Vasile Militaru - A venit aseara mama

Vasile Militaru - A venit aseara mama

A venit aseara mama, din satucu-i de departe, Ca sa-si vada pe feciorul, astazi domn cu multa carte. A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit ?n prag, Mi s-a umezit privirea, de iubire si de drag.

Sarut?ndu-i m?na dreapta, ea m-a str?ns la piept sfioasa, Si ?ntreb?nd-o c?te toate, a intrat apoi ?n casa. ?nlauntrul casei mele, c?ta bruma am adunat, Da prilej ca biata mama, sa se creada-ntr-un palat.

Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare, Si cu multa grija calca, doar alaturi de covoare. Eu o-ndemn sa nu ia seama, si sa calce drept ?n lege, Ca doar e la fisu-n casa, nu e-n casa vre-unui rege.

Si abia o fac sa sada, pe-un divan cu scoarta noua, Mi-era dor de tine maica, ti-am adus vreo zece oua. Nitel unt i-a colea-n traista, niste nuci, vreo doua sute, Si cu ochii plini de lacrimi, prinse iar sa ma sarute.

Poate mor ca sunt batr?na, si-aprins dorul sa ma-ndrume, Sa mai vad odata maica, ce mi-e azi mai drag pe lume. Caierul mi-e pe sf?rsite, m?ine poate-si curma firul Si-ntre patru blani de sc?nduri, sa ma cheme cimitirul.

Jale mi-i de voi maicuta, si visez chiar si desteapta Cum pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta Tu cu dorul mamei ?n urma, sa te-aduni cu frati-acasa Si sa-mparti agoniseala, de pe urma ei ramasa.

Iara tu ca mai cu stare, dec?t fratii tai pe lume Sa iei casa-n care tie, ti-a fost dat sa vi pe lume C?nd si c?nd ?n miez de vara, sau de Pasti sa vada satul Cum ?mi vine ca-n toti anii, la casuta mea baiatul

Si-av?nd tihna si-odihna, la venire sau plecare S-aprinzi si la groapa maichii, c?t-un pai de lum?nare.

A tacut apoi batr?na, si-a pl?ns mult cu lacrimi grele, Ce curg?ndu-i lin ?n poale, se-nt?lneau cu ale mele.

Vasile Militaru - AM VORBIT CU MOS CRCIUN

Mos Craciune, Mos Craciune, - vrajitor cu barba alba, Ce te-arati la toti copiii ?n a visurilor salba, C?ta sf?nta bucurie mi-aduceai, - la toate leac, C?nd veneai, lupt?nd prin vifor, mai acum un sfert de veac!

Te-am vazut ?n vis si-azinoapte, Mos Craciune bun si sf?nt: Se facea ca, - eu, caruntul, - tot copil ca-n vremuri s?nt, ?nsa, trist iesind ?n cale-ti si de doruri mari patruns, Tu m-ai ?ntrebat, mosnege, de ce-s trist, - si ti-am raspuns:

,,Mos Craciune, Mos Craciune, - vesel nu mai pot sa fiu, Fiindca azi, - nu stiu de unde, - stiu at?tea c?te stiu: Si, anume, stiu, mosnege, ca, ?n tolba ce-ai ?n spate, Tu duci daruri la copiii fericiti de prin palate;

Duci acelor cari ?n lume sunt ?n adevar bogati, Ce-n caminuri m?ng?ioase au si mame, au si tati, ?nsa uiti mereu orfanii aruncati de nenoroc ?n coliba fara p?ine, ?n bordeiul fara foc!...

Si-astfel, sfinte Mos Craciune, - pe c?nd unii veseli c?nta, ?ncarcati de-at?tea daruri ce le-aduci ?n tolba sf?nta, Altii, tristi, cu frigu-n oase, lunec?nd pe-al mortii iaz, Pl?ng ?n umbra si le-ngheata lacrimile pe obraz!..."

Vasile Militaru - Anul Nou

Din ciresul vesniciei S-a mai scuturat o floare Dupa ce-a visat sub luna

Dupa ce-a sur?s sub soare.

Si-n clipita-n care floarea A cazut pierind ?n v?nt, C?te visuri ne?mplinite, C?te doruri nu s-au fr?nt!

Dar ?n locul celei duse, Alta floare vine acum, Sufletul sa ni-l ?mbete Cu nemaigustat parfum.

Si cum primavara codrul Muguri mii desface-n roua, Floarea noua ne aduce Muguri de nadejde noua.

?mbracati al vostru suflet ?n vesm?nt de sarbatoare Si primiti cu imn de slava Noua vesniciei floare.

Iar daca-ntre voi iubirea Va c?nta fara sa pl?nga, Nici un vis n-o fi himera, Nici un dor n-o sa se fr?nga

Vasile Militaru - Aurul si ?ntelepciunea

Marele-?mp?rat Lumin? si-?ntuneric ?mp?rat, Megiesi cu-mp?r?tia, c?nd a fost si ei s? moar?, Cu trei zile mai-nainte de, prohod si de sicriu, Fiecare, cu iubire si-a chemat Unicul fiu, S?-i dea binecuv?ntare pentru cea din urm? oar?. Si-am?ndoi, cu ochii-n lacrimi si cu grai ?ntret?iat: Fiilor ce-aveau sub soare le-au l?sat c?te-o comoar?:

- Fiule, a zis Lumin?, eu m? sting si plec departe... Tu r?m?i pe lume singur...Toate-n lume sunt desarte... Mostenire, pentru tine, n-am s? las dec?t o carte... Iat-o!...Toat? fericirea vei putea prin ea s? sorbi, Dac? ochii t?i, citind-o pururea, nu vor fi orbi! Sunt ?n ea comori de veacuri: vorbe-ad?nci, vorbe-ntelepte; Fiecare, la tot pasul, doar spre bine s? te-ndrepte, Fiindc? vorbele-ntelepte, niciodat? nu te mint Si-s ca merele de aur, ?n panere de argint!

- Ah, odorul tatii, zise ?mp?ratul ?ntuneric; Azi, c?nd mor, cu fericirea, vreau, pe veci, s? mi te feric... Iat?-ti las, ca mostenire, un f?r? sf?rsit tezaur: ?n aceast? racl? neagr?, numai galbeni mari de aur... E comoar? fermecat? Prin iubirea mea de tat?... Galbenul cel de pe urm?, s?-l azv?rli mereu ?n foc Si, mereu, spre-al t?u folos, ?nmiit, au s? r?sar?, g?rl?, galbenii la loc, Pe c?nd racla fermecat?, cum p?m?ntul alta n-are, S? cuprind?-a ta comoar?, se va face tot mai mare!...

Vorbele acestea zise, firul vietii astfel tors, Cei doi ?mp?rati plecar?, Fiecare pl?ns de-o tar?, Dincolo, de unde nimeni, p?n? azi, nu mai s-a-ntors, Iar ?n ziua urm?toare, chiar din zorii diminetii, Cei doi fii pornir? si ei ca s?-si toarc? firul vietii: Pe st?p?nul raclei negre, cu ?nset?ri ?n pumnul humii, La fost smuls ca o furtun?, aurul, ?n largul lumii: Bolta cerului albastru i-a-nhorito-n mii de sori; I-a pus vr?ji ?n toat? clipa; sub tot pasul, colb de flori; L-a purtat pe tot p?m?ntul: pe c?i largi, pe c?i ?nguste Si i-a dat, ?n f?r? seam?n p?n-atunci olocauste, Tot ce-ar fi putut s? guste!...

Dar cu anii, merg?nd astfel pe c?r?rile ce mint,

Cu, pe t?mple, tot mai mult? promoroac? de argint, ?nsetatul, dintr-o dat?, r?t?cit pe-al vietii drum Se simti m?hnit...Pe fire parc? se l?sa un fum; Nu mai era prim?var?, nu mai era cer senin; Fericirea de-alt? dat? ?ncepu s? fie chin: C?ntecul ?i p?ru urlet; st?rvuri, florile de crin; Simti frigul tot mai tare: sorii se stingeau ?ntr-una; Muri cel din urm? soare, apoi stelele si luna; ?ntunericul se-ntinse tot mai negru si, cur?nd, Noapte grea veni s?-i cad? si pe suflet, si pe g?nd, Cel care viata o sorbise cu-nsetare, Otravit de-a ei dulceat?, s-azv?rli, pl?ng?nd, ?n mare! Dar, ?n clipa-ntunecat?, cea mai neagr? dintre toate, El simti, din valul m?rii cum un brat pe mal ?l scoate Si-n clipita urm?toare c?nd ?n fire-a fost s?-si vin? V?zu-n fata lui pe fiul ?mp?ratului Lumin?: Cu, pe cap un sfert de soare ca un sf?nt din Paradis, Z?mbitor tinz?ndu-i cartea, cel ce l-a sc?pat i-a zis: - Nu e vina ta...E vina celui care, drept tezaur, Nu ti-a dat o asa carte, ci izvorul s?u de aur!... Ia-o si citeste, frate: pentru toate-ti va fi leac, Precum leac mi-a fost si mie; si-o fi tuturor, ?n veac... Ia-o si citeste-ntru-na: azi vei fi mai bun ca ieri; Vei simti cum prinzi ?n suflet boarea dulcei prim?veri, Cu miros din l?cr?mioare si din florile de meri!... Vei simti, din ?ntuneric cum pe toata clipa iesi; Cum ?ti ?nfloresc ?n Suflet milioane de ciresi; ?n a c?ror fiecare ramur? om?t de floare, C?nt?, o privighetoare! Cartea mea e carte plin? De miresme, de lumin?, Si mai mult ?mb?t?toare dec?t oricare gr?din?! Ia-o si citeste, frate...Adev?r gr?ieste-mi gura!

Si-nchin?ndu-se, Lumin?, sur?z?nd, i-a dat Scriptura. .......................................................................

 ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download