Basme - Mihai Eminescu

Descrierea CIP a Bitrliotecii Nationale a Romdniei

EMINESCU, MIHAI

Basme

/ Mihai Eminescu ; il.: Vasile Olac

Bucurelti: Andreas Print. 2018

rsBN 978-606-765-052-5

I. 01ac. Vasile (il.)

Fdt-Frumos din lacrimd

/7

Cdlin Nebunul / 35

3;Fsm

#!/,iffi{i;.

liifr'j Y".;;;;:::::,,::;

pe*u

Maior;"^:.t

r

tl

t

'iiiiiilFf*Hil:i..j;:,;:;i'.. ;

Tel.ffax:

rruNr, Bucureqti, 2o1e

scrisdaEditurii Andreas Print.

021.22.20.7 67

R e dactare

: Laura- Ivona D U MIT Ra

Ilustralii interior: Vasile OI'AC

Coperta: D.M"

I

Tehnoredactetre

Fata-n grddina de aur

Miron

qi

/ 74

frumoasa fdrd corp

Cdlin (File din poveste)

Poveste indicd

/

/

93

114

/ 125

Comoara misterioasa (Dupd E.A. Poe)

Toate drephrrile sunt rezervate. Nicio parte din aceasti lucrare nu poate fi

repodus5, stocata .si retansmisd sub forma: tipdriti, elecfonica, mecanice, fotocopiat4

audio sau sub odce ah4vaiantafrrtpermisiturea

/ 49

Borta vAntului / 69

JRL

* tltl

o M ru,,*;;*;s

Frumoasa Lumii

: Gheorghe DU MITRA

Bun de tipar: D.A2.2019;

Coli de tipar: I0

Format (26): l6/54x84 cm.

r sBN 97 8 -606 -76

5

-0 5 2 - 5

Repere biobibliografrce

/ 155

/

128

n vremea veche, pe cand oa'

menii, cum sunt ei azi, nu

erau decit in germenii viitope

rului,

cdnd Dumnezeu calca incd, cu picioarele

sale sfinte, pietroasele pustii ale pamdntului, in vremea veche triia un imparat intunecat gi ganditor ca

miazdnoaptea gi avea o imparateasa tinard qi zAmbitoare ca miezul luminos al zilei.

-TIIEIEEF

7

Cincizeci de ani de cdnd imparatul purta razboi c-un

vecin al lui. Murise vecinul si lasase de mogtenire

fiilor gi nepotilor ura si vr4iba de sAnge. Cincizeci de

ani, si numai impdratul traia singur, ca un leu imbatranit, slabit de lupte si suferinfe, imparat ce-n viala

lui nu rdsese niciodatd, care nu zAmbea nici la cdntecul nevinovat al copilului, nici la surdsul plin de

amor al sotiei lui tinere, nici la povegtile batrdne si

{

glumete ale ostasilor inalbili in batalie gi nevoi. Se

simtea slab, se simtea murind si n-avea cui sa lase

mostenirea urei lui. Trist se scula din patul impa'

ratesc, de langa imparateasa tinild, pat aurit, insd

pustiu, si nebinecuvdntat, trist mergea la rdzboi cu

inima neimblAnzita; gi imparateasa sa, ramasd singurd, plAngea cu lacrimi de vaduvie singuratatea ei.

Pdrul ei galben ca aurul cel mai frumos cadea pe

sAnii ei albi gi rotunzi, gi din ochii ei albagtri si mari

curgeau giroaie de margaritare apoase pe o fald mai

alba ca argintul crinului. Lungi cearcdne vinete se

trageau imprejurul ochilor si vine albastre se trageau

pe fala ei alba ca o marmura vie.

Sculata din patul ei, ea se aruncd pe treptele de

piatra a unei bolte in zid, in care veghea, deasupra

unei candele fumegdnde, icoana imbracata in argint

a Maicei durerilor. induplecata de rugaciunile imparatesei ingenuncheate, pleoapele icoanei reci se

umezird si o lacrimd curse din ochiul cel negru al

mamei lui Dumnezeu. imparirteasa se ridica in toata

mdreata ei statura, atinse cu buza ei seaca lacrima

cea rece gi o supse in adincul sufletului sdlu. Din momentul acela se purcese ingreunata.

B

Trecu o luna, trecura doua, trecurd noud, si impardteasa facu un ficior alb ca spuma laptelui, cu parul

balai ca razele lunei. imparatul surdse, soarele surdse gi el in infocata lui imparatie, chiar statu pe loc,

incAt trei zile n-a fost noapte, ci numai senin si veselie; vinul curgea din butii sparte si chiotele despicau bolta cerului.

$i-i puse mama numele Fat-Frumos din lacrima.

$i crescu si se facu mare ca brazii codrilor. Cregtea intr-o lund cAt altii intr-un an.

Cand era destul de mare, puse sa-i faca un buzdugan de fier, il aruncd in sus si despica bolta cerului, il prinse pe degetul cel mic si buzduganul se rupse-n doud. Atunci puse sa-i faca altul mai greu, il aruncd in sus aproape de palatul de nori al lunei: cdtz?nd

din nori, nu se rupse de degetul voinicului.

Atunci Fat-Frumos isi lud ziua bund de la parinfi,

ca sd se duca sd se bata el singur cu ostile imparatului ce-l dugmanea pe tata-sau. Puse pe trupul sau

imparatesc haine de pastor, camasa de borangic, tesutd in lacrimile mamei sale, mAndra palarie cu flori,

cu cordele si cu margele rupte de la gdturile fetelor

de impdrati, igi puse-n brAul verde un fluier de doine

si altul de hore si, cAnd era soarele de doua sulite pe

eer, a plecat in lumea larga si,n toiul lui de voinic.

Pe drum horea si doinea, iar buzduganul si-l arunca sd spintece nourii, de cadea departe tot cale de-o

zi. VEile gi muntii se uimeau auzindu-i cantecele,

apele-si ridicau valurile mai sus, ca sa,l asculte, izvo*

rele isi turburau addncul, ca sa-si azvArle afar6 undele lor, pentru ca fiecare din unde sa-l auda, fiecare

{

din ele sd poata cdnta ca ddnsul cAnd vor gopti vailor

si florilor.

Rdurile se cioraiau mai in jos de brdiele melancolicelor stAnce, invalau de la pastorul impdrat doina

iubirilor, iar vulturii, ce stau amulifi pe creptetele seci

gi sure ale st6ncelor'nalte, invalau de la el fipatul cel

pl6ns aljelei.

Steteau toate uimite pe cAnd trecea pdstorasul impirat, doinind si horind; ochii cei negri ai fetelor se

umpleau de lacrimi de dor; si-n piepturile pastorilor

tineri rdzimali c'un cot de-o stinca 9i c-o mina pe

batA, incoltea un dor mai addnc, mai intunecos, mai

mare - dorul voiniciei.

Toate steteau in loc, numai Fat-Frumos mergea mereu, urmdrind cu cAntecul dorul inimii lui, 9i cu ochii

buzduganul, ce sclipea prin nori 9i prin aer ca un vultur de ofel, ca o stea ndzdrdvand.

Cand era-nspre sara zilei a freia, buzduganul, cdzAnd, se izbi de o poartd de arama gi facu un vuiet

puternic gi lung. ?oarta era sfdrd'rnata 9i voinicul intra.

Luna rdsarise dintre munti si se oglindea intr-un lac

mare si limpede, ca seninul cerului. in fundul lui se

vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip, de aur;

iar in mijlocul lui, pe o insuld de smarand, incuqiurat

de un crdng de arbori verzi gi stufogi, se ridica un

mAndru palat de o marmurd ca laptele, lucie si alba,

atit de lucie incAt in ziduri rasfrdngea ca-ntr-o oglinda

de argint: dumbrava si lunca, lac 9i farmuri. O luntre

aurita veghea pe undele limpezi ale lacului lAnga

poarta; 9i-n aerul cel curat al serii tremurau din palat

cdntece mAndre gi senine. FaLFrumos se sui-n luntre

si, vdslind, ajunse pAna la scarile de marmurd ale

palatului. Pdtruns acolo, el viau in boltele scarilor

candelabre cu sute de brafe, si-n fiecare brat ardea

cdte o stea de foc. Pdtrunse in sald. Sala era inaltd,

sustinuta de stalpi gi de arcuri, toate de aur, iar in

mljlocul ei stdtea o mdndrii masd, acoperita cu alb,

talgerele toate sapate din cAte-un singur mdrgaritar

mare; iar boierii ce gedeau la masa in haine aurite,

pe scaune de catifea rogie, erau frumosi ca zilele

tinerelii gi voiogi ca horele, dar mai ales unul dintre

ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur batut cu diamante gi

cu hainele stralucite, era frumos ca luna unei nopti

de vara. Dar mai mindru era Fdt-Frumos.

- Bine-ai venit, Fdt-Frumosl zise impdratut; am

auzit de tine, da' de vinut nu te-am vdzut.

- Bine te-am gdsit, impdrate, degi ma tem cd nu teoi

lasa cu bine, pentru cd am venit sd ne luptam greu,

ca destul ai viclenit asupra tatalui meu.

- Ba n-am viclenit asupra tatdlui tiru, ci totdeauna

m-am luptat in lupta dreaptd. Dar cu tine nu m-oi

bate. Ci mai bine-oi spune lautarilor sd zicd si cuparilor sa imple cupele cu vin gi-om lega frafie de cruce

pe cat om fi si-om trdi.

$i se sarutard feciorii de-mpdrati in urarile boierilor, 9i bdurd, gi se sfatuira.

Zise impitratul lui Fdt-Frumos:

- De cine-n lume te temi tu mai mult?

- De nime-n lumea asta, afardde Dumnezeu. Dartu?

- Eu iar de nime, afard de Dumnezeu gi de Marna

padurilor. O babd batrana gi urAtd, care imbla prin

imparafia mea de mAna cu furtuna. Pe unde trece ea,

E€ETF

11

 ................
................

In order to avoid copyright disputes, this page is only a partial summary.

Google Online Preview   Download