Www.revistatribuna.ro

serie nou? ? anul I ? nr. 2 ? 1-15 octombrie 2002 ? 10.000 lei

revist? de cultur?

Editor: CONSILIUL JUDE?EAN CLUJ

Ilustra?ia copertei: imagini din Transilvania (Cluj, Sibiu, Sighi?oara)

TRANSILVANIA,

dincolo de obsesii

Colaboreaz?: Mihai B?rbulescu Alexandru Madgearu

Eva M?rza Acad. Gheorghe Platon

Cornel Sigmirean

interviu

Valentin Timaru: ,,Sclav al intui?iei", ,,preot al ra?iunii"

Manhattan

n Alexandru Vlad

D up? doi ani, o vizit? de o s?pt?m?n? ?n Manhattan, New York, devine tot at?t de incert? cum ar fi fost, s? zicem, cu doi ani ?nainte de-a o efectua. Pentru c? memoria este cea mai mare ?i mai imbatabil? creatoare de fic?iuni, dup? cum au observat ?i al?ii ?naintea mea. R?m?n ?ns? fotografiile, instantanee de turism gr?bit ?n care nesf?r?i?ii zg?rie-nori nu ?nc?peau niciodat? pe vertical?. A?a c? p?n? la urm? r?m?ne doar parterul acestora ?i furnicarul stradal ? o lume fluid? ?i colorat?, a c?rei mi?care nu ?nceteaz? niciodat?, nici m?car ?n zori de zi. La care urechea adaug? acel zgomot inconfundabil al metropolei, sirenele ma?inilor de poli?ie ?i ale ambulan?elor, dar ?i acesta pare mai degrab? scos din filme ?i din serialele TV tip NYPD Blue. Iar apoi c?nd recuno?ti pe ecran un col? de strad? sau o intersec?ie pe care le-ai b?tut cu piciorul, undeva ?n Village, nesiguran?a spore?te: c?nd ai fost acolo ai avut impresia c? e?ti ?ntr-un film din cele prea multe v?zute, iar c?nd revezi locul ?n film ai pentru o clip? impresia c? te afli iar ?n marele ora?. Apoi acestea dou? se contopesc.

Aeroportul La Guardia pare un labirint z?p?citor ?n care trebuie s?-?i g?se?ti drumul spre ie?ire trec?nd prin barierele caudine la care ?i se verific? pa?aportul ?i viza. Apoi urmeaz? vama, ?i aici ne a?teapt? ni?te must?cio?i ?n uniform?, cu ecusoane, arme ?i aparatur? de comunicare la centur?. Avem bagaje multe, ?n unele sunt lucr?ri de art? pentru expozi?ia celor doi arti?ti plastici, ?n altele obiectele de decor ale echipei de teatru. Iar eu am o cantitate impresionant? de ?uic? de prune ? un comision pentru o familie de rom?ni pe care n-am ?nt?lnit-o ?n via?a mea. Nu ?tim dac? toate acestea sunt legal de introdus, ne amintim de ,,cazul Br?ncu?i", iar eu de prohibi?ie.

Suntem o ,,duzin? murdar?" din Rom?nia, ?i spun eu must?ciosului care a?teapt? s? m? ia ?n primire. Adic? o duzin? de treisprezece, dac? expresia ?nv??at? ?n filme e valabil?. ? Tu ai spus-o, nu eu! zice must?ciosul bine dispus. ?i ?i anun?? colegii care ?ncep s? ne numere ?n gura mare. ?i cu asta iat?-ne, cu mun?ii no?tri de bagaje cu tot, pe peronul lung din fa?a aeroportului, unde tr?geau unul dup? altul taximetre, mari ?i puternice ?n compara?ie cu automobilele europene. A fost incredibil de u?or. De altfel,

blocnotes

Ion Mure?an ?i Alexandru Vlad pe turnul de la World Trade Center aveam s? constat c? peste tot e?ti considerat de la bun ?nceput ca fiind de bun?-credin??. Nici nu ?tiu dac? s-ar fi putut face un control mai serios la acel inimaginabil aflux de oameni. La New York am fost fericit timp de o s?pt?m?n? ?i am r?mas cu impresia c? un om, care are totu?i bani s? se descurce, poate avea o singur? problem?. Anume ? s? comunice. S? spun? ce dore?te, ce caut?. ?i se r?spunde imediat. Cel care vinde hot-dogs ??i mai pune o lingur? de mu?tar, cel care ??i cere un foc ??i d? ?n schimb o ?igar?, un librar nu se d? b?tut p?n? nu g?se?te (?nt?i ?n ordinator, apoi pe scar?) cartea pe care o cau?i, un negru care vinde curele cu 5 dolari bucata te sf?tuie?te s? iei una mai lung? dup? ce ??i m?soar? dintr-o privire burta rev?rsat? peste pantaloni. Chelnerul ??i explic? unde po?i fuma. Poetul Ion Mure?an a ?nv??at ?i el dou? lucruri ?n engleze?te. Ce ?nseamn? Walk ?i Don't walk, ca s? poat? traversa ?n siguran?? toate intersec?iile ?n lungul unui bulevard str?b?tut pe jos din centrul spre sudul Manhattanului. ?i astfel pare convins c? siguran?a persoanei ?ine aici de o op?iune binar?. Undeva ?n Battery, ?n vecin?tatea celor dou? turnuri gemene de la World Trade Center, ne fotografiem pe o banc?, l?ng? un individ de bronz care scotoce?te ?ntr-o serviet? deschis? de metal. Care ?n aceast? epoc? pare mai degrab? un laptop. Mai t?rziu aveam s? v?d omul de bronz r?sturnat prin molozul infernal r?mas dup? pr?bu?irea celor dou? turnuri. Acoperit de praf ?i ?necat ?n resturi de metal ?i tencuial?, nu-?i l?sase din m?ini micu?a serviet?. Mi-am amintit c?-l luasem o clip? pe dup? umeri ca pe o fiin?? vie, c?t a clipit blitzul aparatului de fotografiat. M-a trecut un fior, de parc? a? fi pierdut un prieten.

mediastil

De pe feribotul ce se ?ntoarce de pe Staten Island, trec?nd prin fa?a Statuii Libert??ii, turnurile gemene ?i argintii ale WTC cresc treptat p?n? c?nd ajung s? domine perspectiva. Par c? fac leg?tura cu cerul. Sunt ca ni?te simboluri ale viitorului ?i indestructibilit??ii. Seara, ?n haosul de lumini, par ca ni?te sc?ri luminoase ce duc spre cer. Imaginea care fusese pentru mine mult? vreme un cli?eu ?nvie acum, supradimensionat?. Cum s?-?i imaginezi c? s-ar putea vreodat? pr?bu?i, ?ngrop?nd sub ele mii de oameni, copii, poli?i?ti ?i echipele de pompieri? C? praful p?clos va d?inui zile ?ntregi peste sudul Manhattanului, c? impresionantele grinzi de o?el ?n form? de H vor fi scoase ?nc? incandescente dup? c?teva s?pt?m?ni dintr-o groap? uria??, care se va c?sca acolo unde se ridicaser? dou? sc?ri gemene spre cer?

Suntem ?n holul enorm al turnului de la World Trade Center. Holul e at?t de mare ?i de luminos ?nc?t am pentru o clip? impresia c? sunt pe un stadion sau cumva sub cerul liber. Un cer c?ptu?it cu sticl? ?i armat cu grinzi de o?el drapate ?n aluminiu. Urc?m ni?te sc?ri largi c?t o peluz?, pl?tim la casieriile de la mezanin, ne aliniem la cozi nesf?r?ite ce duc la lifturi. Suntem verifica?i, ?tampila?i ?n palm? ca la discotec?, suntem fotografia?i cu amabilitate, veghea?i cu camere video, num?ra?i ?i scruta?i cu detectoare de metal. Doar c? primejdia va veni, peste c?teva luni, nu de jos ?n sus, ci invers, adic? exact din cerurile spre care se ?n?l?au cu at?ta ?ndr?zneal? giganticele edificii. Lifturi uria?e ?i presurizate ne duc ?n mai pu?in de un minut mai mult de o sut? de etaje. Ie?im din aceste elevatoare cu o vag? senza?ie de vertij ?i ne trezim undeva ?ntre cer ?i p?m?nt, pe o platform? pe care lumea r?t?ce?te abulic?. ?n jur oamenii vorbesc ?n fran?uze?te, ?n spaniol?, ?n german? ?i ?n alte limbi. Turnul Babel. Golful de jos sc?nteiaz? ?n soare, Statuia Libert??ii pare mic? asemeni unei regine de ?ah, vapoarele ca ni?te juc?rii las? ?n urma lor o d?r? de spum? ca o sfoar?. V?ntul ne ridic? p?rul pe cap, iar cei care au p?l?rii ?i le ?in cu m?na. Totul e at?t de suprarealist ?nc?t nu po?i s? nu te ?ntrebi: ce c?ut?m noi aici? Nu sfid?m legile atrac?iei terestre? Nu comitem oare un hybris? N-o s? ne pr?bu?im ca ni?te Icari ?n apa golfului?

Sau mi se pare ast?zi c? mi-am pus aceste ?ntreb?ri? Am spus la ?nceput c? memoria e ?ntotdeauna creatoare de fic?iuni. At?t de bun? creatoare ?nc?t, ca s? m? mint?, mi-a pus ?n m?n? ni?te fotografii inutile.

n

Vorbiri

Ai stat vreodat?, iubite cititorule, m?car o dat?, s?-i ascul?i pe cei care, profesioni?ti ai radioului sau ai televiziunii, sunt pl?ti?i s? ?i se adreseze? S?-i ascul?i, nu s?-i auzi ?n timp ce treb?luie?ti prin cas? ori la ma?in? sau c?nd faci orice altceva, pe oriunde te-ai afla! C? nu-i tot aia, tot a?a cum una e s? te ui?i, ?i alta s? prive?ti. Poate ai observat o schimbare, la unii radical?, a modului de a vorbi pe rom?ne?te. Au dat tonul cei de la ProTV, cu ani ?n urm?, ?coli?i pe meleaguri str?ine, dna Andreea Esca, domni?oar? pe atunci, ?oc?ndu-ne cu tonul acut ?i agresiv cu care ataca ?tirea sau relatarea, aproape r?stindu-se la noi, cum face, mai domol, ?i azi; altfel ? dic?ie perfect? ?i timbru pl?cut. Avem de-a face cu un stil devenit mod? prin copiere, dar stil. Al ProTV-ului. Asculta?i-i pe dnii Lucian M?ndru?? ?i Costi Mocanu, pe acel domn Felix nu-?tiu-

cum, care transmite, ?n tandem, fotbal ?n direct, asculta?i-i pe mai to?i ?i ve?i constata c? prea pu?ini mai vorbesc normal, firesc, cu intona?ii nefor?ate, neteatraliz?nd, cu accentele puse acolo unde stau ele de c?nd e limba rom?n? etc. ?i se pare, uneori, c? ?i auzi pe acei reporteri americani din ,,zgomoto?ii ani '20" (Raoul Walsh), care vroiau ?i reu?eau s? te pun? nu numai ?n priz?, ci ?i pe jar prin panicatele lor relat?ri de la descinderile poli?iei printre trafican?ii de alcool prohibit sau de la vreo reglare de conturi ?n locuri sordide... At?ta doar c?, la noi, acel mod de a relata e folosit, de exemplu, ?ntr-un amplu reportaj consacrat universit??ilor particulare versus cele de stat, dar ?i ?n altele la fel de palpitante. Culmea e c? de-a dreptul placid, chiar dac? grav, este reporterul de fronturi, dl C.R. T?nase! Din toate acestea ?i din altele, pe care le las pl?cerii dvs. de a le descoperi, s-a ivit epidemia de mode, cea mai arz?toare ambi?ie a nou-veni?ilor ?n audiovizual fiind s?-se-de-o-sebeas-c? cu orice pre?, ambi?ie care a trecut ?i la vor-

bitori mai vechi din ambele domenii, ?i tot de aici, o plaj? pe care hazliul merge spre grotesc, penibilul cade ?n absurd. R?m?n?nd doar ?n hazliu, este unul, la radio, dintre ace?tia mai vechi, unul matinal, care, de?i necontaminat, ?mi procur?, s?pt?m?nal, dulci motive de amuzament prin dificultatea pe care o are de a citi cuvintele cu mai mult de trei silabe ?i prin, de-a dreptul, imposibilitatea de a rosti nume de cluburi sau de sportivi str?ini, de?i le are scrise ?n fa?a ochilor ?i sunt, cele mai multe, celebre.

Dar ?mi dau prea bine seama c?, de fapt, nici nu prea ai cu cine s? vorbe?ti, c? poate veni logopedul lui pe?te ?i lingvistul academic, ei ?i ele tot pe aia ar ?ine-o; c? nu avem ce face dec?t s?-i lu?m a?a cum sunt, s? a?tept?m s? se plictiseasc?, s? revin? la normal sau, mai ?tii, s? o fac? ?i mai a naibii. Cine poate spune? Eu, nu.

n

Cyclon

2

TRIBUNA ? nr. 2 ? 1-15 octombrie 2002

editorial

Transilvanismul: un produs expirat

n Ion Cristofor

U n fenomen ce nu poate sc?pa aten?iei este proliferarea revistelor de cultur? ce apar ?n cele mai obscure localit??i din ?ar?, uneori greu de g?sit pe hart?. Fenomenul ?n sine trebuie s? ne bucure, el repet?nd, oarecum, situa?ia dintre cele dou? r?zboaie mondiale, c?nd se exalta un anume ,,localism creator". Cum epoca era dominat? de o rat? ridicat? a analfabetismului, apari?ia acestor reviste locale a avut efecte benefice ?n timp.

?n paralel cu apari?ia acestor publica?ii, unele stimabile, asist?m la o tot mai ascu?it? polemic? ?n ce prive?te autonomiile locale ?i regionalizarea. Dezbaterile dep?esc de cele mai multe ori domeniul culturii, vir?nd spre politic, ?ntr-un climat de demagogie preelectoral?. Capete ?nfierb?ntate h?cuiesc harta Rom?niei, proclam?nd, cu de la sine putere, autonomia unor provincii istorice. Dup? constituirea unor partide politice dup? criterii etnice, asist?m la na?terea unor ridicole forma?iuni ale ,,moldovenilor", ,,b?n??enilor", ,,ardelenilor" etc. Navig?m ?n apele teritoriale ale celui mai autentic Caragiale.

Alte voci propun, nici mai mult, nici mai pu?in, dec?t mutarea capitalei ?n Ardeal, la Alba-Iulia, Bra?ov sau Sibiu. Oriunde altundeva dec?t ?ntr-un Bucure?ti balcanic, vezi Doamne, dominat de miticism... Asemenea ini?iative au darul de-a ne face s? z?mbim. C?ci aceste partituri au mai fost c?ntate, pe diferite voci, ?n alte epoci ?i condi?ii istorice. Una dintre aceste idei r?suflate, puse din nou la fiert, este ?i cea a transilvanismului. Mai frecvent? ?n presa de limb? maghiar?, obsesia transilvanismului revine ?i ?n unele publica?ii rom?ne?ti. S? recunoa?tem c?, ?n perioada interbelic?, ideea avea oarecare noim?. ?n spiritul generos al Declara?iei de la AlbaIulia, culturile maghiar? ?i s?seasc? din Ardeal s-au dezvoltat ?ntr-un benefic paralelism cu cea rom?neasc?. Func?ionau atunci numeroase societ??i culturale maghiare ?i germane, care editau un num?r important de reviste, c?r?i ?i publica?ii. ?ntre revistele rom?ne?ti ?i cele ale minorit??ilor etnice din Ardeal a circulat mereu un spirit de emula?ie. R?sp?ndirea unor idei ale modernit??ii s-a f?cut ?i prin intermediul revistelor maghiare ?i germane din Transilvania. S? amintim aici doar publica?iile de limb? german?, precum Klingsor (ap?rut? la Sibiu ?n 1924) sau Fr?chling (ap?rut? la Bra?ov), prin intermediul c?ro-

Cluj, latura de nord a Pie?ei Unirii (1902)

ra expresionismul ?i face apari?ia ?ntr-un mediu ?n care rezisten?a la modernism era ?nc? foarte puternic?. Tot ?n acest Ardeal ce tr?ia ?n spiritul tradi?iei, ?n care vocea agresiv? a unui dasc?l conservator precum Gh. Bogdan-Duic? r?suna autoritar, se va ivi reac?ia Cercului Literar de la Sibiu ?n 1943, semn al unei modernit??i pe deplin cucerite.

S? nu uit?m c? o bun? parte dintre scriitorii Ardealului unit cu Vechiul Regat vorbeau curent germana ?i maghiara. Situa?ia se schimb? radical dup? instaurarea dictaturii comuniste. Minoritatea german? are azi o pondere numeric? ne?nsemnat? la noi. Cultura minorit??ii maghiare din Transilvania pare s? urmeze ?ndeaproape paradigma politic?, izol?ndu-se cu o precau?ie suspect?, provincial? ?n fond. Din p?cate, dialogul cu confra?ii de limb? maghiar? a devenit ast?zi ?nt?mpl?tor. Ceva esen?ial din atmosfera ,,transilvanismului" din

perioada interbelic? s-a degradat ireme-

diabil. Ce a mai r?mas din transilvanismul de odinioar?? C?te ceva din vechile complexe provinciale, c?teva note fol-

clorice minore, isteria unor provinciali care s-au ,,s?turat de Rom?nia"...

?n mod paradoxal, ?ntr-o perioad? ?n care se vorbe?te p?n? la plictiseal? de regionalizare ?i de autonomii locale, regionalismele ?n cultur? constituie doar un jalnic aspect al provincialismului. Ne place sau nu, ,,transilvanismul" a devenit marca unui produs cultural de mult expirat. Ca orice form? de regionalism, e interesant ca folclor sau culoare local?, dar sterp ca document al unei culturi na?ionale. Vrem sau nu, accederea noastr? la spiritul universal se petrece tot ?n cadrele unei culturi na?ionale. Soarele continu? s? r?sar? la Bucure?ti, la Cern?u?i sau la Chi?in?u, la Strehaia sau la Calafat. Peste tot unde se mai viseaz? ?n rom?ne?te.

n

TRIBUNA ? nr. 2 ? 1-15 octombrie 2002

3

historia

Contribu?ia Transilvaniei la constituirea spiritului identitar rom?nesc

n Acad. Gheorghe Platon

? n vremurile pe care le travers?m, at?t de deschise revizuirilor de tot felul, ?n care sunt contestate multe din adev?rurile ,,vechiului regim" (?n?eles, uneori, ?n sensul totalit??ii trecutului nostru istoric), considerarea drept perimat? a formul?rii constitu?ionale cu privire la caracterul na?ional al statului rom?n, propunerile de federalizare ?i tendin?a (frecvent manifestat?) de a legitima desprinderea Transilvaniei din cuprinsul unit??ii rom?ne?ti, invoc?ndu-se fie apartenen?a sa la sfera unei alte civiliza?ii, fie op?iunile unei popula?ii minoritare pentru autonomie par?ial? sau total?, st?rnesc ?ngrijorare. De asemenea, confuziile care se desprind din aprecierea na?iunii drept un produs al imaginarului social, din ?n?elegerea raportului creat de interac?iunea principiilor etnic ?i civic, prin implica?iile ?i concluziile care se desprind, sunt derutante nu numai pentru acei care citesc istoria, ci ?i pentru mul?i din acei care se str?duiesc s?-i aprofundeze con?inutul ?i s?-i deslu?easc? semnifica?iile.

?n condi?iile ?n care timp de mai bine de trei sute de ani istoria a reprezentat pentru rom?ni un instrument de legitimare a existen?ei ?i a op?iunilor etnice1, propunerile de revizuire a problematicii sale, f?cute la ad?postul formulei de aliniere la progresele istoriografiei generale, confruntat? cu mondializarea, alarmeaz? ?i nedumeresc, totodat?. Aceasta cu at?t mai mult cu c?t, spre deosebire de noua istorie european?, care ?i-a l?rgit ?i ?i-a ad?ncit considerabil investiga?ia ?i reflec?ia, unii din adep?ii noului curent se gr?besc la noi s? demoleze vechea construc?ie, tradi?io nal?, ?nainte de a-i fi aprofundat con?inutul ?i de a-i fi perfec?ionat instrumentele de cunoa?tere.

Manualele alternative de istorie ?i discu?ia generat? de apari?ia lor reprezint? un ?nsemn evident al nevoii de echilibru ?i luciditate. Nu suntem ?n c?utarea unei noi identit??i. Avem deja una, pe care trebuie s-o valorific?m ?i s-o ?nnobil?m, pentru a o impune, prin cur??irea de zgura superficialit??ii, a imposturii ?i a ignoran?ei. Nu trebuie s? ne construim o alt? identitate, de natur? s? legitimeze oamenii tranzi?iei ?i produc?iile lipsite de reprezentativitate ale penibilei perioade care pare f?r? sf?r?it.

Cur??it? de falsific?rile ?i exager?rile perioadei totalitare ?i de intruziunile nefaste ale politicului, noua istorie, pe care to?i o dorim ?i la alc?tuirea c?reia ne str?duim s? contribuim, trebuie s? fie sanc?ionat? de rigoarea spiritului ?tiin?ific ?i ?nnobilat? cu sinceritatea sentimentului patriotic. Ceea ce presupune c? ? ?n dinamica aproprierii sale ? de?i unele no?iuni ?i probleme, mai vechi sau actuale, ?i vor schimba con?inutul, ?n cadrul unui alt discurs, ?n cuprinsul actual al integr?rii (sau al mondializ?rii), ea nu trebuie s?-?i piard? identitatea. ?ntregul european va r?m?ne, mult? vreme ?nc?, o alc?tuire de state na?ionale. Viitorul nu poate fi dec?t unul singur: acela al pluralit??ii, al heterogeniei, al diversit??ii, al ,,Europelor ?n Europa"2. Culturile popoarelor au ?nc? nevoie de memorie, adic? de cultur? ?i istorie na?ional?.

Cu aceste g?nduri, ne-am luat ?ng?duin?a s? suger?m un r?spuns cu privire la rolul ?i con-

tribu?ia Transilvaniei la constituirea identit??ii rom?ne?ti. Prin evocarea unor fapte istorice, s? verific?m dac? atributele conferite Transilvaniei de istorie ? inim? sau nucleu al p?m?ntului rom?nesc, rezervor etnic, simbol al vitalit??ii na?ionale ? pot fi validate ast?zi, dac? reprezint? ele realit??i istorice sau sunt simple ?i neconving?toare inven?ii intelectuale, livre?ti.

O medita?ie responsabil? ?n acest sens poate sugera r?spunsuri la numeroase ?ntreb?ri ale timpului nostru, ?n leg?tur? cu con?inutul principal al istoriei na?ionale, cu organicitatea unit??ii ?i a sentimentului de unitate, a p?r?ilor constitutive ale spiritului identitar.

Desigur, a?a cum s-a observat ? de mult ?nc? ? distribu?ia simetric? ?i armonioas? a formelor de relief, unitatea geografic? a spa?iului locuit de rom?ni, situarea mun?ilor, adev?rat? coloan? vertebral? a ?ntregului p?m?nt, ?i existen?a cet??ii Transilvaniei ca element central ? nucleu sau inim? a p?m?ntului rom?nesc ? au avut un rol important, care nu poate fi neglijat, ?n studiul istoriei rom?ne?ti3. Geopolitica a ?tiut s? foloseasc?, cu succes, valoarea educativ? ?i conving?toare a h?r?ii pentru orientarea spiritului public, pentru stabilirea strategiei na?ionale ?i pentru limpezirea ideilor oamenilor politici, de a c?ror decizie a depins fixarea sau mutarea frontierelor4.

Al. Papiu-Ilarian (pentru a ne limita la acest singur exemplu), ?n planul de perspectiv? al unit??ii integrale pe care l-a supus lui Al. I. Cuza, ?n 1860, scoate ?n relief ? pentru prima dat?, se pare ? rolul Transilvaniei ?n strategia militar? ?i politic? a unit??ii rom?ne?ti:

,,F?r? Transilvania, Principatele nu au viitor, duc o existen?? precar? ?i dubie. Numai unirea Transilvaniei va pune fundamentul vie?ii perpetue a Rom?niei "5.

Nu este locul s? st?ruim aici asupra valorii politice a acestei drepte aprecieri. Este de ajuns s? constat?m c?, ?n viziunea rom?nilor din a doua jum?tate a secolului al XIX-lea, unirea Transilvaniei ? ?n cadrul strategiei politice privind unitatea integral? ? a reprezentat o linie prioritar?. Expresia pe care a c?p?tat-o aceast? strategie na?ional? ?n practica politic? a cercurilor conduc?toare rom?ne?ti ?i ?n mi?carea politic? a rom?nilor ?n jum?tatea de secol care a precedat Primul R?zboi Mondial este cunoscut?. Rom?nia nu-?i putea des?v?r?i unitatea printr-o politic? agresiv?, ci ?n urma unei redistribuiri teritoriale, elaborate de factorii politici responsabili cu stabilirea na?ionalit??ilor ?n noua geografie politic? a Europei. Spiritele trebuiau s? fie preg?tite ?n acest sens, cu sprijinul unei larg desf?urate pedagogii na?ionale. Evolu?ia situa?iei interna?ionale, c?tigarea independen?ei Rom?niei ?i evenimentele din Transilvania, mai cu seam?, au ?ng?duit aplicarea, cu eficien??, a acestei practici politice. Clivajul aparent ?ntre orientarea opiniei publice ?i politica elitelor conduc?toare ? una conduc?ndu-se dup? prioritatea na?ional?, urmarea

T RANSILVANIA, dincolo de obsesii

fireasc? a instinctului ?i con?tiin?ei na?ionale, cealalt? d?nd expresie necesit??ilor politice de conjunctur? ? nu contrazice realitatea. Unirea Transilvaniei ?i a celorlalte provincii din Imperiul Habsburgic reprezenta o imperioas? prioritate strategic? ?i politic?6.

?n preajma intr?rii Rom?niei ?n Primul R?zboi Mondial, oamenii politici rom?ni ? ?i nu numai ei ? ?i-au comunicat, ?n termeni patetici adesea, ,,obsesia transilvan?", ra?iunile strategice ?i politice, dar ?i for?a conving?toare a unui matur spirit na?ional, care, toate, pledau ?n favoarea alipirii Transilvaniei la Rom?nia. Nicolae Filipescu, ?n deplin consens cu transilv?neanul Al. Papiu-Ilarian, considera c? Rom?nia f?r? Ardeal este

,,o absurditate geografic?, o f?ie de p?m?nt ?ntortochiat? ?i fr?nt? ?n semicerc. Partea noastr? e numai str?mtoarea dintre coama Carpa?ilor ?i Marea Neagr?. ?n grani?ele actuale suntem o ?ar? f?r? viitor. Spre a ne ?mplini aici rolul european, ne trebuie bastionul care domin? aceast? pozi?iune. De aceea a?intim c?tre cetatea natural? a Ardealului, c?tre Acropola rom?nilor. Aici e centrul, aici e lumea rom?nismului... Aici s-a ad?postit con?tiin?a de neam. De aici au roit dasc?lii neamului spre a trezi con?tiin?a

na?ional? ?n vremurile de uitare de sine... "7

Iar N. Titulescu a dat expresie ?n urm?torii termeni aceleia?i convingeri:

,,Rom?nia nu poate fi ?ntreag? f?r? Ardeal... Ardealul e leag?nul care i-a ocrotit copil?ria, e ?coala care i-a f?urit neamul, e farmecul care i-a sus?inut via?a. Ardealul e sc?nteia care aprinde energia... e rom?nismul ?n restri?te... e via?a care cheam? via??. Ne trebuie Ardealul. Nu putem f?r? el. Pentru Ardeal nu-i via?? care s? nu se sting? cu pl?cere, nu-i sfor?are care s? nu se fac? de la sine. Ardealul nu e numai inima Rom?niei

politice... e inima Rom?niei geografice"8.

Lucian Blaga, ?mp?rt?ind emo?ia sa ?i a celor care au participat la actul Unirii din 1918, avea con?tiin?a c? la Alba-Iulia s-au pus temeiurile unui alt Timp: ,,Faptul de la r?scrucea zilei ne comunica o con?tiin?? istoric?"9. Istoricul Silviu Dragomir, la r?ndul s?u, exprim?nd lapidar atmosfera care a domnit pe C?mpul martiriului lui Horea ?i str?lucirea conferit? Adun?rii de ,,cov?r?itoarea st?ruin?? a ideii unice ? proclamarea unit??ii na?ionale", noteaz?:

,,Toate g?ndurile s-au ?nfr??it, toate n?dejdile s-au luminat, puterea de voin?? a unui ?ntreg popor

s-a ?ncordat pentru a smulge destinului istoric aceast? hot?r?re"10.

Transilvania a r?spuns afirmativ dezideratului na?ional, prin vot plebiscitar ?i adeziune afectiv? deplin?. ,,Plevna transilvan?" fusese cucerit? prin jertfele osta?ilor Rom?niei mici, care puneau, astfel, temelia Rom?niei Mari11.

Fire?te, ?n momentele pe care le tr?im efuziunile sentimentale nu-?i au rostul. Evenimentele s-au petrecut ?ns?, ele au fost consemnate de istorie, oamenii au participat la ele, sentimentele lor au fost ?nregistrate ?i apreciate. Nu este nevoie s? revenim asupra lor. Na?iunea poate s? fie o inven?ie intelectual?, na?ionalitatea ?ns? este o realitate istoric? , expresie practic? a acestei formule teoretice.

Nu mai este necesar, credem, s? relu?m discu?ia cu privire la temeiurile unit??ii rom?ne?ti ?i la formele sale de expresie. Bibliografia bogat? ?i variat?12 poate s? conving? chiar ?i pe acei care, consider?nd na?iunea drept o inven?ie t?rzie, a

4

TRIBUNA ? nr. 2 ? 1-15 octombrie 2002

Cluj Latura nordic? a Str. Memorandului (1859)

secolului al XIX-lea, apreciaz? unitatea rom?neasc? drept o crea?ie de natur? conjunctural?. Fire?te, na?iunea este o construc?ie livresc?, intelectual?, c?rtur?reasc?. Oamenii c?r?ii s-au str?duit s?-i urm?reasc? destinul ?n timp, s?-i defineasc? tr?s?turile ?i dimensiunile contemporane. Ea se sprijin? ?ns? pe antecedente puternice, ad?nc ancorate ?n istorie. Pornind de la realit??ile istoriei noastre, ?n pofida tendin?elor globalizante cu care ne confrunt?m ast?zi, suntem convin?i ? ?mpreun? cu Alexandru Zub ? c? na?iunea, produs organic, realizat ?n marele, ?n tainicul laborator al istoriei, nu ?i-a ?ncheiat misiunea13. ?n cazul rom?nilor ? referindu-ne la raportul dintre istoria ?i geografia poporului ?i a p?m?ntului pe care-l locuiesc ? suntem dispu?i s? admitem ? limit?ndu-ne la aspectele pe care dorim s? le relief?m ?i f?r? s? absolutiz?m nimic, fire?te ? c? exist? o leg?tur? deosebit de str?ns?, un raport complementar, limpede observabil, ?ntre aceste dou? componente14. Nu putem st?rui aici asupra factorilor fizici, economici, sociali sau culturali care au ?ntre?inut, mereu, gravita?ia Transilvaniei c?tre celelalte provincii ale ??rii. Este un fenomen care s-a desf?urat de-a lungul ?ntregii istorii. Demersul nostru sugereaz?, doar, c?teva aspecte esen?iale, expresii ale acestui proces.

Nu trebuie uitat faptul c? fenomenele istorice la care ne referim, pentru a reliefa rolul Transilvaniei ?n constituirea identit??ii rom?ne?ti ?i a spiritului care o reprezint?, se petrec mai t?rziu, dup? ce poporul rom?n se formase, omogen, de o parte ?i de alta a Carpa?ilor. ?mprejur?rile istorice au determinat cristalizarea unor forma?ii politice separate, dup? ce Transilvania intrase sub domina?ia regalit??ii maghiare. De?i este greu de admis c?, ?n lipsa acestei domina?ii, Transilvania ar fi

putut constitui nucleul unui stat unitar rom?nesc (o supozi?ie dificil de argumentat pe baz? documentar?), este sigur ?ns? c? existen?a statului ungar, cucerirea Transilvaniei ?i domina?ia politic? asupra celor dou? principate extracarpatice au influen?at destinul istoric rom?nesc, ?ntr-o manier? pe care istoriografia a consemnat-o f?r? ?nt?rziere.

Instituirea st?p?nirii ?i a domina?iei maghiare, ?n pofida m?surilor de colonizare, de stabilire a unei grani?e pe Carpa?i (care nu existase p?n? atunci), nu a ?mpiedicat str?nsele leg?turi existente ?ntre rom?ni, ?ntre?inute ?i de ?mprejur?rile istorice ce au urmat. ?n cadrul rela?iilor reciproce dintre provinciile rom?ne?ti, ne-am propus s? poposim doar asupra a trei fenomene istorice care reliefeaz? rolul important al Transilvaniei ?n definirea ?i afirmarea identit??ii, a con?tiin?ei na?ionale ?i a ideii unit??ii.

Leg?turile popula?iei de pe ambele versante ale Carpa?ilor nu au cunoscut opreli?ti ?n secolele ?n care a fost impus? st?p?nirea maghiar? asupra Transilvaniei. Chiar ?i dup? aceea, c?nd suzeranitatea regilor unguri a fost recunoscut? de voievozii de la sud ?i est de Carpa?i, forma?iile teritoriale rom?ne?ti se extindeau ?n Transilvania, precum Banatul ?i voievodatul lui Litovoi. Pentru rom?ni, mun?ii nu au fost un element de separa?ie, ci de unitate. Dup? ?ntemeiere, domnitorii rom?ni au st?p?nit ?ara F?g?ra?ului, care a r?mas, mereu, un ?inut cu o situa?ie particular? ?n cadrul regatului ?i al principatului. El n-a fost f?r?mi?at prin danii regale, p?str?nd un statut ?i o organizare proprii15.

Progresiv dislocat? ?i anihilat? ?n interiorul arcului carpatic de progresele puterii regale ?i a nobilimii ungare, via?a politic? rom?neasc? ?i-a g?sit refugiu ?i ?mplinire ?n afara Carpa?ilor, ?nt?i

?n ?ara Rom?neasc?, apoi ?n Moldova. ?erban Papacostea realizeaz? o interesant? analiz? a ?mprejur?rilor ?n care a fost ?nf?ptuit? ?ntemeierea ??rii Rom?ne?ti ?i a Moldovei. Continu?nd ?i aprofund?nd cercetarea lui Gh. Br?tianu16 ?i sco??nd ?n relief tr?s?tura de unire na?ional? (incipient?) ?ntre evolu?iile istorice, la cap?tul c?rora au luat fiin?? cele dou? state rom?ne?ti ? ?ara Rom?neasc? ?i Moldova ? istoricul schi?eaz? un tablou conving?tor al factorilor comuni ai vie?ii politice a rom?nilor de pe cele dou? laturi ale Carpa?ilor17.

Este greu de afirmat care dintre provinciile rom?ne?ti a avut un rol mai important ?n acest proces al constituirii vie?ii statale rom?ne?ti, decisiv pentru existen?a noastr? istoric?. Desc?lecatul d? expresie unui important fenomen politic. Asemenea lui Bogdan maramure?eanul, ?ntemeietorul Moldovei, nu este exclus ca Basarab s? fie, ?i el, unul din nobilii din ?ara F?g?ra?ului, ,,care a fost, mereu, puntea de leg?tur? ?ntre Transilvania ?i ?ara Rom?neasc?"18. Oricum, ?n aceste ?mprejur?ri, asist?m la un transfer sau, poate, mai corect spus, la o infuziede for?? politic? transilvan? la sud ?i la est de Carpa?i, care a ?nt?rit structurile politice rom?ne?ti de aici, constituind statele, devenite punctele de sprijin na?ionale pentru existen?a poporului rom?n ?i a elitei sale sociale, exclus? din via?a politic? a Transilvaniei de legisla?ia angevin?19.

Fire?te, ?ntemeierea a reprezentat doar finalul unui proces ?ndelungat, ?nceput o dat? cu penetra?ia ungar? ?n Transilvania, ?i nu e greu de imaginat ? Gh. Br?tianu a demonstrat-o cu argumentele ?tiin?ei ? c? transform?rile politice din spa?iul rom?nesc, determinate de domina?ia

?

TRIBUNA ? nr. 2 ? 1-15 octombrie 2002

5

 ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download