-o luat tipare de acolo, eu am invatat sa croiesc o camasa si s-o facut si bluze de dama si indispensabili si chiloti si niste bluzoane, tot ce se putea face din deseuri. Eu nu eram… aveam o sefa, dar o fata foarte isteata si ea mi-o spus intre patru ochi : uite, tu ca sa poti sa controlezi fetele si sa stii ce sa ceri de la ele, trebuie tu in primul rand sa stii sa faci o camasa si nu mi-o fost usor. Am primit eu tot de la Tesatura, era chiar in primul an ce an intrat, m-o coptat ca sa fac pachete pentru copii la Craciun, deci se facea pomul de iarna si se dadea, eu stiu cat se punea ? Patru metri, sase metri, se facea pachete si se dadea la pomul de iarna la copii si astea care faceau pachetele primeau si ele un pachet. Am preluat si eu un pachet, m-am dus acasa, cat am stiut cat n-am stiut, i-am croit lui tatal meu doua camasi, atata era material de doua camasi cu maneca scurta, parca le vad si cate oleaca, cate oleaca m-am necajit, dar i-am facut doua camasi, mai complicat este un slit la o maneca, nu stiam nici o platca cum se pune prea bine, am invatat, am lucrat la Tesatura, deci din ’54 pana-n ’60 ? Nu, cam in ’60 m-am angajat… Vreo trei ani si ceva, trei ani jumate am lucrat la Tesatura. In timpul asta m-am casatorit, m-am… si… anumite imprejurari am plecat, a, s-o desfiintat sectia in care am lucrat si m-am dus sa lucrez in sector, nu sa lucrez ca nu mai era meseria mea, trebuia sa fac complet altceva si nu mi-o convenit si mi-am facut lichidarea, am dat demisia prin lichidare complet, am stiut ca eu acolo nu mai… n-am ce cauta. Asta era deci din ’54, cam pana in ’57, c-am lucrat trei ani si ceva acolo ca le am trecute in cartea de munca. Eu nu stiu unde mi-e cartea de munca, trebuie sa ma duc sa caut cartea de munca. In ’60 o murit tatal meu si eu eram deja insarcinata cam in vreo patru luni ca dupa cateva saptamani ce o murit tatal meu, o miscat copilul si eram foarte necajita cu un singur salar si venea un copil si mama mea era si ea necajita in felul ei ca n-o muncit, ea n-o avut pensie si pensie de urmas, nici nu stiu daca o avut dreptul sau cum, dar o umblat si o facut, i-o facut o suta de lei pensie de urmas, poti sa-ti inchipui si barbatul meu avea un salar tot mic, nu puteam chiar sa ne descurcam. Un lenjer de pe Stefan cel Mare care era vecin cu un unchi de-al meu care era ceasornicar, sotia ceasornicarului era sora cu tatal meu si-i povesteste la acest lenjer ca uite, mi-o murit un frate si o ramas cu… nepoata e insarcinata si cu greutati si… Cum o venit vorba, nu stiu, el avea mult de lucru. Ca o spus matusa-mea ca eu stiu sa fac camasi, cum, nu stiu, nu mai tin minte. M-o chemat la el si m-o trimis la o femeie care lucra pentru el camasi, dar ce lucra aceea ! Stii cum ? Aici era masina, aici era ceasul, ea stia ca o camasa trebuie sa o faca in 55 de minute, poate cel mult o ora, n-aveai voie sa depasesti. M-am dus o data, de doua ori, de trei ori, am prins eu oleaca de miscare, mi-am adus un mecanic acasa sa-mi regleze masina pentru lenjerie, mai la poala camasii se tivea cu o piesa care se chema tivitor, nu stiu ce-am facut cu el, cred ca l-am aruncat, schimbai piciorusul de la masina, aplicai un piciorus care… avea un sistem care tivea si tiveai poala de la camasa. Cand trebuia sa pun tivitorul la masina, venea si oftica mea, pana inveti nu-i usor, m-am dus la femeia asta de cateva ori, am venit, m-am prezentat la el si am spus, dati-mi sa… Intre timp mi-am aranjat masina, mi-o pus un tivitor, am mai facut eu cat am putut, pe fir drept mai tiveam, dar poala camasii vine rotunda si la rotund acolo nu-i chiar asa de simplu, trebuie sa stii cum sa tii materialul ca sa-ti tiveasca. Si am invatat la el, nu la el, la persoana aceea sa fac o camasa si am lucrat la el, acasa, pentru ca el avea firma, lucra… avea cica un atelier, dar el avea femei, oameni acasa care lucrau. Si-am lucrat vreo doi ani, doi ani poate si ceva asa la el. La un moment dat, deci asta era dupa ’60, o venit o perioada, cand trebuiai, toti meseriasii, micii meseriasi trebuiau sa intre in cooperativa. Pe el, bineinteles ca l-o fortat si el ca sa intre ca maistru, trebuia sa intre cu tot cu masina de cusut. El atunci m-o intrebat daca vreau sa merg si eu in Cooperativa, daca nu adica, ne despartim ca el era fortat. Ce sa fac eu cu un copil mic si cu o mama, trebuia sa o intretin pe mama, zic, merg si eu. Dar, fiindca am copil mic, poate se poate sa lucrez la domiciliu. El s-o interesat, mi-o zis ca da, dar trebuie sa dau si eu masina la Cooperativa. Zic eu, mata, nu te supara, eu nu merg ca maistru, mata, ca maistru. El o facut asa o mutra, adica, de unde-s eu asa de bine documentata ca stiu ca el trebuie sa deie masina de cusut la Cooperativa si eu nu. Zic, da, mata ai sa te interesezi si ai sa vezi, eu ca lucratoare nu trebuie sa merg cu masina. Si intr-adevar asa o fost. Deci, castigam putin fiindca iarna in general era lucrul mai slab si el era obligat sa asigure intai salar la oamenii care erau la locul de munca, si pe mine acasa imi dadea mult, mult, mult mai putin. Si mie imi trebuia sa castig un ban ca eu am trebuit sa o intretin pe mama mea si cu un copil mic si cu cheltuieli de intretinere si atunci banul se castiga greu si tot trebuia sa dai cateva sute de lei pe luna la caldura. Si m-am dus, de acuma copilul o mai si crescut si mama mea s-o obisnuit cu copilul si am spus, zic : eu vreau sa vin la atelier si cat castiga fiecare atata sa castig si eu. Asta era cam inainte de Anul Nou, o mai durat poate o saptamana, doua, trei, cat… dar in orice caz, de la 1 ianuarie m-am prezentat la lucru…

F.S. : - Asta prin ce an ?

T.S. : - Cred ca in ’62/63, cel mai tarziu, cred ca la 1 ianuarie ’63, dar s-ar putea sa fi fost inca mai inainte. Ei, se pune problema de o masina de cusut, in atelier fiecare avea masina lui, eu daca vin de acasa, n-am masina si la un moment dat vine un vice-presedinte, probabil ca de unde o stiut el… cum s-o intamplat, nu stiu, nu mai tin minte. Alaturi era o croitorie barbateasca si-o spus : Dom’ Cernes, vino…, da-mi o fata ca am un Singer, o masina Singer si eu acasa tot cu Singer eram tare obisnuita si nu puteam sa lucrez cu o Ileana si m-am dus, era chiar acelasi corp de casa, cum ar fi, si mi-am adus inauntru masina, dar ea era reglata pentru croitorie barbateasca. Mi-am adus un mecanic, mi-o facut-o cum mi-o trebuit si am lucrat la ea pana am iesit la pensie, dar sigur ca in timp s-o uzat si avea o piesa care era foarte… foarte gingasa si fata asta care… asta in paranteza, stii ? Fata care o venit in locul meu, o luat si masina mea. Ea a venit de la alta sectie, dar ea pe urma si-o adus. Si i-o dat batai, cu un zor nebun sa lucreze, si fetele i-o spus : Mariana, fi atenta ca doamna Tili n-o lucrat la turatia asta de masina. Las-o mai incet, dar daca ea era obisnuita. Si o lucrat o zi, doua sau cat, o saptamana si cand deodata o sarit piesa ceea nu i-o mai trebuit nimic. S-o dus si si-o adus masina ei de unde o lucrat ea, de la alta sectie si cu asta… Si eu am… am lucrat cu masina asta cat am… mult, mult timp.

F.S. : - Imi puteti povesti cate ceva despre atmosfera de la locul de munca, cum erati vazuta de colegi, daca existau anumite…, ma rog.

T.S. : - Eu sunt un om care ma atasez greu si cu persoana si cu locul, dar in momentul cand m-am apropiat de om sunt trup si suflet si am avut un colectiv foarte bun, am fost la inceput mai multe evreice printre care si maistrii tot evrei. Ulterior au iesit la pensie, una o plecat, am ramas singura printre… numai printre romani, dar ar fi pacat sa spun ca nu m-am simtit bine, eu is la pensie de… din 1986/87, deci is… cat ? zece, cinspe ani, mai mult, cinspe, saispe ani, saptespe ani, am o fosta colega care o fost si azi la mine si o fost si duminica trecuta. Eu am avut un accident, am avut mainile rupte, amandoua maini rupte acum cativa ani si aceasta femeie venea la mine si statea ore intregi si ma ajuta, in sensul ca nu eram singura si aveam cu cine sa schimb o vorba. Dzeu sa-l ierte era si barbatul meu si el tot avea placere cand venea femeia asta si stateam de vorba si ne omora… era iarna, eu eram cu amandoua mainile in ghips, el nu putea sa faca prea multe, ea nu facea absolut nimic decat statea cu noi de vorba care era neplatita ca aveam cu cine sa mai schimbam o vorba. Si in ziua de astazi… ea o fost azi, ne-am luat ramas bun si am plans gandindu-ma ca nu stiu daca ma mai intalnesc cu dansa. Este o femeie exceptionala si m-am inteles foarte bine cu ea la locul de munca si cu celelalte. Acu doua saptamani o mai fost una mai tanara care… ce-i acolo ? Ea mai este inca in campul muncii ca e mult mai tanara, dar totusi eu am chemat-o si am stat toate trei si ne-am simtit foarte bine. Noi… eu am fost un om care am cautat sa ma fac… nu sa spun iubita, dar sa fiu simpatizata, sa fiu bine primita in colectiv. Ce sa-ti spun ? Ca am acuma… eu am venit acuma din Israel sa fac monument la sotul meu care o murit anul trecut si ma vad vecinii din… din bloc si se bucura extraordinar si nu stie cum… cum sa ma primeasca si cum sa ma incurajeze si cum sa-mi vorbeasca, asa de mult se bucura ca ma vad.

F.S.: - Va aduceti aminte daca era vreun cantec pe care trebuia sa-l cantati la servici?

T.S.: - Nu era vorba de un cantec, dar, la inceput, cand ne-am adunat acest colectiv, era o doamna, Bela Davidovici, o evreica, da’ era membra de partid. Si atunci ea o organizat ca la ora 10, cand noi stateam toata lumea, mancam, luam micul dejun sau o gustare, cum s-o numim, o fetita tanara, ori ea manca inainte ori manca dupa ce... si noi toate mancam si atunci aceasta fetita citea articolul de fond din ziarul local sau dintr-un ziar de partid, cum ar fi. Ea fiind membra de partid era la ea socotita o activitate pe taram politic, eu stiu cum s-o numesc, dar ea organiza treaba asta, ca sa se citeasca in fiecare zi articolul de fond din ziaru...din ziarul local, cum ar fi, ziarul de partid local, nu zic, n-as putea sa spun ca din Scanteia, era Flacara Iasului parca pe atuncea si citea cineva articolul si nu... nu se comenta, nici n-aveam prea mult timp, dar... Mai era o perioada, da’ asta n-o tinut, cand vinea cineva de la o...cred ca de la o.... o sala sportiva, nici nu stiu cum sa ma pronunt, si ne scotea afara pentru 5 minute sa facem ca un fel de inviorare si ne punea sa aruncam cu greutate sau in felul... dar n-o tinut pentru ca noi eram...veneam acolo ca sa castigam un ban, nu sa mergem sa facem inviorare si asa mai departe. Cu ziarul o mai tinut cat o tinut, dar asta cu sportul... nu era pentru noi! Asta da’ cu... de cantat – eh! ma rog! – daca vroia cineva sa fredoneze o melodie, da nu, nu era o... un cantec care sa fii obligat...

F.S.: - Ma refeream la cantece de partid.

T.S.: - Nu, nu, nu, nu. Unicul lucru asta era, cu...cu ziarul.

F.S.: - Se spune ca in tarile comuniste oamenii au invatat cum sa evite creativ sa munceasca mult. Aveti cumva asa vreo poveste?

T.S.: - Noi am muncit enorm. Enorm! Astazi, cand... iti spun ca o fost o colega la mine si... Eu imi aduc aminte si ma condamn pe mine singura. Am muncit ceva... extraordinar! Eu m-am imbolnavit de rinichi fiindca nu m-am dus afara sa imi fac nevoile – sa ma ierti de o mie de ori! Uite ca se inregistreaza prostia asta! – m-am imbolnavit de rinichi si sufar si in ziua de astazi pentru ca nu m-am indurat pentru cateva minute sa ma duc afara... asta asa de hapsane eram! Si acuma eu imi reprosez – bine, eu am avut si o situatie speciala, eu am intretinut... mama mea o stat la mine si trebuiam sa realizez, sa aduc un venit in casa ca sa nu mi se spuie niciodata ca... X, Y, ca sa nu continui, cred ca se intelege... Eu am muncit, dar nu numai eu, toate! Care nu le-o placut sa munceasca cum am muncit noi, ca niste robi, n-o stat! Sunt multe care s-au perindat si au stat 2-3 luni, 4 luni. Este chiar o doamna, una, doamna Buhatevici, ea venea, isi aducea o farfurioara, vroia sa isi puie mancarea in farfurioara, dar noi cateodata nu mai aveam timp nici sa mancam, nu sa mananci la farfurie! Si o stat cateva luni si o plecat.

F.S.: - Imi povestiti cate ceva despre pensionare? Ati fost bucuroasa ca ati iesit la pensie?

T.S.: - Da! Da. Bucuroasa e putin spus. Eu am prins perioada cand era spre iarna si se incepea sa se faca mare economie de energie... da, ii energie electrica. Si eu, fiind de acuma mai in varsta, ca sa pot sa imi realizez ce realizam cu ani in urma, cand eram cu 20 de ani mai tanara, ca am muncit in cooperativa 28 de ani, trebuiam sa muncesc mai multe ore ca sa pot sa imi realizez un salar. Si cand o venit perioada de pensie, am spus indiferent – iarna era lucru slab si puteam sa realizez 2000, 2500 era mult, iarna era lucru slab si atuncea am spus daca imi da 2000 si eu stau acasa eram incantata ca am realizat... si chiar atata am avut, prima data eu am iesit la pensie cu 2040 de lei si am fost foarte multumita ca stau acasa pe banii astia. Ca am dus-o mai greu... dar eram... n-am cuvinte, multumirea. Si totusi – ca sa-ti povestesc iar un fragment asa – era iarna, barbatul meu mai lucra si eu eram acasa, fiica mea era deja casatorita, era dusa la Gheorghiu Dej, unde isi facea stagiatura, si eu, parca tiu minte, era afara zapada sau un ger mai mare, m-am imbracat si m-am dus – daca ma intrebi azi, atunci mi-am pus intrebarea, ca am ajuns pana in deal si am spus oare da cine m-o dat pe mine azi afara din casa, imi era... inca nu eram obisnuita ca sa... ca trebuie sa stau acasa si ma duceam si foarte des la locul de munca, la fete, unde am lucrat, la atelier ma duceam foarte des... Atunci nu stiu unde m-am dus, da m-am dus si atuncea. Cred ca din ziua aceea, mergand pe strada si punandu-mi mie singura intrebarea cine m-o dat pe mine azi afara, de atuncea probabil ca am inceput sa stau mai des. Era iarna si era si ger si zapada si tot. Ce sa stai?! Nu era prea cald, ca era in perioada in care nu aveam caldura, da’ puteam sa ma instalez in dormitorul mic si sa ma invelesc bine cu o patura si sa stau ori cu televizorul, ori cu... chiar cu un casetofon si sa ascult o muzica. Eu am iesit pe strada si... dar cred ca din ziua aceea am spus ca n-am ce cauta si nu am pentru ce sa nu stau. O durat cativa ani si o iesit si barbatu-meu la pensie, el o iesit exact odata cu Revolutia, in decembrie ’89. Ei, eram de acuma amandoi acasa, era altceva, el era sanatos, el se ducea la piata, el se ducea peste tot si eu eram in casa si ma ocupam cu gospodaria. Mai venea fiica, Biti, fiica mea venea de la Gheorghiu Dej unde isi facea stagiul, mai venea si ginerele meu. Era de acuma altfel cand eram amandoi acasa. Da’ cu greutati, toata viata am dus foarte greu, pentru ca eram vesnic doua salarii si patru oameni in casa. Am dus-o greu. Asta este! Ce sa-i faci?!

F.S.: - Acum as vrea sa va intreb cate ceva despre copii si viata casnica. Cati copii aveti, cand si unde s-au nascut si unde au fost la scoala?

T.S.: - Am o singura – da’ acuma am vorbit de ea! Am o singura fiica, actualmente in Israel, casatorita.

F.S.: - Cand si unde s-a nascut?

T.S.: - La Iasi, la Iasi, in 1960 – stai sa nu va spun rau! Nu? – da, in 1960 s-o nascut, la Iasi. Ginerele meu este cu 2-3 ani mai mare ca dansa, este si el tot nascut in Iasi, il cheama Alter Marian, este evreu – sa nu se faca vreo confuzie – am un nepot de 14 ani, nascut tot la Iasi, un baietel foarte reusit, frumusel, ochii din cap si copilul asta-i pentru noi toti.

F.S.: - Fiica dumneavoastra unde a fost la scoala?

T.S.: - Ea este inginera chimista. O invatat toti anii la Iasi, aici o facut si liceu’ si facultatea. Si o plecat... ei is cam de noua ani in Israel, locuiesc in Beer Sheva, ea lucreaza la o fabrica de medicamente, Teva – Teva, da – ginerele meu lucreaza in comert.

F.S.: - Si ce prieteni avea fiica dumneavoastra?

T.S.: - Ea este o fire foarte atasabila si ii plac...tine foarte mult sa aiba prieteni, da actualmente... poate ii si din cauza ca munceste foarte mult...

F.S.: - Ma intereseaza mai mult din perioada cand era in Iasi.

T.S.: - Aici, in Iasi a avut totdeauna un anturaj foarte frumos cu copii, de la 14 ani o avut. Erau fete si baieti, faceau petreceri, se faceau onomastici, se mergea impreuna. Aici o avut anturaj foarte frumos.

F.S.: - Si avea multi prieteni evrei?

T.S.: - Toti erau evrei, dar pe parcurs au plecat. Ulterior ea si-a facut si niste... unde o lucrat, niste cunostinte, da’ actualmente putem spune ca is chiar prieteni, crestini, da’ copii foarte buni, copii unu si unu. Si cu carte, toti invatati, da’ nu asta conteaza. Is copii care, cel putin, nu arata nici un fel de antisemitism.

F.S.: - I-ati povestit fiicei dvs despre ce s-a intamplat cu familia in perioada razboiului?

T.S.: - Da, sigur ca da. Are, cunoaste toata situatia. Sigur ca da. Nu stiu daca chiar 100 %, dar 50-60 % este, stie despre ce s-o intamplat in perioada razboilului aici cu evreii.

F.S.: - In ce limba vorbeati cu fiica dumneavoastra in casa?

T.S.: - In casa, romaneste. 99% romaneste.

F.S.: - Stie idis?

T.S.: - Cine? Ea? Nu stie. Intelege, dar nu prea stie sa vorbeasca. Dar, acolo ma lovesc eu de greutati, ca eu nu stiu ivrit, ei – na! – daca is de noua ani, sigur ca ceva au invatat si stiu un pic, dar eu ma lovesc de foarte multe greutati din cauza ca nu stiu limba.

F.S.: - Vreau sa va intreb cate ceva despre viata cotidiana. In ce conditii a locuit familia dupa razboi? Era apartament, casa, era cu chirie?

T.S.: - Nu. Noi am stat – adica eu cu parintii – am stat pe Socola, la casa batranilor, cum ar fi, si era o casa mostenire, o casa, nu era bloc, o casa destul de veche si am stat destul de prost, adica chiar luat... in primul rand n-am avut apa in casa, n-am avut canalizare, n-am avut nici... trebuiai sa mergi in curte... Asta era cele mai mari inconveniente. Restul, 2 camere, o bucatarie, am avut un aragaz, frigider nu prea era pe atuncea modern. In 1960, deci, cand eu eram insarcinata cu fiica, ne-o demolat de pe Socola...

F.S.: - De ce? Se facea sistematizare?

T.S.: - Da, atuncea s-o demolat toata Strada Socola, Nicolina, Strada Crucii si s-o facut blocuri si ne-o mutat pe noi pe Cuza Voda. Era unu, Ignat, de la Primarie. Era un reprezentant al Primariei, pe nume Ignat si o venit si se uita in raport cu ce casa ai avut iti dadea ceva care sa se apropie – cica. Noua ne-o dat la demisol – noi eram de fapt trei persoane, ca burta mea nici nu se cunostea – ne-o dat la demisol doua camere si o bucatarie, baie, da’ macar acolo am avut apa in casa, canal, WC, dar am avut foarte multe inconveniente... Si ca sa fac o mica paranteza – la toti evreii le-o dat ori la demisol, ori la ultimul etaj. Da, da’ cand ai avut tu casa ta si erai proprietar si ai avut o casa cat de cat mai...ti-o dat sus, la ultimul etaj. Da’ nu asa spun, de la un capat la altul pe Cuza Voda sus, si jos, la demisol, am fost cateva familii, deci, in scara la mine eram trei si familia Baban, dincolo... 4 familii, toti evrei dati la demisol. Nu, fara multe...

F.S.: - Si apartamentul era cu chirie?

T.S.: - Da, sigur ca da.

F.S.: - Deci nu era proprietate?

T.S.: - Nu. Da cum?! Era cu chirie toti anii. Pe urma, cand... deci, asta era in ’60 – ne-o mutat, in septembrie am nascut copilul, am stat totusi 24 de ani in casa aceea. Cu foarte multe suparari... aveam cand venea o ploaie mare ne inunda, ne arunca de la canal inapoi apa, ca nu era... era prea multa apa, la canale nu putea sa absoarba atata si aveam foarte mari neplaceri.. Caldura am avut foarte buna tot timpul, cand altii nu mai aveau caldura, noi am avut caldura, dar inconvenientul asta era foarte mare. Si erau si doua camere nu prea mari si de acuma Biti, fiica mea, era studenta si avea prieteni si nu avea unde sa ii primeasca fiindca intr-o cam eram noi si intr-o camera era ea cu mama mea si era foarte greu. In ’84 cand trebuiam aproape sa fac de acuma... era si decisa data nuntii, sotul meu o capatat de la uzina unde o lucrat, un apartament pe Strada Garii, trei camere, foarte..., la etajul trei si am facut... atuncea am spus, daca totuna ne-o dat casa, am stat de vorba cu ginerele meu, si i-am spus sa vada, sa vorbeasca cu parintii daca is de acord ca sa steie cu noi ca sa nu trebuiasca... ca ea era inca studenta si nu avea de unde sa isi... nu mai spun ca sa se intretie ei! Dar insusi ca sa, cum era vorba la inceput sa ne luam o garsoniera cu chirie, subinchiriat cum ar fi – cineva care cedeaza ca sa aiba un venit din aceasta chirie – in fine, s-o... de comun acord toti le-am dat lor o camera, o camera o stat mama mea si noi, eu cu sotul meu, am stat in sufragerie, ne-am aranjat noi camera. Ca pe urma, dupa ce o terminat ea fac si o plecat la Gheorghiu Dej ca stagiara, intre timp o capatat si ginerele meu o garsoniera si s-au mutat si pe urma o murit si mama – intai mi se pare ca o murit mama – in fine, la urma noi doi, am fost numa noi doi si ne-am lafait intr-o casa foarte mare. Dar, dupa Revolutie, in 1990 sau ’91 o scos o lege, un decret – io stiu cum sa ii spun – ca fiecare chirias avea dreptul sa-si cumpere apartamentul in care o locuit. Si atuncea noi am facut si noi niste eforturi extraordinare si am cumparat acest apartament si am stat pana am plecat io, anul trecut, acuma is tot in casa, da’ ulterior trebe sa o vand si sa ma duc la copii asa cum am hotarat. Asta-i finalul...

F.S.: - In perioada comunista mergeati in concedii? Erati trimisi de intreprindere?

T.S.: - Noi n-am plecat. Eu personal n-am plecat... Ba da! Ca sa nu mint, am plecat o singura data, cand era copilul mic, cu un bilet „Mama si Copilul”, la munte, am fost la Predeal. Si sotul meu, mai inainte mult timp, o fost si el o data, tot cu un bilet dat de la uzina, la mare. Restul, ne duceam pe cont propriu – mai greu, mai usor – da’ mergeam pe litoral, la mare cu copilul, toti trei ca sa... da’ traiam cu foarte mare economie, nu ne lafaiam cu restaurante si asa... Stateam intr-o gazda si mancam ce puteam sa ne improvizam, numai ca sa ne lafaim si noi cate putin si sa spunem ca am fost mare. Dar trait cu mare, mare economie!

F.S.: - In perioada comunista ati fost cumva in strainatate?

T.S.: - Da. Eu am fost.

F.S.: - Unde?

T.S.: - Am fost in Israel, plecata la sora mea.

F.S.: - In ce an?

T.S.: - Da’ stai ca am fost si cu barbatu’ meu... Eu singura am fost in 1973 - ’74, era... avea Biti vreo 13 - 14 ani, si in ’85 -’86 – da stai sa vad asa ca eu eram deja la pensie cred ca, deci cam prin ’87, inseamna – am fost cu el, cu barbatu’ meu, tot in Israel, dar copiii mei inca nu erau acolo. Noi am fost la... eu am avut o sora – o am, sa fie sanatoasa! – si el un frate. Copiii mei au plecat in ... prin ’96 – ’97 au plecat copiii. Au noua ani, Francisca, ia socoteste... cinci cu patru, da, in ’94 – ’95, cam asa ceva.

F.S.: - Si pentru plecarea asta in Israel, formalitatile au fost dificile? Sau ati obtinut usor permisiunea de a pleca?

T.S.: - N-as putea sa spun ca am avut greutati. N-as putea sa spun! Prima data cand am plecat singura am primit tot, aprobare. Cand am depus pentru amandoi, am primit o aprobare si eu eram acasa, la pensie de-acuma si el lucra, primind aprobarea, m-am dus la uzina, ca stateam foarte aproape, si l-am scos de la locul de munca si i-am spus „Uite, Aurel, noi am primit... eu am primit aprobarea, dar, daca nu avem amandoi aprobare, eu renunt in favoarea ta!” Si m-am dus a doua zi la Politie si am aratat plicul care l-am primit, cu o aprobare, si am intrebat si mi-o spus „Nu! Aveti amandoi aprobare, dar s-o trimis pe un singur nume. Si ce trebe sa faceti pentru dumneravoastra, faceti si pentru domnul, ca plecati, aveti aprobare amandoi.” Si atunci am plecat. Nu era nici chiar asa de tare scump... biletele. 20 si ceva, 2000 de lei? 20 de mii? Nu mai tiu minte... Nu vreau sa spun un pret ca nu stiu, dar nu era chiar asa de scumpe in perioada aceea.

F.S.: - Si, in afara de excursia asta, cum pastrati legatura cu rudele? Pastrati legatura cu rudele?

T.S.: - Da, prin... corespondam tot timpul cu sora. Mai primeam si de la unele verisoare la sarbatori cate o felicitare si cu un frate de-al lui barbatu-meu un singur frate, adica n-o avut... un singur frate, care o plecat si el... el o plecat prin ’70 si ceva si mai corespondam si cu ei pana a-mi pune eu telefon. In momentul cand eu mi-am pus telefon, cel mai mult sunau ei incoace. Si in felul asta tineam legatura. Si s-o intrerupt complet corespondenta pentru ca prin telefon era totul...

F.S.: - Prietenii dumneavoastra sau ai sotului erau evrei?

T.S.: - Da.

F.S.: - Si erati apropiati?

T.S.: - Da. Dupa ce ne-am casatorit am avut cativa prieteni si ne intalneam saptamanal, adica in fiecare duminica, la cinema. Si pregatea fiecare dupa posibilitati. Nu era cu pretentii sau cu fast mare, da’ oricum, era placut ca ne intalneam. Ulterior, una o nascut doi copii de gemeni, eu am nascut fetita, o murit tatu meu, pe dansii, o serie din ei, i-o mutat din Costache Negri tocmai pe Socola, pe Splai Bahlui, si cam s-o intrerupt aceste prietenii. Dar, imediat ce ne-am casatorit am avut putin anturaj si eram...

F.S.: - Si erau evrei?

T.S.: - Da, da, sigur. Si pe urma, chiar cu timpul au si plecat, dar oricum, noi ne despartiseram deja din... Ne intalneam, „Ce faci?”, dar nu ne mai vizitam cum la inceput.

F.S.: - Si alte ocupatii? Ma rog, in timpul liber ce faceati in perioada aia? Mergeati la film?

T.S.: - Ei, cand o fost...mergeam. Da, mergeam foarte regulat la film, mergeam la un spectacol. Sambata, duminica sau chiar in timpul concediului, daca nu plecam numaidecat, mergeam la Strand, mergeam la Padurea Ciric si... na!, ca tot omul, sa te distrezi cat de putin!

F.S.: - Si acum, daca vreti sa-mi povestiti cate ceva despre pastrarea traditiilor, despre activitati evreiesti din perioada comunismului. Cum pastrati traditiile?

T.S.: - Noi am pastrat aceleasi traditii. Tineam foarte mult la toate sarbatorile, mergeam la sinagoga, mergeam... inainte de sarbatori mergeam la cimitir. Onoram, daca era o inmormantare, mergeam in familie sau chiar la cunoscuti, daca era cazul... am mers. Nu ne-am facut noi singuri piedici din cauza comunistilor, noi ne-am urmat traditiile noastre iudaice. Nu? E bine spus...

F.S.: - Tineati cumva si Craciunul in familie? Se sarbatorea asa ceva?

T.S.: - N-as putea sa spun ca faceam pom sau..., dar fiind sarbatoare si nefiind la locul de munca, poate faceam si noi o mancare mai buna in ziua aceea sau... dar nu ca sa spui ca, vai de mine Craciun, ca nu stiu ce! Dar in casa fiind, fiindca nu mergeam la lucru in ziua aceea, o zi, doua, sau cate erau, se tineau sarbatoarea, ne respectam si noi cu... sau chiar poate mai invitam niste prieteni intr-o anumita perioada ca sa fim... sa ne facem si noi un pic sa ne simtim bine.

F.S.: - Dupa razboi ati mai pastrat aceleasi traditii de viata? Culinare sau altele...

T.S.: - Da, da.

F.S.: - Ma rog, de Pesach...daca...

T.S.: - Da, da. Pana in ziua de astazi. Pastele este tinut cuser – cuser, cum s-ar spune! Nu... Fara paine, fara...fara lucruri din astea. Tin foarte mult la aceste cateva zile de Pasti. Ca sa... sa fie... sa simtim ca-i Pasti, nu-i...

F.S.: - Si care sunt mancarurile traditionale favorite?

T.S.: - Eh, favorite...pasare, in primul rand, mancam. Porc nu mancam, nu vine in casa. O bucatica de mezel, da, dar carne de porc, nu! Si de vita, eu, cel putin, o evit foarte mult, dar carne de pasare, piept de pasare... Asta-i.

F.S.: - Exista cumva o mancare traditionala, care poate-i mai neobisnuita si va place?

T.S.: - Mai traditionala? Ce... nu stiu cum ar putea sa insemne mai traditionala... Nu, n-as putea sa spun. Da... Adevarul, ca sa spun asa, eu si fiica mea ne place foarte mult snitelul pane, ea mananca si ii plac si parjoale foarte mult, se face o friptura de pasare, supa, mai putin, face fiica mea o ciorba din tot felul din zarzavaturi si cu niste perisoare din carne de pasare, de care eu sunt foarte mare amatoare, pentru ca eu nu am facut-o la mine acasa – ca barbatu-meu n-o mancat – eu sunt foarte mare amatoare de mancarea asta!

F.S.: - Nu, cand zic mancare traditionala, ma refer, eu stiu, la o mancare specifica de Paste, care...

T.S.: - Ei, supa era de Paste! Eu cel putin, la mine dupa ce... toate opt zile de Paste trebuia in fiecare zi sa fie o farfurie de supa si o bucatica de carne. Inca, atunci cand o trait barbatu-meu eu eram obligata musai numai cu carne de vita, fiindca el nu manca carne de pasare.

F.S.: - De exemplu, eu imi aduc aminte ca bunica pregatea ceva, zic o mancare mai deosebita, traditionala, morcov dulce sau ceva de genul asta...

T.S.: - Facea... cine? Bunica Ana?

F.S.: - Da.

T.S.: - Si cand facea asta? De Pasti? Morcovi dulci...

F.S.: - Nu, cred ca pe sambata facea.

T.S.: - Asa, morcovi dulci...

F.S.: - Si de asta am intrebat ceva mai deosebit...

T.S.: - Da, da. Nu, n-am... la noi nu s-o mancat morcovi dulci... dar eu acuma, cand am sa ma duc acuma in Israel, trebuie sa imi fac niste nahut! Face mama vreodata?

F.S.: - Nu. Cred ca am mancat o data...

T.S.: - Unde ai mancat?

F.S.: - Probabil tot la bunica.

T.S.: - Aha. Da. Cu orez... Da eu am sa-i dau comanda la sora-mea sa imi faca. Eu n-am sa... Ei nu mananca si numai pentru mine n-am sa fac, da am s-o rog pe dansa cand am sa-i spun ca vin, fa-mi oleaca de nahut .

F.S.: - Ce fel de activitati evreiesti faceau copiii dvs cand erau mai mari? De exemplu, erau organizatii de... ?

T.S.: - Erau... da, era un cor... nu mai erau organizatii sioniste, dar... era un cor

F.S.: - Nu, organizatii de tineret…

T.S.: - Un cor, era un cor la Comunitate, la Comunitatea Evreilor, era un cor unde se adunau, in special, nu toti, ar fi pacat sa..., dar in special copii studenti, care erau din Iasi, care erau chiar si din alte orase si era unu – Izu Gott – era dirijor, el o plecat in Israel cu familia, ulterior o venit inapoi ca dirijor la corul asta si dirija si corul din Bucuresti si corul din Iasi. Si copiii evrei se duceau si foarte multi chiar s-au imperecheat de acolo, fiind fete si baieti... erau mai multi in perioada aceea, Francisca, si chiar s-au cunoscut multi. Acuma nu mai exista, hm? Mai este cor?

F.S.: - Mai exista... Si existau tabere?

T.S.: - Ei asta, nu. Pe timpul nostru...

F.S.: - Organizate de Comunitate...

T.S.: - Eu n-am apucat...Nu. Tu ai fost in Ungaria. Dar pe timpul cand o fost Biti, nu. Ba da! Ca sa nu spun ca nu. Le dadea la copiii astia de la cor, le dadea un loc la mare... cum se cheama acolo? In Eforie...

F.S.: - La Vila Mira.

T.S.: - La Mira, da. Mira? In Eforie Nord este o vila care se cheama Mira si veneau toti copiii care frecventau corul... li se dadea o perioada, nu tiu minte, ori sapte ori zece zile, la aceasta tabara, nu era tabara, o statiune pe litoral, era cel mai frumos. Si copiii mei cand s-au casatorit, Comunitatea le-o dat un loc pentru opt sau zece zile, la aceasta vila si au facut voiajul de nunta la Mira, la tabara, la vila asta, Mira, cum ar fi.

F.S.: - Va duceati copiii la sinagoga? Ma rog, de sarbatori...

T.S.: - Eu cand eram mica ma duceam si...

F.S.: - Nu, daca va duceati dumneavoastra cu copiii!

T.S.: - Cu copiii mei? Eu am avut un singur copil. De sarbatori, cand mergeam la sinagoga, sigur ca luam copilul cu mine si se juca si ea cu alti copii pe acolo, nu... Era ca o traditie ca le placea la copii se se intalneasca acolo mai multi. Eu tiu minte ca si eu ma duceam de copil, cu verisoare si... cum merg copiii cu parintii.

F.S.: - Fiica dumneavoastra a facut Bat Mitzvah? Sau nu?

T.S.: - Nu. N-o facut.

F.S.: - Sau nu era?

T.S.: - Nu era pe atuncea. Acuma s-o facut. Anul trecut o facut baietelul lor, o implinit 13 ani, si o facut strict necesar – necesar!? – strict ce trebuia de facut ca s-o imbolnavit si ginerele meu si o murit si barbatu-meu si nu s-o mai facut nimic, tot s-o amanat, s-o amanat si pe urma o spus ca nu mai are nici un rost ca trecuse mult timp si n-o mai facut. Pacat, mie chiar imi pare rau ca n-o ramas o amintire la copil ca s-o facut. Cine... Asa o fost sa fie! Ce sa mai!

F.S.: - Va aduceti aminte cumva de vreun conflict dintre dumneavoastra si fiica dumneavoastra pe motiv, ma rog, religios?

T.S.: - Nu. Pe motiv religios, nu. Conflict – na! – nu se poate ca sa nu existe intre mama si fiica, sa nu fie cate un schimb de... Dar, nu din punct de vedere religios, nu.

F.S.: - Parintii dumneavoastra au fost inmormantati in Iasi?

T.S.: - Da. Da. Si barbatu-meu.

F.S.: - Si la inmormantare a fost prezent un rabin sau cantor? Cum s-a desfasurat?

T.S.: - Un rabin, sigur ca da. Acuma e mai greu ca nu prea are Iasiul un reprezentant din asta, dar mai greu, da’ se gaseste. Dar pe timpul cand o murit parintii mei era, sigur ca da. Si venea si o facut... oficia tot ce trebuie.

F.S.: - Si vreun membru al familiei a rostit Kaddish pentru decedat?

T.S.: - Da, absolut.

F.S.: - Sau ati platit pe cineva ca sa il faca?

T.S.: - Vorbim la mormant sau ulterior?

F.S.: - Nu, ulterior.

T.S.: - Ulterior, la tatal meu o spus Kaddish cuscrul lui din Braila. La mama, am platit pe cineva care o spus toate 11 luni si – Dumnezeu sa il ierte! – exact atuncea o murit, cand s-o terminat.

F.S.: - Si comemorati, faceti Jur Zeit?

T.S.: - Da. Toti anii am facut cat am fost aicea... toti anii am facut cand se implinesc anii de la mort, de la inmormantare – eu stiu cum sa ma exprim – am pus pomenire pentru parinti si pentru socrii mei si pentru un var de-al meu, care n-are... era singur si n-o avut nici sotie, nici copii, pentru el in fiecare an am spus o pomenire.

F.S.: - Si cum faceti? Ce implica treaba asta?

T.S.: - In primul rand, pun si eu o lampa acasa, aprind un becusor, eu. Ma duc la sinagoga, dau o suma de bani, cat... nu-i taxa fixa si pun si ei o lampa si reprezentantul de acolo spune el un Kaddish – nu? e bine spus Kaddish? – si duc un pandispan cu o sticluta de lichior sau ce cred de cuviinta, dar asta e foarte traditional, cum s-ar spune.

F.S.: - Si acuma as vrea sa va intreb despre plecarea copiilor de acasa. Ce s-a intamplat cu copiii dupa ce au crescut? Ati fost trista cand au plecat de acasa?

T.S.: - Eu, dupa cum am mai spus si inainte, cand era decisa deja nunta, sotul meu o capatat acest apartament de trei camere si am stabilit de comun acord ca sa steie cu noi... copiii, dupa nunta. Ca dupa aceea sa capete si ginerele meu o garsoniera. Si au plecat. Ca sa-ti spun, mi-o fost foarte trist cand si-au scos lucrurile din casa si au plecat ca – na! – is copiii mei si sigur ca... Poate, daca se intampla cand s-au casatorit sa fi plecat de prima data, poate as fi primit altfel. Dar asa, stand cu mine vreo doi ani sau... nu mai tin minte excat cat, mi-o fost foarte, foarte greu cand si-au scos lucrusoarele din casa si s-au dus la casa lor.

F.S.: - Mi-ati povestit ca fiica dvs a facut stagiul la Gheorghe Gheorghiu Dej.

T.S.: - Da. Da.

F.S.: - Cum a fost perioada aceea pentru dumneavoastra?

T.S.: - Trei ani o stat acolo. Foarte greu mi-a fost si atunci! La inceput, cand ea s-o dus la Gheorghiu Dej, eu mai eram salariata si intr-un an mi-am luat concediu special intr-o perioada de... si m-am dus si am stat cu ea, la ea cateva zile. In schimb, ea fiind casatorita si barbatul ei era la Iasi, el avea servici in judetul Iasi, ea venea foarte des acasa si in felul asta nu prea resimteam lipsa ei, pentru ca venea foarte des. Si pe urma, cand am iesit eu la pensie, m-am dus si eu de mai multe ori la dansa. Si in felul asta s-o mai acoperit din... eu stiu cum sa spun... sa simt lipsa ei asa de mult. Faptul ca ea venea si mai ma duceam si eu si mai venea si ginerele si spunea „Mama, stii, plec la Biti.”Ei, in felul asta luam ce aveam, ce puteam sa pregatim, fiecare ce putea si se ducea, ori se ducea el, ori venea ea, ori ma duceam si eu, se mai ducea si barbatu-meu. Asta-i.

F.S.: - Unde traiesc azi copiii? Mi-ati spus ca in Israel.

T.S.: - Da, in orasul Beer Sheva.

F.S.: - Si cand au plecat? Si de ce?

T.S.: - De ce au plecat? Uite, este un motiv destul de... imediat! Ea o terminat facultatea, o primit o repartitie la Gheorghiu Dej, o stat trei ani acolo si cand o venit inapoi in Iasi o fost somera mult timp, mult - mult timp, nu a gasit nimic sub nici un fel. A intervenit si Revolutia. Era imposibil sa isi capete painea, cum s-ar spune. Sa fie stapana, sa aiba painea ei. Si asta o determinat-o foarte mult ca sa plece incolo. Si acuma – multumesc lui Dumnezeu! – are un servici destul de bunisor, si – na! – is la casa lor, au tot ce le trebuie. Dar cu munca foarte mare, se munceste foarte greu acolo, dar si au si o retributie multumitor, cum ar fi. Dar se munceste foarte greu.

F.S.: - Copiii dumneavoastra pastreaza cultura evreiasca in vreun fel?

T.S.: - Da. Da, sigur. Mai ales daca fiind acolo, e si normal. Uite, tre sa tiu minte ca maine e sarbatoare, draga. Sa ma apuc sa fac anumite lucruri...

F.S.: - Imi puteti spune cate ceva despre viata in socialism? Daca erati membru de partid?

T.S.: - N-am fost membra de partid, dar am fost un simpatizant al acestui regim comunist, din cauza ca am suferit foarte mult inaintea... inainte de... au venit... de ne-au eliberat – hai sa-i spunem asa! – de ne-au eliberat rusii, am suferit foarte mult si ne-am bucurat foarte mult ca s-o chemat ca suntem liberi in perioada aceea.

F.S.: - Si de ce ati spus ca nu v-ati inscris in partid din cauza ca oricum nu v-ar fi acceptat?

T.S.: - Nu, nu, din cauza ca am avut rude in strainatate am stiut precis ca nu ne primeste in partid si... normal asta trebuiam sa o fac in prima - prima tinerete, dar nu, nu m-am bagat la lucruri din astea.

F.S.: - Si aceeasi situatie o fost si cu sotul dvs?

T.S.: - Da. El, nici el n-o fost. El poate era si mai putin simpatizant al acestui... al comunistilor. Dar oricum, nu am fost nici unul dintre noi membru de partid. Nici... In afara de un singur var de-al meu, restu nimeni n-o fost membru de partid din familie. Unchi, matusi, veri. Un singur var am avut care era, si el probabil ca facand... fiind in serviciu la primarie, poate tot l-o obligat oarecum. Si el era, dar ceilalti n-o fost. Nici unul n-o fost.

F.S.: - Ati participat la sarbatori socialiste in scoala sau servici?

T.S.: - Da. La locul de munca ne obliga.

F.S.: - La defilari?

T.S.: - Da, ca sa venim la 1 Mai si la 23 August. Si... cu mai multa sau mai putina placere, cum s-ar spune, dar trebuia sa fim prezenti pentru ca altfel aveam repercusiuni nu tocmai placute. Si atunci, mergeam, mergeam.

F.S.: - Si ce inseamna „nu tocmai placute”?

T.S.: - In primul si-n primul rand, venea sefa de cadre a doua azi si te punea in fata intregului colectiv si te intreba „ Mata de ce n-ai venit la defilare?!” Ei! Eu, bunaoara, mi-am facut exact intr-un intai mai din ala, mi-am facut permanent si am venit foarte proaspata aranjata la par... si alta data, la un 23 august, s-o intamplat, is multi ani de atuncea, ca mi-o facut copilul... o cazut de la o inaltime foarte mare si o fost internata in spital si i-o pus rotila genunchiului in ghips, era mobilizata la pat si – sa ma ierti! – trebuia sa isi faca interesul la bazinet si n-am avut cu cine s-o las in casa si eu nu puteam sa imi permit sa stau sase saptamani acasa s-o... Noi venisem de la mare si dupa cateva zile sau cat ... s-o intamplat accidentul ca o cazut si o pus-o in ghips si exact atuncea era inainte de 23 august si m-am dus bineinteles la spital si am venit dupa 24... 23 si 24 erau libere, pe 25 am venit la servici. Aceeasi situatie, vine sefa de cadre si ne ie pe fiecare, nu numai pe mine „Mata de ce n-ai venit?”, „Mata de ce n-ai venit?”. Si am spus ca mi-e copilul in spital, cu rotila genunchiului rupta, cu... bine, am avut o scuza. Da’ cand am venit cu un permanent proaspat si i-am spus ca... nu stiu, nu stiu ce motiv am putut eu sa invoc atuncea!

F.S.: - Si erati cumva penalizata la salar?

T.S.: - Nu, nu. Nu se putea pentru ca noi am lucrat in acord: pe ceea ce am produs, pe aceea primeam banii. Nu, n-avea cum sa ma penalizeze.

F.S.: - Ati facut cumva munca patriotica?

T.S.: - Daca se poate numi si asta munca patriotica! Toamna ne lua la defalcat porumbul, cu tot colectivul. Nici nu tiu minte in ce conditii ne-o dus pana acolo, nu tiu minte categoric! Dar ne lua o data sau de doua ori, de trei ori, nu mai tiu minte de cate ori, dar stiu ca am fost la defalcat porumb de pe strujana. Il scot si faceam gramada, aici strujana, aici porumbul. Sa-ti spun, cand am inceput sa umblam la ei si au inceput sa sara sobolanii de acolo, era cea mai mare placere.

F.S.: - Mi-ati povestit ca ati avut cateva probleme atunci cand v-ati mutat pe Cuza Voda. Adica a fost o oarecare discriminare fata de evrei.

T.S.: - Da, da. Sigur ca da. Atuncea, da. Categoric.

F.S.: - Mai stiti... ati mai trecut si prin alt fel de...

T.S.: - Nu, nu. Atuncea s-a simtit categoric ca toti evreii o fost... Patru apartamente la demisol o fost si restul ce-o fost sus, la ultimul etaj... 90%. Mai este o familie care mai sta si in ziua de azi acolo, doamna Leibovici, care ii dactilografa la Comunitate, ea sta din 1960 acolo, la ultimul etaj pe Cuza Voda. Si Voila sta unde? Pe Soseaua Nationala, tot la ultimul etaj tot din aceleasi motive, probabil. Nu-i chiar asa de placut...

F.S.: - Imi puteti povesti cate ceva, ce probeme implica a fi evreu in acei ani, in anii comunismului?

T.S.: - Nu stiu daca... nu stiu cum sa ma exprim. Nu am fost, nu ne-au... nici nu ne-o slavit, cum s-ar spune, nici nu ne-o persecutat, eram la nivelul oricarui cetatean, fara discriminari si fara... ca sa spui ca te-o ridicat in slava sau ca te-o... o fost. Fiu-meu s-o bagat in partid. O fost multi care au trait binisor, intr-adevar. O fost o perioada cand multi evrei o trait bine, in perioada comunista, care s-au bagat de la inceput prin partid si o dus-o binisor. Da noi am stat in banca noastra, n-am facut politica niciodata, nu ne-o interesat.

F.S.: - V-ati gandit vreodata la emigrare in Israel ?

T.S.: - Eu am tinut foarte mult ca sa plec, ca sa emigrez, cum ar fi dar aceeasi… cum sa spun ? Sotul meu, barbatul meu nu o vrut niciodata. Am fost ca turisti, i-o placut, ca turist i-o placut pentru ca na, n-o avut ce sa nu-i placa, dar ca sa plece definitiv, el nu o vrut niciodata.

F.S.: - De ce ?

T.S.: - Este un vecin usa-n usa cu mine si-mi spune acuma : ei, dar stii mata cum o spus domnul Aurel, ca el aici s-o nascut si aici vrea sa fie… eu nu tin minte sa fi spus asta, dar pur si simplu nu a vrut si eu nu am putut sa-mi iau acest angajament si sa spun hai, hai, hai si pe urma sa ma trezesc acolo si lui sa… sa nu-i placa anumite lucruri. El este… era un om foarte, foarte putin sociabil si poate ca asta tot o avut influenta asupra… asupra lui ca n-o vrut, dar nu, el nu o vrut, n-a vrut sa plece definitiv niciodata. Ca sa spun ca acu cativa ani am… eram de acuma hotarati si am fost de acuma… n-am fost, ca sa nu spun minciuni, dar am facut o serie intreaga de acte ca sa mergem la Sohnut ca sa depunem pentru plecare si atunci s-o imbolnavit si bolnav o fost pana… pana o murit anul trecut, cu fel de fel de fel de fel de boli, o facut Parkinson, o facut arteroscleroza, o fost operat la… de colecist, eu stiu ce, cate boli erau pe lume, el le-o… le-o facut, o avut toata viata… o suferit cu pielea si spunea ca din cauza caldurii, ca el avea o transpiratie foarte… si atuncea el se lega si de acest motiv ca caldurile de acolo si cu pielea lui si ca el n-o sa poata si cam asta, dar n-o vrut niciodata, n-o vrut ca sa…

F.S.: - Atunci cand copiii au vrut sa emigreze, ati incercat sa-i faceti sa renunte sau i-ati incurajat ?

T.S.: - Ba din contra, eu, eu personal i-am incurajat, le-am spus halal de ei ca au curajul, cum iti spun si tie astazi, esti tanara, ai toata viata inainte, fi foarte atenta ce ai de facut, scurt si la subiect, dar daca ai ocazia si te duci…

F.S.: - Ce ati simtit cand copiii v-au spus ca vor sa emigreze ?

T.S.: - Eu personal am fost foarte bucuroasa din mai multe motive si un motiv foarte important era ca ei nu se puteau descurca cu venitul lor si eu nu puteam sa-i ajut ca sa… ca sa poata sa… sa-si completeze oarecum venitul si in felul asta, am spus ca daca se duc, chiar daca o sa le fie putin greu la inceput, deoarece chiar asa o fost, dar pe parcurs si-au… si-au facut o situatie oarecum mai buna decat aici, aici era ceva de groaza, nu… n-au putut sa…sa se descurce de la o luna la alta, vesnic, vesnic, vesnic erau in minus cum s-ar spune. Acuma daca se intampla chiar sa fie in minus cand li se opreste rata pe casa care este o suma foarte… 2.000 de sekeli, pana pe 8-9 cand intra salariile se mai echilibreaza, iar… mancarea nu-i chiar asa de scumpa acolo, ca multumita lui Dzeu ca ea are niste posibilitati, dar alte cheltuieli sunt foarte mari, in primul rand e casa, rata de pe casa si al doilea e meditatia lui Claudiu.

F.S.: - Pastreaza legatura cu Romania ? Au mai fost ? De cand au plecat s-au mai intors in Romania ?

T.S.: - Da, da, dupa…vin foarte des deoarece Marian, ginerele meu are sora aici, respectiv mama, mama ta si o mai fost si tatal lui pana-n iarna asta, Dzeu sa-l ierte, am mai fost si eu pana anul trecut si cu barbatul meu, dar ei spera sa poata sa mentina aceasta… sa poata sa vina, nu spun chiar in fiecare an, dar la doi ani sau cand, sa vina sa… ca totusi exista dorul de tara, exista dorul de tara…

F.S.: - Dar ati avut… pentru ca ati spus ca copiii au plecat de acuma dupa Revolutie…

T.S.: - Da, da.

F.S.: - Cu celelalte rude reuseati sa pastrati legatura in timpul socialismului.

T.S.: - Da, da. Prin corespondenta si chiar prin telefon, dar eu nu aveam telefon atuncea, dar corespondam foarte… foarte des cu sora mea in primul rand si cand copiii au plecat tot, desi aveam si eu telefon de acuma, tot purtam corespondenta, dar ulterior o renuntat toata lumea si merge numai pe telefon.

F.S.: - Revenind la Revolutie, cum ati trait schimbarea ?

T.S.: - Am trecut o perioada foarte grea, alea cateva zile, era vineri ora unu si barbatul meu era deja pensionat prima luna a lui de pensie si m-am uitat pe balcon afara si am vazut ceva o agitatie care ceva parca, parca mirosea a ceva. Televizorul era inchis, radioul inchis, n-am stiut ce poate sa se intample, desi stiam… asta era vineri, desi stiam de joi ca o fost un var de-al meu la noi si-o spus ca in… la Timisoara se… se trage in revolutionari cum s-ar spune, dar nu ne-am gandit ca poate sa ieie asa o amploare si vazand ceva in curte care… de la… din balcon, deci de la etaj, m-am dus in casa si am dat drumul la un aparat de radio si am auzit ceva si nu eram lamurita despre ce e vorba si am deschis televizorul si atuncea am vazut ce se intampla in tara si am inceput sa urmarim toate evenimentele ca ulterior, sa mai dureze, nu stiu, sa spun o ora sau o jumate de ora sau cat… nu mai tin minte, o venit copiii acasa, deci si fiica si ginerele, ei nu mai stateau la mine, stateau la o garsoniera in Tatarasi si-au venit… au venit la mine, in urma evenimentelor, probabil c-au spus, in loc sa se duca acasa, mergem intai pana la mama si atuncea eu am spus : stiti ceva, voi dormiti la mine, nu mergeti acasa, ce-o sa fie, nu, nu s-o stiut ce poate sa urmeze, putea sa fie… sa fie foarte urat anumite lucruri, mai ales, tinand cont poate ca noi suntem si evrei, puneam si asa problema si atuncea…

F.S.: - La ce va gandeati ?

T.S.: - La fel de fel de lucruri, ce putea sa se-ntample, Francisca, vorbesc foarte serios cand spun treaba asta, haosul care o fost, puteau sa vina si sa vreie sa… sa faca fel de fel de… cu ocazia asta, dar la Iasi nu s-o intamplat, la Iasi o fost liniste in raport cu ce-o fost in alte orase sau chiar la Bucuresti. Noi am dat drumul la televizor, am stat, au ramas copiii aici la dormit, probabil ca Marian o coborat ca eu n-am avut… nu tin minte daca am avut telefon sau nu atunci, nu, dar ce, copilul nici nu era nascut atunci si eu am avut telefon mult mai tarziu, s-o dus Marian probabil si o dat un telefon jos si o dat un telefon la… acasa la parinti si o spus ca ei raman aici peste noapte si ce-o sa fie cu… sa fim impreuna, na si ei sa stie unde-s copiii. Si in felul asta au ramas la noi si… si am urmarit toate evenimentele la televizor pana… tot inainte.

F.S.: - Daca va ganditi la anii traiti dupa ’89, credeti ca schimbarea de regim a fost mai degraba negativa sau pozitiva ?

T.S.: - Dupa mine, la ora actuala e negativa. Daca la inceput ni s-o parut, ni s-o parut accentuez, ca-i ceva mai bine, astazi, eu personal nu sunt de acord cu tot ce se intampla, inclusiv ce se intampla la ora actuala cu Iliescu, nu sunt de acord cu ce vor ei sa faca acuma.

F.S.: - Dupa schimbarea regimului, abordarea proprie fata de identitea dumneavoastra evreiasca, fata de religie, fata de traditii, s-a schimbat ?

T.S.: - Nu, am continuat acelasi lucru, ori si atunci si acuma tot acelasi… aceeasi traditie o…

F.S.: - Deci nu exista traditii pe care nu le-ati practicat in perioada socialismului si sa le fi practicat dupa ?

T.S.: - Nu, nu, nu. N-o fost chiar asa restrictii ca sa nu-ti deie voie, vreau sa spun in perioada socialismului, ca sa-ti spuie ca n-ai voie sa faci anumite lucruri, noi am mers… n-am fost… nu ne-am manifestat contra lor, fereasca Dzeu, nici astazi nu… nu pot sa ma manifest, dar anumite lucruri care le vad si nu-mi plac cum le-am vazut si atuncea si poate tot nu mi-au placut.

F.S. : - In ce masura participati astazi la viata comunitatii sau a organizatiilor evreiesti ? Frecventati cluburi, sinagoga ?

T.S. : - Nu, nu, nu, sinagoga de sarbatori si atata, nu… n-am… nu ma duc la cluburi, nu…

F.S. : - Ati beneficiat din partea Comunitatii de anumite servicii materiale, alimente ?

T.S. : - Da, un an de zile, un an de zile am beneficiat de un ajutor foarte substantial, daca nu se intampla sa moara barbatu’ meu sau eu sa fi plecat, probabil ca am fi beneficiat si astazi, era un ajutor foarte, foarte, foarte binevenit pentru noi in acel an…, un an, exact un an de zile.

F.S. : - Si ce reprezenta ? Era un ajutor financiar sau primeati alimente, sprijin gospodaresc ?

T.S. : - Alimente, in primul rand alimente, ajutor de… iarna pentru caldura.

F.S. : - Incalzire.

T.S. : - Pentru caldura si ulterior cand barbatul meu s-o imbolnavit mai rau, imi trimetea si o femeie de… odata pe saptamana patru ore parca… ca sa ma ajute la anumite treburi gospodaresti.

F.S. : - Ati primit cumva despagubiri pentru suferintele din perioada Holocaustului ?

T.S. : - Aici ?

F.S. : - Da, erau anumite fonduri din Germania, Austria, de la Claims Conference.

T.S. : - Am primit odata, da, prin… din Elvetia mi se pare c-am… nu tin minte, dar am primit niste… niste ajutoare atunci, o data am primit.

F.S. : - La ultimul recensamant ati completat rubricile referitoare la religie ?

T.S. : - Da, sigur, am scris, cetatean roman cu religie… de religie mozaica. Asa ni s-o si spus ca sa scriem.

F.S. : - Cat de des va vedeti nepotii, ma rog acuma ii vedeti destul de des, dar inainte de a… v-ati hotarat sa emigrati ?

T.S. : - Ei, inainte erau… dupa ce-au plecat, primii doi ani l-o trimis pe el singur aicea, bine, insotit de o prietena si la aeroport il lua barbatul meu si statea o luna, doua, toata vacanta lui pana la sfarsitul lui august, dar dupa aceea nu l-o mai trimis, s-o mai nimerit, odata o venit toti, toti trei si ulterior, anul urmator o venit numai ea cu copilul, anul trecut o venit de acuma ea ca murise sotul meu si o venit si in toamna am plecat eu si stau la ei deocamdata, asa ca sunt tot timpul si cu copii si cu nepotul impreuna.

F.S. : - Exista neintelegeri cumva intre copii si nepoti pe tema iudaismului ?

T.S. : - Nu, nu.

F.S. : - Ati vrea ca ei sa fie poate mai religiosi sau mai putin religiosi ?

T.S. : - Nu depinde de mine, ce, ei fac ce vreau eu ? Chiar daca eu as vrea, indiferent, ori laie ori balaie tot ei fac cum vor… cum vor ei.

F.S. : - Pregatiti mese pentru reuniunile familiale sau copiii fac acest lucru ?

T.S. : - Noi nu facem, dar am fost invitati de fiecare, adica pana a veni eu si anu’… anul trecut, anul asta de Pasti am fost tot timpul in… se fac aceste reuniuni in familie unde suntem si noi invitati. Daca o sa beneficiem si noi de-o casa mai mare, o sa facem si noi odata macar, sa apuc si eu sa invit pe rudele astea apropiate la un ajun de… ori de sarbatori de toamna ori de Paste, de Seder.

F.S. : - Nepotul dumneavoastra daca locuieste in Israel, merge la… cu alte cuvinte la o scoala evreiasca.

T.S. : - Da, bineinteles.

F.S. : - Invata acolo ceva special despre religie, au anumite obiecte.

T.S. : - Da, automat este religia care se invata probabil in scoala si sigur, religia tarii, istoria lor a iudaismului, sigur ca se invata la scoala, daca el invata in Israel…

F.S. : - Si cu nepotul dumneavoastra in ce limba vorbiti ?

T.S. : - In romaneste, eu nu stiu alta limba.

F.S. : - V-ati facut prieteni acolo ? Cat de des va intalniti cu ei ?

T.S. : - Ei, mai greu sa ma intalnesc din cauza ca eu nu stiu limba si nu stiu… nu pot sa ma orientez sa ies din casa, dar la telefon vorbim foarte des. Am gasit o fosta prietena de-a mea din… din adolescenta, chiar cand eram de acuma domnisoara, cam la… ne-am cunoscut la un Revelion si acuma am gasit-o in Beer Sheva si ne apropiem si de varsta si ea e tot vaduva de vreo opt ani, o fata foarte buna si ne… am fost eu la dansa, dar acuma tot urma sa ne mai intalnim, dar din cauza ca eu cu fel de fel de probleme si ulterior cu pregatirea pentru a veni in Romania si ea urmeaza sa vie cu fiica ei, dar nu stiu cand, in iulie, august.

DESCRIERE POZE

T.S.: - Aceasta fotografie reprezinta tatal meu cu sora lui, cred ca este facuta cam prin 1925/26. Cu ce ocazie exact, nu stiu.

F.S.: - Si numele?

T.S.: - Da, tatal meu, Buca si pe sora lui o cheama, o chemat-o, Dzeu s-o ierte, Fany. Da, atata despre… Aici, alta fotografie in care este mama mea la baile Techirghiol in 1925. Ea ca domnisoara o avut niste probleme la coloana, cred ca ceva si a fost recomandat de doctor sa plece la… la statiune pentru tratament.

F.S.: - Si care era mama dumneavoastra?

T.S.: - Asta. O chemat-o Clara, ceilalti doi nu stiu cine sunt, probabil ca cunostinte facute chiar acolo, la statiune. Aceasta fotografie este o sora de-a mamei mele.

F.S.: - Cum o chema?

T.S.: - Toni, cam tot in aceeasi perioada, 1925/26 este facuta.

F.S.: - Si cu ce ocazie?

T.S.: - Lor le placea sa se fotografieze, contrar persoana mea care nu-mi place deloc, ei erau foarte foarte… am mai multe fotografii cu mama mea si cu sora ei. Asta-i prima sora care urma dupa dansa si ele mergeu impreuna totdeauna la baluri, la intalniri pana la a se casatori, mama intai si anul urmator, sora asta despre care vorbesc. Ele erau tot timpul impreuna si mai este… uite, mai pun inca o fotografie unde intr-adevar sunt ele amandoua. Tot, nu stiu exact cu ce ocazie.

F.S.: - Si care-i mama dumneavoastra?

T.S.: - Da, imediat. Asta-i mama si asta-i sora ei.

F.S.: - Deci in dreapta.

T.S.: - Vezi, asta si cu asta e aceeasi persoana. da.

F.S.: - Deci asta e facuta tot cam asa prin ’25?

T.S.: - Da, uite cam aceeasi, uite si aicea, nu, asta-i… Asta nu stiu cum ar putea sa fie… aici tot este mama cu sora asta, mama mea, sora asta Toni despre care am vorbit pana acuma.

F.S.: - Deci mama dumneavoastra e in dreapta?

T.S.: - Asta-i mama, asta-i Toni si asta este urmatoarea sora care urmeaza dupa ele doua care o chema Paulina.

F.S.: - Din mijloc.

T.S.: - Asta.

F.S.: - Aha.

T.S.: - Asta este o prietena, dar foarte foarte buna… uite, asta intr-adevar avea mania de a se fotografia, uite, o ai si aici si aici si asta, asa cred, dupa cate tin eu minte ca-mi spunea. Cum a chemat-o pe prietena asta, nu stiu, dar erau foarte bune prietene si avea o manie extraordinara de a se fotografia. Uite, astea sunt toate trei.

F.S.: - Si astea-s facute la fotograf?

T.S.: - Da, sigur.

F.S.: -Se duceau cu anumite ocazii sau pur si simplu?

T.S.: - Nu, se duceau sa se fotografieze, nu trebuia numaidecat, ori era o rochie noua, ori aici e o mantila noua, ori… pentru la un bal sau ceva, se fotografiau. Uite aicea mai am una, tot cu mama mea, tot la statiune, nu scrie anul aicea, tot la statiune Techirghiol, dar sunt mai multi, asta este mama mea, ceilalti nu-i cunosc, ti-am spus, probabil ca isi facuse acolo niste cunostinte, deci asta este mama mea. Sa le luam asa, uite, iarasi, mama cu sora ei care am spus, vezi, poarta rochii aproape la fel, vezi, cu plastronase si acolo era una cu blana jos, uite, asa era moda pe atuncea.

F.S.: - Si asta cam in ce an credeti ca-i facuta? Nu scrie.

T.S.: - Totusi aicea vad ca scrie de acuma Herscovici Buca, inseamna ca astea doua bucati, acolo 1925, asta-i de acuma probabil dupa ce era casatorita, ma gandesc, dar totusi n-are cum. Dupa ce s-o casatorit, n-o mai… s-o rupt toate relatiile si o ramas si insarcinata… hai sa spunem, ’27, anul 1927, ’26/27. Ia, sa le luam asa. Aici am doua fotografii de-a lui… de la tatal meu, una este cand el era soldat.

F.S.: - Si cam prin ce an?

T.S.: - Uite aicea, ia sa vedem ce scrie, da, 1922, uite.

F.S.: - Da, si a facut in Iasi parca sau unde a facut?

T.S.: - Nu stiu, nu pot sa-ti spun. A, “minunat tip”, scrie, pe una este el soldat si pe una tot, probabil tot inainte de a se casatori.

F.S.: - Deci asta cam de prin ce an poate sa fie?

T.S.: - Aici ce spune? ’22. ’24, sa spunem cu aproximatie, ca chiar sigur, nu stiu, vad ca scrie: “minunat tip”. Asa, ia sa mai vedem, ce mai avem aici. O, tatal meu si cu mama mea, uite, vezi mama si tata ca mireasa si mire. Ea poarta o rochita scurta si cu voalul foarte lung cu trena mare, tatal meu, uite-l, cu papion, n-ai treaba. Eu am acuma… trebuie sa desfiintez o sifoniera si eu am un tablou, nici nu stiu ce sa fac cu el, asa cu ei impreuna, iaca am sa ma duc acusi si am…

F.S.: - Si in ce an?

T.S.: - Asta e in ’27 pentru ca in ’28 e nascuta sora mea. Asa, stai asa sa vedem daca mai am cu parintii si pe urma sa incepem cu altele din familie. Asta este o sora de-a lui mama mea ca mireasa.

F.S.: - Cum o chema?

T.S.: - Paulina. Paulina ca mireasa. Ia sa socotesc, ia stai sa vad ca este o poza de-a lui primita, poate scrie anul, in ’35, in ’34 e facuta asta.

F.S.: - Deci in ’34 s-a casatorit?

T.S.: - Nu chiar ’34, poate sa fie ’32 pentru ca aici… asta-i facuta in ’35, dar el are de acuma… Asa, pune asta. Acuma o sa vorbim despre baiatul de la matusa asta.

F.S.: - Si Paulina era o sora a mamei dumneavoastra?

T.S.: - Da, da. Aicea este baiatul de la sora mamei care am vorbit pana acuma care are in aceasta fotografie, ia sa vedem, cat sa spui aicea…

F.S.: - Un an si opt luni.

T.S.: - Aha, deci sa spunem aproape doi ani.

F.S.: - Si cum il chema?

T.S.: - Bum.

F.S.: - Asa il chema in buletin sau?

T.S.: - Avram, Avram, dar el e stiut de toata lumea de o viata, Bum. Deci este baiatul de la sora mamei care am spus, Paulina, el. Mai alaturez inca o fotografie tot a lui la 13 ani cand o pus tfilin.

F.S.: - Si e facuta la sinagoga sau tot la un fotograf?

T.S.: - Da, asta nu stiu unde e facuta.

F.S.: - Cred ca la fotograf.

T.S.: - Da, probabil ca l-o dus la fotograf si l-o imbracat inapoi asa exact cum o facut in… e tare frumos baiat, el aici pe poza.

F.S.: - Si cam in ce an e…?

T.S.: - Ei, socoteste, pe la… tata cand…. spune aici ca are un an si opt luni.

F.S.: - Deci, probabil ca e nascut in ’33.

T.S.: - In aprilie, in aprilie ’32/33, cam asa ceva.

F.S.: - Plus 13, deci patruzeci si…

T.S.: - ’43, ’45/46.

F.S.: - Deci, dupa razboi.

T.S. - Eeee, urmeaza.... ia sa spun un pic despre bunelu meu. Tata de la mama mea. Este aici… am gasit aici o fotografie unde el este singur. Mi se pare ca eu am mai spus in biografia asta care o fac, ca el, dupa razboiul din 1916-‘18 o lasat-o pe bunica cu nu stiu cati copii si o plecat in America, nu tiu minte exact cat o stat acolo, si o venit inapoi. S-o recasatorit pe urma in Romania si o trait multi ani impreuna pana au plecat. Ei doi… bunelu asta este mort in Israel. Asta… mai anexez inca o foto de-a lui, una este de cand el este mai tanar…

F.S. - Deci, asta stiti cam din ce an poate fi?

T.S. - Nu. Nu pot sa stiu absolut nimic, ca nu stiu, nu vreau… Asta… cred ca si scrie…

Asta nu stiu din ce an e, dar asta, am sa socotesc un pic… ei au plecat cam prin ‘51 -‘52… din 54 poate sa fie fotografia asta, unde este el, bunelu, cu a doua lui sotie…

F.S. - In partea dreapta.

T.S. - Da.

F.S. - Si cum il chema?

T.S. - Volf. Leizer Volf. Ca am inteles ca… asa. Si mai sunt doua persoane pe fotografia, care… el, urmatorul barbat este sora de la bunica asta, care… si doamna este sotia lui. Ai inteles?

F.S. - Mhm…

T.S. - Deci, asta-i bunelu cu sotia, domnul este fratele ei si asta-i sotia lui.

F.S. - Aha.

T.S. - Acuma, am sa vorbesc un pic despre un frate de-al lui tatal meu. L-o chemat Ilie. Si am aici o fotografie unde el este singur, cred ca-i cavaler aicea. Asta era un barbat tare, tare frumos!

F.S. - Cam prin ce an ii facuta?

T.S. - Ei s-au casatorit in 1937. Uite ca aici scrie… S-au casatorit. Asta, deci, este inainte, ’35-‘36 tre’ sa fie. Mai este una, tot fratele lu’ tata. Mire si mireasa. Asta este facuta in ianuarie 1937. Ei s-au casatorit la Campulung. Ea este…

F.S. - Poza poate sa fie chiar de acolo? Sau… Cred ca acolo au facut-o din moment ce s-o…

T.S. - S-ar putea. Da. Deci, ei s-au casatorit la Campulung si i-a cununat o sora de-a lui, de-a unchiului – sau o sora de-a lui tatal meu. Si aicea am sa pun o fotografie, unde este numai dansa, sotia, mireasa, cu fetita de la nasi, care tine voalul.

F.S. - Mhm.

T.S. - I-o cununat o sora – da’ acuma am spus parca! – o sora de-a lor, de-a lui tatal meu si de-a mirelui, cum ar fi. Unde alaturez o fotografie unde ea este foarte eleganta… cu o palarie… uite ce… ca un fel de joben si o rochie lunga si cu tigara… ea o stiut macar sa traiasca pe lumea asta!

F.S. - Da’ asta era facuta mult mai tarziu…

T.S. - Nu! Atuncea, cand o cununat pe astia.

F.S. - Aha.

T.S. - Ea i-o cununat, fetita este a ei. Ea este si acuma in Israel, da este saraca bolnava tare de picioare, o dor tare picioarele si are mari probleme…

F.S. - Ihm.

T.S. - Stai… Acuma, am mai gasit o fotografie, unde sunt doi veri de-ai mei. Veri… Tatal lor si cu mama mea o fost sora si frate. Pe cel mare l-o chemat Sorel – il cheama, ca asta mai este, sa fie sanatos! – si este actualmente in Israel si-i doctor, si-i pensionar, deci ii un om la… peste 70. 9 mai, uite, 1941 ii facuta poza.

F.S. - Si celalalt e fratele?

T.S. - Celalalt este tot un frate, mai mic, mai mic cu doi, trei ani decat el, decat Sorel, el tot in Israel, da’ ii decedat, de-acu de cativa ani. S-o casatorit amandoi – nu! – asta, Sorel, s-o casatorit in Romania si-o plecat dupa aceea. Cel mic l-o chemat Camil, s-o casatorit in Israel, c-o turcoaica, o facut vreo trei copii si el o murit acu cativa ani. De ce boala o avut, nu stiu, dar am ramas eu, oricum, foarte impresionata cand am… mi-o spus o verisoara la telefon ca acest var o murit.

F.S. - Si cam cati ani aveau aicea… puteau sa aiba…in poza?

T.S. - Ei, da. Ca iti spun imediat. In ’41, si el tre sa fie nascut in… tot in ’28. Ia sa vedem, din ‘41… 13 ani, unu’, si – nu? – si unu’, 10, 12, da’ par mai mult decat de 13 ani…Uite ce frumusel ii! Cu ciorapi trei sferturi, pantalonu… asa era moda pe-atuncea. Da’ oricum, nu-i… ii buna poza! Da, mai departe. Am mai gasit o fotografie… aaaa, de-a unui frate de-a lui tatal meu, care l-o chemat Avram. Eu am tinut foarte mult la el. Uite ca si scrie data cand o fost… asta-i pentru sora mea ”De la mine, al tau unchi Avram”. 7… din ‘47. la Viena tre sa fie facuta!

F.S. - Asta, poza-i la Viena?

T.S. - Da. El era un mare aventurier. O… In timpul razboiului o fost in Armata Rosie. Dup-aceea s-o intors in Romania, o stat foarte putin – eu stiu dac-o stat doi ani! in ‘45-‘47, sa spunem ca daca o stat doi ani – si o plecat cum se pleca pe atuncea – se pleca prin Ungaria, Viena, Germania si ajungeai in Israel. Da el multi ani o fost in Germania in perioada aceea si s-o recasatorit in Germania. Eu am tinut foarte mult la el.

F.S. - Si pana la urma o ajuns in Israel?

T.S. - Da, da. O ajuns in Israel, s-o recasatorit in Germania, o stat in Israel, pe urma o plecat inapoi in Germania si au stat cativa ani – aveau un restaurant, ceva, un bar in Germania – pe urma s-o intors inapoi in Israel si acolo o murit, dupa ani de zile.

F.S. - Deci, asta credeti ca-i la Viena facuta.

T.S. - Da, suta-n suta!

F.S. - Si tineati legatura prin scrisori sau cum?

T.S. - Un moment… uite ca aici scrie 1951. Eu stiu?! Mai scria, da’ rar, nu chiar purtam corespondenta. Dar asa, din cand in cand, mai arunca el cate o veste despre persoana lui. Acuma… am gasit, printre toate pozele astea, o fotografie de-a mea, normal trebuiam sa incep cu asta de la scoala…aicea aveam 11 ani, 1942, asta este de cand eram eu la scoala, 1942… tre’ sa fi fost de-acuma la scoala evreiasca, dupa ce am povestit eu ca ne-o dat afara de la scoli si am mers la alta scoala, evreiasca. Din ‘42 nu poate sa fie decat numai la o scoala evreiasca.

F.S. - Si cu ce ocazie putea sa fie facuta? Adica, asa, pur si simplu?

T.S. - Se poate sa fi fost cu o ocazie, pentru ca mie, in general, nici in ziua de azi nu imi place sa ma fotografiez. Si probabil ca nici atuncea nu… si nici dispozitie, si nici materialiceste, nu, nu… Probabil ca mi-o trebuit pentru… aceasta fotografie facuta in uniforma de la scoala…

F.S. - Asta era in uniforma?

T.S. - Da, sigur. Uniforma neagra cu un guleras alb. Asa, sa iau tot pe rand… Mai am o fotografie unde sunt eu cu sora mea, mama si o sora de-a lui mama, si celelalte trei sunt prietene de-a… de-a matusii, de fapt.

F.S. - Deci, aicea…

T.S. - Mama si asta-i sora ei…

F.S. - Da, in dreapta, si in stanga…ii o sora?

T.S. - Asta-i sora ei…

F.S. - Cum o chema?

T.S. - Ceanca.

F.S. - Ihm.

T.S. - Si astea sunt trei prietene, Bela, Mita si Jana. Uite ca mi-am amintit exact cum… si jos, si acum, noi, eu cu sora mea suntem aicea, mititele. Eu tre’ sa fi avut trei ani aicea, si ea, probabil ca cinci ani. Ia sa vedem daca scrie ceva aicea… da. In ‘34. ‘34, eu is nascuta in ‘31, deci eu am avut exact asa cum ti-am spus, trei ani si ea, cinci ani.

F.S. - Si unde-i facuta poza?

T.S. - Aici, in Iasi. E un instantaneu de pe strada. Cum ele erau pe strada, probabil ca era un fotograf si ne-o tras in poza pe toti. Extraordinar! Asta daca as avea-o sa i-o arat lui sora-mea si ea s-o arate la copiii ei! Ce frumusele eram amandoua… eu mi se pare ca mai am si o fleonca in cap… Amandoua, nu? Aveam funde in cap. Ei, eram extraordinare!

Acuma… asta de-acuma este o fotografie unde eu sunt adolescenta. Nu? Asa ar trebui sa spun, daca ii facuta in ‘51… 20 de ani am avut, eu is nascuta in ‘31, exact 20 de ani am avut.

Aici, in aceasta fotografie, sunt eu, cu o matusa si o verisoara, la o logodna.

F.S. - Cam in ce an?

T.S. - Da, cam in ce an? Sa-mi amintesc… cam in ‘58 tre sa fie. Da, inainte de am ramas insarcinata. Cam in ‘58, eram maritata, nu eram, de fapt, cred ca nu… nu conteaza! In ’57-‘58 tre sa fie. Facuta la o logodna, cu o matusa si cu fetita ei si eu. Asta stiu precis, ca-i la o logodna. Aici sunt eu cu doua prietene, in anul 1951. Eram foarte bune prietene cu aceste doua fete din fotografie. Una…

F.S. - Erau evreice?

T.S. - Da, sigur! Una – Dumnezeu s-o ierte! – o nascut chiar in Israel, ca ei au… amandoua, adica ea o emigrat intai si dup-aceea cealalta. Cu cealalta o fost o poveste intreaga! Da ea, asta, era o roscuta tare frumusica si la o nastere, la nastere o murit ea si copilul o ramas in viata si ea si ea saraca, s-o pierdut. Cealalta s-o casatorit in Romania si o avut fel de fel de probleme – care nici eu nu le stiu chiar exact, da’ stiu ca o avut probleme – o ajuns la avion sa plece cu barbatu ei si o facut un soc si s-au intors inapoi, o internat-o aici intr-un spital, o tratat-o – ce-o facut – la un moment-dat au trebuit sa plece ca probabil ca si pasapoartele erau… sau ceva probleme in felul asta… Au ajuns in Israel, s-o repetat crizele ei, el o lasat-o, ea – nu stiu daca mai traieste – dar o fost multi ani internata intr-un sanatoriu si el, el n-o putut… Rabanutul din Israel nu da divort atata timp cat una din persoane din casnicia aceea are probleme mai ales, probabil, probleme psihice. El n-o divortat, ca nu i-o dat Rabanutul asta. El si-o refacut viata cu cineva, o fost cu multi ani in urma ca turist in Romania – asta mi-o povestit mie cineva. Si erau in centru mai multe persoane, printre care s-o apropiat si respectivul care mi-o povestit mie, stiind cu cine el era casatorit, el o spus “Sotia mea ii la coafor”. Si asta imi povesteste mie “Eu am asteptat sa iese Seli, si cand colo!”, deci o iesit… el ma intreba pe mine ce se intampla “Sandu Weingott nu-i cu Seli?!” – erau de pe strada Costache Negri si el o cunoscut-o foarte bine pe aceasta prietena a mea. Si i-am povestit eu toata povestea, ce s-o intamplat cu ea. Pacat! Era si bine situata si… Eh! Asta este. Restul… de care poze sa mai caut? Sa mai caut niste poze. Am aici o fotografie facuta in casa la fiica mea, de ziua copilului. Este sotul meu cu nepotul, cand o implinit el – in ‘95 – patru anisori, nu? El ii nascut in ‘91. Este in casa la fiica mea, la… de ziua copilului. Asta nu stiu cine ii. Biti spune ca ea este…

F.S. - E Biti aicea.

T.S. - Hm? Da?

F.S. - E Biti.

T.S. - Si eu cred ca ii Biti. Da’ ce poarta ea? Un capot?! Ia sa vedem ce spune: “Nici azi nu am scapat. Tot mama ma hraneste.” 30 iulie 1995.

Aceasta fotografie este pentru mine o mare amintire. S-o nimerit exact in perioada… in mai 2001, cand eu am implinit varsta de 70 de ani. O venit sora mea cu cumnatul in Romania si au fost la Iasi. Si ea ne-o invitat pe noi – pe mine si pe sotul meu – la restaurant, la Unirea, si cand am iesit, am facut poza asta, care pentru mine este o mare amintire. Exact in ziua cand am implinit eu 70 de ani s-o nimerit ei sa fie la Iasi si sa serbam impreuna acest eveniment. Ea m-o dus la coafor, ea m-o aranjat, tot, si uite ce amintire frumoasa! Aicea doar ca sa arat oleaca mai cucoana! Am una… inchide-l.

................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download